Friedrich Nietzsche- Noi, filologii

De ce vorbesc despre responsabilitate si ce inseamna asta?

Daca as fi citit inainte de a ma aseza sa scriu aceste randuri despre programarea sociala sau tiparele mintii, dintr-o carte scrisa de un autor contemporan, mai mult ca sigur c? as fi avut doar o reactie de „ah, stiu asta, nimic nou”; si totusi, sensibil fiind la acest subiect, cand am deschis o carticica scrisa de Friedrich Nietzsche- Noi, filologii- am ramas impresionat.

Pur si simplu, pentru ca eu credeam ca problema asta e relativ noua si caracterizeaza generatiile nascute si crescute in secolul vitezei. Ei bine, m-am inselat! Daca problema asta nu ar fi existat si acum 150-200 de ani, Nietzsche nu s-ar fi obosit sa scrie despre ea.

Hai sa analizam impreuna situatia si, ca sa-mi intelegi mesajul, o sa fac o trecere in revista a perioadelor de activitate din viata unui om, din punct de vedere financiar, asa cum sunt vazute de majoritatea oamenilor din tara noastra (si nu numai).

Si nu vorbesc acum despre exceptii sau mica minoritate a oamenilor care ajung la independenta sau libertate financiara datorita unei mosteniri, a castigurilor la loterie, prin eforturi proprii, etc.

Exista trei mari etape in viata omului, din punct de vedere financiar.

Etapa I- formarea

In aceasta etapa, omul este in faza de dezvoltare. Copilul nu-si castiga banii, ci este intretinut de parinti. Merge la scoala, invata bine pentru a obtine o diploma si spera apoi sa obtina o slujba sigura si bine platita.

De fapt, parintii copilului sunt cei care-si doresc pentru el o slujba sigura si bine platita.

Daca intrebi un copil de 5 ani ce vrea sa fie cand va fi mare, iar el spune ca vrea sa fie miliardar, o sa-i spui:

„Bravo! Imi place cum gandesti! Poti fi orice vrei tu!”

Daca-l intrebi peste 20 de ani ce planuri de viitor are si el îti spune acelasi lucru, o sa-i spui sec:

„Maturizeaza-te!”

Pentru ca fiecare are locul lui in societate, iar copiii trebuie invatati ca, la un moment dat si ei se vor integra în societate, vor fi contribuabili constiinciosi, vor munci cat vor fi tineri si puternici, iar la batranete vor avea parte de mult timp liber, pentru a face ce nu au facut toata viata.

Suna frumos, nu? Pacat ca e fictiune!

Realitatea este cruda. Poate ca, pana in urma cu 20 de ani era suficient sa ai o diploma pentru a primi o slujba. Cu cat erai mai scolit, cu atat erai mai bine vazut. Nici nu ma mir ca parintii isi sfatuiesc copiii sa mearga la scoala, sa invete bine ca sa obtina o diploma si apoi o slujba sigura si bine platita.

Problema e ca sunt peste cincizeci de mii de someri absolventi cu studii superioare. Iar randul somerilor cu diploma se ingroasa de la an la an.

Pentru prima data, de la inceputul erei industriale, este mai importanta educatia nonformala decat cea formala. Adica este mai important ce stii sa faci, decat ce scrie pe diploma ca stii sa faci.

Sa vedem ce urmeaza…

Etapa a II-a –munca

De obicei incepe imediat dupa terminarea studiilor. Omul este ajuns la maturitate si, conform educatiei primite va incerca sa-si construiasca o cariera. La inceput, din cauza lipsei de experienta, veniturile vor fi mici, de multe ori mai are inca nevoie de putin sprijin din partea parintilor.

Dar odata cu trecerea timpului omul va fi din ce in ce mai sigur pe picioarele lui, veniturile incep sa creasca, experienta ii va fi recunoscuta, apar oportunitatile de avansare in cariera.

Este perioada vietii in care omul isi intemeiaza o familie si munceste pentru intretinerea acesteia, la fel ca parintii lui.

In aceasta etapa spunem ca omul este activ din punct de vedere financiar pentru ca el isi castiga proprii bani. Daca va urca pe scara sociala, acesta este momentul lui.

Va trage din greu pentru a-si asigura painea pentru ziua de maine, va face sacrificii pentru familie, pentru educatia copiilor si pentru binemeritatele vacante pe care si le va permite cu greu cam o data pe an.

Si tot acum omul isi da seama ca munca pe care o face il epuizeaza fizic si emotional. Isi da seama ca acestia sunt cei mai frumosi ani ai vietii si nu se poate bucura de ei pentru ca trebuie sa munceasca.

E perioada din viata in care omul e puternic, frumos si sanatos, dar nu e liber. Apar frustrarile si intrebarile legate de sensul vietii. Poate ca acum se gandeste serios la toate lucrurile pe care ar vrea sa le faca, dar nu are timp si poate nu are nici bani.

Asa ca trage tare, economiseste si munceste pentru ca la un moment dat, cand va iesi la pensie, va avea timp pentru a face tot ce nu a reusit pana acum.

Etapa a III-a –pensia

Acum omul se bucura de munca lui de o viata. Este clar ca omul are acum timpul necesar pentru a face tot ce nu a facut pana acum. Dar are si banii necesari?

Poate ca, daca a economisit mult de-a lungul vietii, acum isi va permite un stil de viata relaxat. Poate ca pensia e suficient de mare pentru a-i intretine un stil de viata fara griji, binemeritat dealtfel, dupa zeci de ani de munca.

Realitatea este iarasi cruda: in cele mai multe cazuri, pensia e cu 30-50% mai mica decat ultimul salariu. Majoritatea pensiilor acopera cu greu cheltuielile de subzistenta.

Si cum un necaz nu vine niciodata singur, pe langa faptul ca e batran si fara bani, mai e si bolnav.

Frustrarile acumulate in cei mai activi ani ai vietii ajung la un nivel maxim, dupa care se transforma in resemnare.

Isi reorganizeaza viata dupa noile prioritati: bani de medicamente, intretinere, putinii ramasi se duc pe mancare, din cand in cand mai da ceva nepotilor. Nici vorba de excursii, vacante in locuri exotice, stil de viata relaxat si fara griji.

Pacat!

Esti indreptatit acum sa ma intrebi iar: ce e de f?cut?

Solutia propusa de mine vizeaza preluarea controlului asupra propriei vieti.

Aceasta presupune asumarea raspunderii asupra lucrurilor care conteaza in viata ta, fie ca este vorba de sanatate, familie, timp, cariera, bani sau orice altceva.

Adica sa nu mai dai vina pe altcineva pentru problemele de greutate (de exemplu), daca mananci zilnic mancare de tip fast food.

Sau sa te lamentezi ca nu ai timp sa-ti petreci cu prietenii, dar sa nu renunti la programul preferat de la televizor sau jocul preferat de pe internet.

Si bineinteles ca e vina dascalului pentru nota mica pe care ai primit-o .

De aici mai departe te las pe tine sa completezi lista.

Acest site se adreseaza in primul rand adolescentilor, asa ca accept sa-mi spui ca nu poti fi liber si responsabil pentru toate aspectele vie?ii tale.

Exista insa si lucruri pentru care iti poti asuma raspunderea, iar ceea ce te rog în continuare, este sa-mi lasi un mesaj in casuta de mai jos in care sa-mi spui care sunt aspectele vietii tale asupra carora detii controlul.

Ruva Gabriel,

http://copilistet.com

Parca suntem intr-o bucla temporala. Aceleasi ganduri si cuvinte auzite zi dupa zi, aceleasi imagini, dezamagiri si sperante, amintiri. Cum iesi de aici? Cum cerni din memorii ce a fost rau, ce a fost bun? Cum ei lumina drept lumina si caldura drept caldura?

Din punct de vedere tehnologic am avansat mai repede decat la nivel de constiinta, unde ne invartim de mii de ani cu aceleasi intrebari la care fiecare dintre noi incearca sa raspunda pentru eternitate. Dar poate ca nu exista nici Craciunul perfect, nici societatea idealista pe care o visam si o schimbam de mii de ani, oricate promisiuni am auzi despre oricine ar veni sa ne salveze de noi insine, de ingrijorari, de dorinte. Ceea ce exista sunt oamenii pe care ii avem in preajma si cu care impartim hrana, casa si cuvintele. Oamenii cu care invatam sa evoluam impreuna, de la care ne luam vitalitatea, incrucisand spadele caci e momentul sa ne trezim din somnul ratiunii, dupa care daruim cu buna stiinta ceva din cunoastere celor din jur, din generozitate si din dorinta de a trece la un alt nivel de cunoastere.

Singura modalitate de a iesi din acel tipar cu care te intalnesti este sa realizezi care e modalitatea ta de reactie. Vei incerca de multe ori sa iesi din matrice, dar exista o singura cale de a strabate spatiul, timpul si a incalca legile fizicii care te tin prizonier intr-o lume artificial creata, o lume a dominarii si a rezistentei.

In filmul „Matrix” Neo il intreaba pe Trinity: „Am toate amintirile astea din viata mea si totusi nimic din toate astea nu s-a intamplat. Ce inseamna asta?
Ca Matricea nu-ti poate spune cine esti cu adevarat.”

Irina Aiacoboae

In valtoarea vietii apar alte persoane pe care, daca nu reusim sa ii integram in noi si sa le dam fiecaruia locul de cuviinta, destrama echilibrul dupa care puteai sa recunosti pe cei care se intelegeau bine, se admirau si se respectau reciproc.

Ne atrag opusurile, pentru ca nu suntem clari cu ceeea ce ne place cu adevarat astfel incat cautam un potentator care sa declanseze sa scoatem la suprafata ceea ce vrem, dar si sa lamurim confuzia cu ceea ce personal nu vrem, insa acceptam ca pentru altii poate fi un mod de viata. Curios este faptul ca ne dorim sa fim ca ceilalti si uitam cine suntem noi, de regula ca acei oameni care ne-au facut sa ne simtim indepartati.

Uneori este necesar sa cream acel spatiu intre noi, pe care cu cat esti mai constient ca este vital sa existe si il gestionezi de la bun inceput, cu atat lasa oamenii liberi sa aleaga continuarea.

Doi oameni pot sa formeze un cuplu sau un parteneriat, trei sau mai multi formeaza o echipa sau un grup. Daca nu esti pregatit sa te extinzi de la doi la mai multi oameni si sa iti formezi ascultarea pentru mai mult decat o singura voce pe care o auzi vei pierde terenul de joc.

Pregatit inseamna sa stii ce inseamna fiecare persoana pentru tine si cum ajungi la ea, cu acele mici secrete ale fiecaruia care deschid inima oamenilor, pe care le perfectionezi pe zi ce trece, dupa toate acele procese prin care treci ca sa te intelegi pe tine dar si pe cel de alaturi cu slabiciunile, temerile si nevoile lui.

Mai inseamna sa stii cand sa ceri ceva clar sau sa fii suficient de subtil cand vrei sa transmiti ca ceva nu e in regula si deranjeaza, sa te ridici de la masa sau sa faci altceva si sa lasi oamenii sa decida in lipsa ta astfel incat decizia sa fie asumata de intreg grupul, sa auzi vocea cea mai neinsemnata care protesteaza si sa ii gasesti natural locul si rolul.

Irina Elena Aiacoboae

Coach

Webinarul va fi prezentat de Luca Dezmir, medic, investitor si initiatorul proiectului.

Webinarul va fi prezentat de doua ori, dimineata si seara. Prima sesiune incepe la ora 11 si dureaza 2 ore. A doua sesiune incepe la ora 19. Daca doresti sa participi, intra la adresa anymeeting.com/lucadezmir1 cu un sfert de ora inainte de inceperea evenimentului (10:45 sau 18:45).

Pana la eveniment, te invitam sa citesti un articol preliminar, despre cele 5 feluri in care parintii saboteaza viitorul financiar al copiilor lor: milionarulmioritic.com/2012/11/27/5-feluri/

7 piedici care  te opresc sa faci bani in adolescenta

Pentru a participa la webinar trebuie sa va inscrieti cu ajutorul unui formular la urmatoarea adresa:

http://lucadezmir.com/webinar-pentru-adolescenti/

Webinarul va avea loc la inceputul lunii decembrie. Va recomand sa va inscrieti cat mai repede.

Inca din timpul acestei desfasurari secventiale, cand sunt vigilenta indeajuns, imi apare intrebarea: cine este acest “cineva” care raspunde in acest fel? Pentru care niste simple vorbe (pana la rastalmacire), spuse de “alt-cineva” au o asa influenta? Ce poate fi atat de perturbator si chiar amenintator pentru aceasta “entitate”, pentru a o indreptati in acest demers aiuritor?
Din nou, din ceea ce experimentez, adeveresc puternica tentatie de a da curs invitatiei fulgeratoare de a intra in joc. De cele mai multe ori, fireasca in nebunia ei, neobservata in trecerea de la un “mine” acum, la un “nu stiu cine” clipa urmatoare.

Repetitiva si obsedanta, sarcina “entitatii” se indeplineste neobosita. La rascruce de ganduri, decid: nu dau atentie acestui fir. Dupa momente, reapare. Subtil, sub forma de disconfort corporal si emotional, ca o urma sacaitoare. Din nou: chiar asa? Nu cred. Si iar si iar. Dupa ceva vreme, se micsoreaza si cine stie, poate se si stinge. Fara nicio asigurare ca peste un oarece interval, mecanismul nu reincepe.

Ca imi declansez eu insami (prin dialogul meu interior victimizant, culpabilizant, inflamant) sau in coproductie cu “cineva-ul” altuia, delirul devine de-a dreptul fascinant. Sau dramatic. Depinde de cat de impletita in povestea cineva-urilor ma las.

“Ai putea sa scrii mai clar, citesc de cateva ori pana sa inteleg”. Deja rotitele mi s-au pornit. “Nu, te asigur ca…De fapt, eu asa…si pe dincolo…Dar…Bine, atunci nu mai …”.

Plasez o curioasa intoarcere de perspectiva: daca in loc sa ma ingrijesc de “cineva-ul meu” aparandu-l, salvandu-l de la ”orice” (fie el luat in ras, pus la indoiala, sfatuit, criticat, ingradit, negat, respins, uitat, nemangaiat, nevazut), as putea sa am grija altfel, ramanand langa “el”, cand i se intampla toate. Nu intr-un mod punitiv: lasa, ca asa ma dezbar de conditionari, nu-mi strica sa ma “expun” si “s-o patesc” ca sa “ma invat minte”. Ci pur si simplu, fara nicio spusa sau actiune anume (care poate peria iluzoriu scaiul viclean).
Mi-a spus, mi-a facut, nu se poate, e inadmisibil, ma desconsidera.
Nu reusesc, eram sigura, de ce mie?, din cauza mea, e inutil.
Nu mai pot, sufar, e confuzant, incomod, necunoscut.

Da, intocmai imi pare, asa se simte, intr-adevar. Si?

Ce se poate realmente intampla cu cineva-ul, daca permit cuvintelor sa fie si sa treaca si actiunilor sa se petreaca, fara sa reactionez, sa o iau personal, sa gasesc ca intr-un fel sau altul, are de-a face cu mine si ca ma lezeaza? Pentru o secunda, doua minute, un sfert de ora, o jumatate de zi?

Nimic. Se aseaza nisipul starnit in pahar si se limpezeste apa.

Posibil sa persiste si sa revina aducerile aminte. Si daca? Cineva-urile sunt versate, pot tine piept.
E de ras?

Pai? Nu e?

Anca

Anca Rugina
www.activeliving.ro

In 19 si 20 noiembrie Simona Hupov merge la Cehul Silvaniei, langa Zalau, pentru sustinerea unor intalniri din seria Avantaj la start LIVE. In cadrul acestor evenimente, se va intalni cu elevii liceului din localitate, dar si cu profesori si parinti. Vom reveni cu fotografii si cu impresii de la evenimente.

De 5 ani suntem alaturi de tinerii care vor sa porneasca in viata cu un pas inaintea celorlalti!

Luna care vine implineste 94 de ani, “greu de numarat, daramite sa-i si porti”, dupa cum spune ea.
Cu fiece convorbire sau la fiecare intalnire, prin ceea ce-mi transmite, verbal si mai subtil, simt ca se mai aseaza un strat de intelegere si ca mai are loc o vindecare, fie legata de zestrea energetica si a conditionarilor preluate de mine, fie tintita sistemic.
De curand, am avut din nou acest privilegiu, prin intermediul spatiului pe care mi l-a pus la dispozitie. Doar privindu-ma, atunci cand prin ceea ce faceam ii restructuram parti care nu-i aduceau neaparat confortul, cum speram eu, si vorbind despre sine: “sa stii ca mie nu-mi prea place sa-mi schimbi ordinea”. Atat. Cu ton calm si participand in continuare la ce propuneam eu in contextul ei. Am realizat atunci si evaluand retrospectiv, ca aceasta fiinta, rareori a criticat o alta si i-a spus cum (altfel) ar trebui sa fie.
Minunat!

Ingaduinta de a fi, fara povara indemnului la schimbare, mai lesne de diagnosticat dinspre exterior si oricat de adecvat, imi indreapta atentia catre mine si catre ceea ce experiementez in moment. Sa deslusesc contorsiunile mintii mele imi poate fi stanjenitor si incomod, dar constientizarea mi-e astfel usurata. Si posibil, insotita deja de decizia de schimbare, integrata mult mai rapid si mai ecologic, decat prin consilierea unei alte realitati binevoitoare si atotstiutoare (prin simplul fapt ca e alta, diferita de a mea).
Altfel, fiecare “avem” tot ceea ce ne este necesar, procedural (programe si strategii) si prin instrumente (ganduri, comportamente, actiuni), prin acces la intuitie si la rezervorul resurselor proprii, pentru a intelege, comunica, lua decizii, ajusta, actiona.

Linistea si disponibilitatea unei fiinte (care nu are nimic de revendicat, nimic de reparat, nimic de implinit prin altul), sponsorizeaza si pune in valoare, trezeste si reimprospateaza calitati, convingeri, obiceiuri, hotarari, facilitand primordialul contact cu sinele.
(Ce altceva e coachingul?)

Iata cum, printr-o “sedinta” de viata asumata (pentru care sunt recunoscatoare, si pentru cat mai multe de acum inainte), ma gasesc in postura de beneficiar clarificat si impacat, la randul meu, cu ceea ce a avut nevoie sa emearga din anonimatul complex al inconstientului, sa fie lamurit si pus sau nu in aplicare, la discretia intentiei constiente.

Invitatia bunicii mele, cea mai recenta, s-a referit la concilierea cu sine si cu oricine, fara potca (cearta), prin limitarea aportului verbal indeosebi asupra altcuiva si mai totdeauna prea stufos si neancorat in prospetimea prezentului (dar bineinteles, fondat, inteligent, cunoscator).

Tace una, tac toate, intelesu-m-ai?

O excelenta metoda de oprit programul (robotul) si determinat prezenta. Verificata.

Anca

Anca Rugina
www.activeliving.ro

Dupa cum interpretez eu, conteaza calitatea a ceea ce hotarasc sa introduc in minte prin intermediul materialelor pe care mi le furnizez. Cu scopul de a alimenta cat mai constient rezervorul din care se constituie prezentele si viitoarele ganduri, de orice fel.

Mi se intampla sa observ, precum un spectator perplex, cum se reproduc, haotic, obsesiv, fragmente din continuturile la care ma expun.
Fie auditive, din fondul sonor ales de mine sau din fundalul unor contexte exterioare, din conversatii voite sau tangentiale, vizuale (‘cadre de film’ in toata regula), kinestezice, etc, fie impreunate.
Aceasta perspectiva mi-a constituit nu atat o noutate in constientizarea invaziei pe caile simturilor, in solul fertil al mintii, cum spune don Miguel Ruiz in “Cele patru legaminte”, ci un punct de la care “ingerarea” senzoriala a devenit alegere asumata.

Beneficiul imediat al unei atare “diete echilibrate”, este fondul de liniste si armonie din care rasar intentiile, in care se formeaza gandurile, in care se contureaza deciziile si din care se intampla actiunile.
Fiecare dintre noi poate verifica in realitatea interna si in cea oglindita, adecvarea unor asemenea inclinatii catre atentie si selectare lucida.
In acest mod, ne putem oferi fara ocol raspunsuri si accepta stari si intamplari “nedorite” (nesomn, iritari, plictiseli, intalniri nesatisfacatoare, etc), care alcatuiesc tot atatea prilejuri magnetizante pentru personaje, actiuni si circumstante analoage.

Ma intreb in ce masura ne vom incredinta, din ce in ce mai putin, acestor vartejuri delirante fara a le verifica consistenta si adecvarea?
Iar datile viitoare, vom avea promptitudinea sa urmarim originea si impactul acestor dispozitii “trecatoare”, pentru a ne crea, realmente, imprejurarile potrivite noua?

Anca

Anca Rugina
www.activeliving.ro

Ce consecinte va avea existenta acestei optiuni pentru tinerii liceeni?

In primul rand, cred eu, existenta unei alternative la bacalaureatul care s-a dovedit o nuca tare pentru tinerii nostri va duce la scaderea presiunii asupra acestora si la abordarea mai relaxata si, sper, mai rationala a acestui examen in special si a viitorului profesinal in general.

S-o recunoastem fara ipocrizie: nu toata lumea trebuie sa aiba bacalaureat.

Bacalaureatul era candva (pentru generatiile bunicilor si parintilor nostri) linia care despartea intelectualii de muncitori. Absolventii de liceu cu bacalaureat erau pregatiti pentru profesii cu activitate intelectuala chiar daca nu urmau neaparat o facultate.  Ei puteau fi invatatori, institutori, contabili, functionari bancari, functionari publici de tot felul, motiv pentru care era obligatoriu sa stie sa vorbeasca si sa scrie corect in limba romana, sa aiba cunostinte matematice si de cultura generala suficiente pentru a-si indeplini cu acuratete sarcinile profesionale.

Muncitorii se pregateau in special practic, prin intermediul uceniciei si, ulterior, a scolilor de meserii, scoli profesionale sau cum s-au mai numit ele de-a lungul timpului. Este evident ca pentru acestia talentul nativ si maiestria dobandita prin practica, alaturi de niste cunostinte teoretice de baza pentru meserie erau determinante pentru obtinerea recunoasterii in breasla si in randul clientelei. Pentru acestia, evident bacalaureatul nu avea nici o relevanta, pentru ca nu avea nici o influenta asupra rezultatului muncii lor.

Este adevarat ca in ultimul secol lumea s-a schimbat. Acum exista mult mai multe profesii intelectuale. Totusi existenta unui numar mare de activitati care nu necesita studii superioare implica necesitatea existentei unui traseu profesional care sa permita accesul mai facil la aceste calificari.

Daca se pastreaza bacalaureatul clasic drept poarta catre invatamantul superior exista obligatia de a crea alternative pentru cei care nu doresc sau nu pot sa treaca prin ea.

Iar bacalaureatul profesional se contureaza a fi aceasta alternativa.

Ce prevede legea proaspat adoptata?

• Pentru promovarea bacalaureatului profesional elevii vor sustine:
• Probele de competente ca si pana acum: comunicare in limba romana, intr-o limba straina si competente digitale.
• Examen scris la educatie antreprenoriala.
• Proba practica
• Proiect.

• Probele din examenul de bacalaureat profesional vor fi a?ezate cronologic înaintea probelor scrise de la examenul de bacalaureat na?ional.

• Absolven?ii ciclului superior al liceului care sus?in ?i promoveaz? examenul de bacalaureat profesional dobândesc, potrivit legii, diploma de bacalaureat profesional, care le d? dreptul de acces pe pia?a muncii, f?r? drept de acces, îns?, în înv???mântul superior.

• In decursul unui an scolar se vor organiza 2 sesiuni ale examenului de bacalaureat national si profesional, iar candidatii pot sustine fara taxa ambele tipuri de examene de cel mult 2 ori.
• Orice absolvent al bacalaureatului profesional poate obtine ulterior bacalaureatul national prin sustinerea si promovarea probelor scrise corespunzatoare acestuia.

Daca legea va fi promulgata de catre presedinte ea va fi valabila incepand cu anul 2013, deci aplicabila actualilor elevi din ultima clasa de liceu dar si elor care au terminat liceul in anii trecuti si nu au reusit sa treaca de piatra de hotar numita Bacalaureat.

Mirela Bojin

mirelabojin.blog.com