Şi pe la peluză
Stând buză la buză,
Mări, se vorbiră,
Ei se sfătuiră
Printre căcăreze
Ca să mi-l lucreze
Pe cel antrenor
Că-i prea bârfitor
Şi are la soare,
Un hotel prea mare,
Şi maşini prea tari,
Şi cam mulţi dolari!…
Şi acel cioban,
Evident, ţăran,
Fără pic de frică
L-a demis pe Gică,
Şi de-o lună-ncoace
Gura nu-i mai tace,
Cică el cioban,
I-a luat Merţan
Şi noaptea la trei
Îi ducea femei

-Bre patron de paie,
Care nu faci baie,
De o lună-ncoace
Gura nu-ţi mai tace!
Ori turma nu-ţi place,
Ori eşti bolnăvior,
Păstor impostor?
-Auzi, hahaleră
Cu faţă mizeră,
Mare derbedeu,
Tu ştii cine-s eu?
Eu sunt, ştiu creştinii,
Sabia luminii,
Sunt Jiji jupânul
Şi a tot stăpânul.

- Stăpâne, stăpâne,
Îţi cheamă ş-un câne
Cel mai bărbătesc
Şi cel mai frăţesc,
Şi la stadion
Dă-i un milion,
Poate derbedeul
Bate CeFeReul.

-Bre Jiji la noi
Nu există oi,
Caută-ţi în pripă
Oaia la echipă,
Şi-o să-ţi vezi măiastră,
Oaia roş-albastră;
Iar în dosul stânii
Mai ascultă-ţi cânii,
Zi-le-o vorbă bună,
Ca la cap să-ţi pună
Fluier ardelean,
Al lui Corpodean;
Fluierul ca mierea,
Al domnului Serea;
Fluier cu venin,
Al lui Constantin!
Vântul când a bate
Prin ele-a răzbate,
Punctele s-or strânge,
Oile vor plânge
Cu lacrimi de sânge,
Că tu la prostime
Le vei da iar prime!

Iar de o să pleci
La Parchet în beci,
Să le spui curat
Că te-ai însurat
C-o mândră crăiasă,
A lumii mireasă;
Că la nunta ta
A căzut o stea;
Iar restul de stele
Ţi-au cântat manele,
Vieţaşi şi ocnaşi
Ai avut nuntaşi;
Preoţi iubitori,
Doi judecători,
Păsărele mii,
Şi stele făclii!
Iar dacă-i vedea,
Pe la DeNeA
Unul cu burtică,
Pe nume Mitică,
Din ochi lăcrimând,
Pe hol alergând,
Pe toţi întrebând
Şi la toţi zicând:
“Cine-au cunoscut,
Cine mi-au văzut
Şmecher marinel,
Tras printr-un inel?
Feţişoara lui,
A coniacului;
Perişorul lui,
Ca al oului;
Ochişorii lui,
Ca ai x-ului?”
Tu, ciobanul meu,
Să îi spui mereu
Că acel băiat
V-a cam înfundat,
Iar la spectatori,
Ăia “infractori”,
Să le spui curat:
”-Gata, v-am lăsat!”

“Pentru mine cantatul este o pasiune din copilărie. Multa lume mi-a spus ca am voce si de aceea m-am si decis sa fac acest pas.”

Inmormantarea UE

1. A crapat nea Gica.
2. Constatam asta.
3. Aducem si un medic / scoatem certificat prin care constatam asta si pe hartie A4. Sunam firma servicii funerare, comandam una bucata sicriu.
5. Il ducem pe nea Gica la capela.
6. Anuntam pe cei apropiati ca a crapat nea Gica. Le zicem adresa capelei.
7. Ne adunam la capela, schimbam o vorba despre nea Gica.
8. In cursul aceleiasi zi, pompele funebre vin, il ridica pe nea Gica si il ingroapa/ incinereaza/impaiaza/criogenizeaza/ce-o fi, in functie de preferinte.
9. Odata ingropat, Gica acolo ramane. Daca doresc, vizitatorii sunt bineveniti cu o floricica sau fara.

Inmormantare romaneasca

1. A crapat nea Gica.
2. Constatam asta. Inainte de a suna medic sau de a scoate certificat, sunam pe toti care il stiu sau nu pe Gica si anuntam asta
3. Revenim cu certificatul si ne facem loc prin marea de oameni care au venit sa il vada pe Gica mort si sa bea gratis o tuiculita. Intre timp Gica e tinut pe masa trei zile. Asa mort, da.
4. Aducem 3 femei sa il spele si 2 barbati sa il barbiereasca – ritual antecrestin, apropo
5. Sunam popa. Ne rugam de popa sa vina de parca ar fi ceva nemaintalnit si nemaipomenit de nou in cariera lui si ne imprumutam de bani, ca daca nu e multumit ni-l lasa pe nea Gica pe masa si se cara. De parca nu tot din banii nostri ar fi platit, pastele ma-sii azi si maine de curva cu patrafir.
6. Pe langa oamenii care se foiesc prin casa, ne vor mai intampina pe drum inca pe atatia, ca sa nu mai vorbim de cei care vor veni direct la cimitir.
7. Pregatim echipamentul lui nea Gica, compus in majoritate din elemente tot antecrestine. Bani pe ochi, colac in mana, prescura pe piept – sau invers? – costumul sau cel mai bun care i-a ramas cam mic / mare si
niste pantofi cu talpa de carton ca e pielea scumpa si si-asa e mort.
8. Convoiul: Unul cu un brad / pom / schela cu fructe agatate in el (tot pagan e si asta). Unul cu o cruce. Toti cu lumanari. Altii cu steaguri si prosoape. Inca minim 2 cu sfesnice. Nu uita coliva. Inca minim doi cu
coroane. Inca vreo doi care sa duca “darurile” – obiecte de uz personal, bucati de material textil, batiste, mobila, o gaina vie uneori, care se trece peste groapa, etc.
9. Fanfara. Tigani mai mult sau mai putin treji, care sa chiorlaie din instrumentele lor cantece de mare factura spirituala, cum ar fi: “Pe langa Plopii fara Sot”, “Drumurile noastre Toate”, “Treceau batalioane romane Carpatii”, “Dunarea albastra” (n-aveti idee cum suna asta la TROMBON)
10. Bocitoare. intre 3 si 5 babe bete si senile care sa il calareasca pe nea Gica si sa zbiere de parca li se scot ovarele pe cur. De multe ori nu au absolut nici o treaba cu raposatul si il vor boci pe un nume generic, d.ex:”Vasile”
11. Ii cinstim bine pe toti, de la popa la tigani, ca doar n-au venit sa il ingroape pe unul, au venit sa crape in ei si sa bea. Firesc. Pornim cortegiul.
12. La fiecare rascruce – intersectie – vom opri tambalaul (tigani, bocitoare, alamuri, zbierete, cersetori, bomboane, claxoane) si preotul va citi o extenie. Intre extenii, cine stie canta din toti plamanii “Sfinte Dumnezeule” in varianta funebra. Pentru ca exista si varianta vesela. Care nu se canta. Totusi, avand in vedere lipsa de voce a celor din cortegiu si betia generala, puteti sa cantati si Macarena ca nu se simte.
13. Ajungem la biserica. Ne dam foc cu lumanari, umplem tot de ceara, urlam TARE sa stie LUMEA ca noi SUFERIM pentru ca: A MURIT GICA, BAAAAAAAA!!! In timpul slujbei, cream confuzie si razboi, aruncand cu
bani si bomboane catre liota de cersetori. Punem si “vamile” pe jos, obicei – cum altfel? – antecrestin si ala. Potrivim vata in nas lui Gica, nu de alta dar de atata jale si lumanari si tamaie a inceput sa se cam lichefieze.
14. La cimitir. Se sapa groapa, se urla, se trece gaina, se desface pomul, se impart prosoape, restul de daruri (teoretic oamenilor saraci, practic tot intre neamuri, pe principiul nimic nu se pierde, doar se imprumuta), se bea, se stropeste cu vin mormantul, continua slujba.
15. Dupa cimitir. Se merge la casa lui Gica unde se bea, se bea, se bea, se mananca cel putin 3 feluri de mancare, se ia si la pachet ca doar e pomana, se vorbeste despre politica, vreme, rapita, Geoana, alegeri,
inflatie, chirii, varice, butoaie, vinul de anul asta, hemoroizi, nunti, botezuri, Mutu, Steaua, femeia vecinului, orice numai Gica nu.
16. Dupa ce l-ai ingropat, reiei paranghelia la 3, 9, 40 de zile, 1 an, 2, 3, etc totul culminand cu 7 ani cand il dezgropi pe Gica sau ma rog ce a ramas din el, il stropesti cu vin si-l bagi la loc. Pe langa asta mai ai si vreo 400 de sarbatori de pomenirer a mortilor.