Site-ul în sine are un design spartan, cu motorul intern de căutare poziţionat (contrar oricăror norme de accesibilitate) în subsolul paginii, cu poze ce amintesc de perioada geocities (măcar nu sunt gif-uri animate) şi abundă [...]]]> Salutare prieteni. În continuarea demersului de a prezenta resurse gratuite, şi mai ales legale de carte online (proiectul Gutenberg), astăzi am să vorbesc despre iniţiativa Academiei de Studii Economice care pune la dispoziţia celor interesaţi manuale şi cursuri apărute la editura proprie, editura ASE. Biblioteca digitală ASE este deschisă tuturor, nu necesită vreun fel de înregistrare sau condiţionare prealabilă, iar acolo veţi găsi un impresionant fond de carte ce include, fără „a se” limita (dacă-mi permiteţi jocul de cuvinte), cursuri, cărţi, dicţionare online de specialitate, reviste şi chiar teze de doctorat.

Site-ul în sine are un design spartan, cu motorul intern de căutare poziţionat (contrar oricăror norme de accesibilitate) în subsolul paginii, cu poze ce amintesc de perioada geocities (măcar nu sunt gif-uri animate) şi abundă în exprimări criptice de genul „cuvânt cheie titlu carte”, însă odată trecute cu vederea aceste neajunsuri, ajungem la ceea ce ne interesează, anume conţinutul. Cărţile gratuite. Şi găsim cărţile fie urmând link-urile dintr-un top al celor mai accesate (între noi fie vorba, cred că le-a fost teamă să spună „citite”, mergând pe o formulă impersonală, tehnicistă – „accesate”), prin catalogul alfabetic sau graţie motorului de căutare deja amintit ce permite două chei de interogare (autorul, respectiv titlul cărţii sau cuvinte din titlu). Din câte am observat, rezultatele căutării nu sunt influenţate de folosirea diacriticelor.

(...)
Citeşte integral articolul Biblioteca digitală ASE, cărţi de specialitate (267 cuvinte)

Copyright © Stefa Media. Comunicare şi Relaţii Publice, 2012. | Permalink | 5 comentarii
Articol din categoria: RESURSE

Iar această dezbatere mai marchează o premieră. Este dovadă care atestă, fără echivoc, importanţa comunicării nonverbale, cu aproape un deceniu înainte de a avea primele cercetări ştiinţifice. Abia în 1970, Ray L. Birdwhistell va avansa ipoteza (confirmată printr-un studiu) [...]]]> Astăzi am să vorbesc despre dezbaterea din 26 septembrie 1960 dintre John Fitzgerald Kennedy şi Richard M. Nixon, prima dintr-o serie de patru întâlniri, şi totodată cea mai importantă. De ce este importantă ? În primul rând întrucât este prima dezbatere televizată între doi candidaţi la funcţia supremă în Statele Unite şi, în al doilea rând, dat fiind faptul că cele aproximativ 60 de minute cât a durat întâlnirea au schimbat fundamental felul în care privim şi interpretăm discursul unui politician, şi a oricărui vorbitor, în general.

Iar această dezbatere mai marchează o premieră. Este dovadă care atestă, fără echivoc, importanţa comunicării nonverbale, cu aproape un deceniu înainte de a avea primele cercetări ştiinţifice. Abia în 1970, Ray L. Birdwhistell va avansa ipoteza (confirmată printr-un studiu) conform căreia între 65 şi 70 la sută dintr-un mesaj este nonverbal, în timp ce pentru pentru Albert Mehrabian, doi ani mai târziu (1971 şi 1972) 55% din informaţii se transmit prin limbaj corporal, 38% prin tonul vocii şi 7 la sută prin cuvinte. Numită şi regula 7-38-55 ea a fost preluată imediat de către specialiştii în comunicare şi folosită, aproape fără rezerve.

Voi reveni asupra acestei reguli şi în ce măsură ea se susţine (trebuie spus că un alt cercetător, anume Herbert Oestreich o contestă şi nici Septimiu Chelcea nu pare convins să susţină că „mai „ult de 90 la sută din informaţii le vehiculăm prin comunicare nonverbală, că peste 50 la sută dintre acestea sunt transmise prin gesturi şi postură”), dar e important să precizez că în acea seară din 1960, ceea ce s-a transmis prin limbaj corporal (gesturi, mimică, postură, mers) a depăşit cu mult graniţa celor 55 de procente. Iar argumentul principal în favoarea acestei ipoteze este pierderea alegerilor de candidatul republican, însă mai aveam până acolo.

(...)
Citeşte integral articolul Dezbaterea Nixon vs. Kennedy. Cele 60 de minute care au schimbat istoria (2,415 cuvinte)

Copyright © Stefa Media. Comunicare şi Relaţii Publice, 2012. | Permalink | 12 comentarii
Articol din categoria: OPINII

Înainte de a avea nominalizări (anul acesta, producţiile înscrise în cursă vor fi anunţate joi, 24 ianuarie, la teatrul Academiei, Samuel Goldwyn), înainte a admira vedetele pe „covorul roşu” sau a ne delecta cu spectacolul grandios [...]]]> Cred că v-am povestit, iar dacă nu…. e un moment tocmai bun, însă „îmi place filmele”. Artele. Ştiu, precum în bancul cu şoriceii, cărţile vor fi întotdeauna mai bune, dar n-are a face una cu alta, iar orice produs cultural poate fi bun sau mai puţin bun, deopotrivă. Cu toţii avem preferinţe. De gustibus et de coloribus non este disputandum, drept pentru care aştept în fiecare an nominalizările, apoi premiile Academiei Americane de Film (The Academy of Motion Picture Arts and Sciences) sau, aşa cum sunt cunoscute publicului larg, Oscarurile.

Înainte de a avea nominalizări (anul acesta, producţiile înscrise în cursă vor fi anunţate joi, 24 ianuarie, la teatrul Academiei, Samuel Goldwyn), înainte a admira vedetele pe „covorul roşu” sau a ne delecta cu spectacolul grandios găzduit, ca de fiecare dată, de teatrul Kodak unde Billy Crystal pregăteşte deja câteva surprize pentru noaptea de 26 februarie, un alt moment trece aproape neobservat. Este vorba de alegerea posterului, afişul care va personaliza evenimentul şi-l va identifica în istorie.

Deşi pare o sarcină secundară, daţi-mi voi să spun despre această imagine că este la fel de importantă precum celebrele statuete şi nu întâmplător, membrii Academiei, apelează la agenţii de publicitate renumite cărora le cer de fiecare dată acelaşi lucru. Să surprindă spiritul Oscarurilor, strălucirea Hollywood-ului (în engleză cuvântul ar fi „glamour”), istoria sa, să-i onoreze pe actori, scenarişti, regizori, producători şi asistenţi, pe toţi cei care au pus bazele acestei industrii ce a schimbat definitiv lumea. O sarcină deloc uşoară, chiar dacă ne aflăm pe tărâmul unul totul este posibil.

Pentru a optzeci şi patra ediţie a Premiilor Academiei (84th Academy Awards) posterul în cauză a fost realizat de studioul Blood & Chocolate din Los Angeles (California), la el aducându-şi contribuţia graficienii Anthony Goldschmidt, Mark şi Karen Crawford. Experimentaţi pe această nişă, Blood & Chocolate îşi leagă numele de producţii precum Panic Room, The Shawshank Redemption, The Blair Witch Project, realizând postere alternative pentru Zodiac, Robin Hood, sau The Dark Knight, iar printre ultimele creeaţii lor se numără afişul de la The Iron Lady.

(...)
Citeşte integral articolul S-a ales posterul (imaginea) Oscarurilor din acest an (274 cuvinte)

Copyright © Stefa Media. Comunicare şi Relaţii Publice, 2012. | Permalink | 4 comentarii
Articol din categoria: NOUTĂŢI ŞI EVENIMENTE

Tot în virtutea obişnuinţei, principalii actori din acest an au fost Antena 1, Pro TV, TVR 1 şi surpriza numită Etno TV. Bine, Etno TV a reuşit o adevărată performaţă anul trecut devansând TVR-ul, ceea ce face ca cifrele din acest an să vină drept o consolidare în rândul preferinţelor telespectatorilor, însă nu despre acest post am să vorbesc, ci despre Antena 1 care a tranşat, într-o premieră atât de categoric, eterna sa dispută cu Pro TV.

Vă mărturisesc din [...]]]> Ca de fiecare dată în ultimul deceniu şi, cu precădere odată ce bugetele pentru publicitate au scăzut dramatic, cumpăna dintre ani reprezintă pentru principalele televiziuni comerciale din România (cărora li se adaugă eternul şi fascinantul TVR) o bătălie pentru rating şi implict, pentru cota de piaţă revendicată.

Tot în virtutea obişnuinţei, principalii actori din acest an au fost Antena 1, Pro TV, TVR 1 şi surpriza numită Etno TV. Bine, Etno TV a reuşit o adevărată performaţă anul trecut devansând TVR-ul, ceea ce face ca cifrele din acest an să vină drept o consolidare în rândul preferinţelor telespectatorilor, însă nu despre acest post am să vorbesc, ci despre Antena 1 care a tranşat, într-o premieră atât de categoric, eterna sa dispută cu Pro TV.

Vă mărturisesc din start că nu sunt printre fanii lui Dan Negru şi nici nu gust genul de divertisment oferit cu atâta generozitate de postul din Băneasa. Nu-l consider nici mai bun, nici inferior altor producţii de gen, pur şi simplu nu-mi place. Ceea ce nu înseamnă că nu pot judeca obiectiv prestaţia respectivului prezentator, aflat pentru a douăsprezecea oară în calitate de gazdă a Revelionului la Antena 1 (un veritabil subiect de Cartea Recordurilor) şi, cu mai puţin, nu pot contrazice cifrele care au plasat „Revelionul de poveste” pe primul loc în target-ul urban, cu un rating de 14,4% şi o cotă de piaţă de 31,4%. Ca număr, asta înseamnă aproximativ 1.669.000 de telespectatori.

(...)
Citeşte integral articolul Revelionul 2012 şi bătălia rating-urilor (768 cuvinte)

Copyright © Stefa Media. Comunicare şi Relaţii Publice, 2012. | Permalink | 16 comentarii
Articol din categoria: PREZENTĂRI

Departe de a fi o capodoperă a francizei, Star Wars special de sărbători este un spectacol [...]]]> La Mulţi Ani. Sper că aţi păşit cu dreptul în 2012. Şi cu stângul se acceptă, câtă vreme ajungeţi unde trebuie… adică pe blogul Stefa Media. Iar dacă tot sunteţi aici, profit de ocazie pentru a vă reaminti cele spuse în ajunul Anului Nou, de ce consider 2012 un moment de răscruce şi cât de importantă se va dovedi, într-un viitor extrem de apropiat, atitudinea. Vom avea însă timp destul să discutăm. Până atunci, propun să ne relaxăm, să continuăm petrecerea (astăzi fiind şi sărbătoare, cu atât mai mult) şi am pregătit un material video ce se pretează momentului, anume Star Wars Holiday Special sau Star Wars, special de sărbători.

Departe de a fi o capodoperă a francizei, Star Wars special de sărbători este un spectacol de televiziune produs în 1978, regizat de Steve Binder, şi difuzat, atenţie, o singură dată. Pe 17 noiembrie 1978. De CBS în Statele Unite, respectiv CTV în Canada. Dar asta are mai puţină importanţă. Ce contează este că show-ul reprezintă printre primele (dacă nu chiar prima) încercare de a profita de isteria Star Wars (cu doar un an în urmă se lansase Star Wars: Episodul IV. O nouă speranţă), iar înregistrarea descoperită din întâmplare pe YouTube redă fidel atmosfera de pionierat a acelor ani. Să nu uităm că George Lucas îşi va forma propriul studio de efecte speciale – ILM – Industrial Light & Magic – pentru a realiza în condiţii mulţumitoare filmul din 1977.

(...)
Citeşte integral articolul Aţi văzut Star Wars special de sărbători ? (350 cuvinte)

Copyright © Stefa Media. Comunicare şi Relaţii Publice, 2012. | Permalink | 6 comentarii
Articol din categoria: PREZENTĂRI

Vă doresc un 2012 plin de har, de dulce nebunie, în care să visaţi, convinşi fiind că nimeni şi nimic nu vă poate sta în cale. Vă doresc să citiţi, să ascultaţi. Să iubiţi şi să fiţi iubiţi la rândul vostru. Să vă descătuşaţi imaginaţia, fanteziile. Să aveţi încredere. Să daţi frâu liber speranţelor şi să trăiţi aşa cum veţi considera de cuviinţă.

Vă doresc să nu uitaţi. Să nu uitaţi, cuprinşi de beţia momentului greşelile făcute în 2011. Oamenii pe care [...]]]> 31 decembrie. Ultima zi din 2011 sau MMXI, după cum i-am spus la vremea respectivă. Da. Ştiu că pare greu de crezut, însă am ajuns (sper eu) cu bine în acest punct, prilej pentru a transmite cititorilor blogului Stefa Media tradiţionalul La Mulţi Ani !

Vă doresc un 2012 plin de har, de dulce nebunie, în care să visaţi, convinşi fiind că nimeni şi nimic nu vă poate sta în cale. Vă doresc să citiţi, să ascultaţi. Să iubiţi şi să fiţi iubiţi la rândul vostru. Să vă descătuşaţi imaginaţia, fanteziile. Să aveţi încredere. Să daţi frâu liber speranţelor şi să trăiţi aşa cum veţi considera de cuviinţă.

Vă doresc să nu uitaţi. Să nu uitaţi, cuprinşi de beţia momentului greşelile făcute în 2011. Oamenii pe care i-aţi dezamăgit. Promisiunile încălcate. Regretele. Ceea ce am avut şi n-am ştiut să păstrăm, ori am fost poate prea orbi pentru a vedea că există. Ori prea slabi pentru a cere. A impune. Sau a ne impune.

Ar fi inutil să ştergem toate nereuşitele, să le dăm uitării printr-un act de lobotomie colectivă, construind la nesfârşit castele din cărţi de joc sau de nisip (fiecare după vârstă) şi întocmind liste cu obiective himerice care nu ajung vreodată nici măcar să fie analizate la modul serios, cu atât mai puţin îndeplinite. Ne plac începuturile, e drept. Botezul. În apă sau şampanie. Dar cel puţin odată, sau de acestă dată, vă propun că construim pe eşafodajul anului ce stă să se încheie, transformând momentele mai puţin favorabile în atuuri pentru 2012. Se poate. Ştiu că se poate. Trecutul nu trebuie exorcizat cu artificii sau petarde, nici anatemizat pe muzica dopurilor de şampanie care pornesc deja spre 2012, nici aruncat într-un colţ al conştiinţei. Cine nu învaţă din greşeli este sortit să le repete.

Vă mai doresc pentru 2012 să fiţi îndrăzneţi. 2012 este anul dragonului de apă şi se spune, nu bag mâna în foc – asta ca să fac o trimitere subtilă la două elemente, că i-ar favoriza pe cei care îndrăznesc, pe cutezători. Şi nu doar în filosofia orientală se spune aşa. Machiavelli, vorbind despre soartă („fortuna” în italiană şi de genul feminin) o considera accesibilă doar celor care îndrăznesc, celor care îşi creează oportunităţi, adaptându-se graţie virtuţiilor („virtu”, astăzi le-am spune aptitudini) timpurilor moderne. Cultivaţi-vă aceste virtuţi.

Vă doresc un 2012 la sfârşitul căruia să lăsaţi o amprentă pozitivă asupra acestei lumi. O carte, un pom. Un copil, o familie. Un blog. O idee. Să creeaţi ceva care n-ar fi fost posibil fără contribuţia voastră. Veţi fi surprinşi de voi înşivă, înainte de a-i surprinde pe cei din jur. Veţi fi mândri de propriile realizări, înainte de a-i impresiona pe ceilalţi.

Şi încă ceva. Vă doresc să aveţi grijă de sănătatea voastră, detaşându-vă pe cât posibil de mizeria din cotidian, de miasmele revărsate zilnic în mass-media. Gheena începutului de secol XXI.

Cât pentru mine… 2012 se anunţă a fi un an decisiv. Totul sau nimic. Şi nimicul nu reprezintă o opţiune. Am lăsat în trecut prea multe capete de sfoară pe care trebuie să le leg în folosul continuităţii, ori să le tai pentru a întrerupe orice legătură cu trecutul. Depinde doar de mine, nu-i aşa ?

Acestea fiind spuse vă spun de pe acum LA MULŢI ANI, iar în această noapte să vă gândiţi deopotrivă la ce vă aşteaptă în 2012, cât la cine sau ce anume aţi lăsat în urmă. Petrecere frumoasă.

Copyright © Stefa Media. Comunicare şi Relaţii Publice, 2011. | Permalink | 26 comentarii
Articol din categoria: Blogul Stefa Media

Respectivele cărţi nu sunt dintre cele mai noi, nici printre cele mai citite (argumente de necontestat la urma urmei), [...]]]> Întrucât articolul dedicat proiectului Gutenberg a strâns, în doar câteva ore, un număr rezonabil de vizitatori (deşi pare greu de crezut, blogul are în continuare o medie de aproximativ 600 de „unici”) şi pentru că cititorilor Stefa Media le place… să citească (ce exemplu mai bun de truism ?), am decis să prezint o altă resursă, anume biblioteca online gratuită de la Polirom. Autorii site-ului o numesc bibliotecă, iar DEX-ul pare să-i susţină întrucât titlurile respective prezintă caractere comune şi sunt publicate de aceeaşi editură, dar mai corect ar fi să ne referim la o colecţie de cărţi, aproximativ 60 de număr, disponibile gratuit pe site-ul Polirom.

Respectivele cărţi nu sunt dintre cele mai noi, nici printre cele mai citite (argumente de necontestat la urma urmei), dar nu trebuie uitat că în timp ce o editură oferă gratuit, fie şi câteva, cărţi în format PDF, alţii nu dau nici măcar un capăt de aţă. Iat câtă vreme sunt utile… şi gratis ?

(...)
Citeşte integral articolul Gratuit, cărţi online de la Polirom (330 cuvinte)

Copyright © Stefa Media. Comunicare şi Relaţii Publice, 2011. | Permalink | 15 comentarii
Articol din categoria: RESURSE

Ca o coincidenţă, pe 4 iulie 1971, Michael Hart (student la facultatea din Illinois, unde avea acces la calculatorul laboratorului de cercetare – un Xerox Sigma V de tip mainframe) s-a gândit să răsplătească încrederea [...]]]> Ziua de astăzi marchează debutul unei categorii aparte pe blogul Stefa Media, numită deloc întâmplător RESURSE, şi întrucât cea mai preţioasă resursă pentru un student, fie el la comunicare şi relaţii publice sau de oriunde, o reprezintă cartea, voi prezenta pe scurt cea mai mare bibliotecă online gratuită. Proiectul Gutenberg (prescurtat PG) reprezintă visul unui american, Michael Stern Hart, cel care din păcate ne-a părăsit nu cu mult timp în urmă, însă nu înainte de a lăsa moştenire generaţiilor prezente şi viitoare, aproximativ 36.000 de cărţi în format digital, disponibile gratuit.

Ca o coincidenţă, pe 4 iulie 1971, Michael Hart (student la facultatea din Illinois, unde avea acces la calculatorul laboratorului de cercetare – un Xerox Sigma V de tip mainframe) s-a gândit să răsplătească încrederea acordată, şi cel mai bun mod era de a pune la dispoziţia celor din campus o serie de materiale în format digital, primul dintre acestea fiind Constituţia Statelor Unite. Ca să înţelegeţi ce însemna pentru Michael Hart accesul la mainframe, e suficient să amintim că Xerox-ul Sigma V reprezenta unul dintre cele doar 15 noduri ale reţelei ARPANET, strămoşul internetului. Şi Michael Hart s-a pus pe treabă. A urmat Biblia, apoi operele lui Shakespeare, ţinta sa fiind de digitiza până la sfârşitul secolului XX, numai puţin de 10.000 de cărţi. E mult ? Puţin ? Judecaţi voi, dar nu trebuie uitat că până în 1989, Michael Hart şi colaboratorii săi formaţi exclusiv din voluntari, nu au beneficiat de ajutorul softurilor de recunoaştere a caracterelor sau OCR, dactilografierea cărţilor făcându-se manual, caracter cu caracter.

În onoarea lui Johannes Gutenberg, inventatorul tiparului mobil sau a presei de tipărit la 1439 (original chiar semăna cu o presă agricolă), Michael Hart şi-a numit creaţia „Proiectul Gutenberg”, o analogie inspirată care-l plasează pe Hart în rândul marilor vizionari ai secolului al XX-lea.

(...)
Citeşte integral articolul Proiectul Gutenberg, bibliotecă online gratuită (368 cuvinte)

Copyright © Stefa Media. Comunicare şi Relaţii Publice, 2011. | Permalink | 7 comentarii
Articol din categoria: RESURSE

De exemplu, ieri mi-a atras atenţia un titlu (are şi titlul importanţa [...]]]> Atunci când am decis schimbarea tematicii blogului Stefa Media eram conştient că, mai devreme sau mai târziu, voi ajunge să comentez, nu tocmai pe un ton laudativ, materialele din mediul online. S-a întâmplat mai devreme decât anticipam. Dar să nu mă înţelegeţi greşit. Nu sunt unul dintre acele personaje care n-au somn întrucât cineva este în eroare (someone is WRONG on the internet) şi nici nu-mi voi aroga drepturi care nu mi se cuvin. Vremea profeţilor (din social media sau nu) a trecut, iar până când vom aveam o lege a presei, aşa cum se întâmplă în audio-vizual, nu ne rămâne decât decelăm informaţiile din noianul de aberaţii online. Şi nu e deloc uşor.

De exemplu, ieri mi-a atras atenţia un titlu (are şi titlul importanţa sa) prin care se anunţa existenţa unui fenomen meteo extrem pe lacul Herăstrău, însoţit şi de fotografii. Ce să fie ? Ce să fie ? O tornadă ? Un uragan ? El Nino ? Doamna Nina ? La drept vorbind, clima pare să fi intrat într-un veritabil montagne-russe, cu manifestări extreme ce se succed cu repeziciune pe suprafeţe din ce în ce mai mari, un comportament impredictibil chiar şi pentru specialiştii care se declară îngrijoraţi şi totodată neputincioşi. Alarmă falsă. Fenomenul meteo „extrem” nu era nimic altceva decât îngheţarea luciului apei sau, ştiinţific vorbind, trecerea acesteia din stare de agregare lichidă în stare solidă. Paranteză. Procesul invers se numeşte topire (nu dezgheţare) şi reprezintă transformare a apei din starea solidă, fie gheaţă sau zăpadă, în stare lichidă.

Dar autorul articolului de două rânduri şi jumătate care refuză să-şi asume opera ţine cu tot dinadinsul să-şi demonstreze perspicacitatea, întrucât pentru domnia sa „temperaturile scăzute din ultimele zile se văd”. Nu se simt, nu se aud. Doar se văd. Nu mulţumim cu atât. Ori temperatura (popular spus) sau starea, gradul de căldură al unui corp, gradul de încălzire a apei, căldura apei nu poate fi „scăzută” sau „crescută” decât raport cu o mărime etalon şi aţi observat probabil că la rubrica meteo (acolo unde aceasta încă se realizează profesionist, de exemplu la TVR) suntem avertizaţi atunci când vremea devine mai rece decât media obişnuită a perioadei. Cea mai „scăzută” temperatură nu poate fi decât minima absolută, înregistrată într-un sezon sau în istorie… iar aceasta se măsoară, nu se vede.

Şi a fost un articol de două rânduri (şi jumătate). Cât să nu-mi pună răbdarea la încercare. Însoţit şi de o poză şmecheră, făcută printre copaci, înclinată precum în ultimele secvenţe ale Titanicului. E perfect însă pentru a demonstra cât de departe suntem de cele învăţate în facultate şi de ce principii nobile precum cele ale dreptului comunicării sociale sau Codul deontologic al ziaristului (adoptat de Clubul Român de Presă) sunt sacrificate, cum ar spune profesorul Bourdieu „pentru creşterea audimatului, adevăratul Dumnezeu ascuns ce domneşte peste conştiinţe”.

Este o realitate certă că în ultimul timp, din considerente economice dar şi de orientare către segmente noi de cititori, publicaţii încetăţenite din peisajul românesc şi-au redus ori au renunţat cu totul la suportul fizic (tipărirea pe hârtie) în favoarea mediului online, însă migrarea nu este, după cum s-ar crede, doar transpunerea conţinutului într-o altă formă (făcută eventual de aceeaşi oameni), ci un veritabil moment zero, unde principii precum adevărul, buna-credinţă, imparţialitatea sau obiectivitatea, corecta informare a opiniei publice sau dreptul de autor sunt judecate sau validate în baza numărului de „unici”, de vizitatori / consumatori înregistraţi de respectiva publicaţie.

„Semnatarul de articole” (uneori, nici măcar atât) pentru ediţia electronică a ziarului, pe care mă feresc să-l numesc jurnalist întrucât nu este obligatoriu să fi urmat o facultate de specialitate, s-a adaptat rapid acestei realităţi dictate de constrângeri economice, slujind mai întâi interesele proprietarilor (deţinătorilor postului), apoi ale celor care plătesc publicitate (comanditari) sau ale statului care poate acorda subvenţii şi, doar dacă nu intră în contradicţie cu primele două categorii, ale cetăţenilor. El se conformează printr-o formă (conştientă sau inconştientă) de auto-cenzură care nu necesită nici un fel de apeluri explicite la ordine. Perfect manipulat, el manipulează perfect. Şi „am dat” click pe respectivul link, nu ?

Sura imagine (1):

• http://imgs.xkcd.com/comics/duty_calls.png

Copyright © Stefa Media. Comunicare şi Relaţii Publice, 2011. | Permalink | 9 comentarii
Articol din categoria: OPINII