Cu ajutorul tool-ul mai sus menționat am găsit chestia următoare: ‘The Music of The Doors ( Ray Manzarek and Robby Krieger )‘. Mi-a fost de ajuns să observ doar cele două nume și l-am și sunat pe Greg. Convorbire scurtă ‘The Doors – Krieger and Manzarek. 35 quid! You in?’ răspunsul ‘Yeap’. Am mai găsit doi oameni dornici de concert Bora și Dario.
Sincer să vă spun la cât de flămândă arată acum ‘formația’ după bani credeam că o să fim o mână de oameni și concertul o să sugă big-time. Dar n-a fost nici pe departe așa!!! Sala a fost aproape plină ( au mai rămas foarte puține locuri disponibile, I swear ).

Un spectacol de gală cu doi nene bătrâni care nu prea știau muzică în 60 ( știau doar acid și făcea acid-ul muzica pentru ei ), dar acum s-au perfecționat. A fost un spectacol original ( original pentru formație ). Orchestra intervenea doar în anumite părți ale melodiilor ( ‘Riders on the storm’ a fost un orgasm total ), drept urmare n-a fost un copycat dupa S&M ( ce comparație am făcut și eu ).
N-a fost prezent Densemore ( fapt care m-a bucurat enorm de mult ) locul fiindu-i luat de un toboșar care a știut treaba, chiar a știut treaba. Și-au tras și un om la bass ( probabil Manzarek nu mai rezistă să facă și partea asta ).
Vă întrebați cine a fost vocalistul de aseară, corect? Răspunsul e Miljenko Matijevic. Nu știu cine e el, ce vrea de la viață, cum a ajuns acolo și de ce, dar un lucru e cert – jos pălăria în fața lui. Un timbru vocal ca al lui Morrison ( când închideam ochii chiar că mă simțeam ca la un concert când formația era completă ) și băiatul știa că n-are voie să iasă în evidență și asta a și făcut. Toata mișcarea scenică i-a fost controlată. Fără scăpări, fără acțiuni cu care încerca să iasă în evidență – doar muzică. Scuzați-mă, dar băiatul a avut un rol foarte, foarte greu și incomod pe scena – doar trebuia să-l ‘înlocuiască’ pe James!

Manzarek a intervenit între piese cu scurte povești de pe vremea Doorșiilor în care folosea des cuvinte gen high, weed, pot, lsd asta spre deliciul publicului. Public care a fost compus din oameni la fel de tineri ca și mine până la perechi septogenare care au savurt fiecare minut din măiestria scenică.

Krieger a rămas la fel de timid chiar și după jumătatea de secol petrecută pe scenă. El continua să trăiască în chitara ( okay – nu e cel mai bun chitarist. Nici de departe, dar omul are ceva ). A fost un moment amuzant când sus-numitul a intrat probabil într-o transă, a ținut un solo cam multicel, și a fost nevoie de intervenția dirijorului ca el să se oprească și piesa să fie continuată.

Oricât de mult mi-aș fi dorit să ascult și ‘The End’ a fost mai bine așa. Cum puncta și Dario la final. Melodia e Jim. Nimeni n-o poate cânta în afară de el. Nimeni n-are privilegiul.

Super. A meritat! M-aș mai duce înca o dată și încă o dată! Un vis mi s-a împlinit pe jumătate ( ca visul să fie complet mai e nevoie de Jim… )

©2010 SEBAH.neT. Toate drepturile rezervate.

Motivul principal ar fi că am prea multe articole care nu sunt de actualitate – care nu mai au niciun sens ( da, vorbesc în general de articolele care implică viaţa mea personală ), deci nu-şi mai au locul. Dar pe de altă parte mă loveşte şi nostalgia…
Vorbind de nostalgie sar la începutul începutului în această idee de restructurare. În ultima săptămână am tot răsfoit paginile acestui minunat blog. Am reuşit să adun 321 de articole ( 322 cu cel de faţă ). Nu e mult, dar credeţi-mă că mie personal ( evident că doar eu sunt cel atins de imbecilităţile debitate pe acest blog ) mi s-a părut fascinant. Adică am retrăit fiecare articol, fiecare link, fiecare comentariu, fiecare greşeală… am ajuns şi la concluzia că acest blog a fost una dintre cele mai reuşite mişcări pe care le-am făcut în utlimii ani.

Să revin la subiect – nu vreau să scap sau să ascund trecutul acestui blog! Vreau doar s-o iau de la capăt atata tot… Vreau să mă reapuc de scris pentru că-mi lipseşte nespus de mult ( just for the record: îmi pierd dexteritatea în ceea ce înseamnă scris încetul cu încetul ).

Lăsând gălăgia la o partea vreau doar ca sebah.net sa ajungă un blog personal, nimic mai mult!

©2010 SEBAH.neT. Toate drepturile rezervate.

Nimic nou sub soare până în februarie. Un nou reply la adresa mea în portugheză. Având destul tiimp la dispoziție la aceea vreme am ‘cercetat’ puțin contul respectiv. Ce găsesc? Mai multe reply-uri către un cont @sebahp.
Aparent în Brazilia există o formație care poartă numele de ‘Inimigos da HP. Această minunată formație are un evident un solist. Pe acest solist prietenii, fanii, cunoscuții ( probabil și familia ) îl strigă Sebá. Acest individ, probabil din lipsă de inspirație ori de bani ( pentru a achiziționa contul Seba ), s-a înregistrat pe twitter folosind contul mai sus menționat. O juxtapunere formată din seba+hp! Doar că ai lui fani mai uită din când în când p-ul de la capăt așa că mă trezesc cu mesaje de dragoste, de noapte bună sau de bună dimineațî în portugheză .
Ulterior reply-urile au început să curgă… câteva: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7.

Aș putea să pornesc o religie în Brazilia ( a se observa că Seba de la HP are aproape 10.000 de followeri ) ? Aș putea anunța concert pe Maracanã ?

©2010 SEBAH.neT. Toate drepturile rezervate.

• Replicator
• K-Rob
• Reggie
• Lieutenant
• Akula
• Elix
• Pertinax

More info?
Yessss! Chiar aici.

Where?
Club Gekko – 21st May 2010
Oradea, strada Tudor Vladimirescu nr.40

©2010 SEBAH.neT. Toate drepturile rezervate.

• azi dimineața am reușit prin nu știu ce minune să ignor 2 alarme ( una la 7:30 și cealaltă la 9 ). M-am trezit aproximativ pe la 10:20 ( oră la care eu trebuia să fiu implicat intens în ceea ce înseamnă muncă ).
• fugit la baie imedeat în clipa următoare pentru un duș rapid & related. M-am oprit în fața oglinzii și am adus toți sfinții, respectiv dracii alături de mine. De ce? Am observat că prin nu știu ce minune m-am trezit cu un ‘Mark of Buddha‘. Fie m-am izbit cu capul de ceva ( asta poate explică de ce am fost atât de pasiv în fața alarmelor ), fie e pubertatea ( bate-o vina… ), dar vă rog să ma credeți că e foarte iritant. Dacă aș avea un ten puțin mai închis aș arăta ca una bucată Hindu adevărat
• am pășit în birou la 11:30. Șeful nu a fost foarte fericit și-l înțeleg . Iar eu ca un om exemplar ce sunt nici n-am mai luat pauza de prânz ci m-am avântat direct în muncă. Muncă pe care am practicat-o până la orele 20:30. Sunt un angajat model, ce mai…
• când am ajuns în stația de metro n-am fost lăsat să trec de bariera de bilete… mă deplasez să-mi verific situația oyster-ului și realizez că stupoare că al meu cont îmi arata -10 pence. Readuc aceeași sfinți și mai puțini sfinți, dar de data asta mai adaug și indienii în injurătură din simplul motiv că azi dimineață mi-am ‘prelungit’ abonamentul de călătorie la magazinul de vis-a-vis ( care evident e patronat de indieni și tot indienii te și servesc ). Deci plătesc 31 de lire pe abonament și după doar o călătorie balanța e cu minus…grrrr! Neavând bani la mine și singurul card era cu un mins mare în fața cifrelor ( vorbesc de cardul de debit. ah, pe ăsta eu l-am băgat pe minus ) m-am apucat de sunat oameni dornici de o faptă caritabilă. Nimeni nu avea bani prin conturi doar cash. So I was fucked! Fucked really badly. Eram în Est și eu locuiesc în Vest – distanță 16.2 km și aproximativ 3 ore și 26 minute de mers pe jos!!! Fuck! No way! Atunci încerc să-mi încarc cartela folosind card-ul cu minus și reușesc – prima chestie pozitivă pe ziua de azi.

În drum spre casă pregăteam un genocid cu indienii de vis-a-vis. Dar nu s-a întâmplat – cum am intrat pe ușa magazinului am fost recunoscut, mi s-au cerut scuzele de rigoare, mi-am primit abonamentul și am mai primit și o zi de călătorie cadou . Dar astea nu sunt nici pe aproape de a salva o zi ca cea de față…

L.E.: fiind tâmpit ( puțin la propriu, mai mult la figurat ) am uitat… am uitat să împărtășesc cu voi piesa pe care o ascult acum, piesa care nu-mi iese din cap de mai bine de 2 săptămâni.

©2010 SEBAH.neT. Toate drepturile rezervate.

Ieri respectiv azi dimineața am găsit două chestii demne de pomenit.

Prima poză după cum se vede e o reclamă. Reclamă la Internet Explorer 8. Acum eu am răspunsuri la “de ce a apărut reclama la ie8 în ziar”:

1. au văzut că cei de la chrome își fac reclamă pe unde apucă și au spus că vor și ei;
2. s-au tâmpit cu totul! cum poți să spui că protejează mai mulți utilizatori de atacuri virtuale decât orice alt browser? dacă ai ajuns s-o spui și pe asta, atunci cred că ți s-au adunat o armată de pitici pe creieri;

În poza numărul doi un articol despre un “român” care trăia la cineva în șopronul din “fundul grădinii“. Citiți articolul… La cum se prezintă situația sunt în în proporție de 90% că e moldovean ( 8% țigan din sud și 2% idiot din harghita ).

©2010 SEBAH.neT. Toate drepturile rezervate.

Introducerea de mai sus e dintr-un simplu motiv. Am reușit să văd ( <=> să revăd ) o mulțime de filme. Unele mai interesante, altele mai puțin interesante. Am zis să fac o listă cu filmele care-mi vin în minte și să mai adaug câte o părere personală.

Here we go

Avatar ( 2009 )

Pot spune fără cea mai mică îndoială că este unul dintre care a beneficiat de unul dintre cele mai mari hype-uri… pentru NIMIC. În afara faptului că natura prezentă în film era bestială filmul nu a avut nimic special. Doar niște pisici albastre de 2 metrii înălțime. Scenariu prost, chiar foarte prost ( găsisem pe net o poză amuzantă care dovedea că scenariul nu e cu absolut nimic diferit față de ‘Pocahontas’, dar nici să-mi dau în cap nu o mai găsesc ), tam-tam cât pentru 10 filme ( cum spuneam și mai sus ), mult prea multe efecte speciale care nu-și aveau locul cu un asemenea scenariu ( sunt de părere că Matrix a fost superior la capitolul ăsta, repet… e doar o părere personală, nu săriți ). Oh, singura mea bucurie e că nu a primit Premiile Oscar cu sacul… vorbin de Oscar mi-am adus aminte de un alt mare fail…

The Hurt Locker ( 2008 )

Oh my dear god… Să le spună cineva americaniilor că noi oamenii normali nu înghițim filme în care ei explodează, dezamorsează, împușcă sau sunt împușcați. Am rezistat 40 de minute eroice… poate prea eroice. Un RAHAT de film fără nici cea mai mică noimă… Promovăm războiul? Evident… doar noi trebuie să părem eroii, că doar nu noi suntem ăia care ne-am băgat coada să ‘facem pace’ cică… să vadă lumea că nouă ne mor tineri pe capete doar din cauza tâmpeniei numite patriotism… chiar nu știu ce să spun despre filmul de față… doar SĂ NU VĂ PIERDEȚI TIMPUL cu el. Ah da… 6 Oscars?!?!?!? What the fuck is going on?

Inglourious Basterds ( 2009 )

L-am văzut și în vară când a fost lansat. N-am prea înțeles multe, dar m-am sfiit să comentez. Știam că Tarantino nu aruncă un jeg pe piață ( ah da, I’m a big Tarantino fan… yes, obviously, like anybody else ). Oh da!!! Cred că l-am revăzut de 5 ori… și de fiecare dată găsesc ceva nou, ceva interesant în film. Nu cred că mai merită să adaug vreo linie la prestația lui Cristoph Waltz ( magnific austriacul! ). Același Tarantino pe care-l știm cu toții, dar cu o altă capodoperă!

L.A. Confidential ( 1997 )

Când spun Kevin Spacey, Russell Crowe, Kim Basinger și Guy Pearce ( ultimul în mod special pentru rolul din Memento ) în același film… ce-ar putea să iasă? Un super film cu good cop – bad cop. Situat unde? Los Angeles – city of angels! Cam greu de descifrat ( până la un anumit punct ) scenariul – lucru care mi-a plăcut la nebunie ( da… l-am văzut pentru prima oară ). E un film pe care esti nevoit să-l vezi ( cel puțin odată ).

From Paris with Love ( 2010 )

Nea’ Travolta… Părerea mea e că ar trebui să-ți reprofilezi stilul ( știu că asta te-a consacrat, dar totuși… ) sau cel puțin să lași câteva kilograme undeva pe drum, lasă-ți părul să creasca and lose the earring. Știu… e vorba doar de look-ul un personaj ( apropo! habar n-am cum se decide look-ul unui personaj într-un film, dar aici a ieșit foarte, foarte nasol. nu puteam să nu mă gândesc la aspectul fizic tâmpit de fiecare dată când apărea în cadru ). Povestea e relativ interesantă, ușor de urmărit și parcă expirată. Concluzia? Dacă nu aveți nimic mai bun de făcut aruncați o privire, poate vă prinde.

It Might Get Loud ( 2008 )

Când auzi Jimmy Page și Jack White nu te poți gândi decât la sunetele halucinante pe care le poate scoate o chitară. Un artist adevărat nu moare niciodată și acest lucru e demostrat de Jimmy. Același chitarist, aceleași acorduri, dar al naibii de plăcute auzului. Când îl văd pe Jack White îmi aduc aminte ca rock n’ roll-ul nu a murit! Probabil că este unul dintre artiștii apăruți în Mileniul 3 ( white stripes s-a format in ’99, dar sună mai bine așa ) care își merită locul în istoria muzicii ( nu cred că pot să numesc prea multe exemple ). Ah da… a fost și The ( Gay ) Edge care nu a făcut altceva decât să-mi confirme că dacă U2 au ajuns să fie mega-cunoscuți și mega-bogați atunci oricine poate realiza acest lucru. Am impresia că l-au băgat doar de dragul mișto-ului

Le fabuleux destin d’Amélie Poulain ( 2001 )

Sau mai simplu Amélie! Probabil unul dintre cele mai frumoase filme pe care le-am văzut vreodată în viața mea. Are exact totul de ce are nevoie. Mi-a provocat de la râsete infantile la lacrimi. Mi-a smuls nenumărate zâmbete. M-am bucurat ca un copil când nenea și-a primit comoara înapoi ( cel cu jucăriile ascunse ), par example. Eh… un film perfect. Mi-a fost recomandat de către cineva și nu regret o clipă că m-am uitat! Lăsați avatar, hurt locker și alte mizerii. Mâncați un film, nu mizerii!

Se7en ( 1995 )

Câți dintre voi puteți spune ca n-ați văzut Se7en de mai multe ori? Eu unul subscriu cu desăvârșire! Morgan Freeman ( unul dintre cei mai perfecți actori ), Brad Pitt ( care începea să demostreze că nu e doar un pretty boy… ) și Kevin Spacey ( chiar dacă a avut un număr medioucru de replici și-a lăsat grav, într-un sens bun, amprenta pe film ). Nu de mult… se făceau filme…

The Dreamers ( 2003 )

Din puțina mea cultură generală pot să numesc una dintre diferențele mari dintre cinematografia Europeană și cea americană: arta! În genre Europa iese în evidență cu filme artistice ( că doar așa e și industria pe acasă dacă nu mă înșel ) din cauza bugetelor mici ( mă rog, mult mai mici față de Hollywood ). The Dreamers este exemplul pur de artă. Întoarsă, sucită, rumegată, mestecată pe toate părțile. Are și un mic iz politic pe undeva, dar asta face parte din peisaj. This is a must see

The Doors ( 1991 )

Probabil cea mai reușită biografie a celui mai mare rockstar care a existat vreodată ( să fim serioși… ce a însemnat band a fost relativ ignorat ). Un Val Kilmer de excepție! Nu știu cine a făcut casting-ul, dar Kilmer ca și Morrison a fost de departe o alegere înțeleaptă. A intrat în topul meu personal… pe o poziție foarte înaltă!

The Men Who Stare at Goats ( 2009 )

Trebuie să recunosc că principalul motiv pentru care m-am uitat la film este cel numit line-up. Nu știu cea fost în capul băieților, dar un lucru e cert. Rezultatul final este nimic mai mult decât un mare RAHAT. Nu vă irosiți timpul! Nimic… nici măcar un gram de comedie ( că doar se dă comedie ).

Up in the Air ( 2009 )

Clooney… again. Un film simpatic pe undeva… cât să omoare o seară care e terminată. Nimic mai mult

Ce vreau să văd în zilele următoare? The Big Lebowski ( șeful mă tot calcă pe cap că e cel mai tare film făcut vreoadată. Mă îndoiesc că o să-mi placă din moment ce lui îi place No Country for Old Men ), Crazy Heart, Shutter Island.

În speranța că v-am plictisit destul vă las acum… până când? Până reușesc să-mi termin articolele din draft… sunt prea multe ca să le las baltă

©2010 SEBAH.neT. Toate drepturile rezervate.

GUESTS:

• K-ROB [dark asylum/assimilate/tinnitus]
• Kevlar [DarkBox/Exmachina/Necroid Rec]
• Akula [unknown basics]
• Elix [unknown basics]
• Pertinax

WHERE?

HOLE PUB – 19 March 2010
Oradea, str. Roman Ciorogariu  nr 6
Support : 10lei

LE : s-a schimbat locația. Am actualizat și afișul

©2010 SEBAH.neT. Toate drepturile rezervate.

Piesa pe care urmează să o împart cu voi este din pelicula Black Snake Moan. Filmul nu are nimic special în afara faptului că actorul principal interpreatează câteva piese blues ( ca cea de față ) și credeți-mă că o face într-un mod mai mult decât okay ( chitară + voce, mai are și un mini-band în spate ).
Prea multă vorbă, hai să ascultăm piesa:

©2010 SEBAH.neT. Toate drepturile rezervate.

• am fost lăudat azi de un prieten din Nepal că scriu foarte bine. S-a pus săracul să traducă întregul content în limba engleză și susține că-i place . Asta nu face altceva decât să ma bucure.
• m-am mutat în casă nouă! Finally! Locuiesc momentan lângă Ealing Broadway într-o minunată casă pe care o împart cu Greg.
• de mai bine de de 3 săptămâni sunt un ‘single soul’. A fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat vreodată în viața mea. Lucru care mi-e confirmat zilnic, mda. Oricum am pus punct și nu virgulă, fără virgulă
• urlam acum ceva vreme că ‘ploaia în Londra’ e doar mit și că nu e adevărat… Mă învăț încet, încet să nu vorbesc de unul singur. Plouă de mai bine de două săptămâni ( sunt momente în care ploaia se suprapune cu ninsoarea ) și credeți-mă că e al naibii de nasol.
• observ de la o vreme că e foarte ‘cool’ să-ți tragi un status cu www. la capăt, dar fără link. Ce dumnezeu e cu trendul ăsta ?
• mi-am mai tras un pierce. De data asta este situat sub buza inferioară. Mai vreau unul, dar habar n-am unde. Propuneri? Ah da… arată/arăt așa.
• am ajuns la concluzia că Jim Morrison este ‘The Ultimate Rockstar’! Are cineva curaj să mă contrazică ?
• ah… să-mi bag toate organele posibile în ceea ce înseamnă statul rOMÂN. Tocmai am auzit veste de la fostul meu contabil ( căruia îi doresc la fel de mult bine precum veștile pe care mi le transmite ) că trebuie să achit taxa de forfetare chiar dacă firma este suspendată. În concluzie trebuie să ajung acasă cât de curând posibil și să mai car cu mine și un sac de bani, că doar firma trebuie lichida acum. Multă MUIE iubiților din parlament! Sper să aveți atâtea erecții câte taxe de forfetare am să vă mai plătesc eu.

Par puțin recalcitrant în rândurile de mai sus… asta e pentru că sunt! Mă rog, mă enervez prea repede și prea tare pentru toți nimenii din lume și pentru toate nimicurile, evident, din aceași lume.

©2010 SEBAH.neT. Toate drepturile rezervate.