SEBAH.neT

câteodată e bine să fii român…

Sebah — Wed, 04 Nov 2009 23:24:27 +0000

Spuneam acum multă vreme că locuiesc in flatshare aici în Londra. Asta însemnând că în casa mea se găsesc o grămadă de naţionalităţi ( de la italieni la magahiari, de la lituanieni la români ).
Am să vorbesc acum de de un coleg de apartament din Venezuela. Numele lui este Juan și are 18 ani ( nu, acesta nu este un articol de caritate ). La 16 ani s-a aventurat în lumea mare împreună cu sora lui. A scăpat de lumea cancerigenă din America Latină și a aterizat pe vechiul contintent în speranța unei vieți mai bune.

Ca și fapt divers singura posibilitate a celor din America de Sud de a ajunge in Marea Britanie este viza de studii. Băiatul nostru a venit aici fără a cunoaște gram de limbă engleză s-a înscris la colegiu și și-a început un nou capitol din viață la nici 16 ani, într-o țară străină, fără a cunoaște limba, fără a cunoaște aproape pe nimeni.
Cei doi ani au trecut repede, susține el, acomodându-se cu totul de aici și ajungând să cunoască limba engleză mai mult decât bine ( fie vorba între noi, băiatul vorbește cel mai bine limba engleză dintre toți imigranții cunoscuți de mine ).
Dar ceva nu a mers cum trebuia… aseară l-am zărit foarte supărat și când l-am întrebat ce s-a întâmplat am primit un răspuns “ I have to leave London “. Băieții de la Home Office i-au declinat aplicația pentru prelungirea vizei de student. I-au respins aplicația în considerentul în care el și-a achitat deja mai mult de jumătate din anul de studiu în curs ( ca și observație: un an de studiu îl costă 15.000 £ ), a avut referințe impecabile din partea școlii, nu are antecedente penale, plătește taxele pe care Mare Britanie le impune, un imigrant exmplar cu alte cuvinte.
Neg să spun că sunt din rOMÂNIA de fiecare dată când am ocazia ( da, vă rog săriți cu înjurături și cu flegme ), prefer să spun ca sunt din Transilvania, dar când Juan îmi spunea că și-a stricat 2 ani din viață degeaba, că ce o sa facă el acasă în Venezuela m-a făcut să mă gândesc de 2 ori înainte de a mai face această afirmație.
Toate astea se întâmplă din cauza unui singur om Gordon Brown. Brown care neagă și dreptul de muncă al românilor și al bulgarilor, Brown care nu știe că mare parte din economia Insulei o reprezintă munca ieftină și de calitate prestată de imigranți și nu serviciile scumpe ale unui englez care mai sunt și de proastă calitate.

scurteeee

Sebah — Fri, 16 Oct 2009 10:26:34 +0000

Salut din nou!

În sfarșit mai scriu și eu un articol. Unul scurt, micuț așa de felul lui ce e drept, dar tot articol rămâne .
În altă ordine de idei: sunt în Londra de mai bine de-o săptămână ( mai exact din data de 7 ). Dacă cumva ești careva prin trecere și ai chef de un pint folosește cu încredere numărul meu de telefon: 07772205840.
- laptop-ul și-a dat “ortul popii” ( parțial ce-i drept, dar a rămas jumătate de laptop ). Adică nu mai pot rula niciun joc, niciun film, niciun clip de youtube ( implicit nu pot rula nimic ce implică procesare grafică ). Doresc să-mi achiziționez, într-un final, un Macbook Pro, dar nu mă dau în spate nici de la un Vaio sau Dell. Asta pe viitor.
- am reușit să ‘penetrez’ piața londoneză pe domeniul meu ( call this luck ).
- super-mega-desktop-ul meu este de vânzare pe okazii. Aruncați un ochi, poate vă face cu ochiul la rândui. Aici aveți link-ul! ( vândut )
- am implinit 1000 de comentarii. Al 1000-lea comentariu, aprobat bine înțeles, îi aparține mamei mele !
- după cum se observă mi-am schimbat tema la blog. Era timpul, m-am săturat de tema de la Elegant Themes și am început să caut… și: am găsit tema care-mi place ( defapt am găsit 2 ). Temele sunt făcute de DigitalNature, căruia vreau să-i mulțumesc că s-a trezit cineva care să facă o temă exact pe placul meu.

La multi ani sis’

Sebah — Sun, 27 Sep 2009 22:00:22 +0000

Happy 17th birthday to you my dear…
I miss you too much, too much…

last week around…

Sebah — Sun, 27 Sep 2009 11:11:10 +0000

Daca toate ies bine, saptamana urmatoare mi-e cam ultima pe meleagurile romanesti.
In data de 7 ma-ntorc in Londra si habar nu am cand revin prin tara ( s-ar putea de Craciun, s-ar putea ca anul viitor in februarie, s-ar putea ca doar vara viitoare ).
Stau si analizez tot mai mult situatia data. Sunt ferm convins ca nu merita sa mai petrec prea multe clipe prin Romania, chiar nu-si are rostul. Ma uit sa vad ce las in urma… mai nimic! Prieteni? Am vazut cati prieteni ‘adevarati’ am, chiar foarte multi. Amintiri? Le iau cu mine ( sau le las acasa for ever and ever ).
Stau in fata unei decizii foarte importante si nu-mi vine sa cred ca s-a ajuns aici. Nu-mi vine sa cred ca am trait atatia ani intr-un mediu atat de infect, fara gram de speranta, respectiv viitor. Eh… asa ne-a fost ‘dat’ ( pe dracu’! noi ne-am facut-o cu mana noastra, doar noi. Suntem niste prosti ca inghitim si inghitim tot ceea ce ni se baga pe gat )!

life, bloody life!

Sebah — Thu, 24 Sep 2009 11:53:34 +0000

It’s quite interesting…
You know, everything seems to be totally normal, but you eventually find out that’s not!
All your plans, dreams, ideas, everything collapse. Your horizon it’s getting narrow! You know the feeling, probably you do. Because, if your answer is negative, I suppose you didn’t take steps into this life.
When you feel betrayed by the people you trusted the most, it’s shit ( sorry for the colorful language ). Totally shit…
And your asking yourself: ‘What went wrong? What the fuck did I do wrong?’. And answers and bouncing everywhere around, but you can’t find the proper answer, you just can’t find it.
You look behind and you try to blame the past ( as Adolf said ‘Life is like a grammar lesson. You find the past perfect and the present tense.’ ), but you can’t blame the past, can you? You try to blame the present and you succeed and of course you succeed!
But after a few chats everything comes back to normal ( or at least it should be normal again ). And your happy! Because the horizon ( you know, the bloody horizon ) it’s getting wider, much wider!
But when you start feeling better, other and other things start popping up. ‘Wow, it’s amazing’ you say.
Anyway, the story should end soon or it should continue nicely, colorful. But deep inside of you, you what again the pink and purple life, of I bet you do…
But what’s more fucking painful? When that bloody sentence formed out of 3 bloody words starts to disappear. You know the sentence, everybody knows the sentence. The sentence that started and ended several wars, disputes ( use your fucking imagination for fuck sake ).
So let’s smile, it helps a lot, believe me!

( to be continued )

disclaimer: the post it’s written in English and I expect only English comments ( adică aștept doar comentarii în limba engleză ). Another thing that needs to be added is that I had this article in drafts, but I didn’t finish it, so it’s not a ‘fresh’ article.

living in U.K. :)

Sebah — Sun, 21 Jun 2009 18:23:03 +0000

Probabil nu sunt eu cea mai în măsură persoană să povestesc despre așa ceva ( având în vedere faptul că sunt aici de 10 zile ), dar deja pot să spun câte vorbe despre Londra.
Vreau să subliniez în primul rând că în procentaj de 99% am să revin și am să ma stabilesc aici .
Este un oraș minunat din toate punctele de vedere. Atracții turistice găsești la tot pasul, mijloacele de transport în comun sunt mai extraordinar de bine gândite ( deci poți să ajungi unde vrei, fără să ai nevoie de mașină ), chestia că oamenii sunt reci este doar un mit tâmpit ( pe oricine întrebi pe stradă ceva, de la englezi 100%, community officers până la imigranți de peste oceane, îți va răspunde fără să stea pe gânduri și poate te și însoțește până la destinație ), prețurile sunt foarte OK ( asta dacă lucrezi cu ideea de a locui aici, nu de ați strânge bani ), un aer extraordinar de curat ( mă trezesc dimineața la 6 fără ajutorul ceasului ), verdeață cât pentru 30 de Bucale ( Richmond Park e cam cât cartierul Nufărul ), etc.
Ce este nasol? Dacă vii aici fără a avea măcar banii pentru prima luna de trai, deoarece chiriile se plătesc pe săptămână și au prețuri puțin piperate ( repet, prețuri piperate pentru un outsider ). O altă treabă cam idioată e că poți să uiți toată engleza pe care o cunoști ( fie ea engleză britanică, fie ea engleză americană ). Nu înțelegi, la început, o iotă din ceea ce vorbesc ăștia pe aici. Nu-i înțelegi pe englezi, darămite pe arabi ( arabi pe care-i găsești în fiecare magazin, fastfood, peste tot ).
Mi s-a părut mai mult decât bestial când am văzut prima vulpe cum se plimba pe stradă . Dap, noaptea ies vulpile la cules de gunoaie ( au fost aduse aici când Londra era plină de șobolani și aici au rămas. Sunt inofensive. Cam ca și pisicile de acasă ). Veverițe găsești peste tot în oraș unde există 2-3 de copaci ( veverițele-s al naibii de șmechere și nesimțite ). Poate mai dai și de vreun papagal, asta este la fel de normal. În Richmond sau în Hyde găsești orice animal vrea sufletul tău ( ok, fără pinguini, urși, foci, etc . Cam ce găsești într-o pădure ).
Traficul este foarte bine controlat ( în Londra sunt cele mai multe camere în trafic din toată Europa. Oriunde te afli, te uiți cu atenție și zărești camere de luat vederi ). Nimeni nu se claxonează, toată lumea acordă prioritate ( bine-nțeles, cu excepțiile de rigoare, dar majoritatea contează ). Pietonii trec pe roșu, asta ca să nu încurce traficul cu activarea semaforului și nimeni nu-ți are baiul ( mă repet, dar asta m-a lăsat gura cască ). Oamenii, cum menționam puțin mai sus, foarte, foarte politicoși. Britanicii spun, în medie, de 140 de ori “Sorry” pe zi .
Oricine poate găti ( asta ca și în Ratatouille ). Sunt sute de alimente pentru afoni ca mine în ale gătitului.
Eu stau momentan în Roehampton. Roehampton este exact lângă Hammersmith și Fulham ( asta ca să vă dați seama cam pe unde vine poziționată locuința mea temporară ). Este un cartier relativ OK, asta până la lăsarea serii. Pe la 12-1 ies oamenii de culoare ( ăia care-s mai al dracului ) pe străzi și au un obicei tâmpit pe aici: dacă au chef, te înjunghie . Mă rog, aici în Roehampton nu s-a întâmplat încă așa ceva, mai degrabă se întâmplă în Wimbledon ( care este un cartier rezidențial, apropo ), dar în Brixton este la ordinea zilei.
Cu ce avem încă noroc aici ( vorbesc de noi, românii )? Încă, încă nu sunt priviți ca niște țigani borâți pe aceste meleaguri ( Belfast este o altă poveste ). Aici BBC duc o campanie mare pentru disocierea românilor de țigani ( în sfârșit un popor care gândește, NU SUNTEM TOȚI LA FEL ). N-am avut probleme nicăieri că sunt român ( mai puțin la check-in-urile din aeroporturi unde erau unguri ).
Minorități? Probabil toate de pe glob. Dar o chestie de remarcat. În Londra lucrează, legal, 1 milion de polonezi și 1 milion de indieni ( dacă luăm partea ilegală, sunt câte 2 milioane de fiecare parte ). Ieși pe stradă și auzi la tot pasul poloneză ( care să rămână vorba între noi, este o limbă atât de spurcată și un cuvânt pe care-l repetă de 3 ori într-o propoziție este “curva” ).
Actele, work permit-ul îl obții foarte ușor aici ( vorbesc despre Yellow Card ). Am să vă povestesc mai pe îndelete după ce l-am primit și eu. Internetul, British Telecom cel puțin, este de toată jena. Romtelecom îi dă clasă, de RDS să nici nu vorbesc ( sincer, nu mă așteptam la așa ceva, dar uite că se poate să fim cu ceva peste ei ).
Niște prețuri? Hmmm… țigările sunt al naibii de scumpe ( cele mai ieftine și acceptabile țigări sunt Pall Mall, care costă 4,2 £ un pachet. Apropo, am uitat să vă spun că aici nu se fumează nici într-o locație publică. Fie ea pub, club, cafenea, etc. Amenda 50 £ ). O sticlă ce Coca-Cola de 2 L este la 1,40 £, 6 doze de bere ( de la Foster’s la Carlsberg ) costă 5 £. O călătorie cu autobusul costă 1 £ ( mă rog, diferă mult de la zonă la zonă ), dar există și varianta cu Buss Pass ( care te costă 13,8 £/săptămână și acces la toate busurile din Londra ). Prețuri OK pentru salariile de aici ( mă rog, minimul pe economie e 1000 £ / lună, iar salariul mediu e 1300 £ / lună, asta dacă bine am înțeles ).
Mai vreau să dărâm un mit. Cu mizeria. Vă rog să ma credeți, este foarte curat pe jos, mă rog, are Londra un miros specific, dar te obișnuiești. Problema e că de la atentatele de acum 2 ani au scos o grămadă de coșuri de gunoi, dar păstrezi resturile la tine și le arunci la primul coș, că doar așa e frumos.
Momentan cam atât am reușit să aștern în dashboard, am să scriu mai des, dar am nevoie de puțin timp să mă obișnuiesc .
Chestia nasoala ca sunt singur, abia astept s-o aduc si pe ea aici. Kiss everybody from home, see you in September

( imaginea de aici )

here we go

Sebah — Thu, 11 Jun 2009 02:38:55 +0000

Ok! Cu peripețiile de rigoare, de care nu sunt nici de departe mândru, am ajuns într-un final la Feryhegy.
A mai rămas ieșirea din aeroport și ambarcarea în avion ( apropos, pentru cei cu piercing-uri în limbă, nu vă faceți griji, nu vă pune nimeni să-l scoateți ).
Mă așteaptă minunata Londră, minunata vreme ploioase, gradele mici, muncă, etc. Dar las pentru 3 luni ( care fie vorba între noi, e al naibii de mult ) pe cei mai dragi și apropiați mie. Asta-i viața, e al naibii de grea și e suprasolicitată în rOMÂNIA.
Rămâne să vedem cum mă descurc după aceste 3 luni, dacă hotărăsc să revin, dar pentru o perioadă de timp mult îndelungată.
În alte rânduri transmit, persoanelor care se simt vizate, că le iubesc și că deja mi-e dor .
Un post lacrimogen, ce mai… ahhhh… și mulțumesc PANNON GSM pentru WiFi din aeroport.

Cheers mates!

nişte chestii

Sebah — Mon, 08 Jun 2009 20:50:13 +0000

Long time no see, that’s for sure!
Încep cu începutul. Din circumstanţe atenuante joi pornesc spre Londra şi am să-mi petrece întreaga vară, acolo, muncind. Nu întrebaţi de ce şi sper din tot sufletul să nu-mi apară prieteni peste “noapte” ( pentru că de obicei aşa se întâmplă ). Probabil am să scriu mai des de pe acolo, probabil.

Revin la chestiile autohtone de care sper să mă scap pe acolo.
Încep cu mult lăudatul ProTV ( lăudat de mine, bine-nenţeles ).
Acum ceva vreme a fost, probabil, cea mai naşpa finală de Liga Campionilor din câte am văzut eu până acuma. Echipele angrenate în “război” au fost Barcelona ( spurcaţii ) şi Manchester United. Mă leg acum de speakerii acelui meci, Mironică şi Mocanu dacă nu ma înşel, pentru modul patetic de a comenta finala.
Ok, am înţeles că a trebuit să ţinem cu Şahtior în finala Cupei U.E.F.A. ( a fost şi frumos când a ridicat Lucescu steagul român în Instambul ), dar de ce pwla mea a trebuit să ţinem cu Barcelona în finala Ligii Campionilor? Pur şi simplu i-aţi dezamăgit pe toţi fanii Manchester-ului United ( printre care mă număr şi eu ). Tot meciul l-aţi susţinut pe piticul ăla năsos de Messi, iar pe poama de la MUTD aţi desfiinţat-o! Fraţilor de ce pwla mea nu puteţi comenta obiectiv un meci? De ce automat ne trageţi pe toţi în tabăra ţiganilor spaniol? V-am lăudat de sute de ori, de fiecare când am avut ocazia, dar acum aţi belit pwla.
Partea a doua, care este o parte chiar foarte interesantă, ţine de site-ul vostru. Ştirileprotv.ro. O singură dată am intrat pe acel site şi atunci cu ocazia campaniei “Avem viaţă în sânge” ( despre care am vorbit aici ) şi doar atunci. Mi-am trecut şi eu numele în formular, dar am competat cu totul şi cu totul altă adresă de mail, nu adresa pe care mă spamaţi! Ce-aţi păţit fraţilor? Aţi luat-o cu totul razna? Şi faza tare e că primeşte şi Moni, nici ea neavând alt contact cu site-ul decât cu campania sus menţionată.

Europulamentarele
Alegerile au avut loc ieri. S-a prezentat mult prea multă lume ( 30% ) pentru ceea ce meritaţi. Şi evident că a câştigat acelaşi partid/alianţă comunist PSD-PC. Că de’, doar pensionarii comunişti fac prezenţa şi toţi îl ling în cur pe marele şobolan Iliescu. Dacă chiar ajungeam la vot ( asta în cazul în care n-aveam nimic mai bun ieri de făcut ) probabil o votam pe EBa.
Probabil spuneţi că-s tâmpit ( şi aveţi pe undeva dreptate ), dar uite ce spun eu. Dacă până acum cei prezenţi n-au făcut nimic notabil ( excluzând partea de luat caşul la greu ) era frumos ( şi este ) să ne trimitem o concetăţeană cu un IQ mult sub cel recomandat de către medici şi farmacişti. Aşa măcar ne facem şi de râs şi poate o să ne zboare ăştia din mU.E.

Adios Adobe Reader!
M-a avertizat master Yoda în ale securităţii dar nu l-am ascultat. Şi uite aşa toate site-uri hostate pe conturile mele au fost infectate. Probabil aţi muşcat-o mulţi aşa că scăpaţi-vă de adobe reader. Folosiţi Foxit Reader!
Găsiţi un articol interesant despre acest minunat trojan ( sau ce dumnezeu o fii ) aici.

Toate acestea fiind spuse, ne auzim în curând!
Cheers

taxa pentru hartişti suportată de idioţii ca mine şi ca tine

Sebah — Tue, 26 May 2009 09:28:21 +0000

Aproximativ cu o lună înainte citisem la Laurenţiu de o idee propusă ( doar o idee, repet ) de o minte la fel de lucidă ca şi ideea de a introduce o taxă super mişto: plată în plus la abonamentul de internet pentru drepturile de autor ( era dezbătut mai mult capitolul legat de muzică, că doar rOMÂNIA e plină de hartişti ).
La aproape o lună după… stupoare. Uitaţi aici ce s-a inventat!
Deci hai să înţeleagă şi idiotul de mine ( care nu percepe nici până în ziua de azi cum trupa asta se poate numi trupă, e doar un exemplu ): adică eu să plătesc 3%, respectiv 0,5% ca semn de recunoşinţă pentru un album al unei trupe mai sus menţionate? STOP!
Ceva nu e bine şi nu e bine deloc! Adică un band, tot ca ăla de sus, primeşte un onorariu de aproximativ 1000 de euro ( această sumă poate fii mult mai mare dacă band-ul a infuzat destul de bine posturile T.V. de muzică, mizerabilele de posturi Radio, emisiunile T.V. la fel de mizerabile ca şi posturile Radio, etc ) pentru un “concert” în care să-mi mai spună şi “Jo regelt kivanok”, mai vrea şi bani de pe orice aparat şi suport vândut în rOMÂNIA? Nu se poate aşa ceva… nu se poate! Câţi dintre voi câştigaţi atâţia amar de bani în 2 ore ( de zbenguială pe scenă )? Sunt conştient de faptul că sunt cheltuieli: cărăuşi, transport, cazare, etc, dar marea majoritate sunt decontate. Câţi?
Hai, câţi idioţi sunteţi care aveţi mp3-uri pe HDD-uri cu Hi-Q, Morandi, Blondy, Blaxxxxxxxy Girls? Câţi sunteţi care ascultaţi formaţii de genul de bunăvoie? Presupunm că e un target pentru o vârsta între 9 şi 14 ani ( asta dacă ăştia nu ascultă manele ). De ce pwla mea să plătim toţi pentru voi? Ultimul album pe care l-am cumpărat e de la IRIS ( album pe care l-am cumpărat pentru că respect formaţia şi chiar era un album reuşit ), album pe care chiar nu-l mai ascult… nu-l mai ascult decât pe Trilu.
Şi normal că a sărit Florin ca şi ars când s-a luat lumea de el ( şi de cei ca el ), că doar el are MOF-ul lui şi scoate bani frumoşi, că doar ăştia cu Casele de Discuri sunt nişte şacali, care dacă tu te-ai lansat prin ei, au grijă să nu rămâi cu niciun ban din vânzările de disk-uri ( cunosc destule cazuri ).
Idei ar mai fii, poate le dezbatem în comentarii .

( thumbnail luat de aici )

am fani!

Sebah — Fri, 22 May 2009 10:14:53 +0000

Precum precizează şi titlul articolului am dat de primul meu fan înrăit.
La articolul precedent a lăsat un nene un comentariu. Eu am un obicei prost: dacă prind un comentator nou pe blog automat îi fac o vizită. Iau la puricat blog-ul/site-ul şi dacă-mi place ce văd revin. Dar ce mi-a dat sfântul Constantin şi sfânta Elenă să văd… Am ajuns la un moldovean pe blog, mai exact la ăsta.
Surfing, surfing printre articole şi la un moment dat ajung la ceva interesant, îl citesc, dau să văd şi eu cine este autorul misterios, poate-l cunosc, poate nu.
Văd ceva familiar aici, mult prea familiar. Păi cum draci să nu-mi fie familiar? Moldovene, nu mă înţelege greşit, mă bucur că se mai iveşte o minte luminată şi pe la voi, dar chiar copy+paste în halul ăsta? Chiar aşa?
Ca totul să fie perfect arunc un ochi peste contact ( vroiam să-i trimit un mail să fie simpatic să şteargă pagina sau s-o modifice ) şi sunt gata, gata să cad de pe scaun când văd grozăvia asta Google Talk : thesebah[at]gmail[dot]com.
Wow! Wow!
Cât de imbecil tre’ să fii să copiezi cuvânt cu cuvânt şi să uiţi să scoţi una dintre adrese?
La un moment dat credeam că-mi dezvolt a doua personalitate, dar nu e aşa.
Vitalie mamă, ce faci tu, nu e frumos, deloc deloc!
Am făcut şi două screenshot-uri ( presupun că după ce vei vedea articolul ai să corectezi greşelile de DTP, te rog ).

( thumbnail-ul luat de aici; vezi aşa se face, cu o mică sursă )