Ingrediente:
50 g caise uscate, tocate
3 linguri de unt
50 g stafide negre
1 lingura de zahar
1 lingurita de scortisoara, macinata
1 lingurita de seminte de chimion, macinate
3 linguri de suc de lamaie
200 g orez Basmati
cateva firisoare de sofran, inmuiate in 1-2 lingurite de apa fierbinte
sare
1 piept de pui dezosat, fara piele, taiat fasiute
2 linguri de ulei de arahide (sau de floarea-soarelui)
1 lingurita de seminte de chimion, intregi
1 lingurita de boia dulce, sau iute, dupa preferinta

Instructiuni:
Se topeste 1 lingura de unt intr-o tigaie mare si se prajesc stafidele si caisele 1-2 minute, la foc mediu. Se adauga zaharul, 1 lingura de apa si jumatate din scortisoara si chimion. Se amesteca, se gatesc 1 minut, apoi se ia tigaia de pe foc.

Se spala orezul in cateva ape si se lasa la inmuiat minim 30 de minute, in apa rece. Se scurge bine. Se pune intr-o oala, impreuna cu 2 cani apa, suc de lamaie si sare. Se da in clocot, apoi se micsoreaza flacara la minim, se acopera si se fierbe orezul 12 minute, pana ce este fraged, iar tot lichidul a fost absorbit.

Se topeste 1 lingura de unt intr-o tigaie mare si curata, se adauga 1 lingura de apa si jumatate din orez. Se presara cu jumatate din mixtura de stafide, iar deasupra acestora se pune restul de orez, cu exceptia a 6 linguri, care se pun deoparte. Se presara deasupra restul mixturii de fructe uscate.
3 linguri de orez dintre cele puse deoparte se amesteca cu restul de scortisoara si chimion si se presara deasupra straturilor de orez si stafide. Se topeste restul de unt si se stropeste cu el compozitia. Se acopera tigaia cu un capac, cat mai ermetic si se pastreaza compozitia calda, eventual in cuptorul incalzit la temperatura minima.

Intre timp se incinge uleiul intr-o tigaie. Se sareaza carnea si se adauga in tigaie. Se prajeste la foc iute, amestecand frecvent. Cand se coloreaza uniform (se face alba), se adauga semintele de chimion si boiaua. Se amesteca si se continua pana ce carnea este facuta. Se scoate si se pastreaza la cald.
Se amesteca cele 3 linguri de orez ramase deoparte cu mixtura de sofran si apa. Cand se serveste orezul, se presara deasupra sa orezul colorat si aromat cu sofran.

Sfaturi:
Cei care tin post si vegetarienii pot inlocui untul cu ulei vegetal si pot omite carnea.

După această introducere, să trecem la povestea reală. Un restaurant nu prea mare, circa 50-60 de locuri, este solicitat pentru un botez, într-o zi de sâmbătă. Prezenţă anunţată: circa 40 de persoane, adică binişor. Solicitantul: un cuplu, fericitul posesor al copilului ce urma să fie botezat. Genul de cuplu destul de pisălog: telefoane, vizite, nesfârşite interogatorii despre meniu, propuneri de schimbări şi ajustări, solicităti de discount-uri etc. Totul se stabileşte într-un final, clientul plăteşte şi un avans simbolic, circa 5% din consumaţie. Toate bune şi frunoase, dar cu 2 zile înainte de eveniment, mama uneia dintre părinţi sună, se recomandă şi contramandează telefonic tot evenimentul. De ce mama? Probabil mai tinerilor părinţi le-a fost jenă să sune, căci acum urmează partea mai ciudată. Evenimentele se pot amâna, în definitiv poate copilul s-a îmbolnăvit, poate cuplul se desparte, poate a intervenit cine ştie ce, căci viaţa ne ia mereu prin surprindere.
Mama-mare are însă pretenţia să i se înapoieze avansul. Nu tot, dar măcar jumătate, căci, nu-i aşa, v-am anunţat cu 2 zile înainte; să ziceţi mersi că am făcut efortul să vă anunţ repede, altfel poate apucaţi să cumpăraţi ingrediente şi aţi fi pierdut toţi banii. Patronul restaurantului refuză să înapoieze ceva, justificând că nu mai are timp să aranjeze vreo masă pentru acea sâmbătă, zi deja pierdută, şi, în plus, a apucat deja să cumpere unele ingrediente etc. Pe de altă parte, zice el, unde aţi mai văzut să daţi avans, să vă retrageţi şi să vă luaţi banii înapoi?
Mama-mare începe să ţipe şi să ameninţe cu Protecţia Consumatorului, patronul îi spune că n-are decât să facă ce vrea, el nu dă banii înapoi. Au trecut de atunci vreo 3 săptămâni, iar Cei de la Protecţia Consumatorului nu au apărut…

Reacţia mea a fost să dau dreptate patronului. Ştiu cum este să te bazezi pe nişte încasări şi să-ţi dispară de sub nas, în condiţiile în care tu nu ai nicio vină. L-am sfătuit chiar ca de acum încolo să ceară, la încheierea contractului (cum o fi el, verbal sau scris), un avans NERAMBURSABIL nu de 5%, ci de minim 25%. Este adevărat, clientul nostru este stăpânul nostru, dar totul are o limită. Odată ce ai bătut palma, îţi asumi obligaţiile unui contract. Aşa cum restaurantul are obligaţii faţă de clientelă, clientul trebuie să respecte şi el regulile jocului.
Am fost client de nenumărate ori, uneori am fost nemulţumit de ceea ce mi s-a oferit, dar mi-am îndeplinit partea mea de contract social: am plătit produsele şi serviciile.
Cum aţi fi reacţionat în locul patronului?

Baghar-ul este folosit in doua feluri:
1. ca prim pas al procesului de preparare a unui curry, in uleiul astfel aromat adaugandu-se apoi carnea si legumele
2. ca pas final al procesului de preparare al unor mancaruri, baghar-ul avand rolul unei asezonari finale (vezi aici un exemplu). Acest al doilea mod de folosire este cel pe care vreau sa-l subliniez, caci baghar-ul se prepara rapid si nu are o reteta fixa, putand fi preparat intr-o larga gama de variante, dupa gustul fiecaruia. Retetele de baghar sunt de complexitati diferite, de la cea mai simpla care contine doar ulei si seminte de chimion, pana la una una folosind o serie de condimente diverse, asa cum este reteta propusa mai jos. Din aceasta reteta puteti elimina unul sau mai multe condimente, dupa gustul fiecaruia, sau dupa cheful de moment.

Ingrediente:
8 linguri de ulei, unt, sau ghee
2 linguri de seminte de chimion
2 batoane de scortisoara
3 stelute de anason
3 pastai de cardamom negru, strivite usor
1/2 lingura de seminte de coriandru
1/2 lingura de boabe de piper negru
1/2 lingura de boabe de mustar
4 ardei iuti mici, uscati

Indicatii:
Se incinge o tigaie, la foc moderat. Se adauga ghee si, cand acesta incepe sa sfaraie si sa faca spuma, se adauga condimentele. Se prajesc amestecand continuu circa 1-2 minute. Se indeparteaza, daca se doreste, ingredientele voluminoase, ca scortisoara, anason stelat, cardamom negru si ardei iuti. Se toarna apoi acest ulei aromat peste ingredientele care se asezoneaza. Daca aveti ceva orez simplu fiert, chiar ramas de ieri, incalziti-l in baghar si va deveni un adevarat regal. Un bol cu naut fiert capata o alta valoare atunci cand este stropit cu baghar. Atat de cunoscutul piure de cartofi capata si el valenta exotice asezonat fiind cu 1-2 linguri de baghar. Exemplele ar putea continua la nesfarsit. Sunteti limitati doar de propria imaginatie.

Bucatarie: indiana
Dificultate: usor
Cantitate: 4 portii
Timp de preparare: 15 minute
Timp de gatit: 45 minute

Ingrediente:
2 lingurite de seminte de chimion
2-3 ardei iuti rosii, uscati
1 lingurita de boabe de piper negru
1 lingurita de seminte de cardamom (scoase din pastai)
3 lingurite de scortisoara macinata
1 1/4 lingurita seminte de mustar
1 lingurita de seminte de schinduf, macinate (optional)
1 lingurita de nucsoara, data prin razatoare
4-5 linguri de otet de vin alb
1 lingurita de sare
1 lingura de zahar brun
10 linguri de ulei de floarea-soarelui
2 cepe medii, tocate foarte marunt
2-3 cani de fond de pui (sau supa preparata din cubulete de concentrat)
4 cartofi, circa 350 g, curatati si taiati cubulete
850 g piept de pui dezosat, fara piele
3 cm bucata de radacina proaspata de ghimbir, tocata
6-8 catei de usturoi, tocati
1 lingura de boabe de coriandru, macinate
1 lingurita de curcuma, macinata
frunze de coriandru (sau patrunjel), pentru ornat
1 ardei iute rosu, taiat rondele, pentru ornat

Instructiuni:
Se spala carnea, se scurge si se sterge prin tamponare cu prosoape de hartie. Se indeparteaza pielitele si grasimea si se taie cubulete de 2-3 cm.
Se piseaza intr-o piua semintele de chimion, cardamom si mustar, ardeii iuti si boabele de piper. Se pune amestecul intr-un castron, se adauga otetul, sarea, scortisoara, schinduful, nucsoara si zaharul; se amesteca bine de tot pana sa obtine o pasta omogena.

Se incing 2 linguri de ulei intr-o tigaie mare, la foc mic. Se adauga ceapa si 1/3 cana de apa, se acopera tigaia si se caleste, amestecand frecvent, pana ce se inmoaie foarte tare, aproape de dezintegrare. Se ia capacul, se mareste un pic flacara si se prajeste pana ce lichidul se evapora, iar ceapa se rumeneste. Se scoate cu o spumiera, scurgand-o de ulei si se adauga in castronul cu mixtura de condimente; se amesteca bine. Se obtine astfel pasta vindaloo.

Se pun usturoiul si ghimbirul intr-o piua si se piseaza cu 1-2 linguri de apa, pana se obtine o pasta omogena.

Se sterge tigaia cu prosoape de hartie. Se incinge restul de ulei, la foc destul de iute. Cand uleiul este fierbinte, se adauga cubuletele de carne, cat sa stea neinghesuite in tigaie, si se prajesc pana se rumenesc uniform, 5-7 minute; acest lucru se face in 2-3 transe. Pe masura ce se rumenesc, se scot cubuletele cu o spumiera si se pun intr-un castron mare.
Dupa ce toata carnea este facuta, se micsoreaza flacara putin si se adauga in tigaie pasta de usturoi si ghimbir; se prajeste cateva secunde, se adauga coriandrul si curcuma si se amesteca alte cateva secunde.

Se adauga carnea si sucul lasat de ea in castron, pasta vindaloo, cartofii si fondul. Se da in clocot la foc iute, se acopera tigaia si se fierb ingredientele 20-30 de minute, la foc mic, amestecand ocazional. Cand carnea este facuta si cartofii sunt fragezi, se ia capacul si se fierbe la foc iute, pana ce lichidul se evapora partial iar mancarea ajunge la consistenta dorita. Se potriveste de sare, se transfera pe farfurii individuale, se orneaza si se serveste imediat, alaturi de lipie indiana (naan).

Ca termen culinar „crustacee” denumeşte animelele marine şi de apă dulce care servesc drept alimente (creveţi, crabi, langustine, homari, scoici, midii, stridii, calmari, arici de mare, sepii, caracatiţe etc., dar şi melci, raci şi broaşte). Unele dintre aceste vieţuitoare sunt de fapt moluşte (scoici, midii, stridii, caracatite, sepii, calmari), batracieni (broaste), echinoderme (arici de mare), gasteropode (melc) dar aceste denumiri sunt evitate în meniuri sau reţete, pentru a evita ca mesenii şi clienţii să facă asocieri ce ar putea avea efect contrar stârnirii apetitului.

Ca termen ştiinţific „crustacee” denumeste animalele acvatice cu corpul alcătuit din segmente acoperite cu o carapace chitinoasă (creveţi, crabi, langustine, homari), „moluşte” denumeşte animalele cu corp moale, închis cel mai adesea într-o cochilie (scoici, midii, stridii), dar şi clasa aşa-numitele „cefalopode” (calmari, sepii, caracatiţe), iar „echinoderme” denumeşte animalele cu schelet extern, calcaros, format din plăci (arici de mare). Acestea din urmă se întâlnesc mai rar, mărturisesc că nu am văzut niciodată arici de mare, dar, dacă tot am adus vorba despre păpici provenite din mare, nu pot să le ignor.

Termenul „fructe de mare” este privit diferit. Europenii în general îl aplică vieţuitoarelor marine cu excepţia peştilor, balenelor şi delfinilor, deci alt oricărui animal marin, sau plantă marină, consumat(ă) ca aliment. Această clasă de ingrediente ar include deci algele şi crustaceele marine (termen care, din punct de vedere culinar, cum am văzut mai sus, include şi moluştele – cu clasa cefalopode cu tot - şi echinodermele).

Bineînţeles că şi aici anglofonii fac tot posibilul ca să contribuie şi ei la „marea zăpăceală”; nu se mulţumesc să conducă pe partea greşită a drumului, să măsoare lungimile în inch, distanţele în mile, iar temperatura în grade Fahrenheit, ci folosesc altfel termenul „fructe de mare”. Ei denumesc astfel, prin extensie, şi peştii si chiar animalele şi plantele comestibile care trăiesc în apă dulce. Nu sunt insă sigur dacă şi mamiferele gen balenă şi delfin intră la aceeaşi categorie.

Lăsând gluma deoparte, cred că este util să ştim şi cele spuse în ultimul paragraf, mai ales dacă vrem să facem o traducere de la ei la noi, sau invers; documentaţia culinară în limba engleză este cea mai bine reprezentată, depăşind-o net pe cea în limba franceză, nu doar pe internet, ci şi pe suport carte şi CD.

În concluzie, sper să apreciem şi mai mult fructele de mare, acum când ştim cu precizie cu cine avem de-a face!

Bibliografie:
DEX
Ana Maria Gal: „Alimente şi preparate culinare din bucătăria românească şi internaţională”
en.wikipedia.org

Ingrediente:
150 g orez cu bob rotund
800 ml lapte
700 g mere acrisoare
200 g zahar + 3 linguri
2 oua, separate
1 lamaie, coaja rasa si sucul de la
1 lingurita de zahar vanilat
50 g stafide negre, mari
1 bucata de macis (sau 1/2 lingurita de nucsoara, proaspat rasa)
1 lingurita de scortisoara
5 pastai de cardamom, usor zdrobite, cat sa se intredeschida
1/4 lingurita de sare
50 g unt
1 lingura de brandy
1-2 linguri de pesmet

Instructiuni:
Merele se curata de coaja si cotoare. 2 mere se taie felii, restul se rad. Se incalzeste cuptorul la 180 °C. Se bat albusurile si galbenusurile separat.

Laptele se pune intr-o oala, impreuna cu putina sare si jumatate din zahar. Se amesteca pentru ca zaharul sa se dizolve. Cand mixtura da in clocot se micsoreaza flacara si se adauga orezul, stafidele, bucata de macis si pastaile de cardamom. Se fierbe mixtura incet 15 minute, acoperind oala cu un capac, pana ce orezul este fraged, iar laptele a fost absorbit.
Se arunca bucata de macis si pastaile de cardamom, se adauga zahar vanilat, se amesteca si se lasa orezul sa se raceasca putin, ca temperatura sa sa scada sub 64 °C, temperatura la care coaguleaza galbenusul de ou.
Se amesteca orezul racit cu galbenusurile batute, iar apoi cu albusurile batute spuma.

Merele rase se calesc in unt, cu restul de zahar, scortisoara, stafide, coaja de lamaie si jumatate din sucul de lamaie. Se storc intr-o sita apasandu-le cu fundul unei linguri. Lichidul se colecteaza intr-un castron. Merele rase se pun deoparte.
Se adauga in tigaie feliutele de mar, impreuna cu 1 lingura de zahar si restul de suc de lamaie. Se calesc pana ce se caramelizeaza putin. Se adauga brandy, se flambeaza si se lasa flacara pana se stinge de la sine. Se scot feliutele si se pun pe o farfurie calda.

Se pune in tigaie lichidul scurs de la merele rase. Se adauga cele 2 linguri de zahar ramase si restul de suc de lamaie. Se da in clocot, amestecand ocazional. Se reduce flacara la minim si se fierbe 1-2 minute, pana ce se ingroasa putin si capata o textura de sirop. Se pastreaza caldut siropul caramel.

Se unge o tava cu unt si se presara cu pesmet. Se asaza in tava jumatate din compozitia de orez si se niveleaza cu grija. Peste stratul de orez se asaza merele rase si se intind in strat uniform.
Peste ele se asaza restul de orez. Se niveleaza si se acopera cu feliutele de mar caramelizate. Se stropesc cu putin sirop.
Se da tava la cuptor, timp de 25-30 de minute. Se scoate budinca si se lasa sa se raceasca (cel mai sigur este sa se si refrigereze circa 1 ora). Se demuleaza cu o spatula de silicon elastica, se rastoarna pe o farfurie mare, plana; imediat se rastoarna inca o data, pe un platou, ca sa ajunga cu partea cu merele in sus. Se portioneaza si se serveste stropita cu restul de sirop caramel.

Sfaturi:
Macis-ul se poate inlocui cu putina nucsoara, de preferinta proaspat rasa.

Presararea formei cu pesmet, dupa ce a fost unsa cu unt, se face mai usor aruncand in ea tot pesmetul si apoi inclinand-o si rotind-o, astfel ca pesmetul sa adere uniform la stratul de grasime. Se scutura apoi forma de pesmetul in exces.

Instrucţiuni:
Într-o tigaie mare se topeşte untul la foc mic. Se adaugă făina, toată odată, gătind-o cu grijă timp de 2-3 minute la foc mic, amestecând continuu cu o lingură de lemn, până ce se obţine un rântaş de culoare galbenă-pală.

Se ia tigaia de pe foc. Se lasă să se răcească. Se adaugă fondul, bătând continuu cu un tel, până la incorporare completă.

Se pune tigaia pe flacără medie şi se continuă amestecarea cu telul încă 2-3 minute, până ce sosul se îngroaşă şi dă în clocot. Se micşorează flacăra şi se fierbe fără clocot 10-15 de minute (pe la 90-95 °C). Se amestecă frecvent.

Sosuri derivate din sosul Velouté
Cele mai importante sosuri derivate sunt cele de mai jos. Unele dintre aceste sosuri sunt foarte complicate şi necesită multă practică şi experienţă. Am ales versiuni simplificate, care pot fi gătite mult mai uşor şi mai repede.

Sos tomat – se adaugă 2-3 linguri de pastă de roşii, imediat după obţinerea rântaşului. După incorporarea fondului, se adaugă şi roşii tocate.

Sos Bercy – la un sos Velouté preparat pe bază de fond de peşte se adaugă haşme, vin alb, suc de lămâie şi pătrunjel. Se serveşte la poreparatele din peşte şi fructe de mare.

Fausse meunière – Se adaugă la sosul Velouté gata preparat 3 linguri de suc de lămâie şi 2 linguri de pătrunjel tocat, înainte de a-l servi.

Sos cu suc de portocale – Se adaugă, după ce fondul a fost incorporat, 200 ml suc de portocale şi se continuă ca în reţeta de bază.

Sos Allemande – este pe bază de fond de viţel, îmbogăţit cu gălbenuşuri de ou şi ciuperci fin tocate. Se asezonează cu suc de lămâie şi nucşoară rasă.

Sos Aurore – este pe bază de fond de peşte, colorat cu pastă de tomate.

Sos Cardinale – este colorat cu unt roşu (fond concentrat, obţinut din carapace de homar), îmbogăţit cu crème fraîche şi condimentat cu esenţă de trufe şi piper de Cayenne.

Sos Poulette – este un sos allemande preparat cu fond de ciuperci, condimentat cu suc de lămâie şi pătrunjel.

Sos Nantua – cu adaus de fond de raci (sau cu adaus de unt de raci), smântână şi coniac.

Bibliografie:
en.wikipedia.org
whatscookingamerica.ne
Marcus Wareing - The cook’s Book
Academie Cordon Bleu – Manuel practique de la cuisine
Larousse Gastronomique, Crown Publishers (1961)

Ingrediente:
4 linguri de ulei de arahide (sau de floarea-soarelui)
2 cepe verzi, tocate marunt
2 oua
2 galbenusuri de ou
200 g faina
1 lingurita de sare
300 ml lapte
100 ml apa
3 linguri sos de soia
1 lingura de suc de lamaie
1 lingurita de ulei brun de susan
1 lingurita de zahar brun
1 ardei iute rosu, taiat rondele

Instructiuni:
Se incinge 1 lingura de ulei intr-o tigaie si se prajeste la foc mic ceapa verde, pana se inmoaie. Se da deoparte.

Se prepara dip-ul amestecand intr-un castronel sosul de soia cu suc de lamaie, ulei de susan, zahar brun si adei iute. Se acopera castronelul cat timp se gatesc clatitele, ca aromele sa aiba timp sa se dezvolte si sa se amestece.

Se bat ouale impreuna cu galbenusurile si se pun deoparte. Se cern faina si sarea intr-un castron mare si se amesteca cu ouale batute, folosind un tel in forma de para.
Se adauga treptat laptele si apa, batand continuu cu telul, pana ce aluatul este omogen si cremos. Se adauga si restul de ulei si se continua amestecarea cateva minute. In final se adauga ceapa verde, cu ulei cu tot.

Se toarna 1 polonic de aluat (circa 4-5 linguri) intr-o tigaie neaderenta si se gateste 2-3 minute la foc mic-mediu, pana ce se incheaga, dar nu apuca sa se rumeneasca. Clatita nu se intoarce. Dupa 2-3 minute, se scutura energic tigaia. Daca clatita se misca liber in tigaie, inseamna ca este facuta. Se inclina tigaia (cel mai bine se foloseste o tigaie de clatite, cu margini curbate si nu prea adanca) si se lasa clatita sa alunece pe o farfurie mare, plata. Se asaza pe farfurii cate 2-3 clatite (functie de grosime ies 8-12 clatite in total), rulate si taiate fiecare in jumatate, pe diagonala. Se mananca inmuiate in dip-ul preparat mai sus.

După circa o lună în care aţi avut timp să optaţi pentru unul dintre criterii, s-au strâns 470 de voturi, dar cred că rezultatul final a fost clar deja după primele 200 de voturi. Aţi ales să votaţi astfel:
58% - gustul şi aroma
15% - calitatea nutriţională
11% - aspectul vizual
7% - simplitatea reţetei
6% - rapiditatea reţetei
3% - preţul ingredientelor

Rezultatul sondajului mă bucură, căci este oarecum aşa cum am sperat şi cum m-am aşteptat să fie. Pentru mine personal tot gustul şi aroma ar fi contat cel mai mult, dar pe locul al doilea cred că ar fi fost aspectul vizual, nu calitatea nutriţională, lucru cumva explicabil căci, dacă tot fotografiez aproape tot ce gătesc, acest aspect a început să mă preocupe foarte mult. Restul criteriilor ar fi contat şi pentru mine în aceeaşi măsură şi ordine ca şi pentru cititorii care s-au pronunţat în sondaj.

Cred că este normal să fim preocupaţi mai întâi de gustul şi aroma preparatului final. Deşi este un criteriu profund subiectiv, este ceea ce putem aprecia cel mai uşor şi ceea ce, în mod instinctiv, ne interesează cel mai mult.

Calitatea nutriţională este un lucru extrem de greu de apreciat. Impresia mea sinceră este că nutriţioniştii nu se prea pricep nici ei. Mecanismele prin care acţionează nutrienţii nu sunt nici acum clare şi, ca să îngreuneze lucrurile, fiecare nutriţionist are părerile sale proprii despre cum trebuie să ne hrănim. Fiecare dintr ei pare extrem de logic şi de documentat atunci când îl asculţi, aşa că un om obişnuit, fără cunoştinţe de metabolism şi chimie alimentară, se simte confuz. Nu vreau să mai amintesc că azi ni se recomandă un mod de a ne hrăni, iar peste 20 de ani se „descoperă” că era total nesănătos şi că trebuie să ne hrănim exact invers. De ce să ne mirăm de asta când oamenii de ştiinţă au crezut mii de ani că Soarele se învârte în jurul Pământului, sau că atomul este cea mai mică particulă de materie sau că… etc.

Aspectul vizual este şi el important şi, culmea, mai puţin subiectiv decât gustul. Aici lucrurile sunt mai clare: culori, aranjament, farfurii etc. Necesită însă şi o mai mare experienţă şi îndemânare şi mărturisesc că este şi pentru mine punctul în care am, poate, cel mai mult de lucru. Montarea şi de corarea cer, pe lângă imaginaţie şi răbdare, îndemânare şi antrenament. La ultimele trei criterii nu stau foarte bine.

Simplitatea şi rapiditatea merg mână în mână. Sunt importante acum, când timpul parcă fuge din ce în ce mai repede, când ne împărţim între famile, serviciu, hobby, prieteni, televizor, internet, cărţi, spectacole etc. Şi eu am tendinţa să gătesc şi să propun mai ales reţete simple, al căror timp activ de lucru nu depăşeşte 1-2 ore. Sunt atâtea alte reţete de gătit, încât parcă niciuna dintre ele nu merită câteva ore pline din viaţa noastră.

Preţul ingredientelor este ultimul pe lista dvs. A căpătat doar 12 voturi! Mă aşteptam să capete mai multe, dar mă bucur că s-a întâmplat astfel. Înseamnă că ne dăm seama cu toţii că avem nevoie de ingrediente de calitate ca să obţinem ceva gustor, aromat şi hrănitor. Oricât de bun ar fi un bucătar, dacă ingredientele nu sunt de bună calitate, nu poate realiza mare lucru. Întotdeauna măcar un sfert din meritul unui preparat este al celui care a ales ingredientele. Mă bucură şi faptul că blogul meu este poziţionat în nişa celor care, în privinţa banilor, nu trag, cum se spune, mâţa de coadă. O pasiune se ţine cu cheltuială de timp şi de bani şi cine se „uită” la câteva zeci de lei, nu are comfortul necesar pentru a experimenta cu tot felul de ingrediente exotice, sau de ustensile specializate.

Ce să facem avem o pasiune care costă; mai ales timp şi bani. Mă costă şi pe mine, dar nu regret. Gătitul nu doar mă relaxează, mă face fericit!

Ingrediente:
1 cana cu frunze tinere si proaspete de rucola, spanac, valeriana etc.
2 andive curatate, desfacute in foi, spalate, scurse si feliate
2 linguri de amestec de fistic, seminte de pin, seminte de floarea-soarelui
4 linguri de ulei de masline extra virgin
1 lingura de suc de lamaie
1 catel de usturoi, dat prin razatoare
sare
piper alb, macinat
1 lingurita de boia iute, sau dulce, dupa preferinta

Instructiuni:
Se amesteca intr-un castron andivele cu valeriana si amestecul de seminte.
Se combina intr-un castronel usturoiul cu sare si piper. Se adauga suc de lamaie si uleiul si se amesteca bine.
Se adauga acest dressing in castronul cu andive si se amesteca. Se presara salata cu boia si se serveste imediat.

Sfaturi:
Neaparat folositi o boia de buna calitate, plina de aroma, caci ca face cu adevarat diferenta. Eu am primit boia din Ungaria, dar o boia buna se gaseste in Bucuresti in Piata Matache, unde este o taraba plina de condimente indiene, fructe uscate, alune etc. Ati mai putea avea o sansa buna la magazinele de delicatese, poate si la cele naturiste.