Remarca.ro - Citeste si gandeste!

Protejate: Galerie Foto

Luck — Mon, 17 Oct 2011 10:05:27 +0000

Actualitate

Luck — Tue, 30 Mar 2010 07:06:02 +0000

Iubirea. In ziua de azi, iubirea s-a transformat in sex. Sexul expus oriunde si oricand … ce duce negresit cu gandul la tarfele de pe marginea strazii, la bani, la instinct…si doar atat. Tarfe, bani…si multa, multa…publicitate. O viata petrecuta printre rafturile unui supermarket doldora cu produse de toate marimile si culorile. Un supermarket in care poti gasi orice de la tarfele de mai devreme asezate pe raftul de la nivelul ochilor (“raftul de aur”) pana la iluzia unei vieti pline… Forme intense si alambicate dar…fara gust, fara condimente, fara…asemenea fondantelor realizate in creuzet printre paharele Berzelius. Astazi avem de toate insa am pierdut esenta, avem alimente insa nu mai avem gustul, avem sunete insa nu mai avem muzica. Inchid ochii si imi vin in minte milioane si milioane de imagini, ascult milioane si milioane de sunete care tropaie ca un batalion care nu ar trebui sa bata pas de defilare pe podul pe care tocmai vor sa-l traverseze… Traim vremuri dezumanizante si murim in fiecare zi cate putin. Cu fiecare ambalaj desfacut risipim mai mult si mai mult fara sa obtinem ceea ce ne-am fi dorit. Aceasta insiruire de semne nu este biletul unui sinucigas….ci este un simplu strigat de ajutor, un strigat care vrea sa ne faca sa constientizam pericolul de a muri… ca oameni.

Umilinta in relatia administratie-cetatean!

Luck — Wed, 17 Jun 2009 07:32:37 +0000

Nu de putine ori am fost nevoiti sa interactionam cu statul. Fie ca am comunicat cu administratia locala sau centrala in cele mai multe cazuri am retinut doua aspecte: orice drept sau obligatie este insotita de nenumarate drumuri, cozi, hartii plus multe alte inadvertente si de cele mai multe ori atitudinea celui care sta in cealalta parte a ghiseului este una neadecvata. Nu stiu cand o sa ajungem la acel model de societate occidental pe cere il tot asteptam sa se implementeze insa speranta inca nu a murit. Din perspectiva istorica putem spune ca suntem sortiti unei astfel de probleme. In primul rand mare parte a societatii europene moderne(in special in europa de est) a fost construita la nivelul constientului colectiv, pe vechile legaturi feudale si de vasalitate in care nobilul cerea si taranul (fie el legat de glie sau nu),dator conform ordinii divine, sa plateasca. Trecand prin comunism am schimbat doar “nobilul” relatiile ramanand cele impamantenite… Spre deosebire de noi, in SUA societatea s-a nascut si a crescut in secolele XVII, XVII, XVIII iar functionarul, reprezentantul comunitatii a plecat din cadrul comunitatii si nu a uitat acest lucru, poate si pentru ca nu a avut un alt model. Trecand peste istorie ne pozitionam in timpul nostru, la aproape 20 de ani dupa revolutia care a transformat societatea romaneasca din socialista in capitalista. Am inceput sa importam forme si formule institutionale complexe. Am asezat meserii noi in momenclator insa nu a introdus si functionalitatile si metodele corecte de relationare. Astfel sistemul este cuprins de nimeroase blocaje si sincope care il fac greoi si inadecvat pentru “epoca vitezei”. Teoria formelor fara fond a lui Titu Maiorescu reapare in actualitate ca o dojana strabuna. Care ar fi o posibila reducere a gradului de raspandire a acestei probleme? In orice caz nu ceea ce se intampla in apartul administrativ astazi: politizare de la director pana la portar. Este usor sa schimbi forma daca nu schimbi continutul si metodele. In primul rand as modifica metodele de colectare a taxelor si impozitelor – as informa mai mult. As modifica intregul sistem de taxare astfel incat sa aiba o structura logica si intuitiva…scopul este colectarea de taxe de la majoritate nu de a ingreuna colectarea. Colectarea se face astazi in proportie de pana in 40%. Informatizarea sisitemului in proportie de 90% ar ajuta mult. In ceea ce priveste modul de comunicare functionar-contribuabil as infiinta un Centru National de Evaluare care sa se ocupe doar cu recrutarea si formarea functionsarilor publici. O alta masura de eficientizare ar fi limitarea numirilor politice, prin lege, doar la grad de Director General. In plus as introduce flagrantele de comportament pe care le-as folosi ca stiudiu de caz pentru Centru National de Evaluare. Iata doar cateva modalitati de imbunatatire a administratiei, zic eu: demne de luat in seama…importanta este vointa.

Euroalegeri 2009 – Cum se poate schimba clasa politica prin neprezentarea la vot?!

Luck — Sun, 07 Jun 2009 15:39:28 +0000

In ultima vreme auzim pe o multime de canale de stiri o multitudine de de argumentari aiuristice in ceea ce priveste implicarea politica a cetateanului in cadrul procesului politic din Romania. De la emiterile de mesaje de genul: “daca nu participi nu poti schimba ceva….” pana la formularile imagistice de insemnatate deosebita in constiinta clectiva: “au murit atatia in ’89 pentru ca noi sa putem vota” au blocat fluxurile informationale saptamani la rand. Nu cred ca exista persoana publica care sa nu se fi implicat verbal intr-o astfel de chestiune de “interes national”. Pe langa faptul ca cele mai multe formulari au la baza o acceasi pricepere politica prezenta si la vanzatoarea de zarzavaturi din piata volanta de week-end, mai contin si greseli gramaticale si de sintaxa…si mai grav nu se reprezinta decat ca niste comentarii de umplutura a jurnalelor de stiri. Mesajelor de acest tip li se poate da o riposta logica si de bun simt in cateva fraze si anume:
1. Poti influienta scena politica si prin neprezentarea la scrutin. Neparticiparea este o forma de manifestare politica. O prezenta mica la alegeri inseamna ca selectia candidatilor se va face utilizandu-se in special forta organizationala (masele de simpatizanti si membri) a partidelor. Acesta este un lucru negativ(si pentru noi si pentru partide) pe termen scurt(implica si un cost foarte mare…dat fiind faptul ca rezultatul este proportional cu investitia financiare..) insa pe termen lung, are un mare avantaj, si anume: orice organizatie politica ce vine cu propuneri libere de stereotipurile propuse de partidele de astazi, ce aduce in prim plan un nou tip de candidat, liber de aburii trecutului indoielnic, poate mobiliza mai usor electoratul si poate castiga un tur de scrutin. O sa ajungem sa pretuim caracterul si nu promisiunile(specifice oricarui vot clientelar) iar partidele vor trebui sa fie mai atente pe cine promoveaza in functii.
2. Tinerii, au murit in ’89, pentru ca noi, cei de astazi, sa avem libertatea de a nu merge incolonati la chemarea poruncitoare la aparatului de stat. De a putea alege daca aleg sau nu. Libertatea este un principiu neinteles sau putin inteles in Romania, ca de alminteri in mare parte din lume.

Departe de mine intentia de a gasi contrapuneri la toate mesajele pro-vot, insa, am dorit sa exprin cateva contraargumente la cele mai invocate fraze persuasive. Alegerea alegerii este a fiecarui cetatean, ca urmare a libertatii castigate in 1989.

De ce inseala barbatii?

Luck — Wed, 01 Apr 2009 08:47:14 +0000

De ce inselam? Sunt foarte multe de spus cu privire la echitate. Suntem o societate formata pe principiul echitatii. Ne-am format ca o masa ce refuza violenta dar traim violent. Ne luptam pentru favoruri, ne luptam pentru onoare, ne luptam pentru bunuri materiale…ne luptam. De la o varsta frageda suntem formati, avem idealuri si modele de succes. Simplificam si asteptam momentul, clipa, pe care o vedem noi ideala…unii asteptand chiar o viata intreaga uitand un lucru esential: pentru a castiga ceva trebuie sa pierdem ceva. Idealul intrezarit intr-o anumita stare nu mai este acelasi odata atins, pentru ca noi suntem altii in momentul atingerii. Unde este legatura cu inselatul in cadrul relatiilor interpersonale?! Foarte simplu…ceea ce ne defineste pe noi ca fiinte umane ne si dicteaza modul de actiune si reactiune in cadrul tuturor aspectelor vietii de la relatiile comerciale la relatiile sociale si chiar cele sentimentale. Eu vad aspectul infedelitatii intr-un mod mult simplificat: cautam idealul…suspinam dupa perfectiune si asta ne face sa fim tot timpul atenti la detalii. Multe sau putine detaliile capata o importanta diferita functie de starea interna, recurenta sau conditiile generale externe. Ciupim cateva detalii, care ni se par noua definitorii pentru persoana de langa noi, completam rapid golurile si realizam o statuie idealizata (din perspectiva noastra) a celui, celei de langa noi. In primele faze ale unei relatii suntem manati de aceasta imagine zugravita de noi si refuzam sa acceptam detalii (le putem spune chiar defecte) noi. Odata cu trecerea timpului, ne erodam, ne schimbam, ne modificam si incepem sa adaugam noi atribute, de data asta mai apropiate de realitate si ne dam seama ca ceea ce am considerat noi, icoana fericirii noastre, nu este decat un fals grosolan a tot ceea ce credeam. Asta este punctul hotarator. Punem punct sau nu punem punct dar incepem sa cautam un alt model. Analizam si recreem imaginea ideala. Se poate insa intampla ca noul model sa aiba mai multe defecte decat anteriorul si sa ne dam seama de greseala, s-ar putea sa aiba anumite defecte peste care putem trece mai usor. Exista o intrebare repetata sacadat de zeci de ori si expusa aproximativ in urmatoarele forme: “De ce nu te poti opri din inselat?”, “De ca nu ramane la o persoana?”. Exista idealisti si visatori asa cum exista pragmatici. Exista oameni care doresc sa se sustraga realitatii prin culegerea doar a fructelor dulci – problema este ca suntem muritori…si daca esti intr-o continua cautare si alergare nu ai timp sa te opresti si sa te bucuri de ceea ce ai. Desigur motivele pentru care barbatii (femeile) inseala sunt felurite. Aici nu am facut altceva decat am dat forma scrisa unei perspective…

Politica de criza – strategie sau loterie ?

Luck — Wed, 01 Apr 2009 08:42:50 +0000

Dupa cum ni s-a spus, mai ales dupa alegerile parlamentare, Romania este afectata de criza financiara mondiala. Trecand peste faptul ca nimeni nu s-a gandit ca am putea fi afectati in masura in care se observa astazi, se incearca tot felul de proiecte generic numite “masuri anticriza”. Cat de eficiente sunt aceste masuri avand in vedere ca am avut parte de o schimbare de guvern?! De la primele masuri luate s-a observat o unda de incompetenta care se amplifica si datorita faptului ca traim vremuri tulburi, din punct de vedere economic. M-am gandit sa rezum ce trebuie facut in situatii de criza, dupa parerea mea umila. In primul rand, atunci cand esti bolnav nu esti pus sa lucrezi mai mult si din greu… Este o regula de bun simt. Guvernele din toata lumea reduc taxele si impozitele pentru a lua o parte din povara din cadrul economiei nationale. La noi insa, nu. Se instituie noi modalitati de taxare si impozitare ca de exemplu “impozitul forfetar”. Castigi, nu castigi – platesti! Se ameninta cu disponibilizarea, a mii de functionari publici, nagandindu-ne ca aceste concedieri in masa nu fac decat sa inactiveze niste oameni , sa-i transfere catre un alt minister pentru efectuarea platilor(salarii compensatorii, ajutoare de somaj) si spre autoritatile locale (ajutoare sociale). In loc sa dezmortim administratia prin emiterea de legi si proceduri simplificate, dam afara oameni cu toate ca multe autoritati exista o lipsa acuta de personal. Cresterea impozitelor nu aduce neaparat mai multi bani la buget dar poate distruge si bruma de economie pe care o mai avem. Una pesta alta, se reduc costurile de unde nu trebuie. Am ramas stupefiat de felul simplist de a gandi in ceea ce priveste fisele fiscale, despre care ni se spune ca nu vor mai fi trimise prin posta. Scapam de pretul hartiei dar de fapt nu economisim nimic…din contra. Ganditi-va numai la aglomeratia de la ghiseu, la benzina consumata, la nervii unui popor afectat de criza…Un pamant exploatat excesiv “moare”. Aplicam mecanisme simple…cu toate ca economia este complexa…Situatia actuala nu mai poate continua in acest mod. Este timpul ca guvernarea sa asculte mai mult decat sa dicteze pentru ca s-ar putea sa ne sinucidem ca formatiune statala.

P.S. Doar neconcesionarea resurselor petrol/gaze din Marea Neagra ar fi adus bugetului de stat mai mult de jumatate din banii imprumutati de la FMI dar asta-i alta discutie…

Si eu stiu ce se intampla!

Luck — Sat, 21 Mar 2009 02:42:07 +0000

Am vazut de-a lungul timpului petrecut in viata multe tipologii umane. De la maestrii adaptabilitatii sociale la oprimatii sistemului nostru social cu critica lor tatuata in chipurle ce nu mai pot fi spalate de praful disperarii. Miliarde de influiente si trairi ne altereaza, ne alterneaza, ne lovesc conceptele si preceptele pe care, tot ele, ni le-au format de la bun inceput. Cu toate astea, nu imi pot explica, cum exista “oameni cu certitudini”? Oare certitudinea de acest tip nu este sinonima ignorantei? Societatea noastra s-a format din nevoia de certitudine si inca se mai formeaza(stim cu totii ca nu e perfecta)…ceea ce ne face sa tragem concluzia ca nu am ajuns la certitudine. Fie ca este vorba de relatiile sentimentale, fie ca este vorba de relatiile sociale sau economice sunt destui cei care au certitudini in domeniu. Nu mai departe de 2 ani analistii economici spuneau ca totul e bine si ca trendul este pozitiv, astazi insa vedem ca ipotezele emise sunt simple “povesti nemuritoare”. Creierul uman e inclinat spre automatism, generalizare pentru a-si asigura o “batranete linistita” – odata ce te-ai intalnit cu o situatie neprevazuta…incepi sa tragi concluzii si generalizezi, ba mai mult…imprumuti reguli si de la altii – dar, banuiesc ca, mare parte dintre noi, il mai controlam inca, si ii indicam sa mai steraga din legile generale. Din cauza imposibilitatii de a sterge din aceste reguli ajungem sa avem “trenduri” in societate, ajungem sa avem “efect de turma”. Ajungem ca in anecdoata, ce circula, inainte de ’89 in care ne asezam la coada fara sa stim ce se vindea. Generalizarea te ajuta sa iei hotarari rapide, care in lumea de astazi, te pot indrepta catre succes. Dar ne-am gandit oare, la ceea ce pierdem? Ne-am gandit ca incadrarea in tipologii, clase si grupe(datorata ritmului alert de azi) distruge individualitatea, distruge diversitatea si intr-un final ne distruge … pe noi? Vrem confortul sigurantei dar ne plictiseste teribil rutina, vrem o viata bogata in realizari dar nu mai scapam de acelas drum anost casa-serviciu-casa. Imbatranim, ne stingem si nu ne dam seama ca speranta nu a avut legitimitate sa se transforme in asteptare. Suntem bombardati cu “povesti de succes” de la o Ileana Cosanzeana la nea Gigi si furam visele altora fara sa ne dam seama. E momentul sa ne oprim…si asemenea unui maratonist, sa intoarcem capul si sa privim in urma, sa privim pe marginea drumului, sa vedem…pentru ca finish-ul nu inseamna succesul ci inseamna finalul traseului.

Cat avem de platit pentru imprumutul de la FMI?

Luck — Sat, 21 Mar 2009 01:38:31 +0000

S-au vehiculat multe sume ce ar trebui imprumutate intr-un viitor acord cu FMI. S-a spus de 3 miliarde euro apoi s-a ajuns la 12, 15, 24 si acum ne aflam intr-o nebuloasa aproximata cu 20 miliarde. Deasemenea s-a tot discutat termenul impumutului 5 ani, mai mult de 5 ani …si intr-un final am inteles ca este vorba de 2 ani. Trecand peste faptul ca “centura de siguranta” cu bani imprumutati mi se pare deplasata la nivel macro si microeconomic (nu imprumuti bani sa ii tii pentru “zile negre”….economisesti pentru zile negre – sau daca vrei sa ai o asigurare financiara negociezi un acord cu eliberare de capital atunci cand ai nevoie) am facut un calcul simplu, ca un cetatean responsabil, a cuantumului pe care trebuie sa il returnam FMI-ului noi toti. Dobanda imprumutului extern este de cca 5% (o aproximare buna datorita faptului ca vorbim de cca. 20 miliarde si nu cred ca se aproximeaza la limita superioara) asa ca la 20 miliarde vom plati in 2 ani 21,058 miliarde Euro. Considerand ca Romania are 20 milioane locuitori se face un calcul simplu si aflam ca fiecare cetatean al Romaniei va trebui sa returneze 1050 euro. Suma nu ar fi prea mare…dar ne gandim ca plata va putea fi facuta doar de persoanele angajate care sunt in jur de 9 milioane. Adica fiecare angajat va avea de platit 2340 euro. Daca mai scadem personalul bugetar (armata, politie, functionari publici care sunt aproximativ 1,5 milioane persoane) care platesc, dar indirect, aflam ca efortul bugetar al unui angajat la o companie ce activeaza in romania, pe urmatorii 2 ani, este de 2800 euro. Asta este viitorul: “credit cu buletinul” la scara macroeconomica. Banii tinuti “de siguranta” nu sunt altceva decat televizorul cumparat de salariatul dornic de viata din reviste corectate pe calculator si agatat cu fraze iresponsabile de genul “cumperi acum…platesti?! – vedem noi cand si cum – nu te mai gandi la asta”. Nu trebuie sa mai amintim si faptul ca somajul este in crestere….ca sa ne desavarsim tabloul apocaliptic…

Dictatura si control

Luck — Fri, 13 Mar 2009 17:04:17 +0000

Am vazut zilele trecute o stire despre Coreea de Nord si unde s-a ajuns in ceea ce priveste Cultul Personalitatii si educatia controlata. M-a facut sa ma intreb de ce s-a ajuns la asemenea scenarii macabre? Cum de formalismul a topit toate protuberantele creative si atipice? Cum de doctrina comunista ce propovaduia acordarea puterii catre clasa munictoare a putut naste asa ceva? Teoretizand rapid dictatura pot spune ca este implementarea unei gandiri unitare pe scara birocratice de sus pana jos (adica de la structurile ierarhic superioare pana la individul de rand). Privita obiectiv si rece o structura politica imensa actionand organizat si unidirectional este un important competitor economic si militar. Singurul neajuns al conceptului dictatorial monolit, privit astfel, este eroarea in luarea deciziilor. Privita generalist si din viziune umana (cetatenesca), dictatura nu este altceva decat un cancer social si cultural care eradicheaza libertatea in toate formele ei de existenta. Revenind la cazul concret al Coreei de Nord am doar cateva elemente care imi alcatuiesc motivele situatiei actuale. In primul rand dictatura nord coreeana s-a suprapus pe fondul cultural asiatic (in care indivizii ridica la rang de religie ascultarea, obedienta fata de sef). In al doilea rand climatul geopolitic a mentinut acest dezechilibru major datorita proximitatii de China. Un aliat traditional si apropiat doctrinar a reusit sa indeparteze eventualele amenintari ale lumii occidentale. Folosind formele si structurile specifice unui regim opresiv (patentat in URSS si mai apoi in tarile Europei Centrale si de Est) , regimul de la Pyongyang a supravietuit pana astazi.

Filmul de fata ilustreaza pana unde s-a ajuns astazi cu dresajul de masa. E de remarcat fata zambitoare a pionilor de pe tabla de joc in fata semizeului Kim Jong-il. Fericire si exuberanta (parca ne trec ceva fiori reci pe sira spinarii). Sper sa nu ne mai intoarcem niciodata la asa ceva…

Hai sa ne facem ca muncim

Luck — Tue, 24 Feb 2009 13:46:30 +0000

Odata cu deja “media criza” a aparut, in anumite companii o precipitare in ceea ce priveste managementul si timpii de lucru. Supraveghetorul, fie el manager, team leader, administrator etc. a ajuns la concluzia ca eficientizarea inseamna un timp de lucru mai lung si un efort pronuntat. Cu toate ca, o astfel de abordare este la prima vedere legitima, pe termen lung si la nivel general aduce reale pejudicii intregii activitati. Activitatea de productie/prestare de servicii, de astazi, este compusa din multe procese automatizate, asistate de unitati de procesare (calculatoare) care elibereaza timpi pentru o abordare umana in punctele cheie ale proceselor importante. Felul in care se descurca in cadrul proceselor cheie, de importanta strategica pentru companie, face separatia intre angajati eficienti si ineficienti economic. Pe scurt, fata de epoca industriala – in care existau multi angajati cu o eficenta de productie mica – astazi, exista putini angajati, asistati de echipamente performante, care obtin o eficienta superioara. Pe caz concret: Criza economica mondiala a afectat foarte mult vanzarile (fie ele de produse sau servicii). Exista o abordare de management astazi, in Romania, care indeamna la o diversificare si multiplicare a sarcinilor de serviciu – pornita din incompetenta manageriala in ceea ce priveste functionalitatea sistemului ca tot – prin care, nu numai ca nu se creste eficienta ci se ajunge si la scaderi masive ale eficientei atinse in mod obisnuit. Elementele de nesiguranta in exercitarea atributiunilor de serviciu, cum ar fi : admolestarea si minimalizarea aportului adus in cadrul companiei, luarea unui numar mare de decizii (unele contradictorii) intro perioada de timp scurta (parte a strategiei anticriza), etc. , conduc la o stare de spirit generala, derizorie (un mediu de lucru neospitalier) ce se concretizeaza in cresterea peste masura a greselilor elementare per angajat. La fiecare angajat apare si se impleneteaza, un mecanism de aparare, numit printr-o sintagma stereotipa “a te face ca muncesti”. Profitul nu se face prin marirea numarului de ore de munca ci prin eficienta maxima in punctele cheie de productie/vanzare. Odata mecanismul pornit (scaderea eficientei angajatului in urma starii generale facandu-se simtita), se justifica luarea de masuri de eficientizare din partea managementului…numai ca, sa nu uitam….deja s-au luat cateva masuri…si s-a ajuns la situatia data. O noua abordare a problemei (de data asta legitima), nu mai are eficienta scontata…si, ducand discutia mai departe, chiar poate scadea si mai mult eficienta. Am intrat intr-o spirala care ne duce intr-un singur loc….si anume: jos – spre faliment. Cum evitam aceasta criza? Simplu. Facem o analiza adecvata functionalitatii sistemice si implementam, cu grija solutii acolo unde este intr-adevar necesar. Angajatul stie ca mediul economic este altul, stie ca trebuie sa reactioneze profesional in cazul unei schimbari a pietei….nu are nevoie de admolestari inutile intr-o perioada de dezamagire economica generala.