• Am pus inregistrarea emisiunii ca material video pe Trilulilu pentru ca depasea limita de upload audio. Are aproape o ora, daca vreti sa o ascultati – daca nu, aveti mai jos ideile principale;
• S-a discutat despre misoginism ca parte din comunicarea online, despre particularitatile comunicarii catre femei si ale audientei feminine pe internet;
• Radio Lynx transmite si audio si video, pe principiul “mama, ma vezi la radio”, asa ca aveam de doua ori mai multe emotii. Podcastul preluat pe blog e doar audio;
• Discutia a mers dincolo de comportamentul online, migrand spre reclamele misogine de pe TV: Magura, Joe, Lays;
• Echipa ideala insarcinata cu strategia de comunicare pentru femei pe online ar contine un barbat care sa ne ajute sa nu deviem spre feminism si o femeie de 30 de ani, varsta la care comunici cel mai bine atat pe segmentul 18-29 cat si dincolo, spre 40+;
• Femeile sunt mai atente in procesul de cumparare online, se documenteaza mai mult si compara produsele inainte de a lua o decizie;
• Alta deosebire: femeile acceseaza o plaja mai larga de resurse online, barbatii acceseaza preponderent siteuri nisate pe domeniile profesionale sau hobby;
• In comunitatile online pentru femei nu exista conflicte, ci dezvoltari de relatii;  barbatii se injura pe forumuri sau alte medii sociale;
• M-am saturat de mesaje comerciale pentru femei ambalate in roz si de siteuri cu rubrici cliseu: beauty-fashion-sex-horoscop-retete;
• Singurele comunitati online feminine pe care le apreciez datorita continutului de calitate sunt hotcity.ro si, mai nou, pandoras.ro;
• Pentru 2010 imi doresc mai multe evenimente offline feminine cu substanta (gen intalnirea Samsung More than Talk).

Dar pe vremuri, cand eram tanara si standardele mele nu se catarasera la inaltimi care sfideaza acoperisul blocului de 14 etaje in care locuiesc, acceptam si compromisuri. I-am primit pe toti in viata mea, rand pe rand, desi nu ma meritau. L-am tratat regeste pe fiecare in parte, pentru ca asa mi-e firea: cand imi stai alaturi atata timp, meriti destula atentie si afectiune incat sa te simti special.

Fiecare m-a dezamagit. De obicei in moduri stereotipice, esuau cam in aceleasi locuri. Nu-mi mai raspundeau, erau absenti, se plimbau parca intr-o lume a lor in care eu nu mai incapeam, in care nevoile mele erau pe planul doi, uneori trei sau mai mult. Incet si cu regrete, drumurile noastre se desparteau iar eu o luam de la inceput cu cautarea.

Poate alergam dupa perfectiune, poate imi proiectam asupra lor dorinte si nevoi pe care nu le puteau satisface pentru ca limitele lor erau prea zgarcite cu mine. Poate nu-mi dau seama acum ca fiecare mi-a dat ce-a avut mai bun si ca eu m-am servit din plin stramband din nas, mereu neimplinita.

Am schimbat multi, poate prea multi. Nu stiu care e numarul acceptat de convenientele sociale, dar mereu eram in cautarea urmatorului in timp ce-mi sustineam vajnic fidelitatea fata de cel existent. Ipocrita, il voiam mai frumos, mai destept, mai potent. O goana care se termina mereu in noi si noi dezamagiri.

Acum, dupa 12 ani de experiente in sensul asta, inca il mai caut. Mi-e jena sa-mi declam neimplinirea in public, dar nadajduiesc ca poate o sa apara singur daca strig dupa el aici, pe blog. Vreau acel sentiment de abandonare totala, de dragoste la prima vedere, de atasare instantanee. Vreau sa uit toate experimentele esuate si dezamagirile care s-au adunat de-a lungul anilor.

La naiba, vreau si eu un mouse ca lumea o data in viata!

Asta asa, ca tot e 8 Martie (la multi ani mama!) si online-ul romanesc se declina preponderent la feminin zilele astea.

Asadar va astept cu intrebari si comentarii pe chatul emisiunii. Fiti blanzi ca am de pe acum emotii, ok?:)

Argumentatie fara poze, ca folosesc o masca atat de eficienta incat riscati atacuri subite de cord:).

• Unii se cred in propria sufragerie. Despre astia am mai citit prin blogosfera , sunt eternii comentatori , acele prezente constante in orice sala de cinema care apreciaza filmul la decibeli lejer exprimati. De la “fute-o , ba!” la “frate ce m-am speriat” sau mai stiu eu ce alte trairi intense , oamenii n-au nici retinere , niciun sentiment ca sunt in public.
• Odata era unul in spatele meu care isi lasase muzica la castile mp3 playerului / telefonului. TOT filmul am auzit Ace of Base , Timbaland , Madonna si Michael Jackson in surdina , pe fundalul actiunii din Inglorious Basterds. Omul era imperturbabil.
• Alora de pe randul din spate care se fac atat de comozi incat imi infig un genunchi in spatarul scaunului cand mi-e lumea mai draga le-as infige si eu picioarele in smoala ca sa invete cum se sta pe un scaun.
• La fel si celor care isi pun talpa langa urechea mea , pentru ca acolo au gasit un locsor intre scaune in care sa se odihneasca.
• Telefonul nu numai ca se pune pe silent , dar daca il butonezi pe tot parcursul filmului macar incearca naibii sa ii protejezi ecranul cu palma ca sa nu le fluturi celor din spate lumina prin fata ochilor. Ideea de cinematograf e: intuneric in sala , lumina si eventual actiune pe ecran.
• Daca versi suc sau popcorn pe cei de langa tine macar cere-ti scuze ca nu iti cade limba.
• Apropo de popcorn: se mananca cu gura inchisa. Crantanitul ala enervant se atenueaza puternic daca se respecta chestia asta. Pacat ca neanderthalienii n-au nici macar o fractiune din cei sapte ani de acasa.
• Aia din spate n-o sa vada nimic daca tu , ditai animalul bine hranit , te apleci in fata concentrat ca sa inghiti mai bine povestea care se deruleaza. Stai rezemat in spatar , diferenta de perspectiva pentru cel din spate e imensa , mai ales cand are un pic peste un metru jumate inaltime.
• La gramada: nu-ti pune tot cotul ca haplea pe cotierele alea zgarcite , nu-ti pune sucul intr-unul din suportii pentru bauturi si mobilul in celalalt , nu-ti intinde picioarele in lateral pana ajungi sa ii faci vanatai vecinului , nu vorbi la telefon , nu te aseza aiurea pe alte locuri decat alea de pe bilet decat dupa ce a inceput filmul si te-ai convins ca nu vin proprietarii de drept , cand intri pe un rand deja ocupat de oameni nu trece pe langa ei cu spatele ci cu fata si cand iesi ia-ti gunoaiele cu tine.

Suna greu dar nu e. Tot ce trebuie sa faci e sa-ti asumi oarece eleganta , discretie si retinere. In fond , ai cumparat un bilet la cinema , nu toata sala!

PS: in convingerea ca regulile mele n-o sa parvina cui trebuie sa le citeasca , vreau cinematograf la mine acasa.

Produsul (da , e un card cu oglinda in care iti poti retusa foarte bine machiajul) serveste drept mai mult decat accesoriu , deoarece e un MasterCard care ofera diverse bonusuri si reduceri la utilizare , adresandu-se in special femeilor. Mai multe detalii pot fi gasite pe siteul Garanti Bank si la Nina , cu care m-am intalnit la lansarea Bonus Cardului cu Oglinda si care s-a lasat rasfatata de stilistii prezenti la eveniment. Rezultatul il puteti aprecia mai jos , intr-o fotografie a Ninei:

Pasul urmator ar fi un card care sa stie sa aspire si sa faca si cartofi prajiti. Deh , vise…

La fel ca si in cazul capodoperei lui James Cameron care s-a cocotat mintenas in fruntea topurilor all-time , Alice in Wonderland dezvolta un bildungsroman , o evolutie a eroului (in cazul de fata a eroinei) de la stadiul de musafir stangaci intr-o lume ireala la postura de salvator al lumii respective.

Ca si in cazul Avatarului , regizorul (de data asta Tim Burton) ne serveste peisaje luxuriante , animale ciudate si nativi a caror profunzime ajunge sa fie inteleasa de personajul principal abia pe parcursul actiunii , pe masura ce isi intelege misiunea. Si in Alice gasim neadaptarea la lumea ei normala , sovaiala fata de cea alternativa , neincrederea , fascinatia , sentimentele nutrite fata de un localnic , eroismul , altruismul , depasirea propriilor limite si , intr-un final , asumarea destinului.

Johnny Depp joaca din nou foarte bine rolul ciudatului , care i se potriveste ca o manusa de la Edward Mana-de-Foarfece incoace , in timp ce Alice e personificata de Mia Wasikowska – o actrita pana acum necunoscuta mie , careia probabil i-a pus divinitatea in brate rolul vietii , pe care il joaca oarecum inexpresiv si banal. Se putea si mai bine. Noroc cu Helena Bonham-Carter in rolul Reginei Rosii si cu Anne Hathaway drept Regina Alba , doua personaje feminine polarizate si extrem de puternic conturate.

Ultima asemanare cu Avatar e  faptul ca a trebuit sa-mi cocot ochelarii fumurii pe nas si la Alice , fiind o proiectie 3D. Deja ma intreb serios daca nu e asta viitorul cinematografiei mondiale. Oare nepotii nostri se vor uita la filmele “plate” cu acelasi amuzament si aceeasi ingaduinta cu care ne uitam noi la filmul mut?

Overall , Alice in Wonderland merita vazut. Scenariul e fresh pentru ca deviaza de la povestea lui Lewis Carroll fara sa priveze spectatorii de elementele cheie: palarierul , motanul care ranjeste , jocul de croquet cu pasari flamingo , tabla de sah , prajitura care micsoreaza etc. Tehnologia genereaza efectul ala de wow pe care il cautam de la Avatar incoace , iar actorii (well , majoritatea) dau tot ce e mai bun din ei pentru a livra o poveste a carei reeditare in 2010 te va surprinde placut.

Ei bine , maine la Scoala de Eficienta IT-istii din companiile mici sunt asteptati la cursul de Exchange , SharePoint Services & Mobility iar cei din companiile medii si mari au in orar Exchange , SharePoint Server , UC si Mobility , asa ca orice geek (intr-un sens bun al termenului , evident!) care citeste acest articol este invitat , chiar si pe ultima suta de metri , sa se inscrie la seminar.

Toate cursurile Scolii de Eficienta sunt gratuite , asa ca n-aveti niciun motiv sa nu participati si sa nu absolviti Magna cum Laudae. Nu se accepta absente nemotivate sau scutiri medicale. Altfel… stiti vorba aia: ne vedem la toamna!:)

Miniserialul este despre cel de-al doilea razboi mondial vazut din teatrul de operatiuni din Pacific. In total 10 ore despre vieti , experiente si povesti din care veti intelege care au fost costurile umane ale razboiului.

Cica e un serial foarte asteptat , ma gandesc ca va avea priza in special la barbati , dar nu numai. Gasiti aici programul primelor episoade.

Enjoy.

]]> http://raluxa.com/fictiune/pacific-pe-hbo/feed/ 4 http://raluxa.com/fictiune/pacific-pe-hbo/ http://feedproxy.google.com/~r/raluxa/~3/MJHLLq41KSo/ http://raluxa.com/din-culise/e-prrrrimavarraaaaa/#comments Mon, 01 Mar 2010 06:30:45 +0000 raluxa http://raluxa.com/?p=5360

Un mit povesteşte cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte , copiii au uitat de joacă şi veselie , şi lumea întreagă a căzut în mâhnire.

Văzând ce se întâmplă fără Soare , un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat , iar când l-a găsit , a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura şi a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer şi iarăşi a luminat întregul pământ.

A venit primăvara , oamenii şi-au recăpătat veselia , dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă , până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit , au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinsteşte memoria tânărului curajos legând cu o aţă două flori: una albă , alta roşie. Culoarea roşie simbolizează dragostea către frumos şi aminteşte de curajul tânărului , iar cea albă este a ghiocelului , prima floare a primăverii.

Sursa: Wikipedia

Hai ca si anul asta iarna se da batuta la aparitia firicelelor albe si rosii! Sa aveti o primavara frumoasa si sa o sarbatoriti cu martisoare pentru fete!:)