Marius Popa blog

Romeo și Julieta - superb! Bravo!

Marius Popa — Mon, 08 Mar 2010 18:31:07 +0000

…dar înainte de toate o să îmi exprim și eu părerea despre Eurovision. O să fiu destul de scurt. Mi s-a părut ușor mai bine conceput decât în alte dăți și concurenții se vedea că au muncit mult pentru fiecare punere în scenă. Nu mi s-a părut nimic bun și nimic rău vis-a-vis de piese. Melodii liniare, urmărind rețete și șabloane. Până la urmă, cine zice că Eurovisionul se vrea a fi o “geneză de evergreen-uri”? Nimeni. Deci, a fost o ediție ca oricare alta. Nimic din ce ar trebui mentionat. Paula a arătat bine și a cântat la fel, o piesă care era destul de greu să o cânți prost.

Subiectul care mă interesează pe mine este altul. Am fost aseară la Teatrul de Operetă “Ion Dacian” pentru a viziona piesa “Romeo și Julieta” de Gérard Presgurvic. Spectacolul mi-a depășit cu mult așteptările și spun asta cu o mare bucurie. Actori care au interpretat foarte, foarte bine, un Jorge în rolul lui Romeo care m-a surprins extraordinar de plăcut, o scenă multifuncțională (module mobile) surprinzătoare, un decor senzațional, la fel ca și costumele, coregrafia… totul EXCEPȚIONAL. Mă bucură nespus de mult că au fost oameni care au pus în scenă acest spectacol de aproape 3 ore, care te ține “în priză” de la început la final. Vi-l recomand cu căldură, fie că sunteți sau nu pasionați de muzică! Va merita fiecare secundă petrecută în sală, căci piesa nu se vrea una “inteligentă”, exhaustivă sau mai știu eu ce. Este un musical cu părți de rock pe alocuri, cu costume și coregrafii moderne și foarte accesibilă tuturor. Este plină de STARE. Și pentru că se joacă de fiecare dată cu sala plină, vă sfătuiesc să vă procurați bilete din timp!

O “paralelă” primită pe mail…

Marius Popa — Thu, 04 Mar 2010 18:29:32 +0000

Că viața de după moarte este o continuare firească a existenței noastre fizice, știm cu toții că nu se poate verifica, dar această idee există undeva în abstractul nostru interior. Nu o să intru în foarte multe detalii, dar poate că o să vă povestesc odată o lecție învățată în facultate la cursurile de neuropsihologie, despre viața intrauterină… Până atunci o să postez o scriere primită via mail care, într-un mod mult mai liric, confirmă rezultatele un studiu aprofundat ce ne demonstrează că de fapt noi AM MAI MURIT O DATĂ: atunci când ne-am născut.

“Se spune ca doi copilasi in burta mamei vorbeau unul cu celalalt.
- Tu crezi in viata de dupa nastere?
- Desigur! Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva… Probabil ca ne aflam aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza.
- Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar putea sa arate?
- Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom umbla pe propriile picioare si vom manca cu propria gura…
- Ce ciudat! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar ca ar fi de ras! Doar noi mancam prin cordonul ombilical… Insa ia sa iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum e prea scurt cordonul ombilical.
- Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva. Insa, probabil, ceva mai altfel decat ne-am obisnuit noi aici.
- Pai de acolo nu s-a intors nimeni. Odata cu nasterea, viata se termina, pur si simplu. De altfel, viata nu este altceva decat o permanenta inghesuiala, intr-un intuneric profund.
- Eu nu stiu exact cum va fi daca ne vom naste, dar desigur ca o vom gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de noi.
- Pe mama? Tu crezi in mama? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie?
- Pai oriunde, in jurul nostru. Doar traim in ea si prin ea. Fara ea, nu am fi deloc.
- Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicicand, nici un fel de mama, asa ca e evident ca nu exista!
- Bine dar, uneori, cand suntem in liniste, o auzim cum canta, simtim cum mangaie lumea din jurul nostru. Stii, eu cred ca viata adevarata ne asteapta abia de acum incolo!”

Să vă simțiți frumoase!

Marius Popa — Mon, 01 Mar 2010 07:59:41 +0000

…pentru că dincolo de sănătate, fericire, etc, aveți o particularitate aparte față de noi, plictisiții, veșnic nemulțumiții și ciufuții: vreți să vă simțiți frumoase! Și se întâmplă des, foarte des să nu înțelegem asta. Să nu vedem asta. Să nu putem face asta… Tocmai de aceea, în loc de urări de tot felul, astăzi de 1 Martie, îmi permit ca în numele “regnului” masculin, SĂ VĂ CEREM SCUZE pentru că de multe ori suntem mult prea plini de noi ca să vă spunem un lucru atât de simplu:

EȘTI FOARTE FRUMOASĂ ASTĂZI!

Mâine la “Tu ce faci?”.

Marius Popa — Wed, 24 Feb 2010 13:08:07 +0000

Emisiunea “Tu ce faci?” de joi, 25 februarie, ii are ca invitati pe Luminita Anghel, Tony Thomas si Adrian Piper, care impreuna se lupta in finala nationala Eurovision 2010 pentru a reprezenta Romania la Oslo cu piesa “Save their lives”, compusa de Eduard Carcota. Marius Popa va astepta cu intrebari pentru invitati pe chat si la telefon. Tu ce faci joi de la ora 14?

Matrix - întrebare.

Marius Popa — Mon, 22 Feb 2010 13:05:17 +0000

Mă frământă o întrebare. Deh, asta se întâmplă când ai creierul prea relaxat! Mi-am adus aminte de o altă fază din filmul Matrix: nu știu în care dintre părți, este un tip chel care se pregătește să-i trădeze pe Neo și ai săi, iar în schimbul acestui lucru îi cere agentului Smith să-l reintroducă în matrice dar să uite tot și să fie un tip bogat care trăiește până la adânci bătrâneți. Cu alte cuvinte, decât realitatea aia de rahat cu țoale rupte, trăind pe sub pământ, mai bine o viață surogat bazată pe plăceri.

Așadar, presupunând că ar fi posibil, ce ai alege? Realitatea și adevărul așa cum sunt ele, sau o dulce minciună care îți măgulește orgoliul și simțurile? Și mai ales, de ce?

Pentru suflet. Merită văzut tot!

Marius Popa — Thu, 18 Feb 2010 14:36:57 +0000

Dacă ai 20 de minute disponibile, ia-ți o cafea și urmărește asta! S-ar putea să-ți placă…!
P.S. are și o subtitrare pe care o poți activa din player.

Astăzi la “Tu ce faci?”…

Marius Popa — Thu, 18 Feb 2010 10:51:55 +0000

Emisiunea “Tu ce faci” de joi, 18 februarie, o are ca invitata pe Dalma Kovacs, care anul acesta crede ca a tras lozul castigator pentru concursul internatonal Eurovision de la Oslo. Piesa “I’m running” compusa de Cornel Ilie, participanta la finala nationala din 6 martie, va fi prezentata ascultatorilor Radio Lynx precum si cateva detalii despre spectacolul special pregatit de Dalma si echipa sa. Tu ce faci joi de la ora 14?

Cruciada culturii.

Marius Popa — Tue, 16 Feb 2010 13:22:51 +0000

Mă alătur inițiativei lui Tudor Chirilă. Nerecomandat celor care nu înțeleg despre ce e vorba!

București, București…

Marius Popa — Fri, 12 Feb 2010 15:17:42 +0000

O poză din 1955 ne arată crudul adevăr. Era la fel și în altă viață…

S-a răcit încălzirea globală!

Marius Popa — Mon, 08 Feb 2010 07:30:41 +0000

Vezi că totuși am fost cuminte? Am ajuns în țara lui Moș Crăciun. Sau mai bine zis, am fost atât de cuminte încât țara lui Moș Crăciun a ajuns la mine acasă. Este superb! Nămeții, așezați cuminți în fața ușii, mă așteaptă prietenoși și mă primesc în ei. Până la glezne, până la genunchi, până la brâu (mi-am adus aminte de poezia lui Nichita Stănescu - Tocirea). Îmi fac loc până la poartă. Aici este mai… superb, ca să mă exprim rebel. Poarta către lumea așa cum o știam eu, este ferecată. Nu merge clanța, nu merge cheia. Împing. Trag. Scutur. Ridic. Apăs. Nope! Pe semne că aici, în țara lui Moș Crăciun, lucrurile stau altfel. E clar! Îmi trebuie o incantație! “Sesam deschide-te!” Nimic. Măi să fie! E clar că nu e o incantație din asta normală!

Oare ce ar face Harry Potter în locul meu? Mă caut de baghetă dar nu o găsesc. Nu-i nimic, iau un băț normal. Până la urmă, puterea este în tine, respectiv în mine! Mă concentrez către poartă și strig: “DESȚEPENITORIUS!” Nimic. Poate nu m-a auzit. Mai încerc o dată: “DESȚEPENITORIUUUUS!”. Tot nimic. Nu e neică, e clar! Dacă nu ai baghetă ca lumea, nu merge! Trebuie să mă gândesc la altceva. Gata, am găsit. MATRIX, frate! Trebuie doar să mă concentrez, să văd Matrixul și atunci poarta se va deschide de la sine. Am văzut eu faza aia cu lingura, în care ăla mic îi spunea lui Neo “Degeaba vrei să îndoi lingura că nu o să meargă. Tu trebuie să te gândești că lingura nu există! There is no spoon!”. Da, mă, asta trebuie să fie! Închid ochii și mă concentrez: nu există poartă! Nu există poartă! Nu există poartă! Simt în mine o căldură și o pace. Îmi simt pulsul în urechi. Parcă timpul a înghețat și simt cum sunt înconjurat de glasurile străbunilor. Exact ca în Avatar! Simt cum poarta se dizolvă în neant iar pacea din sufletul meu mă face să zâmbesc.

Deschid ochii încet, invadat de convingerea că am reușit! PTIU, DRACE! Poarta e tot acolo! Mă, dacă nici cu Matrixul nu am rezolvat-o, asta e treabă complicată! “Vecineeee, mă vecine! Luciane, ai și tu o lopată mă, că nu pot să ies din curte!”. Îmi aruncă socru-su o lopată și încep să forez. Ia uite că a mers! În sfârșit pot să merg până la alimentară. Bă nene, cred că m-am uitat la prea multe filme în perioada asta!