Dotate cu o gamă extinsă de funcţii intuitive, noile modele transformă fotografierea într-o operaţie uşoară, ajutând utilizatorii să obţină fotografii cu un minim de efort.
PowerShot A3100 IS şi PowerShot A3000 sunt echipate cu lentile Canon şi un modul de procesare Digic III. Ambele modele beneficiază de o carcasă subţire, greutate redusă şi un design exterior atractiv, combinând aspectul cu o gamă extinsă de tehnologii. PowerShot A3100 este oferit într-o paletă de culori atractive, fiind disponibil pe albastru, roşu şi argintiu, în timp ce PowerShot A3000 este disponibil pe argintiu cu inserţii de negru. Noile modele vor succeda actualului PowerShot A1100 IS, marcând un pas înainte pentru linia seriei PowerShot A.

Funcţii inteligente
Echipate cu un procesor Digic III, un zoom optic 4x şi stabilizator de imagine integrat, ambele modele oferă imagini bogate în detalii şi lipsite de efectele de blur. Ecranul LCD de 6,7cm (2,7 inchi) asigură o redare clară, permiţând utilizatorilor să încadreze şi să vizualizeze imaginile la o claritate superioară.

Ambele modele sunt capabile să ofere captura perfectă într-un mod foarte simplu, mulţumită prezenţei unui inteligent mod Smart Auto. Împreună cu tehnologia Scene Detection, acesta identifică până la 18 scene diferite şi aplică în mod automat setările optime necesare obţinerii unei capturi ideale.

Smart Auto include şi tehnologia i-Contrast, care analizează imaginea pentru a oferi expunerea optimă, adăugând luminozitate şi detalii zonelor întunecate fără a le supraexpune pe cele luminate corect. În plus, modul Easy oferă setări foarte simple pentru utilizatorii începători, dezactivând mare parte din butoane şi înlăturând pictogramele de pe ecran.

Modulul Smart Flash Exposure îmbunătăţeşte lumina naturală şi ambientală în fiecare fotografie, ajustând expunerea flash-ului pentru a corespunde atât subiectului cât şi condiţiilor de fotografiere. De exemplu, la lumina zilei, Smart Flash Exposure va identifica şi elimina umbrele de pe faţa subiecţilor, activând automat modulul de flash pentru a evidenţia porţiunile slab luminate. Puterea flash-ului este de asemenea controlată şi în timpul fotografierii macro, prevenind supraexpunerea şi reţinând detaliile subiecţilor fotografiaţi de la distanţe foarte scurte.

Baterii Lithium-ion
Tehnologia Face Detection uşurează fotografierea prietenilor, urmărind feţele acestora şi asigurând o expunere şi o focalizare corecte. Face Select & Track permite alegerea unei feţe dintr-un grup, acordându-i prioritate dacă acest lucru este necesar, în timp ce corecţia Red-Eye identifică şi corectează efectul de ochi roşii. Opţiunea FaceSelf-Timer permite fotografilor să fie incluşi în fotografiile de grup, aparatul declanşând fotografierea doar atunci când este detectată în cadru o nouă faţă.

Gama extinsă pentru opţiunile de fotografiere include şi noul mod Low Light, ce oferă performanţe îmbunătăţite în condiţii de iluminare dificile, la o rezoluţie de 2.0 megapixeli. Noul mod Super Vivid oferă vitalitate sporită, adăugând culoare imaginii, pentru a asigura un efect îmbunătăţit. Aparatul integrează şi noul mod Poster Effect. Acesta reduce numărul de culori pentru a crea o imagine de poster cu aspect retro. Asigurând imagini foto de calitate, PowerShot A3100 şi PowerShot A3000 pot face captură video cu sunet la rezoluţie VGA. Ambele modele deţin un pachet software vast, ce integrează o funcţie de încărcare pe YouTube, pentru partajarea online a înregistrărilor video.

Pentru prima oară la un model PowerShot din seria A, noile modele integrează o baterie Lithium-ion. Uşoare ca greutate şi reîncărcabile, aceste baterii sunt subţiri şi uşor de transportat, oferind avantajul unei reîncărcări la cerere. Ambele aparate foto sunt compatibile cu mediile de stocare SDHC şi SDXC, oferind o memorie de până la 2TB (doar pentru SDXC).

Firmware-ul 2.0.3 îmbunătăţeşte performanţele video ale modelului EOS 5D Mark II. Adăugarea de noi rate de refresh extinde potenţialul video al camerei, oferind pasionaţilor de film abilitatea de a realiza capturi 1080p Full HD şi 24 fps (real 23,976 fps), rata de refresh optimă pentru înregistrări video. Suportul de 25f ps pentru rezoluţii 1.920 x 1.080 pixeli şi 640 x 480 pixeli va permite utilizatorilor să filmeze la rate de refresh necesare standardului PAL, în timp ce noul firmware va schimba opţiunea 30fps la standardul video NTSC 29.97 fps.
A fost adăugată o nouă histogramă pentru filmarea în mod de expunere manual, prioritate timp expunere (Tv) şi prioritate diafragmă (Av), modurile de expunere fiind disponibile şi în modul movie. Funcţionalităţile audio îmbunătăţite vor permite utilizatorilor să configureze manual nivelul de înregistrare a sunetului prin utilizarea unui meniu de control afişat pe ecranul LCD. Frecvenţele audio au fost ridicate de la 44.1 KHz la 48 KHz, oferind semnalul audio optim necesar profesioniştilor.
Cu un senzor full frame CMOS şi compatibilitate cu o gamă largă de obiective Canon, EOS 5D Mark II este deja recunoscut pentru remarcabilele sale performanţe video HD. Lansat în septembrie 2008, acest aparat a generat imediat o serie de noi oportunităţi pentru fotografii şi pasionaţii de film, iar adăugarea unei noi rate de refresh şi a unui control audio manual extind şi mai mult capabilităţile aparatului – permiţând creatorilor de filme să producă capturi incredibile ce se potrivesc oricărui scop creativ.
Firmware-ul e disponibil de pe pagina Canon http://www.canon.com/eos-d

Formatul imaginilor, identic în toate ipostazele, înseamnă portret frontal, întreg, pozând în picioare, indiferent de subiect, că e vorba de un măcelar, un negustor de peşte sau un hornar. Personajele sunt în ţinută de lucru, având accente care le subliniază preocupările. Fundalul este neutru, cel mai adesea o cortină de teatru învechită, iar lumina folosită e naturală.

Sunt elemente care conjură un ţinut de nicăieri, un context atmosferic pe care Irving Penn avea să-l consacre şi pe care-l va asimila fotografia fashion de mai târziu. John Szarkowski, fostul director al departamentului de imagine al Muzeului de Artă Modernă din New York, sublinia că, prin această abordare de portrete, Penn ţine să reamintească faptul că oamenii sunt suficient de interesanţi prin ei înşişi, neavând nevoie de un fundal care să aducă accente suplimentare.

Compoziţiile lui Penn se revendică de la o anume nobleţe, având în acelaşi timp rigoarea unei categorizări cu probitate ştiinţifică, emanând ordine şi simplitate, mărci specifice ale „melanjului de eleganţă clasică şi minimalism”, aprecia Andy Grundberg, comentând seria în International Herald Tribune, în 9 octombrie anul trecut. Personajul din fiecare imagine ilustrează o întreagă categorie, dar în acelaşi timp se izolează voluntar de lume, zidindu-se în splendoarea individualităţii sale. Degajând calm şi decenţă, Irving Penn îşi portretizează personajele cu economie de mijloace şi cu claritate compoziţională. „Nu vei vedea niciodată modelele sale în posturi dinamice, sărind sau alergând, cu contururile şterse.

În locul acestei abordări, încadrările echilibrate, realizate cu aparatul de studio, împrumută grandoarea basoreliefurilor greceşti”, spunea Andy Grundberg. Irving Penn (1917 – 2009) şi-a început cariera de fotograf în 1944, sub mâna lui Alexander Liberman, art director la Vogue. A abordat fotografia fashion, portretul, peisajul, naturile statice.

În prezent are statura unuia din cei mai importanţi fotografi contemporani, având publicate numeroase albume, printre care Moments Preserved (1960), Flowers (1980) sau Notebook at Random (2004). Lucrările sale se găsesc în colecţiile permanente ale Muzeului de Artă Metropolitană din New York, ale MoMA, New York, ale Muzeului J. Paul Getty din Los Angeles, ale Institutului de Art din Chicago.

În prezent însă, rezoluția vizorului electronic nu poate să convingă pe deplin. Soluția senzor-AF lucrează mai lent decât convenționalul modul AF de fază al unui SLR, însă totuși, simțim că viitorul îi aparține vizorului electronic.
■ Argumentele în favoarea oglinzii
– AF mai rapid;
– Fără probleme de rezoluție și refresh;
– Nu consumă curent;
■ Argumentele în favoarea vizorului electronic (nu și pentru monitor)
– Fără probleme de ajustare a celor trei nivele: filtrul mat, senzor, modulul AF;
– Libertate mai mare la designul aparatului foto;
– Aparate foto mai compacte;
– Libertate mai mare la proiectarea obiectivelor;
– Balans de alb vizibil înainte de expunere;
– Avertizare de supra/subexpunere în vizor;
– Claritatea mult ușor de evaluat cu ajutorul lupei, eventual ca imagine în imagine;
– Control direct al imaginii după expunere, fără a duce de la ochi aparatul foto;
– Fără zgomotoasa bătaie a oglinzii;
– Apreciere mai bună a subiectului în lumină slabă;
– Funcția video nu se poate combina cu vizorul electronic, neputând fi în prezent folosită în acest mod;
– Acoperire 100% a câmpului vizual;
– Mărire efectivă a vizorului și la modelele de bază;
– Componentele electronice devin tot mai ieftine în comparație cu cele opto-mecanice;
– Posibilitatea de implementare a focalizării automate controlată de ochi – întregul cadru poate servi ca modul AF.

După Olympus și Panasonic i-a venit acum rândul lui Samsung să lanseze pe piață primul său aparat foto de sistem fără oglindă. Caracteristica sa principală este senzorul APS-C (și nu four-thirds, ca la concurență) de 14,6 megapixeli. Acest tip de senzor are o suprafață sensibilă la lumină cu 60% mai mare decât senzorii micro-four-thirds. Prin aceasta promite – cel puțin teoretic – o mai bună calitate a imaginii, mai ales în condiții de low-light. Dacă vă place să vă jucați cu profunzimea de câmp selectivă veți putea profita de suprafața mai mare a senzorului.
Olympus este ceva mai compact – un avantaj datorat senzorului mai mic. E-PL1 este cel de-al treilea model de la Olympus din seria PEN, fiind în același timp cel mai ieftin și primul cu bliţ încorporat. La fel ca celelalte modele din seria PEN, și acesta folosește un senzor micro-four-thirds de 12,3 megapixeli.
Ambele aparate testate funcționează la fel ca SLR-urile cu obiective interschimbabile, însă nu au oglindă. Această particularitate le permite o construcție mai compactă decât a SLR-urilor (însă se poate folosi un vizor extern opțional). Ambele aparate costă cam 580 euro. Vizorul opțional costă încă 250 euro. Samsung comercializează NX-10 cu vizor încorporat la aproximativ 700 euro.

Concept/Calitatea construcției
NX de la Samsung prezintă clasica umflătură deasupra vizorului – însă înăuntru nu este ascunsă o pentaprismă, ci un vizor electronic. Carcasa este ușoară, construită dintr-un material plastic de culoare neagră cu suprafața rugoasă, totul arătând solid și robust. Din contra, noul Olympus are tipicul look retro compact al modelelor PEN precedente. Partea superioară este plană, vizorul putând fi montat pe șina pentru accesorii. Carcasa nu mai este însă realizată din metal, ci din plastic învelit în metal. Nu arată rău deloc, însă tastele nu mai par a fi la fel de solide. Comparativ cu celelalte aparate PEN, E-PL1 este mai ușor cu 30 g, iar față de NX-10 cu 50 g. Mulțumită dimensiunilor senzorului micro-four-thirds, aparatul (11, 5×7, 2x 4, 2 cm) și obiectivul sunt mult mai compacte decât la Samsung (12, 3×9, 0×6, 0 cm). Obiectivul de kit M.Zuiko 4,5-5,6/14-42 mm a trebuit să fie proiectat foarte complicat pentru a-i putea reduce dimensiunile, măsurând acum în poziția „de odihnă“ doar 55 mm lungime. Per ansamblu, Samsung pare a fi ceva mai bine realizat calitativ decât Olympus.

Dotări
În dotarea standard a lui NX-10 se numără un vizor electronic încorporat cu 307.000 pixeli RGB, acoperire 100% și un factor de mărire 0,57x. Pe el se pot afișa parametrii de expunere precum și histograma, diafragma, timpul de expunere sau grila de poziționare. Balansul de alb și parametrii de expunere pot fi și ei simulați. În vizor poate fi afișat chiar întregul meniu, astfel încât să se poată efectua toate modificările în timpul fotografierii, fără a fi nevoie a se lua aparatul de la ochi.
Un alt highlight al lui NX-10 este display-ul. În locul unui obișnuit LCD sau TFT, aparatul este dotat cu un display AMOLED de 3 inchi cu rezoluție de 204.000 pixeli RGB. Calitatea acestuia este ireproșabilă, atât ca luminozitate și contrast, cât și ca vizibilitate în lumina soarelui, imaginile putând fi vizionate chiar fără a umbri cu mâna ecranul. Ne-au plăcut performanțele vizorului și ale display-ului și în low light, imaginea prezentând un ușor zgomot de fond, însă este afișată foarte rapid.
Olympus e-PL1 vine fără vizor, însă poate folosi un vizor extern de tipul EP2: acesta are o rezoluție de 48.000 pixeli RGB, este rabatabil și va avea un preț de circa 250 euro. Este o investiție recomandabilă, dat fiind că ecranul de 2,7 inchi are doar 76.700 pixeli RGB: pe lumină puternică, încadrarea imaginii devine un adevărat chin.
Ambele aparate sunt dotate cu bliţ popup, în repertoriul cărora se numără bliţul de iluminare, preflash pentru corecţia ochilor roșii, iar la Olympus se poate regla și intensitatea blițului (Full, ¼, 1/16, 1/64), sincronizarea precum și controlul prin radio a blițurilor externe. La Samsung declanşarea bliţului se poate efectua la defilarea primei sau celei de-a doua perdele a opturatorului.

În ceea ce privește stabilizarea imaginii, cele două aparate pășesc pe drumuri diferite: Olympus pune accentul pe un stabilizator mecanic încorporat, Samsung pe lentile mobile în obiective. La Samsung, cele două obiective cu zoom de kit sunt corespunzător dotate, doar obiectivul fix de 30 mm vine fără stabilizare. La dotări, Samsung se plasează cu puțin înaintea lui Olympus datorită vizorului încorporat, în ciuda lipsei stabilizatorului.

Funcția video
Funcția video cu port HSMI face parte din repertoriul aparatelor foto cu live view; Olympus și Samsung nu se stresează însă: ambele pot filma la calitate HD (1.280 x 720) și 30 fps în format AVI (MotionJPEG) cu suport AF (focalizarea automată este însă deranjant de lentă la filmare). Pe lângă programele automate, ambele sunt dotate cu programul prioritate de diafragmă și cu modul manual. Sunetul este înregistrat mono; la Olympus poate fi adaptat un microfon stereo prin jackul de microfon de sub șina de bliţ. Samsung nu are această posibilitate.

Control
În ce privește handlingul, NX-10 convinge: majoritatea elementelor de control sunt amplasate pe partea dreaptă a carcasei. Tastele sunt dispuse la îndemână, iar rotița de setare pentru diafragmă și expunere este ușor accesibilă în fața butonului de pornire. Nici navigarea prin meniu nu este grea, tasta pentru aceasta fiind dispusă vizavi de una singură. Navikey-ul cu patru taste săgeți servește la selectarea punctelor de meniu, în stânga sa aflându-se o tastă „Disp“ pentru configurarea monitorului. Practicele rotițe de la E-P1/P2 au fost scoase din păcate din dotarea lui E-PL1. În locul acestora, acum sunt folosite exclusiv butoane. O trăsătură comună cu Samsung este rotița de programe din partea superioară pentru programele de expunere, cu obișnuitul spectru de programe automate și semiautomate, completate de modul manual. În plus, fotograful poate selecta unul dintre numeroasele programe tematice. La Samsung, pe rotiță se află și modul video, la Olympus acesta fiind activat de o tastă cu un punct roșu în apropierea degetului opozabil.
În modurile de expunere P,A,S,M se pot seta direct cu ajutorul navikey-ului parametrii de expunere, care sunt afișați pe marginea ecranului. Confirmarea se face cu ajutorul tastei „Fn“ (Samsung)/„Ok“ (Olympus). La Samsung, în partea frontală sub obiectiv mai este dispus un buton pentru închiderea diafragmei.

Cu ajutorul acestuia, fotograful poate vedea exactcare porțiuni din imagine sunt clare și care defocalizate. Recomandarea merge la Samsung datorită rotiței de setare.

Focalizarea automată
Până acum, tocmai viteza era punctul slab la aparatele foto de sistem fără camera oglinzii și implicit fără senzori AF. La acest capitol, Samsung se plasează categoric în față: focalizarea automată de contrast în 15 puncte a fost în testul nostru rapidă și destul de precisă. Declanșarea inclusiv AF a avut loc în 0,41/0,5 s. La Olympus, pentru focalizarea automată se activează AF-ul de contrast cu 11 puncte, care pot fi selectate individual. Declanșarea are loc în 0,96/1,23 s la 3.000/30 lux. La această categorie, Samsung învinge clar.

Calitatea imaginii
După declarațiile producătorului, la E-PL1 au fost îmbunătățite senzorul de imagine și calitatea imaginii, comparativ cu E-P1//P2. Am putut confirma și noi în laborator aceste declarații. Nou-venitul are o rezoluție maximă de 1.536 PL/ÎI la ISO 100, foarte înaltă pentru un aparat de 12 megapixeli, pierderea de textură de doar 0,2 la ISO 400 este foarte mică și acceptabilă la ISO 800/1.600 (0,8/1,2). La zgomotul de imagine, după cum ne și așteptam, se observă o creștere de la ISO 800 (VN 1,5) – la E-P1/P2 era VN 3,6/3,2. Foarte înaltă este și dinamica, chiar mai înaltă decât la Samsung, atingând 9,5 diafragme la ISO 100, însă scade la 8,5 la ISO 400 (8/7 la ISO 800/1.600). Având în vedere senzorul mai mare al lui NX-10, rezultatele obținute de acesta nu ne ating așteptările. Rezultatele se sitează însă în limitele lui GX20, al cărui senzor (modificat) a fost folosit și la NX-10. La zgomotul de imagine, Samsung ține pasul, însă trebuie să-i cedeze locul lui NX-10 în ce privește rezoluția, pierderea de textură și dinamica.

Concluzie

lympus preia conducerea chiar înainte de final: E-PL1 scoate din senzorul mai mic un semnal mai bun – chiar și comparativ cu modelele superioare, EP1/2. Acestea din urmă nu au bliţ încorporat, însă punctează prin rotița de setare și prin construcția mai de calitate. În favoarea lui Samsung vorbesc vizorul încorporat și focalizarea automată mai rapidă.

Péter Korniss s-a născut într-o familie de maghiari în anul 1937. Locuia în oraş şi nu ştia nimic despre cultura tradiţională. Pe vremea sa, Clujul era un oraş mic şi liniştit. Are amintiri plăcute despre prietenii săi, cu doi dintre ei a rămas în relaţii foarte apropiate până la dispariţia lor din viaţă. A părăsit Clujul cu strângere de inimă şi în primii ani i-a fost extrem de greu să se adapteze la viaţa agitată a Budapestei.

Reîntoarcerea în Ardeal
A început să fotografieze la 21 de ani. „Credeam că fotografia mă va apropia şi mai mult de artă şi îmi va prilejui întâlniri cu oamenii pe care-i consideram cei mai atractivi în domeniu. Nu m-am înşelat”, mărturiseşte Péter Korniss.
S-a întors în Ardeal în 1967. Un prieten coreograf l-a luat cu el în Sic, un sat cu etnici maghiari, şi a fost impresionat de scenele tradiţionale de dans şi de frumuseţea costumelor populare. Nu credea că există o astfel de lume. Aşa s-a născut ideea primului său proiect, „Inventory”, continuat mai târziu cu „Attachment”.
„Când am început mai apoi să fotografiez, cu prilejul deselor reveniri, eram familiarizat deja cu portul popular transilvănean şi cu formaţiile de dans tradiţional. Nu îmi mai păreau extravagante. Obiceiurile locului ar fi atras pe oricare alt fotograf, dar eu ştiam că mai devreme sau mai târziu toate acestea aveau să dispară. Credeam că aparatul foto are oimportanţă specială în păstrarea acestor tradiţii pentru vremurile care vor veni”, spune Péter Korniss.
Anul 1990 a adus schimbări majore peste tot în lume, dar mai ales în Europa de Est, o zonă extrem de sensibilă din punct de vedere politic. „Cred că acestea ne-au afectat pe toţi, afirmă fotograful maghiar. Transformările au fost mult mai radicale şi s-au văzut mult mai repede în lumea satului, bine izolată până atunci economic şi social, fapt care a ajutat mult la păstrarea tradiţiilor. Pentru ochiul fotografului, aceste schimbări erau dese şi vizibile. Vroiam să-mi continuu proiectele, aşa că m-am simţit obligat să revin în satele cunoscute pentru a lua pulsul noii vieţi. Cultura tradiţională dispărea în faţa ochilor mei, iar eu eram martorul implementării noii culturi globale. Am fost norocos să pot documenta transformările prin care trecea satul transilvănean. Aceste transformări fac obiectul celei de-a doua părţi a proiectului «Inventory» şi partea dominantă a celui de-al doilea proiect, «Attachment»”.

Péter Korniss
 născut în 4 august 1937, Cluj-Napoca; locuieşte în Budapesta din 1949;
 a lucrat pentru National Geographic, GEO Magazine, Fortune, Time, Forbes etc.;
 membru al Advisory Boards of World Press Photo (Amsterdam), W. Eugene Smith Foundation (SUA), Hungarian Academy of Arts şi membru fondator al Sony World Photographic Academy (Marea Britanie);
 a deschis expoziţii în 16 ţări ale lumii;
 premiat cu Pulitzer Memorial Prize (2004);
 pagina web: www.korniss.com

Transformări
Derulate pe parcursul a câtorva decenii, cele două proiecte l-au adus pe Péter Korniss deseori în Transilvania. Firea sa, timpul, oamenii pe care i-a întâlnit şi faptul că relaţiile dintre ei nu s-au schimbat în ciuda transformărilor vremii l-au implicat şi emoţional. Când proiectele au fost finalizate, el se simţea ca într-o mare familie. A fost şi cazul altor proiecte de anvergură ale sale, „The Guest Worker”, de exemplu, după care a rămas apropiat cu toţi navetiştii pe care i-a fotografiat. La acest din urmă proiect a lucrat opt ani. S-a concentrat asupra doar unora dintre navetiştii Budapestei, care se reintegrau în familiile lor doar pe timpul weekend-urilor. Le-a urmărit viaţa de zi cu zi, obiceiurile, comportamentul, timp în care a schimbat mai mult de 300 de role de film. Finalmente a realizat că balansarea aceasta permanentă între doi poli, muncă în oraş şi viaţă de familie în weekend, le aducea armonie şi echilibru. Şi asta a dorit să exprime în imaginile sale.
În Sic însă mai mult decât oriunde, se simte ca acasă. Într-o anumită familie, este naşul uneia dintre fete, iar relaţiile cu ceilalţi membri nu s-au schimbat de aproape 40 de ani. „Regăsesc printre cei pe care i-am fotografiat o căldură care mă îmbogăţeşte ca fiinţă umană şi de care am deosebită nevoie”, mărturiseşte Péter Korniss.
Fotograful maghiar nu crede că există un anume motiv pentru care lumea tradiţională se schimbă rapid. E pur si simplu procesul de globalizare care a cuprins omenirea, mai ales în ultimele două decenii. Într-o lume care se transformă foarte repede, interlocutorul nostru nu acordă prea multe şanse de supravieţuire culturilor rurale. „Tot ce putem face, spune artistul fotograf, e să păstrăm elementele sale în cărţi, muzee, în înregistrări audio-video şi în fotografii. Pentru mine, cea mai înaltă valoare a culturii acestor mici comunităţi este puternica legătură care se naşte între oameni. Cred că dispariţia acestor comunităţi este o pierdere uriaşă nu numai din punct de vedere cultural, cât şi ca relaţionare umană. Devenim, cu certitudine, mult mai săraci fără ele”.
Péter Korniss resimte dramatic aceste schimbări. S-a reîntors în Sic în urmă cu un an pentru a finaliza ultimul capitol din „Attachement” şi oamenii se transformaseră. Era de Paşti şi vroia să fotografieze localnicii în casele lor. Cu greu a reuşit să tragă câteva cadre: lumea era extrem de ocupată. Alţii, pur şi simplu, nu doreau să fie fotografiaţi. Ritmul vieţii devenise foarte alert, iar oamenii erau preocupaţi să-ţi rezolve problemele. În plus, crescuse şi neîncrederea în faţa aparatului de fotografiat. Exceptând Sic-ul, fotografului îi mai place să viziteze localităţile Mera şi Şugatag din Transilvania, dar a făcut şi escapade în Maramureş şi Moldova.

Proiecte
Experienţele trăite în toţi aceşti ani au avut un puternic impact asupra lui, dar nu i-au schimbat în mod esenţial viaţa. Însă l-au ajutat mult să înţeleagă faptul că bogăţia omului nu rezidă în obiecte şi lucruri trecătoare, ci în sufletul său, singurul care nu te pierde ca fiinţă umană.
Cele mai importante dintre cele 21 de cărţi ale sale conţin imagini în alb-negru, incluzând aici şi cele trei albume despre care s-a vorbit mai sus. E pentru că a crescut cu fotografia alb-negru, dar şi pentru că aceasta exprimă cel mai bine ars poetica sa.
Dintre artiştii fotografi care au avut un mare impact asupra sa, îi numeşte în primul rând pe André Kertész şi Henri Cartier-Bresson.

În perioada următoare, Péter Korniss are în plan finalizarea a nu mai puţin de trei proiecte: o carte de portrete ale personalităţilor etniei rome, în principal cei care şi-au făcut o carieră în ciuda situaţiei lor sociale dezavantajoase, reîntoarcerea în Maramureş pentru continuarea proiectului cu satele şi organizarea unui workshop pentru fotografii profesionişti, care se va ţine la Salzburg şi ar trebui să înceapă în iulie. Între timp, Péter Korniss a vernisat în martie şi aprilie două expoziţii în SUA, la New York şi Santa Fé (New Mexico), ultima sub egida Fresco Fine Art Publications.

Publicistică

„Attachment (1967– 2008)“
Cartea a apărut la editura Helikon din Budapesta, în anul 2008. Are 290 de pagini, incluzând 215 imagini în alb-negru. Ulterior a apărut şi ediţia în limba engleză, distribuită de Fresco Fine Art Publications, în colaborare cu University of New Mexico (SUA). Lucrarea poate fi comandată pe www.frescobooks.com şi costă 75 de dolari SUA.

„Inventory. Transylvanian pictures (1967–1998)“
Apărută la Kreativ Média Műhely, Budapesta, 1998. Are 160 de pagini şi a fost publicată în limbile maghiară, română şi engleză. Ediţia românească este intitulată „Inventar. Imagini ardelene 1967 – 1998”. Fotografiile sunt făcute în 24 de sate pe care le-a vizitat de-a lungul celor peste trei decenii de documentare. Toate exemplarele cărţii au fost vândute.

Psalmul 50

Fiecare dintre imaginile lui Péter Korniss are solemnitatea secvenţelor unui mozaic bizantin. Personajele sale au încremenit ca sfinţii, axiali, şi ne privesc drept în ochi, tot ca sfinţii, pentru că, prin puterea lor de a se bucura şi puterea lor de a îndura, ambele înnobilate de discreţia bunei-cuviinţe, vin spre noi de dincolo de hotarele bezmetice ale acestei lumi.
Ţăranii Transilvaniei fotografiaţi de Péter Korniss, de care ne despart doar câteva decenii, ne amintesc că fiecare clipă a vieţii poate fi trăită ca una de graţie, ca imn de slavă al creaturii către Creatorul ei. Oasele lor smerite la munca câmpului sau la priveghiul morţilor ştiau să renască pentru a se bucura de ritmurile arhaice ale dansului, ca să nuntească, ca să se primenească, ca să cânte. Totul era făcut cu acea naturaleţe a firii şi acea lentoare a ritmurilor sacre a cărei plasticitate o regăsim în icoana bizantină, îndeosebi în frumuseţea unică a picturii pe sticlă transilvănene.
În jurul personajelor lui Péter Korniss e linişte.

Ţărani sau muncitori navetişti zilieri, ei par că se mişcă pe o altă orbită decât cea a unui spaţiu şi timp contemporan. Când cineva din lumea aceea ieşea din discreţia existenţei sale, imprima gesturilor sale o anume cadenţă. În ordinea arhetipală a artei populare, instantaneul este o necuviinţă. La fel ca şi în perioadele arhaice ale artei antice, la fel ca şi în arta bizantină, şi arta populară închide mişcarea în limita fixă şi clară a „metopelor”. Ea fixează imaginea fluctuantă în chenare strânse, rigide, ferecate. O fixează în ordinea unui Inventar. Nu lasă scenele să se despletească în naraţiuni şi instantanee, nu lasă loc detaliului întâmplător.

Totul în lumea satului era guvernat de ritmuri esenţiale, de aceea imaginea trebuia să aibă gravitatea unui ceremonial. Acest fapt l-a înţeles foarte bine Péter Korniss. A înţeles perfect mesajul acelor oameni, de aceea a făcut aşa cum i-au cerut ei să facă, în legea lor şi respectându-le viziunea despre menirea fotografiei. Le-a dat răgazul să se îmbrace frumos, să pozeze în „camera din faţă”, cu frumuseţea ei încremenită de mausoleu. A ştiut să le restituie condiţia lor înnăscută de personaje-totem: nemişcate, tăcute, ce rareori îşi permit exuberanta unui zâmbet. Compoziţiile „gata-făcute”, dictate cu o splendidă inocenţă de cei fotografiaţi, au gravitatea unui arhitecturi comemorative. Cu ochii ţintă în faţă, la fotograf şi cutia lui magică, ei îşi contemplă propria eternizare într-un prezent continuu. Ei ştiu că tocmai au păşit pragul lui „aici şi acum pentru totdeauna” şi sunt pătrunşi de gravitatea acestui fapt. Din prima secundă de după declicul aparatului foto, începe eternitatea. Ca zborul încremenit al unui fluture în insectar. Ca euforia mută a unui sfânt pictat pe sticlă.
Pe chipul şi atitudinea ţăranilor fotografiati de Péter Korniss, sentimentul imortalităţii pe care îl inspiră „cutia neagră” primeşte o candoare şi o gravitate emoţionantă: niciun gest pieziş nu e permis, pentru că ar sparge magia unui loc pecetluit pe vecie, închis solemn în cartuşul fotografiei.

Nikon Small World a apreciat calităţile în egală măsură ştiinţifice şi artistice ale imaginii, elemente urmărite de altfel la toate cele 20.000 de imagini expediate în concurs la această ediţie, cele mai multe de până acum. Autorii lor sunt oameni de ştiinţă şi artişti fotografi.
„De peste 30 de ani fac şi fotografii, care ţin de munca mea de cercetare, urmărind procesele din celulele vii. Am petrecut foarte mult timp încercând să realizez imagini care să merite atenţia juriului celor de la Nikon Small World Competition”, a declarat Heiti Paves, cercetător la Universitatea Tehnologică din Tallinn.
„Faptul că an de an imaginile sunt tot mai bune şi mai revelatorii ilustrează şi avansul permanent al cercetării ştiinţifice, au declarat oficiali de la Nikon Instruments.
Imaginile situate pe primele locuri sunt, după sacul polinic al dr. Paves, două filamente dintr-o rădăcină de Asteraceae, o familie de plante înrudite cu scaietele, o imagine realizată de dr. Pedro Barrios-Perez cu o particulă utilizată în protecţii industriale cu pelicule fotosensibile, o secţiune prin ţesutul ovarian al unui peşte-nadă, obţinută de James Hayden, şi o fotografie prezentând orificiul bucal al unei tinere stele-de-mare, realizată de Bruno Vellutini.
La concursul Nikon Small World Photomicrography pot participa fotografi profesionişti sau amatori din întreaga lume, cu imagini în formatul tradiţional de 35 mm sau digitale. Premiile întâi, doi şi trei constau în echipamente şi produse Nikon în valoare de 3.000, 2.000, respectiv 1.000 de dolari. Nikon Small World se organizează de 35 de ani şi este cea mai longevivă competiţie de acest fel, reprezentând o platformă mondială de expunere a frumuseţii şi complexităţii lumii vii sau minerale, din registrul infra-vizibil, văzută prin lentilele celor mai puternice microscoape. Imaginile ilustrează cercetări din ştiinţele cele mai diverse. Nikon Small World recunoaşte eforturile fotografiei microscopice de a surprinde ipostaze deosebite, aflate la intersecţia dintre artă şi ştiinţă.
O selecţie a imaginilor câştigătoare poate fi văzută la adresa www.nikonsmallworld.com

Această problemă apare în mod special în rândul fotografilor amatori, care de cele mai multe ori au un aparat foto DSLR entry sau middle level şi folosesc de regulă un obiectiv cu zoom normal şi în unele cazuri un obiectiv cu zoom până la 200 mm – 300 mm.
Acestei categorii de fotografi îi este cel mai greu să aleagă un trepied bun şi potrivit pentru aparatul lor.

De aceea, Manfrotto, special pentru fotografii amatori evidenţiază două modele considerate a fi cele mai complete din punct de vedere tehnic dar şi cele mai accesibile din punct de vedere financiar, fără a face însă rabat de la calitate.

În alegerea acestor două modele au fost avute în vedere câteva criterii de bază pe care toţi fotografii le urmăresc de obicei atunci când îşi caută un trepied:
● Stabilitate: pentru că trebuie să susţină obiective cu zoom de până la 200mm -300mm;
● Uşor în greutate: pentru că nimănui nu-i place să ducă kilograme în plus;
● Durabil în timp: pentru că, spre deosebire de aparate, a căror tehnologie se uzează moral după 2-3 ani, la trepiede însă, în esenţă tehnologia este aceeaşi chiar şi după 5-6 ani. Tocmai de aceea un trepied trebuie să fie durabil în timp.
Sigur, mai sunt şi alte criterii care contează pentru fotografi cum ar fi capetele 3-D cu control în 3 axe, coloana centrală ultrarapidă şi detaşabilă pentru fotografii macro, manevrabilitate maximă a trepiedului, criterii pe care aceste trepiede le îndeplinesc cu succes.

Iată mai jos cele două modele propuse:
Manfrotto 7301YB
Trepiedul foto Manfrotto 7301YB este unul dintre modelele dedicate posesorilor de aparate foto DSLR middle level (De ex.: Nikon D80 – D90, gama Canon 500D – 550D sau altele din gama middle level) cu obiective zoom de până la 300mm.
Ţinând cont că un DSLR „middle level“ împreună cu un zoom cântăresc în jur de 1,5 kg, trepiedul Manfrotto MY 7301YB este perfect prin caracteristicile pe care le oferă, deoarece poate susţine cu succes 3,5 kg în Centrul Virtual de Greutate calculat de Manfrotto la 12,5 cm deasupra plăcuţei, excentric faţă de axul coloanei (aparatul foto este poziţionat pe verticală pregătit pentru poze tip portret).

Caracteristici principale
Manfrotto 7301YB:
- uşor
- stabil
- confecţionat din aluminiu
-cap 3D inclus : tilt +90/-90, panoramare 360
- 2 unghiuri diferite de poziţionare ale picioarelor faţă de axul coloanei ( 30 şi 60 grade)
- coloana centrală detaşabilă cu posibilitatea de a fi poziţionată cu capul în jos între picioare, ideal pentru macro
- suportă 3,5 kg în Centrul Virtual de Greutate calculat de Manfrotto la 12,5 cm deasupra plăcuţei, excentric faţă de axul coloanei (acest lucru înseamnă de fapt ca în ax, suportă de trei ori mai mult)
- înălţime: 143 cm cu coloana ridicată
- uşor, cântareşte 1,67 kg
- compact, se strânge până la 55 cm. Fiind alcătuit din patru secţiuni şi fiind uşor se transportă fără probleme în orice rucsac sau separat pe umăr în husa lui.
- plăcuţa de prindere pe aparat de aluminiu, inclusă
-husa de transport inclusă
-garanţie 2 ani
Preţ în promo *: 450 Lei (TVA inclus)
Preţ de listă în afara promoţiei: 620 (TVA inclus)
Am făcut un sondaj pe câteva magazine online care au părerile cumpărătorilor postate, şi iată ce am aflat despre Manfrotto 7301 YB :
Laszlo B. (Timişoara) 18-05-2009 ‘„Solid trepied, D80-ul,cu 18-135, stă perfect… ‘’
(preluare site Sinpro Foto-Video www.foto-video.ro)

Ce înseamnă acest lucru?
Ei bine, înseamnă că trepiedul Manfrotto MY 7301YB, în realitate, suportă în ax cu coloana coborată, de trei ori mai mult faţă de cele 3,5 kg, menţionate în datele tehnice.
Este bine de ştiut că la multe alte branduri, deşi în specificaţiile tehnice ale trepiedelor greutatea maximă ce o suportă, e mai mare decât greutatea aparatului, atunci când se poziţionează aparatul pe verticală, sistemului trepied-cameră se răstoarnă, deoarece aceşti producători indică doar greutatea maximă în ax, nu în Centrul Virtual de Greutate.
Practic, tot ceea ce trebuie să ştii despre aparatul tău când îţi alegi un trepied Manfrotto, este greutatea aparatului, deoarece prin specificaţiile oferite, Manfrotto va avea grijă ca trepiedul pe care îl alegi să susţină aparatul foto în orice poziţie.
În concluzie, pentru aparatele de mai sus, sau pentru altele cu greutăţi similare, Manfrotto MY 7301YB oferă stabilitate perfectă, indiferent de poziţia aparatului pe trepied, chiar şi atunci când este excentric faţă de axul coloanei.
Este confecţionat din aluminiu de bună calitate produs conform tehnologiei şi experienţei de care beneficiază Manfrotto după cei 40 de ani de existenţă. Acest lucru îl face să fie uşor în greutate şi foarte stabil.

Manfrotto 7321YB
Al doilea model de trepied ales de Manfrotto este 7321YB. Acest trepied este dedicat posesorilor de aparate foto DSLR entry level (De ex.: Nikon D40, D60, D3000, D5000, gama Canon 1000D sau altele din gama entry level) cu obiective zoom de până la 200 mm.
Manfrotto 7321YB, fără compromisuri în ceea ce priveşte calitatea, îndeplineşte cele trei condiţii esenţiale: este uşor, stabil şi durabil în timp.
El este, dacă putem să-l numim aşa, „fratele mai mic“’ al trepiedului MY 7301YB prezentat mai sus, bazându-se pe aceleaşi caracteristici.
Diferenta dintre cele două trepiede este dată de greutatea admisă, acesta din urmă, 7321YB fiind recomandat fotografilor care deţin aparate foto DSLR entry level cu obiective zoom de până la 200 mm, deoarece acestea cântăresc împreună cu zoom-ul în jur de 1 kg.
Pentru aceste aparate din clasa entry level cu zoom până la 200mm, trepiedul 7321YB oferă stabilitate perfectă, indiferent de poziţia aparatului pe trepied, chiar şi atunci când este poziţionat excentric faţă de axul coloanei.
Ca şi la modelul prezentat mai sus, trepiedul MY 7321YB poate susţine cu succes 2,5 kg în Centrul Virtual de Greutate calculat de Manfrotto la 12,5 cm deasupra placuţei, excentric faţă de axul coloanei.
Acest lucru, înseamnă că modelul Manfrotto MY 7321YB, în ax, suportă de trei ori mai mult faţă de greutatea de 2,5 kg menţionată în datele tehnice şi calculată excentric axului.
Aşadar, pentru aparatele de mai sus, DSLR entry level cu zoom până la 200mm, trepiedul Manfrotto MY 7321YB oferă stabilitate perfectă, indiferent de poziţia aparatului pe trepied, chiar şi atunci când este poziţionat excentric faţă de axul coloanei.

Trepiedul Manfrotto MY 7321YB oferă stabilitate perfectă, indiferent de poziţia aparatului pe trepied, chiar şi atunci când este poziţionat excentric faţă de axul coloanei.

La fel ca şi modelul prezentat mai sus, trepiedul Manfrotto 7321YB are capul 3D inclus.
Capul oferă posibilitate de control pe toate cele trei axe : tilt frontal -90/+90 grade; tilt lateral -0/+90 grade şi panoramare 360 grade.
Asemănător modelului anterior, pentru creşterea stabilităţii s-a folosit aluminiu de cea mai bună calitate. De aceea trepiedul MY 7321YB nu are nevoie de „spreader“ de stabilizare între picioare. Acest avantaj oferă posibilitatea de a scoate coloana centrală şi a o poziţiona cu capul în jos şi totodată având 2 unghiuri diferite de poziţionare ale picioarelor faţă de axul coloanei (30 şi 60 de grade) este ideal pentru fotografii macro sau pentru a fotografia de la nivelul solului.
Manfrotto garantează pentru acurateţea şi corectitudinea informaţiilor tehnice ale produselor sale.
Trepiedele prezentate sunt disponibile în România în magazinele foto specializate din Bucureşti şi din ţară. Reprezentant Manfrotto în România Simus Trading Photosetup
Detalii www.photosetup.ro

Caracteristici principale
Manfrotto 7321YB
-uşor
-stabil
- confecţionat din aluminiu
-cap 3D inclus
- control în cele trei axe: tilt frontal -90/+90 grade; tilt lateral -0/+90 grade şi panoramare 360 grade
- două unghiuri diferite de poziţionare ale picioarelor faţă de axul coloanei ( 30 şi 60 grade)
- coloana centrală detaşabilă, cu posibilitatea de a fi poziţionată cu capul în jos între picioare, ideal pentru macro
- suportă 2,5 kg în Centrul Virtual de Greutate, calculat de Manfrotto la 12,5 cm deasupra plăcuţei, excentric faţă de axul coloanei (acest lucru înseamnă de fapt că în ax, suportă de trei ori mai mult)
- înălţime: 142 cm cu coloana ridicată
- uşor, cântăreşte 1,27 kg
- compact, se strânge până la 49 cm. Fiind alcătuit din patru secţiuni şi fiind uşor se transportă fără probleme în orice rucsac sau separat pe umăr în husa lui
- plăcuţa de prindere pe aparat de aluminium inclusă
-husa de transport inclusă
-garanţie 2 ani
- Preţ în promo *: 299 Lei (TVA inclus)
- Preţ de listă în afara promoţiei: 420 (TVA inclus)

Iată şi câteva păreri ale cumpărătorilor, postate pe diferite magazine online, despre Manfrotto 7321 YB:
Iancu (Făgăraş) 19-04-2010 : „Excelent!!! Am un D5000 luat la promoţie cu 18-200. La trepiedul pe care l-am avut era să rămân fără el. Era o ieftinitură cu 150 RON. Acum am luat 7321YB de la Manfrotto, diferenţă enormă. La preţul de acuma nu există alternativă pentru el.“ (preluare din site-ul magazinului Sinpro foto-video www.foto-video.ro)
Paul (BUCUREȘTI) 22-04-2010: „O cameră foto are o tehnologie care rezistă 2-3 ani pe piaţă, după care decade moral prin apariţia altora mai performante. Un trepied are o tehnologie care rezistă zece ani fără să sufere modificări majore. Şi atunci de ce să nu luăm ceva durabil? Bravo felicitări pentru achiziţia trepiedului Manfrotto!“ (preluare din site-ul magazinului Sinpro foto-video www.foto-video.ro)

Cei doi autori abordează toate domeniile astrofotografiei, de la fotografia astronomică artistică până la cea ştiinţifică. Alex Conu şi Cristina Ţintă au lansat în urmă cu doi ani www.skyphotographers.com, pe atunci singurul site românesc de fotografie astronomică.

Alex Conu s-a născut în 1983, este coordonatorul Comisiei Foto a Societăţii Astronomice Române de Meteori şi membru în juriul Concursului Naţional de Astrofotografie ASTROFOTO. Fotografiile sale au fost publicate în diverse reviste româneşti şi internaţionale, autorul obţinând numeroase premii în astrofotografie, atât în România cât şi peste hotare. Alex Conu este fotograf freelancer, specializat pe fotografia de modă (www.conu.ro).

Cristina Ţintă s-a născut în 1984, este membru al Societăţii Astronomice Române de Meteori şi abordează de câţiva ani fotografia astronomică. Este prima persoană din România care a reuşit fotografierea evoluţiei eclipselor de Soare folosind tehnica expunerii multiple pe acelaşi cadru de film.
Expoziţia „Între ochi şi infinit”, montată până 14 mai, este organizată împreună cu DanaArt Gallery.