E seară, toată lumea stă pe net, mai citeşte câte ceva şi cred că e momentul potrivit. Deşi abonaţii la feed au un avantaj asta e. Cine lasă primul un comentariu la acest post primeşte CD-ul.

O să scot moderarea comentariilor până mâine, ca să nu avem probleme. Şi NU, nu o să anunţ pe nimeni, nu o să dau mesaje pe messenger şi nici nu o să promovez concursul ăsta cumva. Mă apuc de citit şi aştept liniştit.

Gata, concursul s-a încheiat. Felicitări lui goian!

Pentru cei care încă n-au aflat, sâmbătă a fost demarată o acţiune de plantări de copaci în comuna Sfinţeşti. Aceasta a avut loc în cadrul campaniei “România prinde rădăcini“, unde au participat voluntar 2500 de oameni şi s-au plantat în total 35.000 de puieţi.

“România prinde rădăcini” mi se pare un proiect social de nota 10. Foarte bună această iniţiativă de a planta coapaci şi a trata cauzele, cât şi efectele unui dezastru ecologic. Dacă săptămâna trecută am fost bolnav şi am lipsit de la şcoală, nu am ştiut de acest lucru şi când am aflat era deja prea târziu. Chiar vroiam să merg acolo!

Mai departe aveţi ştirea de pe realitatea:

REALITATEA.NET – Campania ” România prinde rădăcini” a ajuns sâmbătă la Sfinţeşti, Teleorman

Profesorii intenţionează să intre în concediu fără plată în perioada alegerilor prezidenţiale, fără ca cineva să mai rămână la catedră. Este forma de protest faţă de legea privind reorganizarea agenţiilor guvernamentale. [Via]

Credeţi că la secţiile de votare se vor purta măşti chirurgicale? Ar fi de preferat, dar…

În fine, îmi place foarte mult interfaţa, deşi la 1.6 GHz şi 640 de rami nu mă aşteptam niciodată la aşa ceva. Uite că bătrânul meu calculator încă mai poate. Dar tot aşteptăm laptop-ul ăla care zice să vină….

Scopul vieţii e să descoperim fiecare nivel al său, trebuie să fim cercetători şi propri noştri savanţi. Trebuie să muncim ca să facem bani şi să trăim. Pentru că mâncăm ca să trăim, nu trăim ca să mâncăm. Dacă ne-am cunoaşte viitorul viaţa ar fi plictisitoare. Cred că aş muri de plictiseală dacă aş evita fiecare eveniment al vieţii care nu-mi convine. Viaţa nu iartă slăbiciunea, asta spun mereu. Dacă am şti dinainte de lucrul rău ce se poate întâmpla l-am evita dar nu am învâţa nimic. Aşa, avem parte de lecţiile de viaţă pe care le luăm şi cu acestea supravieţuim şi mergem mai departe.

Viata e pretioasa. Viata e fragila. In clipa asta esti, in clipa urmatoare te-ai dus. Fiecare clipa trebuie stoarsa de tot ce se poate da, fiindca nu sti niciodata cand va cade cortina. – Sandra Brown

Fiecare are scopul său în viaţă. Dacă am cunoaşte viitorul ce rost ar mai avea acest ţel? Nu aş vrea niciodată să-mi cunosc viitorul, nici măcar să visez ce mi se v-a întâmpla mâine.

Până una-alta, m-am tot chinuit să scriu ceva şi nu-mi ieşea. Eram aşa de bolnav că nici nu mă puteam concentra. Tocmai ieri ce am reuşit, într-un final neaşteptat. Am schimbat şi tema blogului, am pus una cât se poate de simplă. E mişto, nu? Mie îmi place.

Să auzim numai de bine!

În primul rând să ne gândim la Robert Preoteasa, dacă nu-l cunoaşteţi îl căutaţi pe google. În urma a ceva conflicte ce au avut loc între noi doi el a decis să renunţe la blog, dar pentru o perioadă scurtă de timp. Toţi prietenii lui au venit cu încurajări şi până la urmă a început din nou să scrie. Ţin aici să-i mulţumesc că a scris articolele alea despre mine pentru că altfel nu ştiu cum aş fi fost acum. În fine, “a revenit” el cum s-ar spune şi apoi blogul lui a dispărut. Again. Renunţase la blog pentru jocurile pe calculator, plimbările cu bicicleta şi o viaţă normală, zicea el. Acum văd că iar vrea să revină la blogging. Frumos.

Un alt exemplu e Vasile. Bancheru, Manu sau evasile.com, cum vreţi voi să-i ziceţi. Şi pe el îl cunosc de mult timp. Şi acesta, tot în urma niştor certuri, dar cu Eugen,  şi-a şters blogul, lăsând un mesaj pe index spunând că s-a săturat de lumea blogosferică şi de tot ce există în ea, că vrea o viaţă normală şi altele. A revenit apoi şi acum încă scrie şi o face binişor, am mai intrat din când în când la el.

Având aste două exemple de oameni care au renunţat la blog o perioadă ca apoi să revină “cu forţe proaspete”, hai să vedem ce imagine şi-au făcut ei în blogosferă datorită acestui lucru.

În primul şi-n primul rând, după părerea mea, dacă renunţi la blog e ca şi cum ai lipsi de la serviciu. Lipseşti nemotivat şi eşti dat afară, simplu. În viaţa de fotbalist nu îţi poţi lua concediu, (deşi Adrian Cristea poate, dar asta e altă poveste), pentru că eşti dat afară; dacă lipseşti de la antrenamente sau dacă eşti prins noaptea prin baruri, la fel. Deci să înţelegem de aici că nu te mai poţi numi blogger de meserie dacă faci chestia asta. Cel puţin eu asta înţeleg.

În al doilea rând puteai să laşi blogul neatins şi să reîncepi să scrii atunci când simţeai momentul, dar să spui că-l ştergi şi apoi să vrei să fii cineva nu-i uşor. Mă rog, nu ştiu câtă dreptate am, dar cel puţin articolul ăsta e măcar pentru mine. De câte ori mai am gânduri criminale să-mi aduc aminte de el şi să mă liniştesc.

Acum să nu creadă lumea că vreau ceartă în blogosferă, din contră, vreau respect, pentru unii chiar contează asta. Nu am nimic cu cei doi, am dat doar un exemplu comun.

Prima şi cea tradiţională este să-i pui lipici pe scaun. Sau perlandez dacă vrei neapărat să-i faci rău. Într-o pauză, când nu te vede nimeni, îi pui frumos pe scaun şi îţi vezi de ale tale. Nimeni nu va şti că tu ai fost. E posibil ca la ora de sport să vină cu altă pereche de încălţăminte. Pregăteşte-te cu ceva gen mierea, chiar şi miere dacă se poate. Nu ştiu dacă va mai purta adidaşii aceia dar nu cred că te interesează. Am citit pe undeva că e mişto să fierbi o plută, de la sticla de vin, în apă şi să-i dai apa s-o bea. Cică are ca efect muulte băşini, cam câte s-au dat în primul război mondial.

După părerea mea, dacă vrei să-l chinui foarte tare mergi la farmacie şi cumperi ori laxative ori viagra şi i-o pui în suc. Există şi aici riscul unei toxiinfecţii alimentare, dar stai liniştit,se va duce la vânzatoarea de unde a cumpărat sucul.

Dacă mai ştiţi voi şi altele mi le puteţi spune şi eu le voi adăuga la acestea. Aveţi grijă!

La început au intrat bobocii pe scenă având o coregrafie marca M.J. şi nu au apucat să facă mare lucru că s-a oprit muzica. A râs toată sala şi a trebuit să reia melodia pentru a continua boboceii. Apoi, în timp ce prezentatorul citea nu ştiu ce de pe o foaie, s-au oprit reflectoarele timp de câteva secunde şi era întuneric complet. Probele la care au fost supuşi bobocii au fost cam superficiale. M-a deranjat foarte tare că premiul pentru inteligenţă a fost acordat perechii care a spus că cel mai mare continent este Rusia. Deci atenţie: Rusia! Pentru că invitata surpriză s-a făcut aşteptată au trebuit să improvizeze şi nu ştiu cum de l-au ales pe leo (da, cu literă mică). leo este un… nici nu pot să-i zic om… cântăreţ de rock. Totuşi, să ştiţi că la sfârşit a fost aplaudat. Invitata a fost Elena Gheorghe, care a cântat 30 de minute pe 1200 de euro. Miss şi Mister boboc nu prea au fost aleşi cum a trebuit şi nici juriul nu prea a avut multe de spus în privinţa asta. Adică au avut de obiectat foarte multe, dar nu au fost băgaţi în seamă.

Mă rog, a fost frumos în mare parte, mai frumos ca anul trecut, dar se putea şi mai bine. Eu mă oftic şi acum că am stat în picioare 6 ore.

Am uitat să precizez că s-a dat drumul la intrare de la 6 şi balul a început la 8. Şi totuşi, dacă stăteam acasă să văd cupa româniei nu aveam prea mult de pierdut.