the song “jealous monster” is a beautiful intro to her music. see www.ancapop.com/music

p.s. she’s “romanian-canadian”.

photo by Andi Popescu, source:  www.facebook.com/ancapopmusic

so this is sand! wet sand! , originally uploaded by lightplay.ca. ]]> http://www.lightplay.ca/?feed=rss2&p=13872 0 http://www.lightplay.ca/?p=13872 http://feedproxy.google.com/~r/lightplay/weblog/~3/IapYnGFMoog/ http://www.lightplay.ca/?p=13862#comments Wed, 31 Mar 2010 03:44:00 +0000 light play http://www.lightplay.ca/?p=13862 10am, 25 martie

Autobuzul ma lasa in apropiere de Palatul Velasco, care pare in reconstructie, ca de altfel o multime de cladiri din Havana. Am cu mine un ghid al Havanei care include o harta destul de rudimentara, asa ca ma asez pe-o banca intr-un parc fara nume sa ma dumiresc unde anume am aterizat si mai ales incotro s-o apuc. Am doar cateva repere in minte – muzeul de arta, o cafenea cu muzica despre care am citit pe blogul Antoanetei, cateva alte locuri despre care citisem in carti sau aiurea, teatrul national, hotel inglaterra,  cafeneaua-muzeu al ciocolatei, chestii de-astea simple. Calatoria cu autobuzul a fost OK; autobuzele Viazul sunt o optiune destul de buna pentru turistii care n-au chef sa se lase pe mana taximetristilor locali clandestini. Sunt confortabile, ieftine, relativ curate (in Cuba notiunea de curat pare relativa) si au aer conditionat. E cald si nu inteleg nimic din harta asa ca ma decid sa o iau in directia opusa apei pe una dintre strazile principale care margineste parcul si pe care am uitat cum se cheama, in ideea ca o sa dau pana la urma de Capitoliu. Toate drumurile din Havana Veche par sa duca acolo.

Palacio Velasco, una dintre perlele art nouveau ale Havanei:

Oscilez intre uimire la frumusetea cladirilor pe langa care trec si o senzatie usoara de teama. Desi citisem ca Havana veche (si in general Cuba) e destul de sigura pentru turisti, nu ma simt deloc in largul meu cu aparatul de gat, sunt atat de evident diferita de cei pe langa care trec si in plus nu stiu o boaba de spaniola (sau cel putin asa credeam). Ma gandesc ca poate am apucat-o pe un drum mai putin frecventat de turisti, pentru ca timp de cateva minute nu am intalnit nici unul care parea a fi in vizita. Ma insel insa, pentru ca ma trezesc dintr-o data in fata Muzeului revolutiei, despre care citisem in ghid. Muzeul e inconjurat de autobuze din care se revarsa turisti. Nu am nici un interes sa intru in muzeu, insa zabovesc putin in jur; cladirea este extraordinar de frumoasa, am inteles ca a fost palat prezidential inainte de a deveni muzeu. E inca in restaurare, desi o mare parte din fatada e completa.

Museo de la Revolucion:

10:30am

Ma plictisesc sa merg pe strada aglomerata si fac stanga la intamplare pe o straduta mica si care arata destul de decrepit, desi cladirile nu sunt deloc urate. Senzatia de teama a disparut, localnicii sunt zambareti si prietenosi si din cand in cand mai dau si de cate-un grupulet de turisti. Ma opresc din pas in pas si ma uit atenta la cladiri, mai fac cate-o poza. Nu indraznesc inca sa ma var in curtile interioare.

Nu imi place lumina naturala; soarele e ascuns in nori si aerul e dens si incarcat. Ma intreb unde e Havana luminoasa pe care o vazusem in pozele altora. Nu pe straduta asta evident, asa ca o iau la dreapta si dupa nici 5 minute dau in faimoasa Calle Obispo, o strada aglomerata in jurul careia pare sa graviteze multimea de turisti din Havana si care strada cred ca e una dintre primele restaurate din Havana veche. Ma trezesc in fata Floriditei lui Hemingway, care se pare ca e alta destinatie turistica prin excelenta. Din fericire e inchis la ora aia si asta ma scuteste de efortul de a lua o hotarare in legatura cu a intra sau nu in bar.

o straduta la intamplare:

Floridita lui Hemingway pe Calle Obispo:

(va urma)

random street shot in havana

out of this life, originally uploaded by lightplay.ca.

postcard from cuba, originally uploaded by lightplay.ca. ]]> http://www.lightplay.ca/?feed=rss2&p=13833 3 http://www.lightplay.ca/?p=13833 http://feedproxy.google.com/~r/lightplay/weblog/~3/6AOoiGyBQDI/ http://www.lightplay.ca/?p=13831#comments Sat, 13 Mar 2010 01:07:21 +0000 light play http://www.lightplay.ca/?p=13831

brookfield pl, originally uploaded by lightplay.ca.

Legata de fumat, mai am o amintire haioasa: prin clasa a XI-a am fost scoasa la careu impreuna cu alti colegi de-ai mei pentru ca am fost prinsi fumand in incinta scolii – chiar in cladire, de fapt, intr-un hol mai putin circulat. Pentru cei care nu stiu ce insemna asta, se faceau adunari generale pe liceu unde erau aratati cu degetul cei care faceau boacane; nu stiu daca se mai practica asta. Nu imi pasa foarte tare ca eram scoasa la careu, dar eram foarte ingrijorata pentru ca purtam niste pantaloni galben deschis destul de mulati pe corp si o colega tocmai imi spusese in soapta ca mi se vede putin dunga de la chiloti. A trebuit sa ies la careu de doua ori, pentru ca in cadrul aceleiasi adunari am fost felicitata pentru reusita la olimpiada la franceza faza pe tara. Luasem o mentiune onorabila, parca. Eram o eleva destul de buna la invatatura -cea mai buna din clasa la mate si franceza, olimpiade, chestii d’astea- dar cam indisciplinata. Directorul scolii a comentat la adresa mea ceva de genul ‘branza buna in burduf de caine’, treaba pe care am mai auzit-o ulterior in diverse ocazii, si nu era foarte departe de realitate.

Am chiulit enorm in liceu. In a XII-a am avut peste 150 de absente si am ramas corigenta la chimie – asta pentru ca nu eram in stare sa invat la materiile care nu imi placeau deloc sau la care nu-mi placeau profesorii. Totusi, la facultate am intrat cu usurinta – la Finante & Banci la ASE Bucuresti -, pe care facultate am abandonat-o dupa un an (spre disperarea maica-mii) in favoarea facultatii de Sociologie de la UBB Cluj. Facultate de balet, cum ma ironiza un prieten bun.

Pe de alta parte, maica-mea a fost foarte cool in ceea ce priveste libertatea pe care mi-a acordat-o ca adolescenta. Nu prea aveam restrictii in legatura cu mersul la petreceri, dormitul pe la prieteni sau chiar excursii aiurea prin tara. Interesant e ca – daca ma compar cu prietenele mele – faceam si cele mai putine boacane si tampenii si minteam acasa mult mai putin. Pana si cand chiuleam de la scoala ii faceam o vizita maica-mii la birou sa ii cer bani de tigari sau de mers la film. Am vazut foarte multe filme in timpul liceului, nu numai la cinema; pe vremea aia era la moda uitatul in grup la video, acasa la fericitii care aveau aparat si casete video.

***

Nu stiu ce mi-a venit sa scriu postul asta fara cap si coada. Fumul de tigara de aseara.

*Intre timp m-am lasat de fumat si am uitat limba franceza.