Will, come on.
I can only do this with you,

you’re my best friend.
We’ll have so much fun together.

Will:
Well, how am I going
to say no to that?

No.

Jack:
Grace, I can only do this with you.
You’re my best friend.

We’ll have so much fun together.

Grace:
Sorry, Halloween means
nothing to me.

Jack:

Karen, you have to come with me.
I can only do this with you.

You’re my best friend.
We’ll have so much fun together.

Karen:
Oh, honey,
I’m flattered but…

No. No.

Will:
(imitating)
Beep, beep, beep!
Oh look, it’s the money truck backing up.  Keep going, Grace doesn’t want any, thank you.

***

00:04:23

Jack:

Ladies and gentlemen, please put your hands together for…  Just Jack.
(singing) – Touch me in the morning…

Karen:
Honey, I’m busy.
Touch yourself.

***

00:04:50

Karen:
Why? Who’s gonna be there?

Jack:
Let me remember,
who’s on the guest list?

The king of–
I’m gonna be there!

***

00:06:53,800
Grace:
Don’t you have some fish in your shoes to feed?

Will:
Absolutely. Gotta go,
and feed my shoes.

Grace:
That’s just a thing Will and l–
you probably didn’t get it.

Harlan:
Whatever I don’t get,
I just figure is gay.

***

Grace: I didn’t design it for you.
I did it for a 6’4″ man from Texas.

If I was doing
“young gay lawyer,”

it’d be deco
with “fear-based bitchy” wallpaper.

Will:
- I know Harlin–

Grace:
- Yeah! And I know design.

If you called me at work
and I wasn’t there,

the answering machine would say
“Grace Adler Designs.”

If you opened my purse,
my business cards would say

“Grace Adler Designs.”

Seems like the only person who
doesn’t know Grace Adler Designs

is her best friend!
Let me introduce myself!

I’m Grace Adler!
I design!

Mergeam spre casă târâindu-mi picioarele. Zi înnorată, și un somn se pusese pe mine de îmi venea să mă culc în drum. Înaintea străzii mele, îmi văd pisica. Stătea fain frumos pe iarbă, parcă mă aștepta.

- Pisica? Tu ești? Ce faci aici?

Și pisica mea repede vine spre mine. O iau în brațe, încep să o mângâi, ea începe să toarcă.

- Ce cauți aici? Cum ai ajuns aici? Vrei să te fure cineva?

În gândul meu: ”Ce naiba-i curg balele, că ei nu-i curgeau? Să nu o fi otrăvit- careva.. Dar parcă s-a mai îngrășat..”

Ajung acasă, îi dau drumul în curte și intru în casă. După câteva secunde ies din casă:

- Văleu, avem două pisici gri!!!

Pisica aia nu era pisica mea, pentru că în curte, în fața mea, se aflau două pisici identice.

Și-am început să râd. Am luat-o în brațe pe uzurpatoare și-am dus-o înapoi de unde am luat-o.

Partea bună e că pisica mea nu e băloasă!

copia = a transcrie întocmai un text; a reproduce, a imita.

Prezent:
eu copiez –     noi copiem
tu copiezi –    voi copiați
el,ea copiază  -  ei, ele copiază

eu copii, tu copii el/ea copie – NU!

A copia se conjugă identic cu A lucra:
Prezent:
eu lucrez            -           noi lucrăm
tu lucrezi            -           voi lucrați
el,ea lucrează   –           ei, ele lucreză

eu lucru, tu lucri, el/ea lucră – NU!

tânjală

A se lăsa pe tânjală = (despre animale) a trage încet; (despre oameni) a lucra încet, cu lene, a se neglija sau a amâna lucrul.

a se lăsa pe tânjeală – NU EXISTĂ ca și expresie.

Însă:
a tânji =  a dori ceva foarte mult, a se prăpădi, a se topi (sub apăsarea unor suferințe morale, de dorul cuiva sau a ceva)
tânjeală = faptul de a tânji și rezultatul ei

cinci

primul
al doilea
al treilea
al patrulea
al cincilea       și nu al cincelea

Exemplu:
Era al cincilea la primul rând dar al optzeci și cincilea la cel de-al doilea rând.

prima

a doua
a treia
a patra
a cincea           și nu a cincia

Exemplu:
Era a cincea la primul rând dar a optzeci și cincea la cel de-al doilea rând.

Aș dori?
Aș dorii? NU.

”Dorii” se scrie cu doi i atunci când este la perfectul simplu:
(eu) dorii
(tu) doriși

Optativul se formează cu infinitivul:
(eu) aș dori
(tu) ai dori
etc.

Mai multe explicații, la experta.

Azi, ședință.

”Zzz…zzz…zzz…zzz” – erau vibrațiile mobilului. (Nu știu cum s-ar putea reda în scris sunetele emise de vibrațiile unui mobil). Puteam să răspund. Cu toate acestea, nu se cuvenea. Abia așteptam să se termine apelul ca să setez mobilul pe profilul ”Lights Only„ – adică nu s-aude nimic, nu vibrează nimic. S-aprind doar becurile.

Becurile s-aprind.
Evident, nu răspund. Nu resping.

Becurile s-aprind din nou.
Evident că nu răspund, nici nu resping.

Nu mă mai sună.
Ba uite că iar s-aprind becurile. Clar că nu răspund, nici nu resping.
Și s-aprind și s-aprind și-a cincea oară, și-a șasea oară, și-a șaptea oară, și-a opta oară, și-a noua oară, și evident că și-a zecea oară.

Deja pe la a șaptea oară îmi făceam în minte scenarii, gândindu-mă că totuși un om cu ceva rămășițe de bun simț, nu insistă de șapte / 7 / ȘAPTE ori la rând chiar dacă nu i se răspunde nici chiar a șasea oară.

Scenariile erau cum că poate s-o fi întâmplat ceva pe-acasă, și m-o fi sunând vreun vecin, sau vreun prieten e la nevoie, și chiar scenarii à la ”Prostia omenească” de Ion Creangă.

Acum sincer, tu nu te-ai fi gândit că dacă deja ești sunat de zece ori la rând cu doar 2-3 secunde pauză între apeluri – timp în care cred că a apăsat tasta cu Cancel/No și-apoi din nou pe Yes pentru un redial – sigur ceva nu e în ordine?

N-am memorat numărul, deci nu era în agenda mea, și nici nu m-am obosit să-l memorez în memoria mea. La ce?
A unsprezecea oară, cu toată nesimțirea care a putut ajunge și la mine transmisă de cel care mă suna, răspund.

”- Da.
– … (parcă era un sunet de TV cu pureci.)
– Alo? (urăsc cel mai mult să spun eu ”Alo” mai ales dacă nu sunt eu cel care apelează)
– Ăăăă… ălaaa… Ke… Kesepian?
– Da. Eu mi-s. Cine-i?
– Ăăă.. o zis tata ai făcut calculatorul?
(Și-atunci îmi pică fisa):
– Auzi, tu nu vezi că nu pot să-ți răspund? La ce suni de 20.000 de ori și insiști? Nu i-am spus lui taică-tău să mă sune la 9 seara? Acum e 5.
(Copilu’ s-a speriat, clar)
– Ăă, bine, scuze.”

Păi, frate, suni ca disperatu’ și nici nu știi cum mă cheamă? Eu mi-s ”ăla”?

Sună și ta’su apoi, dar nu azi, ci mâine (e deja măine.) Îi spun omului că nu am finalizat treaba, că-l rog să revină cu un telefon peste câteva ore, dar îi spun de incidentul cu fiu-su. Se scuză omul, mă asigură că ăla micul nu o să mai pună mâna pe telefon, și mă-ntreabă din nou când o să fie gata, eu îi spun din nou că peste câteva ore, el salută, salut și eu, și culmea, el începe iar să vorbească, exact aceleași chestii cu scuzele că poate m-a deranjat, că el o să revină și mâine, etc.

Gata. Mă opresc.

Dacă era vreun avion de computer, aș mai fi spus ca omul să-și facă griji sau să se impacienteze din nu știu ce motive nefondate, dar computerul ăsta era o vechitură, cu o carcasă toată zgâriată, fără capacele de la fantele pentru unități optice, plin cu praf și ca bonus, un burete de la niște căști. Da. Era un burete în interiorul unității și cu niște frunze. Printre primele dăți când le-am doftoricit același calculator, însă la domiciliu, chiar ăla micul a zis că au pus căștile pe gard în apropierea caprei pe care o aveau. Probabil caprei îi plăcea s-asculte muzică la căști. Iar zgârieturile și îndoiturile carcasei erau nici mai mult nici mai puțin de la picioarele trase chiar de sora mai mare a ăluia micul.

Aș, că m-am lungit iar.

Mă suni ieri. Îți spun că poți să vii. După vreo cinci minute în care mă rugam să se termine conversația, mă întrebi din nou dacă poți veni mâine. Și-ți spun din nou că da.

Azi, mă suni. Te scuzi că mă deranjezi. Îți spun că nu fac nimic deosebit, că nu mă deranjezi, și că te aștept. Începi iar să speculezi că poate m-ai deranjat și că poți veni în altă zi dacă sunt ocupat.

Și-atunci te întrerup: Vino odată. Nu știu de ce mă ții la telefon și nu vii. Haida!

Am fost rău? Cred că nu.

P.S. De ținut minte: veni se scrie cu doi i numai la perfectul simplu, persoana I singular. La imperativul negativ,  persoana a II – a singular, este tot cu un singur i. Așa spune experta.

,,La Mulți Ani ! ” Chiar dacă afară nu e încă Primăvara în deplinătatea frumuseții ei, sper ca în sufletul tău să fie Primăvară, o Primăvară sprintenă cu cireșii în floare, cu merii atârnând de inflorescențe mari, albe, pure… cu ciripit de păsărele ce se întorc acas’… e vremea ta, drag prieten, e vremea sa mai inflorești c-un an !…