I-am tot urmărit ocazional de atunci până săptămâna trecută când mi-am luat primele 5 sezoane din serialul Penn & Teller Bullshit!.

Serialul este un documentar ce prezintă concepţiile greşite ale americanilor, în care cei doi protagonişti combină umorul, magia, critica constructivă şi mai ales agresivă pentru a face spectacol. Şi le reuşeşte de minune!

Mai jos aveţi 2 episoade ce se potrivesc perfect cu trendul ultimilor ani din România. De fapt, bullshit-ul despre care vorbesc ei în fiecare episod nu e caracteristic doar americanilor şi e întâlnit în aproape orice ţară.

Penn & Teller Bullshit! – Environmental Hysteria

Penn & Teller Bullshit! – Recycling

Nu te simţi, aşa măcar puţin, ignorant după ce ai văzut cele 2 episoade? Eu m-am simţit. Ignorant şi dezinformat. :)

Mă întorc la sezonul 2. Îl termin în seara asta. Vizionare plăcută… dacă te hotărăşti să-l dai jos!

După cum ştiţi, cel puţin cei din zona de vest a ţării ar trebui să ştie, weedend-ul ăsta a avut loc la Timişoara selecţia proiectelor pentru StartupDays. Invitaţi de onoare şi mentori în cadrul evenimentului au fost Cristian Manafu, Bobby Voicu şi Cristina Alexandru.

Cristina & Bleau, printr-o iniţiativă de lăudat, au facilitat şi organizat o întâlnire vineri cu mai sus-numiţii, unde am discutat despre Online Trends.

La întâlnire, din punctul meu de vedere, au fost 2 categorii de participanţi: cei care lucrează în domeniul online (de la designeri, copywriteri, programatori, propietari de business-uri – fie că fac outsourcing, lucrează la proiectele lor sau ambele) şi cei care au un cont pe twitter, un blog şi două-trei poze pe facebook şi au bifat seara ca să-l vadă pe Manafu bloggerul nu antreprenorul de la Eventive şi Evensys, şi pe Bobby tot bloggerul nu antreprenorul de la RevvNation.

La discuţia despre Online Trends, mult mai activi au fost cei din categoria a 2-a. După un set scurt de întrebări, aceştia au început să se plânga că în Timişoara nu există un mediu online, nu există o comunitate a celor care lucrează în online, nu se ajută între ei cei care lucrează în online… totul sub privirile amuzate a celor din prima categorie. Aici mi-a sărit ţandăra destul de rău. Nu înteleg cu ce drept, cel care nu a lucrat in viaţa lui în această industrie, fie pentru un client, fie pentru o idee a lui, îşi permite să tragă concluzii despre nişte oameni pe care nu îi cunoaşte. Acum ce ar trebui să fac? Să mă apuc să scriu şi să spun că dl. Patriciu nu are prieteni, colaboratori şi parteneri de afaceri pentru că eu nu-i ştiu? Mi se pare extrem de stupid.

Toată faza asta a stricat prima parte a întâlnirii, terminând discuţia despre Online Trends fără o concluzie.

Cred că Manafu, Bobby şi Cristina au avut de pierdut pentru că nu au interacţionat destul de bine cu cei care lucreaz în domeniu, singurele intervenţii ale acestora fiind doar ca să mai corecteze din tâmpeniile spuse de cei din a 2-a categorie (trâmbiţarii), şi cei din prima categorie au avut de pierdut pentru că nu au reuşit să profite la maxim de prezenţa celor 3.

În schimb mult mai reuşită a fost a doua parte a întâlnirii, “socializarea”, unde am putut să mergem direct la cei 3, să ne cunoaştem mai bine şi să discutăm despre ce ne interesează. Pentru mine a fost un câştig enorm faptul că am stat de vorba cu Bobby despre RevvNation şi paşii prin care a trecut el pentru a obţine finanţare şi modul în care se pregateşte pentru o a doua tură de finanţare.

Deşi mai eram puţin iritat de ce s-a întâmplat în prima parte a întâlnirii, am plecat acasă mulţumit de “rezultatele” discuţiei libere cu invitaţii serii.

Sâmbătă când m-am trezit s-a dus pe p*lă tot fengshui-ul. Unul din trâmbiţarii “online-ului timişean” anunţă pe twitter:

Pe scurt NOTA 4 STATI JOS, PE PLAN LOCAL!

Primă reacţie a fost “băi ce am ajuns?! dacă faci bişniţa pe blog şi ai 10 unici pe zi, imediat eşti şi un fin cunoscător al online-ului şi poţi trage concluzii pertinente.”, dar m-am limitat la a-l întreba “cum ai ajuns la concluzia asta?”.

Răspunsul lui de specialist nu a întârziat:

Mda, era vorba strict de prezentarea proiectelor… Dar apropo unde-i comunitatea? :)):))

1. dacă îi prezinţi 3 idei (una proastă, una bună şi una implementată – un succes) nu o să facă diferenţa dintre ele.
2. ca şi orice posesor ilegal de creere ştie să argumenteze doar muşcând de fund. “Păi unde să fie, măh, comunitatea? Crezi că cei care au făcut sacrificii şi au lansat business-uri în zona online se înghesuie să fie prezenţi lângă trâmbiţarii care îi jigneau cu o seară în urmă? Spre deosebire de tine, ei ştiu că pentru a face un proiect e nevoie de ceva mai mult decât să răcneşti în birt “pisi-pisi, bang-bang”.“

Pierzantul Perdantul numărul 1 este Bleau StartupDays. Alex şi Cristina, au organizat un eveniment genial pentru care au muncit mult timp. Prin apariţia unor astfel de persoane, Bleau StartupDays îi pierde pe cei care sunt capabili să facă aplicaţiile votate şi rămâne în mare parte doar cu trâmbiţarii, indivizi ce îşi permit să tragă concluzii şi să cântărească valoarea nivelului online din vestul tării.

Modul cel mai potrivit în care pot să le urez bun venit! este doar prin muzikie.

Cel mai probabil că o să mă întorc la somn după ce public acest articol… lucru care îmi confirmă că prima ediţie GeekMeet24 a fost o reuşită; implicarea participanţilor şi a organizatorilor fiind totală.

De ce la GeekMeet24 rezultatele au fost mai bune faţă de alte evenimente unde au fost alocate 48 de ore sau mai mult pentru implementarea ideilor?

• echipele au fost mai mici şi mai echilibrate (2-3 programatori, 1 designer, 1-2 copywriteri).
• focusul a fost pe implementarea ideilor votate. în echipe nu au existat poziţii de business developeri, project manageri, sales samd.
• nu au fost mentori (în ale business-ului) care să intervină şi să-i întrerupă pe participanţi, singurii care au înteracţionat cu aceştia fiind evangheliştii metodologiei agile.

Zilele următoare toate aplicaţiile o să fie live iar codul scris făcut public, în speranţa că numărul celor dornici să se implice în dezvoltarea lor o să crească.

Dacă vrei să afli ce s-a întâmplat la GeekMeet24 îţi recomand să urmăreşti geekmeet.ro, săptămâna asta urmând să publicăm şi câte o prezentare detaliată a fiecărui proiect, sau hashtag-ul geekmeet24 pe Twitter.

La final, vreau să le mulţumesc participanţilor. Ei sunt GeekMeet24, ei au făcut posibil acest eveniment; lui Radu pentru găzduire,  Mariei şi lui Alexandru pentru lecţiile de agile pe care le-au oferit participanţilor, Cristinei şi lui Sorin pentru papa bună de la KFC, lui Bleau pentru RedBull, lui Lexu care a scris continuu pentru voi pe geekmeet.ro şi twitter şi nu în ultimul rând lui Mile pentru ideea de a organiza GeekMeet24.

Aaaa, da! Să nu-l uit pe colegul meu de stand up comedy, deşi mai mult am stat jos, Dan.

Mă înclin.

PS: Momente geniale la GeekMeet24.
Mă aştept să completaţi şi voi (cei prezenţi la GM24) lista.

Slogan GeekMeet24 propus de Deathy:

Scoatem geeksii din casă pentru binele lor!

Bleau despre colegii lui de echipă programatori:

Geeksii programează mai bine dăcă le dai Cola.

Şerifii GeekMeet24, Vladi şi subsemnatul (dap, m-am îngrăşat peste iarnă), la treaba:

Dan şi echipa gaseste.ma:

Pozele lui Ataraxis.

Rock ‘n’ Roll de 27 de ori…

O primă căutare pe goagăl mi-a aruncat în faţă următoarele 2 articole/explicaţii: vezi aici şi aici. Destul de pertinente aş adăuga.

Pe Twitter, Alex, Magda şi Tudor au fost prompţi şi m-au ajutat cu un răspuns. Din punctul meu de vedere, explicaţia lu’ Alex mi se pare cea mai bună şi cea mai apropiată de concluziile mele, pe care o să le citeşti mai jos.

Aşadar, acestea fiind spuse, RT şi via se folosesc în următoarele condiţii:
Notă: Punctul meu de vedere.

RT – dacă transmiţi o informaţie primită pe Twitter. Prima sursă de informare a fost un twitt.

via – dacă transmiţi o informaţie primită din altă sursă, online sau offline şi respectivul are cont pe Twitter. Prima sursă de informare nu a fost un twitt.

Exemplu de RT şi via:
Notă: De reţinut că @Gigelu îl urmăreşte pe @Gigicu pe Twitter.

Şcenariul A:

@Gigelu: Tare! RT @Gigicu: Articol nou pe blog sp2.ro/articol (ora 10:20)

@Gigicu: Articol nou pe blog sp2.ro/articol (ora 10:00)

Gigelu a ajuns la articolul lu’ Gigicu citind twittul trimis de acesta. În cazul de faţă Gigelu a folosit corect RT, nu via.

Şcenariul B:

@Gigelu: Mi s-a făcut foame după ce am citit sp2.ro/altpost (via @Gigicu)

În cazul de faţă, Gigelu a ajuns pe site în urma discuţiei avute cu Gigicu pe chatul facebook: “băi, uite aici un site fain!”. Gigelu a procedat corect folosind via, nu RT.

Sfârşit explicaţie.

O greşeală, mai greu de observat dar care probabil e cea mai frecventă, e neutilizarea RT-ului si via-ului atunci când e cazul.

Aşa nu! A:

@Gigelu: Am râs cu poftă! un site cool (ora 10:30)

@Gigicu: Mă doare burta de la râs! un site fain (ora 10:00)

În cazul de faţă, deşi Gigelu a văzut twittul lu’ Gigicu, aşa ajungând pe site şi aşa a ajuns pe site, nu foloseşte RT. De ce? Pentru că vrea să pară o persoană “informată ce le ştie pe toate, care doar transmite (nu primeşte) informaţii  p*limii, adică nouă“.

Aşa nu! B:

@Gigelu: Am râs cu poftă! un site cool

În cazul de faţă, Gigelu a aflat de site de la Gigicu cu o seară în urmă la bere. Corect era să folosească via. De ce nu a folosit? Vezi mai sus explicaţia.

Tu când şi cum foloseşti via?

Notă de final: Gigelu şi Gigicu sunt personaje fictive. Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare. [P]Dar dacă Gigelu şi Gigicu ar exista, sigur Gigicu ar avea un blog pe blogu.lu şi Gigelu şi-ar face şi el unu’ ca să-l copieze.[/P - end zonă pulbicitateră] :)

La sfărşitul lu’ august (2008) când mă întorceam din Vamă de la un concert Melting Carousel am făcut un pariu cu mine. Să nu mă tund timp de 6 luni. Până atunci, în ultimii 10 ani, mă tundeam cam de 3 ori în 2 luni. Doar cu maşina de tuns. Doar zero. Eram complet străin de frizerie şi frizuri. Când mă spălam pe mâini, mă spalam şi pe cap… şi la fel de repede mă şi uscam. :)

Au trecut cele 6 luni şi am ridicat miza la 12 luni.

În octombrie 2009, la 14 luni de la marele pariu, pentru că nu mai vedeam din cauza părului, am intrat în frizerie. O frizerie oarecare. Prina întâlnită, prima folosită.

Ca şi azi, am fost bombardat cu multe întrebări la care nu am ştiut să răspund: cum te tund?, cât de scurt?, ce freză vrei?, filat?, breton?, asimetric?, gel? placă? samd. Şi atunci şi azi, am spus: “Nu ştiu! Ca omul pădurii. :) Cum vreţi dvs… dar să nu fie zero! :)“.

Prima dată, tunsoarea a fost mai reuşită, dar azi experienţa a fost mai interesantă şi frizeria mult mai curată. Tanti m-a spălat pe cap, mi-a făcut masaj, a folosit până şi placa pe ici pe colo (mă scăpa de un vârtej), premieră pentru mine. M-a parfumat. A fost atentă şi foarte de treabă. Dar nu mi-a făcut o frizură care să-mi placă.

În schimb, eu cât am stat pe scaun în faţa oglinzii am râs cu poftă. Ştiu, a fost urât din partea mea dar nu mă puteam opri din râs. I-am spus la tanti să stea liniştită şi să continue cum crede ea mai bine. Că într-o lună creşte la loc.

Pe viitor, adică peste 4 – 5 luni, trebuie să:

• pregătesc o prezentare pentru frizura “a la omul pădurii” (un fel de alandala) ca să ştie frizerul cum să mă tundă.
• nu mă tund într-o frizerie unde se ascultă Zu, 21 sau alte posturi de tuţi-tuţi.
• încerc să mă tund acasă. Nu ar strica un experiment.

Tu, ce-mi recomanzi? Sper că nu Ring of Destiny. :)

Am obiceiul ca o dată pe lună, într-un weekend sau o  zi din weekend, să fac maraton de filme. Proaste şi foarte proaste.

Filmele nu-mi plac şi nu de puţine ori mă trezesc în timpul lor scoţând printre dinţi: ce rahat ordinar! Şi totuşi o fac, mă uit la ele, mă uit până la capăt. Poate că sunt sadic.

Cum ieri (sâmbătă) am “lucrat” azi a fost ziua “cea mare”.

Nu o să-ţi vorbesc despre toate filmele văzute ci doar despre unu’ singur: Legion!

Consider că nu are rost să-ţi mai spun de cine l-a regizat sau cine joacă în el ca să par mai interesant. Poţi să verifici pe IMDb  dacă eşti curios. În schimb, o să-ţi spun ce am înţeles eu din “comedia” asta de film:

1. Îngerii au zgardă.
2. SUA America e ţara promisă. Normal! Salvarea de la americani vine. Normal!
3. Arhanghelul Mihail si Gavril în lupta corp la corp nu ar rezista o rundă în K1. KO în maxim 30 de secunde. Maxim!
4. Surprinzător sau nu dar tot pistolul şi puşca e baza şi în răfuielile dintre îngeri. Probabil că le cumpără de pe piaţa neagră.
5. Dăcă vrei să omori pe cineva mai bine plăteşti un Ninja. Toţi îngerii din cer nu fac faţă la o mână de oameni cu mitraliere şi fără pregătire militară. Nici nu vreau să mă gândesc ce păţeau îngerii dacă mergeau în ghetou şi ţinta era un traficant de droguri.
6. Şi dumnezeu mai greşeşte.
7. Centura de siguranţă. Eşti înger? Nu contează. Eşti arhanghel? Nu contează. “Zboară puiule prin parbriz!” e valabil şi pentru tine.
8. Arhanghelii au tatuaje. Acum să le mai aud pe babe comentând când văd pe cineva cu tatuaj.

The End.

Ca şi organizator, am ales să nu votez dar aş fi preferat să fie acceptate: ideea propuspă de Teodora, Freeconomy şi ideea propusă de Monica Irimie, sistemul de plată a cotizaţiilor online şi gestiunea plăţilor în Clubul de Înot Masters Timişoara.

Lunea viitoare, pe 8, o să finalizez şi o să anunţ pe geekmeet.ro lista celor înscrişi  să lucreze la implementarea ideilor.

Să vă pregătiţi sacii de dormit. Facem foc de tabară şi cântăm kumbaya. :)

Sper să nu ajungă postul la Radu (gazda noastră), că am pus-o dacă află că aprindem torţa olimpică în Incubator. :)