Volumul cu numarul 9 contine noi intrebari din frumoasele carti ale Bibliei, sugestii pentru invatatori,  versete de memorat si multe jocuri.

http://bebedream.ro/index.php?main_page=product_info&cPath=108&products_id=1058

Intra pe www.bebedream.ro

Pentru comenzi: comenzibebedream@gmail.com sau 0040752116995 sau OP. Otopeni, CP.60, Judet Ilfov, Romania, cod 075100

Este declaraţia de mare sinceritate a celebrului scriitor în care foarte adesea ne regăsim. O realitate nefericită.

Sfintele Scripturi au fost scrise pentru a fi înţelese. De ce unii şi uneori nu înţelegem multe lucruri din Scripturi sau le înţelegem greşit, este o altă problemă care ţine de o sumedenie de motive diferite, de la caz la caz şi care nu fac nici dovadă, nici scuză. Dacă se întâmplă “neînţelegerea” lor, cauza trebuie căutată la noi şi nu la Scriptură.

A spune că în Sfintele Scripturi sunt lucruri de NEÎNŢELES, este cea mai mare CONTRADEFINIŢIE. Nici Mark Twain nu spune acest lucru. Spune că unele lucruri le înţelege, altele nu. Referirea este la neputinţa sau nevoinţa lui, şi nu la cele scrise. Nu găsim nicăieri afirmaţia că în Biblie ar fi ceva de NEÎNŢELES de care să ne ferim şi pe care să-l abandonăm căci degeaba i-am încerca desluşirea. Ea ne atrage atenţia la LUCRURI GRELE de ÎNŢELES – 2 Petru 3, 16 -, afirmaţie care ne provoacă studierea cu şi mai multă râvnă şi atenţie. Când personaje biblice, cum ar fi profeţii, erau depăşiţe de posibilitatea de înţelegere imediată, Domnul intervenea cu descoperirea tainei profetice, – Daniel 9, 23: “Ia aminte dar la cuvântul acesta şi ÎNŢELEGE VEDENIA”. În Evanghelii, Domnul Isus a fost deseori confruntat cu NEÎNŢELEGEREA ascultătorilor Săi, chiar a ucenicilor, dar acest lucru nu ţinea de faptul că El le transmitea lucruri de NEÎNŢELES, ci de faptul că din multe cauze ei nu le puteau înţelege momentan şi de obicei Domnul le descoperea înţelesul la nivelul lor, – Luca 24, 45: “Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile”. Apostolii au urmat calea Domnului în această privinţă, – Romani 11, 25: “Nu vreau să nu ştiţi TAINA aceasta…” şi urma explicaţia.

Expresia “TAINĂ”, este deseori folosită în Sfintele Scripturi, ori cu privire la lucrurile pe care Domnul Dumnezeu nu a găsit de cuviinţă să ni le descopere şi n-au fost scrise, şi deci nu intră sub incidenţa înţelegerii de care vorbim, ori cu privire la lucruri de mare însemnătate la care participarea omului trebuie să fie deplină pentru a le înţelege şi prin DESCOPERIRE TAINA este ÎNŢELEASĂ. Am aminti aici TAINA FĂRĂDELEGII, suficient descoperită în Scripturi pentru a fi înţeleasă atât cât să fim în dezacord cu fărădelegea, dar mai ales TAINA EVLAVIEI descoperită cât să ne fie mântuitoare pentru că se referă la MÂNTUITORUL, şi care va continua în descoperirea frumuseţilor ei, veşnic.

1 Timotei 3, 16: “Şi fără îndoială,, MARE este TAINA EVLAVIEI”. Ar zice Mark Twain (şi ca el poate şi noi), că dacă este TAINĂ şi mai este şi MARE, se simte confortabil că face parte din ceea ce nu înţelege din Biblie şi deci nu-l deranjează. Dimpotrivă, pentru că Scripturile nu ţin TAINELE ascunse pentru a ne folosi de iresponsabilitate în taina fărădelegii, despre TAINA CEA MARE – DOMNUL ISUS HRISTOS, MÂNTUITORUL, se face ÎNŢELEGERE. “Cel ce a fost ARĂTAT în trup, a fost DOVEDIT neprihănit în Duhul, a fost VĂZUT de îngeri, a fost PROPOVĂDUIT printre Neamuri, a fost ÎNĂLŢAT în slavă”. Cea mai mare taină descoperită oamenilor. După această declaraţie biblică un singur lucru ar rămâne NEÎNŢELES. Cum de S-a făcut Domnul nostru ATÂT de ÎNŢELES, încât nici unul dintre oameni să nu rămână în afara ÎNŢELEGERII mântuirii, pentru ca nu neputinţa, ci opţiunea să fie singurul element de salvare în salvarea deja oferită.

Revenind la marele scriitor – şi prin el la noi -, aş încerca zicerea lui pe cealaltă faţă a ei să văd ce ar ieşi. Aş zice ”Nu mă deranjează ceea ce înţeleg din Biblie, mă deranjează ceea ce nu înţeleg din ea”. Sub forma aceasta mi se pare că ÎMI PASĂ de ceea ce zice ea, intru în impact şi încerc să rezolv. Dacă îmi depăşeşte înţelegerea cer Domnului să-mi descopere. Dacă înţeleg, nu-i altceva de făcut decât să trăiesc ceea ce înţeleg. De ce să mă deranjeze lucrul înţeles “să nu furi”? Sau poate vreau să spun că nu înţeleg ce înseamnă “să nu fur”? Sau poate nu-mi place să înţeleg sau nu vreau să înţeleg pentru că nu mi-ar fi confortabil?

Dacă zicerea amintită în titlul acestui scurt comentariu rămâne la nivel ideatic de neîmplinire, un joc de idei, ea ar putea fi tentantă. Ceea ce nu înţeleg din Biblie pun deoparte şi nu fac nici un efort să dezleg, deci NU MĂ DERANJEAZĂ, ceea ce înţeleg din Biblie, MĂ DERANJEAZĂ şi atunci, tot de dragul confortului, evit. Dacă SĂ NU FURI ar fi fost spus cumva mai tainic, îl treceam la cele NEÎNŢELESE şi gata, dar fiind aşa clar şi pe înţeles, singurul lucru care îmi rămâne de făcut este SĂ-MI PLACĂ SĂ NU FUR şi atunci NU MĂ MAI DERANJEAZĂ, dimpotrivă.

Am folosit acest exemplu foarte la îndemână sperând că este spre mărirea ÎNŢELEGERII şi nu a NEÎNŢELEGERII.

De fapt, ÎNŢELEGERE de CĂPĂTÂI din Sfintele Scripturi este că Domnul Isus Hristos este Mântuitorul nostru. Dacă acest lucru devine o NEÎNŢELEGERE care NU NE DERANJEAZĂ, nimic nu mai este de făcut. Dacă această ÎNŢELEGERE de CĂPĂTÂI din Sfintele Scripturi, că Domnul Isus Hristos este Mântuitorul nostru NE DERANJEAZĂ, chiar că nimic nu mai poate fi făcut. La acestea, poate ar zice cineva că totuşi mai este ceva de făcut. POCĂINŢĂ. Fie.

Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)

SEMNELE  SFÂRȘITULUI          MATEI  24

Christoși mincinoși. Războaie. Cutremure de pământ. Foamete și ciumi. Persecuții. Înmulțirea fărădelegii. Evanghelia propovăduită în toată lumea. 

         ,,Când veți vedea toate aceste lucruri, să știți că Fiul Omului   este aproape, este chiar la uși“

                                                         Semnele săptămânii 9 Februarie 2012

Ce este mai important? Tabloul politic și mai ales economic al anului 2012 nu se anunță deloc luminos. Tot mai multe țări de pe continentul african, cum ar fi Egiptul unde democrația întârzie să se instaleze, în schimb instabilitatea și violența îi iau locul. Siria unde regimul totalitar al lui Bashir Assad continuă să extermine populația, fără ca ONU să poată face ceva deoarece Rusia și China blochează orice rezoluție de condamnare a acestor crime oribile. Senegalul unde în preajma alegerilor prezidențiale populația se revoltă împotriva actualului președinte Abdoulay Wade care dorește să devină pentru a 3-a oară președinte, în ciuda prevederilor constituției care limtează la 2 numărul de mandate permise. Urmează apoi numeroase țări în frunte cu statele Unite și Franța unde vor avea loc anul acesta alegeri prezindețiale și unde lupta este acerbă. Nu mai vorbim de situația economică în Europa, criza financiară antrenată de deficitul Grciei este departe de a se ameliora, șomajul face ravagii, totul se pare că merge pe dos. În acest context credeam că aspectele economice și sociale vor domina campaniile electorale. Din nefericire nu este cazul. Am ales numai o singură zi din săptămâna trecută și am constatat că pe prima pagină a ziarelor din continentul american se află controversa asupra campaniei pretendentului republican Mitt Romney, care în vara anului 1983, în drum spre casa de vacanță și-a legat câinele pe acoperișul mașinii deoarece era cald și mașina încărcată cu bagaje și o familie numeroasă. O altă “dramă”, cântărețul de rapp canadian, K’Naan, este supărat că aceeași campanie îi folosește fără autorizație una din melodii. Și eu care credeam că campania electorală ar fi trebuit să se ocupe de situația economică, de amenințarea pe care o reprezintă regimul iranian aflat în cursa pentru construirea bombei atomice, etc., dar nu, povestea veche de acum 29 de ani revine iar și iar pe prima pagină. În Franța unde lucrurile nu stau mai bine, în aceeași zi presa făcea mare controversă dacă pentru a arăta mai bine în cursul vizitei președintelui Sarkozy, conducerea unui șantier de construcții nu a adus muncitori suplimentari. Un alt aspect “important” îndelung dezbătut de presă era faptul că principalul opozant candidat la președinție și-a făcut un punct de onoare de a nu cita numele lui Sarkozy în declarațiile publice deoarece nu vrea să-i facă publicitate. Am găsit ciudat și extrem de îngrijorător că mai marii acestei lumi, și ziariștii care îi urmăresc sunt preocupați de aceste aspecte frivole în loc să rezolve problemele majore, sau poate pentru că nu au nici o soluție la acestea, se ocupă de frivolități.

Maldive. Lovitură de stat. Mohamed Nasheed peședintele Maldivelor, o insulă în Oceanul Indian a fost obligat să “demisioneze”. Comunicatul de presă inițial spunea: în urma unei revolte a forțelor de poliție președintele a demisionat și că vicepreședintele Mohamed Waheed Hassan Manik a fost desemnat să îi ia locul până anul viitor când vor avea loc alegeri. Mai apoi au ieșit la iveală rapoarte că această demisie a avut loc după ce fostul președinte a fost bătut și amenințat cu moartea. De fapt atunci când a semnat actul de demisie avea un pistol la tâmplă. Ca urmare suporterii lui au început să demonstreze, poliția și armata a folosit gaze lacrimogene ca să-i împrăștie, situația este extrem de instabilă și se prevăd noi tulburări. Comentatorii politici sunt de părere că tulburările în acest paradis turistic exotic, unde hoteluri de lux oferă vacante de vis cu 1.000 de dolari noaptea, are substrat religios și economic. În acest stat Sunni Muslim, armata reproșează fostului președinte că nu era destul de religios. Cât privește aspectul economic, Nasheed, președintele abia destituit, era în dispută cu aliații predecesorului său Maumoon Abdul Gayoom, care voiau să împiedice demascarea unor malversații finaciare în valoare de miliarde de dolari.

Naufragiu. În fiecare zi presa internațională mai scoate la iveală un amănunt picant despre naufragiul vasului de croaziră de lux Costa Concordia. În ciuda numărului că numai 22 de persoane din peste 4.200 de pasageri și-au pierdut viața, evenimentul apare pe prima pagină a ziarelor cu comentarii asupra faptului că poate capitanul era distrat de compania dansatoarei moldovence neînscrisă pe lista pasagerilor, dar care lua cina cu el, dacă a dat sau nu ordin de evacuare, dacă a fost un erou sau un criminal, etc. Printr-o tristă coincidență în aceeași perioadă în largul coastelor insulelor Papua Noua Guinea, un fery transportând peste 350 de călători s-a scufundat în plină furtună. Nu au putut fi salvați decât 238 de pasageri, restul au pierit în valurile oceanului. O parte din pasageri au rămas captivi în interiorul vasului deoarece naufragiul a fost foarte rapid. Mai dramatic este faptul că o parte din victime sunt copiii naufragiaților, care inițial erau purtați în brațe sau în spate, dar cu trecerea timpului părinții au obosit și i-au scăpat din brațe în valuri. Ce poate fi mai dramatic decât să-ți vezi copilul pierind în fața ta și să nu fi în stare să faci ceva.

Europa pradă unui val de frig neobișnuit de sever. Bilanțul valului de frig care s-a abătut asupra Europei este deosebit de serios. Afectând toată Europa, și caracterizat prin temperaturi extrem de scăzute -30 în Ucraina și -25 în Balcani, acest fenomen meteorologic a devenit și mai serios datorită faptului că durează foarte mult, mult mai mult decât de obicei. Până în prezent s-au înregistrat 470 de decese direct legate de ger, fără a lua în considerare alte cazuri în care gerul a agravat alte patologii. Orașul francez Toulose de exemplu, câteva cartiere sunt fără încălzire și apă caldă de câteva zile, ceea ce a făcut ca peste 7.000 de familii să stea în apartamente înghețate, aceasta a produs numeroase îmbolnăviri. În Italia sate din regiunea Aburuzzes au rămas izolate de zăpadă, fără apă și mâncare, iar lupii flămânzi au ajuns să patruleze pe ulițele satelor. Tot în Franța asociațiile de protecție a naturii au îndemnat populația să dea de mâncare păsărilor sălbatice care riscă să moară de foame, vegetația fiind acoperită de un strat gros de zăpadă. În Japonia insula Honshu este paralizată de cantitatea mare de zăpadă, combinată cu frigul și viscolul neobișnuit de puternic. În China celebrele cascade Hukou au înghețat datorită gerului. De asemenea în Africa de nord mai ales în Algeria zăpada și temperaturile neobișnuit de scăzute au făcut peste 28 de victime.

Vizită agitată. Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon a fost în vizită săptămâna trecută în Gaza, numai că vizita nu s-a desfășurat așa cum era prevăzut. Încă de la intrarea în localitate, mașina lui Ban Ki-moon a fost ținta unui atac cu pantofi și pietre. Mai apoi invitația la un prânz cu reprezentanții societății civile a fost anulată deoarece aceștia, membri ai organizației teroriste Hamas, au fost nemulțumiți că secretarul general nu s-a întâlnit cu familiile celor care sunt închiși în Israel. Ban Ki-moon se află în vizită oficială în teritoriile palestiniene, la capătul unui turneu în regiune, care a inclus de asemenea Iordania și Israelul. Secretarul general a răspuns că s-a întâlnit cu ministrul Palestinian care se ocupă de prizonieri. În cadrul conferinței de presă ținută la Khan Younes în sudul Gazei, el a precizat că palestinienii ar trebui să înceteze tirul de rachete, iar Israelul să slăbească blocada teritoriilor palestiniene. Potrivit cotidianului israelian Maariv, ONU, Statele Unite și Tony Blair, emisarul special al Europei în zonă, fac presiuni asupra primului ministru israelian Benjamin Netanyahu, pentru a accepta măsuri de clemență în favoarea palestinienilor, cum ar fi importul de materiale de construcție, acordarea de încă 5.000 permise de lucru în Israel pentru palestinieni, etc. Pe de altă parte președintele palestinian Mahmoud Abbas a avut o întrevedere cu David Hale, emisarul american în Orientul Apropiat pentru a afla punctul de vedere al acestuia despre intrevederile care au avut loc recent în Aman.

Președinția Danemarcei și Ciprului. Una din temele care vor fi dezbătute în prima jumătate a anului 2012, când președinția Consiliului UE va fi deținută de Danemarca, este extinderea familiei europene. Muntenegru ar dori ca în iunie să înceapă negocierile cu UE, iar Serbia speră ca deja în martie să obțină statutul de candidat la aderare. Pentru Cipru, preluarea, în a doua jumătate a anului, a președinției UE, nu va fi deloc ușoară. Mai întâi, pentru că țara trece printr-o gravă criză financiară, iar apoi, pentru că este o insulă divizată. Turcia, care nu recunoaște Ciprul ca membru al UE, a anunțat că va îngheța, pe timpul ultimelor șase luni ale anului, relațiile cu Uniunea Europeană. Un afront la adresa UE, mai ales că Turcia speră într-o integrare europeană cât mai grabnică. În plan extern politica UE va fi și ea pusă la încercare în 2012. Ce poziție să adopte față de regimul Assad din Siria? Dar față de Moscova, unde, după recentul scrutin legislativ, au loc masive proteste ale populației? Cum vor evolua relațiile cu SUA, China și țările emergente? Nu doar în plan politic, 2012 va fi un an plin de așteptări, ci și în sport. Luna iunie va fi marcată de Campionatul European de Fotbal, care se va desfășura în Polonia și Ucraina. Atunci, cu siguranță, până pe 1 iulie, când la Kiev se va disputa finala, criza europeană va aluneca într-un plan secund.

Controverse. Franța se afla în plină campanie electorală pentru alegerile prezidențiale. În acest context de luptă electorală acerbă între doi candidați cu șanse egale și alți 10 care, deși știu că nu au nici o șansă, sau chiar nici nu ar fi în stare să guverneze dacă din greșeală ar deveni președinți, fac gălăgie pentru că nu au altceva mai bun de făcut, deci în acest context orice declarație, orice replică devine subiect de controversă. Deunăzi ministrul de interne Claude Gueant care aparține partidului de guvernământ a declarat în cadrul unui miting cu tinerii partidului într-o discuție care trebuia să fie privată, că “nu toate civilizațiile sunt la fel”. El se referea la faptul că în lume există civilizații și regimuri socio-politice care se deosebesc foarte mult. În unele dintre ele, mai ales din vest, femeile au drepturi, pot participa la viața socială și politică, religiile sunt libere și egale, dar complet separate de stat, căruia i se cere să fie imparțial și neutru. În alte state femeile sunt discriminate nu au dreptul de vot, nu pot ieși din casă singure, nu pot conduce o mașină sau lucra, există o singură religie și aceasta este de stat dominând viața politică și socială și persecutând pe toate celelalte. În realitate nimeni nu ignoră nici nu contestă această realitate, dar din motive politice electorale mai ales că Franța numără peste 5 milioane de musulmani (de fapt civilizațiile vizate sunt predominante de islam) opozanți politici au început să protesteze cu toată forța, avansând ideea că fiecare are dreptate, că nu există nici o diferență, că totul este bine și frumos. Nu sunt calificat să apreciez fondul acestei dispute, dar nu mă pot împiedica să constat că din ce în ce mai frecvent în mai toate domenile vieții, opinia că nu este mare lucru că alb sau negru, dacă îți place, dacă așa vrei tu este bine, devine norma de viață. Așa de exemplu în Statele Unite o personalitate din lumea show businisului a pierdut un contract cu o mare firmă de magazine, deoarece s-a estimat faptul că această persoană nu numai că este lesbiană, dar face și apologia acestui mod de viață, nu corespunde cu principiile firmei care susține viața de familie. Imediat a început polemica: ce dacă este lesbiană, face ce vrea, de ce au anulat contractul? Îmi aduc aminte că mulți ani în urmă când abia mă mutasem într-un alt oraș, l-am întrebat pe noul meu proprietar, fiul unor adventiști, dacă știe pe undeva pe aproape o biserică. El mi-a răspuns foarte candid că sunt o mulțime chiar pe aceeași stradă. Am încercat să clarific întrebarea; nu mă interesează orice biserică, eu sunt Adventist. La care răspunsul a fost și mai interesant: și ce importanță are, o biserică este o biserică, de ce nu te poți duce la cea de peste drum? Din păcate așa se gândește astăzi, din ce în ce mai frecvent, că nu are importanță, că un principiu sau altul, un mod de viață sau altul, toate sunt egale, dacă crezi în inima ta și te rogi, este OK, ce să mai facem atâta caz. Vechiul dicton “toate drumurile duc la Roma” este mai de actualitate ca oricând, și din nefericire mai fals ca oricând.

Gioconda continuă să zâmbească. Gioconda, renumita pictură de Leonardo da Vinci, continuă să fie în centrul atenției după mai bine de 5 secole de existență. Ultimul episod este descoperirea în muzeul Prado din Madrid, a unei copii de dimensiuni mult mai mici, dar mult mai bine conservată. Într-adevăr în ciuda renumelui ei și a misterului ce o înconjoară, nimeni nu știe cu exactitate cine este femeia al cărui portret îl vedem, zâmbetul ei enigmatic, etc. această pictură a fost furată, mutată dintr-un loc în altul, și a pierdut unele din detaliile inițiale. Din contră copia din Madrid a făcut parte încă din 1666 din colecțiile de artă regale, și a nu a beneficiat de atâta publicitate. Recent în cursul unei restaurări s-a descoperit că în spatele unui strat de vopsea neagră, se aflau multe amănunte care au dispărut de pe tabloul original. Deci undeva în umbra unei galerii mai puțin frecventate, acest tablou păstra caracteristicile originalului, în vreme ce originalul însuși, expus intemperiilor și luminii, le-a pierdut. Citind aceste relatări nu m-am putut opri să mă gândesc la faptul că în viața de credință vedem câteodată oameni simpli trăind în umbră, care nu fac mult caz de credincioșia lor, dar care păstrează mult mai multe din caracteristicile modelului Divin. Dimpotrivă alții care strălucesc prin talentele lor deosebite, care domină scena publică își pierd cu vremea caracteristicile modelului și împrumută altele străine. Doresc foarte mult să fiu undeva în umbră, dar să fiu capabil să păstrez caracteristicile tatălui Ceresc.

Un nou virus afectează rumegătoarele în Europa. În ultimele luni, autoritățile veterinare au remarcat apariția unui nou virus care afectează animalele în Europa. Un laborator german a identificat acest virus numit virusul Schmallenberg ca fiind un tip nou. Încă din noiembrie 2011 s-a constatat că el producea febră și diaree, ca apoi în ianuarie să se constate că au apărut miei cu malformații infectați cu același virus. În total aceste infecții au fost recenzate în 9 departamente franceze l’Aisne, le Calvados, l’Oise, la Moselle, la Meurthe-et-Moselle, la Somme, la Haute-Marne, le Pas-de-Calais și la Seine-Maritime, unde zeci de ferme sunt infectate. La vaci infecția produce febră, diaree, lipsă de apetit, scăderea producției de lapte, și avorturi. Sunt de asemenea afectate și oile. Boala se transmite prin muște, deci în timpul iernii contaminarea este mai puțin probabilă dar se aștepată ca odată cu sosirea primăverii epidemia poate să ia proporții.

Minte sănătoasă în corp sănătos. Zahărul toxic? Cât de dulce este prea dulce? Dacă ne ghidăm după gustul americanilor, orice aliment trebuie să fie foarte dulce. În medie, fiecare persoană din America consumă aproximativ 22 de ligurițe de zahăr pe zi, adică 35 kg de zahăr pe an. Zahărul este omniprezent; de la conservele de legume și băuturile răcoritoare, până la produsele făinoase și majoritatea produselor semipreparate. Un articol publicat săptămâna trecută în revista Nature intitulat Toxicul Adevăr Despre Zahăr (The Toxic Truth About Sugar) explica că o cantitate mică de zahăr în alimetație nu constituie o problemă, prea mult zahăr însă, te omoară. În momentul de față, pe plan mondial, obezitatea a devenit o problemă mai mare decât malnutriția, iar consumul de zahăr nu numai că poate contribui la obezitate, dar modifică metabolismul organismului, crește tensiunea arterială, strică echilibrul hormonal și afectează negativ ficatul. Și prejudiciul adus ficatului este similar cu efectele abuzului de alcool, alcool care este produs din zahăr distilat, explica Dr. Robert Lustig, profesor la catedra de endocrinologie de la University of California, San Francisco (UCSF). Cercetătorii americani sunt de părere că zahărul în exces devine toxic pentru organism și propun măsuri radicale, ca zahărul să fie taxat și controlat la fel ca și tutunul și alcoolul. Două treimi din populația americii este considerată obeză, iar 80% din persoanele obeze dezvoltă diabet. În USA anual, pe plan național, 75% din cheltuielile medicale sunt alocate tratamentelor populației care suferă de diabet.

Textul săptămânii. ,,Ferice de cel ce îngrijește de cel sărac! Căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăvește”. Psalmul 41,1

Petre și Paul Gheorghe

General Conference World Headquarters

Din partea Asociatiei Pastorale

Dragi Prieteni,

         Suntem foarte entuziasmati de planul de citire a Bibliei  “Reinviorati prin Cuvantul Sau”, ce a fost votat in 2011 la Consiliul anual, si care va fi initiat pe 17 Aprilie 2012 in cadrul intalnirii de primavara. Dorim si ne rugam ca milioane de membrii ai bisericii Adventiste sa ni se alature in citirea a cate un capitol pe zi din cuvantul lui Dumnezeu, ca apoi sa terminam impreuna citirea Bibliei la intalnirea Conferitei Generale din 2015.

Mark Finley si cei de la Departamentul de Comunicatii al Conferintei Generale au pregatit un set informativ excelent, care sa ofere toate detaliile necesare despre aceasta ocazie speciala de a ne indrepta impreuna atentia spre Cuvantul lui Dumnezeu. Acest set informativ cuprinde un poster, o brosura, un articol, reclame la diferite reviste etc. Deasemeni se pregatesc spoturi publicitare TV si alte elemente de natura media. Va exista si un blog zilnic, interactiv pentru aceia care vor dori sa dialogheze si sa-si impartaseasca gandurile despre capitolul zilei respective. Pe langa o descriere a proiectului, informatiile cuprind si expunerea nevoii noastre stringente de a ne reindrepta atentia spre Biblie, de reinviorare, reforma si impulsionare – prin binecuvantarea lui Dumnezeu.

Va rugam sa dati mai departe acest material, ca intr-un timp cat mai scurt, vestea sa ajunga la cat mai multi cu putinta. Va multumim ca veti avea in vedere ca toti liderii de departamente, pastorii, profesorii, centrele media si de publicatii, precum si alti lideri sa intre in posesia acestor materiale. Speram ca toti membrii bisericilor locale vor avea informatiile necesare pentru a incepe acest proiect de lectura impreuna cu noi, presedintii de diviziuni, de la Geneza 1si 2 chiar in timpul intalnirii de primavara.

Va multumim inca odata pentru ajutorul pe care ni-l acordati in a ne asigura impreuna ca membrii nostrii sunt Reinviorati prin Cuvantul Sau – pe masura ce ne apropiem de revenirea Sa! Ne rugam pentru voi toti; continuati sa lucrati si sa mergeti alaturi de Domnul.

Fratele vostru in Hristos,

Ted N.C. Wilson President

Jerry N. Page Ministerial Secretary

(material trimis in limba romana de catre pastorul John Lascu, Israel)

VEZI VIDEO AICI: http://maranatharomania.ro/proiecte-sociale/apel-urgent-salveaza-viata-lui-sabin-firizoiu/

Dar avem incredere in Dumnezeu ca va misca inimile dvs, a fratilor din tara si din strainatate si impreuna fiecare din putinul nostru, vom reusi sa strangem cei 2 500 de euro. Sabin s-a prins puternic de Dumnezeu in cele aproape 3 saptamani de cand este in spital, si credem ca nu este decat o experienta prin care Dumnezeu il trece pentru transformarea caracterului sau si pentru Gloria lui Dumnezeu.

In momentul in care scriu aceste randuri fratele Sorin Goleanu (Directorul ADRA Romania) l-a contactat telefonic pe Sabin pentru a-l incuraja si pentru a canta impreuna ,,Isus muri ca eu sa pot trai”. Este prima cantare a lui Sabin pe care a invatat-o impreuna cu noi cand a inceput sa studieze si sa Il cunoasca pe Dumnezeu, este cantarea lui de suflet. Melodia este cantata de fr Sorin Goleanu si se gaseste aici: http://www.youtube.com/watch?v=IQQlGirWouk

Cei care doriti informatii suplimentare va rugam sa ne contactati la adresa de email: maranatharomania@gmail.com, telefon 0766 365 833 sau 0749 402 098

Cei care doriti sa donati pentru Sabin puteti folosi modalitatile de mai jos:

1. Online cu cardul aici: http://maranatharomania.ro/doneaza/

2. Prin PayPal aici: http://maranatharomania.ro/doneaza/

3. Prin conturile bancare deschise la Raiffeisen Bank, pe numele Maranatha Romania, de mai jos:

-IN LEI direct, în contul bancar al organizatiei noastre RO 02 RZBR 00000 6001 2042422 deschis la Raiffeisen Bank

-IN EURO direct in contul bancar al organizatiei noastre RO 52 RZBR 00000 6001 2246968, la Raiffeisen Bank, CODE  SWIFT: RZBRROBU

Dupa efectuarea donatiei va rugam sa ne comunicati prin email sau telefonic destinatia ei.

Va multumim

Echipa Maranatha Romania
www.maranatharomania.ro

Despre Evelyn

Evelyn Damaris Bordea s-a nascut la Roma in data de 17 Iunie 2006. Evelyn canta de cand a inceput sa vorbeasca, are placere sa invete noi cantece, sa faca repetitie in fiecare zi si sa cante in biserica sau la concerte, fiindu-i indiferent daca are multi sau putini ascultatori.

Evelyn a fost evidentiata in cadrul  Festivalului “Vreau sa cant”, Roma 2011, ii place desenul, inotul si sa se joace cu surioara ei Alyssia Lynet.

CD-ul “Ecou de paradis”

“Pentru oricine, Paradisul inseamna acele lucruri pe care “ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit”, dar regasim licariri ale acestor frumuseti in glasul limpede al unui copil care canta bucurie despre iubirea lui Dumnezeu, despre farmecul unei familii cu parinti si bunici, cu frati si surori, despre nadejdea ca Domnul vine curand.

Prin cantecelele noi sau mai cunoscut de pe acest CD, Evelyn doreste sa aduca stopi de Paradis in inima ascultatorilor, mari si mici, dar si sa-i faca partasi bucurieri de a intinde o mana copiilor cuprinsi in proiectul “Vreau la Scoala”, realizat de ADRA Romania.” — Alina Badea

“Dar din dar se face rai”

“Oferind CD-ul “Ecou de Paradis”, faceti nu un dar, ci daruri din dar. Evelyn a inregistrat acest CD ca pe un dar pentru copiii defavorizati cuprinsi in programul ADRA Romania “Vreau la scoala”. Un strop de rai pentru cel ce va asculta, un strop de paradis pentru copiii care vor beneficia de ajutorul oferit prin vanzarea acestor CD-uri si stropi de bucurie cereasca pentru fiecare daruitor.” — ADRA Romania

Puteti asculta si descarca trei piese din acest album mai jos:

01. Cant de bucurie

03. Vis minunat

11. Glas de ruga

Pentru a comanda CD-ul “Ecou de paradis”:

- tel. 00393203172134 pentru Italia
- tel. 0745416368 pentru Romania
- prin email la adresa evymikydany@yahoo.it

CD-urile se gasesc si la Conferintele Muntenia, Banat, Moldova si Oltenia de unde pot fi distribuite de catre pastorii bisericilor.

Pretul CD-ului este de 12 RON (in Romania) sau 5 Euro pentru strainatate.

Va multumim!

Daniel Bordea, Italia

Se va merge, in zonele Gara de Nord, Basarab, si alte locuri din Bucuresti unde se adapostesc aceștia. Din gări, canale, scări de bloc, oamenii străzii au ieşit disperaţi după ajutor.

Unii ştiau deja unde trebuie să se ducă, alţii au auzit abia aseară de adăposturile de noapte si de oameni care le ofera ajutor. Mai sunt multi pe strada, sansa ta, si AMICUS Bucuresti, vine in ajutorul lor. Fii alaturi de ei.

Orice alimente sau bani sunt bine veniti, pentru cei fara adapost, unde sa cumparam cele necesare la cat mai multe persoane.

http://asociatiasansata.ro/

Autor Lori Balogh

   Sursa: www.loribalogh.ro    

              Dupa ocuparea Olandei de catre Germania nazista in cel de-al doilea razboi mondial, nemtii au inceput o campanie de vanare si exterminare a evreilor. Mii de evrei au fost arestati si dusi in lagarele de concentrare, unde cei mai multi dintre ei au fost exterminati fara nicio mila.

Intre olandezi au fost si oameni cu suflet, adevarati crestini care, cu pretul propriei vieti, au facut tot ce au putut pentru a salva pe cat mai multi dintre evreii urmariti. Printre acesti oameni cu suflet mare s-au numarat si membrii familiei Ten Boom, un ceasornicar priceput si respectat. Acesta, impreuna cu fiul si cele doua fiice, Elisabeth si Corie, au salvat de la moarte peste 400 evrei, care au fost mai intai gazduiti in propria lor casa, apoi ajutati sa treaca granita spre libertate.
A fost suficient insa un simplu denunt pentru ca intreaga familie Ten Boom sa fie arestata si internata in lagarele mortii. Acolo au murit, pe rand, toti membrii familiei, cu exceptia unuia singur- Corie Ten Boom. Sunt impresionante viata, suferintele, dar si marturia pe care cele doua surori, Elisabeth si Corie, le-au trait in aceste “fabrici ale mortii”. Pentru care vina? Pentru “vina” de a-i salva pe niste oameni de la moarte!
Cu putin inainte de a muri in lagar, Elisabeth ii spunea sorei sale:  “Corie, noi am ajuns aici in iad. Dar Domnul mi-a descoperit ca inainte de Anul Nou vom fi din nou libere. Trebuie sa mergem si sa spunem lumii cum este aici. Pe noi ne vor crede, caci noi am fost in acest iad. Trebuie sa spunem lumii ca nu exista nicio groapa mai adanca decat adancimea iubirii lui Dumnezeu.”
Si intr-adevar, inainte de Anul Nou, cele doua surori erau libere: Elisabeth a fost chemata la odihna, iar Corie a fost eliberata din lagar. Dupa elibararea sa, Corie Ten Boom si-a dedicat intreaga viata predicarii Evangheliei, calatorind in peste 60 de tari din intreaga lume. Subiectul predicilor sale era dragostea lui Isus manifestata in cele mai grele incercari ale vietii. Iar gandul care a insotit-o in toti acesti ani de slujire a fost:  “Nu exista in lumea noastra nicio groapa mai adanca decat profunzimea iubirii lui Dumnezeu.”
Da, fiecare dintre noi avem o experienta unica a mantuirii noastre. Fiecare ne cunoastem “groapa” din care ne-a scos Mantuitorul. Si, asa cum ne indeamna Cuvantul lui Dumnezeu in Isaia 51,1 up., e bine sa privim din cand in cand “spre gaura gropii din care am fost scosi”. De ce? Pentru ca sa nu uitam niciodata cat de mult ne iubeste Dumnezeu, cat de adanca este aceasta iubire pentru omul pacatos.
In aceasta ocazie va invit sa privim spre “gaura gropii” din care Mantuitorul l-a salvat pe unul din cei mai deznadajduiti oameni. Si, privind la mantuirea adusa de Isus in acest caz, sa invatam cate ceva foarte important pentru noi.
Sa citim impreuna pasajul din Evanghelia lui Marcu 1, 40-45.
“A venit la El un lepros.”
La prima vedere nimic deosebit. Cati bolnavi nu au venit la Mantuitorul! Au venit, au fost vindecati si au plecat sanatosi si fericiti ca pot incepe o viata noua.
Leprosul amintit in Evanghelie a venit ca orice alt bolnav, L-a rugat pe Isus si a fost vindecat. Asa sa fie? Oare lucrurile erau asa de simple precum par la prima vedere?
In acest caz de vindecare era ceva cu totul deosebit: nu era o boala oarecare, ci era LEPRA.
Pentru a intelege cat de disperata era situatia acestui om si cat de adanca era groapa din care l-a scos Mantuitorul, va rog sa aveti rabdarea de a trece in revista cateva caracteristici ale acestei boli teribile.  Lepra, numita si “boala lui Hansen”, apare in doua forme:
-lepra tuberculoasa- este forma cea mai raspandita; apare sub forma unor noduli care ranesc pielea si mucoasele.
-lepra anestezica-  ataca in special sistemul nervos periferic, ducand la tulburari de sensibilitate.
Foarte adesea, simptomele celor doua forme de lepra se asociaza si se succed. Boala este precedata de o stare de moleseala ce poate dura de la cateva luni la cativa ani. Apoi apar niste pete circulare rosii, variind ca dimensiuni si forma, pe diferite parti ale corpului. Dupa un timp, centrul petelor respective devine alb, iar partile atacate amortesc.
In cazurile grave, lepra duce la mutilari ale trupului: se poate pierde parul, sprancenele, unghiile, falangele degetelor, dintii, gingiile, articulatiile, uneori chiar nasul, ochii, limba, sau cerul gurii. Lepra ataca zona buzelor, fruntea, pielea capului, barbia.
Este evident faptul ca, dintre toate bolile Orientului, lepra era cea mai de temut, ingrozind chiar si pe cei mai curajosi dintre oameni.  Lepra era de temut nu doar prin mutilarile fizice pe care le producea, ci si pentru urmarile sociale suportate de cel bolnav. Un lepros era considerat un om mort. Si, ca orice mort, nu avea ce cauta in locuintele celor vii. In societatea iudaica existau prevederi clare cu privire la izolarea unui lepros. Vezi Leviticul 13, 45-46.
Un lepros trebuia sa se prezinte de mai multe ori in fata preotului care stabilea diagnosticul de lepra si il declara necurat pe cel bolnav. Apoi leprosul era obligat sa umble cu hainele sfasiate, avand capul descoperit si strigand “Necurat, necurat!”, oridecateori se apropia cineva de el. Era izgonit din colectivitate si obligat sa locuiasca afara din localitate.
Desigur, prevederile legii erau foarte aspre in cazurile de lepra, insa ele erau foarte necesare intr-o vreme in care nu se cunosteau tratamentele de azi. Era un fel de carantina care impidica raspandirea bolii.
Este de remarcat faptul ca, in timp ce evreii aveau prevederi atat de stricte cu privire la lepra, la alte popoare nu se luau astfel de masuri. Sa ne amintim de un caz biblic- Naaman sirianul- un demnitar care a continuat sa ramana in mijlocul familiei sale si dupa ce s-a imbolnavit. Mai mult decat atat, el si-a pastrat chiar si slujba de demnitar. Imparatul Siriei insusi statea in preajma lui Naaman, sprijinindu-se pe el in timpul unor ceremonii. Se pare ca sirienii nu luau in calcul posibilitatea contaminarii.
Evreii, dimpotriva, aveau niste prevederi foarte stricte care faceau ca lepra sa aduca niste consecinte teribile din punct de vedere social si chiar religios. Iudeii considerau lepra ca o pedeapsa divina, fapt pentru care ei o mai numeau si “bataia” , sau “degetul lui Dumnezeu”. Lepra era privita, de asemenea, ca un simbol al pacatului. Tot ce atingea un lepros devenea necurat.Chiar si aerul pe care-l respira devenea necurat. De aceea un lepros nu avea voie sa stea in preajma unui om sanatos, ci izolat de societate. Intr-o societate a celor ca el- societatea leprosilor.
Daca ne gandim si la faptul ca lepra nu era partinitoare, lovindu-i deopotriva pe bogati si saraci, ne dam seama ce tragedie se producea in viata unui om care trebuia sa lase totul: familie, slujba, influenta, avere, prieteni, precum si  bucuriile acestei vieti. Tot restul vietii urma sa-l traiasca in izolare, dispret, fara nicio speranta,fara nicio perspectiva a unei schimbari in mai bine.
S-au gasit unii care au sustinut ca lepra de care vorbeste Biblia nu ar fi de fapt lepra adevarata, ci o forma de psoriazis. E geu de crezut ca pentru un simplu psoriazis, care nu este transmisibil, si nici nu este atat de vizibil, Dumnezeu sa fi dat prin Moise atatea reguli stricte care sa impiedice contaminarea.
Sunt convins ca boala teribila de care vorbeste Biblia atat in V.T., cat si in N.T. era adevarata lepra- cosmarul chiar si al celor mai puernici si curajosi dintre oameni.
Acum, cand am inteles cate ceva despre ceea ce insemna lepra in timpurile acelea si in zona aceea geografica, cu tote urmarile ei fizice, sociale si religioase, intelegem mai bine ce vrea sa spuna Evanghelia cand relateaza ca ”a venit la Iisus un lepros.”
Oare de ce Mantuitorul se lasa cautat de cei in nevoie? De ce nu S-a dus El la toti cei bolnavi pentru a-i vindeca? Nu a spus chiar El, intr-o ocazie , ca “Fiul omului a venit sa caute si sa mantuiasca ce era pierdut”? ( Luca 19,10 ) In majoritatea cazurilor relatate in Evanghelie, cei care au avut initiativa au fost cei bolnavi, fie ca au venit singuri, fie ca au fost adusi de rude sau prieteni. Doar in putine cazuri Mantuitorul i-a cautat pe cei in suferinta acolo unde se aflau .
De ce Iisus asteapta sa venim la El?  Pentru ca El nici nu mantuieste, nici nu vindeca pe cineva care nu doreste lucrul acesta. Daca un om doreste vindecarea si mantuirea, el trebuie sa vina la Iisus!   “Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna”  Matei11, 28
Mantuitorul a strabatut cerurile, de la tronul lui Dumnezeu, pentru a fi cu noi pe acest pamant blestemat. De ce nu am face si noi un singur pas spre El? Acest singur pas spre El este un act de vointa pe care Isus il asteapta de la noi inainte ca El sa ne dea , cu toata bucuria, atat mantuirea, cat si vindecarea.
Daca se vor pierde milioane de oameni, aceasta se va intampla nu pentru ca Dumnezeu ar fi departe si nu se poate ajunge la El, ci pentru ca nu au vrut sa faca acest singur pas spre El. Credeti ca i-a fost usor leprosului sa vina la Domnul? Sunt convins ca nu i-a fost deloc usor sa ia aceasta hotarare. Iata cateva motive:
-Din zilele lui Elisei nu se mai raporteaza nicio minune de vindecare a leprei. Nici despre Iisus nu ni se spune ca ar fi vindecat pe cineva de lepra inaintea acestui caz. Asadar, leprosul nu avea niciun precedent care sa-l incurajeze. In plus, in zona aceea se aflau multi leprosi, insa niciunul nu dadea semne de credinta in puterea vindecatoare a Mantuitorului. Nu era nimic care sa-i dea speranta.
-In cartea “Hristos Lumina Lumii”, in capitolul “Poti sa ma curatesti”, ne sunt descrise luptele sufletesti ale acestui om inainte de a lua decizia de a veni la Iisus. Oare il va primi si pe el? Nu-l va trata asa cum il tratau fariseii si carturarii? S-ar fi oprit Iisus la un om despre care se spunea ca a primit pedeapsa lui Dumnezeu? Oare Iisus, vazandu-l, nu va rosti un blestem asupra lui, trimitandu-l in pustie?
-Si apoi, cum ar fi putut sa se apropie de Mantuitorul, care era mereu inconjurat de multime, atata timp cat legea il impiedica sa se apropie de ea? Calcand prevederile legii lui Moise, leprosul isi risca viata.
Dar, in timp ce aceste framantari si indoieli ii ravaseau sufletul, in minte ii veneau si alte ganduri care il indemnau sa faca pasul credintei:
-Iisus inca nu refuzase pe nimeni. Toti stiau acest lucru, inclusiv leprosul.
-Apoi, leprosul auzise multe lucruri incurajatoare despre invatatura lui Iisus si despre minunile Lui.
Iata ganduri dupa ganduri, unele care ii dadeau speranta, altele care il faceau sa se teama de un refuz. In inima leprosului se dadea o lupta intre indoiala si credinta, intre imboldul de a veni la Mantuitorul si retinerea de a nu veni la El.
In cele din urma leprosul ia hotararea cea buna: Se va duce la Iisus cu orice risc. Chiar daca va fi respins , chiar daca va fi privit cu scarba si dispret de concetatenii sai, chiar daca isi va pierde viata. Se va duce la Iisus orice s-ar intampla.
Aceasta a fost hotararea lui salvatoare. Pentru ca decizia este a noastra si numai a noastra. Nici Satana cu intregul iad , nici Dumnezeu cu intregul cer, nu vor trece peste hotararea noastra. Alegerea libera este un drept al oricarei fiinte inteligente din acest Univers, drept pe care il garanteaza Insusi Creatorul. Dumnezeu ne promite putere, insa asteapta ca noi sa facem alegerea cea buna.
Leprosul s-a hotarat sa mearga la Iisus, insa cum sa ajunga la El? Ca sa intre intr-o localitate era exclus. Ii era imposibil acest lucru, avand in vedere interdictiile severe cu privire la leprosi. El stia insa ca Mantuitorul predica mult in afara localitatilor. Si iata ca se iveste ocazia: Iisus vine sa predice si sa vindece chiar pe tarmul Lacului Galileii.
O mare multime este adunata in jurul Lui. Leprosul priveste de departe scena, inca neindraznind sa se apropie. Apoi isi ia inima in dinti. Se apropie usor, mai mult, tot mai mult…Il vede pe Iisus vindecand orbi, schiopi, slabanogi, iar speranta i se aprinde in suflet. Nici nu-si da seama ca s-a apropiat prea mult de multimea care-l priveste ingrozita si se da in laturi. Leprosul uita de toate restrictiile, Il vede doar pe Mantuitorul si merge direct spre El. Unii incearca sa-l opreasca cu scarba, dar el inainteaza asemenea unui demnitar in fata caruia multimea se da in laturi.
Infatisarea ii este ingrozitoare: hainele ii sunt murdare si sfasiate, trupul ii este plin de rani in care carnea ii putrezeste, parul ii este ravasit, privirea ii este disperata. Ajunge in fata lui Iisus, cade in genunchi si spune:   “Daca vrei, poti sa ma curatesti.”
Spunand aceste cateva cuvinte, leprosul dovedeste ca a inteles ceva ceea ce multi oameni nu inteleg. Si anume, ca la Dumnezeu nu este o problema de a putea sau a nu putea sa faca ceva pentru noi. El este atotputernic si “la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinta”. ( Marcu 10,27 )
Daca Dumnezeu nu face ceea ce-I cerem noi, aceasta se intampla nu pentru ca nu poate, nici pentru ca Satana pune piedici, nici pentru ca Dumnezeu depinde de imprejurari, ci pentru simplul motiv ca El nu vrea sa faca acel lucru. De ce nu vrea?  Pentru ca El are un orizont infinit mai larg decat al nostru, dorindu-ne binele vesnic.
Ce bine ar fi daca in rugaciunile noastre, indiferent ce probleme am avea, am adauga: “Doamne daca vrei…” !
     “Lui Isus I S-a facut mila”
Cat de incurajator e acest gand! In timp ce multimea se da in laturi cu dispret, cu groaza si cu scarba la apropierea leprosului, lui Iisus I se face mila. Nu va pierdeti cumpatul cand oamenii nu va inteleg durerile! Nici cand sotul sau sotia, rudele sau fratii din biserica nu va inteleg. Iisus priveste intotdeauna cu mila spre noi. Aceasta e natura Lui. El asa este si nu poate fi altfel.
“Caci n-avem un Mare Preot care sa nu aibe mila de slabiciunile noastre, ci Unul care in toate lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat. Sa ne apropiem dar cu deplina incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare si sa gasim har, pentru ca sa fim ajutati la vreme de nevoie.”      Evrei 4, 15-16
“S-a atins de el”
Domnul il putea vindeca pe lepros doar poruncind, fara sa-l atinga. Gestul de a atinge un lepros ne spune ceva despre  Dumnezeu:
1. Este o dovada ca El nu poate fi contaminat de lepra pacatului, dimpotriva, El o poate vindeca.
2. Atingera leprosului este o Evanghelie in simbure. Atingandu-l pe lepros, Iisus devine Pontifex Maximus, Cel care a realizat un pod peste prapastia pacatului intre Tatal si omul pacatos. Cu o mana legata de Tatal cel vesnic si cu cealalta legata de lepros, Iisus dovedeste ca poate salva pe orice pacatos, oricat de adanca ar fi groapa in care se afla.
    “I-a spus sa plece numaidecat”
De ce aceasta urgenta? De ce Iisus nu l-a lasat pe cel vindecat sa mai ramana in preajma Sa? Iisus stia prea bine de ce:
1. Preotii nu trebuiau sa afle de vindecarea aceasta inainte de a-l fi declarat vindecat pe lepros. Altfel, reabilitarea omului ar fi intarziat, iar el ar fi avut de suferit in continuare.
2. Iisus Insusi ar fi putut fi acuzat de incalcarea legii cu privire la lepra, lucru care ar fi impiedicat predicarea Evangheliei. .
    “Vezi sa nu spui nimic”
Daca prima porunca a Mantuitorului o intelegem, pe aceasta nu o putem explica prea usor. Pentru poporul evreu , de abia iesit din robia egipteana, cea mai grea porunca a fost “Stati linistiti!” Este cea mai grea porunca: sa nu faci nimic, sa nu spui nimic, cand, din fire, noi mereu trebuie sa facem ceva, sa spunem ceva.
Leprosul nu a ascultat de aceasta porunca. El nu a putut tacea. Considerand ca Iisus l-a oprit sa povesteasca despre vindecare din simpla modestie, el a imprastiat vestea peste tot. Rezultatul? Iisus a fost nevoit sa-Si intrerupa lucrarea pentru un timp.
Asa se intampla cand noi, oamenii, ne consideram mai destepti decat Cel care ne-a creat. Porunca de a tacea in unele situatii ni se pare absurda, de aceea ni se pare greu de indeplinit. Sa taci? Sa nu faci lucrare misionara intr-o anumita imprejurare? E absurd!
Totusi, Marele Comandant stie cand trebuie sa tacem, stie si cand trebuie sa vorbim. Biblia ne ofera si dovezi in acest sens. Cand Pavel dorea sa intre in Asia ca sa predice Evanghelia, Duhul Sfant nu i-a dat voie. Apoi, cand a dorit sa intre in Bitinia, de asemenea a fost oprit de Duhul lui Dumnezeu. ( Faptele Apostolilor 16,6.7 )
Noi suntem angrenati intr-o lupta pe viata si pe moarte. Pe viata sau moarte vesnica. Vrajmasul sufletelor noastre este mult, mult mai inteligent decat noi. De aceea avem nevoie de un Comandant intelept, care sa ne dirijeze in fiecare clipa pe “frontul”acestei lupte milenare. Vestea buna este ca aceasta lupta se apropie cu pasi repezi de final. Un final glorios!
Asadar, sunt ocazii in care trebuie sa vorbim, dar sunt si ocazii in care trebuie sa tacem. Si aceasta spre binele lucrarii Sale. Marea noastra problema este de unde stim cand sa vorbim si cand sa tacem? Este doar problema noastra, nu si a lui Dumnezeu. Solutia Lui este o buna legatura cu Mantuitorul, legatura ce ne va umple de prezenta Duhului Sfant. Iar aceasta prezenta ne va asigura calauzirea in fiecare amanunt al vietii.
Cum indraznim noi, oamenii, sa vorbim atunci cand trebuie sa tacem si sa tacem atunci cand trebuie sa vorbim?
Cum indraznim sa facem ceea ce Dumnezeu ne-a interzis, in acelasi timp nefacand ceea ce El ne-a poruncit?
Am intalnit in viata destui oameni care se aflau cu un pas inaintea lui Isus, oameni grabiti, care vor sa faca sau sa spuna ceva ceea ce Domnul nu le-a poruncit.
Atentie! Noi putem pacatui si putem incurca planurile lui Dumnezeu nu numai refuzand sa facem ceea ce El ne-a aratat clar, dar si facand ceea ce El nu ne-a spus, nu ne-a insarcinat sa facem.

In aceasta ocazie am privit la una din cele mai adanci gropi in care se poate gasi un om: cea a disperarii, a lepadarii, a suferintei si a mortii.
Prin minunea savarsita cu acest lepros, Mantuitorul a dovedit inca odata ca, intr-adevar, “nu exista in aceasta lume groapa mai adanca decat profunzimea iubirii lui Dumnezeu”.
Si ce minunat este lucrul acesta!
Lori Balogh

Mari şi minunate şi de nepătruns sunt lucrările Domnului Dumnezeu în marele Plan de Mântuire a omului. Raze din rosturile acestor lucrări sunt descoperite în Cuvântul Său, după nevoie, pentru îndreptarea şi îmbărbătarea noastră.

Pentru binele Preotului, al Împăratului şi al Poporului, El a găsit de cuviinţă să-şi pună la lucru printre ei nişte soli ai Săi pe care i-a numit PROOROCI. Proorocul, fiecare la rândul său, urma să prezinte şi să reprezinte ADEVĂRUL într-o societate omenească în care Preotul şi Împăratul şi prin urmare şi Poporul, degradau. Având în vedere rolul important al proorocului în acţiunea de redresare morală, spirituală, contrafacerea Satanei s-a focalizat asupra lui. Dacă ar fi putut să facă PROOROCI MINCINOŞI pe care să-i opună PROOROCILOR ADEVĂRAŢI, şi mai ales dacă putea să atragă de partea lui din Proorocii Adevăraţi făcându-i Prooroci Mincinoşi, atunci planul său ar fi fost împlinit. Domnul Dumnezeu a fost, este şi va fi în control asupra acestui lucru. Totuşi, lupta a fost, este şi va fi grea în această privinţă, la scenă deschisă şi nimeni n-ar trebui să fie biruit în ea din moment ce Domnul Atotputernic oferă ajutorul.

Istoria proorocilor ne serveşte de învăţătură. De la Balaamul poporului din vechime şi până la Balaamul poporului de pe urmă, să ne tot dăm seama ce a fost şi ce ne aşteaptă. Personajul profetic numit PROOROCUL MINCINOS se profilează planetar şi el este suma tuturor Proorocilor mincinoşi de vreodată, prezent în Necuratul Triunvirat apocaliptic – Balaurul, Fiara, Proorocul Mincinos.

Produşii satanici nu sunt de neglijat prin numărul lor mare şi “gălăgia” mincinoasă pe care o fac, precum năvălirea unei armate de minciună. Deşi poate nu-i vedem, ei există după modelul BAAL, ASTARTEA cândva făcând tărăboi deşart la palatul lui Ahab şi al Izabelei, azi ascunşi sub veşmintele unei minciuni foarte civilizate şi moderne. Cândva se numărau. La un moment dat patrusute cincizeci ai lui Baal şi patru sute ai Astarteei. Nu era vorba de câţiva sfătuitori de care are nevoie orice rege. Numărul era îngrozitor de mare. Trăiau bine, ca într-o împărăţie a dezmăţului, chiar la palat. Numai dacă un singur sfat de câteva vorbe i-ar fi dat regelui şi reginei fiecare din aceştia, pe zi, ar fi trebuit să meargă la culcare năuciţi. De ce un NUMĂR aşa de mare? Ca să IMPRESIONEZE. Efectul STATISTIC. Unul, Ilie pe de o parte, ADEVĂRAT, opt sute cincizeci pe de altă parte, MINCINOŞI. Aproape să se sinucidă cu propriile săbii şi suliţe care le aveau cu ei. Poruncise Domnul ca Proorocii Săi să poarte săbii şi suliţe? Din fenomenul mincinos mai făcea parte şi AIURAREA. Au murit toţi.

Dar prea mare tăcere se făcuse la palat. În trei ani, Ahab şi–a refăcut încet, încet armata de prooroci. Voia probabil să ajungă la patru sute câţi avusese înainte Izabela, dar n-a mai apucat. Biblia zice “în număr de APROAPE patru sute”. Şi la acest moment i-a întrebat pe toţi odată şi nu pe fiecare în parte: “Să merg să lupt împotriva Ramatului din Galaad, sau să mă las”? Toţi proorocii, au dat acelaşi răspuns. Unanimitate. Nu ştiu de ce, până în Împărăţia Cerurilor am un disconfort faţă de UNANIMITĂŢI. “Suie-te şi Domnul îl va da în mâinile împăratului”. Aici, spectacolul proorocesc atinge paroxismul. Unul dintre ei îşi făcuse nişte COARNE. Spre stupefacţia lui Darwin, dacă s-ar fi gândit la el, acesta involuase. Spre mirarea oricui de bun simţ, imaginea unui PROOROC cu COARNE este URÂCIUNE. Mesajul său era acelaşi, dar pentru măritul rege coarnele îl făcea mai elocvent. Vai de lume. Imagine de uitat, dar care nu se poate uita.

Imaginea următoare este absurdă, demnă doar de nebunie. Aproape patru sute de prooroci în frunte cu Cel cu Coarne, spun: “Suie-te şi Domnul îl va da în mâinile împăratului”. 1 Regi 22, 6. Ei sunt crezuţi. Proorocul Mica întrebat asupra aceluiaşi lucru, răspunde la fel cu ei. “Suie-te căci vei izbândi şi Domnul îl va da în mâinile împăratului”. 1 Regi 22, 15. Nu este crezut. Este pus să jure. Proorocul Domnului, singurul acolo ca Ilie pe Carmel, spune adevărul cum se cuvine unui prooroc, după ce spusese regelui ce voia să audă, e lovit peste obraz de Cel cu Coarne şi regele nu-l crede nici acum. Nu mai este nimic de făcut. Regele nu crede PROOROCUL DOMNULUI, orice i-ar spune, regele crede PROOROCII SATANEI orice i-ar spune. Din rege n-a mai rămas nimic, din Proorocul cu Coarne au rămas probabil doar coarnele care erau de fier şi care se vor fi făcut şi ele ţărână de mult.

Este biblic să mutăm imaginea proorocică de atunci pe azi? Credeţi că s-a mai schimbat ceva, în bine, în rău? Rău că Prooroci Mincinoşi în statistici uriaşe proorocesc DE BINE? O fi vreunul de partea cealaltă, aparent singur proorocind de RĂU şi lovit peste obraz pentru acest lucru, ameninţat cu “pâinea întristării”? Care o fi realitatea? Pe vremuri era de privelişte deşi mulţi n-o percepeau. E mai perceptibilă azi, deşi mai învăluită? Se poate învăţa ceva din lecţiile istoriei? Chiar dacă nu tot, măcar câte ceva? SINDROMUL PROOROCIEI – Semn al timpului.

Fără discuţie că biruinţa este de partea Domnului, dar pentru a ne bucura de ea trebuie să fim de partea Lui.

Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)

SEMNELE  SFÂRȘITULUI          MATEI  24

Christoși mincinoși. Războaie. Cutremure de pământ. Foamete și ciumi. Persecuții. Înmulțirea fărădelegii. Evanghelia propovăduită în toată lumea. 

         ,,Când veți vedea toate aceste lucruri, să știți că Fiul Omului

                                                                         este aproape, este chiar la uși“

                                                         Semnele săptămânii 2 Februarie 2012

Ninsori și temperaturi scăzute în Estul Europei. Valul de frig siberian, care a cuprins Estul Europei, a provocat moartea a peste 60 de persoane. Temperaturile vor continua să scadă și ninsorile, nu se vor opri până la sfârșitul săptămânii. Câteva țări au fost nevoite să apeleze la serviciile armatei, pentru construirea de refugii pentru persoanele fără adăpost și pentru distribuirea de alimente.

România. Temperaturile extrem de scăzute din România au cauzat decesul a cel puțin 20 de persoane. Trupele de militari au fost mobilizate pentru salvarea persoanelor blocate în automobile din cauza zăpezii.

Ucraina. În Ucraina au fost înființate aproximativ 1.500 de centre de asistență, cu încălzire, mâncare și băutură gratuite. Cel puțin 30 de persoane, în mare parte fără adăpost, și-au pierdut viața în ultimele cinci zile și aproximativ 500 au fost tratate în spitale de diverse afecțiuni generate de frig.

Polonia. Cel puțin 15 persoane au murit înghețate în Polonia. Termometrele au înregistrat temperaturi de -30 grade, iar Ministerul de Interne emite avertizări în privința pericolului de intoxicație cu monoxid de carbon, în casele cu sobe pe cărbuni și ventilație slabă.

Cehia. În Cehia, circulația pe două linii de cale ferată a fost perturbată din cauza înghețului. Termometrele au scăzut sub -21 grade și ar putea atinge chiar -35 grade Celsius în anumite localități. Cel puțin 15 oameni și-au pierdut viața la Moscova, cei mai mulți din cauza intoxicației cu monoxid de carbon.

Bosnia. În Bosnia au fost înregistrate temperaturi de -31 grade Celsius. Zeci de sate au rămas izolate, din cauza munților de zăpadă de doi metri.

Bulgaria. În Bulgaria a pătruns un val de frig polar, iar temperaturile au scăzut sub -30 grade Celsius. Cel puțin cinci persoane au murit. Străzile înghețate au dus la producerea de numeroase accidente. Multe persoane au avut nevoie de îngrijiri medicale, în urma căzăturilor pe gheață.

Serbia. Cel puțin trei persoane și-au pierdut viața în regiunile muntoase din sud-estul Serbiei, din cauza viscolului puternic din zonă. Autoritățile au decretat stare de urgență în 13 orașe și au apelat la serviciile armatei și pompierilor pentru transportarea proviziilor în satele izolate de restul țării din cauza zăpezii viscolite.

Germania. În Germania, temperaturile termometrelor au atins -16 grade Celsius. Organizațiile umanitare au acordat o atenție deosebită persoanelor fără adăpost. În centrul Greciei au fost închise numeroase școli, iar la Atena sălile de sport au fost transformate în adăposturi.

Siberia și Țările Baltice. Din cauza temperaturilor de -45 grade Celsius, instituțiile de învățământ din Siberia au fost închise. În Oimiakon, localitatea cu cea mai scăzută temperatură de pe glob, au fost întregistrate -54 de grade. Și țările baltice au fost afectate de temperaturi scăzute, -27 grade în Estonia și -30 în Letonia și Lituania.

Călători și călătorii. Adesea viața creștinului este asemănată cu o călătorie, în mod special cu una care ne duce pe o cale strâmtă și anevoioasă. Iată însă că în zilele noastre situația cunoaște schimbări radicale în viața de toate zilele, cât și în cea spirituală. Să începem cu viața de toate zilele. Am avut privilegiul în ultimele luni să călătoresc cu diverse destinații și am putut constata că în ciuda faptului că pasagerii care iau avionul trebuie să plătească chiar și pentru prima valiză, numărul acestora nu a scăzut. Am constatat de asemenea că pasagerii iau cu ei tot felul de lucruri care nu sunt esențiale, că mare și mic cară după ei bagaje pline cu tot felul de accesorii care îi fac să se simtă ca acasă. Am văzut de asemenea destul de multe animale care merg și ele în vacanță, producând destule probleme. Așa de exemplu zilele acestea zborul Air Canada 603 Halifax- Toronto a rămas imobilizat peste 4 ore în Halifax, deoarece o pisică a scăpat din coșul în care călătorea, a ajuns în cockpit și s-a ascuns în spatele tablourilor de comanadă ale avionului. A fost necesar ca mecanicii să demonteze circuitele și să elibereze pisica. Ce să mai vorbim despre mașini care sunt echipate cu ecrane de TV, și tot felul de alte aparate care mai de care mai sofisticate. Cât despre RV sunt adevărate apartamente pe roți multe dintre ele mai dotate ca un apartament normal. Să discutăm puțin despre viața spirituală. Asemenea celei cotidiene creștinii doresc să care cu ei pe calea care ar fi trebuit să fie strâmtă și dificilă, tot felul de obiceiuri care nu au nimic deaface cu creștinismul. Încet încet, fără să știm, unul câte unul din aceste bagaje iau loc în viața noastră, ne îngreunează, sau chiar opresc înaintarea, dar noi nu le dăm atenție, ba chiar le promovăm. Când a fost ultima dată când ai făcut inventarul bagajelor tale, când le-ai cântărit și eventual ai făcut o selecție ca să nu plătești prea mult la avion? Când ai făcut pentru ultima dată un inventar al bagajelor tale spirituale, a practicilor mai mult sau mai puțin creștine care ți-au îngreunat avansarea pe cale Cerului? Dacă nu ai făcut-o de mult, ce-ar fi dacă acum la început de an am face un asemenea inventar.

Au trecut numai câteva decenii. Cu ocazia schimbării proprietarului complexului sportiv Maple Leaf Gardens din Toronto, a fost deschisă o casetă zidită în temelia edificiului în 21 septembrie 1931, dată la care a avut loc ceremonia de începere a clădirii edificiului. În această casetă din cupru masiv, se aflau ziarele zilei: the Toronto Daily Star, the Globe, the Mail and Empire și the Evening Telegram, precum și alte documente cu referire la activitățile sportive care aveau loc în această arenă. Ziarele respective conțineau referiri la șomaj 30%, la faptul că faimosul ganster Al Capone tocmai fusese eliberat din închisoare, etc. Pe mine personal m-a impresionat remarca din articolul reporterului de la the Toronto Daily Star, un anume Ernest Hemingway, faimosul scriitor de mai târziu, care se lamenta că spre deosebire de Paris unde locuise înainte, în Toronto “oraș al bisericilor” este ilegal să cumperi duminica chiar și o bomboană. Vremea a trecut, numărul bisericilor a rămas același, moravurile s-au schimbat. Astăzi poți cumpăra în Toronto, în fiecare duminică a anului tot ce-ți dorește inima, nu numai bomboane și orice altceva de mâncare, chiar haine, mobile și mașini. Cu excepția instituțiilor guvernamentale, toate businisurile sunt deschise. Într-adevăr au trecut numai câteva decenii, dar moravurile s-au schimbat și nu în bine.

Om nou cu obiceiuri vechi. Aceasta ar putea fi pe scurt caracterizarea pe care o putem face despre Mohammad Shafia și o parte din familia sa, după o saga care durează din iunie 2009, când prima sa soție și 3 din fetele sale au fost găsite înecate într-un canal în Kingston Ontario, Canada. La scurtă vreme poliția a ajuns la concluzia că nu era vorba de un accident de circulație, că mașina lor nu ajunsese din greșeală în apele adânci ale canalului, ci fusese împinsă acolo. După 9 săptămâni de proces în care martorii ambelor părți s-au perindat la bară făcând tot felul de declarații, juriul a condamnat pe Mohammad Shafia, pe fiul său Hamed Shafia și pe actuala sa soție Tooba Mohammad Yahya, la închisoare pe viață. Deci domnul Safia nemulțumit că cele 3 fete ale sale se comportă într-o manieră prea occidentală, adică au prieteni nonmusulmani, se îmbracă provocator, se machiază și merge la petreceri, a hotărât să-și răzbune onoarea pătată, după părerea sa, și să le extermine, pe ele și mama lor, prima sa soție. În ciuda faptului că Safia trăia în Canada numai din 2007, Safia un bărbat îmbrăcat elegant, care conducea o limuzină de lux și este proprietarul unui mall evaluat la peste 1 milion de dolari, și al unei vile care rivalizează cu un palat, era atașat la tradițiile țării sale de origine, Afganistanul. El dorea ca familia sa să respecte cu strictețe regulile islamului. El se bucura de avantajele liniști și prosperității din Montreal unde trăia, făcea afaceri pe picior mare, dar impunea familiei tradiții care erau exact contrariul celor canadiene. Adesea în viața de toate zilele și mai ales în cea spirituală, este greu de deslușit dacă un “om nou” este nou cu adevărat sau numai la exterior.

Despre tradiții. În aceeași ordine de idei, de această dată în provincia Kunduz, din nord Afganistan, poliția este pe urmele lui Sher Mohammed, în vârstă de 29 de ani. Acum 4 ani el s-a căsătorit cu actuala soție, Storay, care abia împlinind 22 de ani, a dat naștere celui de-al 3-lea copil. De unde și conflictul care a dus la asasinarea ei. Soțul și familia lui au fost foarte supărați că și al 3-lea copil este tot fată, așa că Mohammed ajutat de mama sa au bătut-o bine pe Storay, pentru că nu a născut un băiat. Ca și cum această corecție nu a fost de ajuns, ei și-au continuat disciplina prin a o strangula. Apoi ca un brav ce este, Mohammed, a dispărut în munți ca să scape de poliție care pentru moment trebuie să se mulțumească să țină în închisoare numai pe mama lui. Wali Hazrata, mama lui Mohammed, neagă că băiatul ei ar avea ceva deaface cu această crimă, ea spune că dimpotrivă nora s-a sinucis simțindu-se vinovată că a născut numai fete. Autoritățile din nordul afganistanului raportează numeroase cazuri când tinere sunt maltratate că nu vor să se mărite cu forța.

Germania. Repatriați forțat. Deși, în cei 19 ani de ședere în Republica Federală, soții Nguyen s-au purtat ireproșabil, aceștia au fost repatriați forțat. Până la urmă, protestele locuitorilor din Saxonia Inferioară au convins Ministerul de Interne să-i aducă acasă. La ora trei dimineața, poliția i-a ridicat pe membri familiei Nguyen din apartamentul în care locuiau, în localitatea saxonă Hoya. Părinții și doi dintre copiii cuplului, ambii minori, au fost duși direct la aeroportul din Frankfurt și urcați în avion cu destinația Vietnam. În Germania a rămas doar Ngoc Lan. În vârstă de 20 de ani, fata a primit, pe cont propriu, drept de ședere permanentă în Germania. Înainte de expluzare, familia originară din Vietnam și-a petrecut un an întreg pendulând între plângeri și petiții. Toate au fost respinse, rând pe rând, pentru că, din punct de vedere juridic, repatrierea forțată a familiei Nguyen a fost justificată. În 1992, domnul Nguyen a sosit în Germania cu ajutorul unei călăuze. De asemenea, soția și fetița (primul copil al cuplului) au călătorit clandestin. Acum însă în balanță se găsesc aspectul juridic al problemei și cel uman. În ultimii nouăsprezece ani acești oameni au trăit în Germania și s-au integrat bine în societate. Familia Nguyen nu a solicitat asistență financiară din partea statului. Toți vorbesc limba germană, iar doi din cei trei copii sunt născuți în Republica Federală. “Familia respectivă a împlinit toate așteptările pe care le avem de la solicitanții de azil și cu toate acestea, a fost expulzată”, a spus Renate Paul – reprezentantă a administrației bisericii din Hoya, instituție care, în ultimii șase ani, i-a acordat sprijin acestei familii. Cazurile complicate ajung la o comisie specială, însărcinată cu găsirea unor soluții individuale. În fiecare land german există un asemenea for compus, de regulă, din politicieni, reprezentanți ai Bisericii și ai asociațiilor cetățenești. Dar aceste comitete fac numai recomandări. Decizia finală stă în puterea autorităților de land. În cazul familiei Nguyen, a fost invocat paragraful 25 din legea privind acordarea dreptului de ședere, în care se face referire la dreptul de rezidență temporară sau permanentă din motive umanitare. Andreas Schwantner de la organizația Amnesty International afirmă că “există aspecte de care se ține seama în asemenea cazuri: șederea prelungită în Germania, eforturile depuse în vederea integrării, siguranța materială și un cazier intact”. Familia expulzată a îndeplinit toate aceste criterii, cu o singură excepție: la sosirea în Germania, domnul Nguyen a furnizat autorităților un nume fals. Întrucât a comis o faptă penală, comisia nu a considerat că este cazul să analizeze dosarul acestei familii. Decizia autorităților a generat un val de proteste pe plan regional. În cele din urmă, ministrul de interne a fost nevoit să permită reîntoarcerea familiei din Vietnam căreia, în prima fază, îi va fi acordată permisiunea de ședere pe o perioadă de trei ani. “Cred că merită să lupți!”, conchide Renate Paul. Cei patru membri ai familiei au pășit din nou pe pământ german în ultima zi a lunii ianuarie. De data aceasta, cu acte în regulă.

O zi fără Wikipedia. Americanilor le-a fost închisă, pentru 24 de ore, enciclopedia online pentru a li se atrage atenția asupra pericolului cenzurii. “Ar fi bine să vă faceți temele din vreme. Wikipedia va fi închisă pentru o zi”. Acesta a fost mesajul transmis americanilor, pe Twitter, de fondatorul enciclopediei electronice Wikipedia, Jimmy Wales, înainte ca portalul ediției în limba engelză să fie deconectat de la internet, în semn de protest față de apropiata dezbatere în Congresul Statelor Unite a proiectului de lege ce vizează combaterea pirateriei în online (Stop Online Piratery Act – SOPA). Este prima acțiune de acest fel și reprezintă punctul culminant al unei contestări ce durează, deja, de o lună. Criticii, activiști pentru libertatea spațiului virtual, se opun formei actuale a legii prin care se dorește a fi combătută pirateria, o inițiativă susținută de puternicile industrii americane ale filmului și respectiv, muzicii. Alături de SOPA, un alt act legislativ (Protect Intellectual  Property – PIPA) ar urma să restricționeze libera circulație a informației prin lumea virtuală. La protestul Wikipedia s-au alăturat cel puțin alte două platforme relevante pentru media electronică – Reddit și Boing Boing. Google, care ar urma să fie afectat de viitoarea lege, susține inițiativa și petiția prin care utilizatorii sunt chemați să ceară Congresului american să nu cenzureze internetul, platforma de bloguri WordPress s-a asociat și ea, postând pe pagină mesajul “Cenzurat”, în vreme ce rețeaua de socializare și microblogging Twitter a declinat asocierea cu protestatarii, cel puțin în forma aleasă de Wikipedia. “Legea este atât de largă și a fost redactată în așa fel încât va avea impact asupra a tot felul de lucruri care nu au nici o legătură cu pirateria”, a comentat, într-un interviu acordat pentru BBC, Wales. Punctul cel mai nevralgic pare a fi articolul ce prevede blocarea paginilor de internet din străinătate care oferă produse piratate. Criticii proiectelor de lege avertizează, însă, că infrastructura pusă la punct pentru a aplica legea permite arbitrariul și abuzurile. Printre criticii actualelor versiuni ale SOPA și PIPA – și implicit, susținător al demersului inițiat de Wikipedia – se numără președintele american Barack Obama, acesta cerând reprezentanților și senatorilor să modifice legea înainte de a o trimite spre ratificare Casei Albe. Congresul, însă, este controlat de adversarii politici republicani ai șefului Executivului de la Washington. Precedentul protest de amploare pe internet a avut în centrul atenției motorul de căutare Google, concernul luând decizia de a se retrage din China, în semn de protest față de cenzura practicată de regimul de la Beijing. Gestul gigantului din lumea virtuală a fost comparat, la acel moment, cu deciziile de politică externă ale unui stat din lumea reală. În prezent, în Germania, pe portalul YouTube, o bună parte dintre fișierele încărcate nu sunt disponibile întrucât încalcă legislația privitoare la drepturile de autor. De respectarea acestora se ocupă, la nivel federal, o societate intitulată GEMA.

Minte sănătoasă în corp sănătos. Tensiunea arterială. Își mai aduce cineva aminte când a fost ultima dată la medic? A măsurat medicul tensiunea arterială în amândouă brațele? Dacă a făcut-o numai întru-un singur braț probabil că nu a procedat corect, sugerează un nou studiu publicat săptămâna aceasta de revista medicală britanică The Lancet. Tensiunea arterială ar trebui să fie aproximativ la fel în amândouă brațele, iar dacă într-unul din brațe tensiunea systolică este mai ridicată cu 15 mm Hg, sau mai mult, este posibil ca acea persoană să sufere de maladii cardiovasculare. Termenul de tensiune arterială, se referă la presiunea interioară arterială a sângelui în sistemul sangvin și se măsoară în milimetri de mercur (mm Hg). Primul număr, systolic, este considerat ca normal între 100 și 140 mm Hg, deși mai recent unii cercetători sunt de părere că un număr normal ar trebui să fie între 90 și 120 mm Hg, iar al doilea număr, diastolic, este considerat normal între 60 și 80 mm Hg. Cercetătorii britanici sunt de părere că o tesiune systolică mai elevată într-un braț este un semn de obstrucție în interiorul arterelor care sugerează un risc elevat pentru strokes, atacuri cardiace, și maladii vasculare periferice. “Dacă o arteră dintr-un braț este mai obstrucționată decât în brațul celălalt, presiunea systolică va fi mai ridicată”, explică Dr. William O’Neill, profesor de cardiologie la University of Miami School of Medicine. “Tradițional, medicii verifică tensiunea numai la un braț”, a adăugat Dr. O’Neill. Rezultatele studiului britanic arată că o diferență de 15 mm Hg, sau mai mult, a fost asociată cu un risc ridicat de arteroscleroză în arterele de sânge care transportă sângele la picioare. Această diferență în tensiunea systolică a fost asociată cu un risc de 70% mai ridicat de deces în urma unui incident cardiovascular. “Descoperirea noastră ar trebui să fie încorporată în planurile de viitor pentru felul în care tensiunea arterială este măsurată”, a declarat autorul studiului Dr. Christopher Clark, de la Peninsula College of Medicine and Dentistry, University of Exeter in Devon, England.

Textul săptămânii. ,,Cum se îndură un tată de copiii lui, așa se îndură Domnul de cei ce se tem de El”. Psalmul 103,13

Petre și Paul Gheorghe

Autor Lori Balogh

Sursa: www.loribalogh.ro

“Evanghelia Imparatiei”

Cine ar fi crezut acum doua milenii ca un perceptor de taxe evreu, vandut autoritatilor romane de ocupatie, va ajunge sa scrie cea mai citita carte din lume ?
Daca am fi trait in Palestina primului secol, cu greu am fi crezut ca vamesul Levi Matei va ajunge sa scrie un bestseller al tuturor timpurilor : Evanghelia care ii poarta numele. Da, aceasta carte este cea mai citita carte din intreaga Biblie, cea mai citita carte din lume…

Supranumita si “Evanghelia Imparatiei”, datorita folosirii dese a expresiei “Imparatia cerurilor”, Evanghelia lui Matei a fost scrisa in ebraica, fiind destinata in special poporului evreu.  Acesta este si motivul pentru care cartea e plina de aluzii la traditiile, obiceiurile, credinta si amintirile israelitilor. Apoi, catre anul 60 d.Chr, autorul a completat lucrarea in limba greaca.

Evanghelia lui Matei nu este altceva decat o suma de note luate la intamplare, dupa impresiile traite de autor si fara sa respecte criteriul cronologic.

Omul Levi Matei ?

Stim foarte putine detalii despre el. Aproape nimic… Toate rapoartele in legatura cu el se rezuma la momentul chemarii lui in slujba lui Iisus : Matei 9, 9-13.
Toti parintii Bisericii, incepand cu Papias, ucenicul lui Ioan, sunt de acord ca el este autorul Evangheliei care-i poarta numele. Traditia sustine ca, dupa Cincizecime, Matei a predicat cativa ani in Palestina, apoi a facut cateva calatorii misionare, sfarsind prin a fi martirizat.

Totusi, in ciuda lipsei informatiilor legate de viata si activitatea sa, o analiza atenta a pasajelor biblice scoate in evidenta o calitate a lui: modestia. De ce sustin acest lucru ? Iata argumentele mele:

1) Desi Matei este autorul incontestabil al Evangheliei ce-i poarta numele, el personal nu afirma niciodata acest lucru. Singurul amanunt pe care il aminteste despre sine este faptul ca era vames. Niciun alt evanghelist nu spune nimic despre ocupatia sa. Matei este singurul care se numeste pe sine “Matei – Vamesul” ( Matei 10, 3 ).

2) Observati, va rog, modul in care Matei se raporteaza la sine, in Evanghelia care-i poarta numele. El vorbeste despre sine ca despre un om oarecare: “omul acela” ( Matei 9, 9 up. ).

3) In pasajul biblic citat mai sus este vorba de o masa data  in cinstea lui Iisus. Cine era gazda ? Matei nu aminteste nimic in Evanghelia sa ca “ospatul  mare” era dat chiar de el. Marcu si Luca insa confirma acest lucru ( Marcu 2, 15; Luca 5, 29 ).

Tinand cont de toate aceste detalii, nu putem trage decat o singura concluzie: Matei era, in ciuda ocupatiei lui ingrate, un om deosebit de modest. Daca trebuie sa spuna ceva despre sine, atunci spune doar ca era vames, ca la masa erau invitati “vamesi si pacatosi” si ca Iisus a venit sa cheme la pocainta pe vamesi si pe pacatosi.  In spatele uniformei pe care o purta, profund  dispretuita de concetatenii sai,  batea o inima mare. Iar Iisus o cunostea prea bine…

Si atunci, permiteti-mi sa ma intreb: in spatele atator uniforme si titluri dispretuite de ochii nostri omenesti, oare cate inimi nu bat in ritmul inimii lui Dumnezeu ? Cate caractere puternice nu se ascund in anonimii lumii acesteia ? Cat de des ne lasam inselati in aprecierile noastre, incercand sa-i clasificam pe semenii nostri dupa aparente, nu dupa esente !
Matei este unul din “anonimii celebri”. Anonim si dispretuit de oameni, dar celebru in ochii cerului…

Ca intelect, Matei trebuie sa fi fost un om bine pregatit. Meseria lui cerea cunoasterea limbilor de circulatie in acea vreme: ebraica, aramaica si greaca. De asemenea, prin natura ocupatei care impunea tinerea unor evidente precise, Matei trebuie sa fi fost un om foarte ordonat. In relatia lui cu populatia, Matei trebuie sa fi avut prestanta si autoritate, avand in vedere ca in spatele uniformei pe care o purta se afla autoritatea romana.

Din punct de vedere al religiei, Matei era un practicant al religiei mozaice. Era un bun cunoscator al Scripturilor Vechiului Testament ( de altfel singurele existente la data aceea ), fapt ce rezulta din numeroasele pasaje pe care le citeaza in Evanghelia sa. Desi era un evreu inchinator al lui Iehova, concetatenii sai, dar mai ales conducatorii religiosi ai natiunii,  il considerau un apostaziat. Stiti ce insemna aceasta pentru Matei ? El nu avea nicio sansa la mantuire, fiind inclus pe lista neagra a desfranatilor si pacatosilor.

Ca profesie, lucrurile sunt si mai clare: Matei era un vames si asta spune tot. Pe vremea aceea existau cel putin patru motive mari si late pentru care un vames merita tot dispretul semenilor:

1) Vamesul era un strangator de taxe si impozite, ceea ce  facea ca el sa nu fie prea iubit de concetateni.

 2) In plus, vamesii erau  unelte ale stapanirii romane, ceea ce amplifica ura israelitilor fata de aceasta categorie profesionala.

3) Mai mult decat atat, vamesii erau recunoscuti pentru abuzurile si necinstea lor in relatiile cu poporul de rand. Ei nu se multumeau cu strangerea taxelor oficiale, ci faceau numeroase abuzuri in propriul lor interes. Cazul lui Zacheu si marturisirea facuta in fata Mantuitorului este un argument in acest sens.

4) Si, in sfarsit, ceea ce facea ca Matei sa fie urat si dispretuit de concetatenii sai, pe langa motivele deja amintite,  era si acela ca era evreu. Daca vamesii ar fi fost straini, era de inteles.

Dar ca un evreu sa se vanda  romanilor pagani pentru a stoarce taxe si impozite nedrepte, adaugand la acestea si abuzurile inerente, asta era prea de tot.
Incerc sa-mi imaginez ce simtea acest om, pe care il cunoastem ca fiind deosebit de sensibil, traind intr-o societate care-l dispretuia de moarte. In Evanghelia sa, Matei foloseste adesea expresii care redau dispretul profund al contemporanilor fata de vamesi:

- “Ca un pagan si ca un vames “ ( Matei 18, 17 )
- “ Vamesii si desfranatele “ ( Matei 21, 31 )
- “Un prieten al vamesilor si pacatosilor” ( Matei 11, 19 )

V-ati intrebat vreodata de ce Mantuitorul a rostit “Pilda fariseului si vamesului” ? De ce nu a numit-o , de exemplu: Pilda fariseului si desfranatului ? Stiti de ce ? Pentru ca in societatea vremii a fi vames insemna a fi pe o treapta inferioara unui desfranat.  Matei traia intr-o societate care-l aruncase la periferia ei, asemenea unui rebut. Era privit ca un gunoi, mai periculos chiar decat un pagan, un desfranat sau un criminal. De ce mai periculos ? Pentru ca societatea israelita putea lua masuri impotriva pacatosilor obisnuiti, insa impotriva unui vames, nu. El era ocrotit de umbrela autoritatii romane…

Chemarea

Cand citim relatarea  Evangheliilor cu privire la chemarea lui Levi Matei la ucenicie avem senzatia ca totul s-a produs doar in cateva secunde. Matei apare ca si hipnotizat in prezenta Mantuitorului si, desi nu L-a vazut si auzit niciodata pe Iisus, lasa totul si-L urmeaza. Un gest de grava imprudenta, nu-i asa ? Cum sa-ti parasesti rostul si sa te duci dupa un necunoscut ?

Iata cum descrie Sterie Diamandi acest moment in cartea sa “Fiul lui Dumnezeu – Fiul Omului “: “Intr-una din zile, pe cand statea la vama, indeletnicindu-se cu strangerea birurilor, tintuit de privirile dusmanoase ale trecatorilor, Matei se pomeneste cu un strain care ii spune poruncitor si categoric: “Levi, urmeaza-Ma !”

Cat de gresit a inteles autorul amintit acest moment ! Era oare Iisus un “strain” pentru Matei ? Si apoi, chiar atat de poruncitor si categoric i s-a adresat Mantuitorul ? Sa incercam sa intelegem ce s-a petrecut in realitate.

La data chemarii in slujba lui Iisus, Matei lucra in Capernaum, cetate din Galileea situata pe tarmul occidental al Marii Ghenezaret ( Marea Galileii ). Cetatea se afla la intretaierea drumurilor comerciale ce legau Siria de Egipt, lucru ce ne intareste convingerea ca acolo se afla un oficiu vamal. In Capernaum locuiau multi sirieni si greci alaturi de iudei, deci populatia era pestrita, culturile fiind amestecate.  De asemenea, Capernaum era cetatea lui Petru, dar si a lui Iisus dupa arestarea lui Ioan Botezatorul.

De ce toate aceste amanunte ? Pentru ca ele ne intaresc convingerea ca la data chemarii sale, Matei trebuie sa fi auzit de lucrarea lui Iisus in Iudeea, apoi si in Galileea. Serviciul pe care il avea il punea in legatura cu multi oameni care calatoreau. Auzind despre nenumaratele minuni savarsite de Iisus,  despre invataturile rostite de Acesta, dar mai ales despre caracterul Celui ce Isi zicea Fiul Omului, in sufletul vamesului din Capernaum se trezeste dorinta de a-L cunoaste mai mult. Duhul Sfant lucra in inima sa, aratandu-i cat era de gol sufleteste si cat era de nefericit in ciuda bogatiei pe care o detinea.

Bani avea din belsug, se avea bine cu autoritatile romane, avea si autoritate intre semenii lui…Insa toate nu aveau nicio valoare pentru omul care se simtea singur si dispretuit in mijlocul unui popor care-l lepadase la periferia societatii. Poate ca Matei L-a auzit personal pe Mantuitorul predicand in unele ocazii…Ceva ii spunea lui Matei ca acest Om poate sa-i aduca fericirea si siguranta dupa care tanjea atat de mult.

Ar fi vrut sa se apropie de El, dar…Matei cunostea bine exclusivismul si mandria rabinilor. Avusese de nenumarate ori de-a face cu purtarea lor distanta, ceea ce il facea sa se intrebe: Oare si Iisus era la fel ? Il va accepta in preajma pe el, un vames ? Sa nu uitam ca Matei era evreu, ceea ce il predispunea la o multime de prejudecati cu privire la Mesia.

Auzind despre lucrarea lui Iisus, si poate auzindu-L predicand, Matei se hotaraste sa restudieze Scripturile pentru a verifica cele descoperite cu privire la Mesia. Incepe sa se roage mai profund, simtind ca ceva trebuia sa se intample in viata lui neimplinita si nefericita. Pe masura ce studiaza Scriptura, golul sufletesc devine tot mai mare, iar simtamantul pacatoseniei creste de la o zi la alta. Matei isi vede acum necinstea, abuzurile si pacatul in toata goliciunea lui, recunoscand in forul sau interior ca merita din plin ocara si dispretul societatii. Matei striga la Dumnezeu dupa mantuire, asteapta un raspuns , dar nu stie nici cine, nici cand , nici modul in care va primi acest ajutor.

Ce s-a intamplat in ziua chemarii lui Matei cu cateva ore inainte ? Aflam chiar de la viitorul evanghelist, atunci cand  relateaza despre vindecarea paraliticului din Capernaum ( Matei 9, 1-8 ).

Ceea ce s-a intamplat in acea casa in care Mantuitorul l-a vindecat pe paralitic ridica unele probleme serioase intre iudei. Fariseii, in mod deosebit, nu se legau atat de vindecarea propriu-zisa, cat de dreptul lui Iisus de a ierta pacatele. Tensiunea era maxima. Cand insa Mantuitorul descopera gandurile celor prezenti, teama cuprinde intreaga asistenta. Cine era acest Iisus ?

Apoi, ca dovada ca El are putere sa ierte si pacatele, Iisus il vindeca pe paralitic. Minunea aceasta i-a inspaimantat pe cei prezenti. De ce ? Iisus facuse multe minuni in Galileea: vindecase un lepros, apoi il vindecase pe robul unui sutas roman, o vindecase pe soacra lui Petru…De ce multimea s-a inspaimantat la vindecarea paraliticului ? Pentru ca de data aceasta Iisus facuse minunea ca dovada a faptului ca El este Fiul lui Dumnezeu, singurul care are puterea si autoritatea de a ierta pacatele.

Ceea ce a urmat este usor de inteles. Cei ce fusesera martorii vindecarii paraliticului au iesit imediat pe strazi, povestind tuturor cele intamplate. E firesc sa credem ca Matei, aflat atunci la postul sau de lucru, a aflat printre primii despre cele intamplate, in mod deosebit problema pusa in discutie acolo. Dintr-o data , in mijlocul incertitudinilor de pana atunci, Matei capata deplina sigurare ca Iisus era Mesia, trimisul lui Dumnezeu pentru mantuirea lumii. Asadar, doar Iisus putea sa-i umple uriasul gol sufletesc. Matei avusese nevoie de un argument in plus si acest argument venise.

Iesind din casa unde-l vindecase pe paralitic, Iisus s-a indreptat spre mare. Insa drumul sau trecea prin fata oficiului vamal in care lucra Matei. Sa ne imaginam scena intalnirii celor doi.

Aflat in mijlocul documentelor de evidenta vamala, Matei statea ingandurat, meditand la evenimentele ce tocmai se intamplasera in Capernaum. Auzind pasi indreptandu-se spre intrare, Matei isi ridica privirea de pe documente si se vede dintr-o data fata in fata cu Iisus. Prima reactie este aceea de surprindere. Se asteptase ca Iisus sa aiba aceeasi privire rece si distanta ca rabinii iudei. Mereu ii fusese teama de acest lucru si de aceea statuse departe de ideea de a merge direct la Iisus.

Dar iata ca Iisus se afla acolo, in fata sa, intalnirea fiind inevitabila. Ce contrast izbitor intre ceea ce crezuse si ce era in realitate ! Privirea aceea blanda pe care niciun om nu o poate avea… Ochii aceia clari, limpezi si plini de lumina…Zambetul acela care ii incalzea inima, pana in cele mai intunecate colturi ale fiintei…Statura aceea demna, ca a unui fiu de imparat…Glasul acela dulce, asemanator celei mai alese melodii pe care o ascultase vreodata…

Toate acestea l-au coplesit pe bietul vames. Din acel moment Matei nu mai are nevoie de dovezi ca Iisus este Mesia. Dovezile le cercetase inainte, comparand versetele biblice cu ceea ce stia despre lucrarea si invataturile lui Iisus. Toate acestea insa nu reusisera sa-l determine la o predare totala. Ceea ce l-a determinat pe Matei sa se predea complet a fost intalnirea personala cu Iisus.

In cateva clipe, Matei intrevede in Persoana lui Iisus solutia tuturor framantarilor sale, raspunsul la toate rugaciunile sale arzatoare, obiectul tuturor cautarilor sale. Iisus este  prima fiinta care se apropie de el fara ura si dispret, ci cu intelegere si compasiune. In acest Iisus, Matei intrevede implinirea deplina a existentei sale, dandu-si seama ca El era de fapt ceea ce cauta, ceea ce dorea, ceea ce astepta.

Iisus nu-i spune multe cuvinte lui Matei, caci cuvintele sunt de prisos atunci cand inimile dialogheaza. Nu gasim in scurtul dialog dintre cei doi nici amenintari, nici porunci, nici argumente sau dezvinovatiri… Doar un indemn simplu: “Levi, vino dupa Mine.”

Si Matei lasa totul si-L urmeaza pe Mantuitorul: documentele de evidenta, colegii de serviciu si postul care-l costase multi bani; el lasa averea si perspectiva unui trai comod, dar si numeroasele prejudecati care stapaneau mintile iudeilor din acea vreme.

Hotararea lui Matei de a-l urma pe Iisus a fost uriasa. Nu pentru ca ar fi fost luata in cateva clipe. Aceasta hotarare a fost rodul unor lungi si nenumarate cautari, rugaciuni si framantari sufletesti. Ea a fost uriasa pentru ca Matei Il urmeaza pe Iisus fara sa-l intrebe: “Doamne, unde vom merge ? Ce va fi cu mine si familia mea ? Ce vor zice semenii mei daca vin dupa Tine ? “
Desi dispretuit de toti, inima lui Matei nu mai batea demult pentru cele lumesti. Dupa chemarea sa, Matei a devenit unul dintre cei mai apropiati colaboratori ai Mantuitorului. A simtit dragostea cerului revarsata asupra sa si a trait pana la moarte ( moarte de martir ) iubindu-si Mantuitorul pana la capat.

Concluzii

Ma intreb: Daca nu ar fi existat aceasta intalnire personala cu Iisus, oare Matei ar fi gasit singur calea spre mantuire ? Putin probabil. Cata nevoie avem de aceasta intalnire personala cu Domnul si Mantuitorul nostru ! Cunostintele noastre teologice nu vor putea niciodata inlocui experienta unei intalniri personale cu El. Prieteniile noastre nu vor putea niciodata tine locul prieteniei cu Iisus.

Matei era vames, cea mai dispretuita categorie sociala a vremii si culturii in care traia. Si, cu toate acestea, Iisus a vazut in el un posibil mostenitor al Imparatiei cerurilor. Si atunci ma intreb din nou: Oare cate suflete sincere se afla  in mijlocul categoriilor celor mai dispretuite ale lumii noastre ? Cine sunt eu ca sa stabilesc cine merita mantuirea si cine nu o merita ?
Pentru ca sa-L poata urma pe Iisus, Matei a trebuit sa renunte la multe lucruri: un serviciu comod, o relatie buna cu autoritatile romane, o situatie materiala de invidiat. Tu si cu mine la ce suntem dispusi sa renuntam ? Dragostea adevarata cere intotdeauna sacrificii. De ce nu ar cere sacrificii si dragostea noastra  pentru Dumnezeu ?

Tu ce esti dispus sa sacrifici pentru El ?

Lori Balogh

   COINCIDENŢĂ sau PROFEŢIE?

Simbolul Uniunii Europene este o statuie reprezentând zeiţa – păgână bineînţeles -, Europa, călărind o fiară sălbatică. Ea este aşezată în faţa sediului central din capitala Belgiei. Nu este locul şi nici cazul să ne ocupăm acum despre povestea şi variantele ei în legătură cu Europa şi Zeus din mitologia greacă, personaje prea mitologice pentru vreo tangenţă creştină. Şi totuşi, reprezentarea este CA LA CARTE, CARTEA de data aceasta fiind nu ceea ce înţelegem în mod obişnuit folosind această zicere de fiecare zi, ci CARTEA CĂRŢILOR, adică Sfânta Scriptură. Stăm cu Biblia deschisă lângă statuia simbol a Europei Unite şi citim aşa: “Şi am văzut o femeie şezând pe o fiară….” Apocalipsa 17,3. Poate cineva zice că nu este frumos SĂ FACEM noi vreo legătură între ceea ce VEDEM şi ceea ce CITIM, dar dacă ESTE deja o legătură, atunci importanţa acestui lucru este nebănuit de mare, adică pur şi simplu ne aflăm la sfârşitul istoriei acestei lumi. De aceea întrebarea COINCIDENŢĂ sau PROFEŢIE dă în clocot în mintea oricui se simte responsabil a şti.

Nu este vorba aici de filozofia COINCIDENŢIA izvodită de Nicolaus Cusanus trimis de Vatican la Bizanţ să refacă marea schismă – prima mare încercare ecumenică între Biserica de Apus şi cea de Răsărit -, puţin după anul 1400 şi care a refuzat propunerea de a fi papă (al doilea papă neitalian). Nu este vorba nici de prelungirea acesteia în psihologie de către Jung şi chiar Mircea Eliade pe ideea COINCIDENTIA OPPOSITORUM sau MYSTERIUM CONIUNCTIONIS. Desigur, în lumea naturală, legica existenţei este prezentă în OPPOSITORUM, lumină-întunerec, rece-cald, pozitiv-negativ etc. Dar în lumea spirituală, BINE – RĂU ca oppositorum legic nu este necesar. Dimpotrivă, BINELE înseamnă existenţă, RĂUL înseamnă INEXISTENŢĂ. De aceea Domnul Dumnezeu va desfiinţa curând RĂUL, chiar foarte curând. Cât priveşte despre o LEGE a COINCIDENŢEI este absurd să vorbim. Cei doi termeni nu pot fi alăturaţi.

Rămâne aşa dar să folosim cuvântul COINCIDENŢĂ, ca întâmplare, din vorbirea noastră obişnuită. În acest sens de limbaj, ne întrebăm dacă statuia simbol a Uniunii Europene este pur şi simplu o întâmplare că are asemănare cu imaginea amintită din Biblie sau este o reprezentare a profeţiei amintită acolo. Este de bun simţ că acest simbol a fost adoptat conştient, deliberat şi nu întâmplător. În acest caz, Europa presupusă şi pretinsă creştină şi-a adoptat un simbol păgân în dezacord cu Biblia care prezintă această imagine în chip negativ.

În nici un fel observarea acestui simbol nu doresc să alimenteze vreo teorie a conspiraţiilor şi aşa prea multe şi neconsistente. Ceea ce observăm sunt evidenţe publice. Statuia simbol e acolo, o poate vedea oricine. Textul profetic nu e o bănuială, îl poate citi oricine. În 1996 a fost emisă o monedă euro reprezentând o femeie călărind o fiară. În 2002 acelaşi lucru. Chiar mai înainte, în 1984, cu ocazia alegerilor de a doua oară în Parlamentul European, spre comemorare, a fost emis un timbru cu acelaşi simbol. Principalele publicaţii europene au transmis imagini cu acest simbol în diferite ocazii importante.

După primul impact – o femeie călărind o fiară – PROFEŢIA CREŞTINĂ se diferenţiază de MITOLOGIA PĂGÂNĂ ca reprezentare simbolică. Frumoasa Europa din mitologie, de origine umană, va fi iubita lui Zeus, zeul zeilor (în imaginaţie mitologică) de origine divină, prefăcut de dragul ei, sărmanul, într-un taur alb – lucru nemaiîntâmplat nici chiar în vreo mitologie-, şi mai departe nu prea se mai ştie decât că taurul zeu s-a plecat în faţa Europei ca aceasta să se poată urca pe el să-l călărească şi povestea poate continua în orice fel. În PROFEŢIA CREŞTINĂ (biblică) se vorbeşte despre un CEAS PROFETIC de împreună GÂNDIRE şi PUTERE, Apocalipsa 17, 12-13, când după o convieţuire fericită între fiară şi femeia de pe ea, FIARA devastează FEMEIA, lucru care va implica pe toţi locuitorii pământului. Va fi Preziua venirii Domnului Isus când însăşi FIARA care a devastat FEMEIA care o călărea, va fi prinsă şi aruncată în IAZUL de FOC, Apocalipsa 19, 20. Este în acest simbolism profetic o logică a acţiunii chiar dacă unele elemente narative ne rămân deocamdată tainice.

Dincolo de detalii care pot fi discutate controversial, faptul că în faţa oficiului Uniunii Europene, cel mai înalt for al lumii, stă document de simbol statuia unei FEMEI călărind o FIARĂ, chiar dacă modern stilizată, iar în Sfânta Scriptură acelaşi simbol încheie istoria lumii acesteia, este o evidenţă peste care nu se poate trece nici cu uşurătate, nici cu nonşalanţă. De COINCIDENŢĂ nu poate fi vorba. Rămâne de văzut relaţia din punct de vedere PROFETIC. Detalii noi pot fi descoperite şi altele redescoperite, dar ideea este deja evidenţă.

Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)

SEMNELE  SFÂRȘITULUI          MATEI  24

Christoși mincinoși. Războaie. Cutremure de pământ. Foamete și ciumi. Persecuții. Înmulțirea fărădelegii. Evanghelia propovăduită în toată lumea. 

         ,,Când veți vedea toate aceste lucruri, să știți că Fiul Omului

                                                                         este aproape, este chiar la uși“

                                                         Semnele săptămânii 26 Ianuarie 2012

Furtună în soare. Ca și cum crizele provocate de oameni nu ar fi suficiente, soarele își face de lucru și dă bătăi de cap suplimentare pământenilor: un nou val de erupții solare amenință comunicațiile prin satelit și transportul aerian. Particulele emanate luni de soare au traversat sistemul solar cu o viteză de 6,4 milioane de km pe secundă și au atins, marți, atmosfera terestră. Este, observă autoritățile americane, cea mai puternică furtună solară înregistrată în ultimii șapte ani. Clasificată pe a treia treaptă de periculozitate în catalogul de profil, actuala erupție riscă să afecteze funcționarea sateliților artificiali ai pământului. Pagubele pot fi evitate în cazul în care operatorii sistemelor dislocate pe traiectoriile circumterestre reușesc să întrerupă la timp funcționarea componentelor sensibile, până ce trece valul de radiații solare. Printre “victimele” activităților cosmice se numără și cursele aeriene cu traiectorii apropiate zonelor polare sau cele care își parcurg traseele la foarte mare altitudine, ale căror sisteme de comunicații pot fi perturbate de expunerea la emanațiile soarelui. Agenția spațială americană NASA a dat asigurări că cei șase astronauți aflați la bordul stației orbitale ISS se află în afara oricărui pericol. Astrofizicienii agenției au explicat, pe de altă parte, că o explozie solară acționează în trei etape: primul val este cel al radiațiilor electromagnetice, urmat de cele protonice, ultimul val fiind cel al plasmei împrăștiate în univers în timpul exploziei solare. În 1989, un astfel de al treilea val de plasmă a purtat responsabilitatea unei prelungite pene de electricitate în provincia canadiană Quebec: cei aproximativ șase milioane de locuitori aveau să rămână, atunci, pentru mai multe ore, fără curent electric. Spre deosebire de 1989, consecințele ar putea fi mult mai grave în cazul bombardamentului solar din aceste zile. Motivul: gradul imens de interdependență al diverselor componente ale cotidianului. Conform estimărilor astronomice, valul de plasmă, cel mai lent dar și cel mai grav dintre cele trei emisii solare, ar urma să atingă atmosfera terestră miercuri, 25 ianuarie. Partea spectaculoasă a emanațiilor de plasmă generate de furtuna solară este creșterea intensității aurorei boreale, vizibilă nu doar în zona arctică ci și mult mai la sud decât de obicei. Explozia solară din septembrie 1859 a generat un asemenea fenomen inedit; luminile polare, notează cronicile vremii, au putut fi observate de la Roma și Havana. Activitatea solară are o ciclicitate de aproximativ 11 ani, oscilând între perioade calme și momente extrem de furtunoase, în funcție de acumulările de gaze din straturile exterioare ale stelei.

Tradiții și nu numai.  A devenit obișnuit ca la această vreme din an, să vedem în jurnalele de televiziune reportaje care înfățișează oameni, mai ales în Rusia și alte țări nordice, bravând frigul și făcând baie în apa înghețată a fluviului Volga sau a oceanelor. An după an am văzut aceste scene și am privit aceasta ca o ciudățenie ca o încumetare a unora care vor să se arate mai curajoși ca noi ceilalți care facem baie doar în apă caldă. Am citit zilele acestea un articol foarte documentat care pune în lumină adevăratele origini ale acestei practici, care își trage rădăcinile dintr-un ritual ortodox. Se explica deci, că la începutul anului se serbează potrivit canonului ortodox, Epifania, adică botezul lui Isus. Cei care participă la acest ritual se scufundă în apa înghețată de 3 ori în numele Trinității, și cred că aceasta le va spăla păcatele. De fapt tot potrivit tradiției copca făcută în gheață trebuie să aibă formă de cruce. Sigur de-a lungul vremii alți “amatori” de excentricități au modificat ritualul, dar este cert că originea și semnificația lui rămân intacte.

Genocidul armenilor: Turcia pregătește “sancțiuni dure” contra Franței. Legea referitoare la genocid, adoptată de Parlamentul Franței este, în opinia premierul turc Recep Tayyip Erdogan, un “masacru la adresa libertății de opinie”. Între timp, Ankara pregătește riposte politice la gestul francezilor de a clasifica drept genocid uciderea în masă a armenilor în Imperiul Otoman. Concret, Turcia nu intenționează să reacționeze, deocamdată în vreun fel. Dar, în funcție de evoluții, are pregătite o serie de variante de ripostă. Ar putea expulza corpul diplomatic al Franței, de exemplu. Sau ar putea interzice accesul navelor militare franceze în porturile turcești. Ambasada Ankarei la Paris a amenințat că în cazul ratificării legii de către președintele Nicolas Sarkozy, Franța nu va mai putea conta pe Turcia nici diplomatic, nici economic, nici militar, nici politic și nici măcar cultural. între timp, hackerii turci sunt pregătiți să dea atacul virtual, amenințând paginile de internet ale instituțiilor statului francez. Legea adoptată la Paris, le-a declarat Erdogan membrilor partidului său conservator islamist, este “rasistă” și “discriminatorie”, dar “nulă și neavenită”. Inițiativa parlamentarilor francezi prevede pedepsirea tuturor celor vinovați de crime în masă. Or, sub incidența acestei legi ar intra și uciderea populației armene din fostul Imperiu Otoman, al cărui moștenitor de drept Turcia se consideră și chiar este. Onoarea națională lezată a turcilor a fost etalată cu ostentație în perioada din urmă. La sfârșitul săptămânii trecute, reprezentanții intereselor statului turc cumpăraseră, în ziarele franceze, pagini întregi pe care aveau să insereze publicitate politică cu mesaje împotriva controversatei legi. Politicienii francezi nu au fost însă impresionați, și de acum, sunt nevoiți să asiste la reacțiile Ankarei. Giganți economici francezi, printre care Areva și Airbus, se tem că ar putea pierde contracte importante. Diplomatic vorbind, Vestul nu știe dacă mai poate sau nu conta pe Turcia în relația tensionată cu Iranul. Ministrul francez de Externe, Alain Juppé, a avut tot timpul obiecții la adresa legii anti-genocid și încearcă, acum, să liniștească spiritele, făcând apel la “sang-froid”-ul administrației de la Ankara: “Să lăsăm acest val să treacă. A fost evident ușor exagerat. Eu, în orice caz, întind mâna prietenilor turci. Sper că îmi va fi primită”. Misiunea lui Juppé nu este, însă, ușurată de șeful statului, Nicolas Sarkozy, care salută decizia legislatorilor francezi: “Genocidul armenilor este un fapt istoric. Turcia este o țară mare care ar trebui să își accepte istoria”. În opinia lui Recep Tayyip Erdogan, Sarkozy nu se adresează omenirii sau istoriei, ci propriului său electorat. În mai puțin de 100 de zile au loc alegeri prezidențiale în Franța, iar 500.000 de cetățeni de origine armeană cu drept de vot – mulți descendenți ai unor familii care au suferit în timpul ocupației otomane – nu sunt chiar de neglijat.

Nigeria conflictele iau ampoare. Săptămâna trecută orașul Nigerian Kano, a fost teatrul unor confruntări extrem de sângeroase. O serie de atentate cu bombă și cu arme de foc au făcut cel puțin 178 de victime. Cu cei peste 10 milioane de locuitori, Kano este cel de-al doilea oraș ca mărime din Nigeria, un oraș cu vechi tradiții istorice făcând parte din fostul califat islamic, și fiind situat pe traseul rutei caravanelor care transportau marfa între Africa sud Sahariană și porturile de la Marea Mediterană. Aceste atentate au fost revendicate de către secta Boko Haram, care a declarat în mod deschis război creștinismului, dorind să extermine creștinii și să fondeze un stat islamist în nordul Nigeriei. Este clar că Nigeria se îndreaptă spre un război civil asemănător celui de acum 40 de ani când Biafra secesionistă lupta împotriva Nigeriei, și care a făcut peste 1 milion de morți. Având în vedere că Nigeria este cel mai mare producător de petrol, și cea mai populată țară din Africa, această evoluție dramatică îngrijorează în cel mai înalt grad pe secretarul general ONU Ban Ki-moon. În ultima vreme atacurile sectei  Boko Haram, inamic declarat al creștinismului și a educației occidentale, s-au extins și în statele din sud; așa de exemplu în ziua de crăciun a avut loc un atentat cu bombă într-o biserică catolică de lângă capitala țării Abuja, prilej cu care au fost ucise 37 de persoane și rănite alte 57.

Antisemitismul nu a revenit în Germania. A fost tot timpul prezent. Fiecare al cincelea cetățean german este “latent” antisemit, relevă un studiu realizat de o comisie de experti sub dublul patronaj al Parlamentului și Guvernului de la Berlin. Fenomenul a fost studiat de o echipă de specialiști, din care au făcut parte, între altii, istorici, sociologi, dar și teologi islamici. Extrema dreaptă germană rămâne ancorată în anti-semitism, constată raportul de 200 de pagini publicat la capătul unui an de cercetări și observații. Peter Longerich, de la University of London, purtătorul de cuvânt al echipei care a redactat studiul, a definit, de altfel, antisemitismul ca fiind liantul în mediile radicale de dreapta. Dar fenomenul se manifestă și în cercurile islamiste. Prejudecățile și clișeele anti-evreiești nu sunt, însă, doar apanajul grupărilor de extremă dreaptă sau al islamiștilor. Instincte anti-semite se regăsesc adânc în interiorul societății germane. În curtea școlii, de exemplu, se folosește înjurătura “jidane”, în vreme ce pe stadioanele de fotbal, multe galerii (în special ale unor echipe din ligile inferioare) scandează cântece sau sloganuri cu tentă antisemită. “Fenomenul nu a revenit în miezul societății; a fost tot timpul prezent acolo și este străvechi”, a explicat istoricul Julius Schöps, directorul centrului Moses Mendelssohn pentru studii euro-iudaice de la Universitatea din Potsdam.

Vreu să fiu liberă. Gloria Taylor, trăiește în  Westbank, British Columbia, și este bolnavă de o boală incurabilă numită Lou Gehrig’s disease, boală care o va condamna în curând la imposibilitatea de a se mișca, deci la o invaliditate extrem de avansată. Având în vedere acest fapt, ea înpreună cu alți câțiva bolnavi de alte boli incurabile au cerut dreptul de a-și pune capăt zilelor în mod oficial. Acest act se cheamă sinucidere asistată și este legal în câteva țări din Europa cum ar fi: Belgia, Elveția, și Luxembourg, precum și câteva state americane: Oregon și Washington, dar nu în restul Americii de Nord. Dincolo de aspectul juridic, am fost surprins de declarația  pe care Gloria a facut-o în fața judecătorului, “Vreau să pot muri în același fel cum am trăit, vreau să pot controla felul în care voi muri, să mor cu demnitate și cu simțământul integrității personale”. Ce trist când ajuns la capătul drumului, singura preocupare este să mori în același fel cum ai trăit, adică fără Dumnezeu, când singura grijă este să termini cât mai curând și în plină formă.

Religii noi. Săptămâna trecută a fost recunoscută în Suedia o nouă biserică: Swedish Missionary Church of Kopimism. Crezul acestei noi religii este foarte simplu: copierea și răspândirea pe întreg globul, a informațiilor, respectiv a celor obținute de pe internet. Singura problemă este că aceste informații, cărți, muzică, filme, etc. sunt protejate de drepturi de autor pe care noua religie a decis să le ignore. Adepții acestei religii sunt răspândiți pe întreg globul, începând cu Rusia, România, Franța, Danemarca, Statele Unite, și Noua Zeelandă. De fapt în Noua Zeelandă noua religie a făcut cerere și speră să obțină recunoașterea legală așa cum s-a întâmplat în Suedia.

În Germania se construiește un oraș medieval autentic. În apropiere de localitatea Meßkirch, va fi creat un oraș-cetate, construit după planuri originale din Evul Mediu. Lucrările la neobișnuita așezare vor începe în 2013 și vor fi finalizate în aproximativ 40 de ani. Peste patru decenii, Evul Mediu va fi, din nou, prezent în Europa. În apropierea localității Meßkirch va fi creat campusul “Galli”, după planuri originale din secolul al IX-lea. Pe străzile neîngrijite, printre tarabe și meșteșugari, vor mișuna călugări. “Știu sigur că orașul va duhni. Nu știu a ce, dar va duhni”, spune Bert Geurten, inițiator al proiectului “Campus Galli”. Suprafața alocată construirii orașului-cetate este de opt hectare, la nord de Bodensee. “Planul mânăstirii St.Gallen”, elaborat în secolul al IX-lea, este cel mai vechi proiect de construire a unui complex care, pe lângă biserică și mânăstire, mai prevedea câteva școli, hanuri și ateliere meșteșugărești. Dar la executarea planurilor schițate pe hârtie nu s-a trecut niciodată. La inițiativa lui Bert Geurten, în 2013 vor începe atât lucrările la viitoarea așezare medievală, cât și călătoria în timp a celor care vor trece pragul cetății. Pietrele vor fi cărate cu căruța, fierul va fi prelucrat manual, iar copacii vor fi tăiați cu toporul. Dar munca brută care urmează a fi depusă pe cel mai neobișnuit șantier din Europa nu a împiedicat un număr impresionant de constructori, pietrari, fierari și tâmplari să-și ofere serviciile. “Până acum și-au depus CV-urile 150 de pietrari”, povestește Geurten care, din păcate, a fost nevoit să-i refuze pe mulți. Ideea lui Geurten s-a născut în 1965 când a vizitat în orașul său natal, Aachen, o expoziție dedicată lui Carol cel Mare, în care erau prezentate și planurile ce urmează a fi transpuse în realitate. Concret însă, germanii au luat inițiativa abia acum șase ani, după apariția unui film despre proiectul Guedelon: în 1997 francezii au început să construiască, în centrul țării, o cetate după planuri și metode din secolul al XIII-lea. “Am văzut că se poate și mi-am spus că astfel ar putea apărea și orașul-cetate St.Gallen”, își amintește Geurten. În acest scop, un fond de patru sute de mii de euro a fost alocat de la bugetul local și peste o sută de mii de euro au fost puși la dispoziție de către administrația regională. Numeroșilor sponsori particulari li s-a alăturat și programul european “Leader”, care a sprijinit proiectul cu aproape 450.000 de euro. Acesta ar fi însă numai un mic impuls financiar de început, întrucât, în câțiva ani, lucrările vor putea fi continuate și finalizate numai din sumele încasate pe biletele de intrare în cetate. “Sperăm să avem sute de mii de vizitatori. De pe urma turismului vor putea profita și locuitorii orașului”, spune optimist primarul Zwick. “Campus Galli” va fi, în primul rând, o atracție turistică. Dar pentru Bert Geurten, părintele viitoarei așezări medievale, e mai mult decât atât, căci în secolul al IX-lea a început dezvoltarea istoriei europene. “Se vorbește mereu de Evul Mediu cel întunecat, sinistru. Dar nu este adevărat! Dacă privim mai bine către armele nucleare din secolul în care trăim, o să ajungem la concluzia că Evul Mediu n-a fost deloc înspăimântător”.

Minte sănătoasă în corp sănătos. Mâncarea prăjită. Nu numai că mâncarea prăjită poate fi dăunătoare sănătății, dar este și asociată cu maladii cardiovasculare, cancer și obezitate. însă un studiu spaniol publicat săptămâna aceasta în revista British Medical Journal (BMJ), aduce vești bune iubitorilor de preparate prăjite. Cercetătorii de la Universidad Autonoma de Madrid, au selectat 40.757 de persoane cuprinse între vârstele de 26 și 69 de ani, relativ sănătoase, fără o istorie de maladii cardiovasculare. Paricipanții au fost urmăriți pe o perioadă de 11 ani și au fost  solicitați să completeze periodic mai multe chestionare detaliate referitoare la dieta lor, precum și la modul de preparare a alimentelor consumate. Chestionarele colectate au arătat că participanții la studiu au consumat 662 de diferite preparate culinare, dintre care 212 erau prăjite în ulei. Printre preparatele prăjite cel mai des menționate în chestionare, s-au numărat peștele, carnea roșie, de pui, și cartofii. La sfârșitul studiului s-a observat că 606 dintre participanți au dezvoltat maladii cardiovasculare și 1.135 din ei au decedat din cauze multiple. O analiză detaliată a rezultatelor acestui studiu a arătat că nu a existat o relație între mâncarea prăjită și incidentele de maladii cardiovasculare sau decesul participanților. Concluzia cercetătorilor spanioli sugerează în cazul acestor persoane, consumul de preparate culinare prăjite în ulei nu a contribuit la riscul de deces sau de maladii cardiovasculare. Acum și vestea proastă pentru cei care preferă mâncarea prăjită: participanții la studiul spaniol au folosit la prăjit numai uleiul de măsline sau de floarea soarelui, și numai aproximativ 7% din mâncarea consumată a fost prăjită. în bucătăria vest-europeană și mai ales în USA, mâncarea prăjită ocupă un loc principal, iar uleiul folosit la prăjit este de obicei de calitate inferioară și de origine misterioasă. Dr. Michael Leitzmann, de la University of Regensburg, Germania, este de părere că o dietă bogată în mâncare prăjită poate avea rezultate negative pentru sănătate, și acest studiu nu trebuie să încurajeze publicul să consume și mai multe preparate prăjite. Connie Diekman, director la catedra de nutriție de la Washington University în St. Louis, atrage atenția că în general, dieta spaniolă este diferită de cea practicată în USA, și că rezultatele acestui studiu trebuie luate cu un grăunte de sare. Alimentele când sunt prăjite în ulei, își modifică conținutul nutritiv; apa din alimente se evaporă și este înlocuită de ulei. Uleiul încins își modifică și el conținutul, iar calitățile nutritive se deteriorează. Acest ulei deteriorat și re-folosit de mai multe ori, este absorbit în preparatele prăjite. Sfatul specialiștilor în nutriție este orientat către reducerea cantităților de alimente prăjite, și direcționate către cât mai multe fructe și vegetale proaspete.

Textul săptămânii. ,,Am fost tânăr, și am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmașii lui cerșindu-și pâinea”. Psalmul 37,25 cerșindu-și pâinea”. Psalmul 37,25

Petre și Paul Gheorghe

www.maranatharomania.ro

Pe 21 ianuarie 2012 se va lansa în întreaga țară proiectul „Cartea anului”, care vizează distribuirea cărții „Tragedia veacurilor”.

Proiectul a fost propus de Conferința Generală a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, iar ținta acestuia, la nivel mondial, este aceea de a produce și distribui cartea în diferite formate în peste 165 de milioane de exemplare.

Biserica din România și-a asumat și ea un rol în acest demers misionar, motiv pentru care Editura “Viata si Sanatate” a pregătit cartea în 4 formate tipărite și 4 formate digitale. În format tipărit, titlul este disponibil în varianta obișnuită, o varianta restrânsă (96p.), o ediție pentru copii și o ediție de lux. În formatul digital cartea este disponibilă pentru iPhone/iPad, platformele Android și Kindle și online pe www.carteaanului.ro

Vă invităm sâmbătă, 21 ianuarie, la Institutul Teologic Adventist unde, începând cu ora 17.00, va avea loc lansarea oficială a proiectului „Cartea anului” în România. Programul va include prezentarea autoarei, a cărții și a formatelor disponibile, discursul președintelui Ted Wilson de la lansarea proiectului în SUA, momentul de predare a exemplarului #1 din partea editurii către reprezentanții bisericii (slujbași din administrație și laici), rugăciunea de consacrare și idei de folosire a cărții în misiune. Muzica va fi asigurată de Corul și Orchestra de clopote a Institutului Teologic Adventist.

Evenimentul se va încheia cu vânzarea cărții anului în toate formatele disponibile: „Tragedia veacurilor” (ediția de lux, 25 lei), „Tragedia veacurilor” (ediția completă, revizuită, 5 lei), „Destinul planetei” (ediția restrânsă 1.5 lei) și „Andrei întreabă DE CE?” (ediția pentru copii, 2 lei).

Mai multe detalii despre proiect: Curierul Adventist – Tragedia veacurilor – mai mult decat o carte

Sursa: Adventist.ro

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                          Autor Lori Balogh
                                                                                                                                                                                                                                                                                                             Sursa: www.loribalogh.ro           

             Suntem impresionati atunci cand auzim ca falimenteaza o firma cu renume, o companie nationala sau multinationala. Ceva nu merge bine un timp, apoi totul se prabuseste in praf, asemenea turnurilor gemene din New York, lasand in urma doar amintirea a ceea ce a fost candva o firma prospera si infloritoare. Presa are din belsug subiecte de prima pagina, oamenii politici si economistii cauta cauzele falimentului, iar poporul de rand are ce discuta un timp pe la colt de strada.
Din perspectiva biblica insa, mai impresionant decat falimentul unei astfel de companii celebre, este cel al sufletului omenesc. Un om care, desi a avut perspectiva mantuirii, desi s-a intalnit, pe cararile vietii, cu Mantuitorul, desi i s-a oferit a doua sansa, alege sa intoarca spatele lui Dumnezeu si sa se prabuseasca in deznadejde si moarte vesnica. Nu poate fi ceva mai cutremurator si inexplicabil decat un asemenea esec.
Va propun, in aceasta ocazie, sa ne oprim asupra unui caz relatat de primii trei evanghelisti, caz ce  confirma teoria matematica potrivit  careia doua linii paralele nu se vor intalni niciodata. Este vorba despre un om a carui viata a fost “paralela” cu cea a Mantuitorului , dar care a hotarat sa ramana pe acelasi curs al vietii si dupa ce i s-a oferit sansa unui nou inceput.
Pasajul ales este cel din Marcu 10, 17-27. Fiecare din cei trei evanghelisti surprinde ceva aparte din aceasta  intamplare reala, in functie de sensibilitatea, de ocupatia si de structura interioara a fiecaruia. De exemplu, Matei este singurul care subliniaza faptul ca era vorba de un tanar ( Matei 19, 16-24 ); Luca , de partea lui, subliniaza un alt amanunt: tanarul era un fruntas al iudeilor ( Luca 18,18-30 ).
Am ales relatarea lui Marcu deoarece ea contine un amanunt care le scapa celorlalti doi evanghelisti:  “Tocmai cand era gata sa porneasca la drum, a alergat la El un om .”( Marcu 10,17 )
La o citire superficiala, s-ar putea crede ca acest tanar a sosit in ultima clipa, venit de undeva departe, tocmai in momentul in care Mantuitorul se pregatea de plecare.  Dar nu este asa! Tanarul fusese prezent acolo, vazuse si auzise- pentru a cata oara?- ceea ce Domnul Christos facuse si predicase in acea zi.
Toti evanghelistii ( mai putin Ioan )  ne relateaza despre scena precedenta, in care Domnul binecuvantase niste copilasi. Tanarul a vazut toate acestea si a auzit memorabilele cuvinte ale Mantuitorului: “Lasati copilasii sa vina la Mine, si nu-i opriti, caci Imparatia lui Dumnezeu  este a celor ca ei.”( Marcu 10, 14 )
A fost atat de impresionat de gestul lui Iisus de a-i lua in brate pe copii, apoi de zambetul Lui, de mangaierile si binecuvantarea rostita asupra lor, incat scena a trezit in inima sa o dorinta arzatoare de a primi si el o astfel de binecuvantare.
Nu stim nimic despre viata acestui tanar, doar ca era un fruntas al iudeilor si ca era foarte bogat.  A avut oare o copilarie nefericita? Fusese abuzat de parintii lui? A avut parte de niste parinti severi, care s-au ocupat mai mult de viitorul sau material, lasandu-i insa sufletul gol si uscat? Este posibil. Cert este ca scena cu copilasii luati in brate de Mantuitorul a declansat in inima sa o nevoie uriasa dupa aprobarea si binecuvantarea  Sa.
Dar dincolo de incarcatura emotionala  a acestei scene, trebuie sa remarcam un fapt care poate fi o prima cauza a falimentului acestui suflet: el vine la Iisus in ultima clipa. Cand vede ca Domnul este gata sa plece, in disperare, alearga la El, tot asa cum facem si noi atunci cand alergam spre gara doar cand auzim suieratul locomotivei. De ce nu s-a prezentat in fata lui Isus mai devreme? Doar asistase la scenele anterioare!
Se pare ca tanarul acesta era omul ultimei clipe, al ultimei ocazii. Era omul amanarilor repetate.
Oare, unii dintre noi nu ne regasim in experienta acestui tanar? Il admiram pe Iisus, ne place sa participam la serviciile de inchinare, contribuim la povara financiara a lucrarii, insa, cand e vorba sa ne unim viata cu a Mantuitorului, suntem oamenii ultimei clipe. Cunosc o persoana bogata, asemenea tanarului din Evanghelii, o persoana “fruntasa” in localitatea in care traieste, care cunoaste adevarul, uneori face chiar sacrificii financiare pentru nevoile bisericii, dar care amana cu buna stiinta momentul intoarcerii la Dumnezeu. “Cand ma voi apropia de ziua mortii si voi simti lucrul acesta, atunci ma voi preda Domnului!”- aceasta este filozofia de viata a acestui om.
Asa cum mergem la medic doar atunci cand durerile devin insuporatabile; asa cum ne platim intretinerea doar atunci cand primim somatie de evacuare fortata; asa cum alergam la gara in ultima clipa, cand trenul este gata sa plece, la fel procedam unii dintre noi cu mantuirea sufletului nostru- o lasam ca pe o problema pe care o vom rezolva candva in viitor, in ultima clipa.
Ce trista amagire! Daca as putea sa scriu urmatoarele ganduri cu litere de foc, as face-o fara ezitare: Daca acest tanar a falimentat si a pierdut viata vesnica, acest lucru s-a datorat si faptului ca a fost omul ultimei clipe, al amanarilor repetate.  Cine imi garanteaza ca voi trai atat de mult incat sa ma hotarasc sa-mi predau viata lui Iisus? Si apoi, cine poate sa-mi garanteze ca, dupa ce am amanat de nenumarate ori sa-mi predau viata Mantuitorului, inima nu mi se va impietri si nu voi mai dori niciodata sa fac lucrul acesta?
         “ASTAZI, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile, ca in ziua razvratirii!”    Evrei 3,15
Am citit Biblia de la un capat la altul de nenumarate ori, insa nu am gasit nici macar un singur text in care Dumnezeu sa aprobe amanarea predarii noastre si sa zica: “Bine fiul ( fiica ) Meu! Daca nu vrei azi, e bine si maine. Daca nu maine, atunci poimaine, saptamana viitoare, anul viitor…Vor mai fi suficiente ocazii…”
Eu nu am gasit in Biblia mea asa ceva! Dimpotriva! In toate pasajele in care Dumnezeu ne cheama la mantuire, apare imperativul ASTAZI! Mai mult decat atat, suntem indemnati sa ne grabim sa facem lucrul acesta:
“Sa ne grabim sa intram in odihna aceasta  pentru ca nimeni sa nu cada in aceeasi pilda de neascultare.”    Evrei 4,11
Revenind la tanarul din relatarea biblica, observam cum portretul i se contureaza prin aparitia unor amanunte noi. In caracterul sau nu sunt doar umbre, ci si lumini. Matei ne spune ca acest om, ajungand in fata Mantuitorului, “a ingenunchiat inaintea Lui.”
O nota maxima pentru acest tanar care nu era un iudeu oarecare, ci un fruntas al iudeilor, un fariseu crescut dupa cele mai stricte precepte religioase, un membru al inaltului consiliu iudaic. Un lucru de apreciat pentru un astfel de om care ingenunchiaza in fata unui umil galileean, un fiu al tamplarului, dupa cum Il considerau pe Mantuitorul cei mai multi din conducatorii iudei.
Tanarul acesta plin de perspective vazuse in Iisus ceva mai mult decat vazusera colegii lui pana la acea data.
“Bunule Invatator, ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?”
Nu doresc sa judec motivul pentru care L-a numit pe Iisus in felul acesta. Poate a spus-o cu sinceritate. Comparand caldura din viata si invatatura Mantuitorului cu raceala din viata si invatatura rabinilor, este posibil ca el sa fi fost sincer cand L-a numit pe Iisus un Invatator bun.
Dar, la fel de probabil, poate sa fie vorba doar de o lingusire, de o cale omeneasca de a castiga simpatia Celui din fata sa. Doar Dumnezeu cunoaste adevarata motivatie care a stat la originea acestor cuvinte.
Un lucru este insa sigur: indiferent de motivatie, acest om dovedeste ca el nu vedea inca in Persoana lui Iisus pe Fiul lui Dumnezeu. “Bunul Invatator” era doar un om, mai educat, mai bun, mai deosebit, si atat.
Ce ne spune intrebarea pusa de tanar despre ceea ce se petrecea in sufletul sau? Se pare ca exista acolo o framantare serioasa legata de siguranta mantuirii. Omul acesta nu era sigur de mantuirea sa. Faptul acesta este cu atat mai surprinzator cu cat el era o personalitate in poporul sau. El, care era un fariseu, un fruntas, un membru in consiliul suprem al tarii, el, care trebuia sa-i invete pe altii calea mantuirii, el insusi se clatina in nesiguranta cu privire la propria sa mantuire.
Tanarul avea certitudinea adevarului, insa nu o avea pe cea a mantuirii.
Cat de mult semanam cu acest tanar! Avem certitudinea adevarului, ne simtim superiori altor crestini  datorita adevarurilor doctrinale pe care le cunoastem, insa, cand este vorba de siguranta propriei mantuiri, ezitam.
Si atunci, asemenea tanarului, vrand sa dobandim aceasta siguranta a mantuirii, ne intrebam ca si el:”Doamne, ce sa mai fac pentru a fi si eu mantuit?”
La astfel de intrebari, unii vin imediat cu solutia salvatoare: sa ne rugam mai mult; sa studiem Biblia mai sarguincios; sa facem mai multa misiune; sa fim mai darnici…Dar, dupa ce facem toate acestea si inca multe altele, constatam ca siguranta mantuirii tot nu vine in sufletele noastre.
De ce se intampla acest lucru? Ce parere aveti: Este corecta intrebarea pusa de tanar?
Daca intrebarea aceasta ar fi pusa de un novice in ale credintei, ar fi de inteles. Insa atunci cand o pune un invatat , nu mai este de inteles. Intrebarea este gresita din temelii: pentru mantuirea sa,  omul nu are nimic de facut, decat sa o primeasca ca pe un dar ceresc.
Acest simplu, insa atat de putin inteles adevar biblic, strabate Scriptura de la un capat la altul: MANTUIREA ESTE DARUL LUI DUMNEZEU. Si dupa cum pentru un dar  nu trebuie sa faci nimic decat sa-l primesti si sa-l pastrezi, la fel se intampla si cu marele dar al mantuirii.
        “Fiindca plata pacatului este moartea, dar DARUL FARA PLATA AL LUI DUMNEZEU ESTE VIATA VESNICA IN ISUS HRISTOS, DOMNUL NOSTRU.”
Romani 6,23
Apostolul Pavel foloseste un pleonasm voit: “dar fara plata”, tocmai pentru a intari ideea ca mantuirea este un lucru ce nu se poate cumpara.
Se ridica insa o alta intrebare: Daca un om nu poate fi mantuit prin faptele facute in propria putere, poate el sa dobandeasca mantuirea prin faptele pregatite de Iisus pentru el si facute prin puterea Duhului Sfant?
Biblia ne aduce lumina si cu privire la acest aspect:
“El ne-a mantuit nu pentru faptele facute de noi in neprihanire, ci pentru indurarea Lui…”  Tit 3,5
Asadar, atat intrebarea tanarului din relatarea biblica, cat si orice alta intrebare asemanatoare ce s-ar putea rosti vreodata, sunt gresite in esenta lor, caci mantuirea  omului nu este legata de fapte, oricat de multe si de impresionante ar fie ele. Mantuirea noastra este realizata doar datorita Jertfei lui Christos, si nimic mai mult.
Daca vrem sa stim cu ce “am contribuit” la mantuirea noastra, sa ne aducem aminte de  suferintele pe care noi I le-am provocat Mantuitorului nostru pe cruce! Aceasta a fost singura noastra “contributie” la mantuire!
Martin Luther spunea: “Credinta nu intreaba niciodata ce sa faca. Ea face pur si simplu.” Un om care si-a inteles rolul in privinta mantuirii, nu va face ceva bun pentru a fi mantuit, ci va face acel lucru bun pentru ca este mantuit, ca recunostinta fata de Cel ce este Izvorul Mantuirii noastre.
Ati gasit undeva in Scripturi ca Maria Magdalena L-a intrebat pe Iisus ce sa faca pentru a fi mantuita? Nicidecum! Ceea ce a facut aceasta femeie nu a fost facut cu scopul de a fi mantuita , ci dintr-o profunda recunostinta fata de ceea ce a facut  Mantuitorul ei pentru ea.
Ati gasit undeva ca Zacheu a intrebat ce sa faca pentru a fi mantuit? Cu siguranta, nu! El a facut ceea ce credinta sa il indemna sa faca in semn de recunostinta pentru iertarea pe care o primise din partea cerului.
Credinta nu intreaba : “Ce sa fac?” Ea face ceea ce trebuie facut atunci cand vrei sa-ti arati recunostinta fata de Binefacatorul tau.
Doar “caprele”, adica aceia pe care Mantuitorul ii va aseza la stanga Sa in ziua revenirii Sale, neprimind mantuirea, doar ele intreaba: “Ce sa fac…?” In dialogul dintre Domnul Hristos si aceasta categorie de oameni, dialog  pe care Matei il reda in cap. 25, ei aproape ca Ii reproseaza Mantuitorului:
“Doamne, de ce nu ne-ai spus ca trebuie sa facem si asta, si asta, si cealalta pentru ca sa fim si noi mantuiti?”
Credeti ca acesti oameni nu ar fi facut totul, daca Domnul le-ar fi spus clar ce trebuie sa faca pentru a fi mantuiti? Cu siguranta!
Care este deosebirea intre “oi” si “capre”? “Oile vor face intotdeauna fapte bune dintr-o dragoste dezinteresata fata de semeni si dintr-o recunostinta sincera fata de Jertfa de pe Calvar. “Caprele” vor face poate fapte mai mari si mai rasunatoare decat “oile”, insa dintr-o motivatie egoista, pentru “a se pune bine cu Dumnezeu.”
    “Pentru ce Ma numesti bun? Nimeni nu este bun decat Unul singur: Dumnezeu.”
O intrebare retorica a Mantuitorului, ce are menirea sa-l puna putin pe ganduri pe tanarul din fata Sa.
Sau, altfel spus: “Tu crezi despre Mine ca sunt un Invatator, si asa este. Dar faptul ca tu Ma numesti bun, dovedeste ca tu crezi despre Mine ca sunt Fiul lui Dumnezeu, pentru ca numai Dumnezeu este bun. Crezi tu cu adevarat lucrul acesta?”
Cata delicatete in modul in care Iisus doreste sa-l conduca pe acest om la adevar! Isus ar fi putut sa aibe un limbaj cu totul diferit, spunandu-i, de exemplu:” Asculta tinere! Stii cu cine stai de vorba? Eu nu sunt un simplu Invatator. Eu sunt chiar Fiul lui Dumnezeu.”
Dar nu! Mantuitorul nu vrea sa-l sileasca pe acest om sa recunoasca ceva daca nu este convins. Cu adevarul de partea noastra, noi putem foarte usor sa-i invingem pe cei ce nu cred ca noi. Mai important decat sa-i invingem prin argumente este sa-i convingem prin dragoste!
              “Cunosti poruncile…”-continua Domnul dialogul cu tanarul din fata Sa.
Ajungand la acest punct al discutiei, legalistii- sustinatorii indreptatirii prin faptele Legii- tresalta. Iata ca Insusi Mantuitorul sustine ca mantuirea se poate obtine prin pazirea Legii.
De ce leaga Domnul mantuirea de pazirea poruncilor? Nu ne invata intreg Noul Testament ca salvarea noastra vine datorita harului, prin rascumpararea care este in Domnul Iisus Christos?
Pentru a raspunde la aceasta intrebare, nu trebuie sa uitam un amanunt foarte important: In fata lui Iisus se afla un evreu din evrei, un fariseu educat religios in spiritul timpului. Ce ar fi inteles acest fariseu daca Mantuitorul i-ar fi spus ca mantuirea se poate obtine doar prin harul lui Dumnezeu, prin Jertfa de pe cruce? Nimic! Tanarul fariseu ar fi plecat nedumerit. El oricum a plecat de la Iisus, insa atunci cand a facut-o, el  a inteles foarte bine ceea ce i se cerea.
Nici macar ucenicii, dupa ce au stat atata timp in scoala lui Christos, nu au inteles prea multe despre cruce si mantuire. Cu atat mai putin ar fi inteles acest fariseu. De aceea Domnul este nevoit sa coboare la nivelul intelegerii acestui om, pentru ca apoi, pe masura ce urma sa inteleaga alte adevaruri, sa-l inteleaga si pe cel al mantuirii prin credinta in Jertfa Sa.
Dar mai este ceva de adaugat: Legea morala este oglindirea caracterului lui Dumnezeu. Daca este asa, atunci poate trai cineva o vesnicie langa Dumnezeu daca nu se aseamana in caracter cu El? Categoric, raspunsul este NU! Prin urmare, poate cineva sa se asemene in caracter cu Dumnezeu daca nu va asculta de Lege? Logica elementara ne spune ca acest lucru este imposibil. In concluzie, poate cineva sa fie mantuit daca nu pazeste Legea lui Dumnezeu?
Jack London, renumitul scriitor de aventuri, a fost intrebat  la o serata literara daca el crede in viata vesnica. Raspunsul lui a fost:
“Uitati-va la mine! Sunt un animal de prada. Toata viata am dat din coate ca sa am, sa ma simt mai bine, sa fiu mai sus. La fel faceti si voi. Pentru ce sa ne dea Dumnezeu viata vesnica? Pentru ca o vesnicie sa facem ceea ce facem aici? Imi ajung cei 60-70 ani de viata.”
Este cat se poate de clar ca Dumnezeu nu ne va da viata vesnica pentru a continua acolo felul pacatos de viata de aici, pentru a manji Universul cu caracterele noastre deformate. Noi trebuie sa ajungem sa semanam cu caracterul divin. Noi niciodata nu vom ajunge sa-I semanam in caracter lui Dumnezeu daca vom arunca Legea Sa la spatele nostru, ci doar pazind-o prin puterea pusa la dispozitia noastra.
Cand Mantuitorul ii vorbeste tanarului din fata Sa despre Lege, de fapt El ii intinde acestuia oglinda: “Tinere, uita-te in oglinda aceasta! Seamana caracterul tau cu al Tatalui? Daca da, atunci esti mantuit. Dar daca nu seamana, sa stii ca pentru aceasta Eu am venit in lume. Exista speranta si pentru tine. La cruce vei gasi iertare pentru calcarile tale de Lege, dar si putere de a asculta de aceasta Lege, pana vei ajunge dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.”
De ce Mantuitorul ii vorbeste doar de poruncile aflate pe a doua tabla a Legii morale? De ce nu aminteste niciuna din poruncile aflate pe prima tabla?
Se afla aici o lectie pe care nu stiu daca o intelegem asa de usor:Pe Dumnezeu Il intereseaza mai mult felul in care ne purtam cu semenii nostri, decat felul in care ne purtam in mod formal fata de El. Pentru tanarul acesta, fiind evreu, nu se punea problema vreunei fisuri in ce priveste pazirea primelor patru porunci. Fisurile apar mai ales in privinta relatiilor cu semenii, acolo unde este vorba de porunci concrete.
              “El a raspuns: Invatatorule, toate aceste lucruri le-am pazit cu grija din tineretea mea. Ce-mi mai lipseste?”
Domnul ii pusese in fata acestui tanar fariseu oglinda Legii lui Dumnezeu. Ce ar fi trebuit sa raspunda el?
“Doamne, m-am straduit din rasputeri, am cautat cu sinceritate sa ascult de toate aceste porunci, dar nu am reusit. Am cazut de atatea ori… Sunt un pacatos…”
Ce bine ar fi fost daca el ar fi raspuns in felul acesta! In clipa urmatoare, Iisus i-ar fi ridicat privirea spre cruce, redandu-i nadejdea mantuirii prin har. Si tanarul ar fi plecat fericit si mantuit. Dar nu s-a intamplat acest lucru. Fariseul era plin de indreptatire proprie; punea mare pret pe propria lui neprihanire, desi, in mod paradoxal, simtea ca ii lipseste ceva.
Pentru a-l trezi la realitate din betia propriei neprihaniri, pentru a-i deschide ochii cu privire la cat este de pacatos, Domnul il pune pe acest om in fata unui test dureros:
         “Iisus s-a uitat tinta la el, l-a iubit si i-a zis: Iti lipseste un lucru…”
Ce lectie dumnezeiasca in aceste cateva cuvinte! Iisus intai ne iubeste si apoi ne mustra! Intai ne iubeste si dupa aceea ne arata lipsurile. Asa este Dumnezeu, si asa ar trebui sa fim si noi daca vrem sa-I semanam si sa locuim o vesnicie langa El.
Ati observat ca unele medicamente sunt  tamponate, cum este cazul aspirinei, iar altele sunt glazurate cu un invelis placut la gust, pentru a ascunde amaraciunea lor? De ce nu am “glazura” si noi mustrarea pe care i-o dam semenului nostru cu putina iubire, pentru ca amaraciunea ei sa fie mai usor de primit?
Ce ziceti: Doar un singur lucru ii lipsea tanarului fariseu?  Din scurta relatare biblica despre intalnirea lui cu Mantuitorul,  am observat deja mai multe lucruri in care era deficitar. Ii lipsea cunoasterea lui Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu, ii lipsea modestia, ii lipsea un discernamant sfintit prin Duhul Sfant. In cele din urma ii lipsea pocainta.
Desigur! Tanarului ii lipseau multe lucruri. Cand Domnul ii spune: “Iti lipseste un lucru”, El vrea sa-l convinga de faptul ca, in starea de pacat in care se gaseste orice om, intotdeauna ii va lipsi ceva, oricate eforturi ar face.
Pentru mantuirea noastra este foarte important sa stim ca, in comparatie cu desavarsirea caracterului divin, totdeauna ne va lipsi ceva. De ce? Pentru ca doar atunci, cand avem simtamantul lipsei, vom cauta si vom avea sansa sa gasim; vom bate si vom avea sansa sa ni se deschida; vom cere lui Dumnezeu si vom avea sansa sa primim. Cheia progresului nostru spiritual se afla, paradoxal, tocmai in constienta lipsei noastre.
Nu este intamplator ca sirul “fericirilor” rostite de Domnul incepe cu cei care isi recunosc marea lor lipsa spirituala: “Ferice de cei saraci in duh, caci a lor este Imparatia cerurilor.”  Matei 5, 3
Daca ingerilor sfinti si fiinelor necazute in pacat le lipseste ceva- experienta noastra cu Dumnezeu in ce priveste mantuirea- cine suntem noi, oameni deformati dupa atatea milenii de istorie a pacatului, sa afirmam ca noua nu ne lipseste nimic? De unde acesta falsa siguranta si aceasta orbire de neinteles a laodiceanului secolului al 21-lea care spune cu inconstienta: “Sunt bogat, m-am imbogatit si nu duc lipsa de nimic.”Apocalipsa 3, 17
“Du-te de vinde tot ce ai, da la saraci si vei avea o comoara in cer. Apoi vino, ia-ti crucea si urmeaza-Ma!”
Vazand solutia pe care i-o propune Iisus tanarului fariseu, ne punem intrebarea fireasca: De ce o solutie atat de radicala? Nu i s-a cerut prea mult acestui om? Lui Zacheu, care-si adunase averea prin necinste, Mantuitorul nu i-a cerut sa-si vanda intreaga avere. In intrega istorie biblica intalnim o multime de oameni mai bogati decat acest tanar, si totusi Dumnezeu nu le-a cerut sa-si vanda intreaga avere.
Intelegem de aici ca porunca:Vinde tot ce ai!” nu este un principiu universal, ci o porunca cu totul personala.
De ce Domnul l-a pus pe acest om in fata acestui test atat de dificil? Pentru a-i demonstra ca pretentia lui de a fi pazit toata Legea era o pretentie goala de continut. Mesajul Mantuitorului pare sa fie: “Tu zici ca ai pazit cu scumpatate toata Legea Mea. Dovedeste-Mi lucrul acesta! Vinde tot ce ai, da la saraci, apoi vino si urmeaza-Ma!”
Sunt convins ca daca tanarul si-ar fi recunoscut lipsurile si pacatosenia, Mantuitorul nu l-ar fi supus acestui test dureros. Indemnul lui Isus dat acestui om era ultimul apel facut de Dumnezeu unui suflet plin de indreptatire de sine.
Din nefericire, au existat si oameni care au vazut, in indemnul dat de Mantuitorul acestui tanar, o porunca universala, un principiu care trebuie aplicat de toti crestinii. Un astfel de exemplu este Francisc de Assisi, devenit Sf. Francisc pentru o parte din crestinatate.
Francisc de Assisi  a fost un tanar bogat, cel mai bogat din localitatea sa. Tatal lui era negustor si aveau bani din belsug. La un moment dat, lui Francisc i s-a parut ca era chemat de Dumnezeu la o lucrare speciala. Luind indemnul dat de Mantuitorul tanarului bogat ca pentru sine, si-a vandut toata averea, daruind-o saracilor si bisericii. A mers pana acolo in hotararea sa, incat si-a vandut si hainele de pe el, prezentandu-se gol in fata episcopului sau. Din acel moment , Francisc a inceput o viata de ascet, traind in colibe de nuiele, cersind, predicand Evanghelia si ajutandu-i pe bolnavi. A intemeiat ordinul franciscanilor, apoi a murit intr-o saracie cumplita la doar 45 de ani.
Ceea ce este de retinut este faptul ca, inainte de moarte, Francisc a regretat faptul ca adus o viata de ascet.
Daca mantuirea ar depinde de aceasta singura porunca data tanarului fariseu, atunci inseamna ca doar calugarii franciscani, care au impanzit Europa Evului Mediu, cersind din casa in casa, vor putea fi mantuiti!?
“Mahnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat intristat de tot, caci avea multe avutii”
Iata cum se termina scurta si trista intalnire intre acest tanar plin de perspective si Mantuitorul sau. Un faliment spiritual total, un anonim in istoria mantuirii. Putea sa fie o stea care sa straluceasca in vesnicie, insa a ales sa ramana o simpla stea cazatoare, un meteorit cazut pentru totdeauna in intuneric.
Viata acestui tanar a fost si a ramas paralela cu cea a Mantuitorului sau. El a dorit cu sinceritate cerul, insa nu a fost dispus sa aduca jertfa.
Tanarului i s-a parut prea mare pretul vietii vesnice, si a plecat. Pentru totdeauna.
Noua ni se pare ca Dumnezeu ne cere prea mult uneori?
Tanarului i s-a parut un risc prea mare sa lase comoara pamanteasca vazuta, pentru una cereasca nevazuta.
Noua ne este greu sa ne asumam riscul de a trece cu toata fiinta de partea lui Dumnezeu?
Experienta tanarului bogat si apreciat de societatea in care traia, este de fapt experienta trista a unui tanar sarac spiritual, si, in cele din urma, nemantuit.
Mantuitorul l-a iubit pe acest tanar. Si daca este dureros sa pierzi ceea ce iubesti, oare ce se intampla in inima lui Iisus, cand privea la acest om indepartandu-se de El?
Aceasta a fost clipa “astrala” a vietii acestui tanar, clipa pe care a pierdut-o iremediabil. Viata sa, atat cat a mai fost ea, a ramas la fel de paralela cu a Mantuitorului, cum fusese si pana atunci. Ar fi putut sa se uneasca pentru vesnicie cu El. Nu se va mai uni niciodata… Nici macar la plus infinit…
Doamne, fereste-ne de a repeta experienta acestui om!

Lori Balogh

Pentru a avea incalzirea centrala in acest spatiu avem nevoie de 1 800 de euro (spatiul are 150 de  mp cuprinzand Biblioteca, locul de inchinare, holul, si 2 camere administrative).

Facem un apel la toti fratii care doresc sa ne sustina financiar pentru incalzirea centrala, sa ne contacteze la adresa de email: maranatharomania@gmail.com, sau telefon: 0766 365 833

Cei care doresc sa faca donatii, le puteti face in modalitatile prezentate mai jos:

1. Online cu cardul, aici: http://maranatharomania.ro/doneaza/

2. Prin PayPal, aici: http://maranatharomania.ro/doneaza/

3. Direct in conturile bancare ale Asoc. Maranatha Romania deshise la Raiffeisen Bank, de mai jos:

-IN LEI direct, în contul bancar al organizatiei noastre RO 02 RZBR 00000 6001 2042422 deschis la Raiffeisen Bank

-IN EURO direct in contul bancar al organizatiei noastre RO 52 RZBR 00000 6001 2246968, la Raiffeisen Bank, CODE  SWIFT: RZBRROBU

SEMNELE  SFÂRȘITULUI          MATEI  24

Christoși mincinoși. Războaie. Cutremure de pământ. Foamete și ciumi. Persecuții. Înmulțirea fărădelegii. Evanghelia propovăduită în toată lumea. 

         ,,Când veți vedea toate aceste lucruri, să știți că Fiul Omului

                                                                         este aproape, este chiar la uși“

                                                         Semnele săptămânii 19 Ianuarie 2012

O călătorie de vis care a devenit un coșmar. Este greu de imaginat că în secolul 21 o tragedie asemănătoare cu cea a Titanicului se poate reproduce, și totuși aceasta s-a întâmplat. Vasul de croazieră de lux Concordia a eșuat în apropierea coastelor Toscanei și a produs naufragiul a 4.200 de persoane. Arestat pentru scurtă vreme căpitanul vasului, italianul Francesco Schettino, a fost eliberat și își așteaptă procesul în orașul său natal Meta di Sorrento, lângă Naples, unde familia prietenii și tot orașul îl apără cu înverșunare declarându-l erou. Ca urmare a naufragiului au fost recuperate 11 cadavre și se mai caută încă alte 24 de persoane. Justiția reproșează căpitanului că a deviat de la cursul normal, aparent ca să le arate locuitorilor de pe insula natală ce vapor minunat comandă, că nu a condus în mod corect evacuarea; de fapt a părăsit vasul înaintea pasagerilor. Acum el spune că a “alunecat” într-o barcă de salvare.

Reacția Comunității Europene la noua constituție Ungară. Miercuri după amiază, primul ministru maghiar Viktor Orban s-a prezentat în fața deputaților europeni reuniți în ședință plenară la Starsboug, încercând să calmeze spiritele foarte înfierbântate. Comisia europeană l-a somat să se explice în legătură cu legile abia promulgate, caracterizate ca o derivă autoritară. Comisia anunțase cu o zi înainte lansarea a 3 proceduri de infracțiune referitor la 3 aspecte ale acestei noi constituții, și anume controlul asupra băncii centrale, limitarea independenței judecătorilor și controlul autorității care controlează datele personale ale cetățenilor. Spre deosebire de ocaziile precedente când Viktor Orban a sfidat pur și simplu Parlamentul European, de această dată el a adoptat un ton conciliator și rezervat promițând să ajusteze aceste legi ca să acomodeze cererile Europei. Aceasta nu înseamnă că aceste legi au fost abrogate și nu este încă clar cât și cum vor fi modificate. Criticii nu au lipsit să sublinieze, ca de exemplu deputatul ecologist Daniel Cohn-Bendit, care a estimat că Orban a luat aceeași orientare ca dictatorii de trist renume cum ar fi: Chavez, Castro, și alții de teapa lor. Marie-Christine Vergiat, deputata franceză de stânga este de părere că primul ministru Orban folosește acestă situație ca să-și întărească puterea în sânul guvernului său. Ea deplânge faptul că deși se știa de aceste măsuri încă din iulie, președintele Comisiei Europene José Manuel Barroso, a reacționat numai în decembrie. Un alt fapt demn de remarcat este că prevederile care limitează, sau eventual interzic anumite religii printre care se pot număra și adventiștii, nu au fost de fapt discutate și nu este clar ce va urma.

Protestele din România. În ultimele zile au avut loc proteste în orașele mari din România. Mii de români protestează față de măsurile de austeritate și au participat la a treia zi de proteste sâmbătă, în București și alte orașe, furioși din cauza unui proiect de lege care face parte din reforma în domeniul sănătății și împotriva măsurilor guvernamentale de austeritate. Guvernul a retras proiectul de lege privind reforma medicală în domeniul sănătății, vineri, după proteste de stradă și critici vehemente, dar nu a reușit să aline furia mulțimii, care a cerut alegeri anticipate și demisia președintelui Traian Băsescu, scrie Reuters. Protestatarii au scandat și au purtat bannere pe care scria “Ajunge cu furtul”, “Ne-ați mințit și ne-ați jefuit” și “Plecați și lăsați-ne în pace“. Unii dintre ei au intrat în conflicte cu polițiștii, degenerând în lupte de stradă, cu răniți de ambele părți. Protestele au început, joi, în sprijinul adjunctului ministrului Sănătății, Raed Arafat, care a demisionat în această săptămână după ce a criticat proiectul legii de reformă medicală și a generat un conflict cu președintele Băsescu, un susținător al proiectului. Jandarmeria română a aruncat cu gaze lacrimogene în protestatarii adunați în Piața Universității din București. Protestele din aceste zile au fost cele mai violente manifestații împotriva lui Traian Băsescu de când acesta a venit la putere.

Germania. Demonstrații împotriva capitalismului. În mai multe orașe germane au avut loc demonstrații împotriva capitalismului, la sfârșitul săptămânii. La Berlin s-au adunat câteva sute de oameni. Protestatarii au scandat lozinci anticapitaliste, cerând o schimbare radicală a sistemelor politice, economice și sociale, sub motto-ul „Democrație adevărată acum!“. Acțiunile au fost organizate de grupările Attac și Occupy Europe, demonstrații asemănătoare având loc în peste 20 de orașe germane, printre care Bonn, Frankfurt pe Main, Hanovra și Erfurt. De altfel, activiștii Occupy anunțaseră o acțiune de protest la nivel mondial, pentru sfârșitul săptămânii trecute. Inegalitatea socială îi ține pe activiștii Occupy pe stradă de câteva luni. La Berlin s-au adunat aproximativ 800 de oameni, conform informațiilor oficiale, în jurul gării centrale a capitalei și în Alexanderplatz. Nu au fost semnalate incidente. Cu câteva zile înaintea acestor proteste însă, poliția a fost nevoită să intervină pentru evacuarea activiștilor Occupy Berlin de pe spațiul pe care urmează să se construiască o clădire a Ministerului Federal al Învățământului. Un grup de până la 25 de oameni ocupase spațiul respectiv timp de mai bine de două luni, montând și acolo pancarte cu lozinci împotriva băncilor și a conjuncturii politice în societatea vestică.

Israel. Manifestații organizate de ultraortodocși. În mod greșit poate se crede că singurul obstacol în calea păcii în Orientul Mijlociu sunt organizațiile palestiniene care adesea practică, sau cel puțin încurajează terorismul. De partea israeliană sunt de asemenea grupuri de ultraortodocși zeloși care sunt foarte active în ultima vreme. Săptămâna trecută a avut loc la Ierusalim o manifestație organizată de aceste grupuri. Cu această ocazie provocarea a mers foarte departe, ei făcând să defileze băieți înbrăcați cu uniformele lagărelor de concentrare, purtând steaua galbenă și inscripția “Jude”, pe care evreii trebuiau să le poarte în Europa înainte de război. Clasa politică și organizațiile foștilor prizonieri au reacționat vehement la această provocare de prost gust. De fapt aceste organizații au devenit  ținta opiniei publice și a presei naționale și internaționale, datorită faptului că vor să impună reguli stricte, mai ales în ce privește segregarea și excluderea de la viața publică a fetelor și a femeilor. O stație de TV israeliană a relatat cazul unei fetițe de 8 ani din orașul Beit Shemesh, fiica unui emigrant american membru al unui asemenea grup ultraortodox, care a fost agresată în drum spre școală de un grup de bărbați care au insultat-o și scuipat-o numind-o prostituată pentru că nu era îmbrăcată destul de modest după părerea lor. Săptămâna trecută un bărbat a insultat o femeie soldat, cerându-i să treacă în spatele autobuzului. Organizațiile ultraortodoxe numesc reacția autorităților la adresa lor, “holocaust spiritual”. Datorită caracterului lor excesiv, aceste manifestații și acțiuni deși conduse de un număr restrâns de persoane, au un mare ecou în opinia publică din Israel. Ehud Barak, ministrul apărării și Avner Shalev, președintele organizației Yad Vashem, autoritatea oficială în materie de holocaust, și-au exprimat profunda dezaprobare considerând aceste manifestații inacceptabile. O altă problemă pentru societatea israeliană este că 60% din bărbații ultraortodocși preferă să studieze Torah în loc să lucreze, trăind din ajutoare de la stat și cer să fie scutiți de serviciul militar obligatoriu pentru orice cetățean israelian, bărbat sau femeie.

În război cu moartea albă. În Iran consumul de droguri este interzis, iar traficul de stupefiante se pedepsește cu moartea. Cu toate că numai în 2011 au fost executate 500 de persoane, numărul dependenților crește. Conform estimărilor, între 14 și 15% din populația țării suferă de dependență. Oficial, consumul de droguri afectează doar 2% din populația Iranului. Medicii susțin că 8% din populație suferă de dependență; situație care plasează țara pe primele poziții în clasamentul mondial al consumului de stupefiante, chiar și înaintea Pakistanului. În aceste statistici nu sunt incluse și persoanele care apelează ocazional la stupefiante sau cele care consumă numai ca să se amuze. Vorbim despre cei care fumează, prizează sau își injectează droguri cu regularitate”, afirmă dr. Ashkon Reza – coordonator al unui centru independent de dezintoxicare din vestul Teheranului. Crack, opium, hașiș sau Crystal. Populația foarte tânără a Republicii Islamice se confruntă cu nenumărate probleme: rata șomajului în rândul tinerilor este foarte mare, economia crește lent, productivitatea este mică, tensiunile sociale capătă amploare, iar restricțiile devin tot mai apăsătoare – susține Avisa Mohamedian, psihiatru. “Problemele de natură socială sunt, cu siguranță, un factor care impulsionează consumul masiv de stupefiante. Tinerii noștri habar nu au cum să-și petreacă timpul liber sau cum să se distreze. Și acest aspect joacă un rol important”. De menționat ar fi și apropierea geografică de Afganistan și Pakistan, țări care aprovizionează piața iraniană cu droguri ieftine. Iranul luptă masiv împotriva drogurilor – susține reprezentantul autorității pentru combaterea traficului cu stupefiante. Numai în 2010 au fost confiscate 430 de tone de narcotice. La granițele cu Afganistan și Pakistan se duce un război continuu între oamenii legii și traficanți. “În ultimii ani, în această luptă, și-au pierdut viața 4.000 de polițiști. Alți 12.000 au fost răniți. Iranul a investit peste 800 de milioane de dolari în echipamente de securitate și supraveghere video.

Ce înseamnă să fii sărac în China. Economiile tuturor țărilor occidentale invidiază China pentru ritmul ei de dezvoltare. În orice magazin ai merge, cantitatea de produse fabricate în China este covârșitoare. De curând China a revizuit nivelul sărăciei ridicând-ul la 1dolar pe zi, acesta este dublul celui dinainte, dar încă sub standardele Băncii Mondiale care au stabilit nivelul sărăciei la 1.25 dolari pe zi. În aceste condiții China numără astăzi 128 de milioane de săraci, mai ales în zonele rurale. În aceste condiții 2.8% din populația Chinei este considerată săracă și beneficiază de ajutor guvernamental, în timp ce în Statele Unite 15% din populație este considerată săracă.

Om bogat, om sărac. O întrebare clasică pentru cei care au perspective de a câștiga bani mulți la jocuri de noroc, concursuri sau chiar muncind, este “ce ai să faci cu acești bani?” Fiecare are un plan, are o dorință adesea frivolă, câteodată nobilă. Am citit un articol despre un australian care câștiga 200.000 de dolari pe an muncind ca miner într-o exploatare de minereuri rare. Am fost șocat să aflu ce făcuse el cu acest câștig obținut în condiții teribile, 12 ore pe zi în deșertul australian, muncă extrem de periculoasă și extenuantă. O mașină 2009 Chevy Ute, care a costat 55.000 de dolari, la care a mai cheltuit 16.000 să-i îmbunătățească motorul, o motocicletă de 44.000 de dolari, până și câinele său a costat 1.200 de dolari. Am înțeles din aceasta foarte clar care îi erau obiectivele în viață, care îi era ținta, și ce conta pentru el.

Tu pe cine urmezi? În zilele noastre tehnologia modernă ocupă un loc tot mai important în viața noastră. Bunici și străbunici corespondează prin Email, comunică cu familia prin Skipe, Facebook și Tweeter. Am notat câteva date semnificative. În Marea Britanie numărul tinerilor de 18 ani care au un cont pe Facebook este dublu decât al celor înscriși pe listele electorale, mai precis 1,08 milioane au cont pe Facebook, dar numai 520.000 sunt înscriși pe listele electorale. Tot în Marea Britanie, Simon Foxley, în vârstă de numai 21 de ani care era un baterist talentat, care ar fi avut un viitor strălucit în muzică, ar fi susținut familia și prietenii; s-a sinucis deoarece fosta prietenă l-a șters de lista prietenilor pe Facebook. Actori și cântăreți, oameni politici sau simpli muritori, își petrec ore și ore ,,comunicând” pe Facebook: ce au mâncat, ce au băut, unde s-au dus, ce au făcut (nu mare lucru), dacă sunt în vacanță, etc. În afară de pierderea de timp, aceasta are și câteva efecte negative. Hoții află cine este plecat în concediu și îi sparg casa, sau șefii unei tinere din Montreal care de aproape 2 ani se declarase foarte bolnavă, au putut vedea fotografiile ei de vacanță în țări tropicale și în diverse baruri ale orașului, așa că au putut să o concedieze. În tot acest labirint de tehnologie și progres tehnic, apare tot mai evident că până și oamenii pot urmări și înregistra mișcările și faptele cuiva, deci cu atât mai mult Dumnezeu. Un alt punct care ași dori să îl subliniez este și acela că mii și milioane se luptă astăzi să fie accteptați ca prieteni sau followers ai unor personalități, în timp ce tot mai puțini se interesează să îl urmeze pe Isus. Este trist foarte trist dar din păcate face parte din peisajul contemporan.

Despre moravurile contemporane. În ultimii ani toate sporturile pe toate continentele au cunoscut scandaluri legate de dopaj. Campioni cunoscuți sau simpli anonimi au fost testați pozitiv la diverse droguri, stimulente sau substanțe interzise. Și mai grav, câteodată suspiciunile nu au putut fi dovedite, dar performanțele au rămas umbrite de aceste bănuieli. În această toamnă lumea sportivă a început să se întrebe de ce sportivii spanioli au devenit peste noapte extrem de performanți, în: ciclism, fotbal, baschet, și alte câteva sporturi, ei au ajuns pe cele mai înalte trepte ale podiumului învingând echipe cu vechi tradiții. Zilele trecute făcându-se ecoul acestor șoapte de culuoar, fostul campion de tenis Yannick Noah, a declarat fără jenă că probabil spaniolii se droghează, că au descoperit o ,,poțiune magică” care îi face să câștige toate competițiile, și poate ar fi timpul ca să se accepte ca fiecare să utilizeze această ,,poțiune” ca să fie pe picior de egalitate. Interesant de subliniat că deși persoanele cu poziții oficiale au criticat această opinie, în general ideea nu a stârnit valul de dezaprobare așteptat. Din când în când câte un sportiv ieșit la pensie, recunoște că la vremea lui a folosit substanțe interzise ca să-și îmbunătățească performanțele. Deci încet încet, se acreditează ideea că dacă tot se folosesc droguri, să se facă o regulă pentru toată lumea. În aceeași ordine de idei se vehiculează ideea că fumatul marihuanei nu este mare lucru, și ar fi bine să se legalizeze. În consecință să se taxeze, și ar rezolva multe probleme.

Minte sănătoasă în corp sănătos. Resveratrol și vinul roșu. De mai bine de 10 ani, numeroase studii științifice trâmbițează beneficiile vinului roșu. Este bine cunoscut că multe plante conțin Resveratrol (trans-3,5,4′-trihydroxystilbene), o grupă de substanțe care poate contribui la reducerea inflamației în organism și să ajute organismul în lupta împotriva maladiilor cardiovasculare și a cancerului. De asemenea, se știe că coaja strugurilor roșii conține Resveratrol în cantități relativ modeste. Săptămâna trecută, ziarul New York Times, raporta că respectatul Dr. Dipak K. Das, cercetător la prestigioasa University of Connecticut, este investigat pentru fraudă. În ultimii 12 ani, Dr. Das a publicat cel puțin 588 de articole în 11 reviste științifice de mare reputație. Dintre aceste 588 de articole, 117 din ele promovează beneficiile vinului roșu și miracolul pe care Resveratrol îl prezintă pentru sănătatea organismului. În unele din aceste articole, Dr. Das nu numai că nu găsea nimic rău în consumul de alcool, dar chiar încuraja consumul de vin roșu pentru menținerea sănătății și vitalității. Puțini au fost criticii care au sugerat că numai câteva boabe de struguri roșii pot avea aceleași beneficii ca și un pahar de vin roșu, evitând în felul acesta efectele negative ale consumului de alcool. Investigația în activitatea științifică a doctorului Das a început în 2009, când un alt cercetător a alertat oficialitățile în legătură cu mai multe iregularități observate în aceste studii științifice publicate. O analiză a articolelor științifice publicate de Dr. Das, a dezvăluit cel puțin 145 de cazuri în care Das a falsificat, fabricat sau manipulat datele științifice în așa fel încât să sugereze o concluzie dorită de el. În urma acestor descoperiri, oamenii de știință au devenit mai prudenți în recomandarea vinului roșu ca “tratament medical” și sfătuiește că dacă cineva dorește să beneficieze de calitățile substanței Resveratrol și nu doresc să consume alcool, pot să consume struguri, sau un pahar de suc de struguri roșii pe zi.

Textul săptămânii. ,,Încredințează-ți lucrările în mâna Domnului, și îți vor izbuti planurile”. Proverbele 16,3

Petre și Paul Gheorghe

Există înţelegerea, – şi se pare că cea mai bună -, cum că Biserica Laodicea (Apocalipsa 3, 14-22), este în sens general Biserica ultimelor zile ale istoriei acestei lumi şi în particular Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea instituţionalizată cu peste un veac în urmă. Odată ASUMATĂ această înţelegere, fie individual, fie ca masă de credincioşi organizată, ar urma RESPONSABILITATEA care nu poate fi trecută cu vederea şi care ar suna aşa: “Îngerului Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, scrie-i”. Şi de aici încolo, substituirea ar fi normală, fie că se convine, fie că nu. Bine ar fi ca ASUMAREA să nu fie doar a titlului, ci şi a responsabilităţii. Binecuvântarea s-ar revărsa.

Scrisoarea către Laodicea, pe masa Conferinţei Generale, pe masa oricărui oficiu în subordine, la cutia de scrisori a oricărui Adventist de Ziua a Şaptea, este mai importantă decât oricare alta.

I se scria Laodiceei pe când avea vârsta de vreo patruzeci de ani, şi tot cam de pe la aceeaşi vârstă, adică de prin anul 1900, mesajul acesta a trecut asupra Bisericii Adventiste şi a fost asumat. Nu ştiu dacă nu cumva a devenit o rutină şi ca pe orice corespondenţă prea repetată, nici nu o mai deschidem. Domnul să ajute să nu se întâmple aşa.

Scrisoarea către Laodicea – prin asumare către Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea -, nu este ANONIMĂ, cum frecvent se poartă în zilele noastre. Ea este sub semnătura cea mai autorizată. “Iată ce zice Cel ce este AMIN, Martorul Credincios şi Adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu”.

Apostolul Pavel a scris Epistole către Biserici, care ne-au rămas spre învăţătură. Dintre cele Şapte Biserici pe care Apocalipsa ni le revelează, cea din Efes este prima, iar cea din Laodicea ultima. Deşi din motive pe care nu le cunoaştem ea nu este trecută în canon, este totuşi amintită în canon, Coloseni 4, 16: “Şi voi la rândul vostru, să citiţi epistola care vă va veni din Laodicea”.

Scrisoarea către Laodicea, nu e de încăput a fi comentată în Câte Ceva, dar nu e de ocolit a spune câte ceva despre ea.

Lumea religioasă a zilelor noastre, mă refer la cea creştină în general şi prin asumare şi la Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea căreia scrisoarea către Laodicea i se adresează, este în faza biblică ce se numeşte WELL-BEING, adică STARE de BINE. În termeni Scripturistici “Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic”. Statisticile, şi mai ales vechicularea lor de către cea mai modernă tehnică Mass Media se ocupă de această imagine şi la propriu şi la figurat. RECORDER, expus cât mai mult. De aceea mesajul scrisorii divine începe cu demascarea STĂRII de BINE prin diferenţa dintre CE ŞTIE DUMNEZEU (“ştiu faptele tale”) şi CE NU ŞTIE omul (“nu ştii…”).

Este aproape de neînţeles – ar putea zice cineva -, cum într-o scrisoare de aşa multă iubire, abordarea este aşa de directă şi neaşteptată. Pesemne că starea de NEŞTIERE şi AROGANŢĂ este atât de periculoasă încât vălul trebuie tras deodată – aparent fără menajamente -, dar sfatul şi vindecarea şi revărsarea balsamului de iubire este şi el tot imediat, fară nicio pauză, în continuare.

Cineva ar putea judeca scrisoarea către Laodicea, mai ales prin începutul ei nu doar abrupt, ci chiar necruţător (“am să te vărs din gura Mea”), zicând: biata Biserică Laodicea, – Adventistă de Ziua a Şaptea, bietul Laodicean, adventist, ce e rău în faptul că SE SIMTE BINE, că a prosperat şi că se bucură şi arată celorlalţi prosperitatea lui, la urma urmei – zice -, primită tot de la Dumnezeu ca binecuvântare. Mai mult chiar, în timp ce STAREA de BINE este exprimată, Domnul năvăleşte asupra lui cu invective, fără milă, “sărac, nenorocit, ticălos, orb şi gol”, iar pentru “nenorocit” şi “ticălos”, nici măcar nu-i oferă remediu.

Ştiţi însă că chiar la nivelul înţelegerii noastre puţine, Domnul are dreptate? Nu prea am auzit-o pe Laodicea zilelor noastre că se socoteşte “nenorocită” şi “ticăloasă”. Nu am citit şi nu am auzit şi nu am văzut niciun FESTIVAL al POCĂINŢEI sau REVENIRII din TICĂLOŞIE. Scrisoarea către Laodicea aşteaptă, dar nu i se face loc. Se poartă interviurile în Mass Media. N-am auzit de vreunul luat Bisericii sau vreunui membru al ei pe această temă.  Dacă s-a întâmplat, îmi cer scuze de necunoştinţa în care sunt şi tot respectul pentru răspunsurile respective.  Mă refer aşadar la unul luat mie în colţişorul meu nepublic şi care nu ştiu dacă se potriveşte şi în altă parte sau altcuiva.

- Eşti în Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea?

- Da. Ea este ultima. După ea vine Domnul.

- Este ea, Laodicea?

- Da. Nu există altă interpretare mai bună.

- Aşadar, eşti Laodicean?

- Da. Mă bucur că fac parte din această Biserică şi că port acest nume.

- Deci zici că “eşti bogat, te-ai îmbogăţit şi nu duci lipsă de nimic”?

- mh… da, mh… nu, …

- Şi nu ştii că eşti “sărac, nenorocit, ticălos, orb şi gol”?

- ?!?!

- Ce zici despre sfatul cumpărării…?

- ?!?!

- Ai de gând să deschizi uşa ta Martorului Credincios?

Scurt interviul. Nici nu avea cum să fie mai lung. Câte ceva.

Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)

www.maranatharomania.ro

Autor Lori Balogh

    Sursa: www.loribalogh.ro          

               Dintre cele 66 de carti ale Bibliei, Evangheliile ocupa un loc aparte in sufletul meu. Cu siguranta ca nu sunt singurul in aceasta situatie. Si acum, vreau sa ma explic:
Pentru ca sa inteleg Psalmii, trebuie sa trec prin situatii asemanatoare psalmistului. Daca nu se intampla lucrul acesta, Psalmii pot fi frumosi, pot impresiona din punct de vedere artistic, pot transmite anumite invataturi, insa ei vor ramanea niste poezii orientale, si nimic mai mult.
Pentru ca sa inteleg cartile profetice, trebuie sa studiez mult, sa fac multe conexiuni cu istoria.
Daca vreau sa inteleg cartile istorice, trebuie sa ma transpun in cultura timpului si locului respectiv.
Ca sa pot intelege epistolele lui Pavel, trebuie sa ma adancesc in cunostinte teologice.
Dar ca sa inteleg Evangheliile, nu am nevoie decat de doi ochi buni care sa citeasca, si o inima deschisa care sa primeasca lumina. Nimic mai mult!
Este atata lumina , atata speranta in Evanghelii! Si, poate ca cel mai luminos lucru pe care-l descoperim in ele este puterea fara margini a lui Isus de a-i mantui pe oameni acolo unde i-a gasit.
Pe unii i-a mantuit din groapa deznadejdii, a disperarii. Cand nimeni nu le mai dadea nicio speranta, Iisus le-a deschis noi perspective, le-a deschis usa spre o viata noua, implinita si vesnica. Sa ne aducem aminte de paraliticul din Capernaum, de slabanogul de 38 de ani de la Betesda; sau de inviera lui Lazar si a fiului vaduvei din Nain!
Pe altii i-a mantuit din mlastina grea si murdara a pacatului. Sa ne gandim la experienta Mariei Magdalena, sau a talharului de pe cruce!
Pe unii i-a mantuit din turnul de fildes al indreptatirii de sine, al atotsuficientei si mandriei omenesti. Sa ne aducem aminte de nocturnul Nicodim!
Iar pe altii i-a mantuit din vraja bogatiilor trecatoare, care astazi sunt, dar maine vor disparea ca si cand n-ar fi existat niciodata. Sa ne aducem aminte de Levi si Zacheu!
Nu gasim loc sau situatie in care omul sa aibe nevoie de ajutor divin , iar Mantuitorul sa nu poata oferi mantuirea Sa. Afara de cazul in care omul insusi refuza aceasta mantuire!
Va propun, pentru aceasta ocazie, sa meditam asupra unei intamplari cu conotatii importante pentru noi, cei ce alcatuim biserica din timpul sfarsitului-Laodiceea. Intamplarea o gasim relatata in Marcu 10, 46-52, dar si in Luca 18, 35-43.
In diagnosticul complex pe care Marele Medic il pune bisericii Sale din vremea sfarsitului, printre alte suferinte amintite se afla si orbirea. Poate ca cineva va zice: “Bine, bine! Acolo este vorba de orbire spirituala, pe cand in cazul relatat de Evanghelii este vorba de orbire fizica!”
Si ce are a face? Cand in fata Mantuitorului a fost coborat patul in care se afla slabanogul din Capernaum, El a intrebat: “Ce este mai lesne: a zice slabanogului: Pacatele iti sunt iertate, sau a zice: Scoala-te, ridica-ti patul si umbla”? ( Marcu 2, 9 )  Sau, altfel spus: “ Ce este mai usor: Sa-l vindec fizic, sau spiritual?” In acea ocazie, Domnul a dovedit ca are aceeasi putere de a vindeca trupul ca si sufletul.
Sa revenim, insa la orbul Bartimeu! Scriptura spune ca “Bartimeu, un cersetor orb, sedea jos langa drum.” ( vers. 46 ) Cand am citit acest verset introductiv, mi-a atras atentia expresia “langa drum”, o expresie cunoscuta dintr-o alta parte a Evangheliei. Stiti unde se mai intalneste ea?  “Pe cand semana el, o parte a cazut langa drum si au venit pasarile si au   mancat-o.” Este vorba despre pilda semanatorului din Matei 13,4.
Atunci cand citesti aceasta parabola si dai peste acest verset, realizezi ca esti in fata unei situatii fara speranta. Intr-adevar, ce speranta mai poate fi intr-un loc in care s-a semanat, dar pasarile au mancat toata samanta?
     “Langa drum” inseamna, de fapt, fara speranta! Cel putin din punctul de vedere al oamenilor!  Orbul Bartimeu se gasea langa drum si cersea. “Pasarile” ii mancasera aproape totul: vederea, slujba, posibilitatea unui trai decent, bucuria de a avea si el o familie fericita, de a avea prieteni. “Pasarile” i-au rapit bucuria de a vedea lumina soarelui, frumusetea unei flori, zambetul unui copil…
Toti ceilalti, oamenii normali, mergeau “pe drum”; ei erau “binecuvantatii Domnului”. Doar el singur trebuia sa stea langa drum, purtand stigmatul blestemului divin.
Amintiti-va de vindecarea orbului din nastere, cand ucenicii L-au  intreabat pe Domnul: “Invatatorule, cine a pacatuit: omul acesta sau parintii lui, de s-a nascut orb?” Apoi , din nou va rog sa va amintiti de concluzia la care au ajuns fariseii dupa ce au facut cercetari cu privire la vindecarea acestuia: “Tu esti nascut cu totul in pacat”- ii spun ei celui ce fusese pana nu demult orb. ( Ioan 9, 2. 34 ).
Ce forta uriasa are prejudecata! In societatea din acea vreme, un orb era lipsit de multe bucurii nevinovate si de multe avantaje pe care le aduce normalitatea. Dar drama lui nu se oprea aici: el avea de suportat si durerea de a fi considerat de catre semenii sai un om aflat sub blestemul lui Dumnezeu .
Adaugati acum, la toate acestea, inca un amanunt: Bartimeu nu traia intr-o societate moderna in care exista asigurari sociale si medicale, impreuna cu tot felul de legi care-i protejeaza pe cei care sunt loviti de diverse nenorociri. El traia intr-o societate dura, in care, ori erai sanatos si puteai sa muncesti, ori erai bolnav si trebuia sa depinzi in totalitate de mila celor din jur.
Inca o observatie care mi se pare interesanta: daca privim pe o harta a Palestinei, asa cum arata ea in timpurile Noului Testament, observam ca Mantuitorul, care se indrepta din Galileea spre Ierusalim, S-a abatut de la drumul cel mai scurt, cu scopul evident de a trece prin Ierihon.
De ce a ales El aceasta cale ocolitoare? Nu avem de unde sa cunoastem toate motivele care  L-au determinat sa faca acest ocol. Poate ca Ierihonul insusi era “o samanta cazuta langa drum”, mancata de multe “pasari”. Sa ne amintim ca aceasta cetate a fost reconstruita sub amenintarea unui dublu blestem rostit de Iosua. Si totusi, Dumnezeul iubirii nu leapada pentru totdeauna, aducand speranta acolo unde omul nu mai vede dacat blestem.
In aceasta cetate candva blestemata, Ilie a ridicat o scoala a profetilor, iar Elisei a vindecat apele ei amare. Iar acum, Mantuitorul, in ultima Sa saptamana de lucrare publica, Se abate din drum pentru a aduce o binecuvantare celor “de langa drum”.
Am convingerea personala ca Domnul S-a abatut din drumul Sau spre Ierusalim, prin Ierihon, doar ca sa-l vindece pe Bartimeu. Cand sustin acest lucru, ma gandesc si la  alte ocazii in care Mantuitorul a  facut drumuri lungi, doar pentru a aduce o binecuvantare speciala unui suflet aflat in mare nevoie: in nord, pentru a o vindeca pe fiica femeii siro-feniciene, sau dincolo de M. Galileii, pentru a-i vindeca pe cei doi demonizati .
Este atata mangaiere in felul in care se ocupa Domnul Iisus de fiecare dintre noi! El nu ne trateaza la gramada, “en gros”, ci Se ocupa de fiecare personal, “en detail”, ca si cum am fi singurii locuitori ai planetei. Uneori ni se deschid ochii si ramanem uimiti cum Dumnezeu mobilizeaza tot cerul pentru a ne veni in ajutor, in mod personal.
Nu voi uita niciodata o experienta a sotiei mele, din vremea cand urma cursurile Liceului  Sanitar din Brasov, in timpurile de trista amintire ale regimului trecut. Un colocviu foarte important a fost programat intr-o zi de sabat. Era vorba de o lectie de disectie de la care nu avea nimeni voie sa lipseasca. Cel care ar fi lipsit de la acea ora trebuia sa suporte consecinte grave. Organizatorii colocviului se bazau pe faptul ca morga spitalului judetean avea intotdeauna cativa decedati ca material de studiu. Sotia, pe atunci eleva, a fost avertizata foarte solemn ca, daca va lipsi in acea ocazie, va suporta urmarile. Ea s-a hotarat sa asculte mai mult de Dumnezeu decat de oameni si a incredintat in mainile Sale problema aceasta, aparent fara nicio rezolvare.
Ziua de sambata a trecut, insa colocviul nu s-a putut tine. Cauza? In tot judetul Brasov, in perioada dinaintea zilei in care trebuia sa se desfasoare ora de disectie, nu a decedat nimeni. Morga a fost goala. Un caz fara precedent, dar real. Colocviul a fost amanat, iar sotia a putut participa la el fara nicio problema.
Incerc sa-mi imaginez in ce alerta au fost ingerii lui Dumnezeu in acele zile, pentru ca morga sa ramana goala in acea zi de sabat! Si aceasta pentru un singur copil al Dumnezeu care avea o nevoie urgenta de ajutor!
Aceasta este o minunata veste buna: Dumnezeu se ocupa de fiecare din noi in mod personal. Suntem unici in ochii Sai, si prin urmare , nepretuiti!
“El a auzit ca trece Iisus din Nazaret.”( vers. 47 )
Se spune ca un om normal primeste aproximativ 82 % din informatii prin intermediul vazului, si doar 8% prin intermediul celorlalte simturi.
Se ridica o intrebare: Ce face un orb care este lipsit de 82% din informatii? Realitatea dovedeste ca in aceste cazuri intervine legea compensatiei: cand lipseste unul din simturi, se ascut celelalte.
Bartimeu nu putea sa vada cand trecea Iisus, insa simtul auzului ii era foarte dezvoltat. Si ce aude el?
Forfota, glasuri ale unei multimi care se apropie! Tot mai mult si tot mai aproape! Iar in mijlocul acestei multimi, se afla Iisus, Cel despre care auzise o multime de lucruri incurajatoare.
Bartimeu simte ca sosit clipa “astrala” a vietii sale. Cand aude multimea destul de aproape ca sa fie si glasul lui auzit, el isi ia inima in dinti si striga:
              “Isuse, Fiul lui David, ai mila de mine!”( vers.47 )
Observati diferenta? Pentru cei aflati “pe drum”, Domnul este doar Iisus din Nazaret, un oarecare galileean, ceva mai excentric, si care face valuri in jurul Sau prin “ciudateniile” Sale. Pentru Bartimeu insa, cel de “langa drum”, Isus este Fiul lui David. Or, a recunoaste in Iisus pe Fiul lui David, in timpurile acelea, insemna a recunoaste mesianitatea Sa, a recunoaste ca El era Fiul lui Dumnezeu.
Ce ironie a vietii! Un orb vede ceea ce nu reusesc sa vada cei care au ochi!
De unde aceasta iluminare interioara?
Omul acesta, fiind orb, a fost lipsit de contactul obisnuit cu lumea din jur, o lume rea, pacatoasa si necredincioasa. Orbirea l-a pastrat pe Bartimeu intr-o zona de curatie, asa incat, stand la intersectia diferitelor pareri despre Isus, el a putut usor sa faca alegerea cea buna: sa creada ca El este Fiul lui Dumnezeu.
Nicolae Iorga spunea intr-una din cugetarile sale ca “ printre lacrimi, ochii vad mai bine”. Viata a dovedit de atatea ori ca, acolo unde exista lipsuri si suferinte, exista mai multa credinta si cautare dupa Dumnezeu. Sa nu ne mai plangem, sa nu mai murmuram atunci cand, intr-un fel sau altul, avem parte de vreo suferinta, vreun handicap fizic, vreo lipsa materiala sau poate chiar privare de libertate. Toate acestea, in mainile Domnului Hristos, se pot dovedi niste binecuvantari nebanuite.
              “Multi il certau sa taca.” ( vers. 48 )
De ce? Se trezeste el, un nenorocit , un “minoritar” de langa drum, sa creada altfel decat multimea? Aceasta nu i se putea ierta lui Bartimeu! Trebuia sa fie adus la tacere.
Atitudinea multimii in acest caz nu este o exceptie. Multimea actioneaza intotdeauna dupa aceleasi principii, dupa acelasi tipar. Satana cunoaste foarte bine forta pe care o are multimea in a influenta  individul, de aceea el foloseste aceasta arma cat se poate de des. Bartimeu, asa orb si izolat de societate cum era, se pare ca cunostea o porunca a Vechiului Testament pe care multi carturari ai timpului sau o neglijau:
” Sa nu te iei dupa multime ca sa faci raul!” ( Exod 23,2 )
Asa ca, nelasandu-se intimidat de gloata, Bartimeu a inceput sa strige si mai tare dupa Mantuitorul: “Ai mila de mine!”
Aceasta surta rugaciune este plina de continut. Rostind aceste cateva cuvinte, Bartimeu da dovada ca intelege mult cu privire la ce este mantuirea si cum ar trebui sa fie relatia dintre omul pacatos si Creatorul sau.
Mila este dimensiunea esentiala a Evangheliei si a caracterului lui Dumnezeu. Incercati sa scoateti mila din relatarile Bibliei si veti ajunge la Inchizitie. Cum ar arata Dumnezeu fara mila? Nici nu vreau sa ma gandesc!
              “Ai mila de mine, pacatosul!” –este singura rugaciune care primeste intotdeauna un raspuns favorabil din partea cerului. In cazul oricaror alte rugaciuni, raspunsul poate veni mai devreme sau mai tarziu. Sau poate niciodata! In cazul acestei rugaciuni insa, raspunsul vine promt.
Cand vamesul de la Templu a rostit aceasta scurta rugaciune, Mantuitorul ne-a asigurat ca acest om s-a coborat acasa neprihanit, iertat si indreptatit.( Luca 18,14)
De ce am afirmat ca aceasta scurta rugaciune este plina de continut?  Pentru ca un om care cere mila:
1. Isi recunoaste falimentul si starea deznadajduita in care se afla
2. Stie ca nu se poate salva singur, ca are nevoie de ajutor din afara
3. Stie ca el nu are niciun merit
4. Spera doar in harul si bunatatea celui din fata lui
Stiti ce inseamna toate acestea la un loc? O adevarata pocainta care duce la neprihanire.
         “Isus S-a oprit si a zis : Chemati-l!” ( vers. 49 )
Cum sa nu se opresca Domnul in fata unei asemenea credinte? Doar pentru a se intalni cu acest orb nefericit Se abatuse  El din drum!
Numai in vesnicie vom afla de cate ori Domnul S-a oprit in dreptul meu si al tau, atunci cand strigam in rugaciune catre El! Doar atunci vom intelege cum Dumnezeu Si-a schimbat planurile, lucrand in asa fel prin Providenta Sa incat sa ne poata raspunde.
“Chemati-l!” De ce nu l-a chemat Iisus in persoana?
Gasim aici poate cea mai simpla ilustrare a ceea ce inseamna lucrarea misionara si a rolului nostru in castigarea de suflete. Isus, prin Providenta Sa, vine in apropierea omului pacatos, creaza toate conditiile pentru a fi vindecat de boala pacatului, insa chemarea la mantuire ne apartine.
“Orbul si-a aruncat haina.” ( vers. 50 )
Probabil ca haina era printre putinele lucruri pe care le mai avea Bartimeu. De ce oare si-a permis sa o arunce? O lege nescrisa a Orientului cerea ca un om, care trebuia sa se infatiseze inaintea unui superior, sa se imbrace, ca semn al respectului fata de acea persoana . Sa ne amintim de Petru care, atunci cand a aflat ca omul de pe tarm este Domnul, s-a imbracat, a sarit in apa si a innotat pana la tarm.
Bartimeu face un gest contrar obiceiurilor timpului. El este constient ca in fata sa se afla Cineva de care nu poti sa te ascunzi. Si mai este ceva de adaugat: Haina aceea pe care a aruncat-o Bartimeu era haina de cersetor. Era o amintire a trecutului sau la care dorea sa renunte definitiv. Cand a fost chemat de Mantuitorul, Bartimeu a avut certitudinea ca va fi vindecat. Ce rost mai avea sa poarte o astfel de haina?
Aruncarea hainei nu era altceva decat un gest de credinta intr-o minune pe care o astepta de la Domnul.
       “Ce vrei sa-ti fac?”
Celebrul predicator Moody i-a intrebat pe copiii care participau la scoala de duminica ce ar cere daca ar fi in locul orbului Bartimeu. Unul din copii i-a raspuns:
“Eu as cere un catelus cu lant care sa ma ajute sa merg.”
Desigur, Bartimeu putea cere Mantuitorului o multime de lucruri: bani, locuinta, imbracaminte, care i-ar fi rezolvat o parte din probleme pentru tot restul vietii. Insa el cere un singur lucru: vindecare.
Stiti ce insemna redobandirea vederii pentru el? Desigur, privilegiul de a se bucura de lumina soarelui, de frumusetea unei flori, de zambetul unui copil… Insa dincolo de bucuria de a vedea, vindecarea pentru el insemna intrarea in caruselul grijilor zilnice, insemna responsabilitatea de a munci si a se intretine singur. Pana acum, Bartimeu a trait din mila semenilor sai. De acum, el trebuia sa intre in lupta cu grijile si poverile vietii.
Bartimeu nu cere privilegii; el nu vrea decat sa devina un om normal, demn, care sa-si poarte singur de grija si care sa-i poata ajuta, la randul lui, si pe altii aflati in nevoie.
De ce oare Mantuitorul il intreaba:”Ce vrei sa-ti fac?” Nu era evident ca orbul dorea vindecarea? Atunci ce rost mai avea o asemenea intrebare?
Nu am inteles rostul unei asemenea intrebari pana cand, cu multi ani in urma, fiind internat in spital datorita unei boli grave, am observat bolnavi internati care faceau un gest incredibil: desi erau grav bolnavi, ei aruncau in toaleta medicamentele primite, pentru a nu se vindeca si a fi nevoiti sa plece din spital. Erau oameni fara casa, care preferau sa intarzie sederea lor in spital, unde aveau hrana si conditii decente de viata, decat sa ajunga pe strada, sub cerul liber.
Cati oameni asemenea lui Bartimeu, care traiesc in zilele noastre, nu prefera sa ramana in starea nenorocita in care se afla, depinzand de mila altora, decat sa duca o viata responsabila, demna?
Dar mai este un motiv pentru care Domnul il intreaba ;”Ce vrei sa-ti fac?” In aceasta intrebare se afla o lectie foarte importanta cu privire la rugaciune: Dumnezeu asteapta de la noi rugaciuni concrete pentru probleme si nevoi concrete. El nu are nevoie de la noi de inflorituri, poeme, figuri de stil, metafore… Noi nu-L putem impresiona cu asa ceva. Dumnezeu doreste din partea noastra o inima curata si deschisa ca inaintea unui prieten.
Ce ati spune daca un copil ar veni la parintii sai si le-ar face o cerere in urmatoarea maniera:
“Mama, in dimineata asta soarele m-a mangaiat cu razele lui, iar cand m-am dus la fereastra, o simfonie de culori pastelate se desfasura inaintea ochilor mei. Pasarelele cantau si ele, dupa o partitura nevazuta, o alta simfonie de sunete. Tot vazduhul vibra de puritate si prospetime. Un intreg buchet de miresme imbietoare, un intreg curcubeu de culori…”?
“Mai, copile, dar spune odata ce vrei?”
  “Vreau afara!”
  “Bine, du-te! Nu puteai sa spui de la inceput?”
De ce trebuie sa-i aducem lui Dumnezeu rugaciuni concrete?  Iata cateva motive:
1. Dumnezeu nu este impresionat de latura artistica a rugaciunilor noastre. El nu este “presedintele” Uniunii scriitorilor, nici al artistilor plastici, ci El este Tatal nostru. La El nu trebuie sa venim cu metafore, ci cu cereri concrete.
2. O rugaciune concreta ne ajuta pe noi insine sa putem urmari felul in care Dumnezeu ne raspunde la ea. Daca ne rugam in general, vag, de unde vom sti ca El ne-a raspuns?
3. Noi suntem implicati in marea lupta dintre Christos si Satana, o lupta pe viata si pe moarte, care nu se duce cu tancuri sau cu pusti, ci cu idei. Este un razboi ideologic, in care lucrurilor li se spune pe nume, fara poezie, sau proza artistica.   Iata doar cateva motive pentru care ar trebui sa ne revizuim atitudinea in rugaciunile pe care le inaltam Tatalui ceresc.
              “Iisus i-a zis: Du-te! Credinta ta te-a mantuit.” ( vers. 52 )
Ce inseamna acest “Du-te!”? Inseamna libertate. Domnul putea sa-i pretinda: “Te-am vindecat, acum vino si urmeaza-Ma!”
Iisus insa nu forteaza pe nimeni. Orbul nu trebuia sa se simta obligat sa-L urmeze pe Iisus, pentru ca Acesta ii redase vederea. Trebuia sa fie propria sa alegere, voluntara.
Din fericire, Bartimeu a facut alegerea cea buna. Desi Iisus i-a redat libertatea, el a ales de bunavoie sa ramana cu Cel ce-l eliberase din lanturile neputintei.
  “Si a mers pe drum dupa Iisus.” ( vers. 52 )
In loc sa mearga acasa, in loc sa mearga la crisma si sa bea de bucurie, cum ar face unii in zilele noastre, orbul vindecat alege sa mearga dupa Iisus. Este dovada ca nu doar vederea fizica i-a fost vindecata, ci si cea spirituala.
Bartimeu nu mai este acum “langa drum”, acolo unde “pasarile” i-au rapit tot ce se putea din bucuriile vietii. El merge “pe drum”, alaturi de Mantuitorul sau, in timp ce altii stau langa.
Cata speranta ne transmite experienta vindecarii orbului Bartimeu!
In cele mai descurajatoare situatii, chiar pentru cei aflati la periferia societatii, “langa drum”, carora Satana le-a rapit totul, exista speranta. Iisus face tot posibilul sa vina in preajma lor, pentru a-i elibera de lanturile care ii incatuseaza. Nu trebuie decat o chemare pe care suntem datori sa o facem celor aflati “langa drum”, la periferia societatii.
           “Chemati-l!”- ne porunceste Mantuitorul fiecaruia dintre noi.
           “Si ei l-au chemat pe orb si i-au zis: Indrazneste, scoala-te, caci te cheama.”
Aceasta este misiunea mea si a ta. Aceasta este misiunea tuturor celor ce cred ca se afla “pe drum”, alaturi de Christos.

Lori Balogh

Tocmai mă gândeam cum poate fi abordată expresia CRĂCIUN CREŞTIN în faţa opiniei publice seculare şi popular religioase, pentru că iţele acestui hibrid sunt de nedesfăcut încurcate, când cineva mi-a înmânat o colecţie bibliografică disputată la scenă deschisă pe internet sub titlul CRĂCIUNUL ADVENTIST. Denumirea e totuşi generică, pentru că ar fi putut să fie zisă CRĂCIUNUL ADVENTIST de ZIUA a ŞAPTEA, mult mai specific, sau poate urmează. CRĂCIUNUL ADVENTIST m-a ajutat foarte mult să dezleg misterul CRĂCIUNULUI CREŞTIN. Pe cineva nu prea mai interesează CRĂCIUNUL CREŞTIN pentru că nu există nici o şansă ca aşa zisa valabilitate a lui să fie pusă sub semnul întrebării deoarece implantarea este totală, iar pe acel cineva îl interesează foarte mult ca nu cumva Biserica Adventistă să rămână în afara CRĂCIUNULUI.

M-am uitat bine să văd dacă este vreo deosebire între CRĂCIUNUL CREŞTIN şi CRĂCIUNUL ADVENTIST. Nu prea este decât pentru acela care ar avea nevoie de vreuna cât de mică pentru a se linşti că nimic nu e grav. De fapt, noţional, că e numit CREŞTIN sau ADVENTIST nu contează pentru că adventismul este creştin. În acest caz, doar o acomodare cu ceea ce se cheamă CRĂCIUN mai este de trebuinţă şi gata.

Nici vorbă prin aceasta de vreo discriminare religioasă sau de vreun elitism religios în vreo ierarhie confesională, sau de vreun act de neiubire pentru oamenii implicaţi. Cineva poate şi este liber să-şi asume chiar şi un CRĂCIUN NECREŞTIN, căci la urma urmei aceasta ar fi ideea, adică un CRĂCIUN CREŞTIN, dar NECREŞTIN. Cât priveşte CRĂCIUNUL ADVENTIST nu are cum să fie decât neadventist.

Oameni necredincioşi în Dumnezeu, dar de bun simţ secular se întreabă ce poate fi toată această tevatură. În România a fost un al doilea val de Crăciun pe STIL VECHI de calendar Iulian, mai să se suprapună cu BOBOTEAZA pe stil nou. N-am auzit vorbindu-se de o BOBOTEAZĂ CREŞTINĂ şi nici de o BOBOTEAZĂ ADVENTISTĂ şi n-aş vrea ca această discuţie să fie o sugerare pentru căutătorii de similarităţi nesimilare. Au fost sfinţite public apele Mării Negre, izvoarele ţării, păstrându-se o distanţă necesară de credinţă între o sticlă de apă sfinţită de la mânăstire şi cea îmbuteliată şi etichetată la magazine sau care curge pe conducte în casa fiecăruia. Mai ceva ca în Vechiul Testament când Moise a îndulcit apele de la Mara sau profetul Elisei a vindecat apele de la Ierihon. Mai global, cumva de dimensiuni mai apocaliptice.

Numele de botez ADVENTIST este pus la dispoziţie spre folosire. PAŞTE ADVENTIST, RUSALII ADVENTISTE, ZODIAC ADVENTIST, ca să nu mai vorbim de domeniul mâncărurilor şi băuturilor, adică peste tot pe unde se poate întoarce înapoi în loc de mers înainte, considerate MĂRUNŢIŞURI în vorbirea curentă, “vulpi mici” în vorbire biblică, deşi sunt mari cât continente întregi dacă nu chiar planetare. Mergând la originea cuvântului ADVENT-ADVENTIST folosit cu privire la REVENIREA DOMNULUI NOSTRU ISUS HRISTOS, aşteptător al venirii Lui, noţiunile nu prea se leagă. Priorităţile în cadrul Aşteptării Sale sunt altele. Adventismele amintite mai sus şi multe altele, nu intră în cadrul acestor priorităţi. Pentru cine vrea, încă mai vrea să se lase abătut de la marile priorităţi spirituale de pe drumul ultimelor zile de istorie, pentru a argumenta creştinismul crăciunului sau adventismul lui într-o lume neinteresată de argumentaţie noţională, ci de savurarea plăcerii de pe oricum ar veni ea, este o capcană. Dacă institute întregi ar fi dedicate studiului unui singur subiect – de pildă Crăciunul -, ar fi o lamentabilă pierdere de timp, mai ales că lucrul acesta este evident de-alungul istoriei şi acceptat fără nevoia de a fi în continuare dezbătut.

Poate ar fi de bine – zic şi eu – o mai puţină preocupare de adventismele neadventiste. Acest lucru nu ar însemna neiubire de ieşit în întâmpinarea oamenilor de concepţii şi mai ales de plăceri voluntar, dar liber căutate, dimpotrivă, o ofertă de iubire plină de adevăr, folositoare tuturor.

Răscumpărarea vremii e de maximă urgenţă.

Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)

SEMNELE  SFÂRȘITULUI          MATEI  24

Christoși mincinoși. Războaie. Cutremure de pământ. Foamete și ciumi. Persecuții. Înmulțirea fărădelegii. Evanghelia propovăduită în toată lumea. 

         ,,Când veți vedea toate aceste lucruri, să știți că Fiul Omului

                                                                         este aproape, este chiar la uși“

                                         Semnele săptămânii 12 Ianuarie 2012

Și dacă 2012 ar fi ultimul an din viața ta? Aceasta a fost întrebarea pe care ziarul Metro Toronto a pus-o cititorilor săi, și răspunsurile nu au întârziat să vină cu miile. Ziarul a făcut o selecție a celor mai reprezentative răspunsuri și le-a publicat, unele dintre ele chiar pe prima pagină. Până aici nimic neobișnuit, numai că ceea ce m-a șocat au fost răspunsurile. În primul rând nici unul din răspunsurile trimise, sau cel puțin selecționate nu avea vreo legătură cu spiritualitatea sau cu idealurile înalte, și nu am nici un motiv să cred că redacția ziarului le-a exclus în mod intenționat. Am făcut pentru dumneavoastră o selecție a acestor dorințe, în cazul când 2012 ar fi anul în care lumea va ajunge la sfârșitul ei.  “Să trăiesc din plin, să dansez, să beau vin roșu și să aștept ca să înceapă focul de artificii”. “Să găsesc omul ideal și să mă mărit cu el”. “Să cheltuiesc tot ce am până la ultimul cent”. “Să savurez momentul prezent făcând lucruri fără rost”. “Am să încep să fumez”. “Nici o diferență, am să continui trăind de pe o zi pe alta”. ”Să privesc filmele mele favorite, urmează câteva titluri de filme de groază, obscure, despre care nu am auzit niciodată”. Și multe alte răspunsuri de același gen.  Pentru a fi corect, am găsit și câteva răspunsuri mai judecate, ca de exemplu: “Să petrec mai mult timp cu familia”, “Să călătoresc în cât mai multe locuri exotice”, etc. Așa cum am menționat nu am găsit nici un răspuns care să menționeze ceva despre Dumnezeu sau o viață mai morală.

Cine conduce lumea de astăzi. Printr-o coincidență de calendar, anul acesta vor avea loc un număr de alegeri prezidențiale în mai multe țări mari și mici. Personal nu sunt pasionat de politică, dar foarte interesat prin natura activității mele profesionale, de aspectul social al evenimentelor, așa că am încercat să identific care sunt caracteristicile celor care conduc sau vor să conducă societatea de astăzi.  Să începem cu Statele Unite, unde au loc prelimariile care vor desemna candidatul partidului republican. O parte din candidați sunt foarte în vârstă și aceasta nu pare să deranjeze pe nimeni, unul dintre ei este mormon, doi catolici conservatori, care fac adesea referințe la religia lor (constituția cere ca religia să fie separată de stat). Unul dintre ei a fost căsătorit de 3 ori aceasta nu face mare impresie. Realizând că poate unii se vor simți deranjați, a promis că nu va mai face. Fapt și mai interesant, un altul este foarte pornit împotriva guvernului și a puterilor pe care le are președintele, dar ar dori totuși să aibă funcția pe care o disprețuiește.  O altă țară care se pregătește de alegeri este Franța. Aici situația este și mai interesantă, actualul președinte care se pregătește să candideze din nou, este de asemenea la a 3-a căsătorie, principalul său opozant nu este nici el prea deosebit. După ce a trăit fără să fie căsătorit cu o altă figură politică și au avut 4 copii s-a despărțit și acum trăiește cu o ziaristă, bineînțeles tot fără să fie căsătoriți. Și mai interesant, un alt eventual candidat DSK, care avea toate șansele să devină președinte, a eșuat deoarece a fost arestat la New York fiind amestecat într-un scandal. De atunci numele său apare în tot felul de anchete despre rețele de prostituție sau petreceri deochiate, însă fiecare argumentează că nu îi interesează viața lui particulară; în afară de aceasta era un politician priceput și un economist de prima clasă.  Apoi în Senegal, actualul președinte Abdoulaye Wade, se pregătește să fie președinte a 3-a oară, în ciuda faptului că are 85 de ani. Principalul său rival este Youssou N’Dour, un cântăreț de mbalax, un sort de muzică tradițională foarte apreciată mai ales în Africa.  Comentatorii politici au numit această candidatură “un zbor de fluture efemer”, adică nu îi dau nici o șansă. Am fost însă profund șocat să-l aud pe candidatul cântăreț (a mai fost unul de curând în Haiti) explicând într-un înterviu că cei care conduc destinele omenirii văd aceasta ca o funcție și sunt dispuși să o asume chiar dacă nu au pregătirea sau nivelul necesar.

Profeție. Soros vorbește despre “catastrofa Euro”. Accentuarea crizei datoriilor în Grecia sporește temerile privind viitorul monedei unice europene. Potrivit Băncii Central Europene, excluderea forțată a unui membru din “clubul euro” ar putea implica destrămarea întregului spațiu de liber schimb.  Marele investitor George Soros extinde scenariul și prevede periclitarea sistemului financiar la nivel global. Dacă moneda euro dispare, Europa eșuează și în final, sistemul financiar mondial s-ar putea prăbuși – așa sună cea mai recentă profeție a faimosului investitor George Soros. Urmările ar fi, nu doar pentru Europa, “catastrofale, ci pentru sistemul financiar mondial”, după cum citează publicația Business Line, declarația făcută de Soros în timpul unei vizite în sudul Indiei.  Și “Economic Times” preia o prognoză făcută de Soros, potrivit căruia criza din zona Euro este “mai serioasă și mai periculoasă decât cea din 2008”. Agenția de știri din domeniul financiar Bloomberg îl citează pe miliardarul american, originar din Ungaria, care anunță că piețele au început deja să se pregătească pentru o eventuală dispariție a monedei unice. Scenariile catastrofale sunt rezultatul celei mai recente declarații a premierului grec Loukas Papademos, care a avertizat asupra unui faliment necontrolat al statului elen. Joi, 5 ianuarie, Papademos anunța că “următoarele trei luni sunt critice pentru finanțele grecești.”

Teheran. American de origine iraniană, condamnat la moarte. După ce și-a testat ostentativ arsenalul și a amenințat că va bloca strâmtoarea Ormuz, Teheranul încearcă a se dovedi mai puternic decât comunitatea internațională. Un iranian acuzat că ar fi spion CIA a fost condamnat la moarte. Tribunalul revoluționar din Teheran l-a condamnat la moarte pe Amir Mirzaei Hekmati, de 28 de ani, cetățean american de origine iraniană, care ar fi admis în fața instanței controlate de liderii religioși ai Republicii Islamice, că a spionat în favoarea Agenției Centrale de Informații CIA. Hekmati fusese arestat în decembrie, și la puțin timp după aceasta, televiziunea de stat de la Teheran a difuzat o înregistrare video conținând acuzații la adresa presupusului spion că ar fi fost infiltrat de către agenția americană pentru a culege informații din interiorul serviciul secret iranian. Acuzațiile de spionaj sunt la ordinea zilei în Iran. În timpul protestelor din 2009, simpla fotografiere a manifestanților era considerată că servește intereselor CIA sau Mossad. Nici o arestare, însă, nu a fost, până acum, urmată de probe care să dovedească o posibilă vinovăție. Autenticitatea înregistrării video este pusă sub semnul întrebării cel puțin de către oficialii americani, care, desigur, neagă că Hekmati ar servi intereselor CIA.  Tânărul „spion” are la dispoziție 20 de zile în care poate ataca într-o ultimă instanță sentința capitală. Conform familiei, care trăiește în Arizona, Hekmati ar fi victima unui război psihologic dus de Teheran și scopul vizitei sale în Iran ar fi fost vizitarea bunicii. Tatăl condamnatului la moarte a admis că fiul său a început serviciul militar în 2001, precizând că acesta a activat ca translator. Secretarul american al Apărării, Leon Panetta, a promis un răspuns pe măsura provocării Teheranului. Șeful Pentagonului nu a precizat, însă, în ce va consta replica Statelor Unite.  Ministrul iranian al Informațiilor, Hezdar Moslehi, a declarat pentru agenția oficială de presă a Teheranului, Fars, că în ultima perioadă au fost descoperiți mai mulți spioni americani care ar fi avut misiunea de a disturba pregătirea alegerilor parlamentare plănuite a avea loc în Republica Islamică în luna martie.  În iulie 2009, trei americani au fost arestați sub acuzația de spionaj în apropierea graniței iraniene; cei trei, care susțin că făceau drumeții în zona muntoasă din nordul kurd al Irakului, au fost eliberați.

Nigeria tulburări grave pe fond etnic și religios. Observatorii politici avizați sunt de părere că Nigeria este în grav pericol de a fi antrenată într-un război civil. După atacurile care au avut loc de crăciun, secta Boko Haram și-a pus în aplicare ultimatumul și a dezlănțuit o serie de atacuri și atenate împotriva creștinilor. Aceste atacuri care au produs deja zeci de morți, (cel puțin 80), și care continuă în ciuda instaurării stării de urgență au ca scop eradicarea creștinilor din nordul Nigeriei. Ayo Oritsejafor, șeful Associației Creștinilor din Nigeria este extrem de îngrijorat de această situație și crede că atacurile vor continua, el vede același scenariu ca înainte de declanșarea războiului civil din anii 1967 – 1970, acest război a dus la uciderea a peste 1 milion de persoane. Problema cea mai gravă este că o parte din creștini au început să răspundă în același fel la aceste atacuri. Ayo Oritsejafor, explica că creștinii consideră legitim să se apere și să replice la aceste atacuri.

Niciodată nu este prea târziu. James Arruda Henry, din Connecticut un pescar de crabi la pensie, și-a înscris numele în cartea recordurilor printr-o realizare ieșită din comun. Până la vârsta de 96 de ani el a fost analfabet. Când era în clasa a treia, tatăl său la retras de la școală și l-a trimis să lucreze. De-a lungul anilor el a fost: boxer, căpitan de barcă de pescuit, dulgher, mecanic etc. În tot acest timp el a reușit să ascundă faptul că era analfabet. Iată însă că odată ajuns la casa de bătrâni Academy Point, din Mystic, Connecticut, nu a mai putut ascunde faptul că nu știe să scrie sau să citească. Dar el nu a capitulat și și-a spus că niciodată nu este prea târziu, așa că a început să învețe literele, să practice scrisul, așa că la vârsta de 98 de ani a terminat o carte cu caracter autobiografic de 29 de capitole. Cartea relatează amintirile lui începând cu copilăria la ferma bunicilor în insulele Azore, viața lui de pescar și toate prin câte a trecut. Cu siguranță aceasta ar trebui să dea de gândit tuturor celor care cred că este prea târziu să facă ceva din viața sa.

Să le am pe amândouă. Cam aceasta este dilema sau mai bine zis visul lui Patrick Chan campion la patinaj artistic. El este încântat că a fost desemnat campion mondial la patinaj că este renumit. Numai că deși de origine chinez el este cetățean canadian. Numai că în Canada hocheiul pe gheață este sportul rege, patinajul nu preocupă prea multă lume. În acest context Chan și-a exprimat dezamăgirea că nu se bucură de faima pe care ar avea dacă ar concura sub steagul chinezesc. El explica într-un recent interviu acordat agenției Reuters că în China ar fi avut parte de mult mai multe onoruri. De fapt el se simte mai apreciat de comunitatea chineză. În concluzie el spunea că cel mai bine ar fi dacă ar putea concura pentru amândouă țările în același timp. Nu ar trebui să ne mirăm prea mult, aceasta este dilema multor creștini care ar dori să le aibă pe amândouă: onorurile și avantajele lumii, și Cerul.

Eroul care i-a dorit moartea lui Hitler. La Berlin a fost dezvelit un monument în memoria lui Georg Elser, omul care a încercat să-l ucidă pe Hitler în 1939 pentru a “împiedica războiul”. Sculptura artistului Ulrich Klages a fost amplasată în apropierea fostului sediu central al național-socialiștilor, nu departe de locul în care Elser și-a mărturisit fapta. A plănuit totul în detaliu. S-a pregătit luni în șir. Și-a procurat material explozibil și a făcut teste în grădina părinților săi. Apoi, în august 1939, s-a dus la München. Trăia din economii, mânca modest și se ascundea în încăperea unei berării la subsol.  După puciul eșuat de la 9 noiembrie 1923, Führer-ul își făcuse un obicei din a ține în fiecare an, în seara de 8 noiembrie, o cuvântare în berăria respectivă. Apariția din 1939 urma să fie ultima – își dorea Elser. Treizeci de nopți la rând a meșterit la bomba cu ceas care urma să curme viața tiranului. Hitler, a cărui armată invadase Polonia cu doar două luni în urmă, trebuie să moară – gândea Georg Elser, un om simplu, din Württemberg, care a respins din capul locului nazismul și care se temea de război.  Atentatul a eșuat. Atentatorul știa că își riscă viața, de aceea a verificat din timp posibilitățile de a fugi peste graniță, în Elevția. A pus la punct ultimele detalii, a programat bomba și a părăsit orașul München. Într-adevăr, în seara zilei de 8 noiembrie, Hitler și oamenii lui au fost prezenți în berărie. Numai că discursul Führer-ului a fost mai scurt ca de obicei. Puțin după ora 21:00, Hitler a părăsit sala. Un sfert de oră mai târziu, bomba lui Elser distrugea clădirea și omora opt oameni. Printre dărâmături răzbăteau strigătele de ajutor ale persoanelor rănite. Locul în care se afla tribuna de la care tocmai vorbise Hitler se transformase într-o gaură uriașă. Între timp, poliția de frontieră pusese mâna pe Georg Elser. Au urmat numeroase ședințe de audiere la sediile Gestapo din Berlin și München. Sub tortură, bărbatul și-a recunoscut și și-a motivat fapta. Protocoalele încheiate în cadrul audierilor au fost descoperite în 1964.  Trimis în lagăr și executat. “Am vrut să împiedic războiul, sunt cuvintele pe care Elser le-a repetat la nesfârșit. Dar vorbele lui au fost interpretate în fel și chip, deseori în mod eronat. Opozanții regimului nazist au fost de părere că atentatul ar fi fost înscenat chiar de către național-socialiști, cu scopul de a promova imaginea unui Hitler intangibil, supranatural.  Ca “deținut special al Führer-ului”, Elser a fost izolat timp de șase ani în lagărele de concentrare Sachenhausen și Dachau. A fost asasinat cu doar câteva zile înainte de încheierea războiului, fiind executat prin împușcare. Familia nu a știut nimic. În schimb, a fost nevoită să se apere ani de-a rândul față de acuzațiile celor care susțineau că Georg ar fi fost un instrument al conducerii naziste, nu opozantul unui regim feroce.

Teheran. Atentat. Specialistul iranian Mostafa Ahmadi Roshan și șoferul său au fost uciși la Teheran într-un atentat cu bombă. Omul de știință era absolvent al universității tehnice “Sharif” și conducea o secție comercială a instalației de îmbogățire a uraniului de la Natans. Republica Islamică acuză de implicare SUA și Israelul. Atentatul a fost comis miercuri în apropierea Pieței Ketabi din Teheran. O a treia persoană care se afla în mașină a fost rănită. Potrivit viceguvernatorului capitalei, Ali Baratlu, bomba a fost plasată sub mașina lui Roshan de un motociclist. Israelul și SUA au respins orice implicare în atentat.

Minte sănătoasă în corp sănătos. Deteriorarea funcțiilor mentale. Începând cu vârsta de 45 de ani, oamenii încep să-și piardă agilitatea mentală, este concluzia unui studiu publicat recent în revista British Medical Journal. La studiu au participat 7.390 de funcționari guvernamentali britanici, care au fost testați de 3 ori pe parcursul a zece ani. Rezultatele studiului au arătat că după vârsta de 45 de ani, atât bărbații cât și femeile care au participat la studiu, au început să-și piardă din memorie, abilitatea de a raționa, și fluiditatea cu care se exprimă verbal. Această deteriorare a fost și mai accelerată la persoanele cu o vârstă între 50 și 60 de ani. Un lucru interesant de menționat, este că vocabularul participanților a rămas neschimbat, indiferent de vârstă. Rezultatele sunt semnificative pentru că arată importanța mențineri sănătății mentale chiar la persoanele de o vârstă mijlocie, și nu numai pentru populația geriatrică. Doctor Francine Grodstein de la Brigham and Women’s Hospital în Boston, este de părere că menținerea unei diete sănătoasă, o activitate fizică și mentală intensă, precum și odihna și relaxare, constituie factori extrem de importanți în menținerea unei sănătăți fizice cât și mentale.

Colesterol și diabet. Un alt studiu recent arată că clasa de medicamente numite statin, folosite pe scară largă pentru reducerea nivelului de colesterol din sânge, au fost asociate cu un risc ridicat de diabet la femei. Cercetătorii de la University of Massachusetts Medical School au investigat pe o perioadă de șapte ani, peste 150.000 de femei cu vârstele între 50 și 70 de ani care nu sufereau de diabet. La sfârșitul studiului 10.200 de femei au fost diagnosticate cu diabet. Oamenii de știință americani au observat că femeile care au fost tratate cu statins, au avut cu 48% mai multe șanse de a dezvolta diabet decât restul participantelor la studiu. Dr. David Jenkins, specialist în nutriție și cercetător la University of Toronto, este de părere că în ciuda riscurilor, medicamentele statin sunt foarte necesare și nu trebuie abandonate. Numai în USA, unul din patru adulți folosesc medicamentele statin, dintre care Lipitor este cel mai popular. Rezultatele acestui studiu au fost publicate săptămâna aceasta în revista Archives of Internal Medicine.

Textul săptămânii. ,,Ea va naște un Fiu, și-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale“. Matei 1,21

Petre și Paul Gheorghe

De aceea, facem un apel la toti fratii care doresc sa il ajute pe domnul Ion cu fonduri pentru cumpararea a doua proteze, pentru ambele picioare. Ambele proteze se ridica la pretul de 3000 de euro (in pret sunt incluse si cheltuielile de transport, tratament si ingrijire)

Viata lui s-ar putea schimba complet, daca noi, cei care ne bucuram astazi de libertatea de a ne misca, am ajuta fiecare in masura posibilitatilor cu fonduri pentru cumpararea acestor doua proteze.

Cei care sunt interesati ca sa il ajute pe domnul Ion, ne pot contacta la adresa de email: maranatharomania@gmail.com, sau la telefon: 0766 365 833  /   0749 402 098

Cei care locuiti in zona Caras Severin, Timisoara, Mehedinti si doriti sa il vizitati personal sau sa il ajutati personal, ne puteti contacta si ne putem deplasa impreuna la domnul Ion.

Cei care doriti sa faceti donatii pentru cumpararea acestor doua proteze, aveti modalitatile expuse mai jos:

1. Online direct cu cardul prin Epayment, aici: http://maranatharomania.ro/doneaza/

2. Prin PayPal, aici: http://maranatharomania.ro/doneaza/

3. Prin depuneri in conturile bancare ale Asoc. Maranatha Romania, deschise la Raiffeisen Bank:

-IN LEI direct, în contul bancar al organizatiei noastre RO 02 RZBR 00000 6001 2042422 deschis la Raiffeisen Bank

-IN EURO direct in contul bancar al organizatiei noastre RO 52 RZBR 00000 6001 2246968, la Raiffeisen Bank, CODE  SWIFT: RZBRROBU

www.maranatharomania.ro

Casa Bebedream iti ofera — Inimioare pentru Domnul-vol 2 care te va scoate din acest impas.
http://bebedream.ro/index.php?main_page=product_info&products_id=1056

Cartea contine 7 programe gata de a fii puse in practica:
1.De vorba cu Isus
2.Copilaria
3.Pentru parintii nostrii dragi
4.Vestea cea buna
5.Pastorul cel Bun
6.Biblia Cuvantul Lui Dumnezeu pentru copii
7.Vine Isus!

Intra pe bebedream.ro si vezi ce ti-am pregatit.

Va asteptam!

Autor Lori Balogh

Sursa: www.loribalogh.ro

              Unul din indemnurile cele mai mobilizatoare pe care le primim in viata este acela de a ne pune tinte inalte si de a depune toate eforturile pentru a le atinge. Totul este bine atata vreme cat avem o tinta precisa, dar avem si speranta ca o vom atinge. Din aceasta speranta se naste lupta, iar acela care se lupta are toate sansele sa- si vada visele implinindu-se.

Ce se intampla insa, atunci cand un om are aspiratii inalte, nobile, curate, dar nu are nicio speranta sa le atinga ? Ce se intampla cand el nu vede nicio sansa?

Tinta, dorinta, aspiratia raman undeva sus, intr-o zona intangibila. Lipsa sperantei ca acestea vor fi candva atinse il face pe acel om sa cedeze lupta. El devine astfel un infrant, uneori chiar inainte de a incepe sa lupte.

In jurul nostru sunt mii de  oameni infranti, intr-un domeniu sau altul al vietii: saraci care nu mai vad nicio sansa sa scape de datorii, familii care nu mai vad nicio sansa de a avea copii, oameni stapaniti de vicii care nu mai vad nicio sansa de a fi eliberati de ele, insingurati care nu mai vad nicio sansa de a fi iubiti de cineva.

Pentru toti acesti oameni infranti, Biblia vine cu o veste uimitoare: Dumnezeu este un Dumnezeu al celei de-a doua sanse. Acolo unde noi nu mai vedem nicio cale deschisa, El are inca mii de cai prin care poate si vrea sa ne vina in ajutor. Acolo unde noi nu mai avem nicio perspectiva, El ne poate deschide orizonturi largi, nebanuite.

Tudor Arghezi scria intr-una din poeziile sale:

“Din bube, mucegaiuri si noroi iscat-am frumuseti si preturi noi…”

Daca un om, asa limitat cum este, poate schimba cate ceva in bine, cu conditia sa vrea acest lucru, de ce sa nu avem incredere ca Dumnezeul cel Atotputernic, Stapanul de drept al Universului, va putea sa  schimbe orice rau vremelnic intr-o binecuvantare vesnica?

Va propun, in aceasta ocazie, sa ne oprim asupra experientei unui om care, omeneste privind lucrurile, nu mai avea nicio sansa de a fi fericit, dar caruia Dumnezeu i-a iesit inainte, oferindu-i o sansa nesperata.

Sa citim impreuna pasajul din Evanghelia lui Ioan 5, 1-9, calatorind imaginar impreuna cu Mantuitorul la un praznic al iudeilor.

Praznicul era o ocazie de sarbatoare pentru iudei. Se pregateau mese imbelsugate si veselia era cea care insotea toate momentele lui. Mantuitorul se suie si El la Ierusalim cu ocazia acestui praznic, insa, lucru curios, El nu este de gasit in mijlocul multimilor vesele, ci intr-un loc cu totul diferit: la Betesda.

Isus face o exceptie de data aceasta; El intotdeauna a facut asa. Si aceasta pentru ca El avea alte valori decat majoritatea oamenilor.

Asadar, in aceasta ocazie, pe Iisus nu-L gasim in mijlocul multimii vesele si galagioase, ci intr-un loc al suferintei, acolo unde inimile oamenilor sunt mai pregatite  sa-L primeasca. iar urechile mai deschise ca sa-L asculte.

Betesda era o scaldatoare din Ierusalim. Cercetatorii afirma ca aceasta s-ar fi gasit fie la nord, fie la sud de Ierusalim, pe locul numit “Scaldatoarea fecioarei”, un loc de unde izvoraste intermitent un fir de apa.

In mod normal, rolul acestei scaldatori era acela de spalare, de curatire. Totusi in versetul 3 citim ca in pridvoarele ei se afla o multime de bolnavi. Nu erau doar doi sau trei, ci , probabil , zeci de suferinzi care asteptau o minune. Practic, acel loc nu mai era o scaldatoare, ci devenise un sanatoriu.

Sa ne imaginam scena! O multime de suferinzi, unii pe paturi de rogojina, altii pe scaune de lemn, iar altii sprijiniti in carje; unii singuri, altii  insotiti de rude sau prieteni. In jur- o murdarie de nedescris, iar in vazduh se auzeau gemete, rugaciuni si cuvinte de disperare, dar si injuraturi si blesteme. Unii, pentru a fi mai aproape de scaldatoare, isi facusera adaposturi chiar pe malul apei.

Acestea se puteau vedea si auzi in fiecare zi la Betesda. Acelasi tablou jalnic al suferintei umane, in multele ei forme.

Din cand in cand, toata aceasta multime de suferinzi, impreuna cu insotitorii lor, intra intr-o agitatie greu de controlat. Ce se intampla? Apele se tulburau, semn ca trebuia sa se actioneze. Credinta populara era ca, in acele momente, un inger se cobora in apele scaldatoarei si, ca orice om care s-ar fi coborat primul in apa, ar fi fost vindecat de orice boala ar fi suferit.

In astfel de momente scaldatoarea se transforma intr-un iad. Sa ne imaginam cateva zeci de oameni care se napusteau in acelasi timp spre acelasi loc! Pentru a fi primii! Uneori, ajungeau sa se calce in picioare, si nu putini mureau inainte de a ajunge vreodata la apa.

Scenele acestea de groaza si disperare care se petreceau la Betesda, imi aduc aminte de ceea ce se putea vedea adesea in camerele de gazare de la Auschwitz. Dupa ce se termina gazarea bietilor condamnati la moarte, cei ce intrau in camerele mortii pentru evacuarea cadavrelor,  vedeau de fiecare data aceeasi scena terifianta: cadavrele erau asezate intotdeauna in forma de piramida. In varf se aflau cei mai puternici barbati, in timp ce la baza piramidei se aflau cei mai slabi dintre cei slabi:copii, batrani si femei.

Incercand sa sa gaseasca o explicatie acestui fenomen, s-a ajuns la o constatare ingrozitoare: cand oamenii din camerele de gazare simteau ca nu mai au aer, incepea lupta pentru ultimele guri de aer curat. Asa se explica de ce deasupra mormanului de cadavre se gaseau totdeauna cei mai puternici barbati:in lupta pentru ultimele guri de aer , oamenii se calcau in picioare, murind striviti de semenii lor, chiar inainte de a muri din cauza gazelor ucigase.

Ceva asemanator se pare ca se intampla si la Betesda. Oamenii nu mai tineau cont de semenii lor mai suferinzi decat ei; disparea orice urma de umanitate, fiecare vazandu-si doar propriul interes. Ajungeau sa se calce in picioare, multi murind inainte sa ajunga la apa.

M-am intrebat: Oare ce se intampla in realitate la Betesda? Cu adevarat se cobora acolo un inger si, din cand in cand, tulbura apele? Era planul lui Dumnezeu ca doar cei mai putin bolnavi sa poata beneficia de acest mijloc de vindecare?

Marturisesc ca eu nu am pretentia de a intelege tot ce se intampla acolo, in acea scaldatoare, cu doua milenii in urma. In ziua mantuirii, daca voi avea harul de a ma bucura de viata vesnica, printre numeroasele intrebari pe care doresc sa le pun Mantuitorului va fi si aceasta. Pentru moment, trebuie sa ma multumesc cu cateva indicii care ma pot ajuta in conturarea unui raspuns provizoriu.

1. “Din cand in cand, apele scaldatorii erau agitate si se credea ca lucrul acesta era rezultatul unei puteri supranaturale si ca oricine ar fi coborat primul in apa dupa tulburarea ei se facea sanatos, orice boala ar fi avut.”  Hristos Lumina Lumii  pag. 177

Se pare ca autorul relatarii despre vindecarea  paraliticului de la Betesda ne vorbeste nu despre o realitate care se intampla acolo, ci despre o prejudecata existenta intre iudei, o legenda, ca multe altele. Nici chiar evreii, detinatorii adevarului revelat de Dumnezeu, nu au scapat de legende.

2. Din modul in care Il cunoastem pe Dumnezeu asa cum se descopera in Scripturi, El nu ar putea folosi o asemenea metoda de a-i ajuta pe oameni. Ar fi fost nedrept ca cei mai putin bolnavi, cei mai favorizati, cei care puteau fi insotiti de prieteni sa fie cei care sa beneficieze de vindecare, in timp ce ceilalti, cei cu adevarat neajutorati, tocmai lor sa li se refuze aceasta sansa. Aceasta nu intra in caracterul lui Dumnezeu. A sustine aceasta legenda este echivalent cu a spune ca El ii binecuvinteaza doar pe cei favorizati.

Dumnezeu nu incurajeaza selectia naturala! Aceasta teorie o gasim in evolutionismul lui Darwin. Doar acolo se spune ca dreptul la existenta il au doar fiintele cele mai inzestrate, mai puternice, mai adaptate. Chiar daca, datorita pacatului, planeta noastra a devenit o imensa jungla in care domneste aceasta cruda lege a selectiei naturale, Creatorul nu poate fi de acord cu asa ceva. La baza acestei legi aduse de prezenta pacatului sta egoismul, in timp ce intreaga guvernare divina are la baza legea altruismului, a iubirii dezinteresate, a slujirii semenilor.

Desi Dumnezeu nu putea folosi o asemenea metoda, totusi sunt convins ca acolo se intampla ceva. Acolo se intamplau , uneori, si minuni de vindecare. Altfel Scriptura nu ar fi relatat despre asa ceva.

Profetul Isaia ne da o perspectiva asupra modului in care Dumnezeu se raporteaza la oamenii necajiti, indurerati, loviti de pacat si de urmarile lui:

“Caci asa vorbeste Cel Prea Inalt, a carui locuinta este vesnica si al carui nume este sfant: “Eu locuiesc in locuri inalte si in sfintenie, dar sunt cu omul zdrobit si smerit, ca sa inviorez duhurile smerite si sa imbarbatez inimile zdrobite.” Isaia 57,15

In mod sigur Duhul lui Dumnezeu vizita acel loc al suferintei, iar atunci cand El vedea intre zecile de suferinzi pe  cineva care striga cu credinta si pocainta la Domnul, El il aducea pe acel om in situatia de a a fi vindecat pe deplin: trupeste, dar mai ales sufleteste.

“Acolo se afla un bolnav de 38 de ani.”  vers. 5-6

Era un tanar in varsta de 38 de ani, bolnav, sau era un om care suferea de 38 de ani ? Raspunsul il gasim in cele cateva cuvinte pe care Mantuitorul i le-a spus dupa vindecare:

“De acum sa nu mai pacatuiesti ca sa nu ti se intample ceva mai rau!” vers. 14

Intelegem din acest indemn ca boala nu o avea de la nastere, ci ea aparuse ca o urmare a pacatului. Omul acesta traise ca orice om, bucurandu-se de binecuvantarile lui Dumnezeu. El insa, nu si-a pretuit sanatatea, ci a risipit-o in placeri pacatoase, intr-o viata departe de Dumnezeu, asemenea fiului risipitor din parabola. Toate acestea pana intr-o zi, cand, ca un trasnet din cer, se imbolnaveste de o boala necrutatoare.

Incep cheltuielile si drumurile pe la doctori, dar banii se termina repede pe tot felul de leacuri si incercari nereusite de a-si redobandi sanatatea. Prietenii  incep sa-l paraseasca, rudele il abandoneaza Cei din jur, in frunte cu conducatorii religiosi, il arata cu degetul, spunand ca este un mare pacatos, ca el este un exemplu viu de pedeapsa divina.

Apoi, intr-o zi,  afla de legenda apelor tamaduitoare de la Betesda.  Gaseste si niste binevoitori care sa-l duca pana acolo.  Aici, zi dupa zi, traieste din mila altora, avand speranta ca intr-o zi se va produce minunea. Insa zilele, saptamanile si lunile trec fara sa aduca cu ele vindecarea mult dorita. Oridecateori incearca sa ajunga in apele tulburate simte gustul amar al esecului. Altul este mai rapid decat el si coboara inaintea lui in apa.

Asa trec anii, unul dupa altul, lasand in urma lor doar sperante neimplinite. Mi-l imaginez pe acest om cu trupul si cu sufletul uscate de atata asteptare, sezand neingrijit pe rogojina lui in pridvoarele Betesdei, privind undeva in gol, piedut …In cei 38 de ani de boala , paraliticul a avut timp suficient pentru a-si cerceta viata. Insa amintirea pacatelor sale nu-l facea decat sa cada si mai adanc in descurajare. Nimeni dintre muritori nu poate intelege ce se petrecea in sufletul chinuit al acestui om.

Toate acestea pana intr-o zi. Nu o zi oarecare, ci o zi de Sabat. In pridvoarele scaldatorii se aflau aceeasi bolnavi care asteapta tulburarea apei. Printre ei, foarte aproape de apa, se afla si paraliticul intins pe rogojina sa. Oare la ce se gandeste?

Deodata, gandurile ii sunt intrerupte de o voce blanda, necunoscuta . Cand se uita in sus, vede un chip necunoscut, insa atat de luminos si in a carui privire se putea citi o dragoste pe care nu o mai intalnise demult intre oameni. Apoi aude o intrebare:

“Vrei sa te faci sanatos?”

“Bine, omule, dar de ce pui intrebari atat de stupide? Iti inchipui ca imi place starea in care ma gasesc? Nu pentru a fi vindecat ma gasesc aici?”-gandeste paraliticul. Cuvintele insa, nu-i ajung pe limba. Cand vede chipul bland al Mantuitorului, pe care inca nu-L cunostea, paraliticul isi da seama ca se afla in fata cuiva care il iubeste si il poate ajuta. Speranta se aprinde din nou in inima bietului om. Gandurile insa alearga mai departe prin mintea lui: “ De ce oare ma intreaba omul acesta daca vreau sa ma fac sanatos?”

“Te intreb pentru ca Dumnezeu nici nu vindeca, nici nu mantuieste pe cineva care nu vrea acest lucru.”- pare sa-i spuna, din priviri, Necunoscutul din fata sa.

  “Doamne, dar n-am pe nimeni care sa ma bage in scaldatoare cand se tulbura apa, si pana sa ma duc eu, se coboara altul inaintea mea. Pentru mine nu mai este nicio sansa. Sunt un om pierdut… Cu totul pierdut…”

“Nu spune niciodata ca nu ai pe nimeni! Ma ai pe Mine si iti este deajuns. Acum scoala-te, ridica-ti patul si umbla!”

Paraliticului nu-i vine sa creada. Oare lui ii este adresata aceasta porunca? Se uita in jur, dar nu vede pe nimeni atat de aproape incat porunca sa fie pentru altcineva. Este pentru el, dar cum sa se scoale daca este paralizat?-ii sopteste un gand de necredinta. Dar in clipa imediat urmatoare priveste din nou in ochii Necunoscutului si gandul necredintei dispare. Vrea din toata inima sa dea ascultare poruncii. Si pentru ca doreste acest lucru, o putere de viata din afara lui ii patrunde in fiecare muschi, in fiecare madular. Rezultatul?

         “Indata omul acela s-a facut sanatos.”            Ioan 5, 9

Paraliticul sare deodata in picioare si, cu o bucurie greu de descris, incepe sa alerge printre cei aflati in scaldatoare, povestindu-le minunea care tocmai s-a produs. Atat de bucuros este incat Il pierde din vedere pe Binefacatorul sau, care se face nevazut in mijlocul multimii.

De ce oare Mantuitorul S-a oprit doar asupra acestui caz? In scaldatoare se aflau multi bolnavi. De ce nu i-a vindecat si pe altii?

Sunt cel putin doua raspunsuri posibile:

1. Era o zi de Sabat, iar Mantuitorul se afla in prima parte a lucrarii Sale publice. El stia ca o vindecare in Sabat ar fi starnit impotrivirea conducatorilor religiosi pana acolo incat ar fi pus in pericol misiunea Sa.

2. Exista si o invatatura spirituala pe care Domnul dorea sa ne-o transmita prin vindecarea paraliticului: Toti ceilalti bolnavi aflati la Betesda mai aveau sanse de vindecare. Dupa parerea lor! Unii inca mai sperau sa se imbulzeasca spre apa atunci cand ea se tulbura; altii mai sperau in ajutorul prietenilor sau rudelor. Ei inca mai aveau resurse sufletesti, inca mai aveau cai de rezolvare in care credeau.

Paraliticul nu mai avea nicio speranta, nu mai vedea nicio cale de iesire din drama pe care o traia. Atunci cand a trebuit sa recunoasca in sinea sa ca este un om pierdut, ca nimeni din lumea aceasta nu-l poate ajuta, atunci a sosit momentul interventiei lui Dumnezeu.

De fapt, experienta vindecarii paraliticului de 38 de ani este o ilustrare vie a ceea ce inseamna indreptatire prin credinta , nu prin fapte. Omul acesta nu se mai putea increde in nimic din ceea ce era in el insusi, dar nici in ceea ce ii putea oferi lumea. Singura lui salvare se gasea in afara eforturilor omenesti. Salvarea sa se afla in Christos.

Clipa “astrala” a vietii  acestui om s-a consumat. Intalnirea sa cu Christos i-a oferit o a doua sansa a vietii. Si el s-a putut bucura de aceasta noua sansa pentru ca la intrebarea: “Vrei sa te faci sanatos?” el a raspuns: “Da! Vreau!”

La baza mantuirii noastre sta verbul “a vrea” la persoana intai singular! Dumnezeu a pregatit o mantuire egala pentru toti, insa nu toti oamenii sunt dispusi sa spuna: “Vreau, Doamne”. In final, Dumnezeu va da fiecarui om ceea ce a vrut, ceea ce a ales el personal. El nici nu vindeca, nici nu mantuieste pe cineva impotriva vointei lui.

Suntem fiinte libere sa alegem, fiinte pe care Creatorul le intreaba :

   “Vrei sa Ma primesti in viata ta? Vrei sa cresti? Vrei sa duci mantuirea ta pana la capat? Vrei sa fii desavarsit? Vrei sa-Mi dai Mie acel loc din viata ta pe care l-ai tinut doar pentru tine?”

Nu sunt decat doua raspunsuri posibile: “Da, Doamne, vreau!” , sau “ Nu, Doamne, inca nu!”

Daca unii oameni nu vor fi mantuiti, aceasta se va intampla nu pentru ca nu s-a putut, ci pentru ca ei nu au vrut.

              “ Ierusalime, Ierusalime,… de cate ori am vrut sa strang pe copiii tai cum isi strange gaina puii sub aripi si n-ati vrut.”- spunea Mantuitorul cu putine zile inaintea Jetfei Sale. Si o spunea cu lacrimi in ochi. Matei 23,37

Am auzit despre o drama petrecuta in zilele noastre, o drama a unei tinere femei din miile de astfel de intamplari ce se petrec in jurul nostru, fara ca noi sa le cunoastem.

Personajul principal al dramei este o tanara pe nume Jean si de o frumusete rara, nascuta intr-o familie catolica din estul Canadei. Tatal ei, un om de o severitate excesiva, o pedepseste adesea foarte aspru. Uneori, o tine mult timp cu picioarele goale in zapada, alteori o incuie intr-o cutie de lemn timp de mai multe ore.

La varsta de 14 ani fata nu mai suporta severitatea tatalui si fuge de acasa, aruncandu-se in bratele primului barbat care ii iese in cale. Cei doi se casatoresc, insa drama de abia acum incepe.

Mai in varsta cu vreo douazeci de ani decat ea, proaspatul sot se dovedeste a fi un alcoolic violent. Tanara sotie are cateva nasteri una dupa alta, ceea ce o epuizeaza fizic. Dupa cea de-a cincea nastere, cade grav bolnava, zbatandu-se timp de doua luni intre viata si moarte. Dupa cele doua luni critice, viata invinge, insa copilul moare. Durerea mamei este dublata si de faptul ca, neputand sa se ingrijeasca de acest copil in cele doua luni de boala, el moare nebotezat.

Primeste vizita preotului, insa aceasta vizita o arunca si mai mult in disperare. Timp de doua ore, preotul nu face altceva decat sa o mustre pe Jean, facand-o vinovata de faptul ca acest copil se afla acum in iad din cauza neglijentei ei. Dumnezeu o va trage la raspundere.

Avand un puternic simt al vinovatiei, batuta in mod repetat de sotul tot mai violent, Jean cade in depresie. Nu mai vrea sa traiasca. Plina de vanatai, lipsita de copilasul care-i murise, plina de remuscari ca acest copilas sufera acum din cauza ei in chinurile iadului, si ingrozita la gandul judecatii lui Dumnezeu, femeia este tot mai stapanita de gandul sinuciderii. Ia un pumn de somnifere, le inghite pe toate si asteapta moartea. Printre oameni nu se gaseste nimeni sa o ajute, iar Dumnezeu pare sa fie absent, sau, mai rau, pare sa-i fi devenit vrajmas.

Dupa ce ia somniferele, priveste la cei patru copilasi de langa ea si incepe sa gandeasca: “Ce se va intampla cu ei? Mama nu vor mai avea, iar tatal este un alcoolic.”

Dintr-o data isi da seama ce a facut . Cum sa-i abandoneze pe acesti copii nevinovati? Alearga la telefon, cauta febril pagina medicilor si se opreste la intamplare la numele unui medic. Era un medic adventist, liber in ziua aceea, insa sosit in clinica doar cu cateva minute mai devreme pentru a-si rezolva cateva probleme personale. Sa fie o pura intamplare?

Jean este adusa de urgenta la clinica si, dupa ce se depun eforturi supraomenesti, este salvata.

“Cum ai putut face un lucru ca asta?”- o intreaba doctorul.

“Nu am pe nimeni care sa ma iubeasca si nimeni nu se ingrijeste de mine.”- raspunde Jean.

     “Si totusi, Dumnezeu te iubeste.”

“Cum puteti spune un asemenea lucru? Cum poate un Dumnezeu al dragostei sa ia viata unei fiinte nevinovate, pentru ca apoi sa o chinuiasca in iad, doar din cauza ca eu am fost prea bolnava ca sa stiu ce se petrece?”

Medicul o priveste cu simpatie si incepe sa-i vorbeasca despre Dumnezeu, despre metodele Sale, despre planurile Sale…Jean primeste insetata tot adevarul, asemenea unei plante vestejite dar inviorate de apa aducatoare de viata. Nu dupa mult timp se preda lui Hristos si cere botezul. Incepe o viata noua, alaturi de copiii ei, lasand in urma amintirea unui cosmar.

Iata ce se poate intampla intr-o singura clipa “astrala”cu destinul unui om pierdut in ochii lumii, si prabusit in propriul sau univers. Acolo unde omeneste nu se mai intrezareste nicio cale de scapare, acolo unde orizontul este intunecat si lipsit de speranta, mai exista o ultima sansa adusa de intalnirea omului cu Mantuitorul sau. Intalnirea aceasta a schimbat milioane de vieti care se indreptau spre neant si disperare.

La rugaciunea unei inimi zdrobite si a unui duh mahnit, Dumnezeu nu poate sa nu raspunda!

              Crezi lucrul acesta?

Pune-L la incercare pe Dumnezeu si nu vei fi dezamagit! Te asigur!

Lori Balogh

S-au donat alimente, haine, jucarii, electrocasnice si carti cu o valoarea de 16.900 de lei pentru copiii cei mai saraci din Ploiesti, Buftea, Valea Plopului si un centru de plasament din Prahova.

Au beneficiat de daruri 150 de copii.

Au fost alaturi de noi companii, firme si persoane fizice din Biserica Adventista. Detalii gasiti pe site-ul nostru http://www.asociatiasansata.ro.

Asteptam sa fiti alaturi de noi si in continuare, inca zeci de copii si familii sarace asteapta ajutorul dvs.

Cu ajutorul lui Dumnezeu Asociatia Sansa Ta, va construi anul acesta un centru pentru copiii si tinerii care parasesc centrele de plasament.

Asteptam specialisti in domeniul construtiilor, voluntari, materiale de constructii etc. pentru ca “Impreuna Sa construim sperante”.

Gabriel Ciubotaru, asociatia_sansata@yahoo.com

Din nefericire – şi nu ştiu în cadrul a ce fel de cumpănire în planurile divine tainice -, se mai întâmplă pe lume PUSTIIRI din EXTERIOR, de neînţeles deocamdată cu posibilităţile noastre de discernere a întâmplărilor. Dar Domnul Dumnezeu este suveran în îngăduirea lor şi restaurarea dreptăţii va fi pe măsură. Istoria din Sfintele Scripturi nu ocoleşte astfel de exemple, dar ni le prezintă ca excepţii. O cetate ai cărei locuitori trăiau linştiţi, fără vreo tentativă de expansiune sau răzbunare, fără duşmani din direcţia lor spre afară, a fost nimicită. Punct, şi rămâne aşa până la găsirea motivaţiei, mai precis a rostului, cândva, cumva. CĂDERILE, urmează însă LEGILE INTERIORULUI, iar PUSTIIRILE din EXTERIOR sunt de obicei doar urmări.

Istoria ne arată îndeajuns, că PRĂBUŞIRILE marilor împărăţii nu s-au datorat atacurilor din afară, ci putregaiului dinăuntru. Ele nu s-au mai putut apăra, aproape că ne vine să spunem că de fapt nu mai aveau ce apăra. O sinucidere de proporţii mai întâi a avut loc. Degeaba spunem noi uneori că barbarii au cucerit Roma. Aceasta este cel mult o relatare a întâmplării şi nicidecum o analiză a motivaţiei adevărate de cum s-a putut avea loc aşa ceva. Nici o mândrie şi nici o performanţă să cucereşti o cetate prostită în jocuri şi desfrâu de către împăraţii ei ajunşi la nebunie.

Politic, şi deci profetic, acesta este peisajul împărăţiilor pământului de la început şi mai ales din ultimele câteva zeci de ani, pentru că este cel mai eficient dovedit istoric. După structura fiecărei societăţi. Tribal, pe clanuri mânate de diferenţe religioase, sau chipurile mai democratic şi mai civilizate bazate pe opinii ideologice. “Alte măşti aceeaşi piesă” ar zice Eminsecu, şi desigur cu acelaşi rezultat, CĂDEREA. Fiecare CĂZUT în sine mai întâi. Egiptul n-a pustiit Libia şi nici Libia n-a pustiit Siria. Doar un exemplu minor. Rusia şi America nu s-au încrâncenat în confruntare militară. Poate nici nu se va întâmpla. Este destul ca demnităţile morale să fie dispreţuite de fiecare în hotarele ei. Biblia zice: “A căzut, a căzut Babilonul cel mare”. Cine l-a cucerit? Cine l-a pustiit? A căzut el singur în timpul de vârf al beţiei bunăstării lui profanatoare? Nimic de cucerit, nimic de apărat. Deşertăciunea deşertăciunilor.

Adevărat zice Domnul: “Orice împărăţie dezbinată împotriva ei însăşi, este pustiită; şi orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei însăşi, nu poate dăinui”.

Aş fi nedrept cu dumneavoastră şi cu mine, dacă în acest context n-aş aminti ceea ce numim BISERICA, în speţă cea Adventistă de Ziua a Şaptea. Se vorbeşte mult, pe drept despre atacuri asupra ei din EXTERIOR şi din INTERIOR. Mi-ar plăcea să fiu greşit, dar în timp ce aşteptăm cu un soi ciudat de mândrie persecuţia din exterior, moment în care să avem ocazia în sfârşit să ne arătăm bravismul credincioşiei, în interior degradarea este la ea acasă. Lumea nu persecută pe nimeni care seamănă cu ea. Se poate sta frumos, cu smerenie dar ferm, la scenă deschisă în faţa chemărilor superficiale ca valoare, dar profund tentante ca ispitire, nu cu iz adversativ sau discriminatoriu, ci cu braţele deschise pline de iubire care nu se poate modifica sau adapta dacă este de sorginte divină.

Vrea cineva să ştie care va fi imaginea societăţii seculare de mâine? Să se uite la profesorii universităţilor ei. Va fi ceea ce ei învaţă pe studenţii lor. Poate ceva mai altfel – pentru că Dumnezeu nu se lasă batjocorit -, dar la fel, Biserica AZŞ va fi cumva mâine ceea ce profesorii ei predau studenţilor azi. Domnul să-şi facă lucrarea cu ei după găsirea Sa cu cale.

Şi ultima citadelă care nu trebuie uitată şi care poate este prima ca însemnătate, se referă legic, la individ. Fiecare dintre noi, în marea luptă dintre bine şi rău suntem supuşi atacurilor din exterior şi din interior. Exact în acelaşi fel, o cădere în noi înşine faţă de voia lui Dumnezeu cu noi, face mai puţin necesară sau nenecesară deloc o intervenţie din afară, sau dacă ea va avea loc va fi tocmai pe ideea de pustiire şi nu de cucerire. Nimeni nu va sta în faţa judecăţii celei mari pe argumentul că loviturile din afară au fost mai puternice decât posibilităţile de apărare din lăuntru. Spiritual, oastea întreagă a îngerilor căzuţi în frunte cu infamul ei comandant nu-l va putea atinge pe cel care este ascuns în iubirea Mântuitorului, apărat în cel mai înalt for juridic al Universului de sângele răstignirii Sale. Demnitatea lipsită de mândrie, înalta ştiinţă lipsită de aroganţă, neclintirea cuminte de la ascultarea de voia Domnului, lipsită de bravism, fruntea sus lipsită de încumetare, este o cetate care nu poate fi cucerită din exterior pentru că nu şi-a trădat valorile ei interioare, parte din valorile veşnice care lucrează chiar şi acum în temporalitatea de zi cu zi. Şi câte altele de frumuseţe eternă!

Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)

…”știți… ați auzit… vi s-a făcut cunoscut…v-ați gândit la întemeierea pământului?”- Is 40,21

——————————–

Având în vedere că în Calendarul Adventist între 7 și 14 ianuarie este Săptămâna Creației, cred că este potrivit și aducător de binecuvântare dacă  revedem câteva aspecte importante ale mărețului fapt divin datorită căruia existăm.

———————————

1. Cine a facut tot ce se vede?-Gen 1,1,2; Is.40,21,22,26-28; Coloseni 1:16-17-Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt
2. Cum?- Psalm 33,6.9 -prin puterea Cuvântului Său!
3. Când?-În urmă cu 6000 de ani-Gen 5;11;Matei 1,1-14
   1.                   i.      Fericirea fiinţelor create
   2.                  ii.      Împărtăşirea binecuvâtărior şi a bucuriilor cereşti
   3.                  iii.      Proslăvirea lui Dumnezeu

4. MOTIVUL? – Iubirea divină-Gen 1;2;12,1-3;Ps.8;Ioan 3,16; Colos 2,9,10
5. SCOPUL?- Gen 1,26-28; Iov 38,4-7; Is.45,18, 21-25;

1. Ce instituții deosebite avem din Eden?

i.      Familia-Gen 2,24

ii.      Sabatul-Gen 2,1-3

iii.      Munca-Gen. 2,15

iv.      Biserica-Mat 5,20

1. Ce învățături putem lua pt noi din lucrarea creațiunii?

i.      Dumnezeu este atotputernic. El poate face orice. Nimic nu-i este cu neputință-Gen 18,14; Iov 42,2;Mat 19,26; Is. 45,5-7,12,18;Luca 1,37

ii.      Tot ce face Domnul este perfect, desăvârșit, complet, nu mai e nimic de adăugat, nu e nimic in plus, fără rost-Ecles 3,14;7,29;

iii.      Dumnezeu face totul spre binele și fericirea creaturilor Sale-Rom 8,28; Fapte

iv.      Suntem responsabili  fată de Dumnezeu de atitudinea noastră  fata de creație, mediu,natură, față de noi și darurile noastre primite de la El-1Cor  6,19,20; Apoc 11,18;

v.      Creatorul ns este și Răscumpărătorul ns-și doar El! El poate și vrea să refaca creațiunea, să ne salveze pe noi deplin și pt veșnicie-Ioan 3,16; Fapte 4,12; Is. 43,10-13

vi.      Adevarul biblic despre Creație este fundamental pt o concepție corectă și benefică despre lume și viață, pt înțelegerea Marelui Plan Divin al Salvării omului-Ps 8,3-9; Fapte 14,15-17;17,22-34

vii.      Negarea, ignorarea sau interpretarea greșită a Adevărului Creației și Re-creației  divine a dus și duce lumea noastră în întunerec, rătăcire, ruină și pierzare-Ioan 15,5;Ier.2,19; Ps 14,1-7; Rom.1,18-32; 2,4-16; Prov.13,13

1. Cum ajungem să ne bucurăm de ac cunoaștere, convingere și părtășie cu Creatorul?- Prin:

i.      Cartea naturii-Romani 1,19,20; Is 40,21,22,26-28; Ps 19.

ii.      Cartea Sfântă, Scrisoarea Creatorului-Is 34,16; Ios 1,8; Ioan 5,39;Ps 119,105

iii.      Cartea experienței  vieții trăite cu El-Gen 5,22,24;Gal.2,20; Filip 4,13; Colos 2,10

9. Ce interpretări cunoaștem și ce putem spune despre roadele lor?

1.                                                          i.            Teoria evoluţiei
2.                                                         ii.            Big-Bang
3.                                                       iii.            Teorii ale diverselor filozofii şi credinţe religioase

iv.            Revelaţia biblică – Creaţionismul

1. Restaurarea Creației. Cine. Când. Cum?- Is. 65,17; 2Petru 3,13; Apoc 21; 22.

***************************************************

”Biblia se deschide cu relatarea creatiunii; Biblia se incheie cu relatarea recrearii. Tot ceea ce s-a pierdut prin Caderea primilor nostri parinti este restaurat. Cel care la inceput a facut toate lucrurile prin Cuvantul gurii Sale incheie lunga lupta cu pacatul, raul si moartea intr-un mod triumfator si glorios. El este Cel care a trait printre noi si a murit in locul nostru pe Calvar. Dupa cum fiintele ceresti au cantat de bucurie la prima creatiune, cei rascumparati de pe pamant proclama: „Vrednic esti Doamne si Dumnezeul nostru, sa primesti slava, cinstea si puterea, caci Tu ai facut toate lucrurile, si prin voia Ta stau in fiinta si au fost facute! … Vrednic este Mielul care a fost jungheat …” – Apocalips 4:11; 5:12

( citat din: O afirmare a Creatiunii- Raportul Comitetului de organizare al Conferintelor Internationale pentru Credinta si Stiinta, 2002-2004, prezentat Comitetului Executiv al Conferintei Generale prin intemediul biroului Presedintelui Conferintei Generale, 10 septembrie 2004)

Creația: Viziunea Bibliei despre lume

Declarație GC

Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea afirmă credinţa în raportul biblic despre creaţie, în opoziţie cu explicaţia evoluţionistă în ce priveşte originea organismelor vii şi relaţia oamenilor cu alte forme de viaţă. Adventiştii de ziua a şaptea notează cu interes discuţia tot mai intensă despre proiectul inteligent în natură şi dovezile ce susţin această poziţie. În lumina interesului public considerabil pentru acest subiect, Biserica foloseşte ocazia pentru a-şi exprima încrederea în raportul biblic.

Adventiştii de ziua a şaptea cred că Dumnezeu este Creatorul întregii vieţi şi că Biblia prezintă un raport acurat al activităţii Lui creatoare. Mai mult, noi credem că evenimentele biblice din Genesa 1-11, inclusiv creaţia specială a fiinţelor umane, sunt istorice şi recente, că cele şapte zile ale creaţiei au fost zile literale, de 24 de ore, alcătuind o săptămână literală, şi că Potopul a fost global.

Credinţa în creaţie este fundamentală pentru înţelegerea adventistă de ziua a şaptea cu privire nu doar la problema originii. Scopurile şi misiunea lui Dumnezeu descrise în Biblie, responsabilitatea umană în administrarea mediului, instituţia căsătoriei şi semnificaţia sacră a Sabatului, toate îşi găsesc sensul în doctrina creaţiei.

Adventiştii de ziua a şaptea recunosc că raportul biblic al creaţiei nu răspunde la toate întrebările cu privire la origine. Înţelegerea noastră este limitată în dreptul acestor taine. Noi anticipăm că studiul continuu al Bibliei şi al naturii ne va adânci înţelegerea în ce priveşte puterea lui Dumnezeu şi ne va întări credinţa în Cuvântul Lui şi în raportul creaţiei cuprins în el.

(Această declaraţie este susţinută de numeroase texte biblice, precum: Psalmi 19:1; Coloseni 1:16-17; Genesa 1-11; Psalmi 139:14; Exodul 20:8:11; Marcu 2:27; Romani 8:20,21).

 Aceasta declaratie a fost aprobata si votata de catre Comitetul Administrativ al Conferintei Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea, pe 23 iunie 2010, la sesiunea Conferintei Generale, desfasurata la Atlanta, Statele Unite ale Americii.

****************************************************************************************

pastor Titu Ghejan
Bucuresti 05.01.2012

SEMNELE  SFÂRȘITULUI          MATEI  24

Christoși mincinoși. Războaie. Cutremure de pământ. Foamete și ciumi. Persecuții. Înmulțirea fărădelegii. Evanghelia propovăduită în toată lumea. 

         ,,Când veți vedea toate aceste lucruri, să știți că Fiul Omului

                                                    este aproape, este chiar la uși“

                                         Semnele săptămânii 5 Ianuarie 2012

Nigeria lupte între comunitățile religioase. Începând cu ziua de crăciun, secta Boko Haram, a declanșat o serie de atentate împotriva bisericilor creștine și a comunității creștine din nordul Nigeriei. Aceste atentate au costat viața a 37 de persoane, alte 57 fiind rănite unele în stare gravă. Începând din anul 2009, secta Boko Haram a lansat numeroase atacuri impotriva creștinilor, și în pofida acțiunilor guvernului, situația nu s-a îmbunătățit. În plus de aceste conflicte, în statul Ebonyi din sud estul țării, cel puțin 50 de persoane printre care și un ofițer cu rang înalt în poliția locală au fost ucise în luptele care au izbucnit între tribul Ezza, care a atacat tribul vecin Ezilo. Acest conflict care a început în anul 2008, are la origine un litigiu legat de folosirea pământului. Abou Qaqa, purtătorul de cuvânt al sectei Boko Haram, afiliată la al Qaida, a dat un ultimatum de 3 zile creștinilor ca să părăsească teritoriile din nordul țării ocupate în mod tradițional de musulmani. Goodluck Jonathan, președintele Nigeriei a reacționat declarând luni starea de urgență și trimițând armata să patruleze cu tancuri străzile orașului Maiduguri, capitala statului Borno, unde s-a născut și a proliferat această sectă. În același timp au fost închise granițele cu țările vecine Niger, Chad și Cameroon. Creștinii sunt îngrijorați deoarece știu că armata nigeriană acționează cu cruzime și fără discernământ ucigând tot ce îi iese în cale. Islamiștii de la Boko Haram, asigură că numai musulmani nevinovați vor fi uciși, adevărații islamiști știu ce să facă ca să nu fie găsiți. Președintele Goodluck Jonathan, care este creștin se află într-o situație delicată deoarece în ciuda eforturilor depuse în 2011 de a negocia cu secta, au eșuat și conflictul riscă să se extindă.

Devine talibanul o forță politică? Până recent, talibanul a fost diabolizat pentru activitățile teroriste și pentru atitudinea retrogradă față de educație, femei și în general ceea ce occidentul consideră civilizație și democrație. Se pare însă că învățând din experiența din Irak, unde lupta cu armele nu a dat rezultate, atât Talibanul cât și Statele Unite au ajuns la concluzia că trebuie să negocieze. Așa se face că Talibanul își va deschide o reprezentanță în Qatar. De asemenea guvernul Afgan a acceptat ca Statele Unite să ducă negocieri directe cu Talibanul pentru “a salva țara de la război, conspirație și uciderea de persoane nevinovate”. Guvernul de la Kabul consideră negocierile singura cale de a sfârși războiul și violența care paralizează țara. Giran Hiwad, de la organizația, Afghanistan Analysts Network, este de părere că aceasta este o schimbare radicală deoarece până recent Talibanul refuza să admită însăși ideea unor discuții, nu mai vorbim de negocieri, iar președintele Afganistanului, Karzai, refuza ideea de a avea o reprezentanță Taliban în afara granițelor Afganistanului.

India sacrificiu ritual. Lalita Tati era o fetiță de 7 ani, cuminte și silitoare. Dar iată că în luna octombrie când se întorcea acasă de la o colegă unde vizionase o emisiune de TV, ea a dispărut. Din nefericire, recent poliția a descoperit cadavrul ei desmembrat. După intense investigații, poliția a descoperit făptașii. Rajendra Narayan Das, un ofițer de poliție superior, de la Bijapur district of Chhattisgarh state, India a explicat pentru rețeaua The Associated Press, că doi fermieri au răpit-o pe micuța, încă vie i-au deschis abdomenul și i-au luat ficatul ca să-l folosească pentru sacrificii rituale menite să înbuneze zeii și să-i ajute să obțină recolte mai bune. În general sacrificiile umane sunt rare în India, dar în zonele tribale cum ar fi Chhattisgarh, unde credințele în zei și vrăjitorie sunt încă profund înrădăcinate aceasta se mai întâmplă încă.

Ungaria are o nouă constituție. Pe 1 ianuarie 2012 a intrat în vigoare noua constituție a Ungariei. Formulată potrivit ideologiei primului ministru conservator Viktor Orban, această constituție îngrijorează comunitatea internațională. Dacă în anii 1980 Ungaria s-a aflat în avangarda luptei împotriva comunismului ceea ce a stârnit admirația și suportul occidentului, situația actuală este motiv de îngrijorare. Noua constituție instaurează principiile politice, economice și juridice ale partidului Fidesz, care se află acum la putere. Pe lângă limitarea libertăților presei și reîmpărțirea zonelor electorale care favorizează acest partid, modul în care o altă revizuire a constituției se poate face în viitor cu votul a 2/3 din membri parlamentului, face această posibilitate foarte improbabilă. Noua constituție modifică de exemplu regulile dezbaterilor parlamentare așa că partidul majoritar poate modifica ordinea de zi și vota legi care nu au fost de fapt dezbătute. De asemenea noua constituție oprează schimbări esențiale în ce privește impozitele, 16% pentru toată lumea, interzice căsătoria homosexualilor și declară embrionul o ființă umană, deci interzice avortul. Un alt aspect nou este referirea explicită la Dumnezeu, “Dumnezeu să binecuvânteze pe Unguri”, de asemenea religiile recunoscute de stat sunt reduse de la 300 la 14 întărind rolul bisericii oficiale. Opozantul Timea Szabo declara ziarului New York Times că partidul la putere a preparat îngroparea Republicii Maghiare”.Zeci de mii de manifestanți au demonstrat în ziua de anul nou în fața Operei în timp ce primul ministru și invitații săi participau la o gală. Uniunea Europeană, ONU și alte organizații internaționale au fost extrem de îngrijorate de această evoluție, iar Hillary Clinton a trimis o scrisoare oficială primului ministru punând la îndoială democrația din Ungaria. Cât privește președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, el a recomandat lui Viktor Orban să renunțe la aceste reforme. La toate aceste reacții primul ministru a răspuns într-un mesaj radiodifuzat că “dacă cineva ne dă sfaturi îi mulțumim, dacă însă vrea să ne depărteze de la țelul nostru, îl vom da la o parte politicos”.

Chişinău. Tânăr moldovean împușcat mortal. Comentariile sarcastice ale ambasadorului rus la Chişinău, Valerii Kuzmin, de moartea unui tânăr împuşcat duminică de un pacificator rus au tensionat relaţiile diplomatice moldo-ruse. În încercarea de a-i lua apărarea pacificatorului rus, diplomatul a spus că moldoveanul era beat şi conducea o maşină furată fără a avea carnet de conducere. Ministerul de Interne de la Chişinău a anunţat, însă, că aceste informaţii nu corespund realităţii. Vadim Pisari, de 18 ani, a fost împuşcat mortal duminică de un pacificator rus dislocat pe podul peste Nistru din preajma localităţii Vadul lui Vodă, pentru că nu s-a oprit în dreptul indicatorului „Stop” şi l-a doborât din mers cu maşina. Tânărul a fost împuşcat în spate dintr-un automat Kalaşnikov. Surse din poliţia moldovenească au comunicat că în băiat s-a tras cu gloanţe de calibrul 5,45 de milimetri cu centrul de greutate modificat, muniţii interzise de ONU prin convenţii internaţionale. După ce a fost convocat la Ministerul moldovean de Externe în legătură cu acest caz, ambasadorul Federaţiei Ruse la Chişinău, Valerii Kuzmin, a comentat incidentul în mod ironic şi dispreţuitor în faţa presei. Sute de oameni au protestat în ultimele zile la Vadul lui Vodă şi în faţa Ambasadei Federaţiei Ruse din Chişinău în legătură cu uciderea tânărului de 18 ani şi au cerut Ministerului de Externe de la Chişinău să-l expulzeze pe ambasadorul rus pentru comportament sfidător şi obraznic. Protestatarii au cerut, de asemenea, lichidarea posturilor de pacificatori de pe Nistru, ameninţând că dacă, timp de o săptămână, acest lucru nu se va întâmpla, ei le vor demonta cu forţa.Moartea tânărului Vadim Pisari a convins Ucraina de necesitatea demilitarizării Transnistriei. Într-un comunicat oficial, Ministerul de Externe de la Kiev se pronunţă pentru schimbarea formatului misiunii de menţinere a păcii în regiunea transnistreană. „Ucraina îşi confirmă disponibilitatea de a participa activ la discuţiile privind demilitarizarea regiunii, precum şi la transformarea corespunzătoare a misiunii actuale de menţinere a păcii de la Nistru, în operaţiuni sub auspiciile OSCE, în contextul soluţionării conflictului transnistrean”, se menţionează în comunicatul citat.Militarul rus care l-a împuşcat pe Vadim Pisari se află în libertate, iar un reprezentant oficial al Federaţiei Ruse a sosit la Chişinău pentru a documenta implicarea pacificatorului rus în tragedia de duminică.

Iranul şi-a demonstrat puterea militară. În încheierea manevrelor navale din Golful Persic, menite să intimideze SUA, Iranul şi-a testat cele mai moderne rachete, demonstrând că dispune de un arsenal balistic demn de luat în seamă. Comandantul suprem al marinei iraniene, Habibula Saiari, s-a arătat foarte mulţumit de testul cu rachete. El a declarat: “Dispunem de rachete bune cu rază de acţiune suficientă, foarte precise în atingerea ţintei. Puterea lor de distrugere este suficient de mare pentru a putea ataca orice ţintă oricând, dacă devine necesar”. Armata iraniană a lansat luni mai multe rachete, între care, aparent, şi cu rază lungă de acţiune. De asemenea, a lansat şi o rachetă de croazieră sol-mare, care zboară la joasă altitudine, fiind dificil de detectat de sistemele radar. Prin aceste teste şi prin manevra navală din Golful Persic, Republica Islamică a vrut să-şi demonstreze forţa militară, a declarat comandantul marinei la capătul exerciţiului. Marina trebuie să se pregătească pentru un eventual război, a mai adăugat el. Săptămâna trecută Teheranul a ameninţat că va bloca strâmtoarea Ormuz dacă occidentul decide noi sancţiuni împotriva Iranului. Chiar dacă Iranul nu şi-a dus la îndeplinire ameninţarea, manevra demonstrează că Republica Islamică dispune de mijloace pentru a bloca traficul naval în strâmtoare, a mai afirmat amiralul Saiari, care a conchis: “Strâmtoarea ne aparţine. Securitatea se află acolo sub controlul nostru”. Prin strâmtoarea Ormuz se transportă cea mai mare parte a exporturilor de petrol din ţările arabe. De aceea, SUA au ameninţat deja cu câteva zile în urmă că vor reacţiona în forţă la o eventuală blocadă. Iranul şi-a demonstrat forţa militară şi vrea, prin ameninţările proferate, să se apere de eventuale noi sancţiuni. Totuşi, SUA au decis pe 31 decembrie un nou set de sancţiuni iar UE va decide încă în această lună asupra unei eventuale interdicţii totale a importurilor de petrol din Iran. Occidentul reacţionează prin aceste sancţiuni la indiciile că Republica Islamică tinde să se doteze cu armament atomic sub pretextul că derulează un program nuclear civil. Iranul respinge toate acuzaţiile dar, potrivit Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică, există mai multe indicii care atestă intenţia Teheranului de a se dota cu bomba atomică. SUA şi Israelul nu s-au arătat impresionate de testele balistice iraniene. Ambele ţări au ameninţat deja cu acţiuni militare împotriva Iranului, în cazul în care alte mijloace în vederea soluţionării diferendului nuclear vor eşua.

Vulcanul Cleveland, la un pas de erupție. Institutul american de geofizică (USGS) a lansat o alertă de posibilă erupție joi, pentru vulcanul Cleveland din Insulele Aleutine, situat la aproximativ 1.500 de km de Anchorage, principalul oraș din Alaska, din cauza unei “explozii singulare”, informează CNN. “Datele oferite de satelit arată că a fost o singură explozie”, au anunțat USGS și Observatorul vulcanic din Alaska, dar “ar putea avea loc mai multe explozii subite care să producă cenușă însoțite de erupții care să depășească înălțimea de șase km deasupra nivelului mării”. O alertă similară a fost emisă la începutul lui septembrie, pe fondul temerilor că vulcanul ar putea erupe lavă. Nivelul alertei a fost coborât la 3 noiembrie. Ultima erupție semnificativă a acestui vulcan a avut loc în ferbuarie 2001, când trei explozii au produs nori de cenușă care s-au ridicat până la o altitudine de aproximativ 12 km și lavă care s-a scurs în apă. Emisii de cenușă de intensitate mai redusă au fost depistate în ianuarie și anterior, în iunie 2009, potrivit observatorului. Cleveland este unul dintre cei peste 130 de vulcani descoperiți în Alaska. Aproximativ 90 dintre aceștia au fost activi în ultimii 10.000 de ani, inclusiv peste 50 de la jumătatea secolului XVIII, potrivit Observatorului.

Răzbunarea nu are termen de prescripție. Antonio divorțează de soția lui, Roza, deoarece a descoperit că l-a înșelat, aparent nimic neobișnuit, mai ales dacă luăm în considerare că ei sunt italieni. Numai că, da, numai că unele detalii fac această dramă familială cu totul neobișnuită. Antonio are 99 de ani, ei sunt căsătoriți de 77 de ani, și faptele au avut loc acum 60 de ani. În ciuda celor 77 de ani petrecuți, și a celor 5 copii pe care i-au avut împreună și a nepoților și strănepoților, Antonio s-a simțit extrem de lezat când a descoperit în timp ce împachetau ca să se mute, scrisorile de dragoste pe care soția lui le primise acum 60 de ani de la amantul ei. Deși această aventură s-a terminat de mult, Antonio nu poate ierta și a intentat divorț care a fost programat să aibă loc în martie. Probabil că Antonio merge regulat la biserică își cere iertare de păcatele făcute și așteaptă ca Dumnezeu să-l ierte, dar el nu a putut ierta această ofensă.

Cine a spus că economia merge rău? Recent a fost publicat în Canadian Centre for Policy Alternatives, un studiu realizat de Hugh Mackenzie, în care se arată că inegalitatea între venituri dintre marii patroni și oamenii obișnuiți se accentuează pe zi ce trece atât în Statele Unite cât și în Canada. Așa se face că în 2010 patronul unei mari companii a câștigat de 189 de ori mai mult decât un salariu mediu. Aceasta înseamnă că într-o jumătate de zi un patron câștigă tot atât cât un muncitor într-un an. Concret primii 100 patroni în Canada au câștigat în medie în 2010, 8.38 milioane de dolari în timp ce salariul mediu al unui muncitor a fost de  $ 44,366.

Personalitatea anului 2011. În fiecare an revista americană Time Magazine desemnează personalitatea anului. Pentru anul 2011 coperta revistei a publicat o persoană mascată care poate fi bărbat sau femeie, de orice naționalitate, reprezentând un manifestant care reprezintă foarte bine revoluțiile din lumea arabă, Europa sau Rusia. Rick Stengel, directorul redacției este de părere că acești manifestanți au schimbat și vor continua să schimbe cursul istoriei. Personalitatea anului este o tradiție a revistei the Time Magazine din anul 1927. De-a lungul acestei perioade diverse personalități care au marcat istoria au fost desemnate, sau, în 1982 computerul, în 1950 “GI Joe”, prototipul soldatului american, în 1969 clasa mijlocie, în 1998 planeta în pericol, în 2006 tu cititorul revistei. Dincolo de aspectul idilic aceste revoluții sunt un simptom extrem de îngrijorător, în secolul în care în lumea civilizată cetățenii pot vota, alege deputați și minișitri care să le reprezinte interesele, glorificarea anarhiei și a violenței, este cel puțin neobișnuit. Țările arabe în care aceste revoluții s-au materializat prin răsturnarea regimurilor existente, pacea este încă un obiectiv îndepărtat, alegerile au adus la putere regimuri cu tendințe islamiste, sau instabilitate și lupte interne.

Dilema. Toronto este un oraș cosmopolit, cu zgârie nori impozanți, monumente maestuoase și un trafic demn de cele mai mari metropole ale lumii. Imensa majoritate a locuitorilor sunt ocupați în activități specific urbane, ei lucrează în birouri, bănci și uzine, locuiesc în apartamente de bloc, sau case care au foarte puțin spațiu verde. Aceasta nu înseamnă că orașul nu are parcuri și grădini publice. Am fost foarte surprins să aflu că o parte din locuitori au o problemă; ei doresc să crească în spațiul verde de sub geamul lor, găini pentru ouă. Problema principală este însă că spațiul de sub geamul lor este foarte aproape de geamul dormitorului vecinului, și aceasta crează probleme și deci reclamații. De la începutul anului, primăria a primit 53 de reclamații despre asemenea contravenienți. Așadar primăria se pregătește să revizuiască reglementarea, și se speră că poate anul viitor să fie legal să crești un număr limitat de găini în loc de panselele din fața casei.

Minte sănătoasă în corp sănătos. Răceala. Odată cu sezonul rece, sosesc și răcelile. În general o răceală durează între o săptămână și 10 zile. Deși poți avea o răceală în orice lună a anului, în lunile de iarnă sunt cele mai frecvente. Un lucru foarte important de reținut: în prezent nu există nici un tratament împotriva răcelilor. În farmacii se găsesc din abundență tot felul de produse care pretind că ameliorează simptomele, dar un medicament care să vindece răceala sau gripa, nu s-a inventat încă. Răceala este produsă de mai multe tipuri de virusuri, iar anibioticele nu au nici o putere împotriva acestor virusuri. Răceala banală nu trebuie confudandată cu gripa, care este o formă mai severă de infecție virală. Durerea în gât, strănutul, secrețiile nazale, tusea și o stare generală neplăcută, sunt cele mai frecvente simptome ale răcelilor. Gripa este caracterizată prin febră și frisoane, dureri musculare generale, dureri de cap, tuse productivă, și ocazional tulburări digestive. Pentru răceli, atât cât și pentru gripe, odihna este cea mai bună prescripție, efortul fizic și stresul trebui evitate. Consumul de băuturi calde fără alcool sau cofeină, supe, ceaiuri și sucuri de fructe, sunt extrem de folositoare și recomadate. Aspirina, ibuprofen, sau acetaminophen, sunt recomadate pentru durerile de cap și musculare. Este indicat folosirea șervețelelor de hârtie pentru ștersul la nas și gură, batistele au darul să răspândească virusul. Încearcă, pe cât posibil, să limitezi contactul cu alte persoane, aceste virusuri sunt extrem de contagioase. Multe produse farmaceutice pretind că pot scurta sau ameliora severitatea răcelilor, însă studii independente nu au reușit să stabilească o clară legătură între aceste produse și beneficiile din reclame. Dacă simptomele se agravează, probleme respiratorii și febră care depășește 40 C apar, un consult medical este recomandat.

Textul săptămânii. … și strigau cu glas tare, și ziceau: ,,Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care șade pe scaunul de domnie, și a Mielului!” Apoc. 7,10

Petre și Paul Gheorghe

In primul rand multumim lui Dumnezeu, precum si sponsorilor, bisericilor cu care colaboram, prietenilor si sustinatorilor Intercer pentru posibilitatea continuarii acestei activitati!

Va reamintim ca toate materialele de la Intercer sunt gratuite. Intercer este o organizatie non-profit, iar activitatile noastre sunt sustinute prin donatii si sponsorizari de la persoane fizice sau organizatii.

Un apel pentru utilizatorii frecventi ai Intercer

Comparativ cu numarul de vizitatori pe care ii are Intercer (o medie de 60,000 vizitatori unici pe luna), un numar mic de persoane sau organizatii participa la sustinerea activitatii noastre.

Sunt persoane care folosesc website-ul Intercer poate de ani de zile, dar inca nu s-au gandit sau nu au avut posibilitatea sa participe la sustinerea acesteia. Facem un apel special catre aceste persoane. Daca folositi saptamana de saptamana materialele de la Intercer va rugam sa considerati efectuarea unei donatii catre Intercer sau sustinerea printr-un abonament anual. Pagina de donatii Intercer este aici: http://intercer.net/donatii/

Cititi aici articolul special cu apelul pentru utilizatorii frecventi ai Intercer:

Situatia financiara curenta

Publicam mai jos situatia financiara curenta pentru Intercer Romania si Intercer Canada, exprimata in USD.

La sfarsitul lui 2010 am fost in deficit cu $8426 USD fata de bugetul anual necesar pentru Intercer Romania si Canada pe 2010. Am reusit sa acoperim cheltuielile necesare, insa am ramas in urma cu reimbursarea muncii depuse pentru mentinerea si dezvoltarea website-ului (in luna Decembrie 2011 am reusit sa platim din urma pentru luna Aprilie 2011). In conditiile unui buget complet, circa 30% din munca noastra este voluntara, insa datorita deficitului procentul de voluntariat a crescut la peste 40%.

Necesarul lunar pentru Intercer este de $3100 USD.

Suma primita in luna Decembrie 2011 a fost de $5810 USD. Totalul curent pe 2011 este de $26547 (include soldul initial pentru 2011), fata de necesarul de $37200 USD pentru aceasta perioada.

Per total, la sfarsitul lunii Decembrie 2011 suntem in deficit cu $10653 USD fata de bugetul prevazut pentru aceasta perioada din 2011. (fara a lua in considerare deficitul de $8426 USD din 2010)

In luna Decembrie au continuat sa soseasca mai multe sume provenite din redirectionarea a 2% din impozitul pe profit (in Romania).

Multumim sponsorilor nostri principali pentru donatiile substantiale trimise in aceasta luna, cat si celorlalte persoane care au trimis donatii de sfarsit de an. Aceste fonduri ne ajuta sa terminam cu bine 2011 si sa  incepem activitatea in anul 2012.

Conform raportului preliminar pe 2011, soldul initial pentru 2012 este de $3194 USD. Vom publica in lunile urmatoare raportul final pentru anul 2011 dupa incheierea balantelor si bilanturilor contabile pentru Intercer Romania si Intercer Canada.

Raport financiar preliminar Intercer 2011

Puteti gasi detalii privind diferite moduri de a sustine Intercer dand click pe link-urile de mai jos:

Transmite prin Intercer Tv | Promotie bannere | Propune Stiri | Noutati Intercer | Link-uri Intercer | Intercer.mobi | Adventisti romani pe Twitter | Brosuri AF in limba romana

Va dorim binecuvantarea Domnului,

Lucian Mihailescu, Intercer

Cei care doriti sa sustineti acesti batrani cu alimente, paine, materiale de constructii, lenjerii, etc, va rugam sa ne contactati pe adresa de email: maranatharomania@gmail.com sau la telefon: 0766 365 833 / 0749 402 098

www.maranatharomania.ro

Cei care doriti sa sustineti acest adapost pentru batranii strazii, va rugam sa ne contactati la adresa de email: maranatharomania@gmail.com sau la telefon: 0766 365 833 / 0749 402 098

www.maranatharomania.ro

www.maranatharomania.ro

Pastorul,  Ioan  Ciuca,  s-a  nascut  in  anul  1933  in  localitatea  Curtisoara,  judetul  Olt,  iar  in  anul  1948  a  primit  botezul  credintei  in  Isus,  devenind  apoi,  pastor  in  orasul  Galati.  Aici  de  fapt,  a  primit  adevarata  chemare  practica  a  Evangheliei  lui  Isus.  In  1959  se  casatoreste  cu  Lucia  Mohora.  Din  dragostea  lor,  s-au  nascut  doi  copii,  Pushelia  si  Cristian.  Amandoi  copiii  au  devenit  muzicieni  de  profesie  datorita  educatiei  ce  le-a  fost  data  din  frageda  pruncie.  Copiii,  Pushelia  si  Cristian,  s-au  bucurat  de  dragostea  parinteasca  iar  evolutia  lor  pe  plan  profesionalo-muzical,  a  creat  acea  stare  de  stabilitate  in  caminul  familiei,  Ioan  Ciuca.

In  viata  de  pastoratie,  Ioan  Ciuca,  a  avut  harul  de  la  Dumnezeu  sa  aline  durerea  si  suspansul  din  era  ghetoului  communist,  condus  de  marele  dictator  al  nostru  Romanilor,  tovarasul  Secretar  General  al  Partidului  Comunist  Roman  si  Presedinte  al  Romaniei  Comuniste,  Nicolae  Ceausescu.  Multa  lume  din  Biserica  Adventa  Romana,  apreciau  modul  de  abordare  al  pastorului  Ioan  Ciuca,  in  viata  practica  a  credintei  in  Isus,  iar  soliile  sale  despre  revenirea  lui  Hristos  a  doua  oara,  erau  adevarate  mesaje  de  speranta  pentru  multa  lume  din  aceea  vreme  de,  comunism  totalitar.  Nu  aveai  voie  sa  faci  botezuri,  sa  fii  alaturi  de  tanara  generatie,  nu  aveai  voie  sa  ai  o  masina  de  scris  deoarece  erai  pasibil  cu  puscaria.  Orele  de  rugaciune  particulare  cu  doua  sau  trei  personae,  erau  interzise.  Programele  muzicale  si  mesajele  lor  erau  cenzurate  iar  intalnirile  tinerilor  de  sambata  seara  erau  supervizate.  Nu  aveai  voie  sa  citesti  Biblia  in  tramvai,  in  autobus,  in  tren,  in  spatii  publice  sau  in  parcuri.  Nu  aveai  voie  sa  canti  Cantarile  Sionului,  decat  numai  in  biserica  din  care  faceai  parte.  In  aceasta  perioada  a  lucrat  si  slujit  pastorul,  Ioan  Ciuca.

Din  perioada  1980-1989,  a  fost  presedinte  al  “Conferintei  Bucuresti”,  ca  dupa  anul  1989  sa  devina  “Conferinta  Muntenia”.  In  aceasta  functie  a  lucrat  impreuna  cu  Uniunea  de  Conferinte  din  Romania,  fiind  un  bun  si  docil  ispravnic  al  “Conferinta  Bucuresti”.  Am  lucrat  cu  domnia  sa,  la  multe  proiecte,  eu  ca  arhitect  si  dansul  ca  presedinte  de  Conferinta.  In  viata  mea  de  architect,  nu  am  cedat,  deoarece  mergeam  pe  principiul  ca  o  Biserica  Adventa  trebuie  sa  reflecte  simbolurile  ei  in  linii,  forme  si  volume.  Conducerea  Bisericii  Advente  din  Romania,  de  multe  ori,  nu  intelegea  ca  arhitectura  unei  Biserici  Advente  trebuie  sa  reflecte,  o  stiinta,  o  tehnica,  o  arta.  De  multe  ori,  presedintele  Ioan  Ciuca,  ma  intelegea  dar,  spunea    domnia  sa,  arhitectule,  nu  avem  destule  resurse  financiare  pentru  creatiile  tale  arhitecturale ?  Raspunsul  meu  era  sec  si  intransigent,  nu  renunt  la  idée,  si  nu  fac  nici  un  compromis  cu  profesia  mea  de  architect.  Sa  ne  rugam  la  Cel  de  Sus  si  El  ne  va  da,  era  raspunsul  meu.  E  usor  sa  spui,  e  greu  sa  faci.  Cu  toate  acestea,  Dumnezeu  a  dat,  si  noi  am  lucrat,  si  in  ciuda  multor  greutati  de  tot  felul,  am  iesit  BIRUITORI.  Asa  s-au  ctitorit,  Viile  Noi  din  judetul  Constanta,  Oinacu  din  judetul  Giurgiu,  Curtisoara  din   judetul  Olt,  6  Martie,  azi  Salcioara  din  judetul  Tulcea,  si  lista  continua.

Pentru  mine  ca  arhitect,  a  fost  un  om  temator  de  Dumnezeu,  un  om  bun  la  inima,  si  nu  purta  ura  pe  tine  chiar  daca  era  supus  unui   terific bombardament  de  cuvinte  din  partea  mea,  ca  arhitect.  Spre  exemplu,  la  Viile  Noi  Constanta,  terminasem  partea  de  structura  si  incepusem  finisajele,  interioare  si  exterioare.  La  timpul  respectiv,  nu  aveam  nici  autorizatie  de  constructii  cu  extindere,  nici  aprobarea  verbala  macar  a  Departamentului  Cultelor  de  a  repara  ceva  la  Viile  Noi  Constanta,  dar  nu  aveam  nici  autorizatia  de  functionare  a  Spatiului  respectiv,  deoarece  nu  era  biserica  cu  acte  in  regula  de  functionare.  Spatiul  respectiv,  un  residential  in  zona.  Am  atras  atentia  atunci,  atat  presdintelui  Ioan  Ciuca  cat  si  contabiluilui  Uniunii  din  aceea  vreme,  Nelu  Dumitrescu,  ca,  daca  nu  terminam  rapid  ce  am  inceput,  santem  pasibili  de  a  pierde  imobilul  aproape  de  finish.  Trebuia  urgent  capitonarea  interioara  cu  lemn  a  plafonului  nou  bagat  in  acoperis,  si  finisarea  peretilor  din  interior.  Dupa  multa  vorba,  atat  conferinta  cat  si  uniunea  si-au  dat  avizul,  si  interiorul  a  fost  gata  in  timp  record.  La  sosirea  buldozelor  pentru  demolare,  s-a  facut  o  minune  si  anume,  nu  s-a  demolat  spatiul  renovat  pentru  biserica.  Pare  un  miracol,  dar  sa  stiti  ca  a  fost  un  miracol  ceresc.  Asa  ca,  nu  a  fost  simplu  dar,  batalia  a  fost  castigate,  si  biserica  functioneaza  si  azi  ca  atunci  cand  s-a  nascut.  Pastorul  Ioan  Ciuca,  a  ramas  la  datorie,  restul  lucrurilor  le  vom  sti  in  ceruri.

Am  avut  in  pastorul  presedinte  de  conferinta,  Ioan  Ciuca,  un  bun  amic,  care  s-a  rugat  pentru  mine  la  vremuri  de  restriste,  deoarece  planurile  erau  elaborate  de  mine  si  semnate  tot  de  mine  ca,  architect.  Dumnezeu  ne-a  ferit  de  multe  necazuri  si  Numele  Lui  fie  Laudat  in  veci.  Pastorul  Ioan  Ciuca  s-a  dus  la  odihna  temporara  pe  acest  pamant.  Raman  amintirile  unei  vieti  de  tata  de  familie,  pastor  si  presedinte  in  Biserica  Adventa  Romana,  si  un  asteptator  al  cerului.  Ne  vom  intalni  cu  el,  Ioan  Ciuca,  in  slava  cereasca  a  lui  Isus,  in  vesnicii,  in  vecii  vecilor,  AMIN !

Arh.  Gheorghe  Petrescu  si  Stanuta  Petrescu

CUA  University,  Washington,  DC., USA.

__________________

Gasiti mai  jos  cateva  imagini  cu  pastorul  Ioan  Ciuca. Dati click pe imagini pentru a le mari.

Autor Lori Balogh

Sursa: www.loribalogh.ro

              Cea mai mare parte a lucrarii Domnului Christos s-a desfasurat in perimetrul actual al Israelului. Nascut in Betleemul Iudeii, adica in sud, Mantuitorul Si-a petrecut copilaria  in nordul tarii, pe teritoriul Galileii.

Lucrarea Sa publica a fost o continua pendulare intre cele doua regiuni: Galileea, in nord, si Iudeea, in sud, intre cele doua aflandu-se Samaria, cu problemele ei specifice.

In sud, traiau in majoritate iudei. Aici, lucrarea Domnului Christos a intampinat cele mai multe impotriviri, si tot aici, i s-a pus capat prin arestarea si rastignirea Sa. In nord, traia o populatie amestecata, formata din iudei si neamuri, in cele aproximativ 240 de orase si sate,  vorbind o limba care era un dialect al celei vorbite in Iudeea.

Desi marea parte a lucrarii publice s-a desfasurat in perimetrul Iudeii si al Galileii, au fost insa si ocazii, putine la numar, in care Mantuitorul impreuna cu ucenicii Sai au trecut dincolo de hotarele teritoriului iudeu.

Asa s-a intamplat cu ocazia calatoriei spre nord, in tinuturile Tirului si ale Sidonului, un teritoriu ocupat, in majoritate de urmasii fenicienilor ( canaaniti ). Se pare ca Domnul a facut cu acea ocazie un drum destul de lung-aproximativ 80 km.- doar pentru a savarsi o singura minune:vindecarea fiicei unei femei siro-feniciene.

Oridecateori Mantuitorul a trecut dincolo de zona Sa obisnuita de lucru, El a facut-o cu un scop anume.

De aceasta data ne vom opri asupra unei alte ocazii in care Domnul a trecut dincolo de hotarele Iudeii si ale Galileii, eveniment surprins de primii trei evanghelisti. Am ales redarea acestui episod in versiunea lui Matei, cap.8, 28-34.

Daca vom citi si relatarile paralele din celelalte evanghelii, vom observa unele diferente, dintre care, poate cea mai semnificativa este legata de numarul demonizatilor: Matei aminteste de doi demonizati, Marcu si Luca- de un singur demonizat, in timp ce Ioan nici nu aminteste de acest episod.

Trebuie sa recunoastem ca aceasta este o problema reala, pe care nu o putem ignora. Pe unii oameni, astfel de neconcordante intre diferitele parti ale Bibliei ii zdruncina in increderea lor in Cuvantul lui Dumnezeu, ducand la indoieli serioase.

Cum se explica faptul ca Matei vorbeste despre doi demonizati, in timp ce Marcu si Luca amintesc de unul singur? Noi consideram a fi Cuvantul lui Dumnezeu si pe cel scris de Matei, dar si pe cel scris de Marcu sau Luca. Cine are dreptate?  Oare unele diferente din relatarile lor sunt o dovada ca autorii nu sunt demni de crezare?

Pentru a intelege de ce exista astfel de diferente, trebuie sa intelegem un lucru esential cu privire la Biblie si natura ei.Daca vom intelege acest lucru vom fi scutiti de multe indoieli; in caz contrar, increderea noastra in Biblie ca fiind Cuvantul lui Dumnezeu poate oricand sa falimenteze.

Atunci cand parcurgem primul studiu de doctrina-Revelatia lui Dumnezeu-invatam doua amanunte pe care nu ar trebui sa le uitam niciodata:

1. Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu redat in limbaj omenesc.

2. Biblia are o dubla natura -divino- umana, asemenea Mantuitorului.

Ce putem afirma despre natura ei divina? Un singur raspuns: este desavarsita.

Ce putem spune despre natura ei umana? De asemenea avem un singur raspuns: este imperfecta. Ea contine in mod inerent slabiciuni legate de natura umana.

Daca facem suma, ajungem la concluzia ca Biblia, ca mesaj, este de origine divina, deci infailibila, in timp ce, din punct de vedere al scrierii, ea este de origine omeneasca, deci imperfecta. Altfel spus, Biblia este o comoara nepretuita asezata intr-un vas de lut fragil, vulnerabil, imperfect. Si totusi comoara este din cer.

“Limbajul Bibliei este omenesc, iar tot ce este omenesc este imperfect.”  ( Marturii Selectate  pag. 20 )

              “Marturia este transmisa prin exprimarea nedesavarsita a limbajului omenesc, totusi ea este marturia lui Dumnezeu.”   ( Tragedia Veacurilor pag. 9 )

Unde gasim “slabiciunea omenesca” in relata