Oigen's World

Iertarea

2009-11-09T02:45:00.002+02:00

E noapte, e târziu sunt în camera mea, undeva în mijlocul Bucureştiului, privesc pe geam şi văd cerul fără stele lipsit de nuanţă. Se mai aude un lătrat de câine din când în când sau o sirenă. E linişte, o linişte ce te înfioară. Nu e o linişte normală, ceva se ascunde. Noaptea e înspăimântătoare. Atuncii Fii Întunericului îes din adăposturi. De ce noaptea se întâmplă toate relele? Odată ce se lasă întunericul, îşi face apariţia întunericul care te îngrozeşte. E acel întuneric palpabil, îl poţi simţi. E rău, te urmăreşte, te aşteaptă iar dacă nu eşti atent te înşfacă cu ghearele sale.

Dar eu sunt ferit. Sunt la adăpost, în camera mea şi voi ieşi mâine de aici când se va face zi, iar Fii Întunericului vor pleca cu prada înapoi în adăpost, pregătindu-se cu mult tact pentru noaptea următoare.
Pentru mine, timpul trece ba repede ba greu. Acum, trece greu. Stau, cuget şi meditez, încerc să caut răspunsuri, mă rog pentru înţelepciune. E greu să faci probleme, e mai greu să le rezolvi. Cei mai importanţi oameni de pe pământ sunt cei care se pricep să găsească soluţii, să rezolve probleme.

Până la găsirea unei soluţii, voi încerca să fiu iertat. Vreau să mă ierţi.
Iertarea e foarte importantă. Dacă nu se poate ierta, din acea supărare neînsemnată poţi ajunge la ură. Iertarea te scapă de încărcarea negativă pe care o ai, îţi dă o stare de bine şi satisfacţie. A ierta nu înseamnă a uita. Se confundă deseori aceste manifestări care sunt total diferite. De ce să iertăm? “Să iertăm pentru că El ne-a iertat”. Să iertăm aşa ca EL. Dacă ierţi te îndepărtezi de barierele create, înlături tot ce e negativ şi se remarcă prin frumuseţe. Primul pas spre succes, este ăsta: IERTAREA!

Iertaţi-vă între voi.

Cu respect,
Oigen

Gata cafeaua (11)

2009-11-06T11:33:00.002+02:00

Astăzi sunt matinal, să zic aşa mai ceva decât de obicei, şi binenţeles am cafeaua în stânga mea şi ţigara în dreapta. Da, sunt două vicii dar care îmi plac şi nu renunţ la ele momentan, chiar dacă mulţi zic că e nesănătos.

Maică-mea mai credincioasă de fire, îmi zice mereu:
- Măi băiete, pe lângă că-ţi strică sănătatea ţigara asta, cum o să mergi cu ţigara în Rai după ce mori?
- Mama, dacă merg în Rai, mă opresc la poartă, arunc ţigara jos şi o sting la poartă, apoi intru.

E o zi cu soare astăzi după multe mohorâte, o zi perfectă zic eu pentru a avea o dimineaţă frumoasă. Aşă că o să încep să cuvântez unele pentru că micul dejun e cea mai importantă masă.
Încep cu politică, cu toate că am promis că nu voi vorbi despre câcat şi mizerie în articolele mele. Dar, vorbesc constructiv, pentru că dacă nu aş spune a-ţi crede că sunt prost, acum o să ştiţi sigur. Zilnic trec pe lângă 1000 de bannere publicitare politice, la televizor doar despre candidaţi, ba Traian Băsescu, ba Oprescu, ba Geoană, ba Antonescu. Ete fix o pulă, toţi sunt o apă şi un pământ numai că unul e mai bun ca altul. Traian Băsescu nu va ieşi preşedinte asta cu siguranţă, pentru că sloganul "Să trăiţi bine" duce la o replică de: Să-mi sugi pula. Dar nu ei ne conduc, ei sunt doar nişte mascote. Ei sunt nişte "papagali" ai oamenilor din spate, care aruncă valiza de bani pe masă doar ca să "nu fie uitaţi". Ei sunt cei ce apar, înfruntă, promit, cad, se ridică şi ajung preşedinţi şi apără interesele ţări. Greşit, apără intereselor celor care i-au ajutat să ajungă acolo. Câţi bani sunt investiţi într-o campanie? De unde vin banii? De câţi oameni e nevoie să fie susţinut? De câte, cum, care ş.m.d.

Nu zic asta cu gândul de a renunţa să mai mergeţi la vot. Mergeţi votaţi, iar daca crezi că nu ai cu cine vota, votează pe marginea albă, ca să înteleagă politicenii mesajul. Oricum nu prea contează votul. Ştiţi poate, nu contează cine votează ci cel care numără voturile.

Destul cu politica, că sunt dezgustat de fiecare dată când vorbesc despre ea.

Poezii personale

2009-11-06T01:30:00.003+02:00

Astă seară vreau să vă delectez cu o poezie scrisă încă de când eram pe băncile liceului, în ora de română. Sper să vă placă.

Războiul

probabil al III-lea (Şotropa Eugen)

Se ia o ţară, plus o ţară
Şi-ncepe o luptă amară.
Două armate se războiesc
În văzduh suflete plutesc.
Mai intervin câteva alianţe
Acum şi copiii mor răpuşi de gloanţe.

Dar nu contează. E război
Nimănui nu-i pasă de voi
O tabară e declarată câştigătoare
În lume e plâns şi supărare.
Toţi au murit sub jurământ
În lupta pentru pentru o bucată de pământ.

Şi de la o ţară plus o ţară
S-a ajuns la scară mondială.

Mulţumesc pentru vizionare. Mesajul poeziei este unul pe care îl puteţi găsi, cu puţină imaginaţie. V-am lăsat indicii.

Internetul poate fi util

2009-11-06T01:30:00.000+02:00

Da, internetul poate fi util dacă şti cum să-l foloseşti şi unde să cauţi.

Dacă doriţi să vă cultivaţi:
Librărie virtuală - Toate cărţile

Dacă doriţi să vă uitaţi la orice post de televiziune:
Tv online - DigiTv (instalaţi un simplu plugin)

PENTRU BĂIEŢI - Cei care au nevoie de "una mică" (cei sub 18 ani să nu viziteze):
Unamică gratis - Unamică

Dacă vreţi să fiţi la curent cu cele mai bune ştiri din România:
Ştiri - Mediafax

Şi dacă vreţi să vă relaxaţi cu adevărat vă recomand, ca medicament:
Relax my bro' : Weed Shop

Actualitate (IT) - primul motor de căutare românesc lansat

2009-11-06T01:29:00.000+02:00

S-a lansat primul motor de căutare autohton românesc. Acesta indexează în exclusivitate, paginiile scrise în română. Site-ul se numeşte okidoki şi este construit pentru a oferi cele mai bune rezultate pentru conţinutul online în limba română. El este este folosit atât pentru căutările generale instant cât şi pentru căutăriile specifice în principalele site-uri de ştiri, pe bloguri şi conturile de Twitter.

Nu arată rău ca design, dar nu e nici oau. Dar ne putem mândri şi noi cu un motor de căutare, şi binenţeles e foarte util pentru utilizatorii din România. Dacă vreţi să vi se indexeze paginiile site-ului, blogului sau contului de twitter, intraţi aici pe Okidoki - add url.

Voi ce părere aveţi?

Gata cafeaua (10)

2009-11-06T01:28:00.002+02:00

Bună dimineţa. Cafeaua a fost savurată, deja două ţigări au fost fumate, sunt încă amorţit puţin dar m-am trezit. Este prima dată când scriu în seria Gata cafeaua din Bucureşti. Este prima cafea pe care o beau în capitală şi o fac oficială. Dar dacă nu ar fi fost cafea?

Eh, îmi mai aprind o ţigară ca să încep a povesti câte una alta.

[... am început a scrie dimineaţă dar din lipsa ideilor am încetat să continui. Acum continui articolulul 11:04 minute]

Astăzi vreau să vorbesc despre adaptare. Sunt în Bucureşti de mai bine de o lună, timp în care zic că m-am obişnuit şi cu traficul, şi cu oamenii şi cu starea asta de alertă să zic aşa. Cum se spune, eu sunt venit din provincie în capitală. Vreau să îmi spun opinia despre ceea ce văd, simt, cred.

Zilnic văd sute de feţe, în fiecare zi toate diferite. În bus, în metrou văd oamenii de toate genurile şi felurile posibile.
Ce îmi place la Bucureşti?
Lumea asta care nu are nimic de împărţit cu tine, nu te bagă în seamă dacă eşti alb sau negru. În Rădăuţi, de unde vin eu, toţi se ştiu între ei, fiecare este privit, analizat şi criticat, după îmbrăcăminte sau chiar după cum îi stă părul. În schimb, asta nu se întâmplă aici.
Îmi place că toţi vorbesc corect gramatical, adică până şi cel care mătură strada sau orice ţigan vorbeşte atât de corect precum un profesor.
Îmi place că sunt uşi deschise oricărui lucru la care vrei să te apuci, sunt de toate peste tot.
Îmi place să merg cu metroul, să mă uit de fiecare data la Casa Poporului, să privesc Dâmboviţa, să iau ziarele gratuite din staţiile de metrou, să merg cu bus-ul fără bilet, să merg pe la Fântâni de pe bulevarul Unirii şi să mă plimb.

Ce nu-mi place? Aici sunt mai multe. Traficul, care e dezordonat, mizerabil. Stai 10 minute sa treci strada? Bag pula, trec pe roşu. Nu-mi place distruşii care umblă pe străzi şi peste tot, futând totul. De exemplu, aseară cât aşteptam la Pod Izvor, la gura de metrou, nişte idioţi au luat o bucată de gard din scânduri care le-au pus să blocheze ieşirea la scăriile rulante. Când lumea urca trebuia să dea un picior să cadă şi să treacă peste gard. Iar idioţii râdeau, ha ha ha ce comic e în pula mea să nu laşi bătrânii de 70 de ani să treacă. Ha ha ha. Vă-n pula mea de distruşi, de-avă Dumnazău să aveţi parte de acelaşi tratament la bătrâneţe, dacă o să mai trăiţi. Mi-e greaţă de înghesuiala din metrouri, bus-uri şi tramvaie. Stai între alţi 4 care te împing, şi dacă se mai nimereşte să stai lângă cineva certat cu apa, ai belit pula (la figurat). Nu-mi place să văd oamenii din metrouri care mestecă gumă cu gura deschisă, care se uită după femei atât de insistent şi pervers că-mi creează mie greaţă, de cei care nu se uită nici măcar la un cerşetor şi nu îi dau măcar douăzeci de bani, chiar dacă ei se îndoapă cu fast-food şi cu toate câcaturile scumpe şi toxice. Nu-mi place aceia ce se joacă cu muşchii mei de la stomac (adică cu nervii mei), aia fiind toţi cei care dacă zic că sunt din jud. Suceava se uită cheziş la mine. Aaaaa, eşti din Moldova, te-am recunoscut după accent (sau trăsăturile feţei). În pula mea, Rădăuţiul e în Bucovina. Deci, dacă este cineva din Rădăuţi care este întrebat dacă e moldovean, să răspundă că nu, că e bucovinean.

Nu-mi place, poluarea, aerul irespitabil, aglomeraţia, gălăgia, fiţele şi cuvintele pă, dă. Pă aici, dă aia. Câcat nu poţi spune pe în pula mea?

Asta e părerea mea, împărţită ...

Cu nişte respect bucovinean şi cu vulgaritate,
Al mamei, tatei şi iubitei, Oigen

Poezii personale

2009-11-06T01:27:00.002+02:00

Astăzi vă arăt o altă poezie, aceasta fiind scrisă de mine şi de fostul meu coleg din liceu, Grijincu Bogdan a.k.a. Likuriku sau simplu Liku. Acestea fiind spuse, savuraţi poezia.

Rozul şi Griul
de Şotropa Eugen şi Grijincu Bogdan

Culorile din viaţa mea
Sunt iubite doar de ea.
Când văd gri, sunt mâhnit
Când văd roz, mă simt iubit.

Ea acum vede în gri
Ca în triste poezii
Rozul a fost şters demult
Ea a devenit adult.

Un adult care iubeşte
Viaţa scurtă şi-o trăieşte
Gânduri triste o-nconjoară
Şi în vise ea coboară.

Ajunsă jos începu a plânge
Se pare că griul învinge
Rozul e o utopie
Simţită doar în copilărie.

Halloween şi La Mulţi Ani

2009-11-06T01:26:00.002+02:00

Astăzi, 31 octombrie 2009, pe lângă cunoscutul şi mult aşteptatul Halloween, vreau să îi urez din toată inima mea, prietenului meu Mitză un sincer La Mulţi Ani şi să aibă parte de cel mai frumos majorat care există. Să curgă cu bere, vodcă, ţigări, bani şi femei pe tine, până te saturi. Te iubesc prietene. La Mulţi Ani Mitză.

Şi cum a fost să mai fie,
Cu multă beţie
Vodcă multă, veselie
Tot aşa să fie.
La Mulţi Ani cu sănătate

Filme de groază, petreceri cu vampiri, vrăji şi câteva sperieturi pe cinste - acestea sunt distracţiile pe care cluburile, dar şi cinematografele din Bucureşti le promit publicului pentru sâmbătă seara, pentru a marca sărbătoarea de Halloween.

Halloween-ul, sărbătoare păgână din evul mediu, introdusă în tradiţia americană a secolului XX şi preluată de români în urmă cu câţiva ani, revine şi anul acesta cu petreceri asortate cu de-acum nelipsiţii dovleci cu rânjete decupate, decoraţiuni cu aripi de liliac, vrăjitoare şi stafii.

Oigen îţi propune câteva dintre petrecerile şi filmele pregătite de organizatori.

PETRECERI

Halloween Party (Cafeneaua Actorilor)

So Sexy Halloween (Cuando)

Halloween Party with Dr Teo (Fire Club)

Halloween Night Costume Party (Green Horses)

Back to Hell! (Heaven & Hell Bar)

Private Party Halloween (La Scena)

Halloween Party (Metropolis)

FILME

Blood: Ultimul vamprir (Cityplex)

Halloween II (Hollywood Multiplex, Cityplex)

O noapte de groază (Eforie)

În încheiere, vreau să vă zic că regret foarte mult că nu am putut să fiu acasă, în Rădăuţi, să petrec şi să sărbătoresc acolo, să mă îmbrac în costumul lui Adam, să chefuiesc la majoratul prietenului meu, să fiu acolo să-l bat pe umeri şi să-i zic să aibă parte de cei mai frumos în lume, să-l felicit şi să mă aibă lângă el la unul dintre cele mai importante momente ale vieţii sale. La Mulţi Ani încă odată Mitză.

Happy Halloween.

Banul - ochiul, mâna şi piciorul dracului

2009-11-06T01:25:00.000+02:00

Este vorba asta, că banul este ochiul dracului, şi că banii înnebunesc mintea omul şi face dintr-o persoană bună una rea.

Cel mai pur om şi cinstit care există pe lumea asta este omul sărac. Ală care când vede o bacnotă albastră, de 100 de lei, tremură în faţa ei, ală care mănâncă încă trei zile cartofi cu mămăligă doar să nu schimbe banii, şi când o face se mai gândeşte dacă să o schimbe sau nu. Cei mai răi oamenii, sunt cei care au saci de bani şi îi aruncă pe femei, lux, jocuri de noroc. Banul îl schimbă pe om.. Ştiţi povestea pictării tabloului "Cina cea de taină"? Opriţi-vă câteva minute din ceea ce făceţi şi ascultaţi povestea care sună aşa:

Acum 500 şi ceva de ani în urmă, Leonardo da Vinci, începea să creeze cea mai minunată, misterioasă şi nestemată pictură a sa, Cina cea de taină. De când era copil, a fost o fire întrovertită, el fiind neagreat de tatăl său neligitim Piero di Antonio care a avut 10 copii cu cele două neveste ale sale. La 14 ani a placat la Florenţa pentru a deveni pictor, iar în scurt timp a intrat în Confreria Pictorilor Florentini. A fost remarcat şi datorită stilul său ciudat: lucra în permanenţă la ceva, dormea 15 minute odată la fiecare patru ore, era vegetarian, n-avea iubite deşi era foarte frumos, blond, părul lung plin de bucle şi ochi albaştri. Când a început să picteze Cina cea de taină, Contele Leornado da Vinci (era conte şi foarte bogat) a început să caute oameni care să îl ajute ca să poată picta tabloul. El era un simbolist, aşa că el căuta simboluri pentru Iisus şi apostolii săi. Se spune că Sfântul Ioan este pictat după înfăţişarea lui din tinereţe. După mulţi ani, el mai avea de pictat două persoane: pe Iisus şi pe Iuda. Cum putea să-l picteze pe Iisus dacă nu avea un simbol? Cum să întruchipeze, binele suprem, cu aură, dragostea, iubirea faţă de oameni, cel mai pur om? Aşa că a început să caute un simbol, un om care se potrivea cu descrierea de mai sus. După câţiva ani, mergând pe stradă vede un om care cânta la harpă şi avea în faţa sa o pălărie un lumea îi lăsa vreo doi bani ca să aibă din ce trăi. Era atât de pur omul încât nu se uita la câţi bani îi punea în pălărie lumea ci se concentra doar la harpă şi la ce cânta. Când l-a văzut Leonardo, a zis: Ăsta e. A mers la el, i-a lăsat un bacşiş gras (avea de unde) şi l-a întrebat: Nu vrei să pictezi într-un tablou de-al meu? Îţi dau de toate că am de unde. Cel ce cânta la recunoscut şi a acceptat. A terminat cu el, l-a pictat pe Iisus şi i-a dat cerşetorului de toate, casă nouă, bani pentru toată viaţa. I-a oferit tot ce e posibil.

Acum mai avea de pictat o singură persoană, pe Iuda. Era foarte greu de imaginat, o persoană cu credinţă, dar lacomă şi avară, o persoană rea dar fricoasă. După doi ani de zile, mergând Da Vinci printr-un bar, comandă o băutură, şi într-un colţ vede un om care era distrus de la băutură, se uita cu ură la toţi, încruntat şi cu o faţă urâtă tare. Atunci s-a dus direct la el, şi i-a zis: Domnul meu, vreau să mă ajutaţi să termin un tablou, iar eu o sa vă ofer bani pentru o viaţă mai bună.

Atunci beţivanul a zis. Nu-mi trebuie banii tăi, că i-am avut odată şi din cauza lor am ajuns aşa.

Care este concluzia? Beţivanul era cel care cânta la harpă cu doi ani în urmă, iar datorită baniilor veniţi peste noapte a ajuns în stadiul în care se afla acum. Deci, în Cina cea de taină, Iisus şi Iuda sunt aceiaşi persoană, ca simbol.

Sper că a-ţi savurat articolul. Vă aştept cu feedback-uri despre acest articol.

Cu respect,
Oigen

Poezii personale

2009-11-06T01:24:00.002+02:00

Astăzi vin cu o altă pozie de a mea, sper să vă placă. Poftă bună.

Călătorul visător

de Şotropa Eugen

Călare pe un nor murdar
Mă plimb să îţi aduc în dar
Un somn odihnitor
Şi-o lacrimă de dor.

Alunec des şi mă lovesc
De acelaşi vis grotesc
Mă urc din nou pe nor
Şi cad ameţitor.

Cufundat în subconştient
Mă zbat permanent
Să mă trezesc la viaţă
În lumea mea din gheaţă.

Oprit la poartă de un om negru
Îmi dă senzaţia de tenebru
Tresar din pat speriat ...
A fost un vis ciudat!

Mulţumesc pentru că ai citit poezia.

Vă salut, cu respect
Oigen

Filmul de seară

2009-11-06T01:23:00.002+02:00

Actori:
Adam Sandler, John Turturro, Emmanuelle Chriqui, Nick Swardson

Adam Sandler joacă in 2008 într-un film din nou foarte promovat şi la ora actuală.
Zohan este un fel de Rambo al israelienilor care, atunci când este chemat la datorie, rezolvă problema de unul singur. Cum? Urmăriţi filmul şi veţi vedea.

Tocmai l-am revăzut, şi de asta vi-l recomand cu căldură, pentru că a reuşit să mă facă să râd în continuare.

Aveţi aici şi trailerul pentru a vă face o imagine per ansamblu.

Rasismul

2009-11-06T01:22:00.003+02:00

Astăzi vreau să vorbesc despre rasism, discriminare şi distrugerea lor de către societate.

Ţigani sau rromi sunt cea mai veche, actuală şi probabil viitoare problemă a României. O să încep cu ei pentru că trăiesc printre noi cu toate că toţi îi ignorăm cu privirea chiar dacă suntem conştienţi de existenţa lor. Îi privim ca scurgeri ale societăţii, dar de ce au ajuns aşa sau de ce sunt aşa? Pentru că societatea, adică noi pentru că fiecare dintre cei ce au pe buletin cetăţenie română fac parte din ea. Pentru că i-am dispreţuit dintotdeauna ei şi-au căutat locul prin societate cum au putut. Astfel ei s-au integrat pe unde au putut, adică lucrând la firmele de salubritate, fiind sclavii altora, cerşind sau pur şi simplu ajungând să fure şi să comită fărădelegi doar pentru că nu i-am primit printre noi şi nu le-am oferit aceleaşi posibilităţi chiar dacă drepturile le au doar teoretic.

Ne fac de ruşine în Italia, Franţa sau Spania dar de ce? Pentru că România nu le-a oferit educaţie şi bunăstare materială. Aşa că au găsit echilibru material în altă ţară, dar din lipsă de educaţie fac ceea ce cu toţii ştim. Pe de altă parte, totuşi ii punem în aceiaşi oală cu noi, chiar dacă noi îi privim de sus. Spunem că ne fac ţara de râs, pe noi ne fac de râs. De ce pe noi? Pentru că până la urmă ei sunt ca noi doar că au fost născuţi în alt mediu social, cultural şi economic.

De ce nu discriminăm oamenii după culoarea ochilor dar o facem după culoarea pielii?
În multe din statele Americii, ţara tuturor viselor, încă există rasismul din 1800. Afro-americanii, sunt marginalizaţi şi trăiesc cu frica că pot fi chiar ucişi de restul cetăţenilor. Se fac discriminări şi pe plan religios, unde alţii sunt priviţi drept adepţi ai Satanei. Doamnelor şi domnilor, trăim în mileniul trei, iar fiecare religie are acelaşi Dumnezeu, fie ei budişti, musulmani, evrei, penticostali, ortodoxi sau catolici. Doar că unii îl numesc Buddha, Allah, Dumnezeu ş.m.d. Că unul nu crede în Fecioara Maria sau în Sfânta Cruce, în Dumnezeu tot cred, în divinul absolut.

Societatea e cel mai important factor pro rasismului şi discriminării.

Vă salut. Cu stimă,
Oigen

Poezii personale

2009-11-06T01:22:00.000+02:00

M-am gândit să mai postez din când în când poezii create de eu. Vă invit să citiţi următoarea poezie:

Utopia abstractului

de Şotropa Eugen

Mă gândesc la viaţă ca un nou născut
Ştiu că zilnic o s-o iau de la început
Că viaţa e un obiect de artă
Recunoscută atunci când este moartă.

Un drum fără cale întoarsă
E pregătit să-mi joace o farsă
Cu pieptul dezvelit
Încerc să o ezit.

Am simţit din plin lovitura
Strigam cât mă ţinea gura
Şi cineva din spate
Şoptea ... mergi mai departe!

Mulţumesc pentru că a-ţi pierdut timpul citind poezia mea. O să urmeze şi altele.

Cu puţină stimă şi vulgaritate,
Acelaşi Oigen

Filmul de seară

2009-11-06T01:21:00.000+02:00

Astăzi, vă recomand ca până să trecem pe 27 octombrie să vizionaţi Îngeri şi Demoni, dacă tot am vorbit în ultimile două articole chiar despre asta. Cu toate că demonii sunt şi ei îngeri, şi că titlul sună a .... sună foarte bine (ce recomandare era să fac). Sincer acum, un film extraordinar, educativ, pentru pasionatii de crime şi thriller, ăsta e filmul. O seară plăcută.

Angels and Demons

Specialistul în simbologie Robert Langdon (Tom Hanks) trebuie să dejoace de această dată planurile unei secte, Illuminaţi, al carei scop este nici mai mult nici mai putin aruncarea în aer a intregului Vatican. Şi nu oricând, ci în timpul conclavului care ar trebui să-l aleagă pe urmatorul papa. Ajutat de frumoasa cercetatoare Vittoria Vetra, Langdon are la dispoziţie doar 24 de ore pentru a salva Roma de la distrugere.

Trailerul oficial îl puteţi urmări la următorul link: Click aici

Îngerii intunericului

2009-11-06T01:20:00.000+02:00

Îngerii răi, sau demonii, sunt fiinţe personale şi reale, ca şi îngerii buni.

Ei se pot numi demoni, diavoli, draci, duhuri rele, în fel şi chip posibil. Lumea diavolilor nu este una haotică, este una foarte bine organizată. Căpetenia lor este Lucifer, aşa zis Satan. Comic este că Satan a fost înger (nu pot să spun că a fost bun sau rău că nu exista termenul ăsta atunci), cel mai cu stea în frunte decât toţi. Însă gândul de mândrie l-a dus în prăpastie ajungând direct in Iad. Însă de aici putem afirma că însuşi Satan a fost înşelat de Satana.

Prin urmare, dacă totul era creat perfect de către Dumnezeu, iar îngerii prea-luminaţi erau făcuţi din "mâna" Lui, cine l-a ispitit pe Lucifer (Satan)? Exista Satan/a dinaintea lui Luicifer? Sau Dumnezeu nu era singur, şi era doar el şi Satana la începuturi? Sau poate Dumnezeu a greşit? Poate ca El să greşească?

Chiar şi după căderea îngerilor mândrii din Rai, odată cu devenirea lor în demoni, aceştia încă mai au fire îngerească numai că nu mai au har. Şi-au pierdut harul, au frică de Dumnezeu şi se cutremură doar când ii aud numele, dar nu îl mai pot iubi. Diavoli sunt peste tot, în Iad, pe Pământ, în văzduh. Diavolii cunosc Sfânta Scriptură pe de rost, cunosct toate dialectele pământului, ştiu fiecare păcat al nostru şi al predecesorilor noştri şi toate acestea cu lux de amănunte.

Demonii au mare înrudire cu nălucirea sau imaginaţia pacatoasa, cu pofta iraţională şi cu mânia dobitocească. Ei nu sunt doar iluzii şi născociri a timpurilor vechi şi întunecate, ei există şi asta este incontestabil.

Citat preluat: "Sf. Antonie cel Mare, care avea capacitatea duhovnicească de ai vedea, spune că "roiesc în jurul nostru ca pasările prin aer"." Trecem peste educaţia religioasă, şi vreau să-mi imaginez cum pot exista atâţia diavoli. Sunt peste 6 miliarde de oameni pe glob, iar mulţi sunt posedaţi sau sub stăpânirea a sute de demoni, iar alţii pândesc acasă, afară, la servici, la şcoală, oamenii pe care pot pune stăpânire. Întrebarea mea vine, câţi îngeri au fost mândrii împreună cu Lucifer? Au căzut 6 miliarde sau mai mult de îngeri şi au devenit diavoli?

Eu unul nu cred, însă de unde există totuşi? Că diavoli sunt din ce în ce mai mulţi? Probabil a-ţi zice că cei ce merg în Iad, adică noi păcătoşii, adică şi eu care voi merge la rândul meu, devine demon. Ok, însă însă cine va mai fi chinuit de către Satana? Cine o să mai ardă în cazanele cu smoală dacă toţi devin draci? Nu merge nici aşa. Poate s-au adaptat în aşa fel încât se pot clona sau reproduce spiritual.

Întrebarea cu care vreau să închei este: voi ce tip de îngeri a-ţi vrea să fiţi?

Îngerii, au pofte?

2009-11-06T01:19:00.002+02:00

Îngerii, atât cei de lumină cât şi cei ai întunericului, sunt fiinţe nemateriale având rol, din punct de vedere Biblic, să păzească/îndemne de/la rele pe oameni la ordinul primit de Dumnezeu. Sunt foarte curios de un aspect. Au îngerii sex? Pot fi catalogaţi ca bărbat sau femeie?

Poate nu o să aflăm prea curând, dar ştim sigur că ei sunt puritatea şi respectiv răutatea întruchipată. Dar haideţi să vorbim despre îngerii de lumină, cei care îl slăvesc pe Dumnezeu. Despre îngerii lui Satan vom vorbi data viitoare.

Îngerii lui Dumnezeu

Din punctul de vedere biblic există trei categori de îngeri: păzitori (două aripi), serafimi (patru aripi) şi heruvimii (şase aripi) cei din urmă fiind cei mai plini de lumină divină. Poate o fi aşa dar, dacă ar putea fi diferenţiaţi pe sexe, ar putea avea relaţii între ei precum au oamenii?

Ar fi o dragoste pură, deoarece are loc între doi îngeri. Curios, este că dacă ar fi posibil aşa ceva, probabil ar avea şi ei pofte (spirituale cel mai probabil). Adică, doi îngeri ar putea face dragoste. Însă nu ar exista amorul propriu zis, cum se întâmplă la oameni acea dragoste trupească, ci una pură. Vă puteţi imagina cum ar arăta? În toate desenele, picturile şi oricare alt fel de ilustraţii îngerii primesc chip bărbătesc sau femeiesc. Are asta vreo legătură?

De ce cred că îngerii ar putea face dragoste? Fie el un mit, probabil a-ţi învăţat la şcoală de mitul Zburătorului (acesta era un înger al întunericului, un demon) însă un înger decăzut. Tot avea la bază aceiaşi trăsătură. Anume cea de înger, şi ştim bine că Zburătorul după fiecare "vizită" lăsa femeile epuizate fizic şi psihic. De aici putem pleca pe ipoteza că orice înger, fie de bun sau demon, ar putea avea pofte "angelice".

Nu vreau să las impresia că poate sunt obsedat de sex, şi mă întreb cum ar fi ca doi îngeri să ... nu, asta pentru că îngerii sunt puri, cei de care vorbim acum. Dragostea lor ar fi una pură, nicidecum catalogată o poftă trupescă şi nicidecum nu s-ar numi sex sau desfrânare. Ar fi dragostea utopică, adică o dragoste ideală care ar fi imposibilă de atins, dar pe care totuşi îngerii ne-ar putea arăta că există.

Au şi îngerii pofte? Pentru că oamenii au o groază ...

Filmul de seară

2009-11-06T01:18:00.002+02:00

Voi începe prin a vă spune că vreau ca în fiecare seară, să vă recomand un film, pe care l-am văzut şi merită să fie vizionat. Astăzi vreau să vă prezint filmul Brüno, un film 2009, o comedie foarte bună după părerea mea, chiar dacă mulţi îl consideră total neamuzant.

Regizor:
Larry Charles
Scenaristi:
Peter Baynham
Jeff Schaffer
Dan Mazer
Genul:
Comedie
Durata:
83 minute

Brüno este un personaj inventat de Sacha Baron Cohen inca de pe vremea cand el avea emisiunea lui proprie: Da Ali G Show. Brüno este acum reinventat pentru marele ecran intr-o noua satira sociopolitica care il gaseste pe Sacha asumandu-si o noua personalitate, de data aceasta in postura de designer de moda homosexual. Auto-proclamat "Vocea australiana a televiziunii pentru tanara generatie", adoptand o vestimentatie foarte excentrica si cat mai colorata, acest Brüno porneste inca o data intr-o calatorie in care cauta sa scoata in evidenta si sa rusineze inca odata unul din aspectele societatii in care traim. Prin interviurile sale si emisiunile televizate la care participa, Brüno pune la zid toata industria modei din ziua de azi, avand grija in acelasi timp si de proaspat adoptatul copil de culoare pe care il educa in spiritul sau unic si "creativ".

Titlu: Brüno - Bruno
Data lansare (SUA): 10 Iulie 2009
Data lansare (Romania): 31 Iulie 2009
Buget: 42,000,000 $
Incasari weekend: 30,619,130 $
Incasari totale: 59,992,760 $

Ooo da, încasări destul de mari, doar în weekend 30 mil. E bine, îl recomand cu căldură. Cea mai tare fază din film e cea cu Ipod-ul şi copilul. Faza numită de mine: Schimbul

Greaţă de dimineaţă

2009-11-06T01:17:00.003+02:00

Astăzi am fost matinal ca deobicei, ora la care m-am trezit, 13:00, este cea care mă reprezintă. Am sărbătorit aseară, m-am simţit bine. Am sărbătorit cu Mâţul meu până târziu, ne-am amintit de trecut, am vorbit, ne-am pupat. Partea proastă e că spre seară, m-am dus cu Miţă şi am băut până nu am mai putut. Am dat la reţe, pula mea.

Acuma am un rău încât îmi vine să dorm în continuare, ca să nu mai simt starea asta de câcat. Am rugat-o pe maică-mea să-mi facă o limonadă, aşa îmi face ea tot timpul când sunt mahmur. Doamne, că n-am mai băut de un an de zile, iar acum am dat iama în băutură, de parcă nu am văzut niciodată aşa ceva.

Iaca că a venit şi limonada. Bună e, numai că după ce beau o gură de limonadă, euforia ei ţine 1-2 secunde, iar apoi răul revine. Ah, în pula mea că mă ia şi durerea de cap acuma. Ştiam că trebuie să vină şi ea numai că nu ştiam când. Aş mai scrie şi aş mai povesti dar las pe altă dată, că nu mă simt în stare. O zi bună la toţi.

P.S. : Am uitat că diseară mă duc la balul bobocilor. Da, dar fară băutură. Cred

Cu vulgaritate,
Oigen

Happy un an de relaţie

2009-11-06T01:17:00.000+02:00

Doamnelor, domnilor, ~~domnişoarelor~~, doamnelor tinere şi domnişorilor, astăzi 22 octombrie, se împlineşte un an de zile de când eu şi iubita mea formez un cuplu. La mulţi ani, nouă.

Uhhh, am reuşit şi să vin în Rădăuţi, asta după ce era să nu mai prin autocarul pentru că şi deoarece mare este Bucureştiul. Dar, am venit şi sunt bucuros că am ajuns pentru că pentru mine e o zi importantă, şi nu vroiam să o pierd în nici un caz. Mă pregătesc să ies, să sărbătoresc. Dar cumpătat, că mâine e balul la juniorii din liceul care mi-a format o viziune excepţională şi mi-a oferit un pachet de informaţii bogat. Aşa, că mâine, bobocilor, here i come.

În incheiere, vreau să ii mulţumesc iubitei mele pentru bun şi rău, alb sau negru, roz sau roz, şi restul. Te iubesc şi la mulţi ani nouă.

Cu vulgaritate,
Oigen

Hop hop, and on Homemade

2009-11-06T01:16:00.000+02:00

Astăzi, mai exact cu 20 de minute în urmă am fost "on air" pe Naţional Tv. A doua apariţie pe micile ecrane anul acesta, în cadrul emisiunii Homemade, emisiune în care am apărut în sezonul trecut, sezonul patru de unsprezece ori, loc unde am câştigat şi o cameră digitală, loc unde am fost comentat de mari vedete din România dacă pot zice aşa.

După părerea mea, am avut o prestaţie proastă astăzi, clipul care a fost difuzat fiind din show-ul anonim şi propriu "Ce mă calcă pe nervi" Episodul 1, care chiar dacă a fost clipul de lansare şi câştigător, acum după un an de la crearea lui, mi se pare amator. Lucru bun zic eu, pentru că asta înseamnă că ochiul meu de "regizor" e mai perfecţionist, aşadar viitoarele creaţii vor fi mai bune, sperăm. Zic prestaţie proastă, din punctul meu de vedere, mă auto-critic să zic aşa.

Sper ca pentru săptămâna viitoare să apar în intro/outro al emisiunii, adică la începutul şi sfârşitul difuzării. Deasemenea să prezint şi rubrica mea de suflet "Trăim în România" şi binenţeles şi un clip pe această temă, care probabil va fi şi episodul 12 din show-ul menţionat mai sus. În caz contrar, dacă nu reuşesc să termin până atunci, amân lansarea de sâmbăta asta în două saptămâni, şi o să delectez telespectatorii cu un alt clip pe altă temă.

Ne mai auzim. Mulţumesc pentru citirea articolului.

Cu respect,
Oigen

Jurnal personal în noapte

2009-11-06T01:15:00.000+02:00

Este ora 2:30 şi eu nu am somn. Sînt în Bucureşti, într-un birou în faţa laptopului şi mă gândesc la ultimile zile. Poate că nu am somn pentru că ştiu că taică-miu e pe drum spre mine, vine ca să mă viziteze. Dar mă şi gândesc că puiul meu doarme acum, cum ar fi să fiu lângă el să îl îmbrăţişez.

De ce zic că mă gândesc mult la ultimile zile? Cu toate că nu am făcut mai nimic, şi am stat degeaba mai tot timpul, căci în restul timpului mi-am făcut de mâncare şi m-am uitat pe HBO la toate filmele difuzate. Dar abia azi am realizat cu adevărat unele lucruri care până acum nu le văzusem aşa de bine. Am văzut că uit să amintesc de importanţa celei mai importante fiinţe din viaţa mea. Fiinţa asta are un nume: Mâţu, matzul meu pe nume Dana. Iubita mea, faţă de care am greşit în ultimile zile şi vreau să-mi cer şi prin acest mod iertare (sper să citeşti asta). Vreau să şti că te iubesc. Datorită ei am devenit acum matur şi mai înţelep. Succesele mele sunt şi ale ei. De ce? Ea e cea ce mă împinge de la spate, care mă sprijină, care mă sfătuieşte, care mă laudă, care mă ajută, care mă iubeşte. Nu e singura care mă sprijină, dar sprijinul ei face cât toţi la un loc. Ea îmi ridică moralul, ea mă ajută. Îţi mulţumesc draga mea pentru că exişti în viaţa mea.

Dacă aş da timpul înapoi, te-aş supăra mai puţin dar te-aş iubi la fel de mult. Abia aştept să te văd. Aştept să vină şi taică-miu să văd ce veşti îmi mai aduce. Sper să ajung în Rădăuţi săptămâna viitoare. E ziua noastră. Împlinim un an de când suntem împreună, eu şi matzul meu. La mulţi ani nouă de pe acum. Îmi e dor foarte tare de tine pui.

Iartă-mă pentru supărari. Te iubesc.

Notă: Acest articol l-am scris în miez de noapte datorită unor gânduri ce au venit într-un moment de înţelepciune şi meditare, în care am realizat că nu lumea se învârte în jurul meu, ci eu mă învârt în jurul iubitei mele şi reciproc. Pot să consider acest articol unul confesional şi în acelaşi timp o declaraţie. Mulţumesc. Cu respect pentru toţi cititorii, şi cu dragoste nemărginită iubitei mele, căreia îi dedic acest articol. Te iubesc. Oigen.

Mâncăm câcat comercial

2009-11-06T01:11:00.002+02:00

De ce am pus verbul a mânca la plural? Pentru că aşa şi este, toţii mâncăm câcat comercial. Televiziune, presă scrisă şi mai nou am observat că până şi radio-ul, toate folosind informaţia pentru manipulare. Exact, mass-media este după parerea mea a patra putere în stat. Puterea executivă, puterea legislativă, puterea judecătorească şi puterea mass-media. De ce?

Oamenii sunt uşor de influenţat, astfel încât dacă mass-media îşi pune pata pe preşedintele ţării, mâine este forţat de împrejurimi să demisioneze. De ce subiectul arhi-cunoscut Elodia, care la urma urmei era doar o altă femeie dispărută din sutele care dispar în ţara noastră, a ţinut mai bine de un an? OTV-ul a făcut un serial din asta, chiar daca în unele episoade cu titlu gen: Purta Elodia bikini? nu se discuta deloc despre ea, ci apăreau femei ce dansau pe manele, mai apărea Tolea, mai a amărâţi din stradă ca să iasă o bataie. Între timp, presa scrisă, emisiunile de divertisment cârcoteau şi parodiau tot ce înseamnă Elodia. Au apărut bancuri, statusuri şi mă mir că nu văd şi breloc de chei cu dânsa. Între timp OTV s-a mutat şi vrea să pară o televiziune normală, presa are alte subiecte acum, toate bazate pe lumea mondenă. Elodia a fost uitată. Asta e puterea presei, că un an de zile au fost sute de poliţişti să o caute, zeci de procuratori şi tot nu a fost găsită. Recompensă de 1 milion de euro pentru găsirea ei, vie sau moartă. Exact ca în filme, numai că acuma era pe bune. Ce avea ea mai special decât celelalte femei dispărute? La urma urmei, dă-on pula mea de hoşcă bâtrână, dar sunt sute de copii dispăruţi. Aia rămân anonimi, şi nu sunt găsiţi niciodata. Asta e puterea mass-mediei.

Astăzi, mass-media din România, dezbate, vorbeşte, acuză, scuză, invinuieşte, ucide, reînvie, aminteşte, doar despre politică. Părerea mea e că lumea e sătulă până peste cap de politică. Te uiţi pe OTV Gigi Becali vorbeşte despre dacă ajunge preşedinte ... ; Pe ProTV, Antena 1 şi ProTv până şi emisiunile de divertisment sunt aproape 100% cu politicieni ; Ştiriile nu mai zic că fără politică nu se poate. Nu mai vrem politică peste tot. Unde pula mea sunt emisiuni de divertisment adevărat unde pot râde la o glumă sau o poantă originală, fără a implica personalităţi din lumea showbizz-ului, politicii sau de pe întreg mapamondul? Unde poţi vedea un documentar bun, o ştire care să informeze util? Apropo de ştiri, ştiţi de ce Andreea Esca şi Ştirile de la ora 5 sunt atât de bine mâncate chiar dacă informaţiile nu sunt deloc utile? Pentru că prezentând acele ştiri funebre, te face să te simţi bine. Fie că ai cea mai proastă zi, fie că nu ai bani de nimic, dar îl vezi pe Costică B. din satul Adâncata din Deal că e băgat la pârnaie pentru că ia dat cu toporul în cap pensionarului Ion C. din satul alăturat, pentru că nu ia zis unde are ascunsă pensia, şi aşa te gândeşti tu că uite ăla ce a păţit, chiar dacă nu am bani, ăla e mort iar eu trăiesc. Asta se întâmplă, vezi că altul o duce mai rău decât tine, iar pe tine te mulţumeşte, oferindu-ţi o stare de auto-compătimire.

Sunt atâtea de spus despre mass-media. Dar mai lăsam pe o dată viitoare. Sfatul meu e să vă feriţi de comercialul ăsta, programaţi-vă singuri ceea ce citiţi, auziţi sau vedeţi, fără a lăsa la voia întâmplării.
Continuăm să mâncam câcatul ăsta comercial şi vom continua încă mult timp, până ajungem în pas cu lumea mai mult civilizată ca noi.

Cu stimă şi vulgaritate,
Oigen

Am inspiraţie şi rimează cu felaţie

2009-11-06T01:10:00.002+02:00

M-am plictisit destul iar acum am inspiraţie. Aşa că o să compun o poezie care o să se numească: Iar am dat cu băţu-n cap.

Iar am dat cu băţu-n cap
de Oigen Oigăn

Îmi amintesc de ziua-n care
Am ieşit la o plimbare
Şi atunci eu am găsit
Ceea ce se credea un mit.

Era vorba de băţul care
Avea o istorie mare
Cum că el a fost făcut
Din apă şi o mână de lut.

Mama nu mă lăsa să ma joc cu băţul
Că lui Andrei i-am rupt braţul
Şi spunea ca am un handicap
Iar am dat cu băţu-n cap.

Însă mie imi plăcea
Să văd cum sânge curgea
Pe faţă şi mâna lui
Iar e băţu-n capul lui.

Când mi-am dat seama
De ce plânge mama
M-am intors la ea
Şi i-am spart faţa.

Acum îmi cer iertare
Să nu fie cu supărare
Eu oi mai da cu băţu'
Când o veni crivăţu'.

Este iarnă iar eu am ieşit afară
Andrei vine lângă mine iară
Şi când mi-a zis că's handicap
Offf ... iar am dat cu băţu-n cap.

Această poezie este una creată pe baza unor fapte imaginare asfel încât se poate înţelege absurditatea ei. Atât autorul cât şi eu, credem că nu trebuie să o luaţi în serios dar nici în gură, cel ma bine e să zâmbiţi. Destul. Fi şi tu mai serios, dacă pomeneam de coaie puteai să râzi, în pula mea.

După doisprezece zile fără virtual

2009-11-06T01:09:00.002+02:00

Sunt Oigen, victimă a realităţii. Am ajuns în Bucureşti, pentru a urma o facultate dar nu ştiam că o să rămân 12 zile fără internet. Am lăsat lumea virtuală pentru aproape doua săptămâni, şi vreau să vă zic că lumea reală e cam înspăimântătoare. Dar, acum dispun de internet, aşa că o sa pot să comunic cu voi mult mai mult. Aşa că zic să vă povestesc câte ceva din cele petrecute p'aci.

Ehe, cum am ajuns m-am pus să dorm, ca după un somn cât de cât odihnitor am reuşit să ajung şi la facultate, unde mi-am făcut deja nişte prieteni. Ce să vă zic despre cum e facultatea de jurnalism? Este bestială. Cursurile sunt bestiale, iar despre profesori pot să zic că sunt incredibil de bine pregătiţi şi foarte de treabă. Mă aşteptam ca fiind o facultate particulară să fie aiurea tare, dar e fain tare. Toata imaginea asta este stricată un pic de o parte din cretinii care vor să înveţe jurnalism şi s-au gândit să o facă odată cu mine. Pe lângă prietenii care mi i-am făcut, şi cu care mă înţeleg bine, restul pentru mine intră în categoriile : piţipoance, cretini, macho, morandi wanna be, fustraţi sexual, distruşi care hi5 e viaţa lor, şi cei din urmă care nu mă deranjează dar nici nu ai cum comunica cu ei, anume cei care vin la cursuri, tac şi ascultă profesorul, iar apoi merg acasă. Nu judec pe nimeni, eu ii doar pun intr-o ierarhie socială din punctul meu de vedere.

La facultate e ok, iar cursurile sunt foarte interesante doar la auzul lor, spre exemplu Introducere Radio, Istoria Presei Române, Televiziune, Presă scrisă, Discurs şi argumentare. Sunt doar câteva cursuri care te duc într-o lume cu adevărat fascinantă.
Să las facultatea deoparte pentru moment. Să trec la timp liber sau să zic altfel, activităţi zilnice excluzând facultatea.
Majoritatea timpului îl petrec acasă, foarte rar am ieşit la plimbări. Ce fac acasă? Mult HBO cu multe filme şi mult scris. Da, cam cu asta mă ocup momentan. Ce scriu vă întrebaţi probabil, aşa că o să vă zic. Pe lângă ideile mele, şi de scenarii pentru diferite clipuri: parodii, sketch-uri, publicitare ş.m.d. mai scriu acum şi un scenariu de film românesc, foarte incitant, o capodoperă grotească pe care am numit-o Inteligenţă Umană. Totul se petrece în România, dar cu legături pe scară mondială. Este probabil cea mai măreaţă poveste pe care vreau să o duc până la capăt şi până la ecranizare. O să fac un trailer peste câteva luni, cel mai probabil.

Între timp, mă puteţi vedea în fiecare sâmbătă, pe Naţional Tv de la ora 18:00 pe Homemade. Reluarea e duminică de la 9:00.
Vă las momentan, revin mai târziu, pentru că am lăsat mâncarea pe foc mi-aş p ... pula.

Ne auzim later,
Al vostru geniu anonim, cu toată vulgaritatea,
Oigen

Gata cafeaua? (9)

2009-11-06T01:08:00.003+02:00

Bună dimineaţa la toată lumea. În special mie, pentru că am vreo un sfert de oră de când m-am trezit din somnul meu erotic. Ca deobicei, cafeaua e invariabil, prezentă pe birou, de viciul ţigării nu am reuşit să mă las astfel că şi ţigara e prezentă. Sunt un pic amorţit dar am o starede fericire. Înainte de toate vă delectez cu un banc care mi-a plăcut foarte mult, şi asta după ce un banc bun greu îl mai auzi că toate is fumate.
Poftă bună.

Moare ţiganul. La cimitir, fiecare spunea un cuvânt de jale familiei îndoliate. La un moment dat, lumea începu să se retragă printre cruci, însă puradelul fugi la popă şi îi zise:
- Părinte, po' să zic şi eu ceva de tata?
- Binenţeles, eşti din familia îndurerată.
Se urcă puradelul pe gramada de pământ de pe mormânt şi începu să zică de lumea se întorcea înapoi să-l asculte:

- Dragi vecini, stimate sat, ce e viaţa? Un câcat.
Luni era în crâşma beat
Marţi futea pe mama-n pat
Miercuri stătea în prispa căsii
Joi s-o dus în pizda măsii
- Iar tu mamă îndoliată, dă-l în pula mea de tată. Ai uitat când te-a bătut că cu altu' te-ai futut?

Hahaha, tare mi drag bancul ăsta. Rima face tot bancul, asta cred că îmi place cel mai mult. Eu zic că un banc bun îţi poate face ziua mai bună, eşti mai binedispus decât deobicei. Opa, cam gata cafeaua. Las' că mai aşteptaţi voi un articol cald şi bun mai spre seara, înainte să o iau spre Bucureşti. Vă las, dar cu o întrebare: merită bancul o notă oare?

Cu drag şi vulgaritate,
Oigen