Diferenta in abordare pe care Saf.li o aduce este faptul ca ofera scanare antimalware, antipishing, antispam pe link-uri. Cu alte cuvinte, un link care se vrea sa fie scurtat este scanat, ceea ce ofera celui care va face click pe link-ul scurt garantia ca va fi dus intr-o pagina web fara probleme.

Nu este este singurul serviciu care face scanarea link-urilor: bit.ly face ceva scanare antimalware, safe.mn la fel.

Echipa ReadFu va beneficia de mentoring, birouri, servicii administrative și juridice, precum și o linie de credit de 100.000 dolari. ReadFu va ceda în schimb între 5% și 15% din companie către Bootup Labs.

Am stat de vorbă cu Mircea Pașoi pentru a afla mai multe despre ReadFu, dar și despre viitorul lui balaur.ro.

Am pornit deci de la niște probleme personale. Ulterior ne-am gândit că aceste facilități ar fi utile și în stream-ul de Twitter, și pe un blog post cu multe link-uri, chiar și în email sau pe IM. Așa am ajuns să încropim un produs.

A contat foarte mult și că aveam un prototip de arătat. E mult mai simplu să „arăți” o idee folosind un prototip decât numai vorbe. În plus asta demonstrează putere de execuție.

Pe lângă lucrurile care depind de noi, a contat mult și faptul că există o potrivire între noi și Bootup Labs, atât la nivel personal între noi și cei de acolo cât și la nivel de oportunități. Ei au niște contacte la câteva companii care pot influența major viitorul ReadFu.

Mircea Pașoi: 2-3 săptămâni din momentul în care am aplicat și până am primit răspunsul. Aș adăuga că noi urmărim Bootup Labs de aproape un an, pe lângă celelalte incubatoare și că i-am plasat încă din timp printre opțiunile preferate.

Mircea Pașoi: Formularul prin care am aplicat avea întrebări despre produs, despre modelul de business și despre echipă, în total cam 25 de întrebări. Deși nu era obligatoriu, noi am dat link și către un demo al produsului. Tot opţional era și un video scurt (1-2 min) în care să ne prezentăm. L-am făcut și pe acesta!

Cred că demo-ul, deși opțional, a contat mult.

Mircea Pașoi: Găsiți-vă coechipieri! Este aproape imposibil să faci ceva de unul singur. Îți trebuie enorm de multă disciplină și voință. Imaginează-ți că timp de cel puțin 2 ani de zile trebuie să rămâi motivat și să lucrezi tare zi de zi, de dimineață până seara. Când ești singur, tinzi să o lași mai moale, să amâni, să pierzi din ritm și în final să abandonezi. Când ai coechipieri lucrurile capătă o inerție benefică. Dacă tu nu ești motivat astăzi trage altcineva mai tare să compenseze.

Mircea Pașoi: Anul acesta vrem să dezvoltăm un produs care demonstrează „traction” din partea utilizatorilor și să obținem următoarea serie de investiție (Round A). De asemenea, mizăm că vom avea parte de o experiență de învățare intensă.

FocusIT: Ce se va întampla cu balaur.ro dupa plecarea voastră în Canada?

Mircea Pașoi: Plecăm de la premisa că nu poți lucra la două startup-uri simultan și că trebuie să ne orientăm întreaga atenție către ReadFu. De aceea am recrutat o echipă nouă pentru balaur.ro și am cooptat un investitor strategic care să ne sprijine. Noi vom rămâne în continuare acționari însă nu vom fi operaționali, ci doar vom ajuta la strategie pe termen lung.

FocusIT: Mircea, îți mulțumim și vă urăm mult succes cu ReadFu!

UPDATE: Mai jos găsiți un interviu cu fondatorii ReadFu din înregistrarea emisiunii Antreprenor de la The Money Channel din 12 ianuarie, în care puteți vedea și articolul nostru .

Chiar daca ai ajuns acolo, background-ul tau are in continuare un rol foarte important. De exemplu, cand Drew Houston (co-fondator Dropbox) cauta seed funding de la Sequoia Capital, un lucru in comun cu unul dintre partenerii Sequoia a fost de mare ajutor: ambii au fost membri ai fratiei Phi Delta Theta de la MIT. Profesorul cu care Adam Smith (co-fondator Xobni) publicase o lucrare in timpul facultatii, il cunostea pe Robert Morris (profesor la MIT si partener in Y Combinator), recomandarea acestuia facand mult mai usoara acceptarea in programul Y Combinator pentru start-up-uri. Nu stim exact cati alumni ai vreunei Politehnici romanesti sunt acum parteneri in fonduri de investitii din State.

Din pacate, mai mult datorita vizei si a costurilor de relocare, solutia propusa de Vladimir nu e optiune pentru multi dintre noi. Totusi, sa nu fim negativisiti/pesimisti si sa ne intrebam mai bine: ce putem face aici in Romania?

Cand vorbim de start-up-uri, ne intereseaza mai mult cele pregatite pentru vanzare/exit si mai putin un lifestyle business. Daca ne uitam putin la istoricul achizitilor de companii romanesti de catre companii mari din afara, ne vin in minte cateva exemple: Microsoft – RAV Antivirus si Adobe – InterAKT. Ambele achizitii au ceva in comun: cumparatorul nu a achizitionat doar un produs pe care sa-l vanda mai departe, a achizitionat o echipa.

Anumite articole pot induce ideea ca tehnologia nu e atat de importanta pe cat este marketing-ul. Din pacate marketing-ul unui produs/start-up international inseamna pentru noi, cei din Romania, foarte multi bani si putini investitori dispusi sa-i dea (numai pentru un marketing bun).

Presupunand ca pornim la drum cu o idee aparent geniala, dar relativ usor de pus in practica (sa-i zicem Twitter) si cu norocul de a fi luat niste bani de la un investitor generos, exista riscul ca, prin alte parti ale lumii, cineva sa aiba si mai multi bani luati de la un investitor si mai generos si cu mai multe relatii. Intr-un final, banii vor face diferenta.

In cazul de fata, singura solutie care ne ramane e sa investim intr-o super echipa si in tehnologia care sa taie “usor“-ul din “usor de pus in practica“.

Multi ani am fost considerati o tara foarte buna pentru outsourcing. Intre timp s-au mai schimbat lucrurile, dar inca a ramas ideea ca la noi se poate face treaba de calitate cu mai putini bani. Poate ar fi momentul sa folosim acest avantaj in favoarea noastra si sa dezvoltam tehnologii si echipe (know-how) valoroase care se pot “monetiza” (pentru ca toata lumea vorbeste azi de monetizare).

In concluzie, hai sa nu ne mai folosim de scuza “nu suntem in Silicon Valley” atunci cand ne intrebam de ce nu exista super-start-up-uri pornite din Romania. Desi n-avem banii si relatiile din Silicon Valley, putem paria pe creier si multa munca pentru a construi ceva ce nu e usor de replicat (fie ca vorbim de echipa sau tehnologie). Da, Google tocmai a achizitionat AppJet pentru super-oamenii care compun echipa respectiva si pentru know-how-ul pe care il poate aduce pentru Google Wave.

Nu spune nimeni ca marketing-ul nu este important, insa este acea problema care se poate rezolva mai usor atunci cand ai banii necesari. Construirea unei echipe si a unei tehnologii valoroase este mai costisitoare (chiar si atunci cand avem banii), dar despre asta vom vorbi altadata.

• Conferinta How-to-web pusa la punct de wembrio, aspi si Universitatea Politehnica Bucuresti. Va recomand sa aruncati o privire prin prezentari aici.

• Internetics a decernat cele mai “ravnite trofee ale internetului romanesc”. N-as spune ca e chiar asa, din contra, aceiasi oameni, aceleasi firme premiate.

• Calin Fusu twittereste de zor, scrie prin Capital si prin alte locuri grele ca a investit in Zumzi. In afara de investitia lui Calin nu pot sa mai spun nimic notabil despre proiect, dar va invit sa aruncati o privire si daca va place sa-l folositi cu incredere (mai ales domnisoarele si doamnele). Ma abtin cu greu sa intreb: In ce a investit Fusu 10.000E ?

• Vanzarea a 15% din BookBlog catre Daniel Enache. Scopul vanzarii: fonduri pentru a accelera cresterea BookBlog.

• Lansarea Mudjo, un “status service”. Mi-a placut ideea, conceptul si implementarea. Doar ca e cam simplu, nu ofera acel ceva care sa ma faca sa revin. Am decis sa-l testez dupa ce i-am auzit la Radio Guerrilla. Am intrat sa-mi fac un cont iar mail-ul de la ei a inceput asa: “Dear radio Guerrilla listener”. Excelent!

Destul de putine lucruri din pacate pentru trei saptamani, dar le punem pe seama faptului ca se apropie sarbatorile, lumea e probabil mai preocupata de planificarea concediilor decat de munca.

Vladimir Oane sustine ca nu poti dezvolta un start-up international de succes numai din Romania si trebuie sa fii acolo unde sunt investitorii (Sillicon Valley/San Francisco, New York sau Londra), justificand astfel de ce uberVU si LayeredBrain sunt “pe hartie” companii din Anglia. In cazul lui eRepublik, George Lemnaru s-a declarat norocos ca Alexis Bonte s-a ocupat de atragerea investitiilor, el putand astfel sa se concentreze pe dezvoltarea produsului.

Fondatorii au fost intrebati cat le-a mai ramas dupa rundele de investitii de pana acum. In cazul lui uberVU, cei trei fondatori au in continuare in jur de 70-80% din companie. Dupa Seedcamp, Emi Gal detine aproximativ 70% din LayeredBrain si a subliniat importanta majoritatii procentuale pentru fondatori:

“Investitorii sunt foarte atenti la cat iau, nu iau foarte mult deoarece daca fondatorul nu mai are destul de mult cat sa fie motivat, nu va mai face nimeni succes. In general, dupa trei runde de finantare ramai cu 30-40%.”

Emi Gal

Legat de rundele de finantare, pana acum in eRepublik s-au investit 2,5 milioane EUR, compania fiind evaluata la peste 5 milioane EUR, dupa spusele lui George Lemnaru. In urma Seedcamp, LayeredBrain a obtinut o investitie de peste 500.000 EUR. Vladimir Oane nu a vrut sa dezvaluie investitiile primite pana acum, spunand totusi ca uberVU este momentan evaluata undeva la 2 milioane EUR. In cazul lui RevvNation, banii au provenit din surse proprii si din investitia SeedMoney, dar Bobby Voicu doreste sa atraga noi investitori:

“Din ianuarie, cand vom avea un produs care sa poata fi jucat, o sa ma mut si eu cateva luni la Londra sa incepem cautarile pentru prima runda de investitii.”

Bobby Voicu

Intrebat ce suma si-ar dori ca si companie pentru exit, George Lemnaru a spus: “ma gandesc, pesimist, la 50 milioane dar e doar o opinie personala”. Vladimir Oane si Emi Gal au intarit ideea ca pentru un start-up care este finantat de venture capitalists singura solutie este sa se vanda pentru o suma intre 50 si 100 milioane.

“In momentul in care ai luat bani de la un VC, nu neaparat de la un angel, scopul tau e sa vinzi compania intre 50 si 100 de milioane pentru ca VC-ul sa fie fericit. Chiar daca tu ii dai banii inapoi investitorului, daca return-ul nu e de 5-10 ori mai mare decat au bagat atunci e un failure pentru ei, deoarece ar fi putut sa-si investeasca timpul si resursele intr-o companie care sa aduca return-ul respectiv. Ca sa fie succes, 50-100 de milioane cred ca e suma la care tinteste orice companie care a luat bani de la VC. Daca ai sansa sa ajungi la suma aia, atunci te finanteaza. Proiecte care pot ajunge la 1,2-10 milioane nu sunt interesante pentru ei.”

Vladimir Oane

Cel mai indraznet a fost Bobby Voicu care a spus:

“Eu vreau 200 milioane in 3 ani.”

Bobby Voicu

Intrebati cand vor incepe sa faca bani, fondatorii au avut raspunsuri diferite. Am aflat ca veniturile eRepublik nu acopera momentan costurile lunare, iar Bobby Voicu isi doreste ca RevvNation sa faca bani in urmatoarele trei luni:

“In momentul in care nu am fost selectat la Seedcamp, a trebuit sa-mi schimb strategia: nu mai puteam sa ma duc la investitori numai cu ideea si cu ceea ce insemna Seedcamp in spate, a trebuit sa ma regandesc si mi-am pus in plan ca in 3 luni sa incep sa fac primii bani. Probabil ca sumele vor fi mici, undeva de pana la ordinul maxim al miilor de euro pentru ca vor fi putini utilizatori.”

Bobby Voicu

Vladimir Oane si Emi Gal au spus ca in cazul companiilor finantate de venture capitalists (cum sunt uberVU si LayeredBrain) este mai important potentialul de crestere decat atingerea unui break-even.

“Toti cei care am luat bani de la VC, scopul nostru nu e sa ajungem la break-even. Investitorii ne-au spus: ‘Noi nu vrem ca voi sa faceti niste bani sa va platiti salariile si taxele. Noi vrem ca in 3-5 ani sa vindem compania asta pe atatia bani. Incercam sa aflam cat se poate de repede (intr-un an sau doi) daca putem ajunge la asta, iar daca nu, inchidem si ne apucam de altceva.’”

Vladimir Oane

“Valoarea unei companii este data de tehnologie, parteneriate,echipa, nu neaparat bani.VC-urile nu cauta lifestyle business. Nu cauta o companie care face 100.000 pe luna si se descurca. Vor o companie care are potentialul de a face milioane.”

Emi Gal

Totusi, George Lemnaru a spus ca break-even-ul este un obiectiv important pentru eRepublik:

“Unul dintre cele mai importante goal-uri pe care le avem este sa ajungem la break-even. Banii sunt cea mai facila modalitate de a masura succesul.”

George Lemnaru

O dilema antreprenoriala adusa in discutie de Costin Cocioaba a fost: pregatesti un start-up numai pentru vanzare sau si ca sa faci intre timp bani din el? In cazul in care vanzarea ar intarzia sa apara sau nu ar mai aparea deloc, antreprenorul ar ramane cel putin cu o sursa de venit. Din raspunsul lui Vladimir Oane am inteles ca uberVU este tipul de start-up pregatit exclusiv pentru vanzare si care nu se doreste a deveni o sursa permanenta de venit pentru cei trei fondatori.

In concluzie, incepem sa vorbim de evaluari de milioane de euro pentru start-up-uri romanesti cu target international si speram ca macar unul dintre exit-uri sa aduca in Romania milioanele necesare dezvoltarii unui ecosistem antreprenorial mai bun, asa cum s-a intamplat in alte zone ale lumii.

Pentru a-ti “face temele” inaintea unei discutii cu un potential investitor, chestionarul pregatit de YES (Youth Entrepreneurial Service) Foundation poate fi un bun punct de plecare. De ce ti-ai rupe 15-20 minute din timpul tau pentru a-l completa?

Daca raspunzi la toate intrebarile, poti sa mergi intre 16-22 noiembrie la conferinta Global Entrepreneurship Week din Skopje, Macedonia (cheltuielile de cazare fiind acoperite de organizatori) unde ai ocazia sa faci networking cu potentiali investitori si alti antreprenori. Numai 30-40 dintre cei care raspund la toate intrebarile vor fi selectati. Rezultatele chestionarului vor fi folosite pentru a identifica nevoile start-up-urilor din sud-estul Europei si vor fi prezentate in cadrul conferintei.

Poti citi mai multe pe pagina Incubatorului de Afaceri Software Timisoara.

Vorbeam intr-un articol mai vechi despre serviciile de scurtat URL-uri de la noi. Credeam ca nu or sa mai apara si altele, tinand cont de faptul ca sunt prea multe pentru o piata asa de mica. Numai ca cei de la Spixii au considerat ca merita sa lanseze un astfel de serviciu si au facut-o. Ce a iesit este un produs foarte bine pus la punct si care merita putina atentie.

Ce aduce nou re.p.ly este faptul ca foloseste ContextVoice de la UberVU, pentru a afisa in timp (aproape) real pe unde circula link-ul proaspat scurtat. Asta e un motiv suficient pentru a prefera un astfel de serviciu alor servicii romanesti.

Multe functionalitati care apar la site-uri populare, gen bit.ly, se regasesc si aici: cele doua tool-uri ce se pot instala foarte usor in bookmarks, posibilitatea de preview a link-ului si mai sus mentionatele statistici.  Si mai nou clientul de desktop pentru scrutat link-uri, client caruia eu nu i-am gasit o intrebuintare clara.

re.p.ly a fost creat in ideea de a sustine celalat proiect, spixii.ro, dar eu zic ca poate cel putin mai mult. Eventuale parteneriate cu servicii online romanesti (soft32.com spre exemplu) ar putea sa-l scoata din anonimat si sa-l transforme intr-un tool de promovare pentru spixii. Nu se poate pune problema, cel putin pe termen scurt – mediu, de monetizare.

LATER EDIT: Ciprian Stăvar, autorul re.p.ly si spixii.ro da mai multe detalii despre re.p.ly aici

Asa stateau lucrurile pana acum. Numai ca de curand in online-ul romanesc a aparut un proiect impins de doamna Politica. Da, ma refer la spunesitu.ro. Culoarea si motivatia politica au fost demonstrate si ulterior afirmate, asa ca nu  o sa insist mai mult. Ce vreau sa subliniez este tratamentul de care a avut parte acest proiect online, si anume o campanie media cum nici un alt site romanesc nu a vazut: relcama la TV, outdoor, online. O adevarate campanie de publicitate de ordinul zecilor de mii de euro, pe putin (asta e o presupunere).

Stau si ma intreb ce s-ar fi intamplat daca de o astfel de campanie de promovare ar fi beneficiat o retea sociala gen tpu.ro sau un site gen trilulilu.ro. Cu cat ar fi crescut? Deasemnea, ce o sa se intample cu ’spunesitu’ dupa ce o sa se termine campania, cand o sa avem un nou/vechi presedinte? Sper ca echipa din spate sa-l mentina, sa-l extinda si sa-l faca sa-si merite reclama de care a avut parte.

Te gandesti sa incepi lucrul la propriul produs. Ai strans echipa, aveti ideea, ati vrea sa incepeti. Cauti un birou unde sa lucrati toti, o conexiune la Internet, ai avea si cateva intrebari legate de partea legala, contabilitate, business planning. Ai mai vrea si sa intri in contact cu potentiali finantatori si eventual sa mergi la un targ unde sa-ti prezinti produsul la care te gandesti si zi si noapte. Ce faci? De unde le apuci?

Nu avem un raspuns general valabil, dar daca esti in Timisoara ar trebui sa iei in calcul Incubatorul de Afaceri Software. L-am invitat pe Radu Ticiu, directorul executiv al acestei organizatii pentru a discuta mai multe despre Incubator si a vedea de ce multe firme de acolo prefera outsourcing-ul in defavoarea dezvoltarii propriilor produse/servicii.

FocusIT: Radu, iti multumim pentru ca ai acceptat invitatia noastra. Pentru inceput, spune-ne cate ceva despre background-ul tau si cum ai ajuns sa te ocupi de Incubatorul de Afaceri Software Timisoara in calitate de director executiv?

Radu Ticiu: Am inceput sa studiez chiar inainte de 1989 Electronica si Telecomunicatii in Timisoara (fara sa inchei). Am vrut sa am mai mult de a face cu oamenii, si ulterior am studiat Facultatea de Medicina Generala, tot in Timisoara. Profesiune frumoasa, dar sistem… discutabil, asa ca inca in timpul facultatii am lucrat multi ani in domeniul nonprofit, intr-un centru de resurse pentru ONG. (Ulterior am aflat ca era si un fel de incubare in ceea ce faceam).

FocusIT: Cum a fost drumul de la medicina la incubatorul software?

Radu Ticiu: Partea legata de medicina nu a existat, practic. Dupa finalizarea studiilor medicale am avut sansa obtinerii unui job intr-o agentie de dezvoltare locala, unde am fost expus la concepte din domeniul business support. Am lucrat la dezvoltarea conceptului unui parc tehnologic care a devenit sub presiunea finantatorului mai degraba un parc industrial.Ulterior am candidat pentru postul de director executiv al Incubatorului de Afaceri Software Timisoara. Din pacate nu am putut participa la cristalizarea conceptului, ci am fost insarcinat doar cu implementarea lui.

Daca e sa leg incubarea de medicina, le mai spun colegilor mei medici atunci cand ne intalnim ca fac neonatologie… de firme. Asta ma ajuta si cand evaluez rezultatele incubatorului. Copiii supravietuiesc, cresc mari si frumosi, chiar daca nu toti vor ajunge sa primeasca vreun premiu Nobel sau Oscar sau sa devina prim ministri sau oameni listati in Forbes 500. Cu siguranta vor veni si acestia. Dar in primul rand trebuie sa supravietuiasca… toti.

FocusIT: Cum a aparut idea unui incubator de afaceri software la Timisoara? Stim ca dupa revolutie au fost mai multe tentative de incubatoare de afaceri dar majoritatea s-au pierdut pe drum.

Radu Ticiu: In cadrul relatiei cu Karlsruhe, oras infratit din Germania, Administratia publica din Timisoara a fost expusa la conceptul de incubare de afaceri. In 1999, luand in calcul rata inalta de emigrare a tinerilor absolventi , s-a hotarat crearea unei organizatii care sa sprijine debutul antreprenorial al tinerilor specialisti.

FocusIT: Cum s-au miscat totusi lucrurile? Noi romanii avem multe idei, dar putine ating o finalitate.

Radu Ticiu: Know-how-ul legat de crearea unui incubator a venit din partea unei agentii a guvernului german (GTZ). In 2001-2002 s-a creat un consortiu local: Consiliul Local Timisoara, Universitatea “Politehnica” din Timisoara si Consiliul Judetean Timis. In 2003 s-a formalizat relatia dintre fondatori, in primavara lui 2004 a fost amenajat spatiul, iar in 18 iulie a fost inaugurat incubatorul, cu un prim set de 6 firme.

FocusIT: Pentru cat timp poate beneficia un start-up de serviciile incubatorului?

Radu Ticiu: Standard 3 ani dar sunt posibile cel mult doua prelungiri de cate 6 luni.

FocusIT: Puteti ajuta un start-up sa identifice sursele de capital/finantare necesare?

Radu Ticiu: Da, in sensul in care organizam evenimente la care invitam finantatori activi in Romania, furnizam informatii despre programe de finantare. Pentru perspectiva anilor urmatori lucram impreuna cu antreprenori locali „mai vechi” si cu bune rezultate in afacerile lor, pentru a facilita constituirea unui grup local de business angels care sa investeasca in primul rand in firme din Incubator in masura in care apar solicitari bazate pe idei si planuri de afaceri inovative, cu potential mare de crestere.

FocusIT: Care este modelul adoptat de firmele existente in Incubator pentru a se finanta?

Radu Ticiu: Din pacate, abordarea actuala este cea clasica. O firma care pe moment nu are cine stie ce idee inovativa prefera mai degraba sa deruleze contracte de dezvoltare pentru proiectele unor clienti straini decat sa dezvolte propriul produs/serviciu. Nivelul salarial din mediul IT din Romania ne ofera inca un avantaj competitiv care poate fi exploatat.

FocusIT: Studiind lista companiilor incubate am observat ca majoritatea au un business de servicii (outsourcing), una singura avand un business de produse pentru piata internationala. De ce atat de putine dezvolta propriile produse?

Radu Ticiu: Se simte grava lipsa a unui spirit antreprenorial “sanatos”.  Scoala de toate gradele nu incurajeaza asa ceva.  Nu ne invata sa concuram la modul real, nu ne incurajeaza sa ne alegem un drum al nostru, pe care sa fim dispusi sa il parcurgem indiferent de riscuri si de efort, nu ne invata nici “co-opetitia“, nu ne incurajeaza sa fim inovativi, fiind in general mai bine apreciata reproducerea decat creatia. Nu suntem invatati sa exploram, analizam si sa intelegem nevoile altora pentru a raspunde inteligent si vandabil la ele.

In particular, Timisoara este un oras in care sectorul IT este reprezentat de multi ani de corporatii care si-au crescut mereu numarul de angajati ceea ce a facut ca studentii sa aiba ca principala optiune de cariera angajarea intr-un job „secure” la Alcatel sau Siemens VDO, optiune intens incurajata de catre sistemul de invatamant superior, organizatiile studentesti, comunitate in general. “E important sa obtii diploma, si vei avea un loc de munca bun” era o lozinca in ultimii ani.

Pe de alta parte, multi IT-isti plecati in strainatate s-au intors pentru a crea echipe locale de dezvoltatori pe care le-au alimentat cu proiecte vreme de ani buni. Cei care si-ai exersat profesionalismul ca si programatori, chiar daca au inceput ca si freelanceri, au ajuns sa isi construiasca o clientela stabila, dezvoltand o relatie pe termen lung in care au primit in mod constant proiecte. Chiar daca le-au preluat (proiectele) in firme nou constituite, le-au dus mai departe impreuna cu 1-2-3 angajati dar fara sa se distanteze de partea tehnica spre a deveni mai degraba oameni de afaceri.

Totodata, nu exista cunostinte de product/service development si nici mediul nu incurajeaza dezvoltarea lor. Timisoara are o relativa decuplare de mediul mult mai dinamic dpdv antreprenorial care se manifesta in ultima vreme in Bucuresti sau la Cluj.

Probabil ca cea mai importanta cauza o constituie lipsa de resurse financiare care sa sustina pentru o perioada suficienta dezvoltarea unor proiecte proprii, cel putin in cazul firmelor incubate.

FocusIT: Care sunt cele mai mari probleme cu care se confrunta companiile incubate?

Radu Ticiu: Una dintre cele mai frecvente dificultati apare in colectarea platilor pentru servicii si produse livrate. Referitor la oameni, multora le e greu sa atraga angajatii “potriviti” si nu pot mereu recunoaste situatiile in care atragerea unui nou asociat  (cu reducerea aferenta a partii din capitalul social rezultate) ar produce efecte benefice pentru firma. Totodata, cand vorbim de firme cu mai multi asociati, e uneori greu ca toti asociatii sa-si pastreze determinarea si focusul.

In majoritatea cazurilor fondatorii sunt oameni tehnici si le vine greu sa se desparta de activitatile de team manager sau main developer si sa se reorienteze catre activitati de tipul CEO.  De multe ori activitatile non-tehnice (participarea la evenimente de formare manageriala, networking, etc.) par mai putin attractive si aduc cu ele dificultati de acomodare din partea oamenilor tehnici.

Dorinta de stabilitate ii face de asemenea pe multi sa piarda din vedere reorientarea catre dezvoltarea propriilor produse si reducerea ponderii serviciilor pentru terti clienti in activitatea firmei.

FocusIT: Ce sfaturi ai pentru cei care vor sa porneasca o afacere in domeniul software?

Radu Ticiu: Sa inceapa, daca se poate, intr-o echipa de 2-3 asociati, eventual acoperind domenii diferite de competenta. Sa fie pregatiti/sa isi doreasca sa scape cat mai rapid din pozitia de dezvoltator/programator si sa devina dezvoltatori ai afacerii lor. Sa isi aloce in fiecare saptamana timp pentru networking si formare manageriala. Sa nu se blocheze mental pe statutul de proprietar vesnic si integral al afacerii/firmei. O afacere trebuie sa fie mereu un obiect tranzactionabil. Si sa nu uite de indatoririle familiale: chiar daca tot ce fac in firma fac si pentru familia lor, e important sa se “incarce” petrecand suficient timp impreuna cu partenerul de viata si cu copii daca acestia exista deja.

Nu in ultimul rand, le recomand sa comunice cat mai mult despre afacere, despre ei ca persoane.

FocusIT: Radu, iti multumim pentru timpul acordat!

Metoda functioneaza intr-adevar, un exemplu fiind FlairBuilder. Pentru a afla mai multe am stat de vorba cu Cristian Pascu, omul din spatele acestui produs.

FocusIT: Pentru cei care nu te cunosc – cine este Cristian Pascu si cu ce se ocupa el?

Cristian: Cristian Pascu este un absolvent al Facultatii de Fizica din cadrul Universitatii din Bucuresti, care de aproximativ 6 ani isi pune toata energia si pasiunea in dezvoltarea de software.

FocusIT: Cum ai facut trecerea de la fizica la software?

Cristian: Absolut conjunctural. Eram la fel de pasionat de Fizica cum sunt acum de programare. La momentul in care am facut trecerea, singura posibilitate viabila de a incepe o cariera in Fizica era sa pleci din Romania. Cum nu puteam pleca din tara la momentul respectiv, am cautat alternative. Software-ul a fost una din alternative si sunt foarte bucuros de alegerea facuta.

FocusIT: Cum a aparut ideea de FlairBuilder?

Cristian: FlairBuilder a aparut din nevoia de a crea mai rapid si mai eficient interfete grafice. In prezent efortul este considerabil, atat din partea programatorilor cat si din partea celorlalti care participa la procesul de creare de software.

FocusIT: Cum ai identificat nevoia asta? De ce ai ales sa dezvolti tocmai ideea asta si nu altceva?

Cristian: De cele mai multe ori totul incepe cu o nevoie personala. Cred ca asta este o garantie foarte buna ca ideea ta este buna si poate fi transformata intr-un produs vandabil. Asa a fost si in cazul FlairBuilder. Nevoia am simtit-o mai intai eu si am avut siguranta ca o simt si altii - lucru care, intr-o anumita masura, s-a adeverit in cele din urma.

FocusIT: De cat timp este dezvoltat FlairBuilder?

Cristian: FlairBuilder este dezvoltat de aproape 2 ani. In primele cateva luni ideea s-a cristalizat, a prins forma si am inceput sa fac primele prototipuri. In momentul in care mi-a fost clar ce vreau sa fac, am inceput dezvoltarea propriu-zisa ca proiect open-source. Asta a durat aproximativ 6 luni. In acelasi timp am vazut ca exista o piata pentru ceea ce fac eu si ca piata este la inceput si in dezvoltare, fapt ce m-a determinat sa reconsider proiectul si sa il transform intr-un produs comercial.

Fiind primul produs comercial dezvoltat in intregime de mine, a durat destul de mult sa il aduc la un nivel calitativ suficient pentru a-l scoate pe piata. Ca sa nu mai vorbesc de infrastructura necesara unui start-up: website, forma de organizare juridica etc.  Toata trecerea asta la un produs comercial a mai durat vreo 8 luni, pana in Mai 2009 cand l-am lansat public si am avut primii clienti. Lucrurile nu s-au oprit acolo, eu continuand sa dezvolt si sa imbunatatesc produsul pentru a ramane pe piata.

Intre timp concurenta a devenit mult mai serioasa, au aparut o multime de produse oarecum similare, fapt ce ma determina sa fiu in permanenta stare de alerta. Sunt multe lucruri pe care inca nu le stiu, in special pe partea de business.

FocusIT: Majoritatea celor care dezvolta produse proprii in Romania fie au avut anterior un business de servicii prin care si-au finantat dezvoltarea produsului, fie dezvolta in paralel un astfel de business care sa le asigure finantarea. Cum a fost la tine?

Cristian: Cazul meu a fost unul oarecum fericit. Pana in momentul in care a aparut pe piata, produsul a fost sustinut prin timpul meu liber. Cand am decis ca sunt aproape gata sa il scot la vanzare, aveam ceva bani pusi deoparte si mi-am luat cam doua luni full-time pentru a pregati trecerea.

S-a intamplat ca inca din prima luna pe piata produsul sa se vanda suficient de bine incat sa merite sa continui, asa ca desi am riscat destul de mult, totul a mers bine la urma.

FocusIT: Deci momentan FlairBuilder este un produs self-funded prin vanzarea de licente si dezvoltat pana acum fara nevoia unor investitii din exterior?

Cristian: Exact. FlairBuilder nu este inca un produs atat de mare cat sa necesite o investitie serioasa. Lucrand singur, au fost functionalitati pe care a trebuit sa le aman pentru mai tarziu, dar in acelasi timp cred ca a fost mai bine fiindca este riscant sa cresti prea repede un produs din punct de vedere functional.

FocusIT: Din experienta ta cu FlairBuilder, pe langa partea tehnica (programare) ce aspecte mai trebuie luate in calcul in dezvoltarea unui produs comercial?

Cristian: Prezenta online este un lucru important. Website-ul l-am realizat eu insumi, desi nu sunt sigur ca aceasta ar fi cea mai buna abordare. Versiunea care este online acum este deja a doua versiune realizata de mine. Mi-a facut placere, dar mi-a luat timp. Apoi mai este aspectul promovarii. Fiind o piata tanara si in dezvoltare s-a aflat destul de repede de FlairBuilder. Totusi, in promovare nu am investit destul de mult timp si efort si intentionez sa fac asta intr-o mai mare masura incepand de astazi.

FocusIT: Am vazut ca esti destul de activ pe contul de Twitter. Te-a ajutat asta pentru promovarea produsului? Sunt clienti care au aflat de tine prin Twitter?

Cristian: Nu consider ca sunt suficient de activ pe Twitter si nici pe blog nu am scris atat de mult cat ar fi trebuit. Pentru promovarea unei afaceri, posibilitatile oferite de Twitter sunt importante si trebuiesc valorificate. O mare parte din vizitatorii flairbuilder.com vin de pe Twitter.

FocusIT: Care au fost beneficiile in a lucra cu Avangate pentru un “one-man-show” start-up?

Cristian: Simplu spus, iti iei in primul rand o grija de pe cap, anume aceea a modalitatii in care clientii tai platesc pentru produsul tau. De ce Avangate? Pentru ca mi-a fost mai confortabil sa lucrez cu un provider din Romania. In plus de asta, oferta lor este destul de buna in tot ceea ce inseamna sistem de plati online: de la gestionarea diferitelor modalitati de plata pana la statistici, rapoarte etc. Nu am regretat nici un moment ca am ales Avangate si nu am avut niciun fel de problema pana acum. Recomand cu caldura.

FocusIT: Care sunt planurile de viitor pentru FlairBuilder?

Cristian: Pentru viitorul apropiat planul ar fi sa continui sa dezvolt aplicatia desktop. Cochetez si cu ideea de a oferi FlairBuilder in versiune SaaS. Pana atunci insa doresc sa imi imbunatatesc strategia in ceea ce priveste promovarea produsului si in general dezvoltarea FlairBuilder ca afacere.

Incerc deasemeni sa imi gasesc cat mai mult timp pentru a intra in contact cu alti antreprenori romani si incerc sa invat cat mai mult din experienta lor. Consider ca momentul actual este unul propice pentru asa ceva, dat fiind faptul ca a crescut foarte mult interesul pentru antreprenoriat online profesionist in Romania. Ma bucur si ma simt onorat de oricate ori am ocazia sa ma intalnesc cu tineri antreprenori.

FocusIT: Ce sfaturi ai pentru cei care vor sa dezvolte un produs propriu?

Cristian: O, este mult de spus aici. Am sa incerc sa rezum pe cat se poate. In primul rand este nevoie de o idee in care sa creada foarte mult. Atat de mult incat sa poata trece peste descurajarile inerente care vin de la cei jur. Totusi, sa ceara cat mai multe pareri despre ceea ce vor sa faca si fie deschisi la sfaturi si sugestii. Inainte de a scrie prima linie de cod, este foarte recomandat si sanatos un studiu de piata: “Este cineva care ar plati pentru ceea ce intentionez eu sa produc?”.

Odata ce ai raspuns afirmativ la aceasta intrebare, fa tot posibilul sa iesi cat mai repede pe piata. Crezand intr-o idee, iti creezi o viziune foarte larga, care merge foarte departe in viitor. De aceea poti fi tentat sa implementezi foarte mult din aceasta viziune si sa amani lansarea pe piata. Recomandat este sa faci minimul de produs functional care este utilizabil si util, iar apoi sa incepi sa porti un dialog cu clientii. Asta te va ajuta sa iti modelezi cum trebuie viziunea si produsul.

Gaseste mijloacele de promovare cele mai potrivite pentru produsul tau si foloseste-le in mod constant si intensiv. Blogurile, al tau si al altora din comunitatea careia te adresezi, si Twitter sunt primele mijloace care imi vin in minte.

FocusIT: Cristian, iti multumim pentru interviu si iti uram mult succes in continuare!