Fotografia de mai jos am descoperit-o saptamana trecuta, nu pare extraordinar de greu de realizat (explicatii gasiti in tutorialul de aici), e vorba de multa migala si rabdare, insa, in functie de locatie, rezultatele pot fi destul de interesante.

Gandeste-te la ceva ce te intristeaza / ingrijoreaza. Probleme la munca, probleme in familie, probleme de sanatate, probleme cu masina, probleme cu calculatorul, probleme de orice fel. Pe cine suni, indiferent de ora, si stii ca te va asculta, te va intelege si va incerca sa-ti dea un sfat, ori sa treci peste / zambesti etc?

Aveti numere de telefoane in comun pentru cele doua scenarii de mai sus? Daca da, aia sunt. Valoreaza greutatea lor in aur.

- Aveti nevoie de ajutor?
- …. se uita la mine incruntat.
- Aveti nevoie de ajutor? repet intrebarea.
- Vorbesti cu mine? imi spune rastit.
- Da, stati in mijlocul strazii, v-am intrebat daca va pot ajuta cu ceva.
- Nu, mi-o taie scurt.
- Bine, zic, insa nu va enervati. V-am intrebat doar daca aveti nevoie de ajutor.
- Nu, imi spune pe un ton oarecum ok.

2 ore mai tarziu, undeva dupa 11 noaptea, whatevaruiam cu masina intr-un morman de zapada. Deh, in mintea mea Meganul are 4×4, iese din orice :-). Trece un nene, ma vede campand in zapada precum vanatorii la capre negre si imi asteapta rugamintea suava:

- Nu va suparati, imi dati si mie un branci, va rog?
- Nu, imi spune porcusorul isteric si trece mai departe.

15 minute mai tarziu i-am dat de cap, insa mi-am adus aminte de nenea ala pe care l-a filmat nu stiu ce televiziune, dupa o noapte in zapada, ca de ce nu iese la dat cu lopata alaturi de jandarmi. Pai, pielea mea, poate omu’ avea dreptate!

Din canapea, scobindu-te dupa un muc si comentand pe site-uri de stiri, nu simti nici racela zapezii, nici neputinta si deznadejdea in fata unui morman de zapada. Ca de greutatea unei cazmale, cine sa te mai intrebe?

De partea cealalta insa, jos Basescu! Jos Oprescu! Nu? Trebuiau sa se prezinte ei personal la dezapezire! Unde erau astia 2 asta noapte cand scobeam fara lopata intr-un morman de zapada cu gheata?

Si ma gandeam asa. Un bloc cu 10 etaje are aproximativ 36 de apartamente. Daca eliminam gradinita, batranii si femeile, tot ne dau, cu virgla sau fara, minim 35 de holtei zdraveni, cu drept de vot si forta-n cazma. Iar parcela din fata unui bloc are maxim 15 metri patrati.

Acum ca stim ca, in ciuda ninsorii, am fi putut planta si braduti daca am afi avut chef, haideti sa ne intoarcem pe Antena 3 si pe site-urile de stiri. Basescule, iesi afara, bah! Jos Oprescu!!!! Jos Boc!!! Ah, pe asta l-am dat jos. Cum il cheama pe celalalt? Ala de care se ia inutil Mircea Badea ca a terminat nu stiu ce facultate?

De fapt, nu conteaza. Haideti sa ne unim glasurile lesinate-ntr-o canapea! Jos, da-va dreaq!!!!! Are cineva niste seminte? Non-stopul de la piciorul blocului tocmai ce a inchis. Deh, e non-stop.

P.S. Armata e cu noi!!!!!

Am cumparat un stergator de Megane 2 de la o benzinarie Petrom (cea de pe Barbu Vacarescu), care stergator nu e ceea ce trebuie. Prima data am crezut ca e defect, am realizat ca-s pitpalac, insa in cele din urma mi-am dat seama ca tija de fier a bratului de pe masina nu intra in plasticul cumparat.

Iar toata treaba asta s-a intamplat in incinta benzinariei. M-am intors cu el in acelasi minut, insa tipa de la casa mi-a spus ca nu mi-l poate lua inapoi, teapa mea, asta e politica companiei. Sa ma duc cu el la firma producatoare. Opa!

Eu acum ce fac cu el? Ma duc la Pitesti la RoGroup(.ro)?

PS. E 18 lei. Nu-i un capat de tara, insa m-a scos putin de pe sine atitudinea de “Aceasta este politica companiei, nu va putem da banii inapoi. Ati desfacut stergatorul!”. Bine, mah! 10.

I’d come to San Francisco for a funeral—my father-in-law had passed away. I drove downtown to pick up his ashes and, combining two errands into one, drove down Market Street to buy a stolen bike.

… asta dupa ce a lui era pa si pusi.

Minutes later, I was driving around San Francisco with a stolen bike in back and my father-in-law’s ashes up front. The bike was beautiful—an IRO track bike, designed and built in Pennsylvania, with a flip-flop hub, slim handlebars, and a tiny leather seat.

Un altul timelapseaza o bicicleta prin NY. Care bicicleta, dupa 210 zile incepe sa se dizolve in natura, disparita fiind inevitabila in aproximativ o luna. :-)

Care-i spilul?

Asa si cu revolutia lui peste.

Vin 100 de insi sa bea un ceai, in frig. ProTV, cu calm, raporteaza hectarul. Realitatea si Antenele dubleaza raportarea, folosesc verbe si substantive care-ti ridica parul pe mana doar la auzul pronuntiei grave, pentru ca, intr-un final, sa ai senzatia ca, de fapt, oamenii aia nu au baut ceai. Ci sange. Si ca erau vampiri. Care se mancau intre ei! Si-ti vor manca si familia, dupa ce termina cu a lor! Si cu cainii comunitari!

De ce televiziunile de stiri agraveaza situatia?

E retorica, ofcorsea, insa e trista. Pentru ca (si nu de ieri, de azi) simt ca nu am cum, efectiv, sa ma lupt cu audienta asta. Imi e prea greu. Sunt atatea de facut intr-atat de putin timp, incat simpla implicare mi se pare un defavor. Mie.

Prefer sa ma adaptez, insa poate-s eu MULT prea egoist. Ca lenes n-am iesit.

La 100.000 de ani distanta, o femeie politist sub acoperire si-a incasat niste pumni pentru a prinde, intr-un final, 31 de politisti corupti. Stiti de ce mi se pare de rasu plansu? Liceenii din ziua de astazi copiaza cu micro casti cat gamalia de la bolduri infipte in ureche, in timp ce, cu atata tehnologie in jur, femeia asta indura un tratament inutil.

D-asta.

… pentru ca devenise un pericol public, prin incoltire, si urma sa-i atace pe cei care il incercuisera intr-o padurice (nu inteleg la ce altceva se asteptau cei care s-au dus sa-l prinda), in India, un leopard care a mai si caftit vreo 4 oameni in drumul lui prin Gauhati, un orasel cam la jumatatea Bucurestiului, a fost tranchilizat si trimis la gradina zoologica.

* sursa foto si info.

Textul de mai sus este de pe o placuta situata pe tocul usii de la intrarea turistilor in Moscheea Albastra. Nu m-am tinut de promisiune, 10 s-au facut 11. Pe Facebook mai gasiti 2 seturi, in doua albume publice: Turcoaicele si Hagia Sofia (super interioare).

Click pe prima si enjoy!

De la etajul 40

Una dintre sutele de tarabe din centrul vechi al Istanbuluilui

Perspective

Tind sa cred ca nu a vazut vreodata o geanta sau un portofel original

Geanta din argint masiv. 2000 de lire (app 1000 de euro)

Turnul Galata si podul cu acelasi nume de pe care pescuiau cateva sute de turci

Un turc spalandu-se inainte de rugaciune, la nu mai mult de 2 grade celsius, intr-o apa de-ti taia respiratia

Sultan Ahmed Mosque – Blue Mosque – Interior

Stramtoarea Bosfor, dimineata

Sultan Ahmed Mosque – Blue Mosque

Revelion 2012

-7 grade, Karnobat, un orasel de nici 15k locuitori de prin muntii Bulgariei, o sina de cale ferata care mi-a sectionat ambele cauciucuri de pe stanga, gasit un mosneag, paznic la un depozit de cauciucuri, ce se incalzea la o butelie cu gaz, 2 jenti aproape praf facute, una rezolvata de niste oameni pe care nu o sa-i mai vad niciodata.

Parte m-am simtit ca atunci cand m-am intalnit cu un samurai in Africa de Sud, in ciuda faptului ca era noapte, iar sansele sa continui drumul spre Bucuresti nu prea erau, in ideea in care nu intelegeam o boaba bulgara, iar bulgarii pic de romana sau engleza :-). Ce-mi pare rau este faptul ca nu am scos aparatul foto din rucsac.

Va puteti inchipui ca am discutat cu el =)) vreo 15 minute, el in bulgara, eu in romana, in drum spre un bancomat? Cred ca singurele dati cand am fost pe aceeasi lungime de unda a fost cand ne masuram grosimea pantalonilor (de frig), cand i-am aratat pozele cu pisicile mele si cand a pronuntat cuvantul rachiu.

Era o investitie, zic, pe care mi-ar fi placut sa o pastrez aici, pe blog.

De jumatate de an, mi-am permis sa ma joc cu ceva scule pe care le-am strans chibzuind fiecare milimetru al obiectivelor. Astazi, m-am decis ca dupa orice calatorie pe care o voi face, sa public pe blog un set de 10 fotografii, cele mai reprezentative dintre cele mai reprezentative.

Ca intr-o galerie, insa virtuala. Sa pot sa ma uit peste ele oricand vreau. Sa poata sa se uite oricine peste ele, fara sa se plictiseasca. Sa le pot printa si sa le agat de perete. Sa le puteti printa si sa le agatati de perete. Sa lase ceva in urma lor. Sa faca sens. Sa.

Si am creat si un tag, 10 fotografii, care asteapta 2012-le ca pe ziua de salariu :-).

Istanbul este raiul. Nu numai al pisicilor, ci si al cainilor comunitari. Unde te uiti, e plin de caini jucausi si pisici blande, semn ca cei 18.000.000 de locuitori nu-si bat / alearga / chinuie animalele de pe strada. Deci se poate.