Ad's Blog

Tinker Taylor Soldier Spy

noreply@blogger.com (ad) — Wed, 25 Jan 2012 07:15:00 +0000

Un titlu cam prea British, cam prea contextual pentru a putea fi tradus (aproape că îi compătimesc pe cei care au fost nevoiți să îl traducă în română - cum altfel decât banal și probabil fără să fi văzut filmul - ca Un spion care știa prea multe)? Cam lung, încâlcit și complicat, deși cu un tonus bun? Ei bine, filmul e la fel.

De fapt, probabil ar trebui să încep cu o confesiune. Nu sunt un fan al romanelor lui John le Carré și nici al romanelor de spionaj în general. Asta cu toate că le cumpăr cu regularitate și le fac cadou de Crăciun. Așa că am ridicat o sprânceană sceptică atunci când colegul de cameră - adesea aflat printre destinatarii cadourilor sus-numite - a apărut într-o seară cu Tinker Taylor Soldier Spy, adaptat după romanul lui Le Carré. Ce m-a câștigat, însă, a fost primul nume de pe afiș: Gary Oldman. Cine poate uita superbele personaje psihotice din Leon și The Fifth Element? Sau cum l-a jucat pe Harvey Lee Oswald în JFK și pe Rosencrantz, alături de Tim Roth? Iar când am văzut și restul listei de distribuție, mi-am lăsat la o parte rezervele: Colin Firth, John Hurt, Tom Hardy. Și lista nu se oprește aici. Regizorul Tomas Alfredson adună crema actorilor britanici și o așează pe tortul multietajat copt de Le Carré. Iar ce rezultă arată absolut delicios, privit prin vitrina unei chocolaterii. Dar gustul parcă nu se ridică la înălțimea aspectului.

Pe scurt, story-ul se coagulează greu ca naiba. Pe la minutul 40 încă îmi întrebam colegul: Despre ce e filmul ăsta, totuși? Poate pentru că nu am antrenament cu romanele de spionaj, nu am reușit să diger și să asimilez cohorta generoasă de personaje care apar, dispar și trebuie reținute. Sunt multe, multe! Toate cu o poveste și cu un nume de cod. Atât de multe încât aproape îmi vine să vă sfătuiesc să aveți un pix și carnețel prin preajmă, în caz că vreți să dezlipiți vreun sens din prima parte a filmului.

Apoi încet-încet lucrurile încep să se clarifice, iar ultima parte devine realmente antrenantă. Despre subiect, unii ar putea spune că e relativ expirat - Războiul rece -, dar poate asta nu ți-ar atrage atenția neapărat, dacă filmul ar fi puțin mai alert de la bun început. E drept că există o scenă cu o împușcătură, pe terasa unui bistro din Budapesta. Unde sunt trase două gloanțe. Unul pătrunde prin spatele unui spion britanic, altul prin tâmpla unei mame care își alăpta inocentă bebelușul. Dar de acolo și până la următoare scenă cu un pic de suspans, și care să fie și cât de cât inteligibilă în economia scenariului, mai e muult.

Deasupra tuturor acestor detalii, Gary Oldman rămâne prezența centrală, motivul pentru care filmul merită văzut. Deși rolul e relativ diferit de restul în care l-ați mai văzut. Lucru care nu mă miră, până la urmă, știindu-i stilul versatil, capacitatea cameleonică de a intra în pielea unei galerii de personaje foarte variate. Din câte observ, rolul lui Smiley din Tinker Taylor Soldier Spy i-a adus și o nominalizare la Oscar, dar nu îmi fac iluzii că va câștiga statueta în fața lui alde Pitt sau Clooney.

Martha Marcy May Marlene

noreply@blogger.com (ad) — Mon, 16 Jan 2012 11:38:00 +0000

De revăzut, chiar și numai pentru motivele astea.

Minorităţi majoritare

noreply@blogger.com (ad) — Sun, 15 Jan 2012 11:45:00 +0000

Să zicem că cineva vă invită să daţi o raită cu maşina timpului. Vă treziţi brusc la începutul anilor '60, în statul Mississippi. Şi descoperiţi repede că a fi alb acolo şi atunci însemna, din oficiu, două lucruri. Primul? Că făceai parte dintr-o majoritate rasială confortabilă. Al doilea? Că, de la înălţimea socială pe care ţi-o oferea acel confort, puteai da periodic câte un şut în fund vreunui reprezentant al minorităţilor rasiale, fără ca cineva să se sesizeze sau scandalizeze în mod deosebit. Acum coborâţi din maşina timpului şi păşiţi în prezent. Anul 2012, tot peste ocean. Ce observi cu ochiul liber, alb fiind, aici şi acum? Cel puţin două lucruri. Primul? Că ai un preşedinte de culoare. Al doilea? Că trăieşti într-o ţară în care numărul de naşteri din familii non-albe (negre, hispanice, asiatice ş.a.) e pe cale să îl depăşească pe cel din familii albe. Bye-bye „majorităţii confortabile”! Aşadar, mişcarea pentru drepturile civile a învins, discriminarea pozitivă a dat rezultate, la fel şi legea imigrării din 1965. Roata se întoarce încet, dar sigur. Minorităţile de ieri formează majoritatea de mâine. Iar acum, de la înălţimea socială dobândită de asupriţii de ieri, ce poate fi mai fain decât a da câte un şut în fund asupritorilor de atunci? Sau – în termenii best-seller-ului The Help de Kathryn Stockett – ce poate fi mai amuzant decât a scoate la iveală felii din istoria tensiunilor rasiale, în care personaje albe sunt portretizate (literalmente) mâncând rahat?

Pe aceeaşi undă cu acest ton vag revanşard, ecranizarea romanului The Help (tradus Culoarea sentimentelor) adoptă tiparul unei poveşti cu „personaje negative” vs. „personaje pozitive”. În partea stângă a ringului: opresorii albi, care îşi tratează servitorii negri ca pe nişte fiinţe inferioare. Deşi eliberaţi de sclavie, aceştia din urmă sunt în continuare victimele unui şir nesfârşit de intimidări şi umilinţe. Plătiţi prost, persecutaţi inclusiv de oamenii legii, lipsiţi de voce în societate. În partea dreaptă a ringului: opresaţii negri. „The help”, adică ajutoarele invizibile care fac gospodăriile impecabilelor doamne din Jackson, Mississippi să meargă şnur. Bonele şi servitoarele care le cresc copiii, le lustruiesc argintăria, pornesc aspiratorul şi pregătesc micul dejun. Dar nu au voie să folosească aceeaşi toaletă cu albii.

Castana fierbinte a unui astfel de film – pe care stă scris „nominalizare la Globurile de Aur” chiar şi înainte de a începe prima zi de filmare – a fost prinsă de Tate Taylor. Nu vă spune mai nimic numele? Nici mie. Şi asta probabil pentru că, pe de o parte, s-a ocupat mai mult de actorie decât de regie până acum. Iar pe de alta, pentru că e una dintre acele feţe interşanjabile din filmele americane, care apare în diverse roluri secundare, de obicei fără prea multe replici sau prezenţe memorabile. Însă toate astea nu l-au împiedicat pe Tate Taylor să înţeleagă foarte clar de ce anume are nevoie publicul mainstream de la un astfel de film. De o poveste cu morală, desigur. Una care trasează un mesaj fără echivoc, generator de aplauze frenetice din partea luptătorilor contra rasismului, a feministelor şi a amatorilor de „poveşti de succes”.

Aşa că, păstrând proporţiile demonstrative ale romanului, filmul distribuie actriţe de culoare pline de culoare (sic!) şi actriţe albe serbede. Cu excepţia lui Jessica Chastain, care reuşeşte să pună pe nişte tocuri enorme un personaj à la Marylin Monroe, pe cât de lubric, pe atât de uman, tot restul actriţelor albe arată ca o armată informă de cabotine. Cu zâmbetele lor Colgate, cu kilogramul de fixativ ce le menţine coafura la staturi ameţitoare şi cu rochiile apretate, ele par – toate – la fel. (Nemaivorbind de soţii lor, care, practic, nici nu există în film. Feţe pe care le uiţi în secunda doi după ce le-ai întâlnit. Prezente doar pentru a spune „Da, dragă” din când în când.) Până şi Emma Stone, în rolul lui Skeeter – jurnalista care pune pe hârtie mărturiile de umilinţă şi durere ale servitoarelor negrese – se distinge cu greu din masa de personaje decolorate.

De cealaltă parte, însă, se află Viola Davis şi Octavia Spencer. În rolurile primelor două servitoare de culoare care se decid să rupă tăcerea şi să îşi spună public povestea – riscându-şi jobul şi chiar viaţa –, ele devin rapid centrul real al filmului. O simplă privire şi o mişcare imperceptibilă a buzelor pe faţa Violei Davis face cât douăzeci de replici scremute ale armatei de cabotine descrise mai sus. În rolul unei femei de vârstă mijlocie, pentru care preţul multor ani petrecuţi ţinând o gospodărie deţinută de albi a fost viaţa propriului fiu, ea scoate la iveală o expresivitate gravă, profundă. Îţi trezeşte interesul şi empatia parcă fără a face vreun efort special în sensul ăsta. Prin simpla ei prezenţă, prin modul firesc în care scrie şi vorbeşte.

Realizat cuminte, cu ochii aţintiţi într-o carte ce probabil se numeşte „Cum să transmiţi un mesaj cât mai clar şi evident printr-un film. Ghid pentru începători.”, The Help nu rezervă prea multe surprize. Şi nici nu prea lasă loc de subtilităţi. Cu toate astea, subiectul său îl transformă într-o vizionare necesară. Şi îi dă toate şansele unei prezenţe notabile printre filmele din 2011 cu nominalizări la premii prestigioase.

Fundul gol și stima de sine

noreply@blogger.com (ad) — Wed, 11 Jan 2012 10:20:00 +0000

Romane transformate în filme? Sunt o grămadă. Piese de teatru transpuse pe ecran? S-au mai văzut destule. Dar filme aduse pe scena teatrului? Mai rar. Deci cred că e OK să fii puțin sceptic când vezi afișul piesei The Full Monty.

Dacă știi superbul film cu Robert Carlyle & co., ce a luat Oscarul în '97, aproape sigur te întrebi: Ce rost are o adaptare scenică a filmului?

Mă încumet să ghicesc trei răspunsuri care stau pe limba oamenilor din spatele spectacolului:

(I) Când vine vorba de bărbați care se dezbracă, nimic nu e prea mult :) (Parafrazez din V.)
(II) Cine nu are chef oricând de o piesă comică, cu mesaj tonic, pozitiv, care te binedispune?
(III) Când apare pe afiș numele lui Răzvan Mazilu la regie și al lui Dragoș Buhagiar la scenografie, cine nu e gata să își concediez orice urmă de neîncredere și să dea o șansă spectacolului? Eu, una, exact asta am făcut.

A meritat, a fost fain? The Full Monty e un spectacol prea puțin liniar pentru a da un răspuns monosilabic la întrebarea asta. L-aș vedea din nou?

Da, pentru:
- scenografia absolut genială (instalațiile care vin și părăsesc scena, aranjate și luminate pentru a arăta exact ca ecranul unui televizor, pianul și balconul și totul),
- costumele (my personal favourite rămâne rochia Gabrielei Popescu, din ultima parte),

- Gabriela Popescu în sine - superba actriță a Teatrului de Comedie, care îi bagă în buzunar pe toți ceilalți actori de la prima silabă pe care o rostește pe scenă,
- ideea de ”spectacol în spectacol” și cum scenariul te face să te întrebi mereu până la final, la fel ca publicul din piesă: Are they actually going to do this? Mai exact: Gașca asta de bărbați de vârstă mijlocie, cu burți și bube pe fund, o să își adune destul curaj pentru a se urca pe o scenă de striptease?
- mesajul, care până la urmă, e unul generator de energie: Încrederea de sine vine din interior. La fel și puterea de a schimba ceva în viața ta.

Poate totuși nu, din cauza:
- traducerii din engleză a textului, care prea des sună a google translator și prea rar a limba română vorbită. Dar asta s-ar putea să fie din cauza urechii mele deformate de filolog.
- muzicii - puțin prea tare pe ici, pe colo, deși excelent aleasă și interpretată,
- replicilor puțin prea îngroșate uneori, care nu fac decât să lungească inutil (până la peste 3 ore) totul,
- unor voci puțin prea slabe (pentru un musical).

Is it newsworthy? Yes. Are we gonna air it? Of course not.

noreply@blogger.com (ad) — Tue, 03 Jan 2012 21:21:00 +0000

You pay me to get guys like Wigand, to draw him out. To get him to trust us, to get him to go on television. I do. I deliver him. He sits. He talks. He violates his own fucking confidentiality agreement. And he's only the key witness in the biggest public health reform issue, maybe the biggest, most-expensive corporate-malfeasance case in U.S. history. And Jeffrey Wigand, who's out on a limb, does he go on television and tell the truth? Yes. Is it newsworthy? Yes. Are we gonna air it? Of course not. Why? Because he's not telling the truth? No. Because he is telling the truth. That's why we're not going to air it. And the more truth he tells, the worse it gets!

The Insider (1999), r. Michael Mann

The Ides of March

noreply@blogger.com (ad) — Wed, 28 Dec 2011 18:25:00 +0000

You can lie, you can cheat, you can start a war, you can bankrupt the country, but you can't fuck the intern! Cam la asta se rezumă bucăţica de filosofie electorală întoarsă pe toate părţile în The Ides of March (filmul în care George Clooney se imaginează şi se filmează pe sine însuşi în rolul viitorului preşedinte al Americii). Adică, stai să văd dacă am înţeles corect:

a. Poţi organiza uciderea unor munţi de civili analfabeţi din oraşe cu nume nepronunţabile, de la capătul lumii? Da.

b. Poţi îngroşa conturile multinaţionalelor, subţia clasa de mijloc şi adânci prăpastia dintre cei foarte foarte bogaţi şi restul lumii? Da.

c. Poţi avea o mică fantezie cvasi-deviantă implicând un trabuc gros şi limita inferioară a burticii absolut apetisante aflate în posesia unei domnişoare de 20 de ani (ale cărei pupile se dilată la primul pas pe care îl faci în aceeaşi încăpere cu ea)? NU.

Destul de ridicol, hm? Te face să te gândeşti la cum Neil Postman - printre alţii - deplângea degradarea democraţiei până la nivelul unui circ mediatic penibil. În care ai toate şansele să fii reales cu aplauze, chiar dacă faci nişte greşeli dezastruoase de politică internă şi externă, câtă vreme îţi păstrezi nepătat zâmbetul alb şi imaginea de pater familias. Cu o nevastă îmbrăcată în taior Chanel şi frezată impecabil, doi copii şi un câine.

The Ides of March nu e chiar reconstituirea unui sexgate în sine, însă marşează puternic pe ideea că preşedintele american trebuie să păstreze aparenţele cu orice sacrificiu. Filmul este, de fapt, un fel de poveste a "pierderii inocenţei". Cu ghilimele groase. Ryan Gosling intră în costumul unui om de PR übersmart, implicat în culisele unei campanii prezidenţiale, şi animat iniţial de fraze mari: "I've worked on more campaigns than most people have by the time they're 40. He's the only one that's actually going to make a difference in people's lives". Cum e de aşteptat, spiritul militant şi frazele propagandiste se dezumflă încet-încet, pe măsură ce "adevărata faţă" a omului politic pe care îl susţine iese la iveală. Ce mai noutate, hm?

Mă îndoiesc sincer că printre cei ce se vor afla în sala de cinema la proiecţia filmului mai e cineva care să creadă în sinceritatea şi în înălţimea morală a vreunui politician. În faptul că există candidaţi care nu fac compromisuri şi jocuri murdare de culise pentru a fi aleşi. Deci, din punctul ăsta de vedere, The Ides of March reîncălzeşte o supă fără prea mult gust. Pe de altă parte, Gosling se descurcă binişor (deşi într-un rol cam banal, cam "de serie", dacă e să îl compar cu cel din iconicul Drive, despre care am scris aici). Nemaivorbind de Philip Seymour Hoffman. Şi chiar şi de Clooney, aşa puţin cum apare.

Aşadar: story şi subiect slab, distribuţie bună. Favoritul meu made by Clooney rămâne Good Night, and Good Luck.

Just drive. Decupaje.

noreply@blogger.com (ad) — Sun, 18 Dec 2011 19:47:00 +0000

N-am ezitat nici măcar o clipă. Cu cîţiva metri înainte să înceapă curba, am accelerat din nou şi-am început să trag de volan la stînga, apoi am călcat ambreiajul şi-am schimbat la loc într-a cincea. Simţeam că fac toate mişcările ca teleghidat, fără să le gîndesc, ca şi cum îmi veneau de undeva din străfundurile minţii, din codul cu care fusesem programat; mai mult, roţile mi se păreau prelungiri ale mîinilor şi picioarelor, pedalele şi manetele un fel de piese de legătură prin care transmiteam comenzile de executat. Pielea de pe volan devenise complet elastică, mi se mula în palme, iar adidaşii păreau că mi s-au topit în pielea tălpilor şi tălpile în metalul pedalelor, în care se ramifica acum reţeaua mea de vene, prin care adrenalina circula la aceeaşi viteză cu aia de pe indicatorul de bord. Pe şosea nu mai era Subaru condusă de un puşti de douăzeci de ani, ci doar eu, un fel de om-maşină, care se mişca perfect coordonat între partea din carne şi oase, şi partea electrică şi mecanică.

(Mihaela Gheorghiţă - Dragonul)

Strada newyorkeză. Forfotă, virulenţă, sânge.

noreply@blogger.com (ad) — Tue, 13 Dec 2011 15:37:00 +0000

„Mereu agitată, plină de viaţă cinetică, şi cinematică, la fel ca ţara însăşi” – aşa e creionată strada urbană în jurnalul newyorkez de călătorie al lui Jean Baudrillard. Un spaţiu în care „scena istorică sau politică nu contează prea mult, însă virulenţa schimbării [...] este mare: e chiar violenţa modului de viaţă”. Baudrillard fotografiază energia vitală a străzii americane şi îi intuieşte sursa în conflictul perpetuu ce defineşte viaţa metropolei. Oricând pregătiţi să atace sau să fie atacaţi – mental, verbal, fizic –, actorii străzii new-yorkeze degajează o forţă şi o vitalitate care se opun decisiv letargiei din spaţiul urban al „lumii vechi”, crede observatorul francez. Tonul profund agresiv al instinctului primar de supravieţuire defineşte atmosfera urbană, pune în mişcare mecanismul său social. Şi reprezintă tocmai culoarea dominantă a ambiţioasei vederi pe care Martin Scorsese ne-o trimite din New York-ul anului 1846, prin filmul Bandele din New York (Gangs of New York).

O vedere din America viscerală, sălbatică, măcinată de ecoul violent al dictonului „ucide sau vei fi ucis”. Camera poposeşte în cartierul Five Points din New York (astăzi parte din Manhattan) şi face zoom pe detalii dintr-o lume tenebroasă. Escroci, hoţi de buzunare, bătăuşi de stradă şi prostituate. Un babilon al imigranţilor săraci, în care mormanele de gunoi domnesc pe străzi înecate în noroi, pătate periodic de sângele ce rezultă din luptele clanurilor etnice şi religioase rivale. Vizitat în 1850, cartierul l-a şocat până şi pe Charles Dickens şi l-a făcut să declare că e cu mult mai îngrozitor decât orice şi-a putut imagina venind din East End-ul londonez. Un spaţiu în care mizeria şi sărăcia coexistă cu haosul şi barbarismul, în care limita dintre viaţă şi moarte e atât de fină încât riscă să devină inobservabilă – oricine poate fi oricând ucis la capriciul lui Bill „The Butcher”. Adică al Măcelarului; tartore sadic al violenţei, cel ce reuşeşte să se impună stârnind un amestec maladiv de ură, groază şi fascinaţie. „Am patruzeci şi şapte de ani. Patruzeci şi şapte.”, rosteşte gânditor Bill într-una dintre scene. „Ştii cum am reuşit să rămân în viaţă atât? Toţi aceşti ani?”, continuă el. „Stârnind teamă! Când cineva a furat de la mine, i-am tăiat mâinile. Când m-a jignit, i-am tăiat limba. Când s-a ridicat împotriva mea, i-am tăiat capul, l-am înfipt într-o ţeapă şi l-am agăţat într-un loc din care să poată fi văzut de toată lumea de pe stradă. Aşa se păstrează ordinea lucrurilor. Prin teamă”.

Acest discurs e suficient pentru a vă demonstra că Bandele din New York nu e un film pentru cei slabi de înger. După cum ne-a arătat foarte clar deja în Taurul furios(Raging Bull), Băieţi buni (Goodfellas) sau Casino, Martin Scorsese nu face economie la scene de o violenţă izbitoare. Nu ne cruţă şi nu ne face favoruri. Dimpotrivă, ne aruncă fără menajamente în vâltoarea unei lumi în care agresiunea funcţionează ca o gramatică a vieţii. Punctează, subliniază, defineşte. Jucând un rol ce nu ar trebui să lipsească din niciun manual de actorie, Daniel Day-Lewis îl aşează pe Bill în centrul acestei lumi. Face din el un personaj magistral, o întruchipare perfectă a liderului interlop, cu toată carisma şi cu tot exerciţiul permanent al violenţei pe care le presupune această poziţie. Omorându-şi adversarii cu aceeaşi precizie şi lipsă de scrupule cu care tranşează carnea de la măcelărie, Bill transformă filmul lui Scorsese într-unul cu adevărat memorabil. Adică te ajută să treci cu vederea până şi minusurile pe care regizorul nu le-a putut evita în ducerea la bun sfârşit a unui proiect atât de ambiţios (vezi lungimea filmului sau sporadica lipsă de coeziune a scenariului şi senzaţia că se înhamă, totuşi, la un scop prea mare, prea greu de prezentat într-un mod credibil şi coerent).

Deşi nu e niciun dubiu că ar fi meritat, Day-Lewis nu a luat Oscarul pentru acest rol în 2003. Avea să îl ia, însă, cinci ani mai târziu, pentru unul ce reproduce un alt personaj arhetipal al Americii viscerale, în Va curge sânge (There WillBe Blood) de Paul Thomas Anderson. Dacă acolo se trasa naşterea industriei ce avea să definească ascensiunea economică a Statelor Unite – exploatarea petrolului –, filmul lui Scorsese se concentrează pe un alt început. Cel al oraşului New York aşa cum îl ştim astăzi, adică pe post de simbol al „utopiei realizate”, cum ar spune Baudrillard, al întruchipării visului împlinit. Şi cum orice naştere implică „sânge şi durere”, după cum remarcă personajul lui Leonardo di Caprio la un moment dat, felia de istorie americană pe care ne-o serveşte filmul lui Scorsese demonstrează că mirajul din jurul Statuii Libertăţii nu face excepţie de la regulă.

Crulic. Jurnal post-mortem.

noreply@blogger.com (ad) — Thu, 08 Dec 2011 06:08:00 +0000

Totul ar putea începe cu un telefon care sună. Pe strada Vasile Lupu nr. 6A. Receptorul e ridicat de mâna uşor tremurată, bătrână, a unchiului lui Claudiu Crulic. Unchi-cu-rol-de-tată, de fapt, care se aşează moale pe scaun de îndată ce puhoiul de cuvinte revărsat din receptor începe să capete sens. După 90 de zile de greva foamei, Claudiu a murit într-o închisoare poloneză. În care se afla închis pe nedrept.

Vă mai amintiţi sau nu, povestea a făcut carieră în mass-media românească şi poloneză, la începutul lui 2008. Au căzut multe capete diplomatice şi un ministru şi-a prezentat demisia de onoare în urma ei. A rămas ca un studiu de caz pentru repercusiunile mortale ale unui sistem disfuncţional, corupt, maliţios. Claudiu Crulic a murit nu numai din cauza indiferenţei unor oameni de la consulatul român, ci şi a unui întreg şir de medici şi funcţionari polonezi care l-au tratat ca pe un gunoi. Da, aţi citit bine. Ca pe un gunoi. Ca pe un "ţigan hoţ" aterizat din România. Dispensabil.

Regizoarea Anca Damian urmăreşte "bulgărele" de neşanse care a fost stârnit de confundarea lui Crulic cu autorul unui furt şi de o declaraţie smulsă prin intimidare de poliţia poloneză, iar apoi a culminat cu moartea lui prin înfometare. Dar, contrar aşteptărilor, face acest lucru nu pe tonul sobru-demonstrativ al unui documentar. Ci printr-un film de animaţie tragicomic.

Firescul cu care Claudiu Crulic, prin vocea lui Vlad Ivanov, prezintă episoadele unei poveşti profund nefireşti te frapează, te ţine aproape. Caldul accient moldoviniesc, naturaleţea frazelor şi a replicilor, stilul detaşat şi autoironic - toate astea te prind şi te ţin până la final. Filmul e, de fapt, povestea în slow-motion a unei morţi, un fel de jurnal ţinut atent al tuturor paşilor care culminează cu sfârşitul suprem. Şi îmi dau seama că e greu de crezut că poţi râde la un astfel de film. Deci nu vă rămâne decât să aflaţi reţeta prin care Anca Damian poate să facă asta. Şi încă atât de bine încât a reuşit (doar până acum) să ia o menţiune specială la festivalul internaţional de la Locarno şi una la cel de la Varşovia. More to come, I'm pretty sure.

O metodă periculoasă. Un film şi mai şi.

noreply@blogger.com (ad) — Fri, 25 Nov 2011 20:04:00 +0000

Naşterea psihanalizei. Concepută de Freud, moşită de Jung. Cu greu mă pot gândi la ceva mai dificil de narativizat şi transpus într-un film altfel-decât-documentar. Nu ştiu ce o fi fost în mintea lui David Cronenberg când s-o fi înhămat să facă din ea un film cursiv, made in Hollywood. Adică A Dangerous Method.

Nu că ar fi prima aventurare a regizorului în tenebrele cele mai întunecate ale psihicului, în zona din care dorinţe ancestrale - altfel reprimate atent prin dresajul social - răbufnesc exploziv. Şi se revarsă agresiv asupra primului obstacol peste care dau în cale: trupul. Mutilările fizice de horror a la Musca sau Existenz vorbesc destul de clar despre interesul lui Cronenberg în sondarea străfundurile întunecoase ale conştiinţei. Plonjarea în id, cum ar spune Freud, acolo unde viermuiesc cele mai nestăpânite dorinţe. Ieşite direct din instinct, neîngrădite de raţiune. Dar, de aici şi până la a face un film întreg despre un subiect atât de abstract şi volatil precum psihanaliza, e cale lungă.

Firul de care se agaţă Cronenberg e legendara rivalitate dintre Freud şi Jung. La care adaugă un ingredient feminin. Presupusul triunghi amoros care se lasă ghicit de pe afiş se dovedeşte a fi nu tocmai amoros, dar, în fine, e tot vechea poveste de tip "who gets the girl in the end". (Freud does, ca să vă stric surpriza :p).

Un pic exagerat în prima parte, cu Keira Knightley trecând parcă prea mult peste limita suportabilului şi credibilului în rolul bolnavei psihic, A Dangerous Method reuşeşte să coaguleze câteva momente memorabile. Dar şi destule discontinuităţi, întrebări importante lăsate fără răspuns. Acestea, însă, vor fi fără îndoială iertate de entuziaştii care se duc nu atât pentru a vedea un film cursiv, cu legături cauzale bine unse, cât o felie de istorie. Iar vestea bună pentru ei este că echipa scenarist-regizor şi-a făcut sârguincios temele de casă. E o mică bucurie să descoperi tot felul de detalii preluate din cronici ale vremii şi prinse în ţesătura narativă.

"Nu îşi dau ei seama că le aducem ciuma", spune Sigmund Freud cu o bizară ironie premonitorie contemplând Statuia Libertăţii, la un moment dat. E începutul anilor 1900 şi celebrul vienez e pe cale să debarce, pentru prima dată, în Lumea Nouă. Alături de el - Carl Jung. Deşi a fost nevoie de vreo câteva decenii pentru ca "virusul" plantat de psihanaliştii europeni să îşi desăvârşească perioada de incubaţie în societatea americană şi să explodeze sub formă virală, legendara remarcă a lui Freud s-a dovedit cât se poate de adevărată. Puţini alţi gânditori au influenţat într-o măsură mai mare gândirea occidentală. Puţini alţii au reuşit să producă atâtea mantre culturale. Chiar şi numai pentru asta, A Dangerous Method merită o şansă.

Hablas romspaniola?

noreply@blogger.com (ad) — Thu, 24 Nov 2011 20:14:00 +0000

Si? Atunci fă un pas mare de la Timişoara la Barcelona şi encontrează-l pe El Dragon! Adică porneşte-o pe urmele lui Nicole – o chiquită cu autostima tinzând spre zero, ce dă aici peste fascinantul tip cu un uriaş dragon tatuat pe piept, care ar trebuie să o ghideze spre ambasada română, însă de fapt îi deschide o poartă spre dedesubturile lumii interlope. Traseul celor doi prin spaţiul transnaţional româno-spaniol sfidează barierele tradiţionale ale romanului picaresc, ori de dragoste, ori al experimentelor narcotice, ori al imigraţiei. Dragonul Mihaelei Gheorghiţă încapsulează inedit toate aceste direcţii şi câteva în plus, între marginile unui captivant story pe care nu îl laşi din mână până la final.

Lumea pe care o construieşte e o junglă urbană în care felii de acţiune se juxtapun cu fragmente de discurs mass-media. E un spaţiu aflat mereu între (cel puţin) două ţări, două tipuri de a vorbi şi gândi, două identităţi. Dialectul „romspaniol” al clişeizaţilor căpşunari e combinat cu engleza textelor MTV, cu replici din filmele şi din jocurile video ce populează fondul sonor. Iar vocea care dă tonul narativ este cea a Dragonului însuşi, ce funcţionează ca o Şeherezadă hip-hop, construind, îmbinând şi dezlegând poveşti într-un proces lent dar sigur de seducţie. Pe post de audienţă captivă, Nicole pare să se lase adâncită în mrejele acaparante ale poveştilor Dragonului, devenind totodată actor voluntar în ele şi acumulând energia unei serii de experienţe ce converg către un final surprinzător. Dincolo de experimente lingvistice, romanul Dragonul propune şi o regândire a lecturii, combinând textul clasic cu inserţii grafice care te provoacă să urmăreşti semne şi să descoperi conotaţii secrete între faldurile generoase ale unei poveşti luxuriante.

Oscar & Lucinda

noreply@blogger.com (ad) — Thu, 17 Nov 2011 19:47:00 +0000

Scuzaţi excesul de sinceritate şi expozeul poate cam abrupt. Dar îmi asum riscul şi declar: o ador pe Cate Blanchett! Actriţa cu A mare. Cate inspirând/expirând putere şi fineţe într-un amestec nobil, regal, în rolul Reginei Elisabeta (Elizabeth:The Golden Age). Cate cea anti-feminină, întruchipând jemanfişismul boem al lui Bob Dylan în I’m Not There. Cate cea debordând de feminitate vulnerabilă în Jurnalul unui scandal (Notes on a Scandal), sau acaparând ecranul cu un şarm rar, împrumutat fără greş de la Katherine Hepburn în Aviatorul. Cate cea simpatică şi versatilă până şi în exerciţii ludice à la Lord of the Rings. Aparenta manieră facilă cu care îşi schimbă costumele şi măştile, cu care intră în pielea unor personaje atât de diverse, o transformă într-una dintre cele mai talentate actriţe pe care le-am văzut în ultimii ani evoluând pe ecran. De la expresivitatea şi prezenţa puternică pe care le moşteneşte de pe prima scenă pe care a jucat – cea de teatru – şi până la curajul de a modela personaje în mod decisiv pe peliculă, ea posedă şi foloseşte cu succes toate uneltele creării unor intervenţii memorabile. Chiar şi când ele sunt doar episodice într-un film – vezi cazul Aviatorului, care i-a adus şi un Oscar –, rolurile lui Cate Blanchett acaparează întreaga atenţie şi îţi persistă în memoria vizuală/afectivă. Ies în evidenţă la fiecare încercare de a face un rezumat mental al filmului.

Acestea fiind declarate, îmi înţelegeţi, probabil, entuziasmul „din oficiu” în faţa filmului care a însemnat adevăratul debut al actriţei pe marele ecran. Oscar şi Lucinda (1997) se anunţă povestea întâlnirii unui cuplu atins de microbul pariurilor, cândva în anii 1800. El – proaspăt absolvent al şcolii de preoţi, supus aproape fanatic al normelor impuse de sutană. Ea – rămasă orfană în adolescenţa târzie, moştenitoare a unei averi impresionante şi apoi tânără întreprinzătoare în domeniul, pe atunci doar vag explorat, al producerii obiectelor din sticlă. Amândoi – crescuţi în chingile puritanismului britanic, într-o societate în care nimic nu e mai presus decât obedienţa religioasă. Iar aceasta din urmă e interpretată ca datorie de a-ţi refuza orice plăcere, de a trăi întreaga viaţă ca pe o succesiune de reprimări ale propriilor dorinţe. În vreme ce Lucinda (Cate Blanchett) reuşeşte să anuleze cu un zâmbet tirania societăţii puritane, Oscar (Ralph Fiennes) e sclavul ei fără drept de apel. Nesigur, infantil, suferind de retard emoţional – el e victima perfectă. Şi nu numai a celor din jur, cât mai ales a atracţie virale răspândite de jocurile de noroc. Deopotrivă fascinat de ele şi subjugat de un sentiment enorm de vină, Oscar începe să parieze la curse de cai în timpul studenţiei, apoi alunecă rapid pe panta dependenţei. „E ca opiul pentru mine”, mărturiseşte la un moment dat. Jocuri de cărţi, lupte între câini sau curse de cai – orice implică un pariu îi trezeşte interesul şi îi activează viciul. Câştigă mult, dar pentru a-şi calma conştiinţa donează aproape totul către săraci şi biserică, trăind în continuare la limita subzistenţei. De cealaltă parte, Lucinda vede în jocul de cărţi un antidot pentru singurătate. Un mod de a gestiona senzaţia că, după pierderea ambilor părinţi, a rămas complet fără sprijin.

Întâlnirea dintre cei doi se coagulează greoi şi e dificil să îţi reprimi senzaţia de artificial pe care o emană. Pariorii patologici dezvoltă piste narative interesante separat, până pe la jumătatea filmului, dar de acolo înainte derapează spre clişeu şi exagerare. Oricât s-ar strădui să meargă pe „calea cea bună”, Oscar se afundă tot mai adânc în acţiuni care contravin directivelor bisericeşti. Şi, deci, e devorat tot mai agresiv de vină. Deşi probabil există mult potenţial de atractivitate la un astfel de personaj, pe undeva deficitul acut de testosteron de care suferă face foarte dificilă empatizarea cu el. Oscar tremură, suspină, izbucneşte în lacrimi şi leşină mai ceva ca o domnişoară de pension. Iar victimizarea lui perpetuă capătă dimensiuni îngroşate mai ales când e alăturat Lucindei – personaj care străluceşte, paradoxal pentru epoca respectivă, în toată splendoarea unei şarmante forţe feminine. Ea preia frâiele cu fineţe şi carismă, se impune fără a da cu pumnul în masă sau a face vâlvă într-un mod grobian.

Deşi aflată abia la începuturile carierei cinematografice în Oscar şi Lucinda, Cate Blanchett îl eclipsează în mod evident pe Ralph Fiennes. Asta chiar dacă filmul e din 1997, pe când Fiennes deja jucase în Lista lui Schindler şi în Pacientul englez, deci nu era tocmai un novice. Pe de altă parte, să nu uităm cine semnează filmul de faţă. Gillian Armstrong a demonstrat nu o dată cât e de pricepută în a apleca reflectoarele asupra unor personaje feminine şi a le portretiza în situaţii limită, ce le scot în evidenţă trăsături ieşite din comun. Amintiţi-vă de Fiicele doctorului March (Little Women) sau de Charlotte Gray. Personajele ei aduc mereu o combinaţie refrişantă de putere şi delicateţe, sunt mereu femei care găsesc o surprinzătoare putere interioară, o forţă de a îşi ridica moralul de la podea şi de a merge mai departe în situaţii dintre cele mai dure. Iar Lucinda nu face excepţie. În interpretarea lui Cate Blanchett, ea devine centrul focal al filmului şi anulează, măcar în parte, potenţialul soporific al poveştii.

Cate

noreply@blogger.com (ad) — Wed, 16 Nov 2011 11:44:00 +0000

Les amours imaginaires

noreply@blogger.com (ad) — Tue, 01 Nov 2011 20:16:00 +0000

French film night. Quebecoise, de fapt. A fost acum câteva seri şi încă păstrez în spatele pleoapelor delirul estetic à la Betrolucci produs de Xavier Dolan în această mică bijuterie fetişistă numită Les amours imaginaires. Iar când spun Bertolucci, normal că mă refer la The Dreamers, care parcă pluteşte în intertext pe tot parcursul filmului. Şi iese la suprafaţă trăgând însetat aer în piept tocmai când camera poposeşte asupra figurii delicios-ingenue a lui Louis Garrel.

Adică fix când mă gândeam că dacă mai văd încă un singur cadru cu Niels Schneider, Adonisul ce emană o satisfacţie de sine la limita greţoşeniei, intru în comă diabetică.

Printre cadre languroase, de o senzualitate cu umbre depresive, dar totuşi atât de frumoasă încât mi-e imposibil să o traduc în cuvinte, Les Amours Imaginaires mi-a stârnit cheful de a-l reciti pe Monsieur B. Fiindcă ce altceva decât nişte veritabili eroi hedonişti ai consumului sunt personajele lui Dolan? "The great wastrels." Încuibaţi în carapacea lor groasă, incapabili de a dărui, de a crea o legătură puternică cu altcineva. Devoratori solitari de plăceri interşanjabile. Suferind tăcut pe marginea lor.

Dirty Pretty Things

noreply@blogger.com (ad) — Fri, 28 Oct 2011 07:26:00 +0000

"Gou Yi, today I also found something. In a lavatory, in one of the hotel rooms. Someone's heart. A heart. A human heart. I'm only telling you this because you're a rational mal. [...] Why would anyone do that to a human heart?

These sound to me like questions. I don't ask questions after eleven years here."

Natalie. Miss Dior.

noreply@blogger.com (ad) — Fri, 14 Oct 2011 08:10:00 +0000

Poate că nu e genul de postare pe care o produc de obicei la 11:10 AM, dar de vreme ce azi e one of those chocolatefridays, un pic de desfrâu nu strică :)

Fotografia e făcută pe platourile pe care Sophia Coppola a lucrat această mică bijuterie.

Murakami. De la carte la film. Şi retur.

noreply@blogger.com (ad) — Sun, 09 Oct 2011 07:37:00 +0000

Ulise de Joyce, Metamorfoza de Kafka sau De veghe în lanul de secară de Salinger. Dacă am face o galerie imaginară a literaturii imposibil de tradus pe peliculă, cele trei titluri ar sta acolo la loc de cinste. La fel ca mai toate romanele lui Haruki Murakami. În mod special, Pădurea norvegiană – care i-a adus eticheta de scriitor contemporan iconic în Japonia, iar apoi în lumea întreagă – pare o lucrare de netranspus pe ecran. Motive? Scriitura densă, mustind de lirism. Crochiurile vagi ale personajelor. Faptul că povestea e mai degrabă un plonjeu într-o atmosferă nostalgică decât o succesiune de episoade narative legate cauzal. Toate par să pledeze împotriva unei adaptări cinematografice a Pădurii norvegiene. Şi totuşi, regizorul vietnamez Anh Hung Tran ne demonstrează contrariul.

Filmul rămâne fidel unghiului narativ fixat de roman prin scriitura la persoana I, păstrându-l în centru pe Toru Watanabe, care rememorează cele două poveşti de dragoste paralele ce i-au marcat finalul adolescenţei. În plus, pelicula păstrează aerul inconfundabil al scriiturii lui Murakami. E uşor de recunoscut peniţa cu care sunt schiţate delicat liniile de susţinere ale unui eseu personal despre dragoste şi însingurare. La fel cum intact e păstrată privirea nostalgică aruncată perioadei turbulente ce marchează graniţa dintre adolescenţă şi maturitate, când personajele ce împlinesc 20 de ani se uită în urmă şi văd o mică eternitate. Dar şi izul suicidal, dând o cadenţă pur romantică poveştii, fără a o împinge spre dramă îngroşată. Sau copleşitoarea tensiune erotică. Şi, nu în ultimul rând, leitmotivul muzical ce dictează titlul – piesa trupei Beatles, Norwegian Wood, ale cărei versuri par să rezume simplu şi fidel atmosfera melancolică a filmului, fixând în acelaşi timp cadrul rebel al întâmplărilor. Adică sfârşitul anilor '60, pe când campusurile din Tokyo erau întoarse pe dos de manifestaţii împotriva prezenţei americane în Vietnam.

Însă chiar dacă reuşeşte cu succes să reproducă tonul romanului, filmul Pădurea norvegiană nu e scutit de decizii regizorale pripite. Contragerea unor secţiuni şi dilatarea altora creează pe alocuri impresia de discontinuitate, de carenţă în scenariu. Începutul e, poate, cel mai puţin reuşit. Pentru cineva care nu a citit romanul, introducerea primului suicid care marchează adolescenţa târzie a lui Watanabe – cel mai bun prieten al său îşi provoacă asfixierea cu fum de eşapament – pare prea puţin justificat. Iar faptul că această pistă narativă rămâne subdezvoltată atrage probleme ulterioare în scenariu. Răbufnirile tristeţii violente, pe care le citim la Naoko – colţul feminin al unui triunghi amoros din care făceau parte Watanabe şi prietenul său –, par adesea forţate, insuficient pregătite pentru a părea credibile.

Deşi scenariul nu funcţionează mereu la fel de lin ca romanul din care se inspiră, Pădurea norvegiană rămâne o peliculă filmată fără greş. Încadrarea, culorile, luminile, expresiile – toate compun o succesiune de tablouri memorabile, de reprezentări pline de inspiraţie ale imaginilor pe care poate toţi le-am avut în minte citind texul lui Murakami. E suficient să spun aici că directorul de imagine este cel ce şi-a lăsat semnătura şi pe O iubire imposibilă (In the Mood for Love), superba dramă sentimentală a lui Wong Kar Wai. În plus, imaginea e completată de un fond muzical conceput impecabil. Compus de Johnny Greenwood, care şi-a mai adus contribuţia sonoră la desăvârşirea unor pelicule ca Va curge sânge (There Will Be Blood) şi Copiii omului (Children of Men).

Dar faptul că are o imagine şi un sunet de nota 10 nu înseamnă că Pădurea norvegiană e genul de film pe care mergi să îl vezi la cinematograful de la mall. Deşi cu o temă şi o atmosferă ademenitoare pentru adolescenţii de toate vârstele (şi pentru cei emo în mod special), plus destul de generos în scene erotice, filmul nu adoptă pasul grăbit al cinemaului hollywoodian. Dimpotrivă, cheia de lectură aleasă de regizorul acestei ecranizări este „aşteptarea”. Răbdarea cu care Watanabe o aşteaptă pe Naoko e similară celei cu care Midori îl aşteaptă ulterior pe Watanabe. Iar modul îngăduitor în care personajele înţeleg că ridicarea unei punţi afective cere timp trebuie exportat de pe peliculă spre ochii celor ce o privesc. Pădurea norvegiană e un film care cere răbdare. Care nu te cucereşte de la început, ci mai degrabă ţi se oferă treptat. Care te câştigă lent, prin ritmul său languros şi prin fineţea cu care pătrunde în culisele misterioase ale unor poveşti de dragoste. Iar la final, vizionarea te face nu numai să vrei să îl (re)citeşti pe Murakami, ci îţi şi lasă gustul diafan, dulce-amar, al unei incursiuni profunde prin labirintul maturizării afective.

Meet Oskar

noreply@blogger.com (ad) — Sat, 01 Oct 2011 15:05:00 +0000

Imaginat de Foer şi reimaginat de Stephen Daldry. Pus în carne şi oase de Thomas Horn. Abia aştept!

If you wanna ride...

noreply@blogger.com (ad) — Thu, 22 Sep 2011 06:38:00 +0000

Mda, ştiu la ce vă gândiţi când vedeţi fonturile cu care e tipărit titlul de pe afiş. Şi probabil gândul va persista după generic. Senzaţia că Drive e un tribut adus cinemaului anilor '80 e dată şi de beat-urile cu rezonanţă disco ale coloanei sonore, şi de jacheta-fetiş a personajului principal, şi de atmosfera multor scene. Doar că filmul e mult mai mult decât o colecţie neo-noir de viniete ale perioadei respective.

Drive e un superb experiment vizual, în care Nicolas Winding Refn (Bronson, Valhalla Rising) regândeşte noţiunea de film de acţiune. Niciunul dintre clişeele vechi ale genului - urmăririle cu maşini, antieroul justiţiar, plot-ul cu iz dulceag, dialogurile previzibile, ş.a. - nu mai seamănă cu ce a fost. Iar setting-ul în care se remodelează regulile de funcţionare ale thriller-ului devine o scenă extinsă pe care evoluează mesmerizant Ryan Gosling. Dintr-un rol cu replici monosilabice şi mimică minimală, el coagulează centrul unui film care te înhaţă, te seduce, te face să respiri accelerat şi, mai ales, îţi serveşte un deliciu estetic.

Un paradis sferic. Ca o grenadă gata de detonat.

noreply@blogger.com (ad) — Sun, 11 Sep 2011 20:26:00 +0000

Aşa arată unica portiţă de ieşire din închisoarea pe care o reprezintă West Bank-ul sub ocupaţie, pentru Said şi Khaled. Unica posibilitate de a părăsi demn enorma tabără de refugiaţi în care a fost transformată această zonă. Paradise Now urmăreşte cu o acurateţe şocantă drumul pe care cei doi îl parcurg de la a fi doi pierde-vară - într-un oraş plin cu clădiri bombardate, în care bubuitul bombelor în depărtare a devenit un fond sonor firesc - la a alege martiriul personal. Calea plină de cotituri pe care o parcurg până în momentul în care decid să îmbrace un costum căptuşit cu explozibil şi să se autodetoneze într-un mijloc de transport în comun din Tel Aviv.

Voci ca cea a lui Said şi Khaled, rezonări şi convingeri similare, ajung să fie distribuite rar şi puţin spre lumea largă. Dar mai să fie nominalizate la Oscar! Pentru asta, dar şi pentru realizarea cinematografică practic fără cusur (feat. Lubna Azabal şi Hiam Abbass), Paradise Now e o vizionare specială, importantă. Care te trimite într-o lume cu puţine ferestre spre exterior.

Oameni second hand

noreply@blogger.com (ad) — Fri, 09 Sep 2011 06:05:00 +0000

Aerul ingenuu al personajului jucat de Carey Mulligan în O lecţie de viaţă (An Education) îţi lasă un gust distinct, ademenitor, persistent după vizionarea filmului. De fapt, este amintirea cea mai pregnantă lăsată în urmă de această poveste centrată pe iniţierea tempestuoasă în viaţa adultă a unei liceene londoneze în anii ’60, despre care scriam acum câteva săptămâni. Imaginea ei îţi leneveşte destul timp în minte după ce genericul final a anunţat “The End”. Alura de fată-pe-cale-să-devină-femeie, isteţimea refrişantă, surâsul copilăresc ataşat unui trup ce tocmai îşi descoperă puterea de seducţie, replicile care cad ca boabele de piper într-un pahar cu ciocolată caldă – toate te fac să vrei să o revezi pe ecran. Iar asta curând. Poate din acest motiv prezenţa actriţei în Să nu mă părăseşti (Never Let Me Go) – ecranizarea romanului omonim al lui Kazuo Ishiguro – te face să aştepţi cu interes, ba poate chiar să placi filmul încă înainte de a-l vedea.

Cu atât mai mult cu cât observi că pe afiş, alături de numele lui Mulligan, apare unul asortat la capitolul carismă: Keira Knightley. Adică posesoarea unei trene generoase de aventuri cinematografice, pe care stau la vedere drame sentimentale jucate în crinoline, à la Mândrie şi prejudecată (Pride & Prejudice – în regia lui Joe Wright), sau roluri greoaie, riscante, precum cel al polului feminin dintr-un triunghi amoros bizar în care sunt prezenţi Sigmund Freud şi Carl Jung (vezi recentul A Dangerous Method, de David Cronenberg), dar şi prostioare ludice de tip Piraţii din Caraibe. Aşadar, domnişoara Knightley acompaniază (şi concurează – pe ecran şi în afara lui – cu) personajul lui Mulligan în mod binevenit. Iar pentru a lustrui mai abitir farmecul amândurora, distribuţia ni-l serveşte şi pe Andrew Garfield (îl ţineţi minte pe post de co-fondator al Facebook-ului în Reţeaua de socializare (The Social Network)?), pendulând periculos între afecţiunea uneia şi a celeilalte.

Tehnica narativă dominantă în Să nu mă părăseşti se descoperă făţiş, din primele secunde: rememorarea. Nimic nou în asta, poate vă gândiţi. Din spatele unei ferestre deschise spre o sală de operaţie, Kathy (Carey Mulligan) îl urmăreşte pe Tommy (Andrew Garfield) suferind o intervenţie chirurgicală. Contextul declanşează o hemoragie de amintiri ce se lăţeşte apoi peste tot restul filmului. Cum s-au cunoscut, unde au copilărit, care sunt firele ce le leagă irevocabil existenţele. Cum s-a născut şi a murit în faşă o legătură care să însemne mai mult decât prietenie platonică. Nimic nou nici aici.

Însă abia pe măsură ce şirul de amintiri avansează începi să realizezi că substanţa filmului stă în universului damnat în care se învârt fără ieşire personajele, în amplitudinea sumbră a distopiei imaginate de Ishiguro. Kathy, Tommy şi Ruth trăiesc într-o lume care pare să fie ca a noastră. Dar numai pare. Ceea ce o distinge în mod definitoriu este eradicarea celor mai multe boli considerate de noi incurabile. Secretul reuşitei? Cultivarea de clone sau “cópii”. Creşterea de oameni exclusiv pentru recoltarea organelor lor interne. Indivizi care arată şi se comportă ca mine şi ca tine, dar care vor sfârşi devreme în viaţă pe o masă de operaţie, cedându-şi un organ vital către un “original”.

Aşadar, nu vă lăsaţi înşelaţi de titlul cu rezonanţă soporifică sau de faptul că pe afişul filmului e zugrăvit un triunghi amoros relativ banal. Pe măsură ce evoluează pelicula, povestea de dragoste din Nu mă părăsi e abandonată la un nivel aparent, devine o simplă ramificaţie secundară a scenariului. Esenţa rămâne distilată în metafora răvăşitoare pe care o trasează Ishiguro – aceea a dezumanizării. Schiţată în microlumea unde anumiţi oameni sunt condamnaţi la statutul de “second hand”. Indivizi folosiţi ca depozite de organe anatomice. Posesori de suflete jetabile, ce servesc pe post de anexe inutile la nişte trupuri taxate ca bunuri de consum. Filmul trasează cu dureroasă acurateţe universul în care sunt blocate toate personajele ce fac parte “Programul naţional de donatori”, adică din pepiniera de organe anatomice în care ajung să funcţioneze pe parcursul scurtei lor vieţi. Firescul cu care e privită tratarea acestor oameni ca simple depozite cu “piese de schimb” şochează şi intrigă. Dar, dacă ne uităm cu atenţie, se oglindeşte pretutindeni şi în propria noastră lume. Chiar dacă nu la fel de concis şi bine punctat ca romanul lui Kazuo Ishiguro, filmul Nu mă părăsi rămâne o ficţiune distopică profund impresionantă, care lasă în urmă multe întrebări şi te face să analizezi cu grijă sporită noţiunea de umanitate.

Midnight in Paris

noreply@blogger.com (ad) — Wed, 07 Sep 2011 20:53:00 +0000

Că oricine ar juca într-un film de Woody Allen ajunge în cele din urmă să arate ca Woody Allen, ştim deja. Dar în cazul lui Owen Wilson parcă e vorba de mai mult decât de importul gesticulatului în exces, al frazelor cu muuult prea multe paranteze, al gângăvelilor certăreţe, al bâlbâielilor şi al derapajelor discursive. Omul parcă are şi profilul lui Woody! Nasul, bărbia. Şi privirea. Şi postura puţin gârbovită. Şi frizura ciufulită. Toate astea, evident, fac parte dintr-o surpriză foarte plăcută. Doar una dintre cele pe care le rezervă Midnight in Paris.

Mai clar? Pe la sfârşitul anilor '70 Woody Allen publica o povestioară în care fantaza la o întoarcere în timp pentru o aventură fierbinte cu (the one and only) Emma Bovary. The Kugelmass Episode se chema acest exerciţiu de creativitate de un umor absolut savuros. Ei bine, vreo trei decenii şi ceva mai târziu, fantezia revine. Multiplicată nebuneşte. Adică nu era de ajuns ca scriitorul de mâna a doua ajuns în Paris să aibă întâlniri nocturne doar cu Hemingway şi Zelda & Scott Fitzgerald. Trebuie să fie acolo şi Cole Porter. Ba şi Dali & Bunuel. Şi Gertrude Stein. Şi o cohortă de alţi oameni pe care îi descoperi cu o neobosită fascinaţie, creionaţi parcă exact aşa cum ţi-i imaginai citindu-le cărţile. Plasaţi mereu între faze ritmate de umorul consacrat, auctorial.

Iar dacă la asta se adaugă şi un happy end....

Another Day in Paradise

noreply@blogger.com (ad) — Mon, 29 Aug 2011 13:23:00 +0000

I wanted someone who was sexy, vivacious, sensual with that sweet voice of hers and everything else and had taken a turn around the hardest curve in a woman’s life, turning forty years old. (...)

You have this sex kitten playing a sex kitten passé. Yet she had to have the acting chops to go into real dark places. "You’re going to be lifting your skirt and sticking a needle in your groin on camera. You’re going to be doing some hard stuff here. You can’t say you’re going to do it and then get on the set and say,‘Well, I don’t know if I can do that. I’m a star.’ None of that.” And everything that was expected of her she did and she went right to the edge of the envelope every time. And I knew she’d do it because she’s a real actor.

(James Woods on casting Melanie Griffith in Another Day in Paradise)

Mare. Vederi supraexpuse.

noreply@blogger.com (ad) — Wed, 17 Aug 2011 19:14:00 +0000

Piele sarata, castele de nisip, supradoza de lumina. Pe drum de la plaja. Soundtrack: melodia ideala de indus motzaiala - A la claire fontaine. Versuri shoptite cu candoare. Apoi, fara veste, avalansa. Il y a longtemps que je t`aime. Durerea ca un pietroi construit lent, strat cu strat, si lasat sa-ti cada neasteptat pe sufletul moale, in cel mai bun film cu Kirstin Scott Thomas.

Cum să nu faci un interviu

noreply@blogger.com (ad) — Thu, 11 Aug 2011 12:18:00 +0000

Am găsit trailer-ul de la Interview agăţat pe peretele lui Iuli şi m-am gândit: Hm, Steve Buscemi - regizor? Why not? Amprenta personală pe care şi-a lăsat-o în carcasa unor personaje absolut memorabile din The Big Lebowski şi Fargo o am încă destul de caldă în minte, deci hai să-l vedem şezând pe scaunul regizoral.

De fapt, în Interview, Buscemi nu e doar autor, ci şi scenarist, şi actor principal. Un fel de Clint Eastwood în toată regula. Problema e că, spre deosebire de cel mai american regizor anteamintit, Buscemi se descurcă destul de dificil cu toate task-urile astea în spinare. Povestea sună cam aşa. Un jurnalist de la Newsweek, cu ceva decenii de glorie pe post de corespondent de război şi comentator politic, e trecut în rezervă de editorul său şi trimis să facă un text de umplutură. Un feature-profil despre o actriţă cu numele de scenă Katia. Cunoscută mai mult pentru variaţia circumferinţei bustului şi colegii de pat, decât pentru realizările cinematografice. Un fel de Lindsay Hilton - Paris Lohan, dacă vreţi.

Buscemi se aventurează la un film în decor cvasiteatral. Cea mai mare parte a lui se întâmplă într-o singură încăpere, cu doar două personaje. Jurnalistul sictirit / alcoolic / ratat & starleta răsfăţată / preasexy / cu ceva- urme-de-crack-la-baza-năsucului-perfect. Începută ca un interviu cu zero documentare, conversaţia dintre ei se transformă într-un fel de confruntare de personalităţi, cu detalii din istoricul fiecăruia golite generos pe masă. Printre pahare de scotch şi de vin. Gradual, oamenii devin tot mai beţi şi mai puşi pe harţă. Cam ca în What we talk about when we talk about love, dacă stau să mă gândesc.

În fine, lipsa de subiect şi substanţă, care la început incită, devine obositoare pe parcurs. Dialogul se târăşte cu greutate, oftaturile şi tachinările se banalizează. Aproape îmi vine să zic că Sienna Miller se descurcă mai bine decât Buscemi, cel puţin în economia scenariului. Iar finalul e complet varză. Dar, dragi actuali, viitori şi foşti jurnalişti care citiţi aceste rânduri, Interview rămâne un studiu de caz simpatic despre cum să nu faci un interviu.