Ne aflăm într-o lume în continuă și rapidă schimbare, o lume care adeseori manifestă o fragilă memorie a trecutului sau o lipsă de atenție față de ceea ce, într-un fel sau altul, a dat contur și dă sens modului nostru de a fi oameni și creștini ai acestor timpuri. Volumul de față, Jubileele în Biblie și în viața Bisericii, își propune o incursiune în timp, o reflecție și o analiză profundă asupra modului în care timpul uman se intersectează cu eternitatea, prin instituția sacră a Jubileului, așa cum acesta a evoluat.

În același timp, în paginile acestui volum sunt evidențiate nuanțele specifice celor trei jubilee din primii 25 de ani ai acestui mileniu. În cele două părți care compun acest volum, găsim un popas descriptiv și o reflecție teologică asupra modului în care Biserica percepe și trăiește instituția sacră a Jubileului, nelipsind documentele și învățăturile magisteriale care au menirea de a evidenția spiritul și natura fiecărui an jubiliar în particularitatea sa.

Simpozionul național dedicat Anului Jubiliar 2025, eveniment care s-a desfășurat la Iași, își găsește locul în prima parte, în conferințele pe care aceasta le reunește. Evenimentul care a avut loc în luna octombrie a anului 2024, în pregătirea Anului Jubiliar, are ca punct de referință Bula de convocare Spes non confundit, în care, printre altele, Sfântul Părinte Papa Francisc, de pioasă amintire, inserează discursul despre valoarea timpului jubiliar într-un context istoric mai amplu, prezentându-l ca pe o cale, un drum de parcurs care are un scop bine definit: întâlnirea cu Domnul.Astfel, în conferințele primei părți, într-o abordare pluridisciplinară, găsim valențe teologice, istorice, pedagogice și sociale a ceea ce ar putea reprezenta Anul Jubiliar.

Partea a doua a acestui volum reprezintă o invitație la parcurgerea unor documente care au însoțit experiența Bisericii și au trasat o direcție în trăirea experiențelor jubiliare în acest mileniu creștin, mai exact, în contextul celor trei jubilee din ultimul sfert de veac.Toate documentele menționate, care nu reprezintă doar o simplă invitație la trăirea unui timp special, ci „declară”, „instituie” un astfel de timp, în partea finală fac referință și îndreaptă atenția Bisericii spre sfânta Fecioară Maria ca Mamă a lui Dumnezeu, care în tăcere și în ascultare recunoaște darurile Duhului, dă naștere milostivirii care a luat chip omenesc și rămâne Stea a mării, călăuză sigură și model de încredere și speranță. Așadar, așa cum a făcut Isus Cristos – „Văzând Isus că stăteau acolo mama lui și discipolul pe care îl iubea, i-a spus mamei: «Femeie, iată-l pe fiul tău!» Apoi, i-a spus discipolului: «Iat-o pe mama ta!» Și, din ceasul acela, discipolul a luat-o acasă la el” (In 19,26-27), – și pontifii romani îi propun creștinului să o ia pe sfânta Fecioară ca însoțitoare de drum în anul jubiliar, dar și ca model în a trăi chemarea de a fi ucenici ai Domnului. (Pr. dr. Iosif Iacob)

Înainte ca Sfântul Părinte să ia cuvântul, Episcopul Miguel Ángel Nguema Bee, Administrator apostolic și responsabil cu pastorația tineretului în cadrul Conferinței Episcopale din Guineea Ecuatorială, a salutat sosirea Pontifului în țară și în Dieceza de Bata. A descris Guineea Ecuatorială ca fiind „o țară tânără, plină de energie, de întrebări și de sete de viață”, recunoscând în același timp provocările cu care se confruntă și afirmând că „Cristos este lumina noastră”. Au urmat cântece și dansuri locale, precum și înmânarea de daruri Papei, printre care o plasă de pescuit, o statuie a Fecioarei Maria, o machetă de barcă și un toiag – obiecte care reflectă viața de zi cu zi și tradițiile culturale ale țării.

Apoi, mai mulți tineri și familii au dat mărturii. O tânără muncitoare, Alicia Ikimo Ipo, a vorbit despre semnificația la a fi creștin în viața de zi cu zi și despre aducerea lui Cristos în munca obișnuită și în relațiile umane. Un cuplu tânăr, Purificación Nntongo Nguema și Jaime Antonio Ndong, și-au împărtășit speranța pentru o Guineea Ecuatorială marcată de familii unite și împăcate, deschise dialogului și iertării, și înrădăcinate în căsătorie așa cum învață despre ea Biserica. Seminaristul Francisco Martín Nze Obiang a vorbit despre depășirea fricii în a răspunde chemării lui Dumnezeu, spunând că a descoperit că, atunci când Cristos cheamă, El nu ia nimic, ci dă totul. Cea mai emoționantă mărturie a venit de la Arnoldo Abeso Ondo, în vârstă de 13 ani, care a vorbit despre creșterea alături doar de mama sa și despre importanța pentru tineri de a se respecta pe sine, de a avea grijă de sine și de a trăi responsabil.

Papa s-a referit apoi la mărturiile pe care le-a ascultat. Vorbind despre Alicia, a spus: „Alicia ne-a vorbit despre importanța la a fi fideli îndatoririlor proprii și la a contribui la binele familiei și al societății prin munca de zi cu zi.” A adăugat că cuvintele ei invită la reflecție „asupra necesității de a apăra întotdeauna demnitatea fiecărei ființe umane.” Referindu-se la mărturia lui Francisco Martín, a spus că seminaristul „ne-a oferit o privire asupra frumoasei realități a atâtor tineri care se dăruiesc total lui Dumnezeu pentru mântuirea fraților și surorilor lor”. Încurajând vocațiile, Pontiful a spus: „Așadar, dacă simțiți că Cristos vă cheamă să-l urmați pe o cale de consacrare specială – ca preoți, surori sau frați în viața consacrată – nu vă temeți să-i urmați pașii. Așa cum El însuși a promis, și eu doresc să vă asigur astăzi că veți primi «însutit mai mult și… viața veșnică» (Matei 19,29)”.

Referindu-se la viața de familie și la căsătorie, Papa Leon a spus: „Mulți dintre voi vă veți pregăti să primiți Sacramentul Căsătoriei. A fi soți și părinți este o misiune emoționantă – un legământ care trebuie trăit zi de zi. În cadrul acestui legământ, vă veți redescoperi continuu unul pe celălalt, cooperând cu Dumnezeu în miracolul vieții și în construirea fericirii pentru voi înșivă și pentru copiii voștri.” A îndemnat cuplurile să îmbrățișeze căsătoria „ca pe o călătorie a iubirii adevărate care crește în libertate; ca pe o călătorie a speranței, născută din cunoașterea faptului că Dumnezeu nu vă va abandona niciodată; și ca pe o călătorie a sfințeniei, în care căutați întotdeauna binele și fericirea celorlalți”.

Papa Leon i-a mulțumit, de asemenea, lui Victor Antonio – numele dat în textul oficial tânărului martor a cărui mărturie s-a concentrat pe necesitatea de a proteja viața și de a avea grijă de cei vulnerabili – spunând: „Îi mulțumesc călduros lui Victor Antonio pentru că și-a împărtășit povestea cu atâta sinceritate și curaj.” A adăugat: „Mărturia lui ne poate tulbura, dar nu ne descurajează. Dimpotrivă, ne invită să construim o lume mai bună – una întemeiată pe respectul pentru viața în devenire și pe un simț al responsabilității față de cei mai vulnerabili dintre noi.” Și a continuat: „Victor Antonio ne-a amintit că primirea vieții necesită iubire, angajament și grijă. Aceste cuvinte, rostite de un tânăr, ar trebui să ne determine să reflectăm serios asupra importanței protejării și apărării familiei și a valorilor învățate în cadrul acesteia.”

Rezumând mesajul său ca un apel la iubirea creștină, Papa Leon a spus: „Să ne lăsăm inspirați de frumusețea iubirii; să devenim martori ai iubirii pe care Isus ne-a dăruit-o și ne-a învățat-o! Să arătăm în fiecare zi că este frumos să iubim – că cele mai mari bucurii, în orice situație, provin din a ști să dăruim și din a ne dărui pe noi înșine, mai ales când ne îndreptăm spre cei mai nevoiași.” A încheiat făcând legătura între iubirea trăită în familie și transformarea societății înseși: „Lumina carității, cultivată în casele noastre și trăită în credință, poate transforma cu adevărat lumea – chiar și structurile și instituțiile sale – astfel încât fiecare persoană să fie respectată și nimeni să nu fie uitat.” „Să luăm împreună această hotărâre fermă, acest angajament plin de bucurie”, a spus el, „astfel încât Cristosul răstignit și înviat – lumina Guineei Ecuatoriale, a Africii și a întregii lumi – să ne călăuzească pe toți spre un viitor plin de speranță”.

La închisoare, Papa Leon al XIV-lea a fost întâmpinat de ministrul Justiției, Reginaldo Biyogo Mba Ndong Anguesomo, de directorul închisorii și de capelanul în vârstă de 58 de ani, pr. Pergentino Esono Mba, care lucrează la penitenciarul din Bata de 24 de ani. Unul dintre cei peste 600 de deținuți i-a mulțumit Papei pentru vizită și sprijin. „Dorim să vă mulțumim pentru vizita și sprijinul dumneavoastră”, a spus deținutul. „Prezența dumneavoastră ne amintește de importanța credinței și a mântuirii. Vă cerem binecuvântarea pentru a continua să mergem înainte și a ieși din această situație ca oameni mai buni. Vă suntem recunoscători pentru compasiunea dumneavoastră și pentru mesajul dumneavoastră de speranță.” Capelanul, la rândul său, i-a mulțumit Papei „pentru mesajul său de milostivire și iertare”. „Exemplul dumneavoastră ne inspiră să credem în posibilitatea schimbării și să avem încredere că, chiar și în întuneric, Dumnezeu deschide întotdeauna o ușă de lumină și speranță”, a spus el.

Sfântul Părinte a început prin a le mulțumi deținuților pentru mărturia lor. „V-am ascultat cu atenție cuvintele. Vă mulțumesc pentru sinceritatea dumneavoastră și pentru că ne-ați arătat că demnitatea umană și speranța nu se pierd niciodată, chiar și în mijlocul dificultăților”, a spus el. „Sunt aici astăzi pentru a vă spune ceva simplu: nimeni nu este exclus din iubirea lui Dumnezeu! Fiecare dintre noi, cu poveștile, greșelile și suferințele noastre unice, rămâne prețios în ochii Domnului.” A subliniat, de asemenea, că justiția trebuie să vizeze nu numai pedeapsa, ci și reconstruirea vieților. „Adevărata justiție nu urmărește atât să pedepsească, cât să ajute la reconstruirea vieților victimelor, ale infractorilor și ale comunităților rănite de rău. Nu există justiție fără reconciliere.”

Speranța și schimbarea au fost temele centrale ale discursului Pontifului. „Dacă vreunul dintre voi se teme să fie abandonat de toți, să știe că Dumnezeu nu-l va abandona niciodată și că Biserica îi va sta alături. Fiecare efort spre reconciliere și fiecare act de bunătate pot aprinde speranța în ceilalți.” Și a adăugat: „Dumnezeu nu obosește niciodată să ierte”. După ce a părăsit închisoarea, Papa, sub o ploaie torențială, s-a oprit scurt pentru a se ruga la memorialul în cinstea victimelor exploziei din 7 martie 2021. În acea zi, o serie de patru explozii a lovit o cazarmă militară din cartierul Nkoantoma, un district al orașului Bata. Cel puțin 107 persoane au fost ucise și peste 600 au fost rănite, fiind raportate pagube extinse în tot orașul.

Înainte de a celebra Liturghia, Sfântul Părinte a salutat un grup de copii și, împreună, au lansat în cer baloane legate în forma unui rozariu. Apoi a binecuvântat piatra de temelie pentru viitoarea catedrală din Ciudad de la Paz. În câteva cuvinte spontane, le-a mulțumit celor prezenți și a spus că este minunat să fie uniți în lauda Domnului. A spus că cere binecuvântarea lui Dumnezeu asupra celor adunați, asupra familiilor lor și asupra pietrei de temelie care va marca începutul viitoarei catedrale. „Dorim să ne reînnoim credința”, a spus Papa. „Dorim să ne reînnoim angajamentul de a-l urma cu credință pe Isus Cristos în Biserica Sa, în Biserica Catolică.”

În omilia sa, a început prin a reflecta asupra Euharistiei, care „conține cu adevărat fiecare bun spiritual al Bisericii: este Cristos, Paștele nostru, care se dăruiește nouă, este Pâinea vie care ne hrănește. Prezența Sa în Euharistie revelează iubirea infinită a lui Dumnezeu pentru întreaga familie umană și modul în care El se întâlnește cu fiecare om chiar și astăzi.” Pontiful a spus că este bucuros să celebreze împreună cu credincioșii și să îi mulțumească Domnului „pentru acești 170 de ani de evanghelizare în Guineea Ecuatorială. Este o ocazie potrivită pentru a ne aminti de tot binele pe care Domnul l-a făcut și, în același timp, doresc să îmi exprim recunoștința față de numeroșii misionari, preoți diecezani, cateheți și credincioși laici care și-au dedicat viața slujirii Evangheliei”.

Papa Leon i-a lăudat pe acești misionari pentru mărturia lor, spunând: „Prin exemplul vieții lor, ei și-au adus contribuția la realizarea Împărăției lui Dumnezeu, fără teamă de suferința pe care o implică fidelitatea față de Cristos. Este o istorie pe care nu trebuie să o uitați niciodată. Pe de o parte, ea vă leagă de Biserica universală și apostolică ce v-a precedat. Pe de altă parte, v-a făcut protagoniști în vestirea Evangheliei și în mărturisirea credinței”. Catolicii din țară sunt acum chemați să continue pe această cale: „Fiecare dintre voi este invitat să-și asume un angajament personal care să cuprindă întreaga voastră viață, astfel încât credința – celebrată cu atâta bucurie în comunitățile voastre și în Liturghiile voastre – să alimenteze și operele voastre caritabile și simțul responsabilității față de aproapele vostru, pentru construirea binelui comun”.

„Un astfel de angajament necesită perseverență; cere efort și, uneori, sacrificiu. Totuși, este semnul că suntem cu adevărat Biserica lui Cristos”. Papa a recunoscut că circumstanțele personale, familiale și sociale nu sunt întotdeauna favorabile, dar i-a îndemnat pe credincioși să rămână neclintiți, deoarece „putem avea încredere că Domnul lucrează, făcând ca sămânța bună a Împărăției Sale să crească în moduri necunoscute nouă, inclusiv atunci când totul în jurul nostru pare sterp și chiar în momentele de întuneric. Cu o astfel de încredere, înrădăcinată în puterea iubirii Sale mai degrabă decât în propriile noastre merite, suntem chemați să rămânem fideli Evangheliei, să o vestim, să o trăim pe deplin și să dăm mărturie despre ea cu bucurie.”

Amintind mottoul călătoriei sale apostolice – „Cristos, Lumina Guineei Ecuatoriale, spre un viitor al speranței” – Pontiful a spus că cea mai profundă foame a țării astăzi este „pentru un viitor impregnat de speranță, capabil să genereze un nou simț al dreptății și să producă roade de pace și fraternitate. Acesta nu este un viitor necunoscut pe care trebuie să îl așteptăm pasiv, ci unul pe care noi înșine suntem chemați să îl construim cu harul lui Dumnezeu. Viitorul Guineei Ecuatoriale depinde de alegerile voastre; el este încredințat simțului vostru de responsabilitate și angajamentului vostru comun de a apăra viața și demnitatea fiecărei persoane.”

I-a chemat apoi pe toți botezații la participarea activă la misiunea Bisericii și la dezvoltarea țării. „Este, așadar, necesar ca toți botezații să simtă că fac parte din opera de evanghelizare și să devină astfel apostoli ai carității și martori ai unei noi umanități. Creatorul v-a înzestrat cu o mare bogăție naturală: vă îndemn să lucrați împreună pentru ca aceasta să fie o binecuvântare pentru toți”. Sfântul Părinte a încheiat cu un apel pentru o societate mai justă, una în care toți să lucreze „pentru a sluji binele comun mai degrabă decât interesele private, reducând decalajul dintre cei privilegiați și cei defavorizați”.

„Fie ca libertatea să aibă un spațiu mai mare, iar demnitatea persoanei umane să fie întotdeauna apărată. Gândurile mele se îndreaptă către cei mai săraci, către familiile aflate în dificultate și către deținuți, care sunt adesea obligați să trăiască în condiții sanitare îngrijorătoare.” „Frați și surori, este necesar ca creștinii să ia destinul Guineei Ecuatoriale în propriile lor mâini. Din acest motiv, doresc să vă încurajez: nu vă temeți să proclamați Evanghelia și să dați mărturie despre ea prin viețile voastre! Fiți constructori ai unui viitor al speranței, păcii și reconcilierii, continuând lucrarea începută de misionari acum 170 de ani.” După Liturghie, Papa s-a îndreptat spre Școala Tehnică Papa Francisc din apropiere, pentru o scurtă vizită la centrul de formare care poartă numele predecesorului său imediat. După-amiază, programul său urma să continue în Bata.

În cadrul omiliei, PS Iosif, pornind de la lecturile zilei, a subliniat tensiunea profundă dintre „împietrirea inimii omului” și „fidelitatea și milostivirea lui Dumnezeu”. Preasfințitul a lansat această întrebare: „Cât de des ne închidem inimile în fața lui Dumnezeu și a aproapelui?” Dincolo de împietrirea noastră „totuși răspunsul lui Dumnezeu nu este condamnarea, ci dăruirea de sine”. Referindu-se la împlinirea a șapte ani de la vizita Papei la Iași la 1 iunie, Preasfințitul a amintit despre momentul de har pe care l-au trăit mulți dintre cei prezenți în Catedrală. „A fost un moment de har, pe care nu îl putem uita. Un moment care ne-a întărit în credință și în comuniune.” La finalul cuvântului de învățătură, PS Iosif i-a îndemnat pe credincioși să ceară de la Dumnezeu „harul unei inimi deschise, capabile să primească darul Său”. „Urmând exemplul Papei Francisc să devenim și noi pâine frântă pentru alții, prin bunătate, iertare și slujire.”

La finalul celebrării, a fost un moment important și emoționant când PS Iosif, în numele Diecezei de Iași, i-a înmânat lui Mihai Chirica, primar al municipiului Iași, „Diploma de recunoștință pentru generozitatea și responsabilitatea manifestate în organizarea vizitei apostolice a Sanctității Sale Papa Francisc la Iași”. „Prin acest act omagial Biserica Romano-Catolică din Dieceza de Iași își exprimă profunda gratitudine pentru colaborarea loială și contribuția esențială la desfășurarea acestui moment de har. Vă înmânăm această diplomă ca semn al înaltei noastre considerație și recunoștință la un an de la trecerea la Domnul a Sanctității sale Papa Francisc.” Mulțumind pentru acest moment, primarul le-a spus celor prezenți: „Pentru mine este o încununare a unui moment de suflet, la care întreaga comunitate creștină a participat și s-a simțit onorată de prezența Suveranului Pontif”. „A fost un moment deosebit care a meritat să îl pomenim și astăzi. Dumnezeu să îl odihnească în pace!”

După binecuvântarea finală, Episcopii și preoții, alături de credincioși au cântat recviemul pentru Papa Francisc. (Pr. Claudiu Bulai pentru Ercis.ro)

Preafericirea Sa Claudiu a vorbit despre actualitatea Evangheliei citite la Sfânta Liturghie (Ioan 20,19-31). A invitat credincioșii să se întrebe dacă textul evanghelic despre „întâlnirea ucenicilor de atunci cu Isus” nu este, de fapt, „despre fiecare întâlnire a noastră cu Isus”. În fața fricii și a îngrijorărilor provocate de știri „reale sau mai puțin reale” din lumea de astăzi, la fel ca apostolii, „suntem închiși, chiar dacă nu de uși, suntem închiși în noi înșine” și „câteodată ni se pare că nu suntem vrednici de prezența lui Isus, de darul Lui, și așa este”. Dar întâlnirea cu Isus nu ține de vrednicie, „ci de dragostea și îndurarea Lui”. „La fiecare Sfântă Liturghie, Isus vine să ne întâlnească, vine la noi și mai ales vine în noi, putem să ne hrănim cu Trupul și Sângele Domnului”.

Precum apostolilor, Isus ne arată rănile Lui – o face „nu pentru a ne aduce aminte de păcatul nostru ci de faptul că a fost răstignit și a murit pe Cruce pentru păcatele noastre, pentru păcatul fiecăruia dintre noi” și „vine să ne arate semnele patimilor pentru a ne vorbi despre iubirea Lui pentru fiecare dintre noi”. S-a întors special pentru apostolul Toma – „pentru ca Toma să poată atinge semnele cuielor, semnele suliței, și așa face cu fiecare dintre noi”, a încredințat Preafericirea Sa Claudiu. După aceea, „Isus suflă Spiritul Sfânt peste ucenici” și, la fel, „fiecare dintre noi a primit această suflare a Spiritului Sfânt în momentul Botezului”. Este renașterea la viața nouă, „o viață a Împărăției”. Primindu-l pe Spiritul Sfânt, ucenicii pot ierta păcatele – ceea ce în Vechiul Testament doar Dumnezeu putea face -, mai mult, ucenicii primesc „puterea de a-i face pe oameni să se nască din nou”.

Este ceea ce pot face și astăzi preoții, a spus Ierarhul: pot să ierte păcatele, prin darul Spiritului Sfânt transmis prin apostoli, pot dărui pacea, așa cum Isus a dat-o apostolilor, pot vesti cuvântul lui Dumnezeu și pot mărturisi credința în El. Totul pentru că „Spiritul Sfânt alungă frica din sufletele noastre și ne dăruiește acel curaj tipic apostolilor”. Ierarhul a amintit martirii și mărturisitorii credinței din Biserica din catacombe, sub regimul comunist, mărturia lor curajoasă, „la fel cu a apostolilor”, despre credința în Dumnezeu, despre dragostea Lui. „Aceasta este istoria Bisericii și aceasta trebuie să fie și istoria noastră. Vedem lucrurile minunate pe care Dumnezeu le face și Isus spune apostolilor: «Veți face lucrurile acestea și lucruri mai mari veți face». Aceasta trebuie să facem și noi”.

Ca amintire de la Prima Sfântă Împărtășanie, cei trei copilași ai primit diplome de la Ierarh și daruri din partea parohiei. Preafericirea Sa Claudiu a mulțumit pr. paroh Sabin Brudașca „pentru invitație și pentru munca pastorală pe care o desfășoară în această parohie”. A mulțumit credincioșilor pentru „atenția și dragostea” cu care-și înconjoară preoții, a mulțumit copilașilor fiindcă au amintit tuturor „că fiecare Împărtășanie trebuie să fie ca Prima Sfântă Împărtășanie”. Mulțumiri a adresat și pr. Sabin Păstorului Bisericii și tuturor celor de față, preoți, persoane consacrate, credincioși. În mod deosebit a mulțumit sr. Maximiliana OSBM, pentru că a pregătit copilașii care s-au împărtășit. O mulțumire de suflet a adresat soției sale, care l-a susținut continuu în cei 18 ani de când slujește în această parohie: mai întâi ca vicar parohial, și apoi, după pensionarea pr. Gheorghe Florea, în ultimii doi ani în calitate de administrator parohial. A mulțumit consiliului parohial și celor ce s-au implicat în organizarea sărbătorii, a mulțumit și „marii familii a parohiei Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, pentru toată susținerea în rugăciune și în eforturile fizice, dar și financiare”, cu care contribuie la construirea noii biserici, mulțumind, totodată, tuturor donatorilor și binefăcătorilor.

În semn de recunoștință, în numele comunității parohiale, pr. paroh a oferit Ierarhului o icoană a Sfântului Gheorghe. A invitat credincioșii, în continuare, la venerarea moaștelor Sfântului Gheorghe, care au fost aduse din Cipru, anul trecut, la serbarea de hram, și „se află la noi în parohie prin bunăvoința și eforturile unui binefăcător, Constantin Călugărul”. La venerarea sfintelor moaște, Preafericirea Sa Claudiu a miruit cu ulei sfințit fiecare credincios. După rugăciune, Ierarhul, preoții, persoane consacrate și credincioși au vizitat noua biserică în lucru, prilej cu care pr. Sabin Brudașca a prezentat în câteva cuvinte etapele construcției, faptul că, dacă la exterior lucrările sunt aproape încheiate, mai rămâne de realizat interiorul. Toți cei prezenți au primit în suflete bucuria acestei sărbători celebrate sub scutul protector al Sfântului Gheorghe, în lumina Învierii Domnului, în duminica mărturiei Sfântului Apostol Toma.

„De fiecare dată când vizitez un spital, am sentimente contradictorii: pe de o parte, mă întristez pentru pacienți și familiile lor. Pe de altă parte, admir și sunt mângâiat de tot ceea ce se face acolo în fiecare zi pentru a sluji viața umană”, a spus Sfântul Părinte într-un discurs rostit în limba spaniolă. „Simt același lucru și aici, dar astăzi, constat – și sper că același lucru este valabil și pentru voi – că bucuria prevalează. Este bucuria de a ne întâlni în numele Domnului și de a ne îngriji de cei cu o sănătate fragilă.”

Evenimentul de la sfârșitul după-amiezii a fost marcat de cântece, dans și mărturii atât ale directorului spitalului, cât și ale unui pacient, Pedro Celestino Nzerem Koose. De asemenea, a fost recitat un poem emoționant al unui fost pacient. Spitalul de psihiatrie Jean-Pierre Olié, cu cele șase pavilioane ale sale, reprezintă o evoluție majoră în tratamentul bolilor mintale în Guineea Ecuatorială, unde tulburările psihiatrice au fost neglijate în trecut. Fondat în 2014, acesta este primul centru modern de acest tip din țară și a devenit un simbol al angajamentului național de a integra pacienții în societate, cu spații verzi mari și zone de reabilitare încorporate în complex.

La sfârșitul anului 2025, spitalul a oficializat un acord de cooperare cu spitalul Sainte-Anne din Paris. În luna decembrie a aceluiași an, complexul a inaugurat un nou pavilion și a primit ulterior numele postum al cunoscutului psihiatru francez Jean-Pierre Olié, care a murit în 2023 și a cărui contribuție a fost esențială pentru dezvoltarea proiectului. Suveranul Pontif a fost întâmpinat de directorul spitalului, Bechir Ben Hadj Ali, și de directorul adjunct al unității, care i-au oferit un buchet de flori. Împreună s-au îndreptat spre curtea principală, unde se adunaseră pacienții și personalul.

„Misiunea noastră este clară: să oferim îngrijire bazată pe știință, fundamentată pe etică și ghidată de un respect profund pentru persoana umană. Lucrăm pentru a combate stigmatizarea, a consolida formarea profesională, a sprijini familiile și a integra sănătatea mintală în politicile publice ale țării noastre”, a declarat directorul în prezența Papei. În comentariile sale, pacientul Pedro Celestino și-a exprimat, de asemenea, recunoștința, spunând: „Îi mulțumim în special primei doamne a națiunii, Constancia Mangue Nsue Okomo, patroana spitalului nostru și a celor mai vulnerabile persoane din țară”.

Papa Leon a citat apoi cuvintele anterioare ale directorului. „Directorul a spus: «O societate cu adevărat mare nu este una care își ascunde slăbiciunile, ci una care le înconjoară cu dragoste». Da, este adevărat”, a spus el. „Acesta este un principiu al unei civilizații cu rădăcini creștine, pentru că în cursul istoriei omenirii Cristos a venit să-i răscumpere și să le redea demnitatea deplină celor care suferă de stigmatul dizabilității. Cu toate acestea, Mântuitorul nu dorește și nici nu poate să ne salveze fără cooperarea noastră, atât la nivel personal, cât și social. De aceea, El ne cere să ne iubim frații și surorile nu doar în cuvinte, ci și în fapte. O instituție ca aceasta, cu ajutorul lui Dumnezeu și cu angajamentul tuturor, poate deveni un semn al civilizației iubirii”, a spus el.

Referindu-se la mărturia lui Pedro Celestino, Papa Leon a subliniat ultimele cuvinte ale pacientului: „Vă mulțumesc pentru că ne iubiți așa cum suntem”. „Vă mulțumesc pentru mărturia dumneavoastră!”, a răspuns Pontiful. „Da, Dumnezeu ne iubește așa cum suntem. În realitate, doar Dumnezeu ne iubește cu adevărat așa cum suntem, dar El nu intenționează ca noi să rămânem așa! Nu, Dumnezeu nu vrea ca noi să rămânem bolnavi pentru totdeauna; El vrea să ne vindece! Acest lucru se vede în Evanghelie de nenumărate ori. Isus a venit să ne iubească așa cum suntem, dar nu vrea ca noi să rămânem așa, ci mai degrabă să aibă grijă de noi! Un spital, în special unul cu o misiune creștină, este un loc în care o persoană este primită așa cum este și respectată în fragilitatea sa, astfel încât să poată fi ajutată să se facă bine conform unei viziuni holistice.”

Sfântul Părinte a adăugat că dimensiunea spirituală a îngrijirii este esențială și s-a declarat mulțumit că directorul a subliniat acest aspect. De asemenea, i-a mulțumit fostului pacient Tarcisio pentru poezia sa, spunând că într-un loc precum spitalul, multe „poeme” ascunse sunt compuse în fiecare zi „nu cu cuvinte, ci cu mici gesturi, cu atenție și bunătate în relațiile voastre unii cu alții”. „Este o poezie pe care numai Dumnezeu o poate citi pe deplin și care consolează inima milostivă a lui Cristos”, a spus el. Papa a încheiat rugându-i pe cei prezenți să transmită apropierea sa tuturor bolnavilor din spital, „în special celor care sunt cel mai grav bolnavi și cei mai singuri”, și a încredințat pacienții, personalul medical și personalul administrativ protecției Mariei, Sănătatea bolnavilor.

Alexandra Măriuț, moderatoarea programului din prima parte a zilei, a prezentat pe scurt semnificația adunării generale și a salutat toate parohiile prezente din zonele Bacău, Roman și Iași. Marius-Lucian Balint, președintele asociației, a salutat întreaga adunare generală, responsabilii Consiliului diecezan și asistenții spirituali, mulțumind pentru implicarea cu fidelitate în comunitățile din care fiecare face parte. În momentul formativ „Inimi curajoase pentru Dumnezeu”, pr. Francisc Fărcășel, asistent spiritual general al Acțiunii Catolice, pornind de la caracteristicile și importanța unei inimi „de mărimea unui pumn”, a subliniat ce trebuie să facem pentru o „inimă sănătoasă și curajoasă”: să adoptăm un stil de viață sănătos, să ținem „dietă” prin abținerea de la „dulcele” păcat, să practicăm „mișcarea” prin mersul la biserică, rugăciune și fapte bune, să evităm abuzul de răutate și să încurajăm excesul de bunătate.

A urmat raportul de activitate pentru perioada 2023-2026, prezentat de Marius-Lucian Balint. „A fost un timp al harului în care am încercat să fim discipoli misionari în inima Diecezei”, totul conducând la consolidarea identității de laici implicați și dornici de sfințenie. „Nu au lipsit provocările. Am învățat să ne adaptăm, să ascultăm mai mult și să înțelegem că «jertfa» noastră zilnică este adesea nevăzută, dar esențială pentru bunul mers al comunităților.” Mulțumind tuturor pentru că au făcut ca Acțiunea Catolică să rămână un semn concret al iubirii lui Dumnezeu în mijlocul comunităților, i-a invitat să vizioneze cei trei ani, un frumos montaj de imagini ale activităților, realizat de Bogdan Chinez, responsabil al sectorului tineri, zona Roman.

Bernadeta Moreanu, secretar și administrator, pornind de la cuvintele lui Dumnezeu prin profetul Isaia: „Pentru că ești prețios în ochii mei, vrednic de cinste și eu pe tine te iubesc: dau oameni în locul tău și popoare, în locul sufletului tău” (Isaia 43,4) a mulțumit fiecăruia pentru că sunt parte din asociație și contribuie la bunul mers al acesteia, atât prin sprijinul financiar oferit, cât și prin mărturia de credință și participarea la activitățile parohiale, zonale și diecezane, prezentând pe scurt un bilanț al cheltuielilor principalelor activități adresate copiilor, tinerilor, adulților și membrilor consiliului diecezan.

Toate activitățile au fost realizate cu aportul și pasiunea neobosită a membrilor Consiliului diecezan, mandatul 2023-2026: Marius-Lucian Balint – președinte; coordonatori zonali: Iustina Farcaș, Eusebia Dancă, Cristina Patrașcu; sectorul adulți: Simona Enășoaie – vicepreședinte, Alina Cochiorca – responsabil zona Bacău; sector tineri: Andreea-Ștefana Vințilă – vicepreședinte, responsabili: Laurențiu Dîncă, Bogdan-Marcel Chinez, Antonina Ambăruș; sector copii: Georgiana Pustianu – vicepreședinte, responsabili: Ema Pal, Bianca Dogariu, Andrei Bereșoaie, secretar-administrator – Bernadeta Moreanu, cu sprijinul asistenților spirituali: părintele Felix Roca, părintele Iosif Dămătăr, părintele Marius Sabău, părintele Francisc Fărcășel și al consilierilor naționali: Dragoș Florean și Ana-Maria Tălmăcel. Folosind cuvintele sfântului apostol Paul din Scrisoarea către Coloseni: „Orice faceți să faceți din inimă, ca pentru Domnul, și nu ca pentru oameni, știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii! Pe Domnul Cristos îl slujiți” (3,23-24), în numele întregii asociații, Marius-Lucian Balint le-a mulțumit fiecăruia în parte, oferindu-le un tablou al familiei Consiliului diecezan.

A urmat prima sesiune statutară – alegerea membrilor Comitetului director, sesiune coordonată de prezidiul de validare a alegerilor și de numărare a voturilor, prezidiu format din: Cristina Mare, președinte diecezan în precedență, Gabriel Măriuț, secretar general în precedență și Blaj Irina – membru al Parohiei Mircești. După prezentarea procedurii de vot, președintele Comisiei de validare a alegerilor a invitat candidații să își prezinte motivația. În urma votului exercitat de delegațiile parohiale, Comitetul director pentru perioada 2026-2029 este format din: Marius Lucian Balint – președinte, Simona Enășoaie – vicepreședinte sector adulți, Andreea-Ștefana Vințilă – vicepreședinte sector tineri, Andreea Hol – vicepreședinte sector copii, Monica Jitaru – administrator diecezan. Pentru responsabilitatea de secretar diecezan a fost propusă Bernadeta Moreanu, propunere aprobată de adunarea generală. A urmat Sfânta Liturghie, momentul central al zilei, animată de grupul de instrumentiști al asociației. Ne-am bucurat de prezența pr. Leonard Farcaș, responsabil al Oficiului pentru Pastorația Copiilor, Tinerilor și Asociațiilor, de asistenți spirituali din precedență care au adus o contribuție prețioasă în formarea spirituală a membrilor asociației: pr. Felix Roca, pr. Iosif Dămătăr, pr. Marius Sabău; asistenți spirituali actuali: pr. Francisc Fărcășel, pr. Claudiu Cocuț, pr. Vasile Petrișor, pr. Gabriel Cocianga, pr. Eduard Amariei.

În cuvântul de învățătură, părintele Felix Roca a subliniat aspectul slujirii, toate sacrificiile pe care le facem sunt comprimate de dorința de slujire. Să avem curajul de a ne implica în comunitate, în parohie, la nivel zonal, diecezan, național, totul din convingerea că numeroasele daruri primite de la Dumnezeu nu le putem ține doar pentru noi, iar dacă le dăm mai departe viața noastră se schimbă, devine lumină pentru cei din jur. Tot ceea ce facem să fie împreună cu Cristos, pe el să îl mărturisim și el va face ca acțiunile noastre să rodească. Să facem ca Acțiunea Catolică să devină pasiune catolică, după îndemnul Papei Francisc, adresat Forumului Internațional al Acțiunii Catolice în aprilie 2017.

În încheierea Sfintei Liturghii, pr. Francisc Fărcășel a dat citirii mesajului Preasfințitului Iosif Păuleț care sublinia următoarele: „Acțiunea Catolică în multe parohii oferă o mărturie luminoasă despre rolul pe care fiecare botezat îl are în Biserică. Este frumos să vezi cum, la activitățile din parohii, se creează un lanț al credinței între generații, o simfonie între diferitele categorii de vârstă, o armonie în care fiecare botezat, de orice vârstă, se simte invitat să își trăiască pe deplin Botezul.” Pr. Leonard Farcaș, responsabilul Oficiului pentru Pastorația Copiilor, Tinerilor și Asociațiilor, și-a exprimat recunoștința față de responsabilii care au dedicat din timpul lor coordonării Acțiunii Catolice și a urat tuturor să fie „nu doar pasiune catolică ci și speranță catolică, o mărturie credibilă pentru toți aceea care încă nu cred că Isus cu adevărat a înviat!”

Mulțumind pentru mesajele încurajatoare, Marius-Lucian Balint, președintele reales, a subliniat că Acțiunea Catolică este a Bisericii, nu a apărut cu noi și nu se va termina cu noi și a salutat prezența edificatoare a unor președinți care au avut un rol important pe parcursul asociației: Anca Frona (Lucaci), Adriana-Mihaela Mardare (Ianuș) și Cristina Mare. Din 2005, Acțiunea Catolică Iași este membră fondatoare a Federației Acțiunea Catolică din România și ne-am bucurat de prezența în mijlocul nostru a Codruței Fernea, președintele Federației Acțiunea Catolică din România. După prânz a urmat a doua sesiune a alegerilor membrilor comitetelor zonale, realizată pe zone. Pentru perioada 2026 – 2029, au fost aleși responsabilii.

Președintele diecezan reales, Marius-Lucian Balint, a felicitat întreaga echipă, le-a mulțumit pentru dorința lor de slujire, pentru inimile curajoase puse în slujba lui Cristos, în Acțiunea Catolică, pentru mandatul 2026-2029, și a oferit fiecăruia cartea „A începe de la Isus” de Julianne Stanz. Pr. Francisc Fărcășel a mulțumit tuturor delegațiilor prezente și a încheiat ziua cu o rugăciune încununată de cântecul „Suntem chemați la iubire” și de trimiterea de a fi inimi curajoase în parohiile noastre. Mulțumim Institutului Teologic Franciscan din Roman pentru că ne-au primit cu inimi deschise, mulțumim tuturor participanților și asistenților spirituali, mulțumim bunului Dumnezeu pentru că ne însoțește în alegerile și în misiunea noastră! (Bernadeta Moreanu pentru Ercis.ro)

Cardinalul Re a citit mesajul Papei Leon înaintea celor adunați la Bazilica papală Santa Maria Maggiore – unde este înmormântat Papa Francisc – în timpul Liturghiei celebrate pentru a comemora un an de la moartea sa. Papa Leon și-a exprimat regretul că nu se află la Roma cu această ocazie, având în vedere călătoria sa apostolică de 11 zile în patru țări africane, dar i-a asigurat pe cei prezenți de apropierea sa spirituală, adresând cuvinte de apreciere pentru predecesorul și prietenul său.

„Moartea”, a reamintit mai întâi Sfântul Părinte credincioșilor, „nu este un zid, ci o ușă care se deschide larg către Milostivirea pe care Papa Francisc a proclamat-o neobosit”. În mesaj, Papa Leon și-a amintit de Papa Francisc ca de un misionar, care proclama Evanghelia milostivirii „tuturor, tuturor, tuturor”, așa cum a spus el de mai multe ori. „Roadele inspirate de mărturia sa de păstor devotat”, a remarcat el, „au atins inimile atâtor oameni, chiar până la marginile pământului, și datorită călătoriilor sale apostolice și mai ales acelei «călătorii» finale care a fost boala și moartea sa”.

Sfântul Părinte a recunoscut că acesta a slujit ca Succesor al lui Petru și Păstor al Bisericii Universale „într-o perioadă care a marcat – și continuă să marcheze – o schimbare de epocă, o schimbare de care era pe deplin conștient, oferindu-ne tuturor o mărturie curajoasă care reprezintă un patrimoniu semnificativ pentru Biserică”. Papa Leon a amintit că magisteriul defunctului Papă „a fost trăit ca acela al unui discipol-misionar, așa cum îi plăcea să spună”, subliniind că Papa Francisc „a rămas un discipol al Domnului, fidel Botezului său și consacrării sale în slujirea episcopală, până la sfârșit”.

Pontiful a mai spus că Papa Francisc, în continuitate cu predecesorii săi, a preluat moștenirea Conciliului Vatican II. În acest context, a amintit cum defunctul Papă a îndemnat Biserica „să fie deschisă misiunii, păstrătoare a speranței pentru lume, pasionată în proclamarea acelei Evanghelii care este capabilă să dea plinătate și fericire fiecărei vieți umane”. „Încă mai putem auzi răsunând îndemnurile sale, exprimate în cuvinte vii care au făcut Vestea Bună mai ușor de înțeles: milostivire, pace, fraternitate, mirosul oilor, spital de campanie și multe altele”. Fiecare dintre aceste expresii, a spus el, ne readuce la Evanghelia pe care a trăit-o, cu un limbaj nou care proclamă aceeași Evanghelie dintotdeauna.

În mesaj, Papa Leon a observat că Domnul l-a chemat pe Papa Francisc la Sine pe 21 aprilie anul trecut, „în inima luminii Paștelui”, astfel că și-a încheiat pelerinajul pământesc „în îmbrățișarea lui Cristos înviat, în acea «bucurie a Evangheliei» care a inspirat una dintre cele mai semnificative exortații apostolice ale sale”. Papa Francisc a nutrit o profundă devoțiune față de Maria de-a lungul întregii sale vieți, a mai amintit Pontiful, subliniind că a mers de multe ori la Bazilica Santa Maria Maggiore, locul înmormântării sale, și la numeroase sanctuare mariane din întreaga lume. Papa Leon a încheiat implorând-o pe Fecioara Maria, Mama Bisericii, să ne ajute în orice împrejurare să fim apostoli neobosiți ai Fiului ei divin și profeți ai iubirii Sale milostive.

Pontiful a declarat că lumea se confruntă cu evoluții care „zguduie fundamentele experienței umane” și a reiterat că este „datoria imperativă a autorităților civile și a politicii sănătoase de a înlătura obstacolele din calea dezvoltării umane integrale – o misiune întemeiată pe principiile fundamentale ale solidarității și destinației universale a bunurilor”. A indicat dezvoltarea tehnologică rapidă drept unul dintre factorii care agravează dezechilibrele globale. „Nu poate fi ignorat, de exemplu, faptul că evoluția tehnologică rapidă la care asistăm a accelerat speculațiile privind materiile prime”, a spus el. „Această schimbare pare să eclipseze imperative fundamentale precum protejarea creației, drepturile comunităților locale, demnitatea muncii și protecția sănătății publice.”

Amintind de Papa Francisc la prima comemorare a morții sale, Papa Leon a repetat condamnarea de către predecesorul său a sistemelor economice nedrepte, spunând: „Astăzi trebuie, de asemenea, să spunem «nu» unei economii a excluziunii și a inegalității. O astfel de economie ucide.” A adăugat că conflictele armate sunt din ce în ce mai legate de exploatarea petrolului și a rezervelor minerale. „De fapt, este și mai evident astăzi decât în anii trecuți că proliferarea conflictelor armate este adesea determinată de exploatarea zăcămintelor de petrol și minerale, care are loc fără a ține cont de dreptul internațional sau de autodeterminarea popoarelor.”

De asemenea, a avertizat că noile tehnologii sunt adesea dezvoltate și implementate în principal în scopuri militare, mai degrabă decât pentru binele comun. „Destinul umanității riscă să fie tragic compromis fără o schimbare de direcție în asumarea responsabilității politice și fără respectarea instituțiilor și acordurilor internaționale.” Papa a sosit la Malabo și a fost întâmpinat cu bucurie de mulțimile care s-au adunat pe străzile capitalei. Ulterior, a avut o întâlnire privată de aproximativ 30 de minute cu președintele Teodoro Obiang Nguema Mbasogo, care conduce țara din 1979 și care l-a primit și pe Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea în timpul vizitei sale din 1982.

În discursul său, Pontiful a amintit că Papa Ioan Paul al II-lea l-a descris pe președinte drept „centrul simbolic către care converg aspirațiile vii ale unui popor” pentru libertate, dreptate și respectarea drepturilor – cuvinte despre care „rămân actuale și care reprezintă o provocare pentru oricine este însărcinat cu responsabilități publice”. Papa a reflectat, de asemenea, asupra imaginii Sf. Augustin a „orașului lui Dumnezeu” și a „orașului pământesc”, observând că fiecare persoană arată prin deciziile zilnice cărui oraș aparține.

Referindu-se la noua capitală planificată a Guineei Ecuatoriale, Ciudad de la Paz, a spus că numele acesteia „pare să fie un ecou al orașului biblic Ierusalim” și ar trebui să determine fiecare persoană să se întrebe „în ce oraș dorește să slujească”. A spus că creștinii sunt chemați să trăiască în orașul pământesc, păstrându-și în același timp inima fixată pe adevărata lor patrie, orașul ceresc, și a îndemnat la eliberarea de „căutarea bogăției nedrepte și de iluzia dominației”.

Papa Leon a prezentat doctrina socială a Bisericii ca o resursă nu numai pentru catolici, ci și pentru toți cei care caută să răspundă la tulburările moderne, punând pe primul loc „împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Sa”. „Aceasta este o dimensiune fundamentală a misiunii Bisericii: să contribuie la formarea conștiințelor prin proclamarea Evangheliei, furnizarea de criterii morale și principii etice autentice – toate acestea respectând libertatea individuală și autonomia națiunilor și a guvernelor lor.” Numind Guineea Ecuatorială „o țară tânără”, a spus că Biserica este pregătită să ajute la formarea „conștiințelor libere și responsabile” pentru a construi un viitor drept. „Într-o lume rănită de aroganță, oamenii au foame și sete de dreptate”, a spus el. „Este necesar să îi încurajăm pe cei care cred în pace și să îndrăznească să se angajeze în politici «contracurentului» – cele care pun binele comun în centrul lor”.

Sfântul Părinte a încheiat cu un apel la formarea tinerilor și la curaj moral: „Este nevoie urgentă de curajul unor noi viziuni și de un pact educațional care să le ofere tinerilor spațiu și încredere”. „Să mergem împreună, cu înțelepciune și speranță, spre orașul lui Dumnezeu, care este orașul păcii”, a spus el. În comentariile de întâmpinare a Papei, Obiang a remarcat că vizita are loc în timpul celei de-a 170-a aniversări a evanghelizării Guineei Ecuatoriale, unde a spus că aproximativ 90% din populație este catolică, ceea ce o face „o enclavă favorabilă pentru creștinism în Africa Centrală”.

„Aș dori să îmi amintesc, la această primă comemorare a morții sale, de Papa Francisc, care a dat și a oferit atât de mult Bisericii prin viața sa, mărturia sa, cuvintele și acțiunile sale”, a spus Suveranul Pontif. A spus despre Papa Francisc că a oferit mult Bisericii prin trăirea „apropierii de cei mai săraci, cei mai mici, bolnavi, copii și bătrâni” și prin exemplul vieții și predicării sale. A subliniat, de asemenea, accentul pus de predecesorul său pe fraternitatea universală, spunând că a căutat să promoveze respectul autentic pentru fiecare bărbat și femeie și să încurajeze un spirit de fraternitate înrădăcinat în Evanghelie.

Sfântul Părinte a mai amintit mesajul de milostivire al Papei Francisc, de la primul său Angelus la Liturghia din 17 martie 2013, înainte de inaugurarea oficială a pontificatului său, când a predicat despre femeia prinsă în adulter și a vorbit „din inimă” despre milostivirea lui Dumnezeu. A spus că Pontiful argentinian a împărtășit cu întreaga Biserică mesajul iubirii, iertării și milostivirii lui Dumnezeu și a indicat în special Jubileul extraordinar al milostivirii ca parte a acestei moșteniri. „Să ne rugăm ca el să se bucure deja de milostivirea Domnului și să mulțumim Domnului pentru marele dar al vieții Papei Francisc pentru întreaga Biserică și pentru întreaga lume”, a spus Papa Leon.

Sfântul Părinte a răspuns apoi întrebărilor jurnaliștilor despre Biserica din Angola, unde tocmai a încheiat o vizită. Întrebat despre cooperarea dintre Biserică și stat, a spus că cele două pot lucra împreună pentru binele oamenilor, păstrând în același timp roluri distincte. A afirmat că a discutat despre îngrijirea sănătății și educație cu președintele Angolei, inclusiv despre modalități de îmbunătățire a serviciilor publice și de extindere a spitalelor și a altor instituții. Și a adăugat că Biserica are, de asemenea, datoria de a apăra drepturile tuturor oamenilor prin mărturia și predicarea sa.

Întrebat dacă Angola ar putea avea într-o zi un Cardinal, Papa Leon a spus că nu a fost luată nici o decizie cu privire la crearea de noi Cardinali și că problema ar trebui să fie luată în considerare într-un context global mai larg. Totuși, a spus că o astfel de posibilitate ar putea fi luată în considerare în viitor. Referitor la posibilitatea înființării de noi Dieceze în Angola, a spus că creșterea Bisericii în această țară este încurajatoare și subliniază nevoia de evanghelizare continuă. A spus că Episcopii locali, în colaborare cu Nunțiul Apostolic, ar putea ajuta la determinarea locurilor în care ar putea fi necesare noi Dieceze, astfel încât păstorii să poată fi mai aproape de credincioși.

Guineea Ecuatorială este ultima oprire din turneul african al Sfântului Părinte, care a inclus și Algeria, Camerun și Angola. Primul său eveniment programat în țară este un discurs adresat președintelui și autorităților civile la Palatul prezidențial. De asemenea, urmează să viziteze campusul universitar care îi poartă numele, unde se va adresa reprezentanților lumii culturale, alte întâlniri fiind la spitalul de psihiatrie Jean Pierre Olie, respectiv una cu Episcopii țării. Pe 22 aprilie, Pontiful urmează să se deplaseze la Mongomo pentru a celebra Liturghia la Bazilica Neprihănitei Zămisliri și pentru a vizita Școala Tehnologică Papa Francisc, numită după predecesorul său.

Ulterior, se va deplasa la Bata, capitala politică a țării. În Bata, este așteptat să viziteze o închisoare, să se roage la un memorial pentru victimele exploziei de la depozitul de arme din 7 martie 2021, care a ucis 20 de persoane și a rănit alte aproximativ 500, și să se întâlnească cu tineri și familii. Papa urmează să încheie călătoria pe 23 aprilie cu o Liturghie finală înainte de a se întoarce la Roma.

Activitățile au fost concentrate în următoarele teme: prezentarea aspectelor promovate de CEEC în parteneriat cu alte instituții internaționale: OIEC – Oficiul Internațional al Educației Catolice (oiecinternational.com/), OIDEL – Organizație non-guvernamentală pentru promovarea dreptului la educație și a drepturilor umane (www.oidel.org/); prezentarea studiului de cercetare antropologică a reformelor în educație IMANARE (imanare.eu/), în care CEEC are statut de partener – descoperind omul din spatele reformelor educaționale europene, acest proiect european Erasmus+ investighează presupunerile ascunse despre umanitate care modelează reformele educaționale în Europa; prezentarea de etapă a unui studiu în dezvoltare, la care participă toate țările membre ale CEEC, cu privire la rolul actual al școlilor catolice în Europa; prezentarea proiectului SPIRITUS, care a început în Australia și care se extinde și în Europa, prin care se intenționează o reînvigorare a învățământului catolic; aspecte administrative ale CEEC.

Din partea Secretariatului Național al Educației Catolice din România a participat pr. Riba Ion. Fondat în 1974 ca secretariat regional al Biroului Internațional pentru Educație Catolică, Comitetul European pentru Educație Catolică (CEEC) este astăzi o asociație internațională non-profit. Acesta servește ca organism de cooperare pentru 29 de rețele de educație catolică din 29 de țări din Europa Centrală, de Est și de Vest: Albania, Austria, Belgia (de limbă flamandă și francofonă), Bosnia și Herțegovina, Croația, Republica Cehă, Danemarca, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Letonia, Malta, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Elveția, Ucraina, Anglia și Scoția. CEEC este un loc de întâlnire pentru liderii acestor rețele, precum și un centru de cercetare și informare. În plus, acționează ca un susținător al educației catolice independente pe lângă diverse organisme europene. Astfel, CEEC reprezintă peste 35.000 de școli și aproximativ 8 milioane de elevi.

La începutul Sf. Liturghii cei 56 de tineri, care s-au pregătit pentru a primi Sacramentul maturității creștine, au intrat în procesiune împreună cu asistența liturgică, și au ocupat locurile pregătite pentru ei în sanctuar. În numele comunității, Mons. Johann Dirschl, Vicar general, a fost salutat de p. István Barazsuly SDS și de un tânăr candidat la mirungere. În cadrul Sfintei Liturghii, la întrebarea dacă tinerii candidați sunt vrednici pentru a primi Sacramentul Mirului, p. Barazsuly a răspuns: „Ei au fost instruiți în învățăturile credinței și și-au pregătit sufletul spovedindu-se și împărtășindu-se. De aceea socotim că sunt vrednici de a primi Taina Duhului Sfânt și de a deveni luptători ai lui Cristos.” „Știți voi ce săvârșește Duhul Sfânt în voi?”, a fost întrebarea adresată tinerilor, la care ei au răspuns: „Știm. Duhul Sfânt vrea să ne sfințească și să ne întărească, ca să ne mărturisim credința cu statornicie și ca să putem trăi așa cum ne învață această credință.”

În predica sa, Mons. Johann Dirschl a transmis: „Am venit să-l sărbătorim pe Duhul Sfânt. El este cel care conduce Biserica. Astăzi ne rugăm cu toții ca Duhul lui Dumnezeu să îi întărească pe tinerii noștri. Veni Sancte Spiritus – ne rugăm astăzi, pentru ca Duhul Sfânt să se reverse asupra noastră cu darurile Sale, despre care am auzit în cea de-a doua lectură: «Căci unuia [îi este dat] prin Duhul cuvântul înțelepciunii, altuia, cuvântul cunoașterii, după același Duh, iar altuia, datorită aceluiași Duh, credința, altuia, darul vindecărilor, prin același unic Duh; unuia [îi este dată] puterea de a face minuni, altuia, profeția, altuia, discernământul duhurilor, altuia, varietatea limbilor, iar altuia, interpretarea limbilor.»”

Un moment important al Sfintei Liturghii a fost reînnoirea făgăduințelor de la Botez, după care tinerii candidați, însoțiți de nașii lor, s-au prezentat în fața Vicarului general pentru conferirea Sfântului Mir prin ungerea pe frunte cu Sfânta Crismă, însoțită de cuvintele: „Primește pecetea darului Duhului Sfânt”. Sfânta Liturghie s-a încheiat cu mulțumiri adresate din partea p. Barazsuly și a tinerilor pentru celebrarea Sfintei Liturghii comunitare și administrarea Sf. Mir, sr. Andreea Andrieș care s-a ocupat de pregătirea lor, părinților și nașilor, care îi însoțesc pe candidați pe drumul credinței. (Biroul de presă al Episcopiei de Timișoara)

Parohia, dedicată Fecioarei de la Fatima și construită de franciscanii capucini în 1963, l-a întâmpinat pe Pontif cu o recepție festivă. Doi copii l-au întâmpinat la intrare cu flori, în timp ce tinere îmbrăcate în fuste roșii dansau în piața bisericii în așteptarea sosirii sale. Această oprire a fost unul dintre ultimele evenimente publice ale Sfântului Părinte în Angola înainte de plecarea sa marți spre Guineea Ecuatorială, ultima etapă a călătoriei sale în Africa. Papa Leon a mulțumit Bisericii din Angola pentru vitalitatea și spiritul misionar, spunând clerului și călugărilor că Domnul vede generozitatea cu care și-au îmbrățișat vocația. „Merită, așadar, să vă deschideți inimile complet către Cristos!”, a spus el. „Nu vă fie teamă să spuneți «da» lui Cristos, să vă modelați viețile în întregime după a Lui! Nu vă temeți de ziua de mâine, căci aparțineți complet Domnului.”

Adresându-se în special seminariștilor și celor aflați în formare, a subliniat dăruirea totală de sine lui Dumnezeu în viața preoțească și în viața consacrată. „Merită să-l urmați în ascultare, sărăcie și celibat. El nu vă ia nimic! Singurul lucru pe care ni-l ia și îl ia asupra Sa este păcatul. Da, de la El primiți totul”, a spus el. Papa a subliniat, de asemenea, importanța cateheților, numind slujirea lor o expresie fundamentală a vieții ecleziale în Africa. „În special în Africa, aceasta este o expresie fundamentală a vieții Bisericii, care poate servi drept inspirație pentru comunitățile catolice din întreaga lume”, a spus el.

La cincizeci de ani de la independența Angolei, Sfântul Părinte a reflectat asupra viitorului țării și asupra datoriei creștine de a contribui la modelarea acestuia. „Toți angolezii, fără excepție, au dreptul să construiască această țară și să beneficieze de ea în mod echitabil; totuși, discipolii Domnului au datoria de a face acest lucru conform legii carității.” A încadrat această responsabilitate mai presus de toate ca o chemare la fidelitate față de Cristos. Referindu-se la actualul plan pastoral trienal al Episcopilor angolezi, „Discipoli fideli, discipoli bucuroși”, a spus că prima cale pe care Domnul o deschide înaintea Bisericii este fidelitatea.

„Prima cale este fidelitatea față de Cristos”, a spus el, îndemnând la formare continuă, vigilență în integritatea personală și perseverență „în vestirea veștii bune a păcii”. Papa Leon a spus că formarea trebuie să fie înrădăcinată nu numai în studiu și în structurile pastorale, ci și într-o viață contemplativă hrănită de rugăciune, adorare și cultivarea mai largă a persoanei umane. „Formarea este mult mai amplă”, a spus el. „Ea privește unitatea vieții noastre interioare, grija față de noi înșine și față de darul lui Dumnezeu pe care l-am primit… prin apel la literatură, muzică, sport, arte în general și, mai presus de toate, rugăciunea de adorare și contemplare.”

De asemenea, i-a încurajat pe clerici și pe călugări să rămână aproape de oameni, în special de cei săraci, și să respingă privilegiile, aroganța și egocentrismul. „Nu vă detașați de oameni, în special de cei săraci, și evitați căutarea privilegiilor”, a spus el. A mulțumit în mod special familiilor, numindu-le indispensabile în cultivarea vocațiilor și rugând rudele să îi sprijine pe preoți și pe călugări cu rugăciune și sfaturi sincere, mai degrabă decât să caute avantaje personale din slujirea lor eclezială.

După obținerea independenței în 1975, Angola a fost cufundată într-un război civil care a durat până în 2002. Lungul conflict a lăsat cicatrici durabile, făcând ca mesajul Bisericii de reconciliere și pace să rezoneze în mod special astăzi. Referindu-se la istoria conflictelor din Angola, a spus că fidelitatea Bisericii astăzi este legată în mod special de proclamarea păcii. „În trecut, ați dat dovadă de curaj în denunțarea flagelului războiului”, a spus el. „Contribuția voastră este larg recunoscută și apreciată. Dar această responsabilitate nu s-a încheiat!” A îndemnat Biserica să promoveze un sentiment reînnoit de reconciliere prin educarea oamenilor în căile păcii și prin cinstirea celor care au învățat să ierte după ce au îndurat suferința. „Prin urmare, este esențial ca, interpretând evenimentele actuale cu înțelepciune, să nu încetați niciodată să denunțați nedreptățile, oferind soluții în conformitate cu caritatea creștină.”

Sfântul Părinte a îndemnat, de asemenea, Biserica să continue să coopereze la „dezvoltarea integrală” a țării, în special prin educație și îngrijire medicală. „Continuați să fiți o Biserică generoasă, cooperând la dezvoltarea integrală a țării voastre”, a spus el. A încheiat subliniind mărturia celor care și-au dat viața pentru Angola și pentru Evanghelie. „Amintiți-vă mărturia eroică a credinței dată de angolezi – bărbați și femei, misionari născuți aici sau veniți din străinătate – care au avut curajul să își dea viața pentru acest popor și pentru Evanghelie, preferând moartea în locul trădării dreptății, adevărului, milostivirii, carității și păcii lui Cristos”, a spus el.

2. Inflexiunea Curbei – Expoziție de artă vizuală în Palatul Episcopal
Sâmbătă, 25 aprilie, la ora 16.00, va avea loc în Palatul Episcopal Romano-Catolic din Oradea vernisajul expoziției de artă vizuală Inflexiunea Curbei. Expoziția organizată de către Episcopia Romano-Catolică din Oradea și Asociația Culturală Art Flora Oradea, prezintă peste 50 de lucrări realizate în tehnici variate: pictură de șevalet (acrilic, ulei), grafică, gravură intaglio, colaj, video-colaj, colaj digital și spray peste șablon.

Expun: Ruxandra Crăița Băltățescu, Estela Maria Duma, Alexandra Regina Kery, Răzvan Andrei Olariu, Elizabeta Gabriela Pater, Natalia Maria Silaghi, Anna Isabelle Turkalj, Alexia Maria Vereș și Florina Silvia Iepure – coordonatoarea grupului format cu ani în urmă în cadrul cercului de specialitate al Palatului Copiilor din Oradea. Studenți și absolvenți în domeniul Artelor vizuale, majoritatea cu vârsta sub 27 de ani, expozanții se remarcă până acum prin participări la tabere, concursuri și expoziții naționale și internaționale.

Titlul expoziției preia un concept din matematică și filosofie: punctul de inflexiune este momentul în care o curbă schimbă sensul de la convex la concav. Expoziția aplică această metaforă deopotrivă artei și realității sociale: lucrările reflectă căutările unei generații crescute în România tranziției post-1990, marcată de neclarități ideatice și de tensiunea dintre memorie și proiect.

Curatoriatul este asigurat de prof. univ. dr. Aurel Chiriac – critic și istoric de artă, care va lua cuvântul la deschiderea expoziției – și dr. Florina Silvia Iepure. Catalogul expoziției este publicat de Editura Primus Oradea, cu text critic semnat de prof. univ. dr. Aurel Chiriac. Expoziția va putea fi vizitată în perioada 25 aprilie – 23 mai 2026.

3. Serile Muzicale Kaganovskiy
În data de 29 aprilie 2026, la ora 19.00 va avea loc următorul concert din Serile Muzicale Kaganovskiy.

INTERPREȚI
Dimitri Ashkenazy – clarinet
Artur Kaganovskiy – vioară
Jackie Xiao – vioară
Kaganovskiy Eszter – violă
Sviatoslav Perepelytsia – violoncel

PROGRAM
Herbert Howells (1892-1983) Cvintet rapsodic pentru clarinet și coarde, op.31
Maurice Ravel (1875-1937) Cvartet de coarde în Fa major
Samuel Coleridge-Taylor (1875-1912) Cvintet pentru clarinet și coarde în Fa diez major, op.10

Bilete pot fi cumpărate de la recepția Palatului Episcopal la prețul de 60RON respectiv 90RON

Serviciul de presă al Episcopiei Romano-Catolice de Oradea
tel. 0259-411180

De la începutul sosirii sale în Africa Subsahariană – mai întâi în Camerun și apoi în Angola – Papa Leon a fost întâmpinat cu căldură de credincioși. În Saurimo, un oraș din nord-estul Angolei, atmosfera care l-a întâmpinat luni pe Pontif a fost marcată de o credință plină de veselie. Toată lumea l-a întâmpinat pe succesorul lui Petru cu cântece, dansuri și aplauze. În ciuda căldurii intense, ajungând pe esplanadă înainte de Liturghie, Sfântul Părinte i-a salutat pe cei aproximativ 60.000 de credincioși de toate vârstele – veniți din întreaga regiune și din Diecezele învecinate – făcând un circuit în papamobil. „Este pentru prima dată când un Papă depășește centura de coastă a Angolei și vine – folosind limbajul Papei Francisc – la periferii”, a declarat directorul biroului de comunicare al Arhidiecezei de Saurimo. „Aceasta este o regiune bogată în diamante, dar există și o mare sărăcie, iar el vine aici pentru a arăta realitatea noastră. Pentru noi, prezența Sfântului Părinte în regiunea noastră este o mare bucurie.”

„Este un moment unic și de neuitat în viața mea și în viața numeroșilor pelerini care se află astăzi aici”, a declarat la Liturghie Filomena Vunda, care lucrează la secretariatul pastoral al Arhidiecezei de Malanje, pentru ACI Africa, serviciul înfrățit al EWTN News in Africa. Vunda i-a încurajat pe necatolicii din Angola să „țină cont de cuvântul nostru african «Ubuntu»: Fericirea celorlalți depinde de mine; fericirea mea depinde exclusiv de fericirea celorlalți”. Ubuntu este o filosofie africană despre interconectarea umană. Poate fi tradus prin: „Eu sunt pentru că noi suntem”.

În omilia sa de la Liturghie, concelebrată de Episcopii angolezi, Papa Leon a spus: „În fiecare parte a lumii, Biserica trăiește ca un popor care merge ca discipoli ai lui Cristos, Fratele și Răscumpărătorul nostru”. „El, Cel Înviat, ne luminează calea către Tatăl și cu puterea Duhului ne sfințește pentru ca noi să ne transformăm modul de viață în conformitate cu iubirea Sa”, a spus el. „Aceasta este vestea bună, Evanghelia care curge prin venele noastre ca sângele, susținându-ne în călătorie. O călătorie care m-a adus astăzi aici la voi!”

Comentând Evanghelia zilei, Pontiful a reflectat: „Într-adevăr, când Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om, a făcut minuni uimitoare pentru a manifesta voința Tatălui: a făcut să strălucească lumina în întuneric dând vedere orbilor, a dat glas celor oprimați dezlegând limbile celor muți, a potolit setea noastră de dreptate înmulțind pâinea pentru cei săraci și slabi. Oricine a auzit despre aceste fapte a pornit în căutarea lui Isus. În același timp, Domnul se uită în inima noastră și ne întreabă dacă îl căutăm din recunoștință sau din interes personal, din calcul sau din iubire.” „Domnul însuși spune: « mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat» (Ioan 6,26). Cuvintele Sale dezvăluie planurile celor care nu vor să întâlnească o persoană, ci vor să consume lucruri. Mulțimea îl vede pe Isus ca pe un mijloc pentru atingerea unui scop, un furnizor de servicii. Dacă nu le-ar fi dat ceva de mâncare, acțiunile și învățăturile Sale nu i-ar fi interesat.”

„Acest lucru se întâmplă”, a explicat Papa Leon al XIV-lea, „atunci când credința autentică este înlocuită cu practici superstițioase, în care Dumnezeu devine un idol care este căutat doar atunci când este avantajos pentru noi și doar atâta timp cât este așa. Chiar și cele mai frumoase daruri ale Domnului, care sunt întotdeauna spre binele poporului Său, devin un pretext, un premiu sau o monedă de schimb și sunt interpretate greșit de cei care le primesc.” „Cât de diferită este atitudinea lui Isus față de noi”, a continuat Pontiful. „Totuși, El nu respinge această căutare nesinceră, ci încurajează convertirea ei… Cristos ne cheamă la libertate: El nu vrea slujitori sau clienți, ci caută frați și surori cărora să li se poată dedica în totalitate.” „De aceea”, a continuat Sfântul Părinte, „îndemnul pe care Domnul îl adresează mulțimii se transformă într-o invitație: «Lucrați nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viața veșnică» (Ioan 6,27)”.

„Darul său aruncă lumină asupra situației noastre actuale”, a continuat. „Putem vedea astăzi cum speranța multor oameni este frustrată de violență, exploatată de cei puternici și înșelată de cei bogați. În consecință, atunci când nedreptatea corupe inimile, pâinea tuturor devine posesia câtorva.” „În fața acestor rele, Cristos aude strigătul poporului și reînnoiește istoria noastră, ridicându-ne din fiecare cădere, consolându-ne în fiecare suferință și încurajându-ne în misiunea noastră”, a spus el. „Toate acestea”, a îndemnat Papa, „înseamnă că, în lumina uceniciei noastre, călătoria eclezială este un «sinod al învierii și al speranței», așa cum a afirmat Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea în exortația sa apostolică Ecclesia in Africa. Să mergem în această direcție înțeleaptă! Cristos însuși ne călăuzește și ne întărește călătoria, o călătorie pe care vrem să învățăm să o trăim din ce în ce mai mult așa cum trebuie, adică în mod sinodal.”

Papa a încheiat amintind importanța martirilor și a sfinților, a căror mărturie „ne încurajează și ne împinge pe o cale a speranței, a reconcilierii și a păcii, de-a lungul căreia darul lui Dumnezeu devine responsabilitatea capului de familie, în comunitatea creștină, în societatea civilă”. „Vitalitatea vocațiilor pe care le experimentați [în Angola]”, a spus el, „este un semn că răspundeți darului Domnului, care este întotdeauna abundent pentru cei care îl primesc cu inimă curată”.

Sâmbătă, 18 aprilie, porțile colegiului nostru s-au „deschis” pentru elevii claselor a VIII-a. Dimineața i-a găsit pe elevii și pe profesorii noștri la Colegiul Național Catolic într-o atmosferă plină de entuziasm, emoție și voie bună, în așteptarea viitorilor liceeni. În amfiteatru, printre locurile ocupate, părintele director Petru-Sebastian Tamaș a realizat o scurtă introducere a colegiului nostru în ansamblu, pentru ca mai apoi prof. Gabriela Verdeș să prezinte oferta educațională pentru următorul an școlar.

Elevii colegiului nostru au fost invitați să își expună punctul de vedere în mod public în fața viitorilor liceeni, tocmai pentru a-i sprijini în decizia pe care aceștia o vor lua și care va avea o influență majoră asupra viitorului lor. Nelipsit, Corul „Flores Amicitiae” i-a delectat pe cei prezenți prin momentul artistic pregătit în cadrul acestei zile speciale. În continuare, viitorii liceeni au fost împărțiți pe ateliere pentru a putea participa la diverse activități, fiind coordonați de către domnii profesori. După finalizarea acestora, elevii au avut parte de un scurt moment de rugăciune și reculegere, pentru a-și putea continua apoi programul.

Cu ocazia acestei zile, elevii de clasa a VIII-a au beneficiat de oportunitatea de a cunoaște o familie numeroasă și frumoasă, alcătuită din profesori și elevi. Membrii acestei instituții promovează idealul unui viitor reușit, lucru demonstrat prin performanțele elevilor noștri, coordonați de către domnii profesori, a căror emblemă este profesionalismul. Nu este un colegiu strict, ci un colegiu care garantează reușita. O „familie” în care te simți acceptat și sprijinit.

Așteptăm cu drag noii elevi să ni se alăture și să scrie, alături de noi, povestea unor noi începuturi frumoase. Fiecare pas făcut în cadrul acestui colegiu reprezintă o oportunitate de a crește, de a învăța și de a deveni cea mai bună versiune a propriei persoane. Ziua Porților Deschise nu a fost doar un eveniment, ci o invitație sinceră către descoperire și apartenență la o comunitate care își asumă în mod responsabil rolul de a forma caractere și de a inspira destine. (Amalia-Ofelia Biro pentru Ercis.ro)

„M-a frapat să aflu că voi numiți acest loc «lar», care înseamnă «acasă»”, a spus el. „Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest lucru și sper că voi toți sunteți cu adevărat capabili să trăiți aici într-o atmosferă de familie cât mai mult posibil.” „Lui Isus îi plăcea să fie acasă la prietenii Săi”, a amintit el. „Mi-ar plăcea să cred că și Isus trăiește aici, în această casă. Da, El locuiește printre voi ori de câte ori încercați să vă iubiți și să vă ajutați reciproc ca frați și surori. Atunci când vă iertați reciproc și căutați reconcilierea după o neînțelegere sau o mică ofensă, El este aici printre voi. Când voi toți, sau chiar unii dintre voi, vă rugați împreună cu simplitate și umilință, El este aici printre voi.”

„Grija față de cei mai slabi”, a conchis Pontiful, „este un semn foarte important al calității vieții sociale a unei națiuni. Să nu uităm că bătrânii nu au nevoie doar de asistență, ci în primul rând trebuie ascultați, pentru că ei păstrează înțelepciunea unui popor.” După vizita la azilul de bătrâni, Papa Leon a mers pe esplanada deschisă din Saurimo pentru celebrarea Liturghiei. Saurimo, ridicată la rang de Dieceză de Papa Paul al VI-lea în 1975, a fost ulterior transformată în Arhidieceză de Papa Benedict al XVI-lea, la doi ani după călătoria sa apostolică în Angola, în martie 2009.

Ziua de sâmbătă a continuat într-o atmosferă de comuniune și apropiere. După Sfânta Liturghie de dimineață, Episcopul s-a întâlnit cu copiii, adolescenții, tinerii și voluntarii comunității, oferindu-le un cuvânt părintesc și încurajator. În continuare, a vizitat Centrul de abilitare și reabilitare pentru persoane adulte cu dizabilități, unde a împărtășit un mesaj de speranță și solidaritate. După-amiaza a fost dedicată întâlnirilor personale cu credincioșii, iar seara, dialogului cu membrii consiliului parohial, evidențiind importanța implicării și a responsabilității în viața Bisericii.

Punctul culminant al vizitei pastorale a fost celebrat în Duminica a III-a din timpul pascal. În filiala din Vermești, credincioșii au participat la Sfânta Liturghie și au avut ocazia de a se apropia de Sacramentul Reconcilierii, iar la final au fost salutați de Excelența Sa. La Comănești, Sfânta Liturghie pontificală a reunit întreaga comunitate în jurul altarului, într-un moment de profundă comuniune. În cuvântul său, Episcopul a încurajat credincioșii să rămână statornici în credință și generoși în faptele iubirii creștine. Vizita s-a încheiat într-o atmosferă de recunoștință și bucurie, lăsând în inimile tuturor amintirea unei întâlniri autentice cu Păstorul Diecezei. Pentru comunitatea din Comănești, aceste zile au fost cu adevărat un timp de har, care va continua să rodească în viața de credință a fiecăruia. (Georgiana-Denisa Hodorog pentru Ercis.ro)

În cuvântul introductiv, Episcopul Diecezan i-a salutat pe confrații în preoție și pe credincioșii sosiți din Turnu, Bocșa Montană, Dognecea, Gătaia, precum și din Ungaria, și l-a felicitat pe preotul jubiliar. „Drumul vocației preoțești nu este lipsit de dificultăți, mai ales acum, la bătrânețe, când fiecare cruce oferită devine har, care întărește și aduce pace sufletească. Anii trăiți în fidelitate dau mărturie despre faptul că acolo unde omul se dăruiește lui Dumnezeu, El înmulțește roadele în tăcere, cu perseverență și iubire. Dragă confrate jubilant, pentru mine este o mare onoare să celebrăm împreună această Sfântă Liturghie de mulțumire în Catedrala noastră. Acum, când îi mulțumești Domnului cu inimă recunoscătoare pentru vocația ta și pentru harul celor șaizeci de ani de slujire preoțească, preoții și credincioșii care sărbătoresc împreună cu tine, întreaga Dieceză, îți mulțumesc pentru slujirea ta fidelă și sinceră, pentru grija și atenția arătate tinerilor și vârstnicilor, bolnavilor și celor suferinzi”, a spus Păstorul Diecezei.

Preotul în vârstă, cu mobilitate redusă și care a celebrat Sf. Liturghie de diamant în scaunul cu rotile, a fost înconjurat la altar cu atenție și sprijin de către pr. arhidiacon Árpád Király, paroh de Arad-Șega, pr. Nikola Lauš, directorul Cancelariei Episcopale, și pr. Gábor Czank, paroh din Gyomaendrőd, care în predica sa rostită în limbile maghiară și română a împărtășit și numeroase amintiri personale. „Din mai multe motive, această sărbătoare este emoționantă pentru mine. În primul rând pentru că pot rosti câteva cuvinte la Sf. Liturghie de diamant a preotului care m-a botezat acum 46 de ani în biserica parohială din Turnu. Este prezent și preotul care m-a pregătit pentru Sacramentul Sf. Mir. Și pot fi din nou în această biserică în care, în anii de liceu, am stat ani la rând în a doua sau a treia bancă.”

„Viața părintelui Francisc Ebenspanger a început în 1943, în localitatea Tormac, într-o familie foarte credincioasă și într-o comunitate la fel de devotată, atât catolică, cât și reformată. După școlile locale au urmat Școala de Cantori din Alba Iulia și seminarul teologic, pe care l-a absolvit în 1966, chiar în această zi, 17 aprilie, fiind hirotonit preot de Venerabilul Áron Márton, Episcop de Alba Iulia. Atunci motto-ul său a fost primul rând din rugăciunea Magnificat: «Sufletul meu îl preamărește pe Domnul». Și, de fapt, dacă privim viața părintelui Francisc, aceste șase decenii despre aceasta au vorbit: despre preamărirea lui Dumnezeu”, a spus pr. Czank, subliniind în cele ce urmează devoțiunea mariană a pr. Ebenspanger, pregătirea sa conștiincioasă pentru Sfânta Liturghie și modul în care a purtat cu rugăciune și seninătate boala și încercările bătrâneții. „Această cruce părintele Francisc o poartă în fiecare zi, așa cum în fiecare zi ia în mână breviarul, Rozariul și îl preamărește pe Dumnezeu”, a adăugat pr. Gábor Czank.

La finalul Sfintei Liturghii de Diamant, părintele pensionar Francisc Ebenspanger a dorit să mulțumească pentru atenția arătată: „Vă mulțumesc din inimă că ați venit la această Sfântă Liturghie în care am adus mulțumire lui Dumnezeu Atotputernicul pentru cei șaizeci de ani de Preoție. Vă rog ca și în viitor să vă gândiți la mine și să vă rugați pentru mine. Binecuvântarea lui Dumnezeu să vă însoțească pe toți.” După Sfânta Liturghie s-au oferit sărbătoritului buchete de flori și urările de bine. Cei prezenți au dat mâna cu părintele jubilant, unii cu bucurie, alții cu emoție, iar el a avut pentru fiecare un cuvânt bun, un mesaj. Sărbătoarea s-a încheiat cu o agapă în curtea Episcopiei de Timișoara. Bucuria Sf. Liturghii de diamant a oglindit din nou faptul, că acolo unde un preot slujește cu fidelitate, binecuvântarea lui Dumnezeu se arată și în viața comunității. (Biroul de presă al Episcopiei de Timișoara)

La celebrare au participat aproximativ 600 de credincioși veniți din comunitățile românești din Prato, Torino, Milano, Verona, Padova, Schio și Pordenone, dând mărturie despre vitalitatea și credința vie a diasporei românești din această parte a Italiei. Cuvântul de învățătură a fost rostit de Mons. Isidor Iacovici, responsabil pentru clerul român din Italia. În predica sa, acesta a subliniat valorile fundamentale ale unei comunități autentice: credința, unitatea și slujirea. Totodată, a evidențiat responsabilitatea păstorilor de a-și iubi turma mai presus de toate, urmând exemplul lui Cristos, Păstorul cel Bun.

La finalul celebrării, după salutul și mulțumirea pr. capelan Petru-Clementin Stoica, atmosfera de comuniune s-a prelungit într-un moment de fraternitate și bucurie, în care toți participanții au avut ocazia să guste din bucatele tradiționale românești: sarmale, tochitură și cozonac. Sărbătoarea a continuat într-o notă de veselie autentică, fiind încinsă o horă a unirii și a iubirii frățești, simbol al legăturii profunde dintre cei prezenți. Vizita Episcopului Petru la Verona va continua pe parcursul a trei zile, timp în care acesta își dorește să fie aproape de comunitățile românești din Verona și împrejurimi. Duminică, 19 aprilie, va celebra din nou o Sfântă Liturghie pentru comunitatea din Verona, urmând ca de la ora 15:00 să celebreze Sfânta Liturghie de hram a comunității din Castel d’Ario, Mantova, marcând astfel un nou moment de har și comuniune pentru credincioșii români.

Această întâlnire rămâne un semn viu al unității în diversitate și al credinței care îi adună pe românii departe de țară într-o singură familie spirituală. (Pr. Petru-Clementin Stoica pentru Ercis.ro)

Creativitatea nu se reduce la inovație sau expresivitate, ci reprezintă o deschidere interioară spre sens, un mod prin care persoana modelează și dă formă darurilor primite, devenind astfel colaborator al lucrării lui Dumnezeu în lume. În cadrul conferinței a fost abordată și tema utilizării inteligenței artificiale, subliniindu-se necesitatea unui discernământ responsabil. Aceasta poate deveni un instrument valoros în activitatea misionară, în măsura în care rămâne în slujba persoanei și a adevărului, orientată spre bine și pusă în slujba misiunii lui Cristos. Folosită cu înțelepciune, ea poate sprijini vestirea Evangheliei, fără a înlocui întâlnirea personală și vie cu Dumnezeu și cu aproapele.

La această întâlnire au participat reprezentanți ai Copilăriei Misionare din numeroase țări europene, exprimând unitatea și diversitatea Bisericii. Din partea României au fost prezenți pr. Eugen Blaj, director național al Operelor Misionare Pontificale, și Matilda Andrici Gabor, responsabil național al Copilăriei Misionare Pontificale, însoțiți simbolic de Teresita, mascota copiilor misionari din România – inspirată de viața unei fetițe din Spania care și-a dorit să devină misionară și și-a oferit viața ca dar, pentru ca toți copiii să-l cunoască pe Isus, fiind un model de dăruire pentru copiii misionari din întreaga lume.

Un moment deosebit al conferinței l-a constituit prezența surorii Inês Paulo Albino, secretar general al Operei Copilăriei Misionare Pontificale, a cărei participare a reprezentat un semn de comuniune și de orientare pentru întreaga întâlnire. Prin mesajul său, aceasta a subliniat că Evanghelia rămâne neschimbată, însă modul de a o vesti trebuie să răspundă realităților și sensibilităților generațiilor de astăzi. Ea a evidențiat importanța ascultării autentice a copiilor și tinerilor, precum și necesitatea unei creativități inspirate, capabile să deschidă drumuri noi de întâlnire și de dialog. Totodată, a fost accentuat faptul că misiunea Bisericii nu se reduce la transmiterea unui mesaj, ci presupune însoțire, comuniune și formare, astfel încât copiii și tinerii să descopere bucuria credinței și sensul apartenenței la Cristos.

Lucrările conferinței au fost susținute de momente de rugăciune, celebrarea Sfintei Liturghii, ateliere de formare și schimburi de experiență, devenind un spațiu autentic de comuniune și de reînnoire spirituală. La finalul acestei întâlniri, participanții s-au întors în țările lor cu un duh reînnoit, cu dorința de a pune în practică inspirațiile primite și cu forțe noi pentru misiunea încredințată. Pentru România, această experiență se deschide spre un nou orizont de angajare misionară, mai ales în perspectiva Zilei Naționale a Copilăriei Misionare, care va avea loc în data de 23 mai, având ca temă, inspirată din mesajul Sfântului Părinte, „Una în Cristos, uniți în misiune”.

Această chemare se înscrie într-un context aniversar deosebit pentru viața misionară a Bisericii, marcând momente semnificative: 100 de ani de la instituirea Zilei Mondiale a Misiunilor, 200 de ani de la întemeierea Asociației „Rozariul Viu” de către Fericita Pauline Jaricot și 110 ani de la înființarea Uniunii Misionare, cea de-a patra Operă Pontificală Misionară, fondată de Fericitul Paolo Manna. În acest cadru, experiența de la Bratislava confirmă că misiunea se naște din comuniune și se împlinește în unitatea cu Cristos, devenind expresia vie a iubirii lui Dumnezeu în lume.

Adresându-se tinerilor, membrilor Legiunii Mariei și altor pelerini adunați la Sanctuar, Sfântul Părinte a spus că este încântat să împărtășească acest moment de rugăciune mariană cu ei. „Împreună am recitat Sfântul Rozariu, o devoțiune veche și simplă care a luat naștere în Biserică ca o formă de rugăciune pentru toată lumea”, a spus el. Citându-l pe Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, a descris Rozariul ca fiind rugăciunea unui creștinism care și-a păstrat „prospețimea începuturilor sale și se simte atras de Duhul lui Dumnezeu să «înainteze în adânc»… să proclame, și chiar să strige, în fața lumii că Isus Cristos este Domnul și Mântuitorul”.

Pontiful a spus că în „Biserica tânără și vie din Angola”, se poate „simți cu adevărat prospețimea credinței și puterea Duhului”. A reflectat asupra istoriei Sanctuarului, spunând că a fost un loc în care „timp de secole, mulți bărbați și femei s-au rugat în momente de bucurie și, de asemenea, în momente de tristețe și de mare suferință în istoria acestei țări”. „Pentru o lungă perioadă de timp, Mama Muxima a lucrat în liniște pentru a menține inima Bisericii vie și bătând”, a spus el. „Inima ei conține o multitudine de inimi: a voastră și a multor oameni care iubesc, se roagă, sărbătoresc, plâng și uneori – chiar și atunci când nu pot veni personal – își încredințează cererile și petițiile scrisorilor și mesajelor poștale.” „Mama Muxima îi primește pe toți, îi ascultă pe toți și se roagă pentru toți”, a adăugat el.

Meditând asupra misterelor de glorie, Sfântul Părinte a spus că credincioșii contemplă atât destinul lor în Cristos, cât și misiunea lor în iubirea Sa. „De Paște, Cristos a învins moartea, arătându-ne calea de întoarcere la Tatăl”, a spus el. „Și pentru ca și noi să parcurgem această cale luminoasă și solicitantă, împărtășindu-i frumusețea cu întreaga lume, El ne-a dăruit Duhul Său, care ne animă și ne susține în călătoria și în misiunea noastră.” „La fel ca Maria, și noi suntem făcuți pentru cer”, a continuat el. „În timp ce călătorim spre cer cu bucurie, o privim pe ea ca pe buna noastră Mamă și model de sfințenie. Urmând exemplul ei, aducem lumina Celui înviat fraților și surorilor pe care îi întâlnim.”

Papa a reflectat, de asemenea, asupra titlului popular al Sanctuarului, spunând că, deși este dedicat Neprihănitei Zămisliri, credincioșii l-au redenumit spontan Sanctuarul „Mamei Inimii”. „Este un titlu frumos, care ne face să reflectăm asupra inimii Mariei: o inimă curată și înțeleaptă, capabilă să prețuiască și să mediteze la evenimentele extraordinare din viața Fiului lui Dumnezeu”, a spus el. A mai spus că rugăciunea Rozariului înseamnă asumarea unei responsabilități concrete față de ceilalți. „Rugăciunea Rozariului, așadar, ne angajează să iubim fiecare persoană cu o inimă de mamă – în mod concret și generos – și să ne dedicăm binelui celorlalți, în special celor mai săraci”, a spus el.

„O mamă își iubește toți copiii în același mod și cu toată inima, chiar dacă fiecare este diferit”, a continuat Pontiful. „În prezența Mamei Inimii, și noi vrem să promitem că vom face la fel. Ne străduim fără măsură pentru ca nimănui să nu-i lipsească iubirea. De asemenea, ne străduim să asigurăm cele necesare pentru a trăi cu demnitate și fericire: pentru ca cei flămânzi să aibă suficient de mâncare, pentru ca bolnavii să primească îngrijirea necesară, pentru ca tuturor copiilor să li se garanteze o educație adecvată și pentru ca bătrânii să își trăiască ultimii ani în pace. O mamă se gândește la toate aceste lucruri. Într-adevăr, Maria se gândește la toate aceste lucruri și ne invită și pe noi să împărtășim grija ei maternă.”

Îndreptându-și din nou atenția către tinerii adunați la Sanctuar, a subliniat construcția unui nou Sanctuar acolo ca un semn al unei chemări mai mari. „Dragi tineri, membri ai Legiunii Mariei, frați și surori, Fecioara Maria ne cere să ne lăsăm mișcați de sentimentele inimii sale, astfel încât, asemenea ei, să fim lucrători pentru dreptate și purtători de pace”, a spus el. „Aici, un mare proiect este în curs de desfășurare: construirea unui nou Sanctuar, capabil să-i primească pe toți cei care vin în pelerinaj. Toți – mai ales voi, tinerii – ar trebui să luați acest lucru ca pe un semn. Pentru că Maica Cerului vă încredințează și vouă un mare proiect: să construiți o lume mai bună, primitoare, în care să nu mai existe război, nedreptate, sărăcie sau necinste și în care principiile Evangheliei să inspire și să modeleze tot mai mult inimile, structurile și programele, pentru binele tuturor.”

„Dragostea este cea care trebuie să triumfe, nu războiul!”, a spus Papa Leon. „Aceasta este ceea ce inima Mariei – inima Mamei tuturor – ne învață. Să pornim, deci, din acest Sanctuar ca «îngeri mesageri» ai vieții, aducând îmbrățișarea tandră a Mariei și binecuvântarea lui Dumnezeu tuturor.” La finalul discursului său, a invocat un imn familiar credincioșilor ce fac devoțiunea la Mama Muxima: „Mamă a Inimii, venim la tine pentru a-ți oferi totul”. „Dragi prieteni, să oferim totul Mariei, dăruindu-ne în întregime fraților și surorilor noastre, și să primim cu bucurie, prin mijlocirea ei, binecuvântarea Domnului, astfel încât să o putem duce tuturor celor pe care îi întâlnim”, a spus el. „Amin.”

În salutul său, Episcopul Emilio Sumbelelo de Viana a subliniat importanța devoțiunii față de Mama Muxima în Angola și a menționat că în 2022 piatra de temelie a unei viitoare Bazilici a fost pusă de președintele republicii și binecuvântată de regretatul Cardinal Alexandre do Nascimento. Bazilica va fi dedicată Maicii Domnului a Zămislirii din Muxima, îndeplinind astfel o promisiune făcută de guvernul angolez Bisericii Catolice în timpul vizitei Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea în țară în 1992. Pentru mulți angolezi, Sanctuarul rămâne un simbol puternic al credinței, al memoriei naționale și al speranței.

„Regret profund recenta intensificare a atacurilor împotriva Ucrainei, care continuă să afecteze populația civilă”, a spus Pontiful, care și-a exprimat apropierea și rugăciunile pentru toți cei care suferă. „Îmi reînnoiesc apelul pentru ca armele să tacă”, a adăugat el, „și pentru ca să se continue calea dialogului”. În ultima săptămână, Rusia a lansat cele mai mortale atacuri din ultimele luni asupra Ucrainei, cu peste 700 de drone în valuri multiple, ucigând cel puțin 18 persoane în Odesa, Dnipro și Kiev. Intensificarea atacurilor a venit după ce o scurtă încetare a focului a avut loc în timpul Paștelui ortodox la sfârșitul săptămânii trecute, deși ambele părți s-au acuzat reciproc de sute de încălcări.

Pontiful a continuat spunând că „armistițiul anunțat în Liban este un semn de speranță, oferind ușurare poporului libanez și Levantului în general”. „Îi încurajez pe cei implicați în căutarea unei soluții diplomatice să continue pe calea păcii, astfel încât încetarea ostilităților în întregul Orient Mijlociu să devină durabilă”, a făcut el apelul. Joi a intrat în vigoare o încetare a focului de 10 zile între Israel și Liban, anunțată mai devreme în cursul zilei de președintele american. Atacurile israeliene care au vizat Hezbollah în Liban au ucis aproape 2.000 de persoane, au rănit mii și au strămutat zeci de mii.

Sfântul Părinte, care se află în Angola în cea de-a treia etapă a călătoriei sale apostolice în patru națiuni din continentul african, a încheiat celebrarea Sfintei Liturghii pe esplanada din Kilamba, invitându-i pe credincioși să i se alăture în rugăciune. „Cu acest imn vesel, nu dorim să reducem la tăcere sau să înăbușim strigătul celor care suferă”, a spus el, „ci, dimpotrivă, căutăm să îl îmbrățișăm și să îl alăturăm propriilor noastre voci într-o nouă armonie, astfel încât, chiar și în durere, lumina credinței să rămână vie și, odată cu ea, speranța într-o lume mai bună”. Observând că Cristos a învins moartea, a spus că „uniți cu El și în El ca un singur trup”, trebuie „să ne străduim astăzi și în fiecare zi să promovăm în jurul nostru roadele Paștelui: iubirea, dreptatea adevărată și pacea, dincolo de orice obstacol și dificultate”. „Fie ca Maica lui Isus, Maica Inimii, să ne ajute să simțim mereu vie și puternică în noi prezența Fiului ei înviat, aproape de noi.”

Cu toate acestea, atmosfera de la Liturghia papală a fost incontestabil africană. Aproximativ 100.000 de credincioși au umplut esplanada mare unde a avut loc celebrarea euharistică. Mulți purtau costume tradiționale angoleze. Au fost prezenți în număr mare cercetași, alături de membri ai armatei, medici, asistente medicale, preoți și misionari – laici și persoane consacrate – care lucrează în Angola de ani de zile și nu au vrut să rateze ocazia. „Această vizită este un prilej de sărbătoare și speranță, pentru noi și pentru această frumoasă țară care este Angola”, a declarat pentru EWTN News un misionar polonez dintre Misionarii Franciscani ai Mariei.

În jurul orei 10.15, ora locală, Papa Leon a început Liturghia. Procesiunea de intrare a fost însoțită de un imn marcat atât de credință, cât și de entuziasm, trăsături caracteristice ale mulțimilor africane care l-au întâmpinat pe Pontif pe tot parcursul acestei călătorii. „Celebrez Euharistia aici, printre voi, cu inima plină de recunoștință. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest dar și vă mulțumesc vouă pentru primirea călduroasă!”, a spus Papa la începutul omiliei sale. Reflectând asupra relatării evanghelice despre ucenicii de pe drumul spre Emaus, a spus că a văzut în acea scenă „o reflectare a istoriei Angolei, a acestei țări frumoase, dar rănite, care flămânzește și însetează după speranță, pace și fraternitate.”

Sfântul Părinte a continuat: „Într-adevăr, dialogul de-a lungul drumului dintre cei doi ucenici, care reflectau cu tristețe la ceea ce i se întâmplase Învățătorului lor, aduce aminte de durerea care a marcat țara voastră: un lung război civil cu urmările sale de dușmănii și diviziuni, de resurse risipite și sărăcie.” „Când cineva este cufundat de mult timp într-o istorie atât de caracterizată de durere, riscă să își piardă speranța și să rămână paralizat de descurajare, asemenea celor doi ucenici”. Papa a indicat ceea ce a numit răspunsul creștin central la o astfel de suferință: „Iubiți prieteni, vestea bună a Domnului, chiar și pentru noi astăzi, este tocmai aceasta: El este viu, a înviat și merge alături de noi pe drumul suferinței și al amărăciunii, deschizându-ne ochii pentru a recunoaște lucrarea Sa și dându-ne harul de a o lua de la capăt și de a reconstrui viitorul.”

Amintind modul în care Cristos i-a însoțit pe cei doi ucenici în dezamăgirea lor, Papa Leon a spus că aceeași cale este acum deschisă în fața Angolei. „Iată, și aici, calea care este pregătită pentru noi, pentru voi, iubiți frați și surori angolezi, pentru a o lua de la capăt. Pe de o parte, este certitudinea că Domnul ne însoțește și are milă de noi, iar pe de altă parte, angajamentul pe care El îl cere de la noi”.

Papa a subliniat rugăciunea, Scriptura și în special Euharistia, ca loc în care credincioșii îl întâlnesc pe Dumnezeu și își reînnoiesc speranța. A avertizat, de asemenea, împotriva denaturării credinței. „Trebuie să fim mereu vigilenți în ceea ce privește acele forme de religiozitate tradițională care aparțin cu siguranță rădăcinilor culturii voastre, dar care, în același timp, riscă să confunde și să amestece elemente magice și superstițioase care nu vă ajută în călătoria voastră spirituală”, a spus el. „Rămâneți fideli învățăturilor Bisericii, aveți încredere în păstorii voștri și țineți-vă privirea ațintită asupra lui Isus, care se revelează în Cuvânt și în Euharistie”.

S-a referit apoi la misiunea Bisericii în Angola, spunând că greutățile continue ale țării necesită „prezența unei Biserici care știe să meargă alături de voi și să asculte strigătul copiilor săi; care, cu lumina Cuvântului și hrana Euharistiei, știe să reaprindă speranța pierdută. O Biserică formată din oameni ca voi, care se dăruiesc pe sine așa cum s-a dăruit Isus pe sine în frângerea pâinii pentru cei doi ucenici pe drumul spre Emaus.” „Angola are nevoie de Episcopi, preoți, misionari, călugări și călugărițe, precum și de laici care să poarte în inimile lor dorința de a-și «frânge» propriile vieți și de a le dărui altora, de a se dedica iubirii reciproce și iertării, de a construi spații de fraternitate și pace și de a face acte de compasiune și solidaritate față de cei mai nevoiași”, a spus Papa.

În partea finală a omiliei, Sfântul Părinte a făcut un apel la reînnoirea națională, spunând că „este posibil să construim împreună o țară în care vechile diviziuni sunt depășite odată pentru totdeauna, în care ura și violența dispar și în care flagelul corupției este vindecat de o nouă cultură a dreptății și a împărtășirii”. „Numai în acest fel va fi posibil un viitor promițător, în special pentru mulți tineri care și-au pierdut speranța”. Pontiful a încheiat cu un apel direct: „Fraților și surorilor, astăzi trebuie să privim spre viitor cu speranță și să construim speranța viitorului. Nu vă fie teamă să faceți acest lucru!” Papa i-a asigurat pe cei prezenți de apropierea și rugăciunile sale și a încredințat poporul angolez protecției Fecioarei Maria, sub titlul de Fecioara Maria de la Muxima.

Seara a început cu un cuvânt introductiv susținut de pr. protopop Mircea Marțian, gazda și moderatorul întâlnirii, care a subliniat importanța memoriei vii: „Ne-am adunat pentru a face ceea ce este poate cel mai important act al memoriei: să nu uităm binele făcut”. În evocarea sa, pr. Matei Boilă a fost prezentat drept „una dintre marile conștiințe ale neamului românesc”, un om în care s-au împletit suferința, credința, patriotismul și demnitatea. Au fost amintite diferitele fațete ale personalității celui comemorat: soț, tată, bunic, preot, mărturisitor în temnițele comuniste, specialist în drept canonic și senator, punându-se accent pe omul Matei Boilă – mărturisitor al adevărului, care pentru el a fost o formă de mărturisire a lui Cristos, fapt ce l-a făcut un martor autentic și credibil.

În continuare, participanții au fost invitați să pătrundă, printr-un moment vizual, în viața celui comemorat, prin vizionarea unui material fotografic oferit de familie – imagini descrise drept „ferestre spre o viață trăită cu intensitate, credință și jertfă”, menite să devină și o oglindă pentru cei prezenți. Momentul central al serii a fost rugăciunea. Într-o atmosferă de profundă reculegere, a fost celebrată Slujba Parastasului pentru odihna sufletului pr. Matei Boilă, ca punte vie între cei din cer și cei rămași pe căile pelerinajului pământesc.

Un moment aparte l-a constituit mărturia pr. Cristian Langa, invitat special al evenimentului. Introducând acest moment, pr. Mircea Marțian a subliniat legătura profundă dintre familiile Boilă și Langa, arătând că „drumurile lor nu doar s-au intersectat, ci s-au unit în jurul acelorași înalte idealuri”. În intervenția sa, pr. Cristian Langa a oferit o mărturie amplă și personală despre pr. Matei Boilă, vorbind ca unul care i-a fost apropiat și care l-a cunoscut îndeaproape. Evocarea sa a fost completată de lectura unor fragmente din interviuri ale pr. Matei, prin care vocea acestuia a răsunat din nou, peste timp, într-un mesaj viu și mobilizator adresat urmașilor întru credință.

Evenimentul a fost deschis și altor mărturii, participanții fiind invitați să împărtășească amintiri și gânduri în cadrul agapei frățești oferite cu generozitate de parohia gazdă. La final, organizatorii au transmis un mesaj puternic: participanții nu au fost chemați doar să asiste la o comemorare, ci să își asume responsabilitatea unei moșteniri – aceea de a nu lăsa ca jertfa înaintașilor să fie zadarnică. Dumnezeu să-l odihnească în pace pe pr. Matei Boilă și să ne dăruiască puterea de a-i urma exemplul de credință, demnitate și adevăr, trăite până la capăt.

Prima zi a forumului, desfășurată la Palatul episcopal romano-catolic, a fost dedicată mediului antreprenorial și leadershipului digital. Preasfinția Sa László Böcskei a adresat un cuvânt de bun venit, subliniind dimensiunea vocațională și responsabilitatea activității profesionale: „Mă bucur că ne vedem astăzi aici. Pentru noi poate să pară ceva nou și mai ales poate să fie o provocare ceea ce se încearcă să fie transmis în aceste întâlniri, pentru că de multe ori suntem prinși de val – fiecare încercând să facă cât mai bine, mai benefic și mai profitabil ceea ce trebuie să facă și, mai puțin suntem atenți la ceea ce este în spatele lucrurilor și anume: viziunea și chemarea pe care le are fiecare om acolo unde este și cu acele calități și daruri cu care a fost înzestrat – fie că e în afaceri, un conducător spiritual, un părinte, un tată, o mamă.”

„Mă bucură această întâlnire, după cea de anul trecut, că avem curajul să facem următorul pas în a ne cunoaște, a ne descoperi și, de ce nu, acest pas ne poate conduce mai departe în a ne asuma frumoasa responsabilitate de a deveni mai mult decât suntem, adică de a încerca să ducem în cotidianul nostru și un mesaj spiritual, potrivit viziunii pe care o avem, prin care recunoaștem că, la urma urmei, suntem colaboratorii Creației prin ceea ce facem. În mod personal mă preocupă un aspect central: suntem într-o lume în care se vorbește foarte mult despre echilibru și căutăm un echilibru. Un om creștin trebuie să trăiască cu convingerea că are acel punct zero de echilibru, doar că trebuie să îl găsim în tot ceea ce face. De aceea vorbim despre învățătura socială a Bisericii, care explică acest lucru și care, zic eu, este provocarea în fața căreia ne aflăm atunci când vorbim despre lumea afacerilor.”

„Echilibrul are doi poli: succesul în afaceri sau profitul și binele comun. Acest echilibru îl căutăm și este bine să știm că nu este doar o provocare, ci avem și instrumente – precum Doctrina Socială a Bisericii – care explică o etică în afaceri și întreprinderi. Un alt aspect este inițiativa. Ceea ce se desfășoară acum la noi este o premieră. Încercăm să adresăm o invitație celor deschiși spre o gândire comună: cum putem face ca preocupările noastre și afacerile să aibă și acest mesaj evanghelic? Nu este vorba despre predici, ci despre cum ducem spirit și suflet în proiectele și inițiativele noastre. Un ultim cuvânt este demnitatea persoanei – ceea ce facem noi înseamnă să o respectăm și să o evidențiem tot mai mult. În acest sens vă doresc o întâlnire rodnică!”

Invitatul principal, prof. dr. Ulrich Hemel, a evidențiat caracterul „epocal” al transformărilor generate de inteligența artificială, cu impact asupra tuturor sectoarelor societății – de la industrie și sănătate până la mass-media și administrație publică. În cadrul prezentării, au fost evidențiate atât oportunitățile oferite de AI – creșterea eficienței, accesul extins la cunoaștere și inovarea – cât și riscurile majore, precum concentrarea puterii în mâinile marilor companii tehnologice, manipularea informațională, discriminarea digitală și pericolul dezumanizării. Un punct central al reflecției a fost responsabilitatea în procesul decizional, subliniindu-se faptul că, deși tehnologia poate sprijini analiza și „pregătirea deciziilor”, discernământul moral și responsabilitatea rămân exclusiv umane.

Participanților le-au fost propuse instrumente concrete pentru gestionarea dilemelor etice în mediul profesional, precum clarificarea valorilor, analiza impactului și evaluarea riscurilor, toate raportate la principii fundamentale precum demnitatea persoanei și binele comun. În acest sens, a reieșit ideea formării unor ambasadori ai eticii în IA. Totodată, s-a evidențiat necesitatea unei abordări echilibrate în dezvoltarea tehnologiilor digitale, care să respecte suveranitatea datelor și dreptul la viață privată.

Cea de-a doua zi a forumului, găzduită de Seminarul Teologic Greco-Catolic din Oradea, a aprofundat reflecția din perspectiva Doctrinei Sociale a Bisericii, punând în centrul dezbaterii persoana umană și demnitatea sa, într-o zi marcată de conceptul „întâlnirii”. „Mă bucur că ne-am întâlnit”, a spus Teodora Chifor, organizator al Forumului și coordonator UNIAPAC România, amintind că această inițiativă a ajuns în țara noastră anul trecut, în urma întâlnirii cu președintele UNIAPAC, Sigrid Marz, dorind să fie un spațiu dedicat liderilor din mediul de afaceri, antreprenorilor, tinerilor și managerilor din diferite medii – educaționale, sociale, chiar politice – care au înțeles că sursa autentică a acțiunilor lor este Dumnezeu.

În cadrul deschiderii celei de-a doua zile, PS Virgil Bercea a vorbit despre demnitatea persoanei umane și libertatea de a alege binele: „Acum câteva zile am sărbătorit Paștele… și am înțeles cum Domnul, prin moartea, patima și Învierea Sa ne-a redobândit demnitatea. (…) Fiecare dintre noi are o Cruce pe care, dacă ne-o asumăm, avem bucuria asumării. Antreprenorii au primit un dar de la Dumnezeu, un talant pe care sunt chemați să-l multiplice. Atunci când înțelegem că tot ceea ce avem este dar, nu mai trăim în mod egoist, ci știm să dăruim mai departe. (…) Potrivit Bisericii, cel care conduce nu este un asupritor, ci un slujitor. Relațiile devin unele de reciprocitate, iar ceea ce realizăm împreună este pentru binele societății. Este foarte important să nu devenim egoiști, ci să înțelegem că fiecare are darul său și contribuie la binele comun. Un rol fundamental în acest sens îl are educația.”

În conferința susținută, prof. Ulrich Hemel a analizat transformările profunde ale muncii în secolul XXI, caracterizate prin flexibilitate, mobilitate și învățare continuă, în contrast cu modelul stabil al secolului trecut. Aceste schimbări impun dezvoltarea competențelor digitale și sociale, precum și o capacitate crescută de adaptare și discernământ etic. Au fost evidențiate și provocările specifice erei digitale: incertitudinea decizională, lipsa de transparență a algoritmilor și dificultatea gestionării volumului tot mai mare de informații. În acest context, liderii sunt chemați să dezvolte capacitatea de argumentare etică și responsabilitate în luarea deciziilor.

Perspectiva creștină a subliniat diferența fundamentală dintre om și inteligența artificială: persoana umană este unică, liberă, capabilă de relații și orientată spre sens, fiind înțeleasă ca „imagine a lui Dumnezeu”. Dezvoltarea tehnologică trebuie, astfel, să rămână centrată pe om și să respecte demnitatea umană. De asemenea, au fost abordate implicațiile etice globale ale utilizării AI, inclusiv riscurile de manipulare, control social sau subminare a democrației, precum și necesitatea unor cadre legislative și morale care să protejeze valori fundamentale precum adevărul, libertatea și justiția.

Forumul UNIAPAC de la Oradea a oferit o perspectivă integratoare asupra relației dintre tehnologie și valori: „adevărata întrebare a erei digitale nu este ce poate face inteligența artificială, ci dacă aplicațiile ei promovează sau pun în pericol umanitatea?” Din această perspectivă, participanții au înțeles că, „în fața progresului tehnologic, criteriul decisiv rămâne același: demnitatea persoanei umane și binele comun”. Totodată, s-a evidențiat faptul că „inteligența artificială poate pregăti decizii, dar responsabilitatea de a le lua și de a le asuma rămâne întotdeauna a omului”, reafirmând rolul central al discernământului uman.

La finalul evenimentului, Teodora Chifor, coordonator UNIAPAC România, a adresat mulțumiri invitatului principal, prof. Ulrich Hemel, pentru contribuția adusă la desfășurarea forumului, tuturor celor prezenți, precum și tinerilor de la EduBiz implicați în buna-desfășurare, a căror prezență a întregit perspectiva de viitor a UNIAPAC în țara noastră. Totodată, aceasta a lansat invitația la colaborări viitoare – în grupuri mici sau în contexte specifice – în special în ceea ce privește dezvoltarea inițiativei de formare a unor „ambasadori ai eticii în inteligența artificială”. Participanții au fost invitați să integreze principiile etice și valorile Doctrinei Sociale a Bisericii în mediul profesional, contribuind la construirea unei societăți orientate spre binele comun, în care tehnologia să rămână în slujba omului. În acest sens, direcția propusă nu este una a înlocuirii IA, ci a valorificării persoanei umane: „viitorul digital nu trebuie să fie despre înlocuirea omului, ci despre redescoperirea valorii sale!”. (Biroul de presă EGCO, Mihaela Caba-Madarasi)

Participanții au pornit din Timișoara către Veneția și insula Murano, locul natal al Sfântului Gerard, primul Episcop și martir al Diecezei de Cenad, iar trecând prin Padova au ajuns până la Loppiano, Florența, centrul Mișcării Focolarelor, în căutarea legăturii dintre rădăcinile istorice și credința vie de astăzi. Despre experiențele și impresiile trăite la acest pelerinaj l-am întrebat pe E.S. Iosif Csaba Pál, Episcop diecezan.

– Părinte Episcop, cu ce grup ați pornit de la Timișoara?

– Am fost 39 de persoane, dintre care mulți preoți din toată Dieceza, patru studenți la teologie, un diacon permanent cu soția sa, angajați ai Episcopiei noastre, cateheți și colaboratori ai diferitelor parohii.

– După o zi petrecută pe drum, prima destinație a fost Veneția și insula Murano. Care a fost programul acestei vizite?

– Am vizitat Bazilica Santa Maria e Donato, în care se păstrează relicvele Sfântului Gerard, unde am celebrat Sfânta Liturghie împreună cu preoții prezenți. Pentru noi a fost o experiență profundă să vedem sarcofagul Sfântului, unde se află cea mai mare parte dintre relicvele sale, și să reflectăm asupra jertfei imense pe care a făcut-o: a părăsit Veneția, un oraș înfloritor și creștin, pentru ca, urmând voia lui Dumnezeu, să întemeieze o Dieceză într-un ținut necunoscut și păgân.

A fost important să facem acest pelerinaj la rădăcinile creștinătății noastre, la rădăcinile Diecezei noastre, și astfel să îl înțelegem mai bine pe Sfântul Gerard. M-a impresionat în mod deosebit momentul în care am pornit cu micul vaporetto pe apă – și atunci omul se gândește că pentru Sfântul Gerard era ceva obișnuit și firesc să se circule cu barca, la fel ca pentru localnici. Probabil tot atât de firesc era și faptul că acolo toți locuitorii erau deja creștini, iar creștinismul înflorea.

De aici pornește Sfântul Gerard către Țara Sfântă și ajunge, în cele din urmă, într-un loc pe care nu el l-a ales, dar unde s-a adaptat voinței lui Dumnezeu: un loc fără mare, într-o țară în care cea mai mare parte a populației era încă păgână. Și totuși rămâne și creează ceva foarte frumos. În cele din urmă întemeiază această Dieceză, Dieceza de Cenad. La Murano am reușit să înțelegem mai bine ce a însemnat pentru el să părăsească acest loc și apoi să se conformeze voinței lui Dumnezeu.

Când am fost la vizita Ad limina la Papa Francisc, cu ani în urmă, unul dintre Episcopi l-a întrebat ce părere are despre rădăcini, despre tradiție. Iar Sfântul Părinte a răspuns că un copac nu poate exista fără rădăcini. Rădăcinile sunt importante, dar copacul nu stă mereu să își privească rădăcinile; prin ele absoarbe hrana din pământ pentru a aduce roade. Pentru mine a fost frumos că, atunci când la final am împărtășit ce a însemnat pentru noi acest pelerinaj la Murano, am văzut roade vii. Am văzut că fiecare dintre noi a învățat ceva din viața Sfântului Gerard, ceva ce a dorit să ducă mai departe: perseverența lui, entuziasmul lui, curajul de a nu se teme de suferințe.

După aceste momente a urmat întâlnirea cu E.S. Francesco Moraglia, Patriarhul de Veneția, care ne-a primit cu multă căldură. Excelența Sa a subliniat că Biserica se reînnoiește și datorită exemplului sfinților. Noi trebuie să ne îndreptăm din nou privirea către Cristos, iar o Biserică ce nu se poate reînnoi nu poate construi un viitor. Cu ajutorul Excelenței Sale și al unui ghid voluntar am reușit să vizităm și Bazilica San Marco, ceea ce nu era ușor, deoarece era o mulțime de turiști. După cum a subliniat și Excelența Sa, Veneția este vizitată anual de aproape 30 de milioane de persoane.

– Următorul popas a fost Padova. Ce impresii ați avut acolo?

– În Bazilica dedicată Sfântului Anton cel mai mult ne-a atins rugăciunea, credința și atașamentul poporului. Nu este o credință speculativă, argumentată filosofic, ci una care vine din interior – iar acest lucru m-a cuprins și pe mine. M-am oprit pentru rugăciune și am stat mult timp la mormântul Sfântului Anton. Nici nu știu… nu am planificat, doar m-am oprit și nu am mai putut pleca, parcă mi s-ar fi înrădăcinat picioarele. Despre Sfântul Anton știm că a trăit doar treizeci și șase de ani, dintre care poate zece i-a petrecut la Padova – și totuși noi cunoaștem acest oraș aproape exclusiv datorită lui. Astăzi poate oamenii sunt mai atașați de Padova pentru că acolo a trăit un Sfânt care și-a dăruit viața lui Dumnezeu. Unul dintre seminariștii noștri a remarcat și el acest mare har: că am putut, într-o singură zi, să vizităm patru sfinți – Sfântul Gerard, Sfântul Donatus, Sfântul Marcu și Sfântul Anton.

– Ultimul oraș vizitat a fost Loppiano, centrul Mișcării Focolare. Cu cine v-ați întâlnit aici?

– Loppiano este primul și cel mai mare dintre centrele acestei mișcări. În lume există douăzeci și trei de astfel de orășele, dar acesta este cel mai viu și cel mai puternic. Ne-am întâlnit cu membrii Mișcării și cu ansamblul Gen Verde. Ne-au primit cu multă căldură, ne-au înconjurat cu atenție, ne-au cântat și ne-au împărtășit mărturii. Apoi un reprezentant al Universității Sophia ne-a vorbit despre acest institut: cum lucrează, cum predau și în ce spirit îi formează pe studenți.

Au sosit și familii, care ne-au vorbit atât despre propria lor viață, cât și despre ceea ce înseamnă pentru ei faptul că acolo au creat un mic centru pentru familii. Au vorbit și preoți, și un seminarist. În Sanctuarul Maria Theotokos am celebrat Sfânta Liturghie împreună cu comunitatea locală. A fost atât de frumos să trăim împreună această comuniune. Au cântat și ei, am cântat și noi, iar în rugăciunile credincioșilor am fost și noi cuprinși. La rândul meu am întrebat o tânără din Gen Verde ce fac atunci când apar tensiuni sau neînțelegeri între ei. Ea mi-a răspuns că mai întâi trebuie să facă ordine în sufletul ei, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, și să îl accepte cu iubire pe celălalt, iar dacă l-a rănit, să îi ceară iertare.

Din discuțiile și mărturiile de pe drumul de întoarcere am observat că trei lucruri au rămas cel mai puternic în inimile noastre: Sfântul Gerard – viața și izvoarele credinței lui, și faptul că l-am putut însoți, într-un fel, de la Murano până la Cenad; mărturia credinței la Padova; și comunitatea vie, roadele credinței în zilele noastre la Loppiano. În acest pelerinaj nu am simțit atât oboseala, cât mai ales bucuria că ne-am putut întări în credința și în speranța noastră.

– Vă mulțumim pentru timpul acordat. (Biroul de presă al Episcopiei de Timișoara)

Sfântul Părinte i-a salutat pe jurnaliștii care l-au însoțit, la doar câteva minute după decolare, pentru a le mulțumi pentru munca lor, dar și pentru a clarifica unele aspecte legate de modul în care au fost interpretate cuvintele sale din ultimele zile. „A existat o anumită narațiune care nu a fost exactă în toate aspectele sale, ci a fost din cauza situației politice create atunci când, în prima zi a călătoriei, președintele Statelor Unite a făcut câteva comentarii despre mine”, a spus Papa Leon al XVI-lea.

El s-a referit la acuzațiile pe care președintele SUA, Donald Trump, i le-a adus la începutul săptămânii, la care Pontiful a răspuns deja în timpul zborului de plecare din Roma. Dar în timp ce președintele SUA – și, de asemenea, vicepreședintele JD Vance – au continuat în zilele următoare cu comentarii critice la adresa Papei, pentru el chestiunea era deja încheiată încă din prima zi. De aici și remarca sa adresată jurnaliștilor. „Multe dintre lucrurile scrise de atunci au fost mai degrabă comentarii la comentarii, încercând să interpreteze ceea ce s-a spus”, a subliniat Papa Leon al XIV-lea.

Un exemplu este discursul important rostit la Întâlnirea de rugăciune pentru pace din 16 aprilie. Acel discurs, a explicat Papa, „a fost pregătit acum două săptămâni, cu mult înainte ca persoana respectivă să fi făcut vreun comentariu despre mine și despre mesajul de pace pe care îl promovez. Și totuși, s-a întâmplat ca acesta să fie perceput ca și cum aș fi încercat să dezbat din nou cu președintele, ceea ce nu este deloc în interesul meu”. La fel ca în timpul zborului de plecare, Papa Leon și-a reiterat misiunea: „Vin în Africa în primul rând ca păstor, cap al Bisericii Catolice, pentru a fi alături de toți catolicii din Africa, pentru a celebra împreună cu ei, pentru a-i încuraja și a-i însoți”.

Vizita are și alte dimensiuni, iar Papa a menționat în acest sens „întâlnirea foarte frumoasă” pe care a avut-o cu un grup de imami la Nunțiatura Apostolică din Yaoundé. El a subliniat necesitatea de „a continua să promovăm – așa cum am făcut deja în alte locuri și așa cum a făcut Papa Francisc în timpul pontificatului său – dialogul, fraternitatea, înțelegerea, acceptarea, construirea păcii cu oameni de toate credințele.” Pontiful și-a exprimat, de asemenea, satisfacția față de întâlnirea de ieri de la Universitatea Catolică din Africa Centrală, unde a binecuvântat un „frumos monument” reprezentând o hartă a Africii cu Sfântul Augustin în centru. Această sculptură, a explicat el, „exprimă o parte din ceea ce înseamnă această Biserică”.

În cuvântul său, Sfântul Părinte a abordat și problema urgentă a „distribuției inegale a bogăției” de pe continentul african. Camerunul, în special, a remarcat el, este o țară bogată în oportunități. Acum în Angola, unde continuă călătoria „proclamăm mai departe mesajul Evangheliei”, a spus Papa, subliniind frumusețea la a fi creștin, „la ce înseamnă să îl urmezi pe Cristos, ce înseamnă să promovezi fraternitatea, frăția, încrederea în Domnul, dar și la căutarea de modalități de a promova dreptatea în lumea noastră, a promova pacea în lumea noastră”.

Prin intermediul singurului jurnalist camerunez prezent la bordul zborului papal, Charles Ebune de la Cameroon Radio Television (CRTV), Papa Leo al XIV-lea și-a exprimat recunoștința față de tot poporul camerunez: „pentru primirea minunată, pentru marele entuziasm, pentru bucuria oamenilor. A fost absolut fantastic. Experiența comunității de credincioși care a descoperit cu adevărat, în entuziasmul împărtășit… cât de minunat este să experimentezi ce înseamnă să fii discipol al lui Isus Cristos și să ne celebrăm credința împreună”. Pontiful a spus că este foarte bucuros că a avut această experiență.

În final, a adresat încă un cuvânt de recunoștință celor aproximativ 70 de jurnaliști aflați la bordul avionului: „Sunt foarte fericit să vă salut pe toți și vă mulțumesc pentru munca pe care o faceți. Sper că Domnul va continua să ne binecuvânteze pe toți în această călătorie”. Sfântul Părinte a încheiat cu un: „Ne vedem în Angola!”

Pentru cei mai mulți dintre noi, sosirea la Medjugorje a fost pentru prima oară, iar așteptările din inimi au fost multe, dar Fecioara Maria, prin Isus, a surprins și mulțumit pe deplin, rugăciunea și cererea fiecăruia. Sub privirea și mantia maternă a Sfintei Fecioare Maria, fiecare a avut, în felul său, o întâlnire personală cu Maria, o experiență profundă de credință și întărire spirituală, parcurgând itinerarul de rugăciune propus de organizatorii pelerinajului. Pentru unii dintre noi a fost un drum de transformarea a vieții aparente, într-un itinerar interior, o adevărată călătorie a inimii spre Dumnezeu, sub privirea maternă a Sfintei Fecioare Maria.

Urcarea pe Podbrdo în rugăciune a fost o bucurie, un urcuș spiritual, recitând și aprofundând misterele Sfântului Rozariu de bucurie, slavă și durere. Rugăciunea Rozariului a fost marcată de meditarea personalizată a terțiarilor carmeliți și a preoților care ne-au însoțit. Drumul nu a mai fost un efort fizic, ci spiritual, marcat de multă tăcere, rugăciune și ascultare interioară. Bolovanii tăioși de pe colină nu mai erau problema cea mai importantă, dar greutatea lucrurilor inutile care înrobesc ființa noastră și împietresc inima, da, nu dau voie rugăciunii să ajungă de la inimă la cer. Fiecare pas în rugăciune a fost o chemare interioară la convertire și reînnoire a relației personale cu Dumnezeu.

Un alt loc binecuvântat, „calvarul” Krizevac, unde, parcurgând Drumul Crucii, am contemplat misterul suferinței răscumpărătoare a lui Cristos, un traseu bolovănos, ca și calea vieții noastre, cu multe obstacole care ne îngreunează, din care trebuie să învățăm acceptarea și vederea greutăților ca pe un dar, în care poți găsi și trăi prezența lui Dumnezeu care este așa aproape de noi. Asumarea propriilor cruci zilnice cu mai multă credință și abandonare în Cel care știe că ne sunt necesare, sunt pentru purificarea și creșterea spirituală, pentru a cunoaște Iubirea care ne-a iubit până la capăt și ne iubește chiar și atunci când noi uităm să mai credem în el!

Întâlnirea cu cei din comunitatea Cenacolului ne-a oferit o mărturie vie a puterii harului divin de a transforma vieți rănite de pe căi greșite, care își au mereu puterea vindecătoare în rugăciune. Omul de lângă noi poate fi un mesager al lui Dumnezeu care ne poate îndruma și însoți în căutarea și găsirea sensului vieții care nu este altul decât întâlnirea cu Dumnezeu. La comunitatea Oaza Păcii am descoperit frumusețea unei vieți trăite în simplitate, rugăciune și fidelitate față de mesajele mamei cerești de la Medjugorje, care pot fi de ajutor celui care dorește să urmeze un parcurs spiritual.

Siroki Brijeg, locul statorniciei martirilor fraților și studenților franciscani, care în ciuda ademenirilor și bătăilor crunte primite în perioada comunistă nu au renunțat la credința lor și nu și-au dat jos tunicile monahale, fiind uciși cu cruzime, ne-au zdruncinat și cutremurat ființa, gândindu-ne la noi și la fragilitatea noastră spirituală. La Tihaljina, biserica cunoscută prin fața chipului blând al Mariei, statuia din biserică a făcut ca ochii noștri să fie îndreptați spre ea, timp în care inimile noastre s-au deschis și mai ușor într-o rugăciune profundă și încrezătoare la cea mai importantă mijlocitoare la Fiul și Tatăl ceresc.

Momentele petrecute în mijlocul naturii, la cascadele Kravice și la castelul lui Patrick și Nansy au devenit prilej de contemplație, în care creația întreagă ne-a vorbit despre prezența tainică a lui Dumnezeu, cum se descoperă și călăuzește pașii celor care își pun încrederea totală în el. În fața statuii lui Cristos înviat, am redescoperit sensul speranței creștine: o speranță vie, care învinge suferința și orice formă a morții spirituale, care ne leagă și încătușează viața. Trebuie să vedeam și să înțelegem moartea ca fiind unica cale pentru a putea fi pentru totdeauna fericiți în gloria Tatălui. Trebuie să moară din noi și înmormântată orice pornire păcătoasă, care ne ține departe de a trăi în prezența lui Dumnezeu, pentru ca să triumfe aici pe pământ binele comun.

Centrul fiecărei zile de pelerinaj a fost Sfânta Liturghie, celebrată în fiecare loc unde mergem, izvor și culme a vieții creștine, precum și momentele de adorație la Preasfântul Sacrament, în care tăcerea s-a umplut de prezență, iar sufletul a învățat să se lase privit și iubit de Cristos. Ne-am întors din acest pelerinaj nu doar cu amintiri și suveniruri, ci cu o inima reînnoită, purtând în noi chemarea la o credință mai vie, la o speranță mai statornică și la o iubire și slujire mai concretă. Am văzut-o pe Fecioara Maria în orice chip în rugăciune și în toți adoratorii din întreaga lume care au stat neclintiți în fața Preasfântului Sacrament. Am simțit prezența ei la orice pas făcut, iar inima noastră este inundată de pace.

Pelerinajul de la Medjugorje, locul rugăciunii cu inima, unde fiecare în limba lui maternă trăiește rugăciunea din plin, ne-a întărit, iar mama Maria, la fel ca la nunta din Cana, când Isus a făcut miracolul, transformând apa în vin, ne transmite că nimic nu e în zadar, dacă credința noastră este adevărată și să ascultăm de glasul ei, care ne spune și astăzi: „Faceți tot ce vă va spune el!” (Simona Enășoaie pentru Ercis.ro)