În zilele 19, 20 şi 21 mai, pr. Adolfo Nicolas SJ, Superior General al iezuiţilor, a vizitat Provincia română a Societăţii lui Isus. La Bucureşti a vizitat comunitatea iezuiţilor şi Serviciul Iezuiţilor pentru Refugiaţi (JRS), unde a avut o întâlnire cu echipa de iezuiţi şi laici care lucrează în acest domeniu pastoral.

Duminica, 20 mai, Superiorul General a concelebrat împreună cu IPS Gyorgy Jakubinyi şi cu PS Florentin Crihălmeanu, Sfânta Liturghie de mulţumire pentru cei zece ani de existenţă şi activitate a Centrului Spiritual Manresa din Cluj. Amândoi Episcopii au fost prezenţi şi acum zece ani la celebrarea inaugurării Centrului. La Euharistia solemnă de mulţumire au concelebrat mai mult de 30 de preoţi de amândouă riturile, romano şi greco-catolic, cu participarea numeroasă a persoanelor consacrate şi a credincioşilor.

Cu ocazia aniversării Centrului Manresa şi a vizitei în România a Superiorului General s-a publicat o carte intitulată “Iezuiţii şi spiritualitatea ignaţiană”. După amiaza pr. Adolfo Nicolas, a avut o întâlnire cu toţi iezuiţii care lucrează în România. Din partea Curiei Generale din Roma au participat doi consilieri ai Superiorului General, pr. Adam Zak şi pr. Joaquin Barrero, şi doi provinciali ai iezuiţilor din Ungaria şi Italia. Pr. Nicolas ne-a încurajat să continuăm misiunea noastră de slujire a Bisericii din România şi ne-a transmis cele mai bune urări pentru viitor.

Luni dimineaţa, 21 mai, Superiorul General a participat la capitlul Provinciei române a iezuiţilor. Apoi s-a întors la Roma pentru a participa la Adunarea Superiorilor generali din diverse congregaţii. În numele meu şi al iezuiţilor din România doresc din toata inima să mulţumesc pentru simpatia şi afecţiune manifestată de Episcopi, preoţi, persoanele consacrate şi credincioşi. (semnează pr. Pablo Guerrero SJ, Superiorul Provincial pentru România)

Cardinalul Christoph Schonborn, Arhiepiscop de Viena, a fost prezent în zilele de 21 şi 22 mai 2012 la Iaşi, cu ocazia primirii titlului de “Doctor Honoris Causa” din partea Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. A fost şi oaspetele Institutului Teologic Romano-Catolic “Sfântul Iosif” din Iaşi, precum şi al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi. După întâlnirea cu studenţii de la Institut, în a doua zi a vizitei, a avut amabilitatea să răspundă la câteva întrebări puse de pr. Cornel Cadar. Preluăm integral interviul apărut astăzi pe Ercis.ro.

- Eminenţă, vă mulţumesc pentru disponibilitatea de a răspunde la câteva întrebări. Este un privilegiu pentru ascultătorii de la radio să audă cuvintele Dvs, iar pentru cititorii noştri e o bucurie să vă parcurgă cuvintele. Prima întrebare se referă la ecumenism. Ce părere aveţi despre relaţiile dintre Biserici? Este mişcarea ecumenică în criză?

- Ecumenismul este un drum care nu poate fi abandonat; este însăşi mişcarea Duhului Sfânt şi rugăciunea lui Isus pentru unitatea tuturor credincioşilor săi. Aşadar, este un drum ireversibil. Sunt însă perioade mai uşoare şi perioade mai dificile. Consider că în lumea actuală există o tendinţă de a vedea numai dificultăţile şi de a nu vedea tot ceea ce deja s-a dobândit. Observăm, de exemplu, în lumea islamică felul în care diferitele grupuri se bat între ele, cu atentate, cu bombe, se distrug reciproc, suniţi, şiiţi etc. Acesta – trebuie să admitem – a fost cazul şi între creştini timp de mai multe secole: Războiul de 30 de ani, de pildă, în secolul al XVII-lea, când toată Europa era în flăcări şi sânge din cauza războaielor religioase. Această situaţie consider că este definitiv depăşită în cazul creştinismului. Şi foarte mult datorită mişcării ecumenice. Acum ne respectăm reciproc, ne recunoaştem reciproc.

Este adevărat că există dificultăţi. Cea mai mare dificultate este că, într-o lume secularizată, creştinii îşi caută identitatea. În pluralismul religiilor, ideologiilor, al modurilor de viaţă, a găsi, a menţine, a întări identitatea proprie este o tendinţă în atâtea Biserici creştine. O vedem la ortodocşi, la protestanţi, la catolici. Şi aceasta provoacă o anumită ezitare în cadrul ecumenismului, pentru că există o teamă de a pierde identitatea dacă suntem prea deschişi faţă de ceilalţi. Dar nu trebuie să uităm tot ceea ce deja s-a făcut în comun.

- Aţi scris şi aţi vorbit mult de secularizare. Care este viitorul Bisericii în această societate care devine din ce în ce mai secularizată?

- Ne găsim într-o anumită măsură ca la începutul creştinismului, cu toată bogăţia celor două mii de ani de istorie, de sfinţenie, dar şi de drame, care au caracterizat viaţa creştină. S-a încheiat marea perioadă constantiniană, a unei Biserici în prim plan, a unui creştinism aproape identic cu puterea civilă, cum a fost cazul de la Constantin încoace. Astăzi ne găsim într-o societate în care creştinii sunt un grup între altele. Desigur, cu o mare influenţă, cu o mare prezenţă, dar trebuie să ne găsim locul aşa cum trebuiau să îşi găsească locul lor primii creştini. Nu prin tradiţiile existente, ci prin convertire şi o prezenţă activă în mijlocul unei lumi care cunoaşte atâtea alte abordări diferite de cea a noastră.

Să ne gândim la comunitatea din Corint: sfântul Paul a fondat comunitatea din acest oraş cu 100.000 de locuitori, unul dintre cele mai mari oraşe din Imperiul Roman. Creştinii erau un mic grup: probabil 200 de persoane formau această primă comunitate. Dar erau sarea pământului, erau viitorul. Trebuie să asigurăm această prezenţă de sare a pământului, de lumină a lumii. Sarea nu reprezintă toată mâncarea; nu se poate mânca numai sare. Noi trebuie să fim un ferment în societate, ştiind că în mare parte această societate nu ne respectă sau ne ignoră. Prezenţa primilor creştini este pentru noi modelul pentru prezenţa în societatea secularizată.

- Cu siguranţă, în felul acesta, mulţi vor depăşi dificultăţile care stau în calea credinţei sau a mersului la biserică. “Vox autem dixi amicos” (“Pe voi însă vă numesc prieteni” – In 15,15) este motoul pe care l-aţi ales la consacrarea episcopală. Care sunt marii prieteni care au avut un impact asupra vieţii şi misiunii Dvs?

- Pentru mine experienţa credinţei este o experienţă de comunitate, unde prietenia are un rol important. Am găsit în Ordinul Dominican nu doar fraţi, ci şi adevăraţi prieteni. Am găsit în maeştrii mei nu doar maeştri, ci şi prieteni, acei mari profesori cu care am putut studia: Ratzinger, acum devenit Papă, Hans Urs von Balthasar, Yves Congar… Acest spirit de prietenie, despre care vorbeşte atât de mult Papa Benedict, este, mai înainte de toate, prietenia lui Isus, care, spunându-le discipolilor săi “Vox autem dixi amicos” (“Pe voi însă vă numesc prieteni” – In 15,15), aduce spre noi chemarea la prietenie, la această apropiere de comuniune, de împărtăşire, chiar şi de ajutor reciproc, “mutuo adjutorio”; prietenia chiar şi cu oamenii simpli, cu oameni care nu au studiat, dar cu care împărtăşim credinţa. Această experienţă de prietenie în viaţa creştină cotidiană este pentru mine semnul, amprenta lui Isus în viaţa credincioşilor săi.

- Cu ocazia discursului ţinut la primirea titlului de Doctor Honoris Causa, în aula “Mihai Eminescu” a Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” (21 mai), aţi vorbit şi despre prietenii din Biserica Ortodoxă care v-au luminat drumul cunoaşterii. Care sunt cei mai importanţi?

- Dintre cei mai importanţi mă gândesc, mai întâi, la părintele Andrei Scrima, care este român, mort în anul 2000. A avut un rol foarte important în viaţa mea. El este cel care mi-a deschis inima şi mintea către marea tradiţie orientală, către părinţii greci, către Biserica Ortodoxă. Au fost apoi prieteni ortodocşi care au murit deja, precum principele rus refugiat la Viena, Nicolae Raevski, care vorbea despre viaţa practică a Bisericii Ortodoxe. Au mai fost unii dintre studenţii mei, ortodocşi, cu care am rămas într-o legătură de prietenie până astăzi, precum şi unii colegi de la studii din Elveţia, ca Patriarhul Daniel. Unul dintre cei mai dragi prieteni ai mei a fost IPS Michael Staikos, Mitropolitul ortodox al Vienei. A murit acum câteva luni. Mi-a fost un adevărat prieten. Consider că pentru ecumenism, aceste prietenii în Isus sunt cei mai importanţi paşi. Trebuie să discutăm despre teologie, despre chestiunile istorice, dar prietenia este stofa adevăratului ecumenism.

- Peste câteva luni va fi proclamat Anul Credinţei. Cum se poate trăi mai bine acest an?

- Papa ne-a dat unele indicaţii, mai întâi de toate apelul la aprofundarea credinţei, a cunoaşterii credinţei. În acest sens este extrem de util Catehismul Bisericii Catolice, de la a cărui publicare s-au împlinit 20 de ani, apoi YouCat, catehismul pentru tineri. Este importantă mărturia despre credinţă: trebuie să învăţăm din nou să fim mărturisitori în viaţa cotidiană, să vorbim despre credinţa noastră în faţa celor care nu o cunosc.

- În final, aţi putea oferi un îndemn pentru tineri?

- Să aveţi încredere în Isus, care vă iubeşte şi vă însoţeşte. El nu vă va dezamăgi niciodată. Chiar dacă voi îl uitaţi, El nu va uita niciodată de voi. Să aveţi încredere în Biserică, chiar dacă multe lucruri sunt dificil de înţeles, de acceptat. Să exersaţi această încredere pentru că în Biserică, în învăţătura Bisericii se găseşte un drum de fericire.

Papa Benedict al XVI-lea susţine că membrii Bisericii de pe pământ sunt pe bună dreptate descrişi ca “ecclesia militans”, Biserica militantă, deoarece este “nevoie să intrăm în bătălie cu răul”. Afirmaţia a fost făcută luni, când a luat masa cu membri ai Colegiului Cardinalilor. Acest moment s-a dorit ca o exprimare a recunoştinţei pentru felicitările primite luna trecută de Sfântul Părinte cu ocazia aniversării zilei de naştere (85 de ani, la 16 aprilie) şi a alegerii pe Scaunul lui Petru (7 ani, la 19 aprilie).

“În acest moment cuvintele mele pot fi doar de recunoştinţă”, a spus el. “Recunoştinţă în primul rând faţă de Domnul pentru numeroşii ani care mi i-a dat; ani cu atâtea zile fericite, perioade splendide, dar şi nopţi întunecate. Însă, privind înapoi omul înţelege că nopţile au fost necesare şi bune, un motiv de recunoştinţă.” Sfântul Părinte a reflectat apoi pe tema bătăliei împotriva răului, spunând că expresia “ecclesia militans” este “cumva demodată”, dar este adevărată. “Vedem cum răul doreşte să domine lumea şi vedem că este de aceea necesar să intrăm în bătălie cu răul.” Astăzi răul ia multe forme, dar “se şi ascunde sub masca bunătăţii şi tocmai astfel distruge temeliile morale ale societăţii”.

Papa Benedict a mai afirmat că în această luptă împotriva răului, luptă în care ne aflăm cu toţii, “este foarte important să ai prieteni”. A vorbit apoi despre membrii Colegiului Cardinalilor ca despre prietenii săi, cu care se simte “ca acasă”. “Mă simt sigur în compania marilor prieteni, care sunt cu mine şi toţi împreună cu Domnul”, a spus el. “Vă mulţumesc pentru această prietenie.” Pontiful a încheiat cu un cuvânt de încredere şi speranţă: în bătălie, a reflectat el, “suntem în detaşamentul Domnului, deci în detaşamentul victorios”.

Editura Presa Bună a Diecezei de Iaşi anunţă apariţia Almanahului “Presa Bună” 2012, ajuns la a XX-a ediţie. Volumul are aproape 400 de pagini şi costă 15 lei. În premisa semnată de redactorul coordonator al almanahului, pr. Cornel Cadar, se amintesc evenimentele care au marcat anul 2011, cum ar fi cele cinci călătorii pastorale ale Papei Benedict al XVI-lea în afara Italiei, publicarea celui de-al doilea volum al cărţii lui Benedict al XVI-lea, “Isus din Nazaret. De la intrarea în Ierusalim până la înviere”; împlinirea a zece ani de la semnarea “Cartei ecumenice”; beatificare Papei Ioan Paul al II-lea; publicarea “Youcat” (Catehismul Bisericii Catolice pentru tineri); 30 de ani de la semnarea exortaţiei apostolice “Familiaris consortio”; 60 de ani de preoţie ai Sfântului Părinte; Ziua de reflecţie, dialog şi rugăciune pentru pace şi dreptate în lume împreună cu liderii religiilor.

Pe planul local al Diecezei de Iaşi, pr. Cornel Cadar enumeră câteva evenimente importante care au avut loc în anul 2011, dedicat familiei şi căsătoriei creştine, cum ar fi pelerinajele la Cacica şi Sighetu Marmaţiei; Ziua Tineretului la nivel diecezan la Butea; hirotonirea a 25 de preoţi; 125 de ani de la deschiderea Seminarului “Sfântul Iosif”; comemorarea a 60 de ani de la moartea Episcopului martir dr. Anton Durcovici; sfinţirea a şapte noi biserici şi altele. Almanahul “Presa Bună” 2012 conţine rubrici bogate în articole, precum Anul Familiei, Anul Credinţei, Ioan Paul al II-lea – beatificat, Viaţa consacrată, ZMT Madrid, Pelerinaje, Poezii, Istorie, Statistici, Au trecut la Domnul, majoritatea articolelor fiind prelucrate după alte articole ce au fost publicate pe situl Episcopiei Romano-Catolice Iaşi, precum şi pe alte situri catolice.

Iubitorii de istorie, de exemplu, pot afla în cadrul rubricii Istorie partea a doua a valorosului studiu publicat în anul 1940 de istoricul pr. Bonaventura Morariu OFMConv., intitulat “Seria cronologică a prefecţilor apostolici ai vechii noastre Misiuni în Moldova şi Ţara Românească în sec. al XVII-lea şi al XVIII-lea”. Traducerea este o premieră în istoriografia catolică românească, fiind asigurată de pr. Iosif Agiurgioaei. Au fost reactualizate, totodată, tradiţionalele rubrici Organizarea Diecezei de Iaşi şi Utile, iar la sfârşitul almanahului este publicată o listă a tuturor lucrărilor care au apărut la Editura “Presa Bună” Iaşi, după anul 1990. (după prezentarea semnată de dr. Dănuţ Doboş pe Ercis.ro)

De sărbătoarea Sfinţilor Constantin şi Elena, la 21 mai 2012, Preasfinţitul Episcop Alexandru Mesian s-a aflat în mijlocul credincioşilor din parohia greco-catolică Bunavestire din Sărăcsău, Protopopiatul Orăştie, judeţul Alba, cu ocazia binecuvântării lăcaşului de cult în urma lucrărilor de restaurare atât în interior cât şi în exterior. Preasfinţia Sa a fost însoţit de către Mons. Angelo Pop, Vicarul general al Episcopiei de Lugoj. Este cea de a doua vizită pe care PS Alexandru o face în această parohie, prima având loc în Duminica a treia din Postul Mare din anul 2000.

Parohia Sărăcsău este o parohie veche – încă de la anul 1733 au existat 25 de familii cu biserică dar fără porţiune canonică. Primul paroh al acestei comunităţi a fost pr. P. Oprea (1765-1809), iar prima biserică de lemn a fost edificată în anul 1806, citim în relatarea de pe BRU.ro. Actuala biserică a fost edificată în anul 1880. La anul 1903, parohia Sărăcsău număra 62 de credincioşi greco-catolici. După perioada 1948-1990, în care Biserica Greco-Catolică din România a fost interzisă prin lege, reluarea activităţii în această parohie s-a făcut în anul 1991, primul preot de aici fiind pr. Dumitru Roman, actualmente protopop de Satu-Mare. Pr. Emil Puni S.J. a făcut câteva vizite în această parohie, pentru a-i încuraja pe credincioşii care au rămas fideli acestei Biserici. Conform recensământului din anul 1992, în localitatea Sărăcsău existau 120 de credincioşi greco-catolici. În anul 2003 a fost numit administrator parohial pr. Ioan-Florin Stănculeţ, care este şi paroh de Şibot.

La sosire, PS Alexandru a fost întâmpinat în faţa bisericii cu Crucea şi Sfânta Evanghelie de pr. Silviu-Lucian Bindea, protopopul de Orăştie, şi de pr. Ioan-Florin Stănculeţ. Tineri localnici i-au oferit Ierarhului buchete de flori. Ceremonia religioasă a început la orele 10.15 cu oficiul sfinţirii apei, binecuvântarea bisericii, urmând Sfânta Liturghie arhierească. În cuvântul de învăţătură, Episcopul a vorbit despre sărbătoarea Sfinţilor Constantin şi Elena, şi a prezentat câteva momente din bogata istorie a parohiei. La finalul ceremoniei, pr. paroh Stănculeţ a mulţumit Bunului Dumnezeu, Preasfinţitului Alexandru şi bunilor credincioşi pentru sprijinul acordat. Toată lumea a fost invitată la o agapă frăţească în sala festivă a şcolii din localitate.

Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastoraţia Migranţilor şi Itineranţilor, Cardinalul Antonio Maria Veglio, şi-a exprimat speranţa ca în societatea de astăzi să fie trasat “un adevărat itinerariu de respect reciproc şi de coeziune socială”. Înaltul prelat a prezidat duminică, 20 mai 2012, în co-catedrala din localitatea italiană Narni, dedicată Sfântului Ioan, celebrarea euharistică ce a precedat anualul prânz cu nevoiaşii proveniţi din diferite centre de primire ale Diecezei de Terni-Narni-Amelia, printre care şi refugiaţi politici, citim pe situl Radio Vatican.

Salutându-l pe Episcop, Mons. Vincenzo Paglia, şi pe participanţi, Cardinalul Veglio a pus accentul în predica sa pe Înălţarea lui Isus la Cer, ce “pune în lumină mai ales comuniunea dintre Isus şi discipolii care au fost martori ai învierii Sale, dar şi unitatea misiunii evanghelizatoare a Bisericii”, care porneşte de la Ierusalim şi se răspândeşte prin apostoli, pentru a ajunge la popoare şi culturi diferite. “Acelaşi dinamism de creştere şi expansiune”, a spus Cardinalul Veglio, este vital şi în zilele noastre, într-o lume în care sunt tot mai prezente problematicile şi provocările fenomenului migraţiei, devenit tot mai frecvent mai ales în ultimii ani.

Preşedintele Consiliului Pontifical a adus în prim plan “dificultăţile pe care le atrag după sine dezrădăcinarea dintr-un pământ, situaţie ce nu este niciodată nedureroasă”. Orice persoană, a evidenţiat el, are dreptul să trăiască şi să crească în locul în care s-a născut. De fapt, “migraţia a asumat în prezent dimensiunile unei reale crize umanitare”, din cauza caracteristicilor asemănătoare unui exod biblic, fenomen “tot mai devorat de lăcomia fără scrupule a criminalităţii organizate”. “Nu putem trece sub tăcere”, a mai spus Cardinalul, “aroganta renaştere a comerţului de sclavi ce priveşte anual milioane de persoane destinate pieţei prostituţiei, muncii forţate, comerţului cu organe şi exploatării sexuale a minorilor”.

El a îndemnat la “depăşirea barierelor fricii, prejudecăţilor, indiferenţei, egoismului şi închiderii în sine”, pentru că în persoana migrantului se face prezent însăşi Cristos, de aceea trebuie deschisă poarta celor care sunt în dificultate. “Aceasta nu înseamnă favorizarea ilegalităţii”, ci încercarea de a o depăşi, prin solidaritate şi colaborare reciprocă. “O adevărată politică migratorie trebuie să tindă spre elaborarea unor normative precise care să asigure stabilitatea şi să garanteze tuturor apărarea propriilor drepturi”. Biserica nu revendică competenţe specifice în elaborarea unor astfel de proiecte, dar îşi rezervă dreptul de a veni cu propuneri oportune pentru ca politicile migratorii să se inspire “din drepturile fundamentale ale omului şi din marea tradiţie a civilizaţiei noastre creştine”.

Duminică, 20 mai 2012 a avut loc pelerinajul la Mănăstirea Mariapocs, Ungaria, unde şi în acest an, în luna mai – luna dedicată Fecioarei Maria – la data de 20 mai, declarată de localnici Ziua Bolnavului, se celebrează Sfinte Liturghii, binecuvântări şi ungere cu mir. Biroul Pastoral al Eparhiei de Oradea, reprezentat de pr. Paul Popa, şi Reuniunea Mariană Eparhială, reprezentată de Florica şi Tiberiu Omilescu, au organizat şi consiliat acest pelerinaj, pe cei 185 de pelerini din Oradea, Beiuş, Zalău, Şimleu Silvaniei, Sântandrei, Baia Mare, Satu Mare.

Sfânta Liturghie greco-catolică în limba română a fost concelebrată de pr. Paul Popa, pr. Mihai Vătămănelu de la Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Oradea, pr. Valer Părău din Zalău, pr. Nicolae Bodea din Şimleu Silvaniei şi pr. Ionuţ Costaş din Porţ. După Sfânta Liturghie, pelerinii au trecut prin faţa icoanei Maicii Domnului Negre Lăcrimânde, ridicând rugăciuni pentru bolnavi, pentru toţi credincioşii şi pentru Biserică. La întoarcere spre casă, pelerinii s-au rugat, au cântat “Cristos a înviat” şi cântări mariane în Catedrala greco-catolică cu hramul Acoperământul Maicii Domnului din Debreţin. Au vizitat Piaţa Kossuth şi Biserica Reformată din această localitate, beneficiind de explicaţii de istorie date de teologii însoţitori.

Marţi, 22 mai 2012, Cardinalul Christoph Schonborn, Arhiepiscop de Viena, a fost oaspetele Institutului Teologic Romano-Catolic “Sfântul Iosif” din Iaşi, după ce cu o zi în urmă a primit titlul de doctor honoris causa din partea Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Cardinalul Schonborn, care a mai fost oaspetele Institutului şi cu alte ocazii, a fost însoţit de PS Petru Gherghel, Episcop de Iaşi, şi de PS Aurel Percă, Episcop auxiliar de Iaşi, precum şi de pr. Pavel Balint, care lucrează de mai mulţi ani în Arhidieceza de Viena. La Institut, Eminenţa Sa a celebrat dimineaţa, la ora 7.30, o Sfântă Liturghie în capelă, împreună cu preoţii şi seminariştii, aflăm de pe ITRC.ro.

După proclamarea lecturilor, Cardinalul Schonborn a subliniat, în cadrul cuvântului de învăţătură, importanţa rugăciunii în viaţa lui Isus. Mântuitorul se retrăgea adesea în rugăciune, deoarece ea era izvorul comuniunii Sale depline cu Dumnezeu Tatăl şi sursa activităţii Sale. Domnul îi învaţă şi pe ucenici să se roage, şi le cere să rămână constanţi în rugăciune. Cei prezenţi au fost îndemnaţi să înveţe să preţuiască rugăciunea, avându-l ca exemplu pe Fericitul Ioan Paul al II-lea, care se transfigura atunci când vorbea cu Dumnezeu prin momentele de rugăciune şi interiorizare. Cardinalul Schonborn i-a invitat pe seminarişti să mediteze la rugăciunea lui Isus, pentru că aceasta este modalitatea perfectă pentru a înţelege ceva din profunzimea lui Isus. Eminenţa Sa a încheiat predica punctând două adevăruri importante. Primul constă în faptul că Isus a promis apostolilor şi implicit creştinilor că se roagă pentru ei, astfel încât mai înainte de a ne ruga noi Isus ne asistă cu rugăciunea Sa. Al doilea adevăr este că rugăciunea este o luptă ce se duce în fiecare zi, deoarece ea presupune un proces continuu de creştere şi maturizare.

La ora 9, Cardinalul Schonborn s-a întâlnit cu seminariştii şi preoţii care lucrează la Institut în Aula Magna a Seminarului, unde distinsul oaspete a prezentat anumite aspecte ale Catehismului pentru tineri (YouCat), care a fost lansat la Madrid anul trecut, cu ocazia celei de-a XXVI-a Zile Mondiale a Tineretului. Prelatul austriac a fost secretarul Comisiei de pregătire a Catehismului Bisericii Catolice, de la a cărui lansare se vor împlini 20 de ani în luna octombrie a acestui an. Eminenţa Sa a amintit cu admiraţie faptul că ediţia românească a acestui Catehism, apărută în 1993, a fost a doua ediţie după cea originală, publicată în limba franceză în 1992. Tot în cadrul întâlnirii cu seminariştii, a fost amintit caracterul sintetic al acestui text, din care oricine poate afla în mod concis învăţătura Bisericii Catolice. Întâlnirea s-a încheiat cu încurajarea şi binecuvântarea Cardinalului Schonborn pentru seminarişti, ca aceştia să se pregătească cu mult curaj şi responsabilitate în vederea preoţiei.

Luni, 21 mai 2012, începând cu ora 17, comunitatea academică a Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi a avut ocazia de a primi în mijlocul ei pe una dintre cele mai proeminente figuri ale Bisericii Catolice contemporane, Cardinalul Christoph Schonborn, Arhiepiscop de Viena. Prezenţa Eminenţei Sale la Iaşi a fost ocazionată de acordarea, din partea acestei prestigioase instituţii de cultură, a titlului de doctor honoris causa, în semn de preţuire faţă de activitatea marcată de spiritul de colaborare generoasă cu toţi oamenii de bunăvoinţă, aşa cum o spune şi motoul său episcopal: “Vos autem dixi amicos” (Pe voi însă vă numesc prieteni, Ioan 15,15), citim în relatarea de pe ITRC.ro. Alegerea Cardinalului Schonborn pentru acest titlu vine ca o recunoaştere a contribuţiei sale în crearea unui spaţiu de întâlnire şi colaborare între Biserică şi lumea modernă şi/sau postmodernă, în vederea împlinirii planului lui Dumnezeu, care doreşte o familie umană unită, o lume a dreptăţii şi a păcii, în care să fie recunoscute şi respectate drepturile fundamentale ale tuturor oamenilor, creaţi cu toţii după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

Ceremonia a fost deschisă de rectorul Universităţii, prof. univ. dr. Vasile Işan, care l-a prezentat pe distinsul oaspete auditoriului. După acest moment, PS Petru Gherghel, Episcop de Iaşi, a citit discursul laudatio, prin care a evidenţiat calităţile ştiinţifice, pastorale şi umane ale Cardinalului Schonborn. Discursul Excelenţei Sale a cuprins patru puncte: o prezentare generală a profilului uman şi a motivaţiei care a stat la baza acordării acestui titlu, o prezentare succintă de natură biografică, evidenţierea contribuţiei sale ştiinţifice şi o concluzie în care s-a pus în lumină dimensiunea ecumenică a activităţii Cardinalului şi contactele pe care acesta le-a avut cu diferiţi reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Române. După citirea, în limbile latină şi română, a diplomei prin care se conferea titlul de doctor honoris causa, Cardinalul Schonborn a mulţumit printr-un discurs în care a evidenţiat importanţa studiului plecând de la izvoare: “Ite ad fontes” (Mergeţi la izvoare), indicând necesitatea studierii teologiei “în genunchi”, adică importanţa umilinţei în înţelegerea teologiei. La sfârşit, corul “Gaudete” al Facultăţii de Teologie Romano-Catolică şi corul “Theologus” al Facultăţii de Teologie Ortodoxă au susţinut un recital muzical cu implicaţie ecumenică, marcând astfel sfârşitul acestui moment cultural.