Cu prilejul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, sâmbătă, 15 august 2026, credincioși din Blaj și din împrejurimi s-au reunit în rugăciune la Sanctuarul Arhieparhial Major „Fecioara Săracilor” de la Cărbunari, într-un tradițional pelerinaj dedicat Maicii Sfinte. Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost celebrată de Preasfinția Sa Cristian, Episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș. Pelerinajul a început la ora 08:30, cu plecarea în procesiune din fața Catedralei Arhiepiscopale „Sfânta Treime” din Blaj spre pădurea Blaj-Cărbunari. De la intrarea în pădure și până la Sanctuar, pelerinii au parcurs în rugăciune Calea Crucii, pregătindu-și astfel sufletele pentru întâlnirea cu Maica Domnului și pentru celebrarea Sfintei Liturghii.

În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa Cristian a evidențiat caracterul aparte al Sanctuarului de la Cărbunari, un loc în care Maica Domnului este cinstită sub numele de „Fecioara Săracilor”, evocând apariția de la Banneux, din Belgia, unde Maria s-a prezentat drept „Fecioara Săracilor”. În acest loc de rugăciune, credincioșii sunt chemați să descopere apropierea Maicii Sfinte de cei simpli, de cei care trec prin încercări și suferințe și de toți cei care își pun speranța în mijlocirea ei. Preasfinția Sa a vorbit despre Maria ca Mamă a tuturor credincioșilor și Mamă a Bisericii, amintind momentul în care Isus, pe cruce, i-a încredințat-o apostolului Ioan și, prin el, întregii Biserici. „Prin Maria, cerul a coborât pe pământ”, a subliniat Preasfinția Sa, căci prin ea Mântuitorul a venit în lume și a fost dăruit oamenilor.

De aceea, pelerinul care ajunge la Cărbunari este invitat să o simtă pe Maica Sfântă aproape, asemenea unei mame care îl însoțește pe drumul vieții și îi întărește credința. „Maica Sfântă ne ține de mână” a fost una dintre imaginile centrale ale cuvântului de învățătură, o mărturie a încrederii că Dumnezeu nu îl abandonează pe om nici în momentele de singurătate, suferință și încercare. Pornind de la taina Adormirii Maicii Domnului, Preasfinția Sa Cristian a îndreptat privirea credincioșilor spre speranța Învierii. Maria, care a știut să spună „da” planului lui Dumnezeu, ne arată că moartea nu are ultimul cuvânt. Pentru omul credincios, trecerea din această viață este o adormire în așteptarea Învierii și a întâlnirii cu Dumnezeu.

„Noi, cei care credem, știm că trecerea în viața cealaltă este doar o adormire în așteptarea Învierii”, a transmis Preasfinția Sa, chemându-i pe pelerini să privească propria viață și propriul sfârșit în lumina speranței creștine. În acest sens, pelerinajul, postul, rugăciunea, novenele și faptele bune nu sunt doar practici exterioare, ci mijloace prin care omul își întărește credința și se apropie de Dumnezeu. Preasfinția Sa a subliniat că, dincolo de toate cele trecătoare, credința este cea care îl însoțește pe om în întâlnirea sa cu Dumnezeu.

La Cărbunari, în ziua sărbătorii, Preasfinția Sa Cristian i-a îndemnat pe credincioși să urmeze exemplul Maicii Domnului și să aibă încredere în planul lui Dumnezeu, chiar și atunci când acesta este greu de înțeles. Privind la credința Mariei, pelerinii sunt chemați să spună, la rândul lor, „da” lui Dumnezeu și să creadă că Isus Cristos este cu adevărat Mântuitorul. La finalul celebrării, pr. Petru Dumitru, rectorul Sanctuarului Arhieparhial Major „Fecioara Săracilor”, a adresat mulțumiri Preasfinției Sale Cristian pentru celebrarea Sfintei Liturghii și pentru cuvântul de învățătură, precum și tuturor celor care s-au implicat în organizarea și buna desfășurare a pelerinajului. Totodată, părintele rector le-a mulțumit credincioșilor prezenți pentru rugăciune și pentru mărturia comuniunii lor în această zi de sărbătoare.

După Sfânta Liturghie, programul pelerinajului a continuat, la ora 13:00, cu Paraclisul Maicii Domnului. Sfântă Fecioară a Săracilor, roagă-te pentru noi! (Nicu Goga, Biroul de presă de al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș)

Iubiți frați și surori,

Astăzi celebrăm solemnitatea Ridicării la cer a Preasfintei Fecioare Maria. O sărbătoare de mare importanță, atât pentru teologia catolică, cât și pentru pietatea populară; într-adevăr, este o sărbătoare foarte îndrăgită în atâtea comunități, mai ales acolo unde catedrala sau biserica parohială este dedicată Fecioarei Maria ridicată la cer. Pentru a contempla acest mister al credinței, ne putem referi la cele două modele iconografice cu care, de-a lungul secolelor, artiștii l-au reprezentat.

Primul, cel mai vechi, care a fost singurul timp de aproape un mileniu, este cel al „adormirii” Maicii Domnului: ea apare întinsă pe un catafalc, adormită în moarte; în jur se află apostolii care o venerează, emoționați în rugăciune; în centru, în picioare, se află Isus cel înviat, care ține în brațe sufletul Mariei, ca pe o pruncă abia născută. El a venit pentru a o duce cu Sine în slava lui Dumnezeu, „în cer”, așa cum spunem noi simbolic. De fapt, Domnul a împlinit pentru Maica Sa ceea ce a promis tuturor prietenilor Săi: „după ce mă voi duce și vă voi pregăti un loc, voi veni din nou și vă voi lua la Mine” (Ioan 14,3).

Acest prim model scoate în evidență adevărul central: Cristos cel mort și înviat este Cel care ne conduce spre țelul pentru care suntem destinați dintotdeauna, viața veșnică. Este ceea ce generații și generații de credincioși au contemplat rugându-se în fața icoanelor Adormirii Maicii Domnului și ceea ce se poate admira la Roma, în marele mozaic al absidei Bazilicii Santa Maria Maggiore.

Iconografia mai recentă, dezvoltată ulterior în Occident, ne-o arată în schimb pe Fecioara Maria în cer, învăluită în lumină, adesea înconjurată de îngeri și sfinți. Aici, în centru, se află trupul glorificat al Fecioarei, în concordanță cu ceea ce citim în Cartea Apocalipsului: „Și s-a arătat în cer un semn mare: o Femeie îmbrăcată în soare; ea avea luna sub picioarele ei, iar pe cap, o coroană de douăsprezece stele” (Apocalips 12,1).

Unii artiști au combinat cele două scheme, reprezentând-o în partea de sus pe Fecioara glorioasă și în partea de jos mormântul ei gol, adesea plin de flori multicolore, și pe apostoli cu privirea îndreptată spre ea, în cer. Acest al doilea model evidențiază adevărul că Maria a fost ridicată la cer cu trupul și sufletul, adică în integritatea persoanei sale. Acea femeie care, pe pământ, i-a dat trup și sânge Cuvântului întrupat și l-a urmat până la unirea perfectă în jertfa iubirii, a fost atrasă de El pentru totdeauna în slavă.

Astfel, și această iconografie ne permite să contemplăm destinul nostru final. Plinătatea vieții, pe care astăzi o admirăm cu bucurie în Maria, ne așteaptă și pe noi, la sfârșitul timpurilor, când, așa cum spune Sfântul Paul, Cristos cel înviat „va schimba trupul umilinței noastre, făcându-l asemănător cu trupul gloriei Sale” (Filipeni 3,21), îmbrăcând ceea ce este coruptibil cu incoruptibilitate și ceea ce este muritor cu nemurire (cf. 1Corinteni 15,54). Atunci, cu trupul nostru transformat de iubirea Răscumpărătorului, vom trăi veșnic, în sărbătoarea fără sfârșit. Să-l lăudăm pe Domnul, care a făcut lucruri mari în Preasfânta Maică a Sa și a noastră!

După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:

Iubiți frați și surori,

Preasfânta Fecioară Maria, ridicată în slava cerului, este pentru întreg poporul lui Dumnezeu un semn de speranță și de mângâiere. De aceea, astăzi doresc să invoc mijlocirea ei maternă în numele acelor comunități care au nevoie în mod deosebit de a fi mângâiate și de a continua să spere. Mă gândesc la frații și surorile din Țara Sfântă, care este prin excelență și Țara Mariei. Mă gândesc la poporul ucrainean și la poporul rus, amândouă legate prin devoțiune filială de Maica Sfântă a lui Dumnezeu. Mă gândesc la creștinii care suferă din cauza discriminării sau chiar a persecuției.

În aceste zile continui să mă rog pentru populațiile columbiene care suferă din cauza cutremurului. Mă unesc cu aceste comunități și cu toți cei care trăiesc în contexte dificile și, împreună cu ei, invoc: „Sfântă Marie, roagă-te pentru noi!” Vă adresez salutul meu tuturor, credincioșilor din Castel Gandolfo și pelerinilor veniți din Italia și din alte țări. Vă mulțumesc pentru prezența voastră, vă mulțumesc pentru rugăciunile voastre! Vă doresc tuturor să puteți trăi un moment de odihnă, pentru a vă reface trupul și spiritul, chiar și prin câteva lecturi bune și în contact cu natura. Sărbătoare frumoasă astăzi și ne vedem mâine!

Papa Leon al XIV-lea a celebrat Liturghia din 15 august 2026 în parohia Sfântul Toma de Villanova, de la Castel Gandolfo. În omilia sa, a reamintit că Magisteriul Bisericii ne învață că Maria, „după ce și-a încheiat cursul vieții pământești, a fost ridicată cu trupul și sufletul la slava cerească, și ne arată, în acest mister, împlinirea harului desăvârșit pe care Dumnezeu i l-a dăruit la Neprihănita ei Zămislire”. De aceea, multe opere de artă sunt inspirate de scena descrisă în pasajul din Apocalips, din prima lectură a zilei: „o Femeie îmbrăcată în soare, cu luna sub picioarele ei”, ceea ce semnifică faptul că în inima Mariei se întâlnesc cerul și pământul, timpul și eternitatea.

Aceste opere o înfățișează ca pe o tânără frumoasă care se înalță fizic de pe pământ spre cer la sfârșitul vieții sale pământești. La prima vedere, a recunoscut Papa, această imagine pare să contrasteze cu experiența noastră privind efectele trecerii anilor asupra noastră. „Pe măsură ce îmbătrânim, trupurile noastre nu devin mai agile, ci mai greoaie; pielea noastră nu devine mai fină, ci prezintă semnele bătrâneții; părul nostru nu capătă culoare și strălucire, ci devine gri și apoi alb. Așadar, ce avem în comun cu frumoasa tânără reprezentată în imaginile din bisericile noastre?” Pontiful a explicat că, pentru a înțelege, trebuie să unim cele două semne: trupul neputrezit al Maicii Domnului și Inima ei Neprihănită.

„Glorificarea Mariei, trup și suflet, ne învață că adevărata noastră frumusețe nu constă în ascunderea semnelor îmbătrânirii, ci în revelarea semnelor iubirii care nu se sfârșește niciodată și care sunt chiar imprimate în trupul nostru”. Sfântul Părinte i-a îndemnat astfel pe credincioși să reexamineze multe dintre standardele estetice, cu caracter predominant hedonist și consumist, pe care lumea ni le impune. „Aceste standarde riscă să ne prindă în capcana unor așteptări apăsătoare, determinându-ne să irosim energie prețioasă pe ceea ce nu contează cu adevărat și nu durează pentru totdeauna”.

Sfântul Părinte a arătat că este ușor să vedem unde se află adevărata frumusețe și unde, pe de altă parte, există încă nevoie de convertire, iertare și vindecare. „Dacă dorim cu adevărat să descoperim și să cultivăm frumusețea divină care ne înconjoară și pentru care am fost creați, și să o împărtășim cu cei din jurul nostru, trebuie să învățăm să o vedem atât în ridurile unei persoane în vârstă, cât și în chipul delicat al unui copil, atât în maturitatea unui adult, cât și în vivacitatea unui tânăr, atât în hainele și uneltele de muncă, cât și în decorațiunile festive.” Mai mult, „trebuie să ascultăm poveștile de iubire unice pe care fiecare dintre aceste realități ni le spune, recunoscând în ele mici licăriri de rai”.

„Iubirea este cea mai frumoasă podoabă a omului: iubirea care ne transfigurează, ne transformă, ne înnobilează și ne înalță, făcându-ne ușori, liberi și apropiați de Dumnezeu, chiar și în mijlocul vicisitudinilor vieții”. Reflectând asupra misterului Ridicării la cer a Fecioarei Maria, Sfântul Părinte a reamintit că Sfântul Paul al VI-lea spunea că, pentru a-i înțelege semnificația, „trebuie să transformăm termenii pe care îi folosim în limbajul pământesc și temporal în termeni superlativi și absoluți […] pentru a ne imagina eternul la scară mică.” A reamintit și cum Papa Francisc a reflectat asupra întâlnirii dintre infinit și finit în Maica Domnului: „Maria este aceea care știe să transforme un grajd pentru animale în casa lui Isus, cu câteva scutece sărace și un munte de iubire”.

Papa Leon a explicat că miracolul pe care Maria, Fecioara din Nazaret, l-a trăit în „Inima ei Neprihănită, care a condus-o spre slava Cerului, este o întâlnire a extremelor”, așa cum ea însăși mărturisește în cuvintele inspirate din Magnificat. „În acest cânt, prin expresiile umile ale credinței sale, Maica Domnului ne vorbește în termeni simpli despre taine mărețe: faptul că Dumnezeu s-a făcut om în ea pentru a mântui omenirea, că Cel Veșnic s-a revelat în timp pentru a ne redeschide calea spre veșnicie”. În același timp, ca „slujitoare smerită”, Sfântul Papă Paul al VI-lea a spus că Maria ne arată micimea în care și noi îl putem întâlni pe Domnul.

Papa Leon al XVI-lea a spus că nu trebuie să mergem departe pentru a găsi sublimitatea misterului pe care îl celebrăm, ci o putem întâlni oriunde există adevărata caritate. „De exemplu”, o întâlnim „în ochii unui tată și ai unei mame care se întorc acasă după o zi lungă, obosiți, dar fericiți să fie alături de copiii lor” și „în chipurile bunicilor care, în ciuda durerilor și a neputințelor bătrâneții, sunt plini de o energie neașteptată atunci când au grijă de nepoții lor”. O putem vedea și în angajamentul tinerilor care se străduiesc să crească în moralitate și sinceritate, gata chiar să meargă împotriva curentului a „ceea ce fac toți ceilalți”; și în munca de zi cu zi a atâtor oameni care, cu credință și dăruire, contribuie la a aduce un strop de cer pe pământ și pământul mai aproape de cer.

„Iubiți prieteni, chipul frumos al Maicii Domnului ridicate la cer este unic; el transcende orice reprezentare posibilă și totuși, în același timp, ne este familiar. Chiar în acest moment îi putem vedea chipul în oamenii care ne sunt apropiați, precum frații și surorile cu care, în credință, împărtășim jertfa zilnică a vieților noastre.” În sfânta ei natură umană, prin harul lui Dumnezeu, „vedem și propria noastră natură”, și prin urmare, suntem și noi „chemați să trăim aceeași viață plină de har pe care a trăit-o ea și să avem parte de gloria ei”.

Pontiful a amintit că Sf. Augustin, vorbind despre Învierea lui Cristos, i-a îndemnat pe creștinii timpului său să facă din ea busola și punctul central al vieților lor: „Cristos a înviat din morți pentru ca să nu mai moară niciodată […]. Schimbați-vă direcția, urmați lumina! Începeți să vă ridicați chiar din locul în care El a înviat”. Având aceasta în minte, Papa Leon le-a spus credincioșilor să accepte invitația sfântului și să urmeze lumina Domnului Înviat, „schimbând cursul, dacă este necesar”. Și-a încheiat omilia invitându-i să i se alăture „în a o privi pe Maria, pe care Dumnezeu a încununat-o cu glorie în trup și suflet și pe care ne-a dăruit-o ca Mamă, călăuză, însoțitoare în călătoria noastră și ocrotitoare pe calea spre cer”.

Vizita s-a înscris în cadrul vizitelor canonice pe care Superioara generală sau provincială le efectuează, în mod regulat, în comunitățile surorilor care își desfășoară misiunea în diferite parohii și instituții ale Bisericii. Mai mult decât o obligație prevăzută de rânduiala Institutului, o asemenea vizită este un timp privilegiat de comuniune, de ascultare și de întărire fraternă, în care fiecare soră este invitată să-și privească din nou vocația și misiunea în lumina carismei primite.

Pentru comunitatea noastră de la Arhiepiscopie, aceste zile au fost un timp de rugăciune, dialog și împărtășire, dar și o ocazie de a redescoperi frumusețea chemării de a-i sluji lui Cristos și Bisericii sale. În cadrul întâlnirilor personale și comunitare, am putut împărtăși bucuriile, provocările și speranțele care însoțesc viața și slujirea noastră, precum și modul în care carisma institutului este trăită într-un context pastoral diferit de cel în care acesta a luat ființă.

Sr. Lenuța Băcăoanu s-a întâlnit cu surorile care activează în sediul Arhidiecezei, sr. Petrina Liliana Bulai și sr. Alina Ignat, precum și cu sr. Cecilia Dămoc, care își desfășoară misiunea la parohia Sfânta Fecioară Maria a Harurilor – „Bărăția”. Cu atenție și disponibilitate, Superioara ne-a ascultat și ne-a încurajat să rămânem fidele carismei institutului și să trăim cu responsabilitate și generozitate darul vocației noastre. Cuvintele sale ne-au amintit că, oriunde ne-ar chema Biserica să slujim, suntem chemate să fim mărturii ale iubirii lui Dumnezeu și ale prezenței sale în mijlocul oamenilor.

Un moment deosebit al vizitei a fost întâlnirea cu ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, care cunoaște îndeaproape Institutul și misiunea surorilor, fiind, împreună cu Preasfințitul Petru Gherghel, Episcop emerit de Iași,  cofondator al Institutului Episcopul diecezan „Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot” (Institutul a luat ființă la Iași, în anul 1988). Dialogul purtat cu această ocazie a constituit un prilej de împărtășire și reflecție asupra modului în care carisma institutului este trăită astăzi, într-un context eclezial și pastoral diferit de cel în care a început această operă. Au fost evocate diferitele forme de slujire încredințate surorilor, participarea lor la viața pastorală a Catedralei și a parohiei, precum și contribuția pe care o aduc în diferitele sectoare ale vieții Bisericii din București.

Aprecierea și încurajarea exprimate de ÎPS Aurel Percă pentru prezența și slujirea surorilor în Arhidieceza de București au fost primite cu multă bucurie de Superioara generală. Această prezență constituie, în același timp, o mărturie că darul unei carisme poate depăși granițele locului în care a luat naștere și poate aduce roade în alte comunități și în contexte pastorale diferite. Vizita a fost și un moment de recunoștință pentru grija pe care Institutul o poartă surorilor care trăiesc și slujesc departe de comunitatea-mamă, în mijlocul unor realități pastorale diferite. Deși majoritatea surorilor își desfășoară activitatea în Dieceza de Iași, legătura fraternă și spirituală dintre toate membrele Institutului rămâne vie și constituie un sprijin important pentru fiecare soră.

La încheierea acestor zile, ne-am reafirmat dorința de a continua cu încredere misiunea care ne-a fost încredințată: de a-l face cunoscut și iubit pe Cristos printr-o slujire generoasă, discretă și fidelă, după exemplul Preacuratei Fecioare Maria, Slujitoarea Domnului. Îi mulțumim sr. Lenuța Băcăoanu, Superioara noastră generală, pentru timpul petrecut în mijlocul comunității, pentru disponibilitatea de a ne asculta, pentru cuvintele de încurajare și pentru grija maternă cu care ne însoțește. Prezența ei ne-a făcut să simțim încă o dată că, deși suntem chemate să slujim în locuri diferite, formăm o singură familie spirituală, unită de aceeași carismă și de aceeași iubire față de Cristos, Marele Preot.

Încredințăm Domnului misiunea Institutului nostru, „Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot”, cerându-i darul fidelității, al unității și al unei dăruiri tot mai generoase în slujirea sa, în toate locurile în care Biserica ne cheamă să fim prezente. Fie ca această vizită să aducă roade bogate în viața comunităților noastre și să ne ajute să continuăm cu bucurie și încredere drumul vocației noastre, având mereu înaintea ochilor exemplul celei care a spus cu disponibilitate deplină: „Iată, sunt slujitoarea Domnului; fie mie după cuvântul tău!” (Lc 1,38)

Aceste cuvinte ale Preasfintei Fecioare Maria, pe care le repetăm în fiecare zi, rămân pentru noi un program de viață și un model de slujire: disponibilitate față de Dumnezeu, fidelitate față de vocație și dăruire generoasă în mijlocul Bisericii și al oamenilor. (Sr. Petrina Liliana Bulai pentru ARCB.ro)

Sfântul Părinte va pleca la ora 8 dimineața de pe heliportul Vaticanului. După un zbor de o oră, va ateriza pe Aerodromul Torraccia din Republica San Marino și se va deplasa spre Piazza della Libertà. La Palatul Public, se va întâlni cu secretarii de stat, urmând o întâlnire privată cu căpitanii regenți în Camera Consiliului celor Doisprezece. Acolo, va semna în Cartea oaspeților de seamă. La ora 10:40, se va întâlni cu membrii Marelui Consiliu General în Camera Consiliului. După aceea, de la balconul central al Palatului Public, Pontiful îi va saluta pe cei adunați în piață și le va da binecuvântarea sa apostolică.

Va merge apoi la Bazilica din San Marino, unde va fi întâmpinat de Episcopul Domenico Beneventi, de San Marino-Montefeltro, și de rector, pr. Marco Mazzanti. Va avea loc Adorația euharistică, împreună cu venerarea moaștelor Sf. Marinus, în prezența preoților, a persoanelor consacrate și a reprezentanților vieții ecleziale a Diecezei. La ora 12:15, îi va saluta pe credincioșii din piață și își va lua rămas bun de la autorități. În calitate strict privată, Sfântul Părinte va vizita, de asemenea, comunitatea Mănăstirii Sfântul Anton din Padova a călugărițelor augustiniene din Pennabilli.

În timpul celui de-al doilea război mondial, călugărițele au răspuns la atrocitățile războiului deschizându-și porțile pentru două comunități de femei consacrate pe care germanii intenționau să le deporteze în Germania, precum și pentru tinerele fete provenite din familii strămutate din Rimini. Astăzi, comunitatea este formată din 11 călugărițe cu voturi solemne, două călugărițe cu voturi temporare și o novice. Robert F. Prevost, pe atunci superior general al ordinului, a fost cel care, în noiembrie 2012, a aprobat transferul a patru călugărițe de la Mănăstirea Augustiniană din Lecceto, Siena, la Pennabilli, făcând prezența acestor femei contemplative în zonă și mai semnificativă.

Elicopterul papal este programat să aterizeze apoi la ora 14:45 la Centrul Expozițional din Rimini, unde se desfășoară „Întâlnirea pentru prietenia dintre popoare”. Papa va vizita două expoziții: una dedicată Sf. Augustin și cealaltă dedicată lui Léon Harmel. De asemenea, se va opri în Satul Copiilor, unde îi va saluta pe participanții la Întâlnire. Va urma, la ora 16, o întâlnire în Auditoriumul Mare. Se preconizează că va sosi la Catedrala din Rimini la ora 17:30, unde se va întâlni cu bolnavi, persoane cu dizabilități și persoane sărace, asistate de Caritas. Pontiful va merge apoi în Piața Portului, unde va prezida Liturghia la ora 18:30. Vizita se va încheia la ora 20, iar la ora 21 va ajunge înapoi în Vatican.

Adresându-se în mod special persoanelor consacrate, Sfântul Părinte le-a îndemnat să fie experți în sinodalitate prin experiențele lor de viață comunitară. A lăudat aspectul sinodal al Adunării și și-a exprimat speranța că grupul va fi capabil să discearnă îndemnurile Duhului Sfânt cu privire la viața consacrată. Multitudinea de carisme pe care Duhul Sfânt le-a dăruit comunităților de-a lungul istoriei le-a permis persoanelor consacrate „să facă vizibile misiunea și misterul Bisericii în lumea noastră”. Papa și-a exprimat recunoștința pentru contribuțiile diverselor institute în domeniile evanghelizării, educației și îngrijirii celor săraci.

Reflectând asupra temei Adunării – „Multe carisme, un singur Duh, o singură chemare” – Papa Leon i-a încurajat pe toți cei prezenți să țină cont de carismele comunităților lor. „Biserica are nevoie de voi și de toată diversitatea și bogăția formelor de consacrare și de slujire pe care le reprezentați, căci prin vitalitatea voastră și prin mărturia unei vieți centrate pe Isus, puteți contribui la trezirea lumii”, a subliniat el. Dacă vor face acest lucru, vor putea combate „globalizarea indiferenței și a neputinței cu remediul iubirii și milostivirii lui Cristos”. Promovarea vocațiilor religioase este esențială și fundamentală pentru înflorirea vieții consacrate. Chiar și în mijlocul unei lumi tot mai secularizate, Pontiful a subliniat că „mulți dintre noi am experimentat personal chemarea lui Cristos de a-l urma” prin depunerea jurămintelor de sărăcie, castitate și ascultare.

Chiar și astăzi, există o „foame tot mai mare de Dumnezeu”, a spus el. Mulți tineri își redescoperă credința după ce, poate, s-au îndepărtat de ea. De aceea, interacțiunile pe care femeile consacrate le au cu tinerii sunt atât de importante. Sfântul Părinte a lansat adunării provocarea de a căuta „modalități de a-i introduce [pe tineri] în modul vostru de viață și de a-i ajuta să asculte glasul Domnului, care ne vorbește în adâncul inimilor noastre”. A îndemnat grupul să-i încurajeze pe tineri să fie curajoși în a-i răspunde lui Dumnezeu, pentru ca să poată experimenta bucuria care vine din urmarea chemării Sale. Încheindu-și discursul, Papa le-a urat o întâlnire rodnică și i-a asigurat pe toți de rugăciunile sale, încredințând munca lor ocrotirii Maicii Domnului, „ca ea să mijlocească pentru voi toți și pentru comunitățile pe care le reprezentați”.

Pelerinii au avut ocazia să descopere mai multe despre tradiția Camino de Santiago, despre Sfântul Iacob cel Mare și despre dezvoltarea traseului Camino de România. Traseul românesc pornește de la Iași, unde, în anul 2019, Papa Francisc a binecuvântat și sfințit borna care indică distanța până la Catedrala „Sfântul Iacob” din Santiago de Compostela. În România sunt deja marcați aproximativ 600 de kilometri, dintr-un traseu național care urmărește să ajungă la aproximativ 2.300 de kilometri. Traseul de aproximativ 17 kilometri a trecut prin localitățile Gherăești, Săbăoani, Simionești, Cordun și Roman. Drumul a fost parcurs cu bucurie și voie bună, dar și cu momente de rugăciune, reflecție și dialog.

Pentru pelerini, fiecare kilometru a devenit o ocazie de a ieși din ritmul obișnuit al vieții și de a redescoperi frumusețea mersului împreună. Camino nu este doar despre distanța parcursă, ci despre oamenii întâlniți, despre comuniune și despre Dumnezeu care însoțește fiecare pas. La finalul traseului, pelerinii au ajuns la Roman, unde au participat la Sfânta Liturghie în biserica „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”, celebrată de pr. Gabriel Ciubotariu. În cadrul omiliei, părintele a evidențiat în mod deosebit figura Sfântului Iacob cel Mare, apostol și pelerin, unul dintre cei care au răspuns chemării lui Cristos și au pornit pe drumul credinței.

Pornind de la Evanghelia zilei, din Matei 18,1-5.10.12-14, părintele a insistat asupra invitației lui Isus de a redescoperi simplitatea, încrederea și curăția inimii unui copil. A deveni asemenea copiilor nu înseamnă a rămâne imaturi, ci a redescoperi capacitatea de a avea încredere, de a primi, de a ne lăsa călăuziți și de a ne abandona în mâinile lui Dumnezeu. Într-un pelerinaj, această atitudine devine deosebit de importantă: pelerinul pornește la drum fără să controleze totul, acceptă oboseala și neprevăzutul și învață să înainteze pas cu pas. În lumina acestei Evanghelii, Camino devine și o imagine a vieții creștine. Așa cum pelerinul are nevoie să privească înainte și să continue drumul, creștinul este chemat să meargă cu încredere spre Dumnezeu, păstrând o inimă simplă și disponibilă.

Sfântul Iacob, cel care a pornit în urma lui Cristos, rămâne astfel un model pentru fiecare pelerin: un om care a ascultat chemarea, a lăsat în urmă ceea ce avea și a pornit la drum. Drumul către Santiago devine, pentru fiecare pelerin, și o ocazie de a redescoperi propriul drum către Dumnezeu. La finalul celebrării, pelerinii le-au mulțumit pr. decan Sebastian Bilboc și pr. vicar Lucian Simon pentru primirea călduroasă și pentru disponibilitatea de a oferi comunității de pelerini posibilitatea de a celebra Sfânta Liturghie în biserica „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Roman.

În semn de recunoștință pentru participarea la acest pelerinaj, fiecare pelerin a primit o diplomă de participare, ca amintire a drumului parcurs și a experienței trăite împreună pe Camino de România. A fost o zi în care cei 17 kilometri nu au însemnat doar pași și distanță. Au fost 17 kilometri de comuniune, rugăciune, întâlnire și reflecție, un drum parcurs împreună și oferit lui Dumnezeu. Camino de România continuă să fie nu doar un traseu care leagă locuri, ci și un itinerariu care poate lega oameni, comunități și inimi în jurul credinței. Ultreia! Buen Camino! (Maria Robu pentru Ercis.ro)

Pontiful „i-a încurajat să se îndrepte cu încredere către Domnul Isus, care a biruit lumea”. „Mântuitorul”, a reiterat Sfântul Părinte, „continuă să-i călăuzească pe toți discipolii Săi în călătoria lor, dându-le speranță, bucurie și pace în inimile lor”. Papa i-a încurajat pe tineri să dea mărturie despre iubirea lui Dumnezeu în toate domeniile vieții și ale societății. I-a asigurat pe toți participanții de „o amintire părintească în rugăciune” și le-a acordat binecuvântarea sa apostolică, exprimându-și speranța pentru „desfășurarea cu succes a evenimentului, o ocazie pentru nașterea unor prietenii noi și autentice în Domnul”.

PS Anton a fost întâmpinat cu mare afecțiune de către paroh, pr. Ruslan Pogrebnîi, și de întreaga comunitate, care a dorit să împărtășească cu păstorul său acest moment de credință, de recunoștință și de sărbătoare. Momentul cel mai important al celebrării a fost ritualul sfințirii altarului. Astfel, altarul a fost dedicat definitiv cultului divin, devenind locul central al celebrării euharistice. Pe altar se face prezent sacrificiul lui Cristos și de acolo comunitatea primește Pâinea Vieții.

În predica sa, inspirându-se din viața Sf. Caietan, Episcopul a reamintit că întreaga viață a Sfântului a reprezentat un sacrificiu continuu adus lui Dumnezeu și o slujire generoasă față de săraci, bolnavi și nevoiași. Sfântul a știut să renunțe la propriile privilegii pentru a-l urma pe Cristos, găsind puterea misiunii sale în Euharistie, în contemplarea Crucii și în profunda devoțiune față de Preasfânta Fecioară Maria. PS Anton Coșa a subliniat că Dumnezeu nu le cere creștinilor gesturi imposibile, ci îl îndeamnă pe fiecare să-l pună pe Cristos pe primul loc, transformându-și viața într-un dar de iubire prin rugăciune, participarea la Sacramente, caritate și slujirea fraților.

De o importanță deosebită a fost referirea la noul altar sfințit. Episcopul a reamintit că acesta nu este doar un element al mobilierului liturgic, ci inima bisericii, locul în care Cristos continuă să se jertfească pentru mântuirea lumii.  Adresându-se comunității, Episcopul a adresat cuvinte de mulțumire tuturor celor care au contribuit la restaurarea bisericii parohiale, prin muncă și sacrificiu. De asemenea, i-a invitat pe credincioși să-și ocrotească cu iubire biserica, nu doar îngrijind lăcașul sfânt, ci mai ales prin participarea la Sfânta Liturghie și la viața comunității.

Sărbătoarea Sf. Caietan și sfințirea noului altar vor rămâne o dată semnificativă în istoria parohiei Rașcov, chemată să-și continue drumul în credință, mărturisind Evanghelia cu aceeași generozitate și același spirit de slujire care au caracterizat viața Sfântului său protector.

În acest sens, Papa Pius al XII-lea a descris anul liturgic nu ca o amintire lipsită de viață a evenimentelor din trecut, ci ca prezența vie a lui Cristos în Biserica Sa, prin care misterele mântuirii rămân prezente și active. Papa Leon a explicat că acesta trebuie, așadar, înțeles ca o reînnoire continuă a operei mântuitoare a lui Cristos în istorie. Parcurgând anotimpurile și sărbătorile sale, Biserica rămâne unită cu acțiunea mântuitoare a Domnului, permițând credincioșilor să primească harul Său.

Pontiful a continuat explicând că „întâlnirea cu Isus, care a murit și a înviat pentru noi, este scopul pe care Biserica îl urmărește mereu, punând celebrarea evenimentului pascal în centrul fiecărui moment”. Din acest motiv, Părinții Conciliului au descris duminica drept „temelia și miezul întregului an liturgic” și „sărbătoarea originară”. A subliniat că duminica este dies Domini, Ziua Domnului. Chiar și în limbile în care denumirea duminicii se referă la „ziua soarelui”, a adăugat el, creștinii pot recunoaște o referință la Cristos, adevăratul „soare al dreptății” care luminează pe fiecare om.

Duminica, Paștele săptămânii

A continuat amintind că Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea a învățat că duminica este ziua Domnului, ziua Bisericii, ziua omului și, în cele din urmă, „ziua zilelor”. „Întrucât duminica este Paștele săptămânii”, a spus el, aceasta actualizează învierea lui Cristos și revelează sensul timpului însuși, îndreptând istoria umanității spre întoarcerea Domnului. Papa Leon a explicat că, pentru a sfinți duminica, „este fundamental să se celebreze Euharistia”, întrucât, potrivit Părinților Conciliului, făcând acest lucru, ascultând Cuvântul și adunându-se în comunitate, „comunitatea creștină își face vizibilă comuniunea cu Domnul și mărturisește apartenența sa la Cristos și fidelitatea față de Biserică”.

O astfel de adunare, a avertizat el, „nu poate fi înlocuită de o prezență exclusiv virtuală”, nici nu poate fi redusă la o adunare pasivă. Liturghia se împlinește prin participarea activă a fraților și surorilor care se adună pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru „speranța vie” primită prin Învierea lui Cristos. Prin urmare, a îndemnat comunitățile să caute „cele mai bune condiții posibile” pentru a le permite celor care nu își pot lua liber de la muncă duminica să participe la Liturghie.

Anul liturgic

În plus, Sfântul Părinte a urmărit evoluția anului liturgic. A explicat că celebrării săptămânale a Paștelui i s-a alăturat, începând cu secolul al II-lea, solemnitatea anuală a Paștelui, urmată de perioada plină de bucurie de cincizeci de zile care culminează cu Rusaliile și este precedată de Postul Mare. Ciclul de Crăciun s-a dezvoltat ulterior în jurul misterelor Întrupării, Nașterii și arătării lui Cristos în fața lumii. Biserica a încorporat, de asemenea, sărbători în cinstea Fecioarei Maria, a martirilor și a sfinților.

Anul liturgic, a concluzionat Pontiful, prezintă în mod sacramental istoria mântuirii, călăuzind credincioșii de la așteptarea Mesiei, prin Taina Pascală, către speranța gloriei viitoare. Permițând creștinilor să participe tot mai profund la misterul lui Cristos, a spus el, anul liturgic devine „principiul călăuzitor și cadrul esențial pentru toată acțiunea pastorală”.

Întâlnirea prilejuită de hram a început de miercuri după-amiaza, în sala de conferințe, cu primele expuneri din colocviul intitulat „Carmelul și anul jubiliar al lui Ioan al Crucii”. Pr. Marco OCD, prior al Mănăstirii carmelitane de la Ciofliceni (IF), a deschis colocviul cu o scurtă prezentare a vieții și operei Sfântului Ioan al Crucii (1542-1591). Pr. Alin Nica (București) a făcut un rezumat al tezei sale de doctorat susținută de curând la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, despre convergențe ale învățăturii spirituale a Sf. Ioan al Crucii cu tradiția spirituală răsăriteană.

Un alt ieromonah carmelitan, pr. Philippe Raguis, a făcut o prezentare Maicii Domnului ca imagine a sufletului isihast, într-o paralelă între scrierile Sf. Ioan al Crucii și o omilie a Sf. Grigore Palamas (secolul al XIV-lea). Maica Amanda OCD, priora mănăstirii-mamă din Franța a schitului din Stânceni, a vorbit despre locul privilegiat pe care îl ocupă natura în spiritualitatea Sfântului Ioan al Crucii. Iar diac. Didier Rance, fiind și terțiar franciscan și aflându-ne de asemenea în an jubiliar franciscan, a făcut o paralelă între biografiile și spiritualitățile celor doi sfinți. Ziua de ajun a sărbătorii Schimbării la Față s-a încheiat în biserica schitului cu slujba Privegherii.

Joi, la ora 10, după primirea Preafericirii Sale Claudiu, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, acesta a celebrat Sfânta Liturghie înconjurat, la altarul din fața bisericii, de 16 preoți și un diacon, în prezența a vreo 200 de pelerini laici. A fost prezent și prim-rabinul Comunității Evreiești din România, Rafael Shaffer, și președintele Comunității evreiești din Mureș, Vasile Dub. De asemenea, a fost prezent primarul comunei Stânceni, Ștefan Bicăjan. Omilia Preafericitului Claudiu a subliniat două aspecte esențiale ale unei vieți spirituale: pacea interioară, condiție a păcii în jurul nostru și în lume, și trăirea în fidelitate și pace a clipei prezente.

După agapa fraternă, colocviul a continuat în sala de conferințe cu expunerea prim-rabinului despre șalul evreiesc de rugăciune (talit), urmată de o alta despre scapularul carmelitan ca rudă îndepărtată a talitul-ui, făcută de priorul Mănăstirii carmelitane din Bamberg, pr. Klaus Schkenkelberger OCD. Președintele Comunității evreiești din Târgu Mureș, Vasile Dub, a prezentat imagini din spațiile muzeale adiacente sinagogii din Târgu Mureș, iar ultima expunere, a drd. Dimitrie Dalidis (Universitatea din Sibiu) a fost pe o temă de liturgică bizantină, un manuscris medieval despre cultul sfinților profeți Ilie și Elisei (în tradiția hagiografică carmelitană, Sfântul Ilie, trăitor o vreme pe Muntele Carmel, este întemeietorul spiritual al acestui ordin). (Pr. Cornel Dîrle pentru AEGC.ro)

Momentul aniversar a reunit credincioși, preoți și reprezentanți ai comunității locale în jurul Preasfinției Sale Virgil Bercea, Episcopul greco-catolic de Oradea, care a prezidat Sfânta Liturghie celebrată cu acest prilej. Sărbătoarea a început cu primirea Ierarhului, întâmpinat de Gheorghe David, primarul comunei Moftin, de protopopul de Carei, pr. Lucian Cociorva, și de pr. paroh Gheorghe Dumitru Pop. A urmat Sfânta Liturghie arhierească, celebrată în comuniune cu preoții și credincioșii prezenți, răspunsurile fiind date de grupul de copii din parohie pregătiți de Mihaela Achim.

Aniversarea celor 125 de ani ai bisericii greco-catolice din Domănești a fost, înainte de toate, un prilej de aducere aminte și de mulțumire pentru generațiile care au zidit și au păstrat acest lăcaș de cult, dar și pentru cei care, de-a lungul timpului, au continuat să mărturisească aici credința greco-catolică. O biserică ce este mai mult decât zidurile sale: este locul în care generații de credincioși au primit Sfintele Taine, s-au rugat, și-au încredințat lui Dumnezeu bucuriile și încercările și au transmis mai departe credința primită de la înaintași peste veacuri.

În cuvântul de învățătură rostit la Sfânta Liturghie, Preasfinția Sa Virgil Bercea a vorbit despre post, rugăciune și dorința omului de a se schimba în bine, de a se apropia de Domnul, de a posti și de a se ruga prin gesturi și fapte chiar și simple. Totodată, Ierarhul a subliniat și a evidențiat credința și comuniunea de care dă dovadă comunitatea din Domănești, o comunitate vie, care își trăiește cu adevărat credința. De asemenea, Ierarhul a mulțumit pr. Gheorghe pentru activitatea de peste 30 de ani în mijlocul comunității domneștene, subliniind faptul că perioada de 30 de ani evidențiază încrederea pe care Sfinția Sa o are în pr. Gheorghe Pop. Gândul Preasfințitului a mers și către acei înaintași care s-au trudit la construirea sfântului lăcaș, unul ale cărui ziduri au fost mărturia multor rugăciuni, speranțe, deznădejdi în cei 125 de ani de existență.

Sărbătoarea a avut o semnificație aparte și pentru pr. Gheorghe Dumitru Pop, care a împlinit 30 de ani de activitate pastorală la Domănești. Trei decenii petrecute în mijlocul aceleiași comunități, însemnând nu doar ani de slujire la altar, ci și istoria împărtășită cu oamenii locului: generații de copii botezați, tineri însoțiți spre Taina Căsătoriei, familii sprijinite și credincioși cărora le-a fost aproape în momentele de bucurie și de încercare.

La finalul celebrării, pr. protopop Cociorva a adresat un cuvânt celor prezenți, evocând file de istorie ale comunității și satului Domănești care are prima atestare documentată în anul 1280, ca mai apoi în anul 1770 să se menționeze existența unei biserici din lemn care în anul 1899 a fost devastată de un incendiu, anul în care comunitatea locală de atunci în frunte cu pr. Ioan Ajaky au pornit pe un drum anevoios de a strânge fondurile necesare construirii actualei biserici, care dăinuie de 125 de ani. S-a mai amintit numele preoților care au slujit comunitatea pe parcursul anilor care au trecut.

Pr. Gheorghe Dumitru Pop a mulțumit la final Preasfințitului Virgil pentru prezență, pentru încrederea pusă în persoana lui, a mulțumit primarului Gheorghe David, deputatului Mircea Gocor și vicepreședintelui Consiliului Județean Satu Mare, Cătălin Filip, pentru susținerea necondiționată primită din partea autorităților locale și centrale pe parcursul activității sale parohiale, mulțumind aparte primarului și colegilor săi din Consiliul Local al comunei Moftin pentru cadoul făcut de către aceștia, și anume un rând de ornate pr. Gheorghe, un prapur pentru împodobirea bisericii, și o bederniță Preasfințitului Virgil. Părintele nu a încheiat fără a mulțumi credincioșilor pentru implicare și pentru dragostea de care l-au împărtășit în cei 30 de ani de activitate.

Înainte de agapa comună, Preasfințitul Virgil a vizitat împreună cu reprezentanții autorităților locale și centrale și cu cei prezenți noul centru de zi care s-a deschis în satul Domănești, loc în care zilnic se adună copii din comunitate pentru activități școlare și extrașcolare. Cei 125 de ani ai bisericii și cele trei decenii de slujire ale pr. Gheorghe Dumitru Pop s-au întâlnit într-o singură sărbătoare, a recunoștinței: pentru cei care au fost înainte, pentru cei care păstrează astăzi vie comunitatea și pentru generațiile cărora le revine misiunea de a duce mai departe credința. Într-o lume aflată într-o continuă schimbare, biserica din Domănești rămâne, după 125 de ani, semnul unei credințe care a traversat timpul și al unei comunități care continuă să se adune în jurul altarului, privind cu recunoștință spre trecut și cu speranță spre viitor. (Protopopiatul greco-catolic de Carei)

Reflectând în lumina cuvântului lui Dumnezeu și a documentelor Bisericii, cum ar fi: Vita consecrata și Magnifica humanitas, am înțeles încă o dată că frumusețea vieții consacrate nu se măsoară prin ceea ce facem, ci prin ceea ce suntem înaintea lui Dumnezeu: femei chemate să trăiască cu bucurie, credință, iubire și disponibilitate totală față de voința sa. Vocația este un drum care se întărește prin încredere, perseverență, umilință și prin deschiderea permanentă la lucrarea harului.

​​Sinteza acestor exerciții spirituale se traduce, înainte de toate, printr-un drum de apropiere de Cristos și de redescoperire a prezenței sale în propria viață. Ideea centrală a meditațiilor a fost aceea de a-l așeza pe Cristos în centrul existenței noastre și de a înțelege că tot ceea ce trăim capătă un sens profund atunci când este privit prin prisma relației cu el. Prin aceste exerciții, participanții au fost invitați să privească mai profund la lucrarea lui Dumnezeu în viața lor, să își deschidă inimile către harul său și să descopere că el le însoțește neîncetat, chiar și în momentele în care nu-i simțim direct prezența.

​Un moment deosebit l-au constituit reflecțiile finale despre maternitate. Chiar dacă persoanele consacrate nu dăm naștere din punct de vedere biologic, suntem chemate la o maternitate spirituală, rodnică și discretă. Prin rugăciune, apropiere, slujire și iubire, putem însoți oamenii pe drumul credinței, devenind semne vii ale tandreții și grijii lui Dumnezeu. Această maternitate este o expresie autentică a dăruirii totale și a iubirii care rodește în inimile celor pe care Domnul ni-i încredințează.

La încheierea acestor zile binecuvântate, ne îndreptăm gândul și inima cu o profundă recunoștință către Părintele ceresc pentru toate harurile, luminile și mângâierile spirituale pe care le-a revărsat asupra noastră. Purtăm în suflet o aleasă mulțumire față de pr. Cristian Dumea, care, prin simplitatea, sinceritatea, profunzimea teologică și umorul său pedagogic, ne-a fost un adevărat călăuzitor pe drumul reînnoirii interioare. De asemenea, adresăm mulțumiri pline de căldură comunității găzduitoare a Mănăstirii Carmelitane, care ne-a primit cu o generozitate deosebită și a creat cadrul păcii și al tăcerii primitoare, sub ocrotirea maternă a Maicii Domnului de pe Muntele Carmel. Dumnezeu să răsplătească înzecit dăruirea tuturor celor care au făcut posibil acest timp de reînnoire duhovnicească! (Sr. Agneza Mihaela Fodor OA pentru Ercis.ro)

În numele comunității Episcopul diecezan a fost salutat în limbile română și croată de pr. Petar Rebegilă. În omilia sa Episcopul diecezan s-a adresat în primul rând tinerilor care urmau să primească Sfântul Mir: „Astăzi Duhul Sfânt vine asupra voastră într-un mod deosebit și dorește să rămână cu voi. El caută o relație vie cu fiecare dintre noi, vrea să ne însoțească în fiecare zi, să ne întâlnească și să ne călăuzească. Dar apare întrebarea: cum ne conduce Duhul Sfânt? El ne îndeamnă să luăm decizii bune. Lumea ne oferă multe drumuri, ne spune că succesul, confortul sau popularitatea sunt cele mai importante. Duhul Sfânt însă ne conduce pe un alt drum: drumul adevărului, al iubirii și al credinței. Astăzi, Duhul Sfânt ne îndeamnă să luăm o hotărâre concretă. Astăzi să nu plecați acasă spunând doar că a fost o ceremonie frumoasă, iar de mâine totul va fi cum a fost înainte. Întrebați-vă: eu ce vreau să schimb în viața mea? Poate voi începe să mă rog în fiecare zi. Sau poate voi renunța la un obicei care mă îndepărtează de Dumnezeu, voi ierta pe cineva sau voi cere iertare. Poate voi fi mai atent cu părinții mei, cu bunicii sau cu colegii mei.”

Un moment important al Sf. Liturghii a fost reînnoirea făgăduințelor de la Botez, după care tinerii candidați însoțiți de nașii lor s-au prezentat în fața Episcopului Episcopul diecezan pentru conferirea Sfântului Mir prin ungerea pe frunte cu Sfânta Crismă, însoțită de cuvintele: „Primește pecetea darului Duhului Sfânt”. Toți candidații la Sfântul Mir din comunitatea croată au purtat cu această ocazie frumosul port popular, specific și unic în Banat. Băieții purtau cămăși albe, mai lungi, peste pantalonii albi, cu broderie neagră pe guler și la manșetele mânecilor, iar în partea de jos a cămășii și a pantalonilor, broderie albă. Peste cămașă purtau un pieptar alb, bogat ornamentat cu motive decorative în negru și roșu, iar pe cap aveau pălării.

Fetele purtau cămăși albe, cu bogate broderii negre în zona pieptului și la mâneci, precum și poale lungi, până la glezne, apretate și plisate. Peste acestea purtau o fotă neagră, mai scurtă. Pe cap sau în jurul cocului, tinerele purtau o salbă lată, aurie, un element caracteristic al portului tradițional carașovean, împodobită cu flori, prinsă sub forma unei coronițe. Femeile purtau pe cap baticuri decorate pe margini cu mărgele sau broderii fine. Pentru cei 39 de candidați la Sfântul Mir, această zi a reprezentat o etapă importantă pe drumul credinței și, totodată, o mărturie demnă a celor 300 de ani de prezență, perseverență și a forței cu care comunitatea catolică locală și-a păstrat identitatea și credința. (Biroul de presă al Episcopiei de Timișoara)

Făcând referire la enciclica sa Magnifica humanitas, nr. 198 – „nu există niciun algoritm capabil să facă războiul acceptabil din punct de vedere moral” – și avertizând totodată asupra riscurilor legate de utilizarea inteligenței artificiale în luarea deciziilor militare, Papa Leon adresează un apel sincer întregii comunități internaționale. El solicită „acorduri comune capabile să protejeze responsabilitatea umană și principiile umanitare în contexte în care sunt în joc viețile omenești și coexistența pașnică între popoare”.

Cu ocazia prezentării enciclicei sale, în 25 mai 2026, în noua Aulă a Sinodului, Papa spus că cele aproape 200 de pagini sunt rodul reflecției din cadrul Sfântului Scaun asupra noilor tehnologii și a inteligenței artificiale, care astăzi atinge „multe domenii ale vieții noastre”, influențează deciziile și „schimbă radical modul în care se duce războiul”. Din toate acestea a reieșit o convingere pe care Pontiful însuși a descris-o ca fiind „tulburătoare” și care constituie firul călăuzitor al enciclicei: „Inteligența artificială trebuie să fie dezarmată”. „Știu că cuvântul este puternic, dar a fost ales în mod deliberat, deoarece acest moment are nevoie de cuvinte capabile să atragă atenția, să trezească conștiințele și să îndrume umanitatea spre căile de urmat.”

Sfântul Părinte a subliniat că, de ceva timp, Biserica s-a angajat în favoarea dezarmării nucleare ca „serviciu adus păcii și demnității familiei umane”. Într-un sens similar, „inteligența artificială trebuie acum să fie dezarmată”, deoarece, „la fel ca energia nucleară, ea trebuie să slujească tuturor și binelui comun”. „Deciziile privind tehnologia nu trebuie niciodată separate de conștiință și responsabilitate”. În Magnifica humanitas, Papa reflectează asupra modului în care pacea, nu o simplă absență a războiului, reprezintă dreptatea pusă în practică. Dar când tehnologia ne slăbește simțul critic, însăși pacea este pusă în pericol. Dezarmarea, însă, nu este suficientă. Trebuie să construim.

Pontiful a amintit experiența sa din anii în care a desfășurat activitate misionară în Peru, în urma inundațiilor. Acolo, a mărturisit el, „am învățat că reconstrucția nu înseamnă pur și simplu înlocuirea a ceea ce a fost distrus. Înseamnă refacerea legăturilor, restabilirea încrederii și reaprinderea speranței pentru viitor. Mai mult, nimeni nu reconstruiește singur”. Numai cu o astfel de viziune integrală poate fi orientată inteligența artificială spre binele comun. Numai împreună – cei care proiectează sistemele și cei care beneficiază de ele, țările mai bogate și cele mai sărace, instituțiile și indivizii, centrele de putere și periferiile – vom putea construi un viitor nu doar pentru o minoritate privilegiată, ci pentru întreaga familie umană.

Conform programului publicat pe site-ul Provinciei „Sfântul Iosif”, pelerinajul relicvelor Sfântului Francisc are loc între 31 iulie și 15 octombrie. În cadrul pelerinajului național, relicvele au sosit vineri, 7 august, în Dieceza Romano-Catolică de Timișoara, la Arad, unde au fost primite de frații minoriți care îngrijesc biserica și parohia Sfântul Anton de Padova din centrul orașului. Programul a început la ora 8 dimineața cu o rugăciune în cinstea sfântului. În continuare, relicvariul a fost așezat în biserică, unde credincioșii au putut să se roage între orele 9 și 17. Sfânta Liturghie solemnă de la ora 18 a fost celebrată de E.S. Iosif Csaba Pál, Episcop diecezan de Timișoara. Au concelebrat frații minoriți din Arad și cei din Moldova care însoțesc relicvele, precum și preoți din Dieceza de Timișoara prezenți la eveniment.

Cadrul muzical al Sfintei Liturghii a fost asigurat de organistul László Tankó și de corul bisericii. Pe întreaga durată a pelerinajului din Arad, garda simbolică a relicvariului a fost asigurată de membrii Ordinului Suveran Templier Sfântul Martin. La începutul Sfintei Liturghii, Episcopul diecezan a fost salutat de pr. Zsolt Kalna, guardianul comunității minorite din Arad: „Aceasta este o zi importantă din viața noastră, deoarece relicvele Sfântului Francisc se află printre noi. A fost o bucurie să petrecem această zi împreună cu el. Îl rog pe Părintele Episcop să celebreze această Sfântă Liturghie.”

În cuvântul său introductiv, Episcopul a mărturisit că, ori de câte ori s-a oprit la Assisi în călătoriile sale, a plecat de acolo cu inima plină de bucurie. „Să-i mulțumim Bunului Dumnezeu pentru acest mare sfânt, care continuă să aibă un impact asupra lumii de astăzi. Să-l rugăm pe Bunul Dumnezeu ca tot mai mulți să audă chemarea lui, să primească spiritualitatea sa și să o trăiască în viața de zi cu zi”, a subliniat Episcopul. Evanghelia a fost proclamată de diaconul Mihály Kiss.

În omilia sa, Episcopul a afirmat: „Astăzi trăim o zi de har. Avem ocazia să ne apropiem nu doar de memoria unui mare sfânt, ci de o viață care continuă să vorbească Bisericii și lumii. Francisc nu a fost un om extraordinar pentru că a făcut lucruri spectaculoase, ci pentru că a trăit Evanghelia cu o simplitate și cu o bucurie dezarmante. El a întemeiat comunitatea fraților minori și nu întâmplător i-a numit minori. Ei nu au dorit să fie cei mai importanți, cei mai puternici, cei mai apreciați, ci cei mai mici. Cei care slujesc. În aceasta se ascunde secretul adevăratei vieți creștine și adevărata fraternitate creștină. Comunitățile noastre nu cresc prin competiție, orgoliu sau dorința de a avea dreptate cu orice preț, ci prin smerenie, iertare și disponibilitatea de a-l așeza pe celălalt înaintea propriului eu.”

În continuare, Episcopul l-a citat pe teologul reformat elvețian Walter Nigg, care a scris și despre viața Sfântului Francisc. Răspunzând la întrebarea ce a adus Sfântul Francisc în Biserică, Nigg ajunge la concluzia că acesta a adus bucuria. „Bucuria vieții creștine. Iar noi ne punem întrebarea: cum putem păstra bucuria atunci când apar conflicte, neînțelegeri sau nedreptăți? Sfântul Francisc ne răspunde prin celebra povestire despre Perfecta laetitia, bucuria desăvârșită. Bucuria creștină nu depinde de succes, de aplauze sau de aprecierea oamenilor. Ea izvorăște din unirea cu Cristos cel răstignit”, a subliniat Episcopul de Timișoara.

După Sfânta Împărtășanie, Episcopul s-a oprit în fața relicvei și s-a rugat astfel: „Sfinte Francisc, prieten al lui Dumnezeu și frate al tuturor făpturilor, tu l-ai urmat pe Cristos cu o inimă curată în sărăcie, smerenie și iubire. Privește cu ochii tăi blânzi spre mine, cel ce vin cu credință înaintea ta și îți cer mijlocirea. Învață-mă să-l iubesc pe Dumnezeu mai presus de toate, să trăiesc în pace și prietenie cu toți oamenii și să privesc cu respect și recunoștință întreaga creație a lui Dumnezeu.”

La final, pr. minorit Cristian Tiba, care slujește la Arad, a adresat cuvinte de mulțumire Provinciei „Sfântul Iosif” a Ordinului Fraților Minori Conventuali din Moldova, precum și membrilor Sacro Convento, comunitatea conventului Bazilicii Sfântul Francisc din Assisi, care au făcut posibil ca relicva Sfântului Francisc să ajungă în România și la Arad. A mulțumit, de asemenea, primarului municipiului Arad, Călin Bibarț, și secretarului general adjunct al Guvernului, Faragó Péter, pentru prezență, precum și pr. Augustin Bărbuț, paroh de Timișoara IX Marienheim, care, în calitate de colaborator al biroului de presă al Episcopiei de Timișoara, a transmis Sfânta Liturghie, preluată și de Angelus TV. După Sfânta Liturghie, credincioșii au avut în continuare posibilitatea de a se ruga și de a aduce cinstire relicvei, iar călugării au rămas până când ultimul pelerin a părăsit biserica.

* * *

Răspunzând la întrebările adresate de biroul de presă al Episcopiei de Timișoara, cei doi călugări minoriți care însoțesc relicva, fr. Claudiu Ilieș, guardianul conventului Sfântul Anton de Padova din Roman, și pr. Bogdan-Cristian Mârț, directorul spiritual al Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan, au declarat că pelerinajul a început la Oradea, la 31 iulie, și a continuat la Cluj-Napoca și la Chișineu-Criș. De la Arad vor călători la Baia Mare, apoi la Baia Borșa, în Maramureș, iar de acolo la Cacica. Pe parcursul pelerinajului vor vizita aproximativ 50 de parohii și comunități. Pelerinajul se va încheia la Timișoara, în 15 octombrie.

Întrebați ce mesaj transmite Sfântul Francisc pe parcursul acestui lung pelerinaj, cei doi părinți au evidențiat în primul rând curajul și răbdarea. Pe baza intențiilor de rugăciune și a mesajelor primite în diferitele locuri vizitate, cuvântul care revine cel mai des este „pace”. Potrivit celor doi călugări, Sfântul Francisc poate fi și astăzi un model de dialog, atât în societate, cât și în familie. El a reușit să ajungă până și la sultan pe calea dialogului, care lipsește atât de mult în zilele noastre. Oamenii sunt prea impulsivi în reacțiile lor și au nevoie de curajul de a vorbi mai mult unii cu alții și de a alege pacea în locul confruntării.

În același timp, este important să evidențiem și radicalitatea Sfântului Francisc. Cei doi părinți au amintit că și Papa Leon al XIV-lea a vorbit despre acest aspect, subliniind că radicalitatea lui Francisc nu însemna extremism, ci dorința de a trăi Evanghelia în mod simplu, fără compromisuri și fără interpretări adăugate. Acest lucru nu este ușor nici astăzi. Francisc a fost considerat de mulți nebun chiar și în timpul vieții sale, însă în cazul lui, drumul de la „nebunie” la sfințenie a fost unul cu multe suișuri și coborâșuri, dar și un drum frumos.

Cei doi părinți au mai spus că pelerinajul relicvelor reprezintă și pentru cei care le însoțesc o experiență și o provocare spirituală. Intențiile de rugăciune, cererile și mărturiile de credință transmise de oameni reprezintă expresii vii ale credinței lor. Tocmai de aceea au acceptat să străbată țara timp de două luni și jumătate împreună cu relicvele Sfântului Francisc. Pentru ei, acest lucru înseamnă și să se întoarcă mereu și mereu la origini, la ceea ce se află la baza spiritualității franciscane. Francisc însuși a făcut acest lucru de-a lungul întregii sale vieți. (Biroul de presă al Episcopiei de Timișoara)

În cadrul predicii, Preasfințitul s-a adresat în mod deosebit candidaților la Mir, cărora le-a pus în lumină valoarea și importanța acestui Sacrament, care nu se poate reduce la o simplă tradiție sau sărbătoare, ci reprezintă începutul unui nou drum de mărturie curajoasă a credinței, fiind susținuți de exemplul și ajutorul părinților și al nașilor. Cum era de așteptat, Preasfințitul s-a asigurat de pregătirea temeinică a candidaților prin întrebările pe care le-a adresat și i-a felicitat pentru priceperea și corectitudinea răspunsurilor.

După reînnoirea promisiunilor de la Botez, fiecare candidat însoțit de naș a primit ungerea sfântă cu Crismă din partea Episcopului, ca semn al dobândirii Duhului Sfânt cu darurile Sale. La sfârșitul Sfintei Liturghii, unul dintre copiii miruiți a adresat câteva cuvinte de mulțumire către Episcop, precum și tuturor celor care au contribuit la pregătirea și buna desfășurare a acestei sărbători. La final, spre amintire frumoasă, s-a făcut o fotografie de grup în fața altarului și apoi în fața bisericii.

În după-amiaza aceleiași zile, au fost vizitate două cimitire, unde ne-am rugat cu Preasfințitul pentru odihna veșnică atât a preoților care au lucrat în această comunitate, cât și a tuturor credincioșilor înmormântați în speranța învierii. Luni, 10 august, a doua zi a vizitei pastorale a început cu vizita la câțiva bolnavi din parohie, cărora Preasfințitul le-a adresat cuvinte de încurajare și s-a rugat asupra lor. A urmat întâlnirea Preasfințitului cu copiii și tinerii din comunitate, care s-a desfășurat într-un dialog constructiv.

Vizita a culminat cu Sfânta Liturghie solemnă, în decursul căreia Preasfințitul Iosif a dorit să precizeze, prin cuvântul de învățătură, scopul acestui eveniment. Plecând de la exemplul eroic al sfântului diacon și martir Laurențiu, sărbătorit de Biserică în această zi, ne-a amintit că prezența Păstorului în mijlocul credincioșilor are și menirea de a-i întări în credință pe toți credincioșii Diecezei, de a-i îndemna să fie curajoși și statornici în lupta cu nenumăratele atacuri din partea celui rău, care se poate folosi chiar și de cele mai avansate cuceriri și progrese ale tehnologiei și științei pentru a ne îndepărta de Dumnezeu și de toate valorile creștine. Ca sfântul martir Laurențiu, vom putea fi învingători doar dacă vom rămâne în comuniune strânsă cu Cristos și cu păstorii noștri și vom păstra unitatea între noi prin rugăciune, caritate, participare la Sfânta Liturghie și Împărtășanie.

La finalul Liturghiei, părintele paroh a adresat câteva cuvinte de mulțumire mai întâi Bunului Dumnezeu pentru toate harurile revărsate cu îmbelșugare în aceste zile, desigur Preasfințitului precum și tuturor celor prezenți și în special celor care s-au implicat pentru curățenia și înfrumusețarea bisericii. Pentru a păstra vie amintirea a acestei sărbători, Preasfințitul Iosif ne-a oferit în dar un tablou dedicat vizitei pastorale, precum și fiecăruia o iconiță cu imaginea Sfintei Fecioare Maria, având pe verso o frumoasă rugăciune. Sărbătoarea s-a încheiat cu o frumoasă cântare în cinstea Maicii Domnului și o fotografie de grup. (Pr. Laurențiu Cucuteanu pentru Ercis.ro)

În cadrul programului său, secretarul de stat al Vaticanului s-a întâlnit cu președintele pe 5 august, la Palatul Național, sediul guvernului mexican. După întâlnire, Claudia Sheinbaum a relatat pe rețelele sociale că printre subiectele discutate s-a numărat și „Magnifica Humanitas”, prima enciclică a Sfântului Părinte. „Apelurile Papei la pace, fraternitate și apropiere față de cei mai vulnerabili reprezintă o viziune umanitară indispensabilă într-un moment în care lumea are nevoie să consolideze dialogul, solidaritatea și cooperarea între națiuni”, a declarat ea.

Vorbind despre întâlnirea sa cu Cardinalul Parolin în cadrul conferinței de presă din dimineața zilei de 6 august, președintele a spus că unul dintre subiectele abordate a fost posibilitatea unei vizite a Sfântului Părinte în Mexic. Potrivit lui Sheinbaum, Cardinalul Parolin i-a spus că Papa dorește mai întâi să viziteze Peru, Argentina și Uruguay, întrucât acestea sunt țări „pe care Papa Francisc nu le-a vizitat”. Ea a arătat, de asemenea, că Sfântul Părinte are „o relație specială” cu Peru, „deoarece a locuit acolo mulți ani”. Sfântul Scaun a confirmat că Papa Leon al XIV-lea va efectua o călătorie apostolică în Peru, Uruguay și Argentina în perioada 6-17 noiembrie.

Sheinbaum a spus că Pontiful „evident nu ar putea veni în Mexic în perioada electorală”, așa că vizita sa va trebui să aștepte până după alegerile din 2027. Mexicul va organiza alegeri federale și statale pe 6 iunie 2027. „Continuăm să îi adresăm invitația”, a spus Sheinbaum. „Ne-au spus «da», că «el dorește cu adevărat să vină în Mexic»… dar încă nu există o dată stabilită.” Președintele a arătat că, în cadrul întâlnirii, ea și Cardinalul Parolin au discutat și despre unele inițiative dezvoltate în comun de guvernul mexican și Biserica Catolică, printre care programul „Da dezarmării, da păcii”, care promovează predarea armelor de foc în schimbul unor stimulente economice. De asemenea, au discutat despre restaurarea bisericilor istorice.

Înființată în 2016, această întâlnire anuală își propune să reunească tineri de pe diverse țărmuri ale Mediteranei pentru a contribui la asumarea unor angajamente concrete în favoarea păcii. Printre participanții din acest an se numără tineri din Cipru și Ierusalim, alături de tineri italieni implicați în Caritas și în alte organizații partenere. Întâlnirea este deschisă persoanelor cu vârste cuprinse între 18 și 35 de ani.

Vindecarea relațiilor rănite

Programul din acest an se inspiră din scrisoarea pastorală a Cardinalului Pierbattista Pizzaballa: „S-au întors la Ierusalim cu mare bucurie”. În primele trei zile ale evenimentului, voluntarii vor conduce ateliere în care vor aborda relațiile rănite, bogăția diferențelor, importanța primirii celorlalți, vindecarea amintirilor și construirea speranței. Participanții se vor întâlni, de asemenea, cu comunitățile locale și vor parcurge ultimii câțiva kilometri ai Via Francigena, spre Sanctuarul Santa Maria de Finibus Terrae, un loc considerat în mod tradițional un punct de întâlnire între Est și Vest.

Discuțiile care vor avea loc pe parcursul întâlnirii vor contribui la redactarea „Carta di Leuca 2026”, care va fi semnată la finalul întâlnirii. Inițiativa urmează pașii spirituali ai Venerabilului Don Tonino Bello, fostul Episcop de Molfetta-Ruvo-Giovinazzo-Terlizzi, care a pus pacea, nonviolența și solidaritatea cu cei săraci în centrul slujirii sale.

Cardinalul Pizzaballa se va întâlni cu participanții

Cardinalul Pizzaballa, Patriarhul latin al Ierusalimului, este așteptat să sosească în regiune pe 13 august. Este programat să viziteze Spitalul Cardinal Panico și azilul Casa di Betania din Tricase, unde urmează să celebreze și Liturghia. Ulterior, se va alătura participanților la eveniment pe măsură ce aceștia vor sosi la Bazilica Santa Maria de Finibus Terrae. Patriarhul latin se va deplasa apoi la Alessano pentru a se ruga la mormântul lui Don Tonino Bello. În noaptea de 13 spre 14 august, participanții vor ține o veghe de rugăciune la același mormânt, înainte de a porni într-un pelerinaj către Sanctuarul din Leuca. Noua „Carta di Leuca” va fi proclamată la ora 7 dimineața, pe data de 14, iar Cardinalul Pizzaballa va prezida Liturghia de încheiere în piața din fața Bazilicii.

Programul vizitei pastorale s-a deschis vineri, 7 august, cu Sfânta Liturghie de la ora 17:00, unde Episcopul de Iași ne-a încântat cu prezența sa în filiala Sascut-Târg, fiind primit cu multă căldură în suflete de către credincioși în casa Domnului. Sfânta Liturghie a fost celebrată de pr. Claudiu Bulai, editor și producător la Radio Ercis FM și însoțitorul Episcopului la această vizită, iar Preasfințitul având buna plăcere să rămână la scaunul de Spovadă, unde a împărțit cu multă slujire milostivirea Domnului. Pr. Claudiu, în timpul predicii, ne-a încântat cu multe cuvinte pline de credință, îndemnându-ne să cultivăm în viața noastră darurile credinței și bucuria pentru a da mărturia noastră de creștini, fiind gata să alegem în mod liber să colaborăm cu Isus. La sfârșitul Liturghiei, Preasfințitul Iosif Păuleț a luat cuvântul pentru a discuta cu credincioșii și prezentându-ne puțin din programul vizitei pastorale, oferindu-ne cuvinte pline de har. „Biserica nu înseamnă numai clădirea, dar mai importantă decât clădirea sunteți voi, biserica cea vie”.

Conform programului vizitei pastorale, Excelența Sa a celebrat Sfânta Liturghie în parohia „Schimbarea la Față a lui Isus” din Sascut-Sat. La cuvântul de învățătură, Preasfințitul ne-a vorbit despre lecturi, prima parte a Liturghiei, care sunt citiri din Biblie, având menirea să ne hrănească sufletește cu adevărurile revelate de Dumnezeu și care ne pregătesc pentru partea a doua, unde Isus ne invită să venim la masa sa, să ne împărtășim și să-l primim sub chipul pâinii și al vinului. Ne-a vorbit și despre importanța Crucii, spunând: „Dumnezeu ne provoacă la o alegere: dacă vrea cineva să vină după mine, să ia crucea și să mă urmeze pentru că la capătul crucii este răsplata… Crucea este fidelitatea de fiecare zi”. Preasfințitul ne-a încântat și cu câteva cuvinte ale Sfântului Ioan Gură de Aur: „Nu crucea îl mântuiește pe om, ci purtarea crucii împreună cu Cristos”.

După Liturghie, Preasfințitul Iosif Păuleț a dorit să se întâlnească cu tinerii și copii din comunitate împărtășindu-ne multe învățături și cuvinte pline de har, ca apoi să se întâlnească cu cele două consilii ale parohiei, Consiliul Economic și Consiliul Pastoral, vorbindu-le despre rolul și aportul lor în bunul mers al activităților comunității. Sâmbătă dimineață, la ora 9, Preasfințitul Iosif, alături de pr. Claudiu și pr. paroh Tiberiu, a trecut pragul a două case din Sascut-Sat unde a vizitat trei credincioase bolnave, una dintre ele fiind imobilizată la pat de 18 ani. După câteva discuții de cunoaștere reciprocă și de încurajare în suferință, după rugăciune, Preasfințitul le-a împărțit câte o iconiță și le-a dat o binecuvântare specială! După vizita la bolnavi, a urmat rugăciunea pentru toți preoții decedați care au slujit de-a lungul anilor în această comunitate și pentru toți cei care așteaptă învierea din morți în cimitirul din Sascut-Sat. Preasfințitul, văzând locația cimitirului (pe un deal, mult deasupra satului) spunea, oarecum în glumă: „Înaintașii lor au ales acest loc, ca să fie mai aproape de cer”.

La ora 11:00, PS Iosif, alături pr. decan Benone Butacu și alți 16 preoți și în prezența credincioșilor din Sascut-Târg și Sascut-Sat, cât și din vecinătate, a celebrat Liturghia pontificală de încheiere a vizitei pastorale, totodată sărbătorindu-se hramul bisericii din sat, „Schimbarea la Față a lui Isus” și conferirea Sacramentul Sfântului Mir pentru cei 19 candidați. În cadrul predicii, Preasfințitul, pornind de la frumusețea Muntelui Tabor și strălucirea divină cu care s-a manifestat Isus, ne-a înălțat mintea și inima spre frumusețile paradisului. La finalul Sfintei Liturghii, părintele paroh a desemnat un candidat la Sacramentul Sfântului Mir pentru a mulțumi PS Iosif pentru zilele de har trăite împreună ca o adevărată familie, în spiritul evangheliei. De asemenea, s-au adus mulțumiri tuturor celor prezenți, dar și celor care au reușit să facă tot posibilul ca această sărbătoare să fie realizată frumos. Înainte de încheierea mulțumirilor, părintele paroh l-a felicitat pe PS Iosif Păuleț pentru împlinirea celor 7 ani de episcopat.

Preasfințitul Iosif a felicitat comunitatea din Sascut pentru mărturia unei comunități vii, frumoase și unite în jurul păstorului ei. La rândul lor, credincioșii parohiei „Schimbarea la Față a lui Isus” din Sascut-Sat, împreună cu părintele paroh Tiberiu Budău, îi mulțumesc cu recunoștință Preasfințitului Iosif pentru zilele de har, bucurie și comuniune petrecute împreună. Întâlnirea cu păstorul Diecezei a fost pentru comunitate un prilej de încurajare și de întărire în credință. Cu inimile pline de recunoștință, credincioșii îl asigură pe Preasfințitul Iosif de prețuirea lor și de rugăciunea lor, încredințându-l în continuare ocrotirii și harului lui Dumnezeu. (Andreea Condac pentru Ercis.ro)

În cuvântul de învățătură, Preasfințitul a adresat întrebări prin care candidații au demonstrat cunoștințele referitoare la cele șapte Sacramente, la persoana Duhului Sfânt și a darurilor Sale. A subliniat importanța Duhului Sfânt în viața fiecărui creștin: în momentele de încercare, în luarea deciziilor, în mărturisirea curajoasă a credinței, îndemnându-i pe cei 60 de adolescenți și tineri să fie lumină pentru cei din jurul lor, să fie temple vii ale Duhului Sfânt.

A venit momentul ca fiecare candidat la Sfântul Mir, cu lumânarea aprinsă în mână, să își reînnoiască promisiunile făcute la Botez și să își mărturisească credința. După invocarea Duhului Sfânt prin impunerea mâinilor tuturor preoților din altar, Preasfințitul Petru Sescu, prin ungerea cu Sfânta Crismă, a oferit „pecetea darului Duhului Sfânt”, o pecete de neșters care întărește fiecare miruit în misiunea de „soldat” al lui Cristos, mărturisitor curajos al evangheliei.

În încheierea Sfintei Liturghii, un reprezentat al neo-miruiților a adresat un cuvânt de mulțumire Preasfințitului Petru Sescu pentru conferirea Mirului, păstorilor comunității care s-au îngrijit de buna lor pregătire catehetică și spirituală, părinților și nașilor care i-au însoțit în creșterea lor în credință și tuturor celor care au contribuit în organizarea acestei sărbători de neuitat.

Preasfințitul Petru Sescu i-a îndemnat ca, de fiecare dată când vor păși în biserica frumoasă, luminoasă, renovată cu multe eforturi, să se întrebe dacă „templul” lor, sufletul lor, este curat și luminos, să aibă umilința de a se purifica prin Sacramentul Spovezii pentru a-l primi pe Isus Cristos-Euharistia care hrănește speranța și întărește pe drumul de credință. Fie ca Duhul Sfânt cu cele șapte daruri să îi însoțească pretutindeni pe tinerii și adolescenții miruiți, să le dea curajul de a fi mărturisitori credibili ai credinței în viața de zi cu zi! (Bernadeta Moreanu pentru Ercis.ro)

„Este o istorie de credință din care suntem și noi parte”, a spus Arhiereul, invitând comunitatea la introspecție pentru a vedea cum acești ani au contribuit la zidirea în credință a fiecăruia. Vorbind despre Evanghelia Duminicii (Matei 17,14-23 – Vindecarea lunaticului), a afirmat: „În Evanghelia pe care am ascultat-o astăzi, Isus compară puterea credinței cu grăuntele de muștar, o sămânță foarte mică, dar care poartă în ea toată vitalitatea și energia plantei care va deveni… Credința este asemenea unei semințe: la început este mică și nu aparține puterii noastre, este sămânța pusă în sufletul nostru la Botez” și este cea care în viață „ne ajută să vedem mai mult. În fața lui Isus se deschide limba și se deschide urechea celui mut și surd, pentru că Isus prin Cuvânt vindecă, aduce claritate și speranță”.

Preasfinția Sa Vasile a vorbit despre procesul prin care este realizată pâinea, care are nevoie de făină pentru a se putea face, deci este nevoie ca boabele să treacă prin procesul de măcinare. La fel, în viața de credință, „măcinarea aceasta înseamnă jertfa de sine”, iar martirii Bisericii care și-au vărsat sângele pentru credință sunt semințele pe care se clădește credința generațiilor următoare. Ierarhul a urat „La mulți și sfinți ani!” comunității, îndemnând-o să trăiască credința după exemplul Preasfintei Fecioare Maria, ocrotitoarea sa. La final, pr. Mircea Indrea a făcut un bilanț ai celor 25 de ani de activitate a parohiei, mulțumind Preasfinției Sale Vasile pentru celebrare și pentru cuvântul de învățătură, dar și tuturor preoților prezenți, credincioșilor și celor care au susținut activitatea parohiei în tot acest arc de timp. (Biroul de presă al Eparhiei de Maramureș)

Așa am luat contact cu Abraham și cu modelul său de chemare; cu Iacob, care a avut de rezolvat problema „furtului binecuvântării” de la fratele său Esau; cu Iosif, care a făcut pace cu frații care l-au vândut în Egipt; cu Moise, care s-a încrezut mai mult în Dumnezeu decât în forța proprie; cu David, care, deși cu instrumente rudimentare, l-a învins pe uriașul Goliat; dar și cu Ioan Botezătorul, care a avut curajul să îi spună lui Irod: „Nu-ți este permis…” Nu au lipsit meditații despre Isus, care, prin atitudinea Sa față de om în general, față de săraci în special, le-a dat tuturor sens.

În sfârșit, ultima meditație a pornit de la atitudinea primilor creștini care vindeau totul și aduceau veniturile la picioarele apostolilor. Prin gestul lor au format un stil în Biserică, „stilul comunitar”, ceea ce trăiesc persoanele consacrate în concretul fiecărei zile. În ziua de joi, în cadrul Sfintei Liturghii, ne-am bucurat să avem o familie care a sărbătorit zece ani de căsătorie, eveniment programat special pentru această perioadă tocmai pentru a înțelege mai mult că persoanele consacrate nu sunt împotriva familiei, din contră, familia are nevoie de susținerea persoanelor consacrate și a preoților, mai ales în rugăciune.

Vineri, la Sfânta Liturghie, ne-am bucurat de prezența pr. Alexandru Olaru OFMConv, secretarul Oficiului pentru Viața Consacrată, care a adus salutul PS Iosif Păuleț, Episcop de Iași, și al PS Petru Sescu, Episcop auxiliar de Iași, dar și al pr. Cristian Dumea OFMConv, vicar episcopal pentru viața consacrată. În ultima zi a exercițiilor spirituale am fost salutate și încurajate de către PS Alan Stephen Williams SM, Episcop de Brentwood-Anglia. La final am înțeles că niciodată nu vom face destul să „umanizăm” viața consacrată, prin urmare va trebui să veghem mereu să ne ținem departe de „rigiditate”!

Oamenii privesc la noi ca la niște modele și așteaptă să vadă în noi acele persoane care să le conducă către Dumnezeul care este iubire, bunătate, încredere, vitalitate! Tuturor mulțumiri pentru grija avută de-a lungul acestor zile: pr. Felician pentru coordonarea lor, echipei de la Centrul „Gaudium et Spes” pentru disponibilitatea și atenția plină de respect dovedită pe toată perioada exercițiilor spirituale, ca și fiecărei surori în parte pentru disponibilitatea în a participa și a trăi în profunzime aceste zile. (Sr. Alina D. pentru Ercis.ro)

„Mi-am dorit foarte mult să vin aici în aceste prime zile ale noului minister pe care Biserica mi l-a încredințat, pentru a continua misiunea de Succesor al lui Petru”, le-a spus Papa Leon călugărilor augustinieni și credincioșilor adunați în fața Bazilicii cu ocazia primei sale vizite la Genazzano ca Papă. În cartea de oaspeți a sanctuarului, el a adăugat că a simțit „datoria și o dorință profundă” de a veni la Sanctuarul Fecioarei Bunului Sfat. „De-a lungul întregii mele vieți, ea m-a însoțit cu prezența ei maternă, cu înțelepciunea ei și cu exemplul iubirii ei pentru Fiul său, care se află întotdeauna în centrul credinței mele, Calea, Adevărul și Viața. Mulțumesc, Mamă, pentru ajutorul Tău; însoțește-mă în această nouă misiune”.

Sfântul Părinte intrase în Ordinul Sfântului Augustin în Provincia Augustiniană din Chicago, care este ea însăși dedicată Fecioarei Bunului Sfat. Vizita din 10 mai 2025 a fost, de asemenea, prima ieșire surpriză a Papei Leon. În calitate de călugăr augustinian, el vizitase Sanctuarul Fecioarei Bunului Sfat timp de zeci de ani. L-a vizitat pentru prima dată ca tânăr student la Roma, la începutul anilor 1980; ulterior, s-a întors frecvent ca superior general, iar mai târziu ca Episcop de Chiclayo și Cardinal. Înainte de alegerea sa ca Papă, cea mai recentă vizită a sa avusese loc cu ocazia sărbătorii Fecioarei Bunului Sfat, pe 25 aprilie 2024. În omilia sa, i-a îndemnat pe credincioși să o privească pe Maria ca sursă de inspirație pentru răspândirea păcii și a reconcilierii în întreaga lume.

Mai mult, în ziua alegerii sale, 8 mai 2025, înainte de a apărea la balconul central al Bazilicii San Pietro, s-a rugat în Capela Paulină a Palatului Apostolic în fața icoanei Fecioarei Bunului Sfat, situată în dreapta altarului. Sanctuarul Fecioarei Bunului Sfat se află pe locul unde, încă din secolul al XIII-lea, exista o mică biserică dedicată Mariei, în timp ce călugării augustinieni locuiau într-o mică mănăstire la marginea orașului Genazzano. În 1356, familia Colonna, stăpânii zonei, a încredințat călugărilor grija pastorală a lăcașului de cult. La începutul secolului al XV-lea, aceștia au hotărât să o reconstruiască și să o extindă, împreună cu mănăstirea alăturată.

O terțiară augustiniană văduvă, pe nume Petruccia, a contribuit la proiect vânzându-și toate bunurile. Deși a fost batjocorită pentru că nu dispunea de fonduri suficiente pentru a finaliza lucrarea, ea a susținut mereu că Fecioara Maria și Sfântul Augustin o vor duce la bun sfârșit. Pe 25 aprilie 1467, a avut loc un eveniment miraculos: o icoană a Fecioare Maria a apărut pe un perete al bisericii aflate încă în construcție. Ulterior, doi pelerini albanezi au recunoscut-o ca fiind icoana venerată în Shkodër, Albania, care dispăruse din locul în care fusese venerată. Evenimentul a stârnit o mare uimire și a atras mii de credincioși. S-au raportat minuni și haruri, iar datorită donațiilor care au curs în valuri, construcția bisericii și a mănăstirii augustiniene a fost finalizată.

De-a lungul secolelor, și alți Suverani Pontifi au vizitat Sanctuarul din Genazzano: Urban al VIII-lea, Pius al IX-lea, Ioan al XXIII-lea și Ioan Paul al II-lea. Imaginile lor sunt reprezentate pe pereții capelei mici a sanctuarului. În ceea ce privește viitoarea vizită papală și celebrarea din 7 septembrie, pr. Ludovico Centra, rectorul sanctuarului, a declarat pentru Vatican News că va fi dezvelit un tablou care îl înfățișează pe Papa Leon al XIV-lea rugându-se în fața icoanei Fecioarei, la fel ca predecesorii săi.

Vineri dimineață, Papa va pleca de pe Aeroportul Internațional Fiumicino din Roma la ora 7:50, ora locală, și va zbura spre Aeroportul Internațional Orly din Paris, unde va ateriza la ora 10. După o ceremonie de bun venit, se va întâlni cu președintele Emanuel Macron, la Palatul Élysée. Ulterior, Papa Leon să va adresa autorităților, societății civile și corpului diplomatic. În după-amiaza primei zile, se va opri la sediul UNESCO, unde va ține un discurs. Ultimele două evenimente ale serii vor fi celebrarea Vesperelor împreună cu clerul și persoanele consacrate, în Catedrala Notre-Dame, unde Suveranul Pontif va ține o omilie; și o veghe de rugăciune cu tinerii la Stade de France din Saint-Denis.

A doua sa zi în Franța va începe cu o vizită la Maison Bakhita, un centru de sprijin social și integrare, administrat de Arhidieceza de Paris. Inaugurat în septembrie 2021, centrul găzduiește sau oferă direct programe de sprijin pentru persoanele care trăiesc în exil. Proiectul a luat naștere ca răspuns la apelul Papei Francisc din februarie 2017 de „a primi, proteja, promova și integra” fiecare migrant, lucru pe care l-a numit „o datorie de dreptate, civilizație și solidaritate”. Papa Leon al XIV-lea îi va primi apoi în audiență pe membrii adunării sinodale provinciale, pe catecumeni și pe cei nou botezați la Institutul Catolic din Paris. Înainte de a pleca cu avionul spre Lourdes, își va încheia vizita la Paris cu o Liturghie la Place de la Concorde.

După sosirea la Lourdes, va dedica un moment rugăciunii la Grota Aparițiilor din Massabielle, la Sanctuarul Fecioarei din Lourdes. În dimineața primei sale zile întregi petrecute la Lourdes, Pontiful va avea o discuție cu Episcopii din Conferința Episcopală Franceză în auditoriul „Saint Bernadette” de la Sanctuar, urmată de o Liturghie pe esplanada Sanctuarului. Apoi va petrece timp întâlnindu-se și salutând personalul și comunitatea de bolnavi de la „Accueil Notre Dame” – unitate specializată de îngrijire medicală rezidențială și centru de primire unde pelerinii din întreaga lume vin și se cazează pe durata pelerinajului lor.

După această audiență, Suveranul Pontif va avea o întâlnire privată cu călugărițele contemplative de la Mănăstirea Carmelitană din Lourdes. Seara se va încheia cu tradiționala procesiune cu torțe și Rozariul la Sanctuar. În ultima sa zi în Franța, se va deplasa la Metz pentru a participa la o întâlnire interreligioasă și la întâlnirea „La rădăcinile Europei pentru pace și unitate”, la Centrul de Conferințe „Robert Schuman”. O ultimă Liturghie la Catedrala Sfântului Ștefan va încheia vizita sa în Franța. Această biserică neogotică, cunoscută și sub numele de „Lanterna lui Dumnezeu”, este renumită pentru vitraliile sale care acoperă o suprafață de peste 6.500 de metri pătrați. Papa Leon se va întoarce la Roma cu un zbor de la ora 19 de pe Aeroportul Internațional Metz-Nancy-Lorraine.

Logo-ul vizitei încorporează un vitraliu rozetă, simbolizând frumusețea comuniunii și a unității în Biserică. În centrul logo-ului, conform unui comunicat oficial, se află un arc gotic ascuțit și Crucea, exprimând „dimensiunea apostolică și liturgică a călătoriei”. O porumbel, simbol al Duhului Sfânt, poartă o ramură de măslin, semn al păcii pentru umanitate. Culorile albastru, alb și roșu – împreună cu galben-portocaliul luminii și verdele speranței – îmbină culorile Franței cu cele ale Vaticanului. Motto-ul „Pentru ca lumea să aibă viață” este descris ca „o chemare la speranță și comuniune, care încurajează oamenii să depășească diviziunile pentru a împărtăși pacea, reconcilierea și fraternitatea, semne ale unei vieți noi în lume”. Comunicatul adaugă că aceste cuvinte exprimă și „spiritul în care Biserica din Franța întâmpină vizita Sfântului Părinte: cu bucurie, deschidere și o dorință profundă de a da mărturie despre viața care vine de la Dumnezeu”.

Odată cu publicarea programului oficial, biroul de presă al Sfântului Scaun a anunțat că, „în timpul viitoarei sale călătorii apostolice în Franța, Papa Leon al XIV-lea se va întâlni în privat cu mai mulți supraviețuitori ai abuzurilor din cadrul Bisericii”. „Supraviețuitorii înșiși vor fi implicați în pregătirea acestei întâlniri”, se precizează în comunicat, adăugându-se că, deocamdată, nu se fac publice detalii privind data, locul sau numărul participanților, deși ar putea fi furnizate ulterior informații suplimentare. Întâlnirea, după modelul celei pe care Papa a avut-o în timpul vizitei sale în Spania, are o semnificație deosebită în Franța, unde Biserica a fost profund zguduită de criza abuzurilor și a întreprins, în ultimii ani, reforme structurale și un proces continuu de asumare a responsabilității și de vindecare.

„Cu câteva luni în urmă, am colaborat cu Papa pentru a elabora un proiect inițial al programului”, a declarat Cardinalul Jean-Marc Aveline, Arhiepiscop de Marsilia și președinte al Conferinței Episcopale Franceze. „De atunci, împreună cu colaboratorii noștri de la Vatican, Conferința Episcopală, Diecezele de Paris și Metz, precum și Sanctuarul din Lourdes, am lucrat intens pentru a pune la punct fiecare detaliu al acestei călătorii. Este o mare bucurie să putem împărtăși astăzi acest lucru cu întreaga Franță.”

Episcopul Benoît Bertrand de Pontoise a adăugat: „Totul este organizat astfel încât oricine dorește să participe la acest eveniment excepțional să poată face acest lucru. Informațiile practice și detaliile organizatorice vor fi anunțate treptat, pe măsură ce vor fi finalizate.” Arhidieceza de Paris intenționează să recruteze 10.000 de voluntari pentru a ajuta la primirea participanților și la organizarea vizitei papale. Biserica din Franța a lansat, de asemenea, un site web dedicat vizitei Sfântului Părinte, unde oamenii se pot înscrie pentru a sluji ca voluntari sau pentru a face o donație în sprijinul evenimentului.

Dragi frați și surori, o duminică frumoasă!

Evanghelia de astăzi ne vorbește despre Isus care se apropie de discipolii Săi mergând pe apele Mării Galileei, în mijlocul unei furtuni (cf. Matei 14,22-33). După minunea cu pâinile și peștii (cf. Matei 14,13-21), Învățătorul îi îndeamnă pe discipoli Săi să urce în barcă și să pornească la drum, în timp ce El se retrage pe munte pentru a se ruga singur. Odată îndepărtați de țărm, discipolii se trezesc la mila vântului și se străduiesc să înainteze. După o experiență reușită în care fuseseră protagoniștii unui semn miraculos, se găsesc acum neajutorați și înspăimântați în fața amenințării valurilor și a vântului din față.

În timp ce noaptea se apropia de sfârșit, Isus a venit spre ei traversând apele agitate, iar ei, îngroziți, l-au confundat cu o fantomă (v. 26). Dar El le-a spus: „Curaj, Eu sunt; nu vă temeți!” (v. 27). Prezența Domnului schimbă totul: Petru reușește chiar să facă câțiva pași peste valuri spre El; dar apoi, pierzându-și curajul, începe să se scufunde, iar Isus îl salvează. Când Învățătorul urcă apoi în barcă, furtuna se potolește, iar din inimile discipolilor izvorăște spontan o mărturisire de credință: „Cu adevărat ești Fiul lui Dumnezeu!” (v. 33).

Pentru a înțelege acest lucru, nu era suficient ca ei să fi fost doar martori la o minune, nici să fi avut succes în ochii oamenilor; dimpotrivă, trebuiau să-și experimenteze propria slăbiciune și, în mijlocul ei, să recunoască prezența lui Dumnezeu. Numai această experiență le-a putut deschide ochii și inimile către apropierea Lui, găsind pace chiar și în mijlocul furtunii. Ceva mai târziu, Isus le va spune: „Dacă ați avea credință și nu v-ați îndoi… de ați spune acestui munte: «Ridică-te și aruncă-te în mare», așa va fi” (Matei 21,21). Acest lucru este similar cu ceea ce au trăit pe lac: pacea lui Cristos, care se rugase pe munte, i-a ajuns chiar în mijlocul apelor învolburate.

Această minune ne învață, așadar, ceva important. În primul rând, să nu ne lăsăm purtați de valul succesului și să nu fim niciodată îngâmfați. În același timp, să nu disperăm, nici măcar în momentele de întuneric, când ne simțim neputincioși în fața problemelor și, în ciuda eforturilor noastre, pare că mergem înapoi în loc să înaintăm. Indiferent de circumstanțe, Isus nu ne părăsește, iar dacă îl primim cu smerenie în barca vieții noastre – prin rugăciune, prin Sacramente și ascultând Cuvântul Său – în El vom găsi pace, lumină și putere pentru călătoria noastră. Fie ca Maria, care a fost proclamată fericită pentru credința ei (cf. Luca 1,45), să ne ajute să trăim într-o încredințare plină de încredere față de Dumnezeu.

După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:

Dragi frați și surori,

Continui să urmăresc cu îngrijorare situația tragică din Sudan, în special în orașul el-Obeid. Exprimându-mi apropierea spirituală față de întregul popor acestei națiuni, îmi reînnoiesc apelul către autorități să garanteze coridoare umanitare pentru populația civilă. În același timp, îndemn comunitatea internațională să sprijine eforturile menite să ducă la un armistițiu imediat. Să ne rugăm ca Domnul să-i susțină pe cei care suferă, să convertească inimile celor care seamănă violență și să dăruiască pacea mult așteptată.

Continuă să sosească vești îngrijorătoare despre oameni nevinovați uciși și răniți în Ucraina și Rusia. Aceste incidente se succed unul după altul, ba chiar se înmulțesc, ducând la un număr tot mai mare de victime civile, inclusiv copii. Gândurile mele se îndreaptă către familiile victimelor, către răniți și către toți cei care suferă din cauza conflictului în curs. În fața atâtor suferințe, îmi reînnoiesc apelul din toată inima pentru respectarea dreptului umanitar și pentru ca ambele părți să înceteze atacurile asupra țintelor civile. Războiul nu face decât să genereze și mai mult război și provoacă suferințe imense. Este timpul să punem capăt acestui cerc vicios al violenței și să facem loc diplomației și dialogului, pentru a deschide calea către pace.

Și acum vă urez tuturor, romani și pelerini din diferite țări, un călduros bun venit! Îi salut în mod special pe tinerii din Comunitatea Sf. Maria Magdalena a Arhidiecezei din Milano, care au parcurs Via Francigena de la Siena la Roma; precum și pe cercetașii din Enna, care și-au organizat tabăra pe Dealurile Romane; și pe tinerii din Pernumia, din Dieceza de Padova. Prezența atâtor grupuri de tineri, care au ales să-și dedice o parte din vacanța de vară activităților de formare și prieteniei, este un semn de speranță, la fel cum a fost și întâlnirea tinerilor franciscani pe care am avut bucuria să-i cunosc joia trecută la Assisi.

Tuturor tinerilor și tinerelor care mă ascultă, aș dori să vă reamintesc că, în aceste zile, calendarul liturgic ne oferă câteva exemple minunate de bărbați și femei sfinți, pe care vă invit să îi cunoașteți mai bine. Ieri a fost marele Sfânt Dominic, fondatorul Ordinului Predicatorilor; astăzi, Sfânta Tereza Benedicta a Crucii, Edith Stein, carmelita ucisă la Auschwitz și co-patroană a Europei; mâine, Sfântul Laurențiu, diacon al Bisericii din Roma; iar poimâine, Sfânta Clara din Assisi, care a renunțat la o viață confortabilă pentru a-l urma pe Isus, sărac și smerit, pe urmele concetățeanului ei, Sfântul Francisc. Dragi tineri, lăsați-vă inspirați de acești martori exemplari ai Evangheliei! Vă mulțumesc tuturor că sunteți aici și vă doresc o duminică binecuvântată!

În predica sa, PS Iosif Păuleț a vorbit despre urcarea în spirit de credință pe multele Tabor, acțiune care „cere osteneală, dar osteneala este răsplătită cu o lumină pe care lumea nu ne-o poate da.” De ce avem nevoie de lumina taborică? Predicatorul a continuat răspunzând: „Dumnezeu știe că omul poate duce povara crucii numai dacă nu pierde din vedere lumina Taborului, iar lumina Taborului este lumina speranței.” Făcând referință la glasul Tatălui divin, le-a amintit tuturor că nu este suficient ca Isus să fie admirat. El trebuie ascultat, iar evanghelia lui trebuie pusă în practică, căci „viitorul omului este lumina lui Dumnezeu, este lumina lui Cristos, Fiul unic al lui Dumnezeu.

Petru este învăluit într-o fericire în care vrea să se statornicească, însă chemarea lui și a noastră este alta: „Nu suntem chemați să construim corturi pentru a ne izola de lume. Suntem chemați să construim comunități solide creștine care să ducă lumina lui Cristos în mijlocul lumii.” Pentru că în Dieceza de Iași anul pastoral ne pune înainte Euharistia, Sacramentul care hrănește speranța, Episcopul a mai spus: „Fiecare Liturghie este un mic Tabor. Nu vedem haine strălucitoare, nici norul luminos, nici pe Moise, nici pe Ilie, dar este același Isus cu dumnezeirea.”

Privind la cei șapte ani de episcopat, gândul final al omiliei a fost unul de gratitudine: „Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru anii de slujire în mijlocul poporului său. Îi mulțumim pentru fiecare semn al Providenței sale și îi încredințăm ceea ce încă rămâne de făcut. Nu cerem nici noi nici Dvs altceva decât ceea ce au primit apostolii: să nu pierdem lumina lui Cristos și să avem curajul să coborâm către frații noștri, slujindu-i și aducându-le speranța”.

Cântările corului mare al Catedralei au animat momentele Liturghiei, iar la final PS Iosif Păuleț a ținut să întărească gândul de recunoștință către Domnul, adresând mulțumiri pentru darurile revărsate din partea lui Dumnezeu. De asemenea, a făcut menționarea că site-ul Diecezei de Iași, www.ercis.ro, a primit un nou format și se prezintă într-o grafică actualizată, conformă cu standardele actuale, mulțumind pr. Adrian Blăjuță și colaboratorilor săi pentru munca depusă în această direcție.

Marele Preot Isus Cristos să-l umple cu har și înțelepciune pe Episcopul Diecezei de Iași, PS Iosif Păuleț, și să-i dăruiască spirit de slujire statornică și neobosită spre slava continuă a lui Dumnezeu și spre mântuirea celor încredințați păstoririi sale. (Pr. Cristian Diac pentru Ercis.ro)

Pornind de la Evanghelia zilei (Mt 17, 1-9), care relatează momentul în care Domnul Isus Cristos S-a schimbat la față înaintea apostolilor Petru, Iacob și Ioan, pe Muntele Tabor, Episcopul a subliniat că această sărbătoare reprezintă o chemare adresată fiecărui creștin la ascultarea lui Dumnezeu și la transformarea vieții. În acest sens, două cuvinte sintetizează mesajul praznicului: ascultarea și urmarea lui Cristos. „Astăzi aș dori să reținem și să medităm la două cuvinte care ne spun totul: ascultarea Domnului, ascultându-L și punând cuvântul Său în faptă, și urmându-l pe Isus Cristos”, a spus Preasfințitul Virgil.

Făcând referire la glasul Tatălui care răsună pe Tabor: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit… pe Acesta să-l ascultați!” (Matei 17,5), Ierarhul a arătat că adevărata ascultare se dovedește prin viață și prin fidelitatea față de Evanghelie: „Dacă înțelegem cu adevărat cuvântul Domnului: «Pe Acesta să-l urmați», înseamnă că am ascultat cu adevărat.” Mesajul predicii s-a aflat în deplină consonanță cu îndemnul Sfântului Apostol Petru din lectura zilei (2Petru 1,10-19), care îi încurajează pe credincioși să rămână statornici în chemarea lor, amintind că el însuși a fost martor al slavei lui Cristos pe Muntele Schimbării la Față și că „cuvântul profetic” rămâne lumină pentru viața credincioșilor.

Pornind de la semnificația sărbătorii, Preasfinția Sa Virgil Bercea i-a îndemnat pe cei prezenți să privească Schimbarea la Față nu doar ca pe un eveniment din viața Mântuitorului, ci ca pe o chemare personală la convertire și sfințenie. „Este Schimbarea la Față a Domnului. Și noi trebuie să ne schimbăm la față – să ne schimbăm cu Domnul, în Domnul – prin rugăciune, prin pocăință și prin fapte bune. Avem posibilitatea să ne schimbăm în fiecare moment, să fim mai buni, mai sfinți, mai ascultători de glasul Domnului”, a spus Episcopul.

În încheierea predicii, Preasfinția Sa Virgil Bercea i-a încredințat pe toți credincioșii ocrotirii Preasfintei Fecioare Maria, în această perioadă a Postului Adormirii Maicii Domnului. Ierarhul a invocat mijlocirea Maicii Sfinte, model desăvârșit de ascultare și de dăruire față de voința lui Dumnezeu, îndemnându-i pe credincioși să urmeze exemplul ei pe drumul spre sfințenie. „Să o rugăm pe Maica Sfântă să ne ajute în acest timp de pregătire pentru sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Așa cum ea L-a ascultat, și noi să ascultăm. Așa cum ea s-a transformat, și noi să ne schimbăm. Amin.”

La finalul Sfintei Liturghii, Episcopul greco-catolic de Oradea a înălțat o rugăciune pentru ploaie, cerând binecuvântarea lui Dumnezeu peste Pământul încercat de secetă și peste toți cei afectați de lipsa precipitațiilor. Cel ce pe muntele Tabor s-a schimbat la Față pentru noi, să se îndure de noi și să ne mântuiască. (Biroul de presă EGCO)

Ziua a început cu salutul călduros al pr. Felician Tiba, directorul Oficiului pentru Pastorația Familiilor, precum și cu mesajul de bun-venit adresat de pr. paroh Dumitru Patraș. Programul a continuat cu un moment de cateheză susținut de pr. Fabian Măriuț, după care am participat la Sfânta Liturghie prezidată de Preasfințitul Petru Sescu, Episcop auxiliar de Iași.

În cadrul catehezei care a deschis ziua, pr. Fabian a subliniat că tema „Euharistia, speranța familiei” este una atotcuprinzătoare, deoarece Euharistia reprezintă o totalitate. Părintele a prezentat cei opt piloni ai familiei: speranța, schimbarea, iertarea, ascultarea, dăruirea, comuniunea sau împărtășirea, misiunea și un gând final al Fericitului Vladimir Ghika despre căsătorie și preoție. Speranța: prezentată prin povestea unei familii care a fost pusă la încercare încă de la prima sarcină, însă această familie nu și-a pierdut speranța și a continuat să asculte glasul Domnului. Schimbarea: pasul esențial prin care membrii unei familii își recunosc limitele și lasă harul lui Dumnezeu să lucreze în inimile lor.

Iertarea: cheia vieții de familie, absolut necesară pentru depășirea rănilor zilnice și menținerea păcii în familie. Ascultarea: disponibilitatea de deschidere a inimii față de celălalt, de a-l înțelege cu adevărat pe partener și de a crea un spațiu de comuniune, precum și de a căuta împreună împlinirea voinței lui Dumnezeu. Dăruirea: spiritul de jertfă și generozitate reciprocă, în care fiecare membru al familiei se oferă pe sine pentru binele celorlalți, după modelul lui Cristos. Comuniunea sau împărtășirea: unitatea profundă dintre soți și cu Dumnezeu, hrănită în mod special prin participarea la Sfânta Taină a Euharistiei. Misiunea: chemarea familiei de a fi o „biserică domestică” și o mărturie vie a iubirii lui Dumnezeu în lumea de astăzi. Căsătoria și preoția: gândul inspirat din scrierile Fericitului Vladimir Ghika, care pune în lumină frumusețea și complementaritatea acestor două mari vocații în slujirea Bisericii.

Tot în cadrul catehezei, pr. Fabian a adus în atenție o emoționantă incursiune în istoria locală a comunității. Părintele a povestit cum, în anul 2001, în arhivele Curiei Franciscane, a găsit o scrisoare prin care pr. Canevi îi solicita Papei Leon al XIII-lea un ostensoriu pentru comunitatea din Prăjești, precum și scrisoarea de mulțumire pentru darul primit. Acest prețios ostensoriu este păstrat și astăzi cu grijă în casa parohială, reprezentând legătura dintre comunitatea noastră și Papa Leon al XIII-lea.

După momentul de cateheză a urmat Sfânta Liturghie, prezidată de Preasfințitul Petru Sescu la care au concelebrat preoți din comunitățile Diecezei de Iași. În cadrul omiliei Excelența Sa a subliniat că Euharistia este minunea cea mai mare de pe fața pământului. Spre deosebire de alte minuni evanghelice care arată doar o scânteie din dumnezeirea lui Isus, în Euharistie este prezent Cristos în mod real, cu Trupul, Sângele, Sufletul și Dumnezeirea Sa în totalitate. Preasfințitul a contrastat acest dar imens cu modul în care oamenii l-au primit pe Isus: i-au oferit un grajd sărac la naștere, l-au pus la încercare, l-au disprețuit în timpul vieții, iar la final i-au pregătit o cruce grea, așezându-l între doi tâlhari. Deși știa dinainte de indiferență, profanări sau sacrilegii, Isus a ales totuși să instituie Sfânta Euharistie din iubirea sa infinită fața de noi, oamenii. Fără acest Sacrament, am fi fost cu toții extrem de săraci.

Mulțumim Preasfințitului pentru că a fost alături de noi la această sărbătoare! Mulțumim pr. Felician Tiba pentru prezența și implicarea sa! Mulțumim preoților din parohie care s-au ocupat atât de frumos de acest eveniment! Mulțumim corurilor din Traian și Prăjești! Mulțumim tuturor celor care s-au implicat pentru buna desfășurare a acestui eveniment! Și, nu în ultimul rând, le mulțumim tuturor credincioșilor care au venit din diferite parohii pentru a celebra frumusețea familiilor! (Lucia-Raluca Comorașu pentru Ercis.ro)

Celebrarea hramului bisericii Sanctuarului Arhiepiscopal Major „Sfânta Cruce” din Stânceni s-a înscris în programul colocviului internațional „Schimbarea la Față a lui Cristos”, desfășurat în perioada 5-6 august și dedicat anului jubiliar al Sfântului Ioan al Crucii. Reunind invitați din țară și din străinătate, colocviul a cuprins conferințe, momente de rugăciune și celebrarea Sfintei Liturghii Arhierești, într-un timp de reflecție asupra Luminii lui Cristos și a drumului omului spre întâlnirea cu Dumnezeu.

În cuvântul de învățătură, Preafericirea Sa Claudiu a amintit că Biserica a cunoscut și în timpul persecuției comuniste un timp al întunericului, dar, prin Lumina lui Dumnezeu, a trecut prin acea încercare și a supraviețuit. Și astăzi, a subliniat Arhiepiscopul Major, avem nevoie să credem că războaiele și conflictele, cele dintre oameni, din comunități, dar și cele din propriile suflete, se pot încheia. Pacea trebuie să înceapă în inima omului, pentru că de acolo pornește atât pacea, cât și războiul.

„Lumina Taborică ne ajută să ne vedem pe noi înșine și lumea în care trăim prin ochii lui Dumnezeu. Ea nu ne promite o viață fără cruce, ci ne oferă puterea de a merge mai departe.” Taborul este, de altfel, legat de un alt munte, cel al Patimilor. Cei trei apostoli au fost martorii Schimbării la Față pentru a fi întăriți înaintea încercării care urma. Lumina Taborului pregătește pentru cruce. Pe Muntele Tabor, glasul Tatălui Îl descoperă pe Cristos drept Fiul preaiubit și îi cheamă pe apostoli: „Pe Acesta să-l ascultați!”. Pentru Preafericirea Sa Claudiu, acest îndemn se leagă în mod firesc de cuvintele Maicii Domnului de la Cana, „Faceți tot ceea ce El vă va spune!”, și indică drumul pe care suntem chemați să-l urmăm pentru a rămâne în Lumina lui Dumnezeu: ascultarea și împlinirea Cuvântului Său.

În apropierea sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, această chemare capătă o semnificație aparte. Dacă pe Tabor ni se descoperă Lumina lui Cristos, în Maica Sfântă vedem prima creatură care intră pe deplin în această Lumină și rămâne în ea. „Maica Sfântă închide pentru o clipă ochii și îi deschide în Lumina Taborului”, a spus Preafericirea Sa Claudiu, arătând astfel calea fiecărui creștin: să-l asculte pe Cristos și să se lase călăuzit de El spre Lumina care nu apune.

Preafericirea Sa Claudiu  i-a îndemnat pe cei prezenți să nu se lase copleșiți de ceea ce nu cunosc, ci să rămână ancorați în Dumnezeu și în prezent. Nu știm ce va fi mâine, dar știm că astăzi avem libertatea de a merge spre Domnul și de a ne deschide inimile Luminii Sale. Iar faptul că putem fi împreună, în rugăciune, în comuniune și sub ocrotirea Maicii Sfinte, este un mare dar.

La finalul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa Claudiu a salutat-o pe Maica Éliane, fondatoarea Schitului Surorilor Carmelitane de la Stânceni, și i-a numit pe cei care iubesc acest loc „prietenii” Schitului și ai Sanctuarului, spunând: „toți împreună suntem o pietricică, o cărămidă care se află la baza acestui loc.” Stânceni devine astfel, în sărbătoarea Schimbării la Față, un loc în care tăcerea și frumusețea creației îi ajută pe cei care urcă aici să redescopere prezența lui Dumnezeu. (Nicu Goga, Biroul de presă al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș)