Pe lângă programul de rugăciune care a constat în slujbe liturgice specifice ambelor rituri, întâlnirea s-a desfășurat într-o atmosferă de camaraderie, specifică pasionaților de Cristos și de motoare, culminând cu parcurgerea frumosului dar și solicitantului traseu montan Transapuseana. „Teologia nu anulează pasiunea, veșmintele preoțești nu se opun gecilor de piele, iar cântul liturgic nu este în dezacord cu huruitul motoarelor”, a afirmat preotul coordonator al acestei prime întâlniri. S-a convenit ca, în anul 2027, cea de-a doua ediție a IPCM (Întâlnirea Preoților Catolici Motocicliști) să se desfășoare la Pitești.

„În prima zi copiii au primit simbolurile taberei: mâinile care dăruiesc, se roagă, îmbrățișează și inima care transmite emoții, care iubește. Fiecare zi de tabără a început cu o poveste”, ne-a spus sr. Bernadeta, organizatoarea taberei. Prin poveste, copiii au fost invitați să intre în tema taberei, care a fost pregătită cu multă grijă de surori și voluntari. De asemenea, călugărițele baziliene s-au îngrijit de prânzul cald oferit în fiecare zi și de organizarea spațiilor pentru activități, precum și de pregătirea momentelor spirituale, a Adorației euharistice condusă de pr. Ioan Cristinel Albu, paroh la parohiei „Bunavestire” din Baia Mare.

Fiecare zi a început cu dansuri și jocuri de înviorare la care copiii au participat cu multă bucurie, urmate de rugăciunea de dimineață și cântarea imnului taberei cu titlul: „Ce este bunătatea?” Primele trei zile s-au încheiat cu discuții și împărtășiri pe marginea activităților de peste zi, finalul taberei fiind marcat de festivalul bunătății și împărtășirea iubirii prin cântece și o expoziție a lucrărilor copiilor. „Tabăra aceasta s-a desfășurat într-un ambient de poveste și cu povești despre Iubire și Bunătate. Ne-am simțit prețuiți și iubiți prin prieteniile pe care ni le-am făcut în aceste zile. Copiii au plecat acasă cu inima care iubește si mâinile care dăruiesc bunătate, simbolurile taberei. Personal am trăit bucurie, comuniune și multă dăruire alături de copii și de voluntari”, a declarat la final sr. Bernadeta, organizatoarea taberei. (Biroul de presă al Eparhiei de Maramureș)

Acest moment de Adorație euharistică a cuprins rugăciunea Orei Medii a Liturgiei Orelor, precum și Litania Preasfântului Sânge al Domnului nostru Isus Cristos, deoarece luna iulie este dedicată, prin tradiție, devoțiunii acestuia. După acest moment de reculegere a urmat o expunere susținută de pr. Fabian Măriuț, parohul comunității-gazdă, în colaborare cu pr. Eduard Giurgi, decan al Facultății de Teologie Romano-Catolică din cadrul Universității din București. Expunerea a urmărit prezentarea personalității și a vieții Papei Leon al XIV-lea.

Pr. Fabian a evidențiat discreția viitorului Papă Leon al XIV-lea, cu un accent pus pe ziua de 8 mai 2025, în care a fost ales actualul Suveran Pontif. În acea zi, Papa Leon al XIV-lea a propus programul său pastoral: conturarea imaginii unei Biserici misionare și deschise către oameni, ca o comunitate de credință și de mărturie pentru Cristos. Fiind la bază călugăr augustinian, Papa Leon al XIV-lea rămâne un fiu spiritual al Sfântului Augustin, reluând numeroase teme pastorale specifice acestuia: dialogul, construirea unității, rugăciunea, comuniunea de credință.

A doua parte a expunerii a fost susținută de pr. Eduard Giurgi. Sfinția Sa a vorbit despre lupta pe care Papa Leon al XIV-lea o are de dus pentru menținerea unității Bisericii, cu un accent deosebit pus pe prezentarea Fraternității Sacerdotale „Sfântul Pius al X-lea” (FSSPX), fondată de Mons. Marcel Lefebvre ca răspuns de opoziție față de reformele Conciliului Vatican II. Pr. Eduard Giurgi a expus date biografice ale Mons. Marcel Lefebvre, precum și începutul opoziției față de proiectele Conciliului. A continuat cu evidențierea momentelor de conflict doctrinar și canonic dintre FSSPX și Sfântul Scaun.

Deceniile de relație tensionată, de dialog în vederea reconcilierii și de încercări de integrare în Biserica Catolică au culminat cu consacrările episcopale ilicite din data de 1 iulie 2026, în ciuda opoziției Sfântului Scaun. Lipsite de mandat apostolic, aceste hirotoniri intră sub incidența excomunicării „latae sententiae” (în virtutea faptului însuși, fără a fi nevoie de un act administrativ scris), rezervată Sfântului Scaun. Aceste consacrări au readus în discuție situația asemănătoare din data de 30 iunie 1988, când avusese loc un eveniment similar. Biserica Catolică a căutat mereu să clarifice situația canonică a FSSPX și să integreze în mod corect preoții Fraternității în Biserică, însă strict după normele canonice în vigoare și în spiritul adevărului. FSSPX rămâne o rană deschisă în trupul Bisericii Catolice și o provocare pentru slujirea Papei Leon al XIV-lea. După toate aceste momente de rugăciune și de formare, cei prezenți au continuat comuniunea sacerdotală cu o agapă fraternă. (Pr. Andrei Dumitrescu pentru ARCB.ro)

Un eveniment născut dintr-o inițiativă locală, cu ecou național

Ideea întâlnirii a pornit de la prof. Iustin Călin, fondatorul corului „Harmonia Christi” și profesor de muzică la Liceul Teologic Romano-Catolic „Gerhardinum” din Timișoara, care a propus proiectul încă din toamna anului trecut, în cadrul evaluării anului pastoral al Diecezei de Timișoara. Ideea a fost primită cu deschidere de Oficiul Național pentru Pastorația Tineretului, iar de atunci pregătirile au avansat cu sprijinul mai multor parteneri: Corul „Harmonia Christi”, Asociația Culturală „Artistul de Mâine”, Episcopia Romano-Catolică de Timișoara și Oficiul Național pentru Pastorația Tineretului din cadrul Conferinței Episcopale Române.

Invitați de prestigiu ai muzicii sacre internaționale

Punctul de atracție al întâlnirii este prezența unor nume importante din lumea muzicii liturgice internaționale: Mons. Marco Frisina – preot, compozitor și dirijor al Corului Diecezei de Roma, rector al Bazilicii Santa Cecilia din Trastevere, recunoscut pentru contribuția sa la muzica liturgică contemporană; Don Maurizio Lieggi – preot și dirijor la Catedrala „Sfântul Nicolae” din Bari; Sr. Cristina Alfano – maestră de cor la Sanctuarul din Loreto; ansamblul Frammenti di Luce. Punctul culminant al întâlnirii va fi concertul final, susținut pe scena Filarmonica „Banatul” din Timișoara, unde toți coriștii participanți se vor uni într-un ansamblu dirijat de Mons. Marco Frisina și Don Maurizio Lieggi.

Un eveniment deschis tinerilor din toată țara

La întâlnire participă coruri de tineret catolice din întreaga țară, precum și coriști independenți, în principal cu vârsta de până la 35 de ani, alături de coriști mai în vârstă activi constant în aceste formații. Înscrierile, derulate etapizat începând din luna martie, s-au bucurat de un interes larg din partea diecezelor și eparhiilor catolice românești. E.S. Iosif Csaba Pál, Episcop diecezan de Timișoara, a adresat tinerilor coriști o invitație călduroasă de a lua parte la eveniment, subliniind bucuria de a-l lăuda pe Dumnezeu prin cântec, muzică și unitate.

Despre organizator

Evenimentul este organizat de Corul „Harmonia Christi”, în parteneriat cu Asociația Culturală „Artistul de Mâine”, Episcopia Romano-Catolică de Timișoara și Oficiul Național pentru Pastorația Tineretului.

SSPX este o fraternitate de preoți cunoscută pentru celebrarea Liturghiei tradiționale în limba latină și pentru opoziția față de reformele Conciliului Vatican II. Diverși Episcopi catolici din zonele în care există locații ale SSPX interzic în mod explicit catolicilor să participe la slujbele SSPX, îndemnând în același timp pe cei care frecventează regulat aceste slujbe sau pe preoții SSPX să caute îndrumare spirituală și să se întoarcă la Biserica Catolică. Arhiepiscopul Bernard Hebda de St. Paul și Minneapolis a îndemnat familiile SSPX din comunitatea sa să rămână în Biserica Catolică. „În cei 10 ani de când conduc această Biserică locală, am întâlnit mulți oameni sinceri care frecventează regulat sau ocazional capelele SSPX de pe teritoriul Arhidiecezei noastre. Am fost impresionat de tăria familiilor lor și de angajamentul lor față de valorile catolice tradiționale.”

„Sper că nu îi vor urma pe Episcopii menționați mai sus în a se separa de Succesorul lui Petru, Papa Leon al XIV-lea, și de Biserica pe care acesta o conduce cu smerenie”, a continuat Arhiepiscopul Hebda. „De-a lungul secolelor, Biserica noastră Catolică a reflectat în mod constant învățătura Sfântului Ambrozie: Ubi Petrus ibi ecclesia (Unde este Petru, acolo este Biserica). În acest moment dificil, suntem binecuvântați că aceeași Liturghie tradițională, îndrăgită de cei care s-au alăturat SSPX în cult în trecut, continuă să fie celebrată în șase locații din întreaga Arhidieceză. Sunt încrezător că cei care preferă Liturghia tradițională în latină își vor găsi un cămin aici.”

Episcopul Terry LaValley de Ogdensburg, New York, a subliniat că, în lumina „schismei oficiale”, neascultarea „afectează grav unitatea Bisericii pentru care Cristos s-a rugat cu atâta ardoare în noaptea dinaintea morții Sale”. LaValley a declarat într-un comunicat că le este „interzis” catolicilor să primească Sacramentele de la SSPX, singura excepție fiind „atunci când există pericol de moarte”. El a subliniat că schisma „nu se referă doar la celebrarea Liturghiei. SSPX respinge și denunță învățăturile Conciliului Vatican II, în special ecumenismul, libertatea religioasă, colegialitatea Episcopilor cu Papa, precum și înțelegerea Bisericii cu privire la iudaism și relația ei cu acesta”. Episcopul LaValley i-a îndemnat pe credincioși să evite participarea la activitățile SSPX și i-a invitat pe preoții SSPX să rămână în Biserică.

În același spirit, Episcopul Frank Caggiano de Bridgeport, Connecticut, i-a invitat pe toți cei care participau anterior la cult alături de SSPX să se întoarcă „acasă”. „Sfântul Scaun a precizat clar că clerul acestei societăți trebuie considerat acum schismatic”, a declarat Episcopul Caggiano. „Aceasta înseamnă că, începând de astăzi, Sacramentele pe care le celebrează sunt ilicite și, ceea ce este cel mai important pentru credincioși, Spovezile pe care le ascultă și Căsătoriile la care prezidează sunt considerate invalide de către Biserică.”

„Știu că aceste cuvinte sunt greu de auzit, mai ales pentru aceia dintre noi care au participat, fie regulat, fie ocazional, la Liturghiile celebrate de preoții acestei societăți”, a spus Episcopul Caggiano. „De-a lungul anilor, am ajuns să cunosc unele dintre aceste familii. Am fost impresionat de iubirea lor pentru frumusețea liturgiei sacre, de devotamentul lor față de tradiția noastră catolică și de seriozitatea cu care caută să își crească copiii în credință. Inima mea este alături de ei în acest moment dureros și doresc ca ei să știe că rămân în continuare parte integrantă a familiei noastre diecezane”.

„Doresc, de asemenea, să ofer un cuvânt de încurajare. Această excomunicare nu se aplică celor care au participat la aceste celebrări pur și simplu din dorința sinceră de a aduce cult și care nu au avut niciodată intenția de a respinge autoritatea Sfântului Părinte sau învățătura Bisericii”, a precizat Episcopul Caggiano. „Ceea ce cere Biserica acum este clar: cunoscând situația actuală, credincioșii Bisericii Catolice nu mai pot participa la Liturghiile SSPX, deoarece a face acest lucru în cunoștință de cauză ar însemna să se alăture unei separări de Succesorul lui Petru.” A arătat că „vetus ordo”, adică Liturghia tradițională în limba latină, este încă celebrată în mai multe parohii de pe întreg teritoriul Diecezei sale. A subliniat că Dieceza îi primește, de asemenea, „cu brațele deschise și cu mare tandrețe” pe orice preoți ai SSPX care doresc să se întoarcă la comuniunea deplină.

Episcopul James Johnston de Kansas City-St. Joseph, Missouri, a declarat că va pregăti „îndrumări pentru a-i ajuta pe clericii noștri, pe credincioșii laici și, în special, pe oricare dintre credincioșii laici care au participat la cult la nivel local împreună cu SSPX, la biserica St. Vincent de Paul din Kansas City”. „Deși este imperativ să nu abandonăm eforturile viitoare în direcția comuniunii depline și să ne rugăm cu fervoare pentru aceasta, cei care doresc să mențină comuniunea cu Biserica Catolică, inclusiv primirea validă a Sacramentelor Căsătoriei și Pocăinței (Spovezii), nu vor mai găsi acest lucru posibil în cadrul SSPX”, a afirmat Episcopul Johnston în declarație. „În acest moment, doresc să-i asigur pe membrii SSPX din această Dieceză de grija mea pastorală, ca păstor, cu dorința de a vă ajuta în acest timp de criză”.

Episcopul Douglas Lucia de Syracuse, New York, a subliniat în 2 iulie: „Aderarea oficială la schismă este o ofensă gravă împotriva lui Dumnezeu și atrage după sine pedeapsa excomunicării decretată de legea Bisericii. Sunt îndurerat de rana care a fost provocată Trupului lui Cristos, Biserica, și de efectul acesteia asupra binelui spiritual al credincioșilor”. „Deși acțiunea de astăzi se referă la un eveniment specific, doresc să atrag atenția asupra faptului că astfel de răni apar în Biserică atunci când suferința și îngrijorările oamenilor sunt ignorate, iar chemarea universală la sfințenie este subordonată intereselor personale. Regret că comuniunea și încrederea pe care le-am construit în cei șapte ani de când sunt Episcop aici, în Syracuse, sunt acum atât de periclitate, dar nu poate exista armonie atunci când s-a semănat discordie”.

Episcopul Donald Hying de la Madison, Wisconsin, i-a îndemnat pe catolici „să se abțină de la participarea la Liturghie în orice capelă a SSPX”. „Credincioșii catolici trebuie să participe la Liturghie într-o biserică catolică cu un preot catolic, unde pot primi Sacramente licit și valid”. „De mulți ani, Biserica se află în dialog cu conducerea SSPX, în speranța că grupul se va întoarce la comuniunea deplină cu Biserica Catolică”, a spus Episcopul Hying. „Respingerea continuă a autorității papale și decizia lor de a întreprinde acte flagrant schismatice au dăunat acestor discuții și au rănit calea spre unitate.”

Arhiepiscopul Shawn McKnight de Kansas City a calificat consacrările episcopale drept „o sursă de profundă tristețe pentru întreaga Biserică, deoarece rănesc unitatea vizibilă pe care Cristos o dorește pentru Trupul Său”. El a menționat că Papii Francisc și Benedict al XVI-lea au întreprins mai multe demersuri în direcția comuniunii și a acceptării societății. „Fidelitatea față de tradiția sacră nu se opune niciodată fidelității față de Succesorul lui Petru. Dimpotrivă, ambele sunt daruri încredințate de Cristos Bisericii Sale și servesc împreună la păstrarea depozitului credinței și la mântuirea sufletelor. Tradiția vie a Bisericii este păstrată prin a rămâne aproape de Succesorul lui Petru, prin aderarea la credința apostolică transmisă de-a lungul secolelor și păstrată în cadrul comuniunii Bisericii”, a spus Arhiepiscopul McKnight.

La începutul celebrării, parohul comunității, pr. Andrei Cocianga, a adresat un cuvânt de bun venit Preasfințitului Petru Sescu și celor prezenți, exprimând bucuria întregii comunități pentru această zi de har. La această sărbătoare au participat numeroși credincioși, părinți, nași, rude și invitați, care i-au însoțit prin rugăciune și bucurie pe cei care au făcut un nou pas în maturizarea vieții lor creștine. În cadrul omiliei de la Sfânta Liturghie, Preasfințitul Petru Sescu a avut un dialog cu candidații la Sfântul Mir, adresându-le întrebări despre semnificația Sacramentului pe care urmau să-l primească. Adolescenții și tinerii au răspuns cu siguranță și bucurie, dovedind seriozitatea pregătirii lor, lucru pentru care au primit felicitări din partea Preasfințitului.

Apoi, pornind de la răspunsurile acestora, precum și de la frumusețea spirituală a comunității din Barați, care are bucuria de a celebra în fiecare an atât hramul Coborârea Duhului Sfânt, cât și sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului, Preasfințitul Petru a evidențiat legătura profundă dintre Duhul Sfânt și Preasfânta Fecioară Maria. El a amintit că Maria este cea care s-a lăsat pe deplin călăuzită de Duhul lui Dumnezeu și astfel a devenit modelul desăvârșit al celui care primește și împlinește voința divină. De asemenea, i-a îndemnat pe candidații la Sacramentul Sfântului Mir să trăiască sub călăuzirea Duhului Sfânt, urmând exemplul Maicii Domnului.

A urmat conferirea Sacramentului Mirului, prin reînnoirea făgăduințelor de la Botez, invocarea Duhului Sfânt prin impunerea mâinilor și ungerea fiecărui candidat cu Sfânta Crismă pe frunte, semn vizibil al revărsării Duhului Sfânt. Prin acest Sacrament, cei miruiți au fost întăriți în credință și chemați să o trăiască cu mai mult curaj, participând activ la viața Bisericii și dând mărturie despre Cristos în familie, la școală și în societate.

La finalul Sfintei Liturghii, în numele candidaților și al întregii comunități, au fost adresate cuvinte de mulțumire Preasfințitului pentru prezența și slujirea sa, preoților concelebranți, corului, familiilor, nașilor, autorităților locale și tuturor celor care au contribuit la buna desfășurare a acestei zile deosebite. Ne rugăm ca darurile Duhului Sfânt să rodească din belșug în viața noilor miruiți și a întregii parohii, iar comunitatea din Barați să rămână mereu un loc în care credința este trăită, mărturisită și transmisă cu bucurie noilor generații.

„Acolo unde lumina lui Dumnezeu este prezentă, întunericul dispare”, a afirmat Ierarhul de Maramureș, explicând astfel mesajul Evangheliei Duminicii (Matei 8,28-34; 9,1 – Vindecarea demonizaților din ținutul Gadarenilor): „Primul lucru la care suntem invitați de către Cuvântul Domnului de astăzi este să rămânem fideli în Cristos, să nu ne lăsăm stăpâniți de nicio formă de patimă, pentru că atunci când rămânem în lumină, viața ne este împlinită, bucuroasă și putem să fim ucenici ai lui Cristos în zilele noastre. Al doilea aspect pe care Evanghelia ni-l propune este deci să fim ucenici ai Mântuitorului în casa noastră, în familia noastră, acolo unde trăim și acolo unde ne desfășurăm activitatea, să dăm mărturie despre cât bine ne-a făcut nouă Dumnezeu”.

Adresându-se copiilor care au făcut Prima Împărtășanie, Episcopul de Maramureș a spus: „Dragi copii, acesta este darul cel mare pe care îl primiți, este prezența Domnului sub chipul pâinii și al vinului, care se dăruiește comunității întregi adunate în credință la Sfânta Liturghie. Este Taina pe care Biserica stă ca pe un dar prețios și este zidită pe iubirea și bunătatea lui Dumnezeu”, explicând tuturor credincioșilor că „prezența lui Isus este cea care aduce lumină și respectă libertatea omului”.

„Astăzi vedem o împlinire în această comunitate, o împlinire a ceea ce s-a construit și a serviciului pe care comunitatea îl face prin slujirea înfăptuită la casa pentru vârstnici și prin celelalte activități pe care le desfășoară”, a spus Preasfinția Sa Vasile. El l-a felicitat pe pr. Nicolae Huzău pentru toată dăruirea cu care lucrează în parohie, oferindu-i diploma de merit bisericesc „în semn de prețuire și recunoștință pentru contribuția adusă la edificarea Centrului Social pentru Vârstnici «Sfânta Maria» din Botiz, precum și pentru activitatea pastorală desfășurată în parohie”.

La rândul său, pr. Huzău a mulțumit Preasfinției Sale pentru prezența în mijlocul comunității și pentru întreaga susținere, dar și colegilor preoți care s-au alăturat sărbătorii: pr. Eduard Fischer – protopop al Protopopiatului Satu Mare; pr. Cornel Șimon – protopop al Protopopiatului Ciscarpatin de Satu Mare; pr. Iacob Feier – protopop al Protopopiatului Țara Oașului; și pr. Radu Huton – preot în parohiile Ciuperceni și Dumbrava. A mulțumit, de asemenea, domnului primar și autorităților locale și județene, precum și tuturor donatorilor care au susținut construirea noii structuri din cadrul centrului pentru vârstnici, dar și credincioșilor din parohie și din alte parohii care au participat la sărbătoare. (Biroul de presă al Eparhiei de Maramureș)

Sfânta Liturghie arhierească a fost celebrată în prezența Preasfințitului Virgil Bercea, Episcopul greco-catolic de Oradea în prezența pr. Mihai Vătămănelu, Vicar general, și a unui sobor de preoți. În cuvântul de învățătură și binecuvântarea oferită credincioșilor, Preasfinția Sa a adus un îndemn la statornicie în credință, iubire față de aproapele și unitate între oameni. Prezența ierarhului în mijlocul comunității a conferit sărbătorii un moment de solemnitate și bucurie pentru toți cei prezenți.

Un aspect deosebit al hramului bisericii l-a reprezentat participarea reprezentanților tuturor cultelor religioase din comuna Pișcolt – greco-catolic, ortodox, romano-catolic și reformat – un gest care a evidențiat respectul reciproc, dialogul și buna înțelegere ce caracterizează comunitatea locală. Într-o lume în care unitatea este tot mai prețioasă, această întâlnire a fost o mărturie vie că valorile creștine pot apropia oamenii dincolo de diferențe confesionale. La eveniment au fost prezenți și reprezentanții administrației publice locale, primarul Cosmin Vasile Varga și viceprimarul comunei, consilieri locali, reprezentanți ai Primăriei, directorul unității de învățământ din localitate, precum și numeroși invitați și credincioși care au dorit să fie împreună în această zi de mare sărbătoare.

Pe parcursul întregii celebrări s-a simțit o atmosferă de pace, comuniune și bucurie sufletească. Rugăciunea comună, cântările liturgice și participarea numeroasă au făcut ca hramul din acest an să fie mai mult decât o simplă sărbătoare a parohiei – a fost o adevărată sărbătoare a comunității. La finalul celebrării Sfintei Liturghii, Preasfinția Sa i-a uns pe credincioși cu untdelemn sfințit, împărtășindu-le binecuvântarea și dragostea părintească. Acest moment de profundă încărcătură spirituală a fost trăit cu emoție și recunoștință de cei prezenți, care au primit ungerea ca pe un semn al ocrotirii și al întăririi lor în credință. Credincioșii au plecat spre casele lor cu sufletul luminat de bucuria întâlnirii cu Cristos, întăriți sufletește prin rugăciune și comuniune, purtând în inimă speranța că astfel de momente de har vor continua să adune comunitatea în jurul altarului și să unească oamenii în spiritul iubirii, al păcii și al valorilor Sfintei Evanghelii.

Hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel rămâne, an de an, un prilej de reînnoire spirituală și de întărire a legăturilor dintre credincioși și întreaga comunitate. Exemplul celor doi mari Apostoli ai Bisericii ne amintește că fidelitatea față de Cristos, curajul mărturisirii credinței și iubirea față de aproapele sunt repere care trebuie să călăuzească viața fiecărui creștin. Parohia greco-catolică „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Pișcolt mulțumește tuturor celor care au fost alături de această sărbătoare – Preasfințitului Virgil Bercea, reprezentanților cultelor religioase, autorităților locale, invitaților și tuturor credincioșilor – contribuind, prin prezența și rugăciunea lor, la transformarea hramului într-o zi memorabilă, în care comuniunea s-a simțit în fiecare suflet. (Pr. paroh Felician Buzgău)

Întâlnirea se bazează pe o inițiativă lansată pentru prima dată în august 2025, când Papa Leon a luat masa împreună cu persoane sărace din Dieceza de Albano, din Italia. Această întâlnire a devenit de atunci un eveniment anual promovat de Centrul de Învățământ Superior „Laudato si’”, care supraveghează dezvoltarea proiectului „Borgo Laudato si’”. În fiecare an, o altă Dieceză va fi invitată să reunească persoane sărace, refugiați, migranți și alte persoane aflate în dificultate, oferindu-le o zi petrecută în frumusețea creației și ocazia de a-l întâlni pe Pontif. Evenimentul din acest an este organizat în comun de Centrul de Învățământ Superior „Laudato si’”, Dicasterul pentru Slujirea Carității și Dieceza de Roma, reunind instituțiile și organizațiile bisericești care însoțesc persoanele vulnerabile din capitala Italiei.

O singură misiune

Cardinalul Fabio Baggio, director general al Centrului de Învățământ Superior „Laudato si’”, a declarat că Borgo Laudato si’ a fost creat pentru a demonstra că „grija față de creație și grija față de persoana umană constituie o singură și aceeași misiune”. El a descris inițiativa ca fiind un alt pas în efortul Papei Leon de a veni în întâmpinarea celor care trăiesc la periferia socială, subliniind că această întâlnire reafirmă vocația Bisericii de a fi prezentă oriunde demnitatea umană necesită „ascultare, apropiere și speranță”.

Răspunzând acestui mesaj, Arhiepiscopul Luis Marín de San Martín, prefect al Dicasterului pentru Slujirea Carității, a afirmat că alegerea Papei subliniază faptul că adevărata caritate se exprimă prin „apropiere, întâlnire și împărtășire”. „Când Biserica îi plasează pe cei mai vulnerabili în centrul atenției”, a spus el, „ea face Evanghelia vizibilă și mărturisește că nimeni nu se află la marginea inimii lui Dumnezeu”. Cardinalul Baldassare Reina, Vicarul general al Papei pentru Dieceza de Roma, a explicat că cei invitați sunt persoane care sunt însoțite zilnic de parohii, de Caritas și de numeroase organizații ecleziale și sociale din întreg orașul.

„Întâlnirea cu Sfântul Părinte redă un rol central celor care rămân prea des la margine”, a spus el, adăugând că este, de asemenea, o chemare adresată întregii comunități creștine de a-și asuma responsabilitatea primirii. Organizatorii au afirmat că inițiativa reflectă misiunea Borgo Laudato si’, unde grija pentru creație, dezvoltarea umană și formarea creștină se îmbină prin experiențe concrete de întâlnire, participare și credință. Evenimentul a fost posibil și datorită sprijinului oferit de numeroase organizații caritabile catolice, comunități parohiale și organizații de voluntari care vin în ajutorul persoanelor aflate în situații de vulnerabilitate din întreaga Romă, alături de întreprinderi locale care au donat micul dejun și prânzul pentru această ocazie.

Preasfințitul Iosif Păuleț a sosit în comunitatea din Barticești vineri, în jurul orei 17.00, iar la ora 18.00 a prezidat Sfânta Liturghie de deschidere a vizitei pastorale, concelebrată de pr. Marius Sabău, parohul comunității, și de pr. Petrică Dăncuț, decan de Piatra-Neamț. La finalul celebrării, Episcopul s-a întâlnit cu întreaga comunitate parohială. În cuvântul adresat credincioșilor, a subliniat că vizita pastorală este mult mai mult decât o simplă vizită oficială: ea reprezintă prilejul prin care Episcopul dorește să cunoască îndeaproape viața de credință și realitatea fiecărei parohii. A amintit, de asemenea, că adevărata Biserică este alcătuită din poporul lui Dumnezeu și din păstorii săi, uniți în Cristos. Așa cum ne îngrijim de biserica din piatră, suntem chemați să îngrijim și Biserica vie, formată din credincioși, cultivând spiritul de familie, în care iertarea, întrajutorarea și armonia să fie valori trăite zi de zi.

Programul a continuat la Casa „Maica Speranța”, unde își desfășoară misiunea Surorile Iubirii Milostive. Preasfințitul a fost întâmpinat cu bucurie de comunitatea surorilor, alături de care a petrecut momente de rugăciune și dialog. Vizita a oferit prilejul de a cunoaște mai îndeaproape activitatea desfășurată de acestea în slujba Bisericii și a aproapelui, Episcopul exprimându-și aprecierea pentru dăruirea și mărturia lor de credință.

Ziua de sâmbătă, 4 iulie, a început cu Sfânta Liturghie de dimineață, celebrată de pr. Cristian Diac. La începutul zilei, Excelența Sa s-a întâlnit cu angajații parohiei, cărora le-a adresat un cuvânt de apreciere și încurajare pentru slujirea și implicarea lor în viața comunității. Un moment deosebit al vizitei pastorale l-a constituit întâlnirea cu bolnavii comunității. Ajuns în casele lor, Preasfințitul le-a oferit binecuvântarea Bisericii și un cuvânt de încurajare, aducând alinare și speranță celor încercați de suferință. Le-a reamintit că fac parte din marea familie a Bisericii și că sunt însoțiți neîncetat de rugăciunea, apropierea și grija întregii comunități. Vizita a cuprins și un popas de rugăciune în cimitirul parohial, unde Episcopul i-a încredințat milostivirii lui Dumnezeu pe toți preoții și credincioșii răposați.

Programul a continuat cu întâlnirea Preasfințitului cu copiii parohiei. În cuvântul adresat acestora, Episcopul a evidențiat importanța a două valori fundamentale: respectul și recunoștința, îndemnându-i să le cultive în primul rând în relația cu Dumnezeu, dar și față de părinți, educatori și toți cei care le sunt alături pe drumul vieții. A urmat întâlnirea cu tinerii comunității, cărora Preasfințitul le-a adresat un mesaj de încurajare și speranță. Conștient de provocările specifice acestei etape a vieții, Episcopul i-a îndemnat să rămână aproape de Cristos și de Biserică, chiar și într-o lume care le oferă numeroase tentații de îndepărtare de credință. Le-a reamintit că adevărata libertate și împlinire se descoperă în prietenia cu Dumnezeu și în trăirea autentică a Evangheliei.

Înainte de rugăciunea Sfântului Rozariu, Preasfințitul Iosif s-a întâlnit cu grupurile de rugăciune și de slujire din parohie (Acțiunea Catolică, Asociația Laicii Iubirii Milostive și grupul lectorilor). Cu acest prilej, le-a mulțumit pentru implicarea lor în viața comunității și i-a încurajat să persevereze cu entuziasm în misiunea lor, dând mărturie despre Evanghelie prin cuvânt și faptă. După Sfânta Liturghie celebrată la ora 18.00, Episcopul s-a întâlnit cu membrii consiliului pastoral și ai consiliului economic parohial. Dialogul s-a concentrat asupra vieții comunității, fiind abordate atât aspecte pastorale și administrative, cât și perspectivele de dezvoltare ale parohiei. Cu această ocazie, Preasfințitul a evidențiat importanța colaborării dintre preoți și laici, încurajându-i pe toți cei implicați să își exercite cu responsabilitate și generozitate misiunea în slujba Bisericii.

Duminică, în cea de-a treia și ultima zi a vizitei pastorale, Preasfințitul Iosif Păuleț a prezidat Sfânta Liturghie pontificală de încheiere, celebrată cu ocazia sărbătoririi a 80 de ani de la înființarea parohiei „Sfântul Iosif Muncitorul” din Barticești. Jubileul a sporit bucuria întregii comunități, adunată pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru cei optzeci de ani de credință, de slujire și de binecuvântări revărsate asupra generațiilor de credincioși. Aniversarea a fost, în același timp, un prilej de recunoștință pentru trecut și de încredere în viitor, reînnoind dorința comunității de a rămâne statornică în credință și unită în jurul lui Cristos.

La încheierea Sfintei Liturghii, Brândușa Bujor, președintele Acțiunii Catolice, a adresat, în numele comunității din Barticești, un cuvânt de profundă recunoștință Preasfințitului Iosif Păuleț pentru darul vizitei pastorale, pentru prezența sa în mijlocul comunității, pentru timpul dăruit, pentru învățăturile și îndemnurile oferite, precum și pentru grija și apropierea părintească manifestate pe parcursul acestor zile. În încheiere, a exprimat dorința credincioșilor ca îndemnurile primite în timpul vizitei pastorale să rodească în familii mai unite, într-o credință mai vie și într-o mărturie creștină tot mai autentică. Au fost adresate mulțumiri și părintelui Cristian Diac, care l-a însoțit pe Preasfințitul Iosif în vizita pastorală, contribuind prin slujirea Sacramentului Reconcilierii și prin implicarea sa în programul liturgic al acestor zile.

În cuvântul său de mulțumire, pr. Marius Sabău, paroh al comunității, și-a exprimat profunda recunoștință față de Bunul Dumnezeu pentru cei 80 de ani de existență ai parohiei Barticești, evocând cu prețuire jertfa și credința înaintașilor – preoți și credincioși deopotrivă – care au pus temeliile și au făcut să crească această comunitate. În același spirit, i-a îndemnat pe cei prezenți să ducă mai departe moștenirea spirituală primită, astfel încât parohia să rămână și pentru generațiile viitoare o familie adunată în jurul altarului, o școală a credinței și o casă a speranței. Vizita pastorală s-a încheiat, însă roadele ei sunt chemate să continue în viața comunității. Întărită de prezența păstorului Diecezei și de bucuria aniversării celor 80 de ani de existență a parohiei, comunitatea din Barticești privește cu recunoștință spre trecut și cu încredere spre viitor, încredințând Domnului dorința ca harurile primite în aceste zile să rodească într-o credință tot mai vie, într-o comuniune mai profundă și într-o mărturie creștină autentică. (Andrei Butnaru pentru Ercis.ro)

Lucrările debutează printr-o sesiune omagială dedicată Centenarului Paul Miron (1926-2008), personalitate proeminentă și polivalentă a spațiului universitar german și a Exilului românesc. Vor rosti alocuțiuni ÎPS Teofan (Mitropolitul Moldovei și Bucovinei), Liviu George Maha (Rectorul UAIC), Mihai Chirica (Primarul Municipiului Iași), Sorin Tașcu (Directorul Institutului de Cercetări Interdisciplinare), pr. Cezar Paul Hârlăoanu (Decanul Facultății de Teologie Ortodoxă), Dorina Claudia Tărnăuceanu (Decanul Facultății de Litere) și organizatorii.

Programul sesiunii va continua cu evocări susținute de personalități din țară și de peste hotare – academicieni, profesori, cercetători și scriitori: Elsa Lüder-Miron (Freiburg), Sanda Golopenția (Providence, Rhode Island), pr. Ioan Pintea (Bistrița), Gabriel Horațiu Decuble, Mihai Moraru, Teodora Stanciu (București), Alin Mihai Gherman (Cluj-Napoca), Viorel Barbu, Gheorghe Popa, Lucian Vasiliu, Grigore Ilisei, Florin Cîntic, Dragoș Mîrșanu și Eugen Munteanu – moderatorul sesiunii (Iași). În continuare, cercetătorul CNSAS Adrian Nicolae Petcu va susține comunicarea Despre Paul Miron în percepția organelor de represiune comunistă. Sesiunea omagială se va încheia cu un minirecital de muzică bizantină susținut de Corul Academic Byzantion, dirijat de lect. dr. Adrian Sîrbu. Ulterior, va fi săvârșită slujba parastasului pentru profesorul Paul Miron în Catedrala Veche „Sf. Gheorghe” din cadrul Ansamblului Mitropolitan Iași, cu participarea Corului Academic Byzantion.

Lucrările simpozionului vor continua pe parcursul celor trei zile, incluzând mai multe momente speciale. Conferința plenară, intitulată Psaltirea bilingvă vatopedină: o proiecție în continuitatea hermeneuticii răsăritene a Psalmilor, va fi susținută de Sabin Preda și Octavian Gordon, cadre didactice la Universitatea din București. Cei doi teologi și eleniști vor prezenta coordonatele unei realizări fără precedent în spațiul românesc: Psaltirea bilingvă, în limbile greacă și română, decorată cu miniaturi cu funcție interpretativă, publicată de Mănăstirea Vatoped în anul 2025. Programul cuprinde, de asemenea, o dezbatere dedicată slavonismului românesc, ocazionată de apariția trilogiei reputatului slavist Vladislav Knoll, Church Slavonic and the Romanian-speaking Lands, Praga, 2024, autorul fiind invitat special al ediției.

Interdisciplinaritatea va fi marcată de masa rotundă Inteligența artificială (IA) în studiul vechiului scris românesc, moderată de profesorul Dan Cristea (UAIC), care reunește filologi și informaticieni cu experiență în prelucrarea limbajului natural și în abordarea textelor vechi cu tehnologii digitale avansate. Printre momentele speciale se numără și lansarea volumului Incursiune în xilogravura europeană de la începuturi până la 1600 (Editura Mega, 2026), semnat de Cornel Tatai-Baltă și Anca Elisabeta Tatay, în prezența autorilor.

Pe parcursul celor trei zile de simpozion, cercetători din țară și din străinătate – filologi, teologi și istorici – vor susține comunicări grupate în următoarele secțiuni tematice: Problematica filologică; Traductologie și hermeneutică biblică; Istoria receptării textelor sacre. Simpozionul se va încheia sâmbătă, 11 iulie, cu Adunarea Generală a Asociației de Filologie și Hermeneutică Biblică din România. Toate lucrările simpozionului se vor desfășura la Muzeul Mitropolitan Iași. (Informații suplimentare: programul complet – https://mld.uaic.ro/simpozionMLD.html; contact secretariatul simpozionului: simpozionmld@gmail.com)

Fiecare zi a capitulului a fost ritmată de momentele de rugăciune comunitară, de ședințele capitulare, de Sfânta Liturghie, precum și de alte momente de împărtășire fraternă. Un aspect important căruia i s-a dat timp a fost raportul pe trieniul trecut (2023-2026), cu privire la viața fraternităților din cele cinci conventuri ale custodiei, precum și activitățile legate de Sanctuarul diecezan și Liceul Teologic din Onești, care sunt administrate de frații capucini, subliniindu-se realizările mai deosebite, precum sfințirea Sanctuarului închinat Fericitului Ieremia și împlinirea a 25 de ani de existență a liceului. De asemenea, au fost scoase în evidență diferite dificultăți din viața fraternităților și anumite provocări pe care le aduc timpurile noastre.

La capitul a fost prezent și fr. Ubaldo Oliviero, unul dintre cei trei frați capucini italieni care au sosit în anul 1992 pentru a implanta Ordinul Capucin pe pământ românesc. Deși la aproape nouăzeci de ani, pr. Ubaldo a stimulat adeseori discuții în capitul, dintre care cea mai importantă a fost cea privitoare la lipsa vocațiilor și necesitatea de a depune eforturi în acest sens. De asemenea, s-a remarcat și prezența fr. Leon Budău, consilier general al Ordinului, care, în anumite momente, cu calmul său, precum și cu îndemnurile sale la simplitate și concretețe, a dat un curs mai clar, mai stabil și mai realist discuțiilor.

În cadrul întâlnirilor capitulare, am putut remarca bogăția și diversitatea opiniilor, care , uneori, chiar și atunci când erau foarte diferite și aparent contrare, aduceau lumini noi pentru înțelegerea subiectului aflat în discuție. De asemenea, am rămas impresionați de frumusețea momentelor liturgice, animate atât de plăcut de psalterion, de flaut, de chitară și de orgă de către frați. Momentul cel mai important a fost alegerea custodelui și a consilierilor în ziua de vineri, 3 iulie: fr. Augustin Dogaru a fost ales custode, fr. Octavian Vacaru a fost ales primul consilier, iar fr. Mihai Sărăciu, al doilea consilier.

Îi suntem recunoscători Domnului pentru momentele de comuniune fraternă din timpul acestor zile, pentru noua conducere a custodiei, precum și pentru toate darurile revărsate de Duhul Sfânt asupra fraților capucini în aceste zile. Prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria, a Sfântului Francisc de Assisi și a Fericitului Ieremia, îl rugăm pe bunul Dumnezeu să îi binecuvânteze pe toți frații capucini pentru a face voința Domnului ținând seama de semnele timpului! (Fr. Lucian Dămoc OFMCap)

Au concelebrat: părintele ieromonah Ioan Albu – protoegumen al Ordinului Sfântului Vasile cel Mare, pr. Iacob Feier -protopop al protopopiatului Țara Oașului, pr. Marius Crișan – protopop al protopopiatului Supur din Eparhia de Oradea, pr. Augustin Dunca –  egumen al Mănăstirii Prilog și un sobor de preoți din Eparhia de Maramureș și din alte Eparhii. În cuvântul de învățătură, PS Vasile a vorbit astfel despre sărbătoarea Sfinților Apostoli: „Sărbătoarea de astăzi ne învață să dăm și noi același răspuns ca apostolii. Sfinții Apostoli Petru și Pavel au dat și ei răspunsul lor și, răspunzând, au făcut pași înainte în viața lor de credință, iar în acest fel au descoperit un mister mai mare decât ceea ce își închipuiau: misterul iubirii lui Dumnezeu manifestat în Cristos. Învățăm astăzi că suntem chemați să ne lăsăm transformați… Sfântul Apostol Petru se lasă transformat. În primul rând, își schimbă percepția că munca lui este fără folos, fără rod, atunci când se apropie de mal după o noapte în care nu a pescuit nimic, iar Isus îi spune: «aruncă din nou mrejele, mână în adânc, întoarce-te, încearcă din nou, aruncă din nou mrejele tale». Petru ascultă și vede cum, la Cuvântul lui Isus, realitatea se transformă, se reînnoiește. Ascultarea de Cuvântul lui Isus ne deschide o perspectivă interioară nouă, aceea de a vedea cu o privire mai amplă realitatea vieții noastre și de a înțelege mai mult. Prin ochii credinței, Petru îl recunoaște pe Isus ca fiind Fiul lui Dumnezeu celui Viu și devine piatra pe care se construiește Biserica.”

„Aceeași transformare o vedem și la Sfântul Apostol Pavel, pe care Dumnezeu îl eliberează de prezumție, de mândrie, de fundamentalism. Din persecutor al creștinilor, el devine cel mai fervent misionar, cel mai mare vestitor al Evangheliei. Trăiește o transformare extraordinară, o transformare radicală, o transformare care nu i se datorează, ci pe care el o primește și o urmează. Domnul i se arată pe Calea Damascului atunci când mergea să-i persecute pe creștini și rămâne nevăzător, iar Domnul i se descoperă și îl întreabă: «Saule, Saule, de ce mă prigonești?»… Înțelegem cum omul se transformă în măsura în care se lasă atins de iubirea lui Dumnezeu, de Cuvântul lui Cristos și de puterea dragostei Lui”, a transmis Ierarhul.

„Regăsim în Biserică și în mărturia înaintașilor noștri aceeași iubire față de Biserica lui Cristos întemeiată pe stâncă. O regăsim în mărturia atâtor mărturisitori, persoane din clandestinitate, și aici suntem pe locul unde un asemenea mărturisitor a trăit”, a spus Arhiereul, pomenind de Fratele Mihai Neamțu (Unchiul Mihai): „Această mănăstire baziliană s-a ridicat în curtea casei unde a trăit și este un semn al fidelității în mărturie în perioade tulburi. Fratele Mihai a trăit aici mărturisind credința în Cristos și unitatea Bisericii lui Cristos, și în felul acesta lasă moștenire fraților bazilieni și nouă tuturor dedicarea vieții, fidelitatea în credință, căutarea lui Dumnezeu, darul rugăciunii, darul iubirii și alte multe daruri care îl zidesc pe om.”

Preasfințitul Părinte Vasile a cerut de la Dumnezeu ca în această sărbătoare să reînnoiască în comunitatea creștină darul fidelității și al zelului pentru suflete, zelul credinței, pentru a mărturisi cu bucurie dragostea lui Dumnezeu. Pr. Augustin Dunca –  egumen al mănăstirii Prilog a mulțumit Preasfinției Sale Vasile pentru frumoasa celebrare și pentru cuvântul de învățătură, cerând totodată credincioșilor să se roage în continuare pentru buna desfășurare a cauzei de beatificare a fr. Mihai Neamțu, care este în lucru la Roma. A mulțumit, de asemenea, tuturor colegilor preoți din Eparhia de Maramureș și din alte Eparhii, surorilor călugărițe baziliene și Maicii Andreea Axenie, Superioară provincială, susținătorilor mănăstirii și tuturor credincioșilor care s-au unit în rugăciune la sărbătoarea hramului, dar și postului Radio Maria care a transmis în direct celebrarea. (Biroul de presă al Eparhiei de Maramureș)

Momentul jubiliar a continuat la Pildești, pe 1 iulie, într-o atmosferă de profundă emoție și recunoștință. Aici s-au aniversat două evenimente importante: 25 de ani de preoție ai pr. Cristian Antici și 25 de ani de la celebrarea primei Sfinte Liturghii în noua biserică a comunității, dedicată Sfintei Fecioare Maria Înălțată la Cer cu trupul și sufletul. Această dublă aniversare a readus în memoria credincioșilor ziua în care noul lăcaș de cult și-a deschis porțile pentru celebrarea Euharistiei, devenind de atunci locul întâlnirii cu Dumnezeu pentru generații de credincioși. Jubileul a fost un moment de rememorare a drumului parcurs de comunitate, dar și de privire plină de speranță către viitor.

În cadrul celebrărilor, au fost înălțate rugăciuni de mulțumire pentru darul preoției și pentru binefacerile revărsate asupra comunităților pe care pr. Cristian Antici le-a slujit de-a lungul celor 25 de ani. Credincioșii au evidențiat spiritul său de dăruire, implicarea în viața pastorală și contribuția la consolidarea vieții de credință în parohiile încredințate. La ceas aniversar, comunitățile din Mangalia și Pildești îi adresează pr. Cristian Antici cele mai sincere felicitări și îi urează sănătate, putere și binecuvântarea lui Dumnezeu pentru continuarea misiunii sale sacerdotale. Ad multos annos! (Pr. Emil Moraru pentru ARCB.ro)

Dragi frați și surori, o duminică frumoasă!

În lectura evanghelică de astăzi (Matei 11,25-30), Isus ne invită să ne alăturăm Lui în lauda adusă Tatălui, „Domnul cerului și al pământului” (v. 25). Fiul lui Dumnezeu, făcut om, își revelează iubirea prin includerea tuturor creaturilor în acest act de mulțumire.

Simplitatea unui astfel de gest spontan și plin de bucurie reflectă modul de a acționa al lui Dumnezeu: El se bucură să se reveleze „pruncilor”, rămânând însă ascuns „de cei înțelepți și pricepuți” (v. 25). Aceștia sunt atât de plini de propriile lor idei, încât nu reușesc să recunoască prezența lui Cristos, Mesia care vine să-și viziteze poporul. Înțelepciunea omenească devine astfel aroganță, iar doctrina degenerează în mândrie. În schimb, adevărata înțelepciune a lui Dumnezeu se revelează în smerenia Întrupării, iar învățătura Sa se adresează mai presus de toate celor care se zbat: „Veniți la Mine, voi toți cei osteniți și împovărați” (v. 28), spune Domnul. A veni la Isus înseamnă a răspunde iubirii Sale și a împărtăși viața Sa, chiar până la cruce, așa cum El Însuși ne învață: „Dacă cineva vrea să fie ucenicul Meu, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să mă urmeze” (Matei 16,24). Tocmai această dăruire de sine din iubire constituie „jugul” lui Isus (Matei 11,29), care este esența învățăturii Sale și inima înțelepciunii Sale, aprinsă de iubire pentru toți.

Frați și surori, cum poate greutatea crucii să fie „plăcută” și „ușor de purtat” (v. 30)? Dintr-un singur motiv: pentru că Domnul Însuși o poartă alături de noi, fără să ne lase niciodată singuri în fața greutăților care ne apasă. Ca un adevărat învățător, Isus ia asupra Sa umanitatea rănită de rău pentru a o vindeca și a o îngriji. Înțelepciunea pe care ne-o dă este, așadar, o vestire a mântuirii, iar jugul Său ne ridică din orice cădere. Din acest motiv, călătoria noastră de a-l urma pe Cristos nu este un ascetism care ne chinuie. Dimpotrivă, este o școală a libertății care ia în serios drama istoriei și îi luminează continuu sensul, mai ales în momentele cele mai întunecate. Într-adevăr, numai în crucea lui Isus este biruit răul; numai în pătimirea Sa osteneala noastră de muritori găsește mângâiere și răscumpărare.

În sclavie, Cristos este eliberarea. În mijlocul flagelului războiului, Cristos este speranța. În ceasul păcatului, Cristos este iertarea. Aceasta este adevărata înțelepciune și calea pe care dorim să o parcurgem împreună, uniți ca discipoli în numele Său. Isus ne învață acest lucru ca Fiu, devenind fratele nostru. Prin puterea Duhului Sfânt, El revelează Bisericii adevărul despre Dumnezeu și despre umanitate, căci „nimeni nu-l cunoaște pe Tatăl, decât Fiul și cel căruia Fiul vrea să i-l descopere” (v. 27).

Dragi prieteni, în timp ce-i mulțumim Domnului pentru încrederea plină de iubire pe care a pus-o în noi, să o rugăm pe Maria, Regina Păcii, să mijlocească pentru binele Bisericii și al întregii lumi.

După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:

Joia trecută, 2 iulie, pr. Francis Xavier Tru’o’ng Bǚu a fost beatificat la Sanctuarul din Tac Say, în Vietnam. El a fost ucis în 1946 din ură față de credință (in odium fidei). În mijlocul opresiunii și al violenței, a apărat drepturile poporului și nu și-a abandonat credincioșii parohiei. Fie ca mijlocirea și rugăciunile sale să-i întărească pe toți cei care vestesc Evanghelia astăzi în situații de persecuție.

Vă adresez salutări călduroase tuturor celor adunați astăzi în Piața San Pietro. Îi întâmpin cu căldură pe pelerinii din Brazilia și pe corul Universității din Mérida, din Venezuela. Îi păstrez în continuare în rugăciunile mele pe victimele cutremurului și pe întreg poporul venezuelean. Fie ca Domnul să-i susțină în acest moment de mare suferință.

Salut în mod special câteva grupuri din Polonia: preoții proaspăt hirotoniți ai Fraților Minori Capucini din Provincia Cracovia; Corul de copii al Arhidiecezei din Łódź, însoțit de Episcopul lor auxiliar; și grupul din Dieceza de Legnica. Salut, de asemenea, tinerii din Bellagio și Corul Jubilaeum din Augusta, Sicilia, împreună cu primarul și parohul lor. Vă doresc tuturor o duminică fericită!

Adunați în jurul bisericii, candidați la primirea Sacramentului maturității creștine, nași, părinți și credincioși ai comunității am așteptat cu emoție ca păstorul Diecezei, în persoana Excelenței Sale, Petru Sescu, Episcop auxiliar al Diecezei de Iași, să poposească în mijlocul nostru. Au fost alături de noi în această zi solemnă, părintele Iosif Dămătăr, decan de Trotuș, părintele Gheorghe Cojocaru, paroh emerit, pr. Daniel Ghitiu, fiu al satului, numeroși preoți din parohiile învecinate și reprezentanți ai autorităților locale.

După o perioadă de intensă pregătire, sub atenta îndrumare a pr. paroh Bernadin Farțade și a pr. vicar Ciprian Miclăuș, cei 158 de tineri au fost găsiți vrednici pentru primirea Sfântului Mir. În cadrul cuvântului de învățătură, Preasfințitul Petru Sescu a vorbit despre însemnătatea darurilor Duhului Sfânt, despre datoria noastră, a tuturor și, în special, a candidaților confirmați, de a mărturisi prin fapte credința adevărată, de a purta pecetea Duhului Sfânt oriunde viața îi va purta. Preasfințitul a evidențiat printr-un exemplu sugestiv imaginea Sfintei Treimi, a celor trei persoane, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, într-una singură – prin armonizarea a trei sunete muzicale la orgă; frumusețea și acuratețea celor trei sunete într-unul singur reflectă desăvârșirea și perfecțiunea ființei dumnezeiești aflată în fiecare dintre noi.

Preasfințitul Petru a purtat un dialog deschis și empatic cu tinerii candidați, încurajându-i să valorifice în viața lor cunoștințele și învățăturile dobândite în tot acest parcurs spiritual. Comunicarea tinerilor, participarea și implicarea în proclamarea lecturilor sfinte, în momentul rugăciunii credincioșilor, în cântări, în cuvintele de mulțumire de la finalul celebrării au adus un suflu plin de încredere și speranță în faptul că Dumnezeu zidește o lucrare măreață, că planul său este desăvârșit croit pentru fiecare dintre noi, mici și mari deopotrivă. Pentru parohia Preasfânta Treime din Oituz, ziua aceasta va rămâne întru amintire, ca mărturie vie și adevărată a credinței, a trăirii speranței Bisericii prin tinerii trimiși în mijlocul nostru. (Monica Fichioș pentru Ercis.ro)

La început, Episcopul diecezan l-a rugat pe pr. Augustin Bărbuț, paroh al parohiei Timișoara IX Marienheim și membru al echipei diecezane de coordonare sinodală, să împărtășească câteva experiențe din parcursul sinodal al Diecezei de Timișoara, precum și reflecțiile sale personale asupra acestui drum. „Nu demult am participat la un curs de formare pentru facilitatori, unde am văzut cât de mult iubesc persoanele laice Biserica. Acest lucru poate reprezenta pentru noi, preoții, o deschidere, deoarece Biserica nu este numai a noastră, ci este a lui Cristos, în care fiecare botezat își are locul și rolul său și poate contribui la reînnoirea ei”, a concluzionat pr. Bărbuț.

În prelegerea sa, E.S. Iosif Csaba Pál, Episcop diecezan, a subliniat, printre altele: „A merge împreună înseamnă comunitate și comuniune: între Papă și Episcop, între Episcopi, între Episcop și preoți, precum și între preoți. Totodată, înseamnă comuniune și cu credincioșii. Însă această comuniune nu trebuie să rămână doar la nivel teoretic, ci este necesar să gândim împreună, să ne rugăm împreună, să lucrăm împreună și să căutăm împreună voința Duhului Sfânt. Relațiile sunt foarte importante. Despre acest aspect s-a vorbit mult la Sinod, unde s-au construit relații frumoase între noi. Problemele se rezolvă mult mai ușor atunci când avem relații bune și rămânem în Dumnezeu.”

La final, după discuțiile în grupuri mici, participanții au identificat câteva provocări și soluții referitoare la pastorația tineretului. Provocări: implicarea tinerilor în viața Bisericii; implicarea preoților în pastorația tineretului și timpul pe care îl pot dedica acestei activități; inteligența artificială și modul în care este utilizată de tineri. Soluții: adaptarea limbajului pentru a facilita comunicarea cu tinerii; dialogul și colaborarea cu părinții pentru a înțelege mai bine și nevoile acestora; formarea continuă a preoților implicați în pastorația tineretului; o prezență activă în mediul online, pe platformele preferate de tineri; responsabilizarea adulților din comunitate pentru implicarea în activitățile destinate tinerilor. Pentru preoții prezenți, cursul de formare a continuat și în ziua următoare, cu alte teme de actualitate și de interes pastoral. (Biroul de presă al Episcopiei de Timișoara)

„Nu intenționăm în nici un fel să înlocuim Biserica, iar singurul nostru scop este să-i rămânem fideli”, a scris pr. Pagliarani, care conduce grupul fondat în 1970 de Arhiepiscopul Marcel Lefebvre, decedat în 1991. Grupul fondat de Mons. Lefebvre își propune să păstreze liturgia tradițională așa cum exista înainte de reformele implementate după Conciliul Vatican II, menținându-și în același timp opoziția față de anumite aspecte ale învățăturilor Conciliului privind ecumenismul, libertatea religioasă și colegialitatea.

Mons. Lefebvre a fost excomunicat în 1988 după ce a consacrat, fără permisiunea Papei Ioan Paul al II-lea, patru Episcopi: Alfonso de Galarreta din Spania, Bernard Fellay din Elveția, Richard Williamson din Anglia și Bernard Tissier de Mallerais din Franța. Pe fondul încercărilor de a construi punți de dialog cu SSPX, Papa Benedict al XVI-lea a ridicat în 2009 excomunicările împotriva celor patru Episcopi consacrați de Episcopul Lefebvre. Mons. Tissier de Mallerais și Mons. Williamson au decedat în 2024 și, respectiv, în 2025. Mons. Galarreta și Mons. Fellay, pe de altă parte, au participat la recenta consacrare a patru noi Episcopi, pe 1 iulie, fapt pentru care au fost excomunicați din nou.

Folosind ca temă centrală a argumentației sale pasajul din Evanghelia după Sfântul Luca (11,11-13), în care Isus le reamintește discipolilor Săi că „dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl din ceruri va da Duhul Sfânt celor care îl cer”, pr. Pagliarani a afirmat că „am cerut pâine – adică puțină înțelegere în fața unui caz sincer de conștiință, un gest de compasiune părintească”. „Din păcate, am primit o piatră”, a continuat el, menționând că, în loc de „pește” – adică „posibilitatea de a obține temporar mijloacele necesare pentru a continua formarea unor preoți buni… din păcate, am primit un șarpe”. „Am cerut un ou, promițând să-l înapoiem cât mai curând posibil”, a adăugat el. A afirmat că „sfânta tradiție pe care o păstrăm în sufletele noastre aparține Bisericii, Mama noastră”, dar „din păcate, am primit un scorpion”.

Superiorul SSPX l-a asigurat pe Papa Leon al XIV-lea că societatea nu acceptă sancțiunile Vaticanului „într-un spirit de amărăciune sau rebeliune”, ci se simte mai degrabă încurajată „să iubească și mai mult Sfânta Biserică și să-i răspundă nevoilor mai mult ca niciodată, cu toată puterea noastră”. „Suntem siguri că într-o zi dvs însuși sau unul dintre succesorii dvs veți dori să îmbrățișați programul Sfântului Papă Pius al X-lea: «Să restabilim toate lucrurile în Cristos»”, a spus el, menționând că „în acea zi, Sfântul Părinte va descoperi, cu mare bucurie și profundă mângâiere, suflete autentic catolice – suflete a căror legătură cu Biserica nu s-a întemeiat niciodată pe nisipurile mișcătoare ale unui dialog ambiguu, ci pe stânca credinței lui Petru”.

În scrisoarea sa, pr. Pagliarani nu face nici o mențiune despre apelurile repetate ale Bisericii Catolice la dialog, care datează încă din pontificatul Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, odată cu înființarea Comisiei Ecclesia Dei, și care au atins unul dintre punctele lor culminante în decizia Papei Benedict al XVI-lea de a ridica excomunicările celor patru Episcopi consacrați de Mons. Lefebvre. Papa Francisc a întins, de asemenea, o mână de ajutor către SSPX prin decizii precum recunoașterea validității și legalității Spovezilor sacramentale făcute la preoții acesteia în timpul Jubileului Milostivirii din 2016 – o decizie pe care a prelungit-o ulterior dincolo de acel an.

Mons. Pagliarani nu a abordat nici apelul direct al Papei Leon al XIV-lea către Societatea Sfântului Pius al X-lea, prin care îi cerea grupului să nu comită „un act schismatic”. „În acest spirit și plin de afecțiune creștină, vă implor și vă rog din toată inima: întoarceți-vă!”, le-a scris Sfântul Părinte pe 30 iunie. „Vă îndemn să luați în considerare cu atenție binele spiritual al credincioșilor, deoarece actul schismatic pe care l-ați săvârși i-ar priva de primirea legitimă – și, în unele cazuri, chiar valabilă – a Sacramentelor pe care le iubesc și le caută pentru propria lor sfințire”, spunea Sfântul Părinte acum câteva zile.

Concertul care a încheiat itinerariul muzical al acestor zile, în după-amiaza de 3 iulie 2026, a făcut neîncăpătoare sala „Studio” a Academiei Naționale de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. În public s-au aflat părinți, bunici, membri ai familiilor copiilor participanți la tabără, precum și voluntari, sponsori, preoți, persoane consacrate, profesori, studenți, elevi. Pr. Mircea Marțian, protopop de Cluj I, l-a reprezentat la eveniment pe Preafericitul Părinte Claudiu, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma și Păstor al Eparhiei de Cluj-Gherla. „Chemați la comuniune – uniți în iubire în familia lui Dumnezeu”, tema anului pastoral în curs, pentru Eparhia de Cluj-Gherla, a fost și motto-ul ediției 2026 a Taberei Muzicale.

A prezentat protagoniștii și lucrările din concert, sr. Lucia OSBM – Mirela Bumb, profesoară de muzică la Liceul greco-catolic clujean, nu înainte de a oferi, în deschidere, câteva explicații și un scurt istoric al muzicii folk. A amintit că, „pe parcursul taberei, copiii au descoperit farmecul acestui gen muzical și au pregătit cu multă muncă și entuziasm câteva colaje inspirate din cele mai cunoscute și îndrăgite piese ale muzicii folk românești. Timp de 5 zile copiii au cântat, au învățat, au descoperit noi instrumente, au legat prietenii și au trăit bucuria muzicii împreună. Concertul din această după-amiază este rodul a patru zile de învățare, în a cincea zi derulându-se doar repetițiile generale. Așadar, este de lăudat efortul depus de copii și profesori, ca într-un timp așa de scurt să vă poată oferi un concert reușit.”

În continuare, au fost prezentați profesorii care s-au implicat în pregătirea muzicală a copiilor, în cadrul Atelierelor muzicale: Astfel, prof. Monica Răfan a coordonat Atelierul de Pian; prof. Ligia Ignat a coordonat Atelierul de Vioară; prof. Monica Cerghizan a coordonat Atelierele de Violă și Violoncel; prof. Cristina Pătrașcu-Nagy a coordonat Atelierul de Chitară; prof. Angela David, prof. Diana Jidavu și prof. Roxana Sechelea au coordonat Atelierul de Percuție; sr. Lucia a coordonat Atelierul de Blockflote.

Programul s-a deschis cu lucrarea Junior Folk Medley, o piesă armonizată și dirijată de Gelu Hotea, prezentată în această seară, în prima audiție. Colajul a reunit cântecele „Om Bun”, „Floare de Colț”, „Broasca țestoasă” și „Amintiri cu haiduci”, interpretate de Orchestra Taberei „Pe aripile muzicii”. Acompaniament la pian: Roxana Sechelea. A urmat „un moment de reflecție și recunoștință”: Copiii au interpretat cântecul „Fratello Sole, Sorella Luna” – aranjament coral: Roxana Sechelea; aranjament instrumental: Teodora Ignat -, o rugăciune cântată, inspirată de spiritualitatea Sfântului Francisc de Assisi. Acest cântec a fost și un semn de comuniune cu Anul Sfântului Francisc, declarat, în 2026, de către Sfântul Părinte Papa Leon al XIV-lea, în Biserica Catolică. A dirijat prof. Angela David; la pian: Roxana Sechelea; la chitară: Cristina Patrașcu-Nagy. A participat și un cvartet format din tineri: Antonia Nagy, Teodora Ignat, Sofia Ilea și Ioana Galiș. În continuare copiii au interpretat cântece folk îndrăgite „care au emoționat și inspirat generații întregi”. Concertul s-a încheiat cu un moment de body percussion executat de copii, pe fondul sonor al piesei „Mugur de fluier”, a formației Phoenix.

Pr. protopop Mircea Marțian a adresat, la final, salutul părintesc, prețuirea, precum și „părerea de rău” a Preafericitului Părinte Claudiu, „că nu poate fi, fizic, aici, dar transmite încă o dată toată bucuria, felicitările sale, binecuvântarea și întreaga apreciere pentru această minunată inițiativă care așază împreună muzica, credința, prietenia și educația”. A mai vorbit despre emoția pe care au transmis-o copiii, despre cântecele fără vârstă, care aduc împreună copii, părinți, bunici. Mai ales, s-a referit la cântecul „de aproape 800 de ani” dedicat Sfântului Francisc, amintind că „el pune în comuniune această seară cu Suveranul Pontif, Papa Leon”. A evidențiat că e un cântec „născut, nu într-o academie de muzică, nu în mintea unui profesionist, ci în inima unui sfânt”. Privirea sa plină de uimire descoperă întreaga creație, care „e fascinantă în ordinea ei, e deja un Cor dirijat de marele Creator, de marele Dumnezeu. Fratele Soare, Sora Luna, Stelele, Apa, Vântul, Pământul, toate îl laudă, îl ascultă pe Dumnezeu, marele Dirijor și sunt într-o armonie cu Creatorul”.

Pr. protopop a reamintit cuvintele Preafericitului Părinte Claudiu, de la o altă ediție a taberei: „Această tabără este importantă și pentru faptul că îi ajută pe copii și tineri să lase câteva zile telefoanele și lumea virtuală și să descopere bucuria întâlnirii adevărate”. A încheiat, mulțumind organizatorilor, „fiecăruia dintre profesorii extraordinari care și-au pus talentul în slujba copiilor, întregii asociații Voci Angelice, tuturor celor care au sprijinit această lucrare, gazdelor noastre de azi, părinților, pentru încrederea pe care o aveți în acest proiect și pentru prezența dumneavoastră aici. Această seară n-ar fi fost frumoasă fără aplauzele dumneavoastră.” Și, a repetat cuvinte ale Sfântului Francisc: „Lăudați și binecuvântați pe Domnul, mulțumiți-i și slujiți-l cu cea mai mare smerenie” – astfel, a spus -, „întreaga noastră viață va deveni un cântec de laudă adus lui Dumnezeu”.

În calitatea de coordonator al acestei tabere, sr. Lucia s-a alăturat mulțumirilor care au fost adresate profesorilor, părinților, sponsorilor. A subliniat: „Nu vreau să încheiem fără a aduce cele mai calde felicitări copiilor participanți la această tabără. Au muncit cu seriozitate și entuziasm și ne-au demonstrat că muzica este o limbă universală a bucuriei și a comuniunii”.

Sfântul Părinte a vizitat mai întâi cimitirul local, care include o secțiune destinată „musulmanilor și catolicilor, tinerilor și bătrânilor, negrilor și albilor, toți pierduți pe mare în căutarea libertății”. Apoi s-a oprit la „Poarta către Europa”, o sculptură care simbolizează speranța pentru cei care sosesc pe mare, înainte de a se întâlni cu o familie de migranți la debarcaderul Favarolo, care a fost redenumit în onoarea Papei Francisc cu această ocazie. Apoi, Suveranul Pontif a celebrat Liturghia pe terenul de sport din Lampedusa.

În omilia sa, Papa Leon a reflectat că astăzi Lampedusa și insula vecină, Linosa, se află pe un drum la fel de periculos precum cel care ducea de la Ierusalim la Ierihon în parabola evanghelică a Bunului Samaritean. „Aici”, a spus el, „ați văzut nu doar unul, ci mii de oameni căzuți în mâinile tâlharilor care le-au luat tot ce aveau, i-au bătut cu brutalitate și au plecat, lăsându-i pe jumătate morți”. A deplâns faptul că marea a luat viețile multor altora – „cei care nu au reușit să ajungă la destinația mult dorită” – a căror prezență, a subliniat el, „ne provoacă nu mai puțin decât cea a celor care au ajuns pe țărm având nevoie de îngrijire și ajutor”. „Într-adevăr, înaintea oricărei considerații intelectuale sau convingeri ideologice”, a continuat el, „întâlnirea cu cei care zac în fața noastră, lipsiți de tot, ne cheamă să fim alături de ei”.

Adresându-se locuitorilor din Lampedusa, Papa și-a exprimat recunoștința pentru solidaritatea lor. „Am venit să vă mulțumesc, frați și surori din Lampedusa, pentru solidaritatea pe care atât de mulți dintre voi ați arătat-o, pentru «miracolul compasiunii» care se petrece încă o dată.” „Vă mulțumesc, frați și surori”, a continuat, „pentru că nimic nu este de la sine înțeles în gestul vostru de a veni în întâmpinarea celorlalți; nimic nu se întâmplă automat.” Sfântul Părinte a spus că cei care se lasă atrași în această dinamică a compasiunii și a milostivirii încep să trăiască altfel, devin cetățeni într-un mod nou și lucrează altfel. În acest fel, a spus el, „civilizația iubirii” despre care au vorbit predecesorii săi – Sfinții Papi Ioan al XXIII-lea, Paul al VI-lea și Ioan Paul al II-lea – poate să se contureze cu adevărat. „Împreună cu un număr mare de profeți și martiri ai secolului trecut, ei au înțeles că numai milostivirea poate răspunde profunzimilor inimii omenești și ororilor războiului, deschizând calea către un nou început.”

„Acum, stând pe umerii acestor giganți”, a continuat Pontiful, „am intrat într-un mileniu în care trebuie să dăm expresie spirituală, culturală, juridică, politică și economică civilizației iubirii”. Astfel, Papa Leon a lansat un apel din suflet. „Fie ca enormitatea suferinței la care asistăm”, a spus el, „să ne ajute să înțelegem natura radicală a acestei chemări”.

Ulterior, va vizita debarcaderul Favaloro, unde se va întâlni cu câțiva migranți și va binecuvânta o placă comemorativă prin care debarcaderul este dedicat Papei Francisc. De fapt, vizita Papei Leon al XIV-lea este un ecou al vizitei Papei Francisc, care a venit pe insulă pentru prima sa vizită pastorală în afara Romei, pe 8 iulie 2013. În fine, înainte de a se întoarce la Roma, Suveranul Pontif va celebra Liturghia și va saluta autoritățile locale, copiii și voluntarii. Este programat să părăsească Lampedusa la ora 12:30 și să aterizeze la Roma la ora 13:45.

Procedura stabilită, în vigoare la 1 iulie 2026, prevede că un preot care a decis să părăsească Fraternitatea Preoțească Sfântul Pius al X-lea – și care este dispus să accepte Conciliul Vatican II și legitimitatea Novus Ordo Missae, rămânând totuși atașat ritului vechi – trebuie să găsească „un Ordinariu – un Episcop diecezan, un Superior Major al institutelor religioase clericale de drept pontifical sau al societăților clericale de viață consacrată de drept pontifical etc. – dispus să-l primească ad experimentum”. Preotul trebuie apoi „să scrie de mână o scrisoare către Sfântul Părinte în care se prezintă și cere ștergerea interdicțiilor suferite din cauza hirotonirii pe care a primit-o de la un Episcop excomunicat sau neregulamentar, sau pentru că, după ce a fost hirotonit în mod valabil și legitim, a devenit ulterior membru al Fraternității Preoțești Sfântul Pius al X-lea”.

Preotul trebuie, de asemenea, să anexeze certificatul său de hirotonire preoțească și să includă, semnate și datate, Professio fidei și Formula adhaesionis. Acestea sunt Mărturisirea de credință, care rezumă conținutul credinței catolice, și Formula de aderare, prin care preotul promite fidelitate Papei și se angajează să nu îl atace public pe acesta sau magisteriul său. El trebuie să accepte învățătura de la punctul 25 al Constituției dogmatice conciliare Lumen gentium privind aderarea la magisteriul Bisericii. De asemenea, trebuie să declare că consideră valabilă celebrarea Liturghiei conform riturilor promulgate de Papii Paul al VI-lea și Ioan Paul al II-lea și că aderă la normele Codului de Drept Canonic promulgat de Papa Ioan Paul al II-lea.

Ordinariul trebuie să trimită aceste documente ale preotului – scrisoarea însoțită de certificat, Mărturisirea de credință și Formula de aderare – totodată menționând „în scrisoarea de însoțire disponibilitatea sa de a-l primi ad experimentum în Dieceza sau institutul său”. Imediat ce primește documentele de la Ordinariu, Dicasterul pentru Doctrina Credinței va întocmi un rescript prin care va ridica interdicțiile și îl va autoriza pe Ordinariu să-l primească pe preotul care a formulat cererea „pentru o perioadă de probă de cel puțin un an și de cel mult trei ani, la sfârșitul căreia se poate proceda la incardinarea sa”.

Procedura, a explicat Dicasterul, se referă și „la chestiunea imputabilității, sau a gradului de responsabilitate subiectivă, a credincioșilor laici care au aderat în mod formal la Fraternitatea Preoțească Sfântul Pius al X-lea sau care frecventează această Fraternitate și care solicită să intre în comuniune deplină cu Biserica Catolică”. Se menționează că aplicarea unei sancțiuni laicilor care aparțin Fraternității Preoțești Sfântul Pius al X-lea, de fapt, „nu poate fi presupusă în mod automat, ci trebuie evaluată de la caz la caz”.

„Întrucât imputabilitatea presupune conștientizare deplină și consimțământ deliberat”, precizează documentul Dicasterului pentru Doctrina Credinței, exemple de imputabilitate dovedită pot include „laicii care aparțin Ordinului al Treilea al Fraternității Preoțești Sfântul Pius al X-lea; laicii care participă în mod obișnuit la celebrările Fraternității Preoțești Sfântul Pius al X-lea și împărtășesc în mod oficial pozițiile doctrinare ale acesteia”.

Procedura de urmat în cazul laicilor care aparțin Fraternității, cărora li s-a impus o sancțiune și care solicită să intre în comuniune deplină cu Biserica Catolică, „implică un act formal de aderare deplină la doctrina catolică și de ascultare față de ierarhia catolică, sub jurisdicția Ordinariului local, care este garantul unității Bisericii particulare”. Prin urmare, un credincios laic care a decis să părăsească Fraternitatea Preoțească Sfântul Pius al X-lea trebuie să prezinte Episcopului său Professio fidei și Formula adhaesionis, datate și semnate. „Odată obținută documentația, Episcopul local se va ocupa de primirea credinciosului laic la momentul și în modul pe care le consideră cele mai potrivite.”

Documentul precizează că „nu trebuie considerați imputabili: laicii care au frecventat Fraternitatea Preoțească Sfântul Pius al X-lea doar din motive liturgice sau spirituale; laicii care, deși conștienți de tensiunile cu Sfântul Scaun, nu resping Magisteriul sau autoritatea Pontifului Roman.” În ceea ce privește aceste din urmă cazuri, va fi suficient ca aceștia să se adreseze „unui preot în deplină comuniune, cu hotărârea de a nu mai frecventa Fraternitatea Preoțească Sfântul Pius al X-lea în viitor”.

De ce este cerul albastru? De ce este apa udă? De ce nu pot vedea vântul? Din ce particule este alcătuită cea mai mică particulă? Există Dumnezeu și fără oameni? Orice cunoaștere complexă începe cu întrebări simple. La o vârstă înaintată, Albert Einstein a remarcat că își datora majoritatea succeselor faptului că, pe tot parcursul vieții, a rămas un copil însetat de cunoaștere. Un fel de curiozitate adolescentină îl inspiră pe Homo sapiens încă de la apariția sa, de peste 100.000 de ani. Aceasta îl diferențiază fundamental de regnul animal. Antropologii culturali vorbesc despre „neotenie”. Asta înseamnă că omul este singura ființă care își poate păstra tinerețea plină de curiozitate chiar și pe măsură ce devine adult. Paradoxal, el devine adult tocmai prin faptul că, cu inima și mintea, cu sentimentele și intelectul, refuză să fie pur și simplu „gata”. Sensul educației este de a promova această neterminare naturală a omului în favoarea unei dezvoltări holistice și mature a personalității.

Omul are înnăscuta înclinație de a se minuna și de a medita. El poate pune la îndoială tot ceea ce există. Poate chiar să se transforme în obiectul contemplării și astfel să se depășească pe sine. Poate să-și extindă gândirea dincolo de lumea aceasta, către o lume de dincolo. Promovarea acestei capacități de transcendență face parte dintr-o educație cuprinzătoare. În comparație cu animalele, omul, născut pentru a se confrunta cu ceea ce este minunat și misterios, este mai degrabă un „făt de mamifer ajuns la maturitate sexuală”, potrivit lui Robert Rogue Harrison, specialist în științe culturale care predă la Universitatea Stanford. A fi om înseamnă a deveni om în permanență. Harrison descrie această dinamică astfel: „Neotenia… este o tendință către o mai mare libertate, nu doar față de dictatele genetice ale trecutului, ci și către noi posibilități neîndeplinite”. Educația trebuie să servească acestei tendințe. Copiii devin adulți fără a uita să se minuneze. Ei trebuie să aibă șansa de a pune chiar și ultimele întrebări despre moarte și viață. Își pot realiza cel mai bine libertatea atunci când simt că trăiesc într-o lume care nu este încă desăvârșită. Ei trebuie să poată experimenta faptul că drumul spre maturitate deschide mereu noi orizonturi: spre sensul vieții. Curiozitatea față de religie joacă un rol decisiv în acest sens. Întrebarea personală despre Dumnezeu nu ar trebui exclusă. Spiritul uman rămâne tânăr în special datorită capacității sale de intuiție religioasă. O educație cu adevărat bună dorește să contracareze orice formă de ignoranță – atât intelectuală, cât și spirituală.

Acest lucru implică o altă provocare majoră atât pentru părinți, cât și pentru toți ceilalți responsabili din domeniul educației: cum pot ei, în calitate de adulți, să redescopere în procesul de educare a copiilor potențialul emoțional și intelectual al religiei și să-l valorifice? Omul nu este doar un elev al viitorului. Omul devine om și prin amintire, prin conștiința istorică, prin învățarea din trecut. Robert Pogue Harrison vorbește despre „două tipuri de sapientia umană”: una dintre aceste înțelepciuni „este legată de spiritul sau inteligența din noi, care experimentează, inventează, descoperă, calculează și, în general, produce schimbări cuprinzătoare prin cunoașterea și manipularea lumii exterioare. Cealaltă este acea înțelepciune a vârstei speciei noastre, bazată pe conștiința de muritori, care a contribuit la apariția zeilor, a mormintelor, a legilor și scrierilor națiunilor, a memoriei poeților și a arheologiei savanților… În timp ce mintea dezvăluie inovațiile viitorului, înțelepciunea moștenește amintirile trecutului și le dă mai departe”. În procesul de educare, cele două tipuri de înțelepciune acționează împreună: amintirea și viziunea, credința și speranța, imitația și reinventarea. Ar trebui să ne punem cu curaj întrebarea critică și autocritică dacă încă ne educăm copiii în mod corect și cuprinzător.

În dezbaterea privind educația din ultimii ani, studiul internațional comparativ „Pisa” a fost obiectul unor discuții aprinse. Acest studiu a constatat deficiențe semnificative în ceea ce privește cititul, scrisul și concentrarea în rândul copiilor și tinerilor germani. Mulți elevi au dificultăți în a înțelege textele prezentate. În schimb, o lacună educațională la fel de gravă pare să nu îngrijoreze prea mult această societate: cea din domeniul religiei și al spiritualității. Cu toate acestea, nu doar tinerii, ci și adulții suferă de deficiențe catastrofale de citire și scriere în acest domeniu. Viitorul acestei civilizații și soarta generațiilor viitoare se decid în mare măsură în sfera religioasă. Părinții conștienți nu doresc să lase pur și simplu aceste decizii în seama altora, ci vor să le modeleze activ prin cuvânt și faptă. Împreună cu copiii lor, ei doresc să ducă o viață nu doar asigurată din punct de vedere material, ci și creativă din punct de vedere intelectual și plină de sens din punct de vedere spiritual. O societate deschisă, care dorește să rămână deschisă, trebuie să se deschidă competiției culturale în materie de morală, valori și credință, inclusiv din punct de vedere religios. Suntem pregătiți pentru asta? Cum ne pregătim pentru asta?

Această carte dorește să ofere sugestii și să trezească reflecția, în favoarea unui dialog între generații. O competență educațională matură și modernă este posibilă. Primul pas pentru a ieși din „starea de urgență educațională” ar fi să conștientizăm măcar această provocare culturală și educațională de anvergură. Aceasta presupune ca atât părinții, cât și educatorii și profesorii să abordeze cu sensibilitate întrebările fundamentale: De ce mă aflu pe lume? La ce folosesc toate eforturile, munca, acea căutare a fericirii, a bunăstării și a satisfacției, dacă moartea pune inevitabil capăt existenței pământești, dacă, în final, se pare că totul se termină? Sau există totuși un sens al vieții dincolo de lumea aceasta, un scop dincolo de moarte? Modul în care cei responsabili de educație abordează aceste nevoi existențiale și stimulează dezvoltarea personalității proprii și a copiilor este de cea mai mare importanță pentru societate în ansamblu. Și, nu în ultimul rând, îmbogățește stilul de viață. (Johannes Röser)

Sfânta Liturghie a fost prezidată de Preasfințitul Cornel Damian, Episcop auxiliar de București, care, prin rugăciuni și ungerea cu Sfânta Crismă pe fruntea candidaților, le-a conferit acestora harul de a mărturisi că Isus Cristos este Domnul, așa cum ne învață Sfântul Apostol Paul. Tinerii au citit lecturile, psalmul, intențiile de la rugăciunea credincioșilor și, la final, mulțumirea plină de recunoștință față de Episcop, față de pr. paroh Ciprian Mărtișcă, care s-a dedicat pregătirii acestora pe parcursul anului, față de părinți, rude și binefăcători. Biserica a răsunat de cântecele pregătite de tineri către Duhul Sfânt, fiind acompaniați la orgă de dl. Claudiu Balint.

La final, fiecare a primit câte un cadou frumos din partea Preasfințitului Cornel Damian și a pr. paroh, care s-a implicat în organizarea acestei frumoase sărbători – noi Rusalii pentru comunitatea catolică chitileană. La celebrare a participat și pr. Nathan, care activează în Chitila la centrul pentru copii cu dizabilități de care se îngrijesc părinții guanelieni. Astfel, în bucuria noii revărsări a darurilor Duhului Sfânt, cu toții i-am mulțumit lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite și i-am adus slavă prin cântul și rugăciunile înălțate în cadrul Sfintei Liturghii duminicale. (Daniel-Marius Filip pentru ARCB.ro)

Decizia a fost luată la 24 de ore după ceremonia solemnă celebrată la Écône, în Elveția, în dimineața zilei de 1 iulie 2026. Decretul Dicasterului pentru Doctrina Credinței stabilește că, prin însăși săvârșirea consacrării, atât consacratorii, cât și cei consacrați au atras asupra lor excomunicarea prevăzută. Acest epilog dureros a fost consecința deciziei luate de lefebvriști împotriva voinței exprimate în repetate rânduri de Papa Leon al XIV-lea. Excomunicarea separă din nou Episcopii și preoții Fraternității Sfântul Pius al X-lea de Biserica Romei. În ceea ce privește credincioșii laici, cei care aderă în mod oficial la Fraternitate trebuie considerați excomunicați. Detalii suplimentare sunt cuprinse într-o „Notă explicativă”, publicată de Dicaster odată cu decretul de excomunicare, care este reprodus integral mai jos:

De pe vremea Sfântului Paul al VI-lea și până la cele mai recente discuții, desfășurate recent la acest Dicasteriu, numeroasele încercări de a readuce membrii mișcării inițiate de Arhiepiscopul Marcel Lefebvre în deplină comuniune cu Biserica Catolică s-au dovedit zadarnice. Această situație a fost agravată și mai mult de recentele consacrări episcopale celebrate fără mandat pontifical, împotriva voinței Sfântului Părinte și cu încălcarea flagrantă a dreptului canonic. Prin urmare, acest Dicaster, în exercitarea fidelă a funcțiilor care i-au fost încredințate, consideră necesar să declare că acest act a constituit delictul de schismă, cu consecințele canonice pentru slujitorii sacri și credincioșii laici implicați. Într-adevăr, așa cum s-a declarat deja în 1988, „o astfel de neascultare – care implică, în practică, respingerea primatului roman – constituie un act schismatic” (cf. Papa Ioan Paul al II-lea, Scrisoarea apostolică Ecclesia Dei, 3).

În acest sens, de acum înainte:

1. Slujitorii sacri care aparțin Fraternității Preoțești Sfântul Pius al X-lea se află în schismă și, prin urmare, trebuie considerați schismatici (cf. Ecclesia Dei, 5 c; Consiliul Pontifical pentru Textele Legislative, Nota explicativă privind excomunicarea pentru schismă suferită de cei care aderă la mișcarea Arhiepiscopului Marcel Lefebvre, 24.08.1996, 5-6) și sunt supuși excomunicării prevăzute de lege (can. 1364 § 1 CIC).
2. În ceea ce privește credincioșii laici, cei care aderă în mod formal la Fraternitatea Preoțească Sfântul Pius al X-lea trebuie considerați schismatici și excomunicați în condițiile stabilite în Nota explicativă din 1996 a Consiliului Pontifical pentru Textele Legislative (cf. ibidem, 7), care rămâne în vigoare și pe care acest Dicaster o adoptă ca fiind a sa.
3. În cele din urmă, Sfântul Popor al lui Dumnezeu este avertizat că slujitorii sacri ai Fraternității Preoțești Sfântul Pius al X-lea administrează Sacramentele în mod ilicit, iar Sacramentul Pocăinței administrat de aceștia și Căsătoriile oficiate de aceștia sunt nule.

Ca o Mamă grijulie, Biserica îi va primi cu afecțiune sinceră și solicitudine vie pe toți cei care doresc să se întoarcă la comuniunea deplină. Nunții apostolici vor stabili procedurile pe care Ordinarii le pot folosi în diverse cazuri. În cele din urmă, toți credincioșii sunt îndemnați să rămână neclintiți în comuniune cu Pontiful Roman, cu Episcopii aflați în comuniune cu acesta și cu întreaga Biserică (cf. Lumen Gentium, 22; can. 751 CIC) și să se abțină de la participarea la celebrările și activitățile promovate de menționata Fraternitate Preoțească Sfântul Pius al X-lea.

Deciziile Mons. Lefebvre

În timpul Conciliului Ecumenic Vatican II, Arhiepiscopul francez Marcel Lefebvre, care aparținea minorității conciliare opuse anumitor reforme, și-a pus totuși semnătura pe constituția privind Liturgia Sacră (Sacrosanctum Concilium), precum și pe declarația privind libertatea religioasă (Dignitatis humanae). De asemenea, trebuie reamintit faptul că Mons. Lefebvre a celebrat Liturghia din 1965, care conținea primele reforme liturgice încă în stadiu experimental. După ce a fondat Fraternitatea Preoțească Sfântul Pius al X-lea în 1970, cu propriul seminar la Écône, în Dieceza elvețiană de Fribourg, și cu aprobarea Episcopului diecezan, Mons. François Charrière, Lefebvre a refuzat să celebreze conform noului Misal Roman, iar în 1974 a descris inovațiile introduse de cel mai recent Conciliu drept „noutăți distructive pentru Biserică”.

„Respingem”, a declarat el în scris la 21 noiembrie 1974, „și am respins întotdeauna să urmăm Roma de orientare neomodernistă și neoprotestantă, care s-a manifestat clar în cadrul Conciliului Vatican II și după Conciliu, în toate reformele care au izvorât din acesta. Toate aceste reforme au contribuit, într-adevăr, și continuă să contribuie la demolarea Bisericii.” Dieceza a retras recunoașterea Fraternității Preoțești, dar Sfântul Scaun a căutat dialogul cu Arhiepiscopul. Papa Paul al VI-lea a înființat o comisie pentru a-i asculta preocupările și, în 1975, i-a cerut Mons. Lefebvre să închidă seminarul din Écône și să nu mai procedeze la alte hirotoniri preoțești. Papa Paul al VI-lea i-a scris Arhiepiscopului de trei ori și a trimis prelați în care avea încredere să viziteze sediul tradiționaliștilor.

După încă un refuz, Marcel Lefebvre a fost suspendat a divinis. Nu mai putea celebra Liturghia. Cu toate acestea, în luna august a acelui an, a prezidat chiar Liturghia care îi fusese interzisă, în fața a zece mii de credincioși și a patru sute de jurnaliști, atrăgând o atenție mediatică enormă. În septembrie 1976, Lefebvre a fost primit în audiență de către Papă la Castel Gandolfo. Întâlnirea nu a dat nici un rezultat. În septembrie 1976, într-o discuție cu filosoful francez Jean Guitton, care îl îndemnase să facă „tot ce este posibil și imposibil pentru a evita” o schismă, Papa Paul al VI-lea a răspuns: „Simt exact la fel ca dvs. Ba chiar infinit mai mult decât dvs: este prima cruce adevărată, în ultimii 13 ani, a pontificatului meu. Dar vă pot spune că am făcut tot ce era posibil pentru a o evita.” A adăugat: „Nu văd… cum, de fapt, peste câteva luni, nu vom fi nevoiți să transformăm această necomuniune în excomunicare.” De fapt, acest lucru nu s-a întâmplat. Nu luni, ci câțiva ani aveau să treacă, în ciuda faptului că mâna Succesorului lui Petru era mereu întinsă.

Acordul doctrinar semnat de Mons. Lefebvre

După alegerea Papei Ioan Paul al II-lea, Mons. Lefebvre părea să privească Roma altfel. La 18 noiembrie 1978, Arhiepiscopul a fost primit în audiență, iar într-o scrisoare din 8 martie 1980 adresată Papei, prelatul a scris că „nu avea nici o ezitare cu privire la legitimitatea și validitatea alegerii dvs” și că „nu a susținut niciodată” că Liturghia postconciliară „este în sine invalidă sau eretică”. Un acord menit să vindece, cel puțin parțial, dezacordurile și să ridice suspendările a divinis părea posibil la zece ani după acea întâlnire cu Papa Ioan Paul al II-lea, în aprilie 1988.

Cardinalul Joseph Ratzinger, prefect al Congregației pentru Doctrina Credinței, împreună cu secretarul Dicasterului, Arhiepiscopul Alberto Bovone, au condus personal negocierile dificile cu Arhiepiscopul Lefebvre și câțiva dintre colaboratorii săi pe parcursul a trei zile (11-13 aprilie). Cel mai semnificativ semnal de încurajare a venit în ajunul întâlnirii chiar de la Papa însuși. Cu răbdare și inteligență, Cardinalul Ratzinger a reușit să semneze un protocol doctrinar comun cu Episcopul tradiționalist. Textul a fost finalizat în cadrul unei întâlniri desfășurate la Roma pe 4 mai 1988 și a fost semnat de Cardinalul Ratzinger și de Arhiepiscopul Lefebvre a doua zi.

În acel text, Arhiepiscopul și membrii Fraternității Preoțești Sfântul Pius al X-lea au promis „să rămână întotdeauna fideli Bisericii Catolice și Pontifului Roman”; aceștia au declarat că „acceptă doctrina cuprinsă în nr. 25 din constituția dogmatică Lumen gentium a Conciliului Vatican II privind Magisteriul ecleziastic și consimțământul care i se cuvine”; s-au angajat „să adopte o atitudine pozitivă de comunicare cu Scaunul Apostolic, evitând orice polemică” cu privire la anumite puncte învățate de Conciliu sau referitoare la reformele ulterioare ale liturgiei și ale dreptului canonic, care păreau tradiționaliștilor „greu de conciliat cu Tradiția”.

„Declarăm, de asemenea”, se precizează în protocol, „că recunoaștem validitatea Jertfei Liturghiei și a Sacramentelor celebrate cu intenția de a face ceea ce face Biserica”, conform riturilor promulgate de Papii Paul al VI-lea și Ioan Paul al II-lea. Acordul aborda și alte aspecte: Fraternitatea Preoțească urma să devină o Societate de Viață Apostolică, beneficiind astfel de autonomie deplină, iar „din motive practice și psihologice, consacrarea unui Episcop care este membru al Fraternității Preoțești este considerată utilă”. Totul părea să fi fost rezolvat.

Primul act schismatic

Dar, brusc, în dimineața zilei de 6 mai 1988, Episcopul francez a răsturnat masa negocierilor. S-a răzgândit și l-a informat în mod particular pe Cardinalul Ratzinger că intenționa să consacre noi Episcopi pe 30 iunie. Decizia Arhiepiscopului Lefebvre pare să fi fost determinată de convingerea sa că Sfântul Scaun nu găsise candidați episcopali potriviți printre clericii Fraternității Preoțești, precum și de teama sa că noul Episcop ar fi provenit din afara Fraternității. O altă întâlnire, avută pe 24 mai, s-a încheiat fără rezultat, iar pe 2 iunie Lefebvre i-a scris Papei Ioan Paul al II-lea, informându-l despre decizia sa dramatică: el și adepții săi urmau să aștepte „un moment mai favorabil pentru întoarcerea Romei la Tradiție”, rugându-se ca „Roma de astăzi, infectată de modernism, să redevină Roma catolică”.

Pe 29 iunie, cu douăzeci și patru de ore înainte de consacrările anunțate, Cardinalul Ratzinger i-a trimis Arhiepiscopului o telegramă: „Din dragoste pentru Cristos și pentru Biserica Sa, Sfântul Părinte vă roagă, într-un mod părintesc, dar ferm, să veniți astăzi la Roma, fără a da curs hirotonirilor episcopale anunțate de Dvs pentru 30 iunie”. Dar Lefebvre luase deja o decizie. A doua zi, asistat de prelatul brazilian al Diecezei de Campos, Antonio de Castro Mayer, i-a consacrat Episcopi pe patru preoți ai Fraternității Preoțești: Bernard Fellay, Alfonso de Galarreta, Richard Williamson și Bernard Tissier de Mallerais. La 1 iulie, Episcopii consacratori și cei consacrați au fost excomunicați latae sententiae pentru că au comis un act schismatic.

În contextul în care, în 1988, Cardinalul Ratzinger încheiase un acord doctrinar cu tradiționaliștii de la Écône, doar pentru ca totul să fie anulat din cauza unor chestiuni în esență practice, în negocierile din anii următori, Sfântul Scaun s-a arătat dispus să acorde maximumul posibil din punctul de vedere al unei soluții canonice, în timp ce lefebvriștii au continuat să susțină că lipsea „claritatea doctrinară”, cerând, de fapt, ca Biserica Catolică și Papa să renunțe la anumite părți ale Conciliului și la anumite părți ale Magisteriului postconciliar.

Pelerinajul din 2000 și concesiile Papei Benedict

Încercarea de reconciliere cu Fraternitatea Preoțească Sfântul Pius al X-lea a fost reluată în august 2000. Lefebvriștii au efectuat un pelerinaj jubiliar la Roma și au parcurs drumul în ordine pe Piața San Pietro. Episcopul Fellay, însoțit de Cardinalul Darío Castrillón Hoyos, președintele Comisiei Ecclesia Dei, a fost primit timp de câteva minute de Papa Ioan Paul al II-lea. Contactele au continuat și s-au intensificat după alegerea Papei Benedict al XVI-lea, care, prin două decizii luate la distanță de doi ani una de cealaltă, a răspuns cererilor tradiționaliștilor.

La 7 iulie 2007, a emis motu proprio-ul Summorum Pontificum, liberalizând utilizarea Misalului roman din 1962, anterior Conciliului, care era considerat forma extraordinară a liturgiei Bisericii latine. La 24 ianuarie 2009, Papa Benedict al XVI-lea a ridicat excomunicarea din 1988 a celor patru Episcopi consacrați ilicit de Lefebvre. Decretul de ridicare a excomunicării a constituit un act unilateral de reconciliere, vindecând existența unei mini-schisme și deschizând ușa dialogului cu Fraternitatea Preoțească Sfântul Pius al X-lea.

Din păcate, publicarea deciziei a fost devansată de difuzarea unui interviu cu unul dintre Episcopii lefebvriști a cărui excomunicare fusese ridicată, Richard Williamson, care, într-o discuție cu un post de televiziune suedez în luna noiembrie a anului precedent, în timp ce se afla în Germania, a făcut declarații de negare a Holocaustului cu privire la exterminarea evreilor în camerele de gazare naziste. Interviul a stârnit critici foarte dure la adresa Papei Benedict al XVI-lea, care își exprimase speranța că ridicarea excomunicării va fi urmată de „angajamentul prompt” al Episcopilor lefebvriști de a „lua măsurile suplimentare necesare pentru a ajunge la comuniunea deplină cu Biserica, demonstrând astfel adevărata fidelitate și adevărata recunoaștere a Magisteriului, a autorității Papei și a Conciliului Vatican II”.

Preambulul doctrinar din 2011 și deciziile Papei Francisc

Au trecut ani, iar în septembrie 2011, la încheierea unei serii de discuții doctrinare solicitate de Fraternitatea Preoțească Sfântul Pius al X-lea, Sfântul Scaun a prezentat un scurt document, cerând lefebvriștilor să îl semneze. Textul conținea, în esență, trei puncte, împreună cu solicitarea de a subscrie la „mărturisirea de credință” cerută oricărei persoane care își asumă o funcție ecleziastică, asigurând „supunerea religioasă a voinței și a intelectului” față de învățăturile pe care Papa și Colegiul Episcopilor „le propun atunci când își exercită Magisteriul autentic”, chiar și atunci când acestea nu sunt proclamate în mod dogmatic, așa cum este cazul cu majoritatea documentelor magisteriale.

Autoritățile din Vatican au afirmat în repetate rânduri că semnarea preambulului nu însemna punerea capăt „discuției legitime, studiului și explicației teologice a expresiilor sau formulărilor individuale conținute în documentele Conciliului Vatican II”. Nici această încercare nu a dat rezultate. Fellay a declarat că textul doctrinar propus era inacceptabil. În anii următori, preambulurile doctrinare au fost lăsate deoparte, iar soluțiile canonice – precum o administrație apostolică sau o prelatură personală – au fost analizate. Însă Episcopul Fellay, pe atunci superior al lefebvriștilor, a făcut cunoscut faptul că „Fraternitatea Preoțească nu urmărește, în primul rând, recunoașterea canonică”.

Între timp, interlocutorii se schimbaseră, iar Papa Francisc ocupa Scaunul lui Petru. Cu ocazia Jubileului Milostivirii din 2016, Papa Francisc a acordat preoților Fraternității Preoțești facultățile speciale de a asculta spovezile și de a acorda în mod valabil iertarea credincioșilor. Măsură menită să unească credincioșii, această facultate a fost ulterior extinsă în mod stabil, dincolo de Anul Sfânt Extraordinar, prin scrisoarea apostolică Misericordia et misera. Deși excomunicarea Episcopilor lor fusese deja ridicată în 2009, preoții lefebvriști au continuat să-și desfășoare activitatea fără a fi încorporați în structura jurisdicțională ordinară a Bisericii Romano-Catolice. Prin acest act, Papa Francisc a dorit să facă un gest de dialog și de reconciliere pastorală, având în vedere mai presus de toate binele credincioșilor care urmează Fraternitatea Preoțească.

O nouă schismă, spovezi și căsătorii invalide

La 2 februarie 2026, Fraternitatea Preoțească a Sfântului Pius al X-lea a anunțat că la 1 iulie vor fi consacrați noi Episcopi. La 12 februarie, superiorul Fraternității Preoțești, pr. Davide Pagliarani, a fost primit la Roma de Cardinalul Víctor Manuel Fernández, prefectul Dicasterului pentru Doctrina Credinței. Prefectul le-a propus lefebvriștilor „o cale de dialog specific teologică, cu o metodologie clar definită, privind chestiunile care nu au primit încă o clarificare suficientă”, pentru a identifica „cerințele minime necesare pentru comuniunea deplină cu Biserica Catolică”, împreună cu o soluție canonică: „Posibilitatea desfășurării acestui dialog presupune ca Fraternitatea să-și suspende decizia privind hirotonirile episcopale anunțate”.

În ciuda apelurilor și avertismentelor repetate de a nu continua cu noile hirotoniri episcopale, în ciuda invitațiilor repetate la dialog, lefebvriștii, deși profesau în cuvinte ascultarea față de Succesorul lui Petru, în practică nu au deschis nici o cale și nu au ținut seama de cererile Succesorului lui Petru, continuând în schimb cu planul lor, formalizând astfel o nouă schismă. Răspunzând la întrebarea unui jurnalist la Castel Gandolfo, pe 16 iunie, Papa Leon al XIV-lea a declarat: „Desigur, diviziunea dintre creștini este întotdeauna o chestiune dureroasă, dar ei refuză să accepte anumite elemente fundamentale ale Bisericii, începând cu mai multe puncte ale Conciliului Vatican II. Dacă aceasta este alegerea pe care o fac, îmi pare rău, dar trebuie să mergem mai departe.”

Weekendul a avut ca temă „Iubirea umană în planul lui Dumnezeu”, fiind inspirată din catehezele de miercuri ale Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea despre Teologia trupului. Temele ținute în mod kerigmatic de o echipă mixtă de frați si surori din Comunitatea Magnificat din România și din Italia, au atins multe dintre problemele cu care se confruntă adolescenții și tinerii, precum influențele, cunoașterea de sine, descoperirea adevăratei identități, de ce ne-a creat Dumnezeu și care este sensul vieții, de unde venim și încotro mergem, ce este sexualitatea și iubirea autentică, ce înseamnă fericirea, de ce nu suntem fericiți și ce anume căutăm etc.

Tinerii și adolescenții au fost uimiți de abordarea inedită și mai mulți au mărturisit că a fost un altfel de weekend, că a fost altceva decât sunt ei obișnuiți, iar mărturiile lor și feedbackurile primite după weekend ne încurajează să mergem înainte și să răspândim cât mai mult în Biserică printre adolescenți, tineri și chiar adulți această experiență a iubirii lui Dumnezeu și a descoperirii de sine. Astăzi e nevoie poate mai mult ca oricând să ocrotim cu mult curaj și să păstrăm neatinsă integritatea și demnitatea persoanei umane așa cum a creat-o Dumnezeu, bărbat și femeie. (Echipa de Teologia trupului, Comunitatea Magnificat)

Delegația a fost condusă de Mitropolitul Emmanuel al Calcedonului, președintele Comisiei Sinodale pentru Relații cu Biserica Catolică a Patriarhiei ecumenice. Mitropolitul Emmanuel a fost însoțit de pr. Aetios și de diaconul patriarhal Anatolios. Luni, 29 iunie, delegația Patriarhiei a participat la celebrarea euharistică prezidată de Papa Leon al XIV-lea. Apoi, marți, 30 iunie, delegația a participat la o audiență cu Papa și, ulterior, s-a întâlnit cu reprezentanți ai Dicasterului pentru Promovarea Unității Creștine.

Este vorba despre a doua numire a unei femei într-o funcție de vârf de către Papa Leon, după cea a prefectului Dicasterului pentru Comunicații, tânăra laică Montse Alvarado. Este însă a treia femeie prefect în Curie, după numirea de către Papa Francisc a sorei Simona Brambilla, care, începând cu 6 ianuarie 2025, conduce Dicasterul pentru Institutele de Viață Consacrată și Societățile de Viață Apostolică. La acea vreme, Papa Francisc a însoțit această numire cu cea a Cardinalului Ángel Fernández Artime ca pro-prefect al Dicasterului. Același lucru se întâmplă acum cu Cardinalul Fabio Baggio, care trece de la funcția de subsecretar al Dicasterului pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale la cea de pro-prefect al Dicasterului, cu o misiune specială pentru Centrul de Formare Superioară „Laudato si’”.

„Primesc această misiune cu recunoștință și încredere în Domnul. Fiecare funcție în Biserică primește sens doar atunci când devine o oportunitate de a sluji, de a iubi și de a mărturisi Evanghelia”, a scris sora Smerilli pe contul său de X. Economistă, academiciană și profesoară la Auxilium din Roma, implicată în teme precum justiția socială, economia civilă și incluziunea, sora Alessandra Smerilli, născută la Vasto, absolventă a Universității Roma Tre și cu un doctorat în economie obținut în Marea Britanie, din 1997 călugăriță saleziană în Congregația Fiicele Mariei Ajutorul Creștinilor, a mai primit funcții de mare importanță în cadrul vastei organigrame a Vaticanului. Astfel, în 2019, a fost numită consilier al Statului Cetății Vaticanului, iar apoi, în 2020, a fost chemată să coordoneze grupul de lucru pentru economie al Comisiei Vaticanului pentru Covid-19, adică organismul înființat de Papa pentru a răspunde în mod prompt și global la criza sanitară și socio-economică provocată de pandemia de coronavirus.

Comisia a luat naștere și și-a desfășurat activitatea în cadrul Dicasterului pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale, unde sora Alessandra a devenit, în 2021, subsecretar pentru sectorul Credință și Dezvoltare și, după câteva luni, secretar interimar, iar în 2022, secretar. În acești ani, călugărița l-a sprijinit pe Cardinalul Michael Czerny în munca de amploare desfășurată de Dicasterul care în 2017 a reunit în cadrul său Consiliile Pontificale pentru Dreptate și Pace, Cor Unum, pentru Pastorația Migranților și Itineranților și cel pentru Pastorația Serviciilor de Sănătate, reunite cu unicul obiectiv de a promova persoana umană și demnitatea tuturor. Așadar, un fel de minister al politicilor sociale, cu competențe în domeniile social, umanitar, sanitar și de mediu. Sunt numeroase proiectele puse în aplicare pe cele cinci continente de Dicasterul care este structurat intern în trei secțiuni în funcție de domeniile de competență, în care activează numeroase angajate calificate: Ascultare și Dialog, Reflecție și Cercetare, Comunicare și Restituire.

Printre provocările și temele abordate de Dicaster, alături de săraci, mediu, ajutor umanitar, dezarmare, comerț, migranți, finanțe, război și justiție, s-a adăugat în ultimii ani și cea a inteligenței artificiale. Tot în cadrul acestui Dicaster a fost anunțată astăzi o a treia numire, pe lângă cea a sorei Smerilli în funcția de prefect și a Cardinalului Baggio în cea de pro-prefect, și anume cea a noului secretar. Este vorba de Mons. Jozef Barlaš, un tânăr canonist de origine slovacă; din noiembrie 2025 acesta a ocupat funcția de subsecretar. Și el își va prelua funcția la 1 septembrie. În cadrul numirilor de astăzi, a fost anunțată și cea a secretarului unui alt Dicaster, și anume Mons. Marco Mellino la Textele Legislative, unde era deja secretar adjunct.

Vizita s-a desfășurat sub călăuzirea mottoului episcopal al Preasfințitului, „Tu solus Dominus” („Tu singur ești Domn”), reflectând adevărul că orice păstor are grijă de turma sa atunci când își pune întreaga încredere în Creator. Evenimentul s-a înscris în planul pastoral diecezan „Înflăcărați de iubirea lui Cristos”, în contextul anului pastoral „Euharistia ne hrănește speranța”, având ca fundal îndemnul încurajator: „Dumnezeu este mai aproape de noi decât suntem noi înșine”.

Prima zi a vizitei a stat sub imboldul psalmic: „Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, Doamne!” După celebrarea Sfintei Liturghii, PS Iosif Păuleț s-a întâlnit cu enoriașii din sat. Într-o atmosferă de caldă deschidere, au avut loc discuții libere în cadrul cărora credincioșii au putut să-și exprime gândurile, bucuriile și provocările vieții de zi cu zi, simțind aproape inima de tată a păstorului lor.

Sâmbătă, călăuziți de sfatul scripturistic „Viața săracilor tăi, Doamne, să nu o dai uitării niciodată”, Preasfințitul, însoțit de părintele paroh, a vizitat mai mulți bolnavi și bătrâni din parohie, ducându-le alinarea și binecuvântarea Domnului. Gândul pios s-a îndreptat apoi și spre cei trecuți la Domnul, ierarhul rugându-se în cimitirul comunității pentru odihna sufletelor celor răposați. Spre seară, energia și entuziasmul au cuprins parohia. Într-o atmosferă extrem de prietenoasă, PS Iosif Păuleț s-a întâlnit cu copiii, adolescenții și tinerii din sat, încurajându-i să rămână prietenii lui Isus. Ziua s-a încheiat cu o ședință de lucru cu consiliul pastoral și consiliul economic, unde a fost subliniat și apreciat rolul fundamental pe care laicii îl au în bunul mers și în unitatea comunității locale.

Ziua de duminică a încununat această vizită binecuvântată. Într-un cadru solemn, ecoul psalmului „Îndurările tale, Doamne, în veci le voi cânta” a unit vocile întregii comunități. În cadrul predicii, Preasfințitul a evidențiat un adevăr profund: „Biserica nu este formată doar din ziduri, ci ea se vede cel mai frumos în bunătatea oamenilor, în rugăciunea lor neîncetată și în grija pe care o poartă unii față de alții.” Un moment deosebit de important de după Sfânta Liturghie l-a reprezentat sfințirea noii capele mortuare a parohiei, un obiectiv necesar și realizat cu ajutorul credincioșilor.

La finalul acestei vizite de lucru, ca o sinteză spirituală și testament de credință pentru viitor, Episcopul de Iași a lăsat comunității din Văleni trei îndemnuri puternice: 1. Păstrați credința ca pe o comoară! 2. Păstrați unitatea! 3. Păstrați spiritul de ospitalitate și de caritate (iubire)! Întreaga comunitate din Văleni (Parincea), împreună cu păstorul ei, părintele Antonio-Vasile Popescu, își exprimă profunda recunoștință pentru aceste zile de har. Îi dorim Preasfințitului Iosif Păuleț viață lungă, sănătate și ani binecuvântați de Domnul, ca să ne păstorească cu același spirit părintesc, blând și înțelept ca și până acum! (Antonina Dămoc pentru Ercis.ro)