1. Nu ai voie sa stingi niciodată radioul guvernamental de acasă, doar sa dai volumul mai încet.

2. În caz de incendiu, primul lucru pe care trebuie să-l salvezi din casă este tabloul mult iubitului conducător – Kim Jong. Există adevărate bunkăre în care sunt depozitate tablourile în caz de război.

3. Multă lume nu ştie că omul a călcat pe lună.

4. Nu există INTERNET.

5. Telefoanele mobile sunt interzise.

6. Cauza tuturor problemelor e America. Mamele îşi învaţă copiii de mici cântece cu americani răi. În oraşe există nenumărate desene şi ilustraţii care sugerează moartea imperialiştilor americani.

7. Săptămâna de lucru este de 6 zile, în a şaptea se face muncă voluntară obligatorie forţată, rezultă că cetăţeanul de rând, practic, nu are nici o zi liberă.

8. Primul lucru pe care trebuie să-l faci dacă ajungi în capitala Coreei de Nord  – Pyongyang – este sa duci o floare impozantei statui a mult iubitului conducător.

9. Aproape 0,85 % din populaţie se află în închisoare şi în lagărele de detenţie.

10. Controlul traficului este făcut de femei alese pe sprânceană de însuşi Kim Jong II pe criteriul frumuseţii, cu lumina stinsă pentru a face economie de electricitate.

11. Câinii sunt interzişi în capitală. Se vrea curăţenie totală.

12. Salariul mediu lunar, în 2005, a fost de 6 dolari.

13. Vizitatorilor care vin în Coreea de Nord (atenţie, vizitatori, nu turişti) le este dat un ghid fără de care nu se pot deplasa niciunde.

14. Curentul se poate lua în orice moment, pentru a face economie naţională de energie, aşa ca fiecare coreean are în casă lumânări pregătite (ne sună şi nouă foarte cunoscut fenomenul!).

15. Nord Coreea este pe locul patru în lume în ceea ce priveşte numărul personalului militar – 1,2 milioane de soldaţi.

Bonus trend: Coreea de Nord este cunoscută în lume ca fiind “punctul cel mai întunecat de pe pământ” şi din punct de vedere al regimului ultra-dictatorial, dar şi din cauza faptului că noaptea, prin satelit, în Coreea de Nord nu apare decât un singur punct luminos – capitala.

Sursa

Related posts:

1. 5 lucruri pe care un bărbat ar trebui să le înveţe de la o femeie Niciodată n-am fost de partea celor care au despărţit oile...
2. 5 lucruri pe care o femeie ar trebui să le înveţe de la un bărbat Revin cu promisiunea lui viceversa vis-a-vis de articolul anterior în...
3. Despre secta humanoidului pervers E un mister pentru mine şi cred că pentru multă...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Dacă tot ne pune statul român să dăm seamă de fiecare leuţ care ne intră şi ne iese din casă, pentru un control total al datoriilor către ţară, propun instalarea în apartamente a unor dispozitive de urmărire a fluxului de cash, precum şi un mare monitor de control de la distanţă al cardurilor, intră-ieşiri, încărcări, des-căcări alea, alea.

Ca să nu avem probleme şi toată lumea să fie lămurită în ceea ce priveşte plata taxelor, propun inventarea unui CIP care să fie introdus în ochiul drept, precum şi inventarea câtorva zeci de mii de aparate care să citească CIP-urile la fiecare intrare în vreo instituţie, magazin, hotel, supermarket, WC public, câmp deschis, teren viran, păşune (mai mult pentru ciobani, nu pentru toată gloata).

În CIP vor fi înregistrate toate datele personale, toate plăţile (care se fac automat la intrarea banilor în cont + plus comisionul de înregistrare, comisionul de administrare cont, comisionul de schimb valutar, comisionul de transfer, comisionul de găzduire, comisionul de întreţinere), toate tranzacţiile la magazine, piaţă, particulare, precum şi câştigurile de la şahul din parc, de la tablele din spatele blocului, de la vânzarea covorului second din sufragerie, a capacului de WC şi a ştiuletelui de la duş.

În plus, pe acest CIP vor fi înregistrate şi toate trocurile de tip: dă bă o ţigară! nu, bă, că mă bagi dator la stat sau vecine, dacă ai nevoie să te ajut când tai porcu, să-mi spui! lasă, vecine, că mă descurc, daca te prind că prestezi muncă la mine, tre să-ţi plătesc asigurările sociale.

De asemenea, orice împrumut mutual va fi detectat şi taxat cu ajutorul acestui CIP: o cană de zahăr – 0,20 bani, o găleată de apă – 0,50 bani, o bucată de tifon cu rivanol – 0,10 bani.

Ca să nu fiţi nevoiţi să mergeţi în fiecare zi în faţa unui aparat de citire din afara casei (cele din casă nu pot fi niciodată 100% securizate, pentru asta ar trebui interzise şurubelniţele din orice debara, iar UNESCO le-a trecut pe lista patrimoniului mondial), fiecare CIP va fi racordat la un satelit, iar citirea fluxurilor informatice va putea beneficia de o acurateţe de 99,9%.

Singura problemă în ceea ce priveşte intrarea în lucru a propunerii ar fi costurile ridicate ale întregului ansamblu informatic. Deşi CIP-urile vor fi obligatorii, ele se vor vinde în leasing de firmele autorizate ale membrilor PDL, iar colectarea banilor se va face de Ministerul Transporturilor (pentru că CIP-ul este transportat permanent în ochiul drept) şi Ministerul Economiei (CIP-ul va reduce deficitul bugetar cu peste 20%, va scădea inflaţia şi va aduce economia României pe cai mari, digitalo-virtuali).

Ca să ne facem o impresie despre costuri:

- studiul de fezabilitate (pentru implementarea în ochiul drept) – 9 milioane de euro;

- împrumut bancar al statului pentru materia primă – 200 de milioane de euro, girant – populaţia României;

- experimente non-invazive şi invazive pentru detectarea şi analizarea compatibilităţii cu corpul uman – 5 milioane de euro;

- costurile de asigurare şi reasigurare a CIP-urilor de companii specializate – 55 milioane de euro (suma decontată din salariile angajaţilor la buget şi din mediul privat);

- costurile de punere în funcţiune – 2 milioane de euro.

- costuri de întreţinere, management, mentenanţă informatică şi updatare a aparatelor de citire şi a sateliţilor – 4,5 milioane euro pe trimestru.

Total: 275,5 milioane de euro. O sumă mică în comparaţie cu beneficiile aduse statului de acest CIP de pe urma taxării şi impozitării a tot ce mişcă.

Sloganul mediatizării obligatorii ale acestui CIP va fi:

Te taxăm de cum caşti ochii!

Logoul CIP-ului

Sau

Unde E = economia României, m = maso de la guvernaţi, iar c = caca de la populaţie.

Related posts:

1. 80 de milioane de euro - Cât costă un kilometru de autostradă? - 80 de...
2. Tac şi sufăr din iubire Şi cum n-aş suferi şi nu m-aş consuma sufleteşte aflând...
3. Am oferit şi noi, ca sărântocii România acordă asistenţă umanitară Republicii Haiti, în valoare de 50.000...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Să zicem că avem un salariu lunar brut de 1600 de lei.

Bun. Din ăştia îţi plăteşte angajatorul, în mod obligatoriu, 10% impozit. Mai rămân cei 6% diferenţă care se calculează anual după depunerea la Taxe şi Impozite a Formularului 200.

Din totalul datorat la stat se scad 40% cheltuieli forfetare (doar pentru 2009, din 2010 – 20%), urmând să mai dai sau să mai primeşti bani de la taxe şi impozite. Din nefericire, guvernul Boc a tăiat jumătate din procentajul de cheltuieli forfetare – 20% – ajungându-se la situaţia în care angajatul ar cam trebui în toate cazurile să scoată bani din buzunar când i se calculează datoria după ce depune formularul 200.

Ceea ce e neclar şi nu s-a comunicat până acum este cum se poate scădea acel 20% cheltuieli forfetare?

– lunar, când eşti nevoit să plăteşti la CAS, CNAS şi AJOFM şi atunci scazi suma în funcţie de procentaj sau

- anual, când îţi plăteşti lună de lună taxele, nu iei în considerare cheltuielile forfetare şi ţi se calculează diferenţa de plată pentru anul fiscal anterior.

Exemplu (fără scăderea lunară a procentului de 20% forfetar):

Salariu brut – 1600 lei.

Impozit plătit de angajator – 10% =  1600 lei * 10% = 160 lei

Şomaj – 1600 * 0.5% = 8 lei (de aia ţi-l dă numai 9 luni)
Pensie -  1600 * 10.5%  = 168 lei (deci plăteşti obligatoriu o pensie pe care în mod sigur n-o vei primi)
Sănătate - 1600 * 5.5% = 88 lei (pentru un sistem sanitar mai bolnav decât tine, în care recent s-a introdus, atenţie, COPLATA)

Total – 160+8+167+88 = 423 lei lunar, la care se adaugă încă 600-700 lei pe care îi plăteşti anul viitor pe anul precedent din cauza scăderii procentului de cheltuieli forfetare la jumătate.

Related posts:

1. Despre Declaraţia pe dreptul de autor – DDA Ordonanţa 58/ 2010, care introduce obligativitatea plaţii de către posesorii...
2. Cum e să ai rate la Raiffeisen E criză. Toată lumea ştie şi o simte pe propria...
3. Bun venit în ţara cu proşti! Am primit de la un coleg de birou un link...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Ordonanţa 58/ 2010, care introduce obligativitatea plaţii de către posesorii de contracte pe drepturi de autor a asigurărilor sociale, sănătate şi şomaj a fost lansată pe apa sâmbetei în care se scaldă România de ceva ani încoace în iunie 2010.

Nu s-a pus mare preţ pe importanţa ei la vremea respectivă, dat fiind eternul conflict dintre Băsescu şi presă (în viziunea lui presă înseamnă antenele, realitatea, mogulii şi Radu Moraru) pe legea ANI, conflict care a dus la un fel de demonizare a ziariştilor, toţi presupuşi şpagatişti ai mogulilor şi duşmani ai poporului, tipic comunist, de altfel.

Vara a trecut cu un război concentrat pe dezbaterile ANI, pe mărirea TVA-ului la 24% şi pe aplicarea unor măsuri de austeritate care a redus salariile bugetarilor cu 25% şi cu concedieri în masă.

Desigur că măsurile de austeritate trebuiau să se răsfrângă şi asupra patronatelor, astfel că TVA-ul coroborat cu mărirea preţurilor şi scăderea puterii de cumpărare a lovit crâncen în inima celor care aduc cât de cât un profit la stat – o dată pe TVA, a doua pe impozit pe produs, a treia pe impozit pe venit, a patra pe forfetar etc.

Cireaşa de pe tort a fost pusă săptămâna asta, când toate persoanele care prestează pe drept de autor (în total 500.000) sunt obligate la plata pensiei, şomajului şi sănătăţii. Şi nu oricât şi oricând, ci 16,5% din venitul net, care trebuie vărsaţi în trei locuri diferite: CNAS, Casa de Pensii si AJOFM până la data de 25 ale fiecărei luni, altfel amenda se ridică la 5000 de lei pe cap de bovină creatoare.

Agitaţie mare ieri la aceste trei instituţii ale statului.

1. AJOFM – oficial nu există un cont unde pot fi depuşi aceşti bani, funcţionarii habar n-aveau de această ordonanţă.

2. CNAS – seful ăl mare a declarat că legea aceasta “este o dudă”

3. Casa de pensii n-are atâţia funcţionari întregi la minte care să poată gestiona depunerile.

4. Emil Boc, în culmea fericirii după trecerea legii ANI, a declarat relaxat că nu ştie despre ce este vorba în toată această agitaţie a ziariştilor şi şi-a încheiat conferinţa de presă cu un antologic şi totodată apoteotic “dacă şi cu parcă…”, în fapt o caracteristică importantă în bâjbâiala guvernării lui.

Cum ar fi ca un actor care joacă Macbeth la Şăulia, să fie plătit de primărie cu 1000 de lei (drum şi cazare separat asigurate), din care insul să plătească 16% impozit cota unică + 16,5% taxele pe DDA, pentru câteva ore de muncă şi câteva zile de repetiţii? Omul ăsta nu e angajatul care vine la 8 la muncă şi trage chiulul până la 4, omul ăsta creează, interpretează, scrie, are viziune, e dinamic, inventiv, geniu câteodată. De ce să-l obligi să plătească şomajul, când, daca la agenţia pentru ocuparea forţelor de muncă, pe timp de şomaj, i se va oferi să lucreze Metalurgica Aiud şi va refuza, i se va tăia venitul la care a contribuit, tipic comunist, de altfel. Căci o altă lege retardă te obligă să munceşti ce-ţi dă AJOFM-ul ca să nu mai rămâi în şomaj. Nu e vorba de greutatea muncii, ci de o etică a celui ce o practică. Nu poţi compara un pilot de avion cu un muncitor din turnătorie şi nici un actor/sculptor/pictor/ziarist cu un miştocar de la fabrica de lactate, care stă la bandă.

Răzbunarea lui Băsescu şi Boc pe forţa cât de cât creatoare a României (şi, totodată, clasa care-i critică cel mai acerb) duce în derizoriu toată lupta lor cu criza contrafăcută a ţării. Lipsa de respect pentru dâra de creativitate şi de posesor de creativitate dovedeşte nişte spirite mici, lâncezite, obosite de plăceri guvernamentale, fără urmă de graţie ori demnitate. Ordonanţa 58/2010 e un act prin care toţi ziariştii/ actorii/ artiştii sunt transformaţi din creatori în producători, din elită în clasa gonacilor aducători de profit, din intelectuali în duşmani ai dezvoltării ţării, tipic comunist, de altfel.

Related posts:

1. Despre secta humanoidului pervers E un mister pentru mine şi cred că pentru multă...
2. Despre cum să-ţi tremure sufletul luni dimineaţă Am văzut videoclipul acesta pe tvpub.net. Nu-l ştiam, probabil că...
3. Fufele şi-au tras tarif de taxi Paradoxurile romaneşti continuă să lase în urma lor stupoare şi...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.

Când înaintaşii noştri luptau şi-şi dădeau sângele şi viaţa la nişte ordine obscure ale unor mari băutori de butoaie de vin, născuţi dintr-o aristocraţie atât de zgârcită încât cheltuiala progeniturilor o dădeau pe mâna statului, mai precis – o îndesau în haina militară, Armata Română era idolatrizată de babele din gura sobei şi de fetişcanele de învăţători şi preoţi la care le tremurau bărbiile la vederea epoleţilor şi-a mustăcioarelor în firicele ale sergenţilor imberbi.

Pieptul scos, mâinile la spate, burta trasă, bine legaţi, proaspăt raşi întotdeauna, frezaţi şi parfumaţi, manieraţi până la primele trei pahare de vin, cu uniformele lor cu guler rusesc, încheiate până sus, şi cu frunţile mereu încruntate a dragoste de patrie, aparent inabordabili de cei simpli, militarii români ante şi post belici (primul şi al doilea) erau nişte efigii în viaţă pentru societatea românească. Nişte idoli cu cult de cataramă.

În literatura română a anilor `20-`40 nu era roman sau nuvelă care să nu conţină vervă militărească şi patetism ieftin cu dragostea de ţară, iubirea de neam şi jertfa supremă pentru pământul strămoşesc. Panseluţe, cu alte cuvinte. Rahaturi ieftine şi moi.

Adevăraţii soldaţi nu erau cei care îşi impregnau parfumurile pe gâturile golaşe ale domniţelor dornice de tăvăleală pe uniforma verde în cămăruţele anexe ale sălilor de baluri. Adevăraţii soldaţi erau cei care-i băgau şi-i scoteau din origini pe cei care le dădeau ordinul spre moarte, cei care refuzau să iasă din tranşee când vedeau cât de beat le era plutonierul care urla ordinul, iar el rămânea adăpost, că deh, armata română are nevoie de cadre, carne de tun ducă-se pe pustii.

Adevăraţii soldaţi erau cei care nu mai aveau forţă nici să-şi care puşca de foame, cei care ieşeau în bătaia mitralierelor la ordinul unui căpitan îndesat de carne şi de vin şi cu uniforma pătată de vomă, cei care strigau “Pe aici nu se trece” şi n-apucau să-şi încheie sloganul, cei care suportau bombardamentul propriilor confraţi din cauză că ofiţerul de la transmisiuni a făcut-o lată noaptea, cei care luptau cu cinci cartuşe primite dimineaţa, cei care mureau cu cinci cartuşe netrase în încărcător.

Astăzi Armata Română dă o mare dovadă de plictis. Sunt milioane de poveşti adevărate cu soldaţi care au făcut armata în şlapi şi cu ofiţeri cu salarii de mii de lei, care ajung la ora 6 dimineaţa în unitate, iar la 8 sunt crampăn de beţi. Sunt milioane de fapte care dovedesc cum se mănâncă banii ţării pe plictisuri cazone, cu iz de militărie eroică. Bull shit! Avem 4 elicoptere Puma şi nişte avioane de luptă din anii `60. Flota a băgat-o Băsescu pe mânecă, iar sutele de depozite de muniţii din munţi se transformă încet-încet în legende pe care le cred doar bocancii militari.

Ni se va spune că nu ştim de starea armatei pentru că e secret de stat. Nici parada militară de la Alba Iulia, de Ziua Naţională, nu se mai ţine de ani buni, tot pentru a nu ne arăta armele secrete? Alţii n-au secrete de stat şi nu se pun rău cu mama Rusia, cum facem noi vara, ca să avem ce trage iarna.

Acum Armata Română face proiecte de lege. Nu pentru achiziţionarea de armament, nu pentru a ridica standardele de instrucţie militară, nu pentru a face achiziţii updatate la noua tehnologie şi antrenament de gherilă.

Armata Română vrea să se bărbierească, aşa cum bărbiereşte în fiecare an bugetul statului. Şi nu e singura!

Related posts:

1. România cu lanţul de gît Excelent acest text al lui Lucian Mîndruţă. E dureros de...
2. Fotbaliştii gay de la Minerul Lupeni Nici nu te mai miri de unde sare iepurele de...
3. Rezultatele primului exit-poll de diseară mă vor dezamăgi Nu, nu mi-am diminuat scârba de politică dacă mă uit...

Related posts brought to you by Yet Another Related Posts Plugin.