dăunează grav personalității

.

2010-06-22T01:09:00.003+03:00

Asculta mai multe audio Muzica

...în inima orașului era frig și totul, absolut totul părea lipsit de viață... părea trist, părea un motiv în plus să renunțe la existența efemeră din această viață. Nu avea nicio motivație să continue, întunericul acesta îl cuprindea ca un văl de doliu, cu un aer rece, umed și înecăcios.... care te face să nu poți respira, nu te lasă să trăiești. Asta nu e viață... se gândea el mereu. Astea nu sunt sentimente pe care ar trebui să le simtă un suflet, o persoană... Era o ființă lipsită de dragostea de care avea atâta nevoie. Mereu înconjurat de prieteni, însă mereu singur. Mereu iubit de femei, însă mereu înconjurat de răceala așternutului din diferite hoteluri pe care le schimba frecvent.
Era singur, iar cercul de oameni care îl urmărea și care era în permanentă schimbare nu-l mulțumea. Nu-l făcea să zămbească. Râdea în fiecare seară la glumele spuse de cei cu care cina. Sărută cu patos fiecare femeie pe care o invita în oraș. Era galant și atent cu toate femeile din viața lui. Dar în brațele niciuneia nu simțea că a întâlnit iubire. Nu simțea că s-ar putea abandona, că ar putea să dăruiască sau să investească sentimente în sufletul unei femei. Pentru el totul era un carusel care se învărtea și care nu îi dădea răgaz să zăbovească asupra vreunui om din viața sa. Erau multe persoane, puțini oameni.
Apa Senei era astă seară atât de liniștită, atât de întunecată, atât de tăcută... Atât de singură... Era exact ca el... Nu te lăsa să îi vezi adăncurile sale, dar îți lasa impresia că o cunoști.
Multe cuvinte treceau zilnic pe lângă el, dar niciunul nu-l emoționa. Multe cuvinte de "te iubesc" au părăsit buzele sale ca să le mângâie și să le încânte auzul femeilor din viața lui. Privirea sa a captat afecțiunea pe care ele i-o ofereau asemenea unei liane disperate să se agațe de ceva nesigur, de ceva de pe care ai putea oricând să cazi... De ceva nesigur.. Așa era el. Ca un teren nesigur, și nesigură îi era inima care încetase să i se mai numească suflet. Inima sa nu păstra amintiri, nu păstra sentimente, nu păstra durere... Nu păstra parfumul pe care îl simțea în nopțile târzii. Nu bătea cu 1000 de bătăi pe minut și nu dorea să își transforme bătaile sale în sentimente.
Era înconjurat de un zid impenetrabil. Nimeni nu realiza asta. De asta nu putea iubi. Pentru ca neputința sa era un sentiment indus de eșecurile oamenilor de a încerca să-l cunoască. Nu era vina sa că fusese înconjurat de stângăciile celor din jur. Nepăsarea și dorința de a fi rănit de oameni îl aduseseră în pragul de a crede ca este o construcție de piatră. Una care se încăpățânează să se lase penetrată pentru a i se putea face o ușă, o cale de acces în interior.
"Nu e vina ta, e vina lor. Nu te mai învinui pentru dragostea pe care ei n-au simțit-o și nu au știut să ți-o arate. Nu ei ar trebui să te învețe să iubești, pentru că ei nu au vrut sa pună accent pe aceste sentimente."

*traducerea în limba engleză a versurilor din cântec

agreed, there existed other ways of parting
if we looked at the bright side it might be able to help us
In this bitter silence, i decided to forgive you
it is the faults that we might do when we love someone so much
agreed the small girl in me often claimed you
you were almost like a mother, you edged me, u protected me
I've stolen your blood that we wont leave each other
in the middle of words and dreams im gonna shout:
I love you, I love you
like a crazy person like a soldier
like a star of cinema
I love you, I love you
as a wolf, as a king
as a man that i'm not
you see, i love you like that

agreed, I trusted you in all my smiles and secrets.
even those, alone whose brother is the unconfessed security guard
In this stony house,
Satan watched us dance
I wanted so much the war of bodies which made peace
I love you, I love you
like a crazy person like a soldier
like a star of cinema
I love you, I love you
as a wolf, as a king
as a man that i'm not
you see, i love you like that

.

2010-06-08T15:13:00.000+03:00

Am văzut o fată care semnăna cu tine într-un film de scrurtmetraj. Își plimba o bucată de geam pe gât și pe încheieturile mâinilor. Părea o împărăteasă a lumilor, întinsă în balta ei de purpură. N-o așteptau nici catafalcul, nici priveghiul miilor de oameni, nici poze în ziare, nici doliu național. Era ferită de vopselele care se dau de obicei pe trandafirul alb al morții.

M-a izbit atunci un gând care nu era al meu, un gând străin și pătrunzător ca un glonț din altă lume. De ce e moartea gratis și e ptr toți?

De ce e mânjită ea de trupul neînsuflețit, de slujbele bisericești, de lumânare, colivă, coșciug? Moartea să fie pasul dincolo, acum ești și, într-o străfulgerare, nu mai ești. Fără să lași vreo urmă, fără pansamente, fără morfină, comă, durere, ură, sânge..........

(nu-mi aparțin drepturile de autor)

Esti un psihopat?

2010-04-21T12:11:00.002+03:00

O tipa si-a inmormantat mama.
La inmormantare a cunoscut un barbat pe care nu-l mai vazuse pana atunci. Tipul i s-a parut fantastic, barbatul viselor ei… s-a indragostit de el la prima vedere. Cand s-a terminat inmormantarea tipul a disparut fara urma. Ea nu reusise sa-i ia numarul de telefon si nimeni nu stia cine era barbatul.
Dupa cateva zile tipa si-a ucis sora.
Intrebare:
Care a fost motivul pentru care si-a ucis propria sora?
Gandeste-te putin inainte de a raspunde, apoi vezi raspunsul mai jos.
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/
/

Raspuns:
Spera ca tipul sa apara la inmormantare.
Daca ai raspuns corect, gandesti ca un psihopat.

Testul este elaborat de un cunoscut psiholog american si folosit pentru a vedea daca o persoana gandeste ca un criminal. Multi ucigasi in serie au raspuns corect la intrebare.

generatia "de dupa"

2010-04-10T03:05:00.003+03:00

M-am nascut in generatia „de dupa”. De dupa comunism, de dupa revolutie, de dupa caderea cortinei de fier, de dupa cultivarea culturii si a valorilor. S-a crezut ca va fi o generatie model, una sanatoasa, care se va dezvolta sub patronajul liberatatii si al exprimarii punctului de vedere fara restrictii. Si totusi...

Generatia mea are principii ... Se ghideaza dupa principiul „cum bate vantul”. Nu supar pe nimeni si n-am niciun cuvant de spus, ori ii supar pe toti si fac asa cum imi mi-e mie bine. Nu conteaza prietenii legate, vorbe aruncate in vant care ranesc, nu mai conteaza ca suntem oameni.. Libertatea ne-a robotizat, astfel incat nimic nu e mai misto decat sa o dai in gat pe colega care ar fi avut sanse de promovare mult mai mari decat ale tale.

Generatia mea are probleme . Probleme la cap sau problema principala: sa cauti ceva pentru care sa suferi sau sa fii trist. Daca n-ai probleme, fa-ti unele. Sau arunca vina pe mass-media care „educa” foarte prost copiii si „de-aia sunt agresivi, isi petrec sarbatorile dand cu toporu in cap mamei, se sinucid, se apuca de droguri” etc, etc. De parca mass-media este sinonim cu mama, tata, dadaca si ar trebuit decazuta din drepturile parintesti.

Generatia mea are un profund respect... Pentru tot ce e imoral sau nociv. Respectul pentru oameni este o prostie care nu se mai practica. Rautatea gratuita este la moda si nu lipseste din viata de zi cu zi. De ce sa nu jignesti tu si sa arunci cu noroi cand e gratis? Vorba nemtilor „nu costa bani” deci hai... La jigniri inainte, la educatie inapoi.

Generatia mea are inspiratie. Una foarte profunda in a-i comenta pe altii. Nu conteaza ca n-ai stat de vorba cu o persoana, trebuie sa o scanezi repede si sa barfesti pana te apuca somnul. Idee care se naste din frustrare: ori ca nu vei fi ca persoana respectiva in veci, ori pentru ca persoana respectiva te ignora. Daca nu te regasesti in ceea ce am zis, mai citeste o data. Persoana respectiva nu te barfeste, deci nu esti ca ea.

Observ foarte multa agresivitate, lipsa de respect, lipsa de coloana vertebrala, pupin-dosimn si un limbaj colorat cu care la o adica nimeni nu vrea sa se identifice. Fratilor, de ce va este teama sa aveti demnitate si caracter? De ce sunteti duali si ipocriti? Va credeti superiori doar ca jigniti sau ca vorbiti oamenii pe la spate? Va credeti „populari” doar pentru ca ii lasati pe unii cu ochii in soare si nu mai vorbiti cu ei pentru ca nu mai vorbea si restul?

Nu aveti pareri. Aveti insa impresii. Impresia ca traiti in democratie. Nu cunoasteti ideologiile politice ale partidelor care reprezinta democratia, dar vorbiti despre asta de parca ati fi inventat voi acest curent. Treziti-va! Voi traiti in conformism, nu democratie. Va conformati cu turma, ca sa nu se supere nu stiu cine ca aveti o alta parere sau o faceti pe rebelii si suntei gica contra doar de-ai dracu. E al dracului de simplu ca altii sa gandeasca in locul tau. Si e si mai simplu sa incepi sa urlii si sa jignesti, decat sa porti o conversatie in contradictoriu cu argumente. Da, stiu ca e greu, ca va cam lipsesc argumentele.

adolescenta.

2010-03-07T15:56:00.002+02:00

Zilele astea am citit diverse bloguri ale adolescentelor care scriu despre sentimentele lor. Despre povestile de dragoste pe care le-au trait si despre golul care ramane dupa fiecare sfarsit.

Zilele astea chiar am vorbit cu tineri de liceu care isi aleg facultatea si un drum in viata implicit.

Mi s-a facut de dor de perioada asta cand traim cu totii "drame existentiale", care de fapt sunt drame. Sunt lucruri pe care le traiesti si dupa liceu, chiar daca "oamenii mari" iti zic mereu: o sa treaca. Asa e, o sa treaca, insa este o poveste care se va repeta cam toata viata. Problemele lor sunt problemele oricarui om. Am ajuns sa cred ca problemele adolescentilor nu mai sunt de mult problemele copilariei.

Mi s-a facut dor de perioada liceului, chiar daca atunci cand am trait-o abia asteptam sa merg la facultate si la serviciu. Acum as vrea sa mai fiu intr-a 12-a sa ma pot plimba pe strada crezand ca lumea ma va primi mereu cu bratele deschise.

As vrea sa mai fiu intr-a 11-a sa cred ca sunt "matura" si ca prietenii sunt totul in viata unui om.

As mai vrea intr-a 10-a, a 9-a sa nu pierd prietenele pe care le-am avut si care o data cu viata au disparut. De fapt, asta este viata. Era o vorba: daca ar fi sa rezum viata in 3 cuvinte as zice: merge mai departe.

Scriam in 2008 ca "Acum, aproape la 19 ani, viaţa cerne încă odată firul destinului unora dintre noi. O va mai face, însă nu la fel de dur." Acum mi-am dat seama ca viata va cerne in continuu. Iar esecurile si dezamagirile au fost alegeri prost facute in viata.

Ti-e frica?

2010-03-05T21:55:00.003+02:00

Daca nu ti-e frica, de ce ai intors capul? Cei de la "Can can" au facut un experiment socant. Doi reporteri s-au "inarmat" cu seringi si au plecat prin Capitala. S-au prefacut a fi narcomani. S-au asezat in plina strada si "si-au injectat" drogurile. Reactia romanilor? Au grabit pasul.

Nimeni nu s-ar fi asteptat sa se duca la presupusii drogati si sa le ia seringile din mana, dar macar UNUL dintre cei care au observat scena trebuiau sa sune la 112 sau la politie.

Cu toate acestea, am aflat, din nou, ca traiesc intr-o tara careia NU-I PASA! Romanilor nu le pasa. Daca ti se face rau in mijlocul strazii, esti beat. Daca te droghezi esti un bolnav. Etc, etc, etc... suntem un popor cu multe cuvinte terminate in -fob. Dar nimeni nu ajuta pe nimeni. Multi ii lasa pe acesti tineri sa moara.

Aici aveti clipul

sursa foto" can can

Revin

2010-03-01T16:55:00.005+02:00

Voi reveni zilele astea cu un articol inspirat de starea in care a ajuns presa de azi. O anumita parte. (aia tabloidizata)

Ce este un jurnalist? Sunteti de acord ca oricine scrie intr-un ziar este automat ziarist? Va invit sa votati in pollul de mai sus.

Un ziarist stie acest COD DEONTOLOGIC (va invit sa dati click pe link si sa lecturati "biblia jurnalistilor adevarati") si, culmea, il si respecta. Un ziarist incearca sa fie deontolog, asta pana nu se baga in fata "un scriitor la ziar" si altereaza conceptul de ziarist.

Iar ziaristul nu face meseria pe care toti cred ca o pot face. Lelia Munteanu a punctat foarte bine aspectele acestei meserii atat de ironizate. Cititi aici

E la moda in secolul 21

2010-01-11T18:30:00.011+02:00

Dupa o absenta indelungata de postat pe blog revin azi, dupa ce mi-am facut un car de nervi in oras. Ca lumea este din ce in ce mai rea, meschina, egoista si indolenta nu este o surpriza si un secret pentru nimeni. Dar astazi am asistat la o scena pe care nu as fi vrut sa o vad vreodata.

La un magazin de la Orizont o batranica asteapta la rand, dupa mine, sa cumpere ceva. Un lucru m-a facut sa ma opresc sa asist la scena. Cand i-a cerut vanzatoarei margarina, acesta a inceput sa rada (de ce, ea stie. o fi cuvantul asta cel mai scurt banc din lume) si i-a aratat in scarba spre colegele ei. De aici au inceput sa o paseze de la una la alta, intr-o bataie de joc continua. Colegele, si mai amuzate, i-au trantit in fata: "margarina? nu cred ca mai avem. cel putin nu pentru tine. vezi tu n-ai bani de margarina de'aia buna. hai, valea"

Cu siguranta ca fetele astea, si mai toti care jignesc batranii nu au mame, tati, bunici. Cred ca au fost abandonati intr-un centru de plasament si singurele mangaieri pe care le-au simtit au fost palmele asistentilor sociali.

Moda secolului nostru este venininul. Sangele lor este deja gros de atata otrava cate le curge in vene. Unii gasesc mai la indemana sa arunce o vorba urata, sa te atace daca ti-a murit cineva (am auzit ca si asta poate fi amuzant) sa te atace daca stai mai prost cu banii sau daca, de exemplu, ai astm si esti dependent de un tub. Am vazut acum ceva timp cum unora li s-a parut ca vad o "disperata" intr-o fata care incerca, livida la fata, sa inhaleze din tub ca sa nu moara. Ni se potrivesc bine cuvintele lui Petrini (cel mai iubit dintre pamanteni) "daca doar asta v-a mai ramas?"

Nu inteleg de unde atata ura, atata frustrare. Mie mi-e clar ca toti astia care ranesc, asa de amorul artei, au avut o viata foarte chinuita si nu prea s-au intanit cu dragostea familiei, ca altfel n-ar mai fi asa de zdruncinati.

Iar alta perla am auzit-o la un reality show. Un tip a fost deranjat cand i s-a reprosat ca ar intretinut relatii intime cu prietena lui, in fata camerelor de luat vederi. Reactia lui a fost una normala pentru tineretul de azi o criza de draci, urlete si a conchis: "Frate, suntem in secolul 21. Ce vrei?"

Pana si cainii aia se duc intr-un tufis si nu o fac in mijlocul bulevardului.

Existenta

2009-09-07T00:18:00.002+03:00

Declar pe propria raspundere ca sunt constienta de faptele mele. Declar ca nu cunoasc semnificatia cuvantului „constient”, iar faptele mele variaza asemenea acului unei busole. Faptele mele sunt trase-n poze, iar pozele sunt zilele pe care le-am trait. Privirea a fost aparatul de fotografiat cu cea mai buna rezolutie. Ceea ce iti ramane intiparit pe retina, nu se va uita niciodata.

Este extrem de greu sa traiesti intre 2 existente parelele si sa nu apartii niciuneia. Intre 2 respirari si brusc sa ti se taie respiratie. Sa cazi de la mii de km altitudine. Sa sfidezi viata.

Mi-e greu sa vreau ceva si mi-e greu sa stiu ce vreau.

Mi-a fost greu sa ma gandesc la zecile de ore de instructie sufleteasca pe care mi le-am aplicat singura. Pentru ca se pare ca eu mi-am dat silinta, crezand ca si altii fac la fel. Si nu am crezut pana in ziua cand mi s-a aratat ca faptele tuturor sunt invaluite in minciuni care le protejeaza lor licarirea de viata din ei. Pe restu, sa-i ia dracu. Sau cel putin asa se pare ca-si spun ei frecvent.

Nici macar o umilinta nu m-ar face sa tresar. Nici o placere nu m-ar mai face sa tremur la gandul ca s-ar putea materializa, pentru ca toate placerile mi-au strigat in fata cat de efemere sunt.

Plutesc in rampa, chiar daca pare imposibil, pentru mine imposibilul devine posibil, greu de uitat. Nicidecum greu de infaptuit.

Descopar o durere si-o placere pe care nu credeam ca le-as mai putea numi sentimentele mele.

Viata a fost si este pentru mine o cursa de lunga durata, o chimie intre mine si Dumnezeu. Este un lucru incert pe care nu l-as putea atinge ca atunci cand pun degetul pe rana.

Traiesc si ma intreb de ce traiesc. Zambesc si ma intreb de ce nu plang? De ce, de ce, de ce? Are sens sa inteleg de ce sau tot sensul se afla in faptele care oricum se intampla, cu sau fara lamuririle pe care mereu le-am cerut. De ce m-am nascut? Pentru ca Dumnezeu m-a iubit. Viata m-a vrut langa ea. Iar eu am apreciat asta mereu. Daca iti vine sa mori, gandeste-te ca altii ar da orice sa traiasca.

De ce sa visezi cand stii ca poti face ceva in sensul asta, ca un vis sa fie aievea si sa aiba sinonim in reusita, nu in iluzie.

Poate ca mi-as pierde viata visand, apoi regretand ca mi-am lasat viata sa treaca pe langa mine, decat sa fac ceva concret atunci cand puteam.

As rade de naivitatea mea atunci si nimic nu m-ar mai face dupa asta sa zambesc. Nimic. Poate doar eu m-as mai face sa plang, sa rad si sa constientizez faptul ca eu sunt tot ce am. Daca ma pierd pe mine, eu nu mai am nimic.

Imi scriu destinul pe o foaie si nu am nicio taietura. Viata mea este asa cum vreau si nu regret nimic din ea. Viata mea are un iz de perfectiune, multi se tem de ea. Nimeni nu se teme pentru ea. Imi traiesc zilele cu aceeasi certitudine cu care focul arde mocnit lemnele. Stii ca totul se va preschimba in scrum in curand. La fel cum stii ca viata iti arde zilele una, cate una. Iti tii destinul in maini pana cand focul vietii iti ajunge la degete si penetreaza pielea batatorita de ani, te arde, te doare deja, ii dai drumul din maini. Durerea inciziei pe care flacara o face este probabil ultimul sentiment pe care viata ti-l mai datoreaza. Apoi o arunci in gol.

Iar abisul din fata ta se umple de viata.

Moarte nu este un capat de tara. Moartea este inceputul altui drum. Ea este un capitol postum din viata ta, insa un capitol la care ceilalti nu vor mai avea acces. Nu il vor mai putea comenta si nici vedea. Moartea iti sfideaza dusmanii, iti ofera intimitate, devine o informatie despre tine clasificata, cu o promisiune serioasa pentru eter nitate. Probabil ca este inceputul unei vieti grozave, de nimeni nu s-a intors din morti sa ne spuna cum e acolo. Poate este atat de bine acolo la limitate perceptiei umane, dincolo de frontiera vietii.

Dar viata continua sa fie pentru mine un drum nebatatorit. Pe care nu-l voi lasa nearanjat. Inainte de statia finala viata va fi vizionata in premiera de mine. Imi vor succede in fara imagini amtitoare asemenea unui tren care pleaca din gara. Atunci voi spune ca viata mea merita sa fie vizionata.

Călugărul bătrân îmi sopteste din prag

2009-08-15T22:57:00.004+03:00

Tinere care mergi prin iarba schitului meu,
mai este mult pân-apune soarele?

Vreau să-mi dau sufletul
deodată cu şerpii striviţi în zori
de ciomegele ciobanilor.
Nu m-am zvârcolit şi eu în pulbere ca ei?
Nu m-am sfredelit şi eu în soare ca ei?

Viaţa mea a fost tot ce vrei,
câteodată fiara,
câteodată floare,
câteodată clopot-ce se certa cu cerul.

Azi tac aici, şi golul mormântului
îmi sună în urechi ca o talangă de lut.
Aştept în prag răcoarea sfârşitului.
Mai este mult? Vino, tinere,
ia tărână un pumn
şi mi-o presăra pe cap în loc de apa şi vin.
Botează-mă cu pământ.

Umbra lumii îmi trece peste inimă. (Lucian Blaga)

... ar mai fi ceva de completat... poate doar de repetat... viata mea a fost tot ce vrei, cateodata fiara, cateodata floare lasata in bataia vantului oferita celui care plange pentru a-i sterge o lacrima din suflet, cateodata clopot care tulbura linistea amurgului si se cearta cu cerul...

Lasa-ti copilul sa devina o legenda

2009-08-04T14:36:00.005+03:00

Andrei Plesu imi era oarecum indiferent. Nu ii puteam nega talentul de mare filosof care filozofa pe la Dilema Veche. Insa un pasaj din pliantul promotional al facultatii de Filosofie mi-a atras atentia asupra lui, intr-un mod in care nu reusisera zecile de articole din ziar. Redau pasajul exact cum apare in pliant: "Nu cred ca in "ceasurile astrale" ala vietii (alegerea unei profesiuni, a unui partener de viata, a unui destin specific) influenta parintilor este utila. Ma intreb, de altfel, daca este posibila. Fiecare este, in asemenea momente, singur cu steaua sa si nu poti oferi, din afara, decat o binevoitoare neutralitate. Sigur ca ocupatia parintilor poate starni emulatia copiilor. [..] la fel de bine poate starni obscure idiocrasii, saltul la polul opus, revolte."

Acest pasaj este exact pe sufletul meu. Am vazut multi parinti care isi confunda copilul cu propria persoana. Cred ca "fii-mea/fii-miu va face exact ce am facut eu, va fi ca mine". Nimic mai gresit! Copilul tau nu este oglindirea ta in trecut, el nu are personalitatea si abilitatile tale, el nu iti va indeplini frustrarile sau realizarile tale. Copilul tau are calitatile lui care pot fi mai multe sau mai putine decat ale tale.

De curand, Ministerul Tineretului si Sportului a incercat sa transmite acelasi mesaj printr-o campanie la care au participat Nadia Comaneci, Ilie Nastase, Hagi, Adi Mutu si altii. Urmariti mai jos clipul campaniei si ganditi-va cum era ca ei sa fi avut parinti care sa le strige dojenitor: "lasa, mama, sportul asta si mai pune mana pe o carte".

Generația nimănui

2009-06-27T21:47:00.004+03:00

Acum câteva luni în urmă Jurnalul Național demara o campanie cel puțin penibilă, pentru a promova cărțile de la "Biblioteca pentru toți". O campanie care a fost aspru criticată pentru "actorii" falși care încercau să ne inducă plini de patos un îndemn: citește!

Ceea ce nu a observat nimeni a fost, de fapt, disperarea din glasul celor care apăreau în clip. Îndemnul de-a citi nu era doar o propoziție menită să te facă să cumperi niște cărți. Era un "strigăt" deznădăjnuit pentru această generație. O generație sortită mediului 2.0, limbii române combinate cu engleza (denumită ironic rom-english), destinată unei culturi stradale suburbane, unui comportament psihopatico-nevrotic. Este generația nimănui, cea care nu are modele, care nu are o țintă precisă, care nu are un drum pe care să-l urmeze. Cea care nu cunoaște bunele maniere, nu respectă persoana de lângă și se miră de ce nu este respectată. Generația care tolerează mult prea multe mitocănii doar din cauza faptului că nu le recunoaște. Care a uitat că a citi nu înseamnă doar a parcurge niște pagini. Înseamnă a-ți forma o cultură, a-ți forma o deprindere de-a trăi.

Cărțile sunt cele care oferă modele, care conturează personalități, care oferă răbdare și educație.

Care oferă o scuză ignoranței și care ține vanitatea în frâu. Fără cărți, actele pe care tinerii le inițiază sunt sortite eșecului spiritual pe care îl aveau cândva. Nu mă refer aici la aceia care trec printr-un mediu academic și își alimentează dorința de cunoaștere. Mă refer la toți cei care își pierd odată cu bunul simț, un lucru pe care nu l-au avut niciodată: o parte din cultura acestei țări.

Cioran scria la moartea lui Ioan Cușa: "Moartea s-a dezonorat pe ea înșăși luându-l așa de repede." Oare câți dintre noi ne-am dezonorat pe noi însăși neauzind niciodata de scrierile lui Cioran?

Diferența dintre treningurist și gurnalist*

2009-04-08T23:33:00.005+03:00

* concepte inventate într-un schimb de împroșcăreală cu venin de Mircea Badea, respectiv CTP-ul

De ceva timp asistăm (cei interesați de media) la un mic conflict bazat pe "care are orgoliul mai ghelban de hrănit". Gurnalistul aruncă un caltaboș fierbinte in ciorba treninguristului. Ciorba sare și-l împroșcă, din plin, pe fața brăzdată de vanitate. Cum meritul unui treningurist este de-a avea dualitatea politică la îndemână (din seria ieri comunist, azi democrat) el simte, imperios, nevoia de-a îi pune la punct pe cei mai mulți care încearcă să-i sufle în cioarbă. Odată aruncat ditamai bolovanul în ograda personală, treninguristul explodează ca un trening îmbrăcat de un mitocan. Și azvârle un petic de reacție asupra gurnalistului, vecin cu cretineții de rând.

Însă, odată cu revoluția, vin și cretineții care nu prea mănâncă alimente care să cadă greu la stomac și au cuvintele la îndemână. Gurnaliștii nu sunt "deontologii lui pește" și nu susțin că ar fi obținut țidulă de jurnalist. Ei sunt ăia formați ad-hoc de mass-media actuală și încep să acopere urmele lăsate de răposatul regim.

Chiar dacă gurnaliștii rimează antitetic cu treninguriștii, prima categorie n-are jenă, rating mare și le cam iau din mâncare.

Nașul face o ofertă

2009-01-12T08:24:00.006+02:00

Românii sunt nePUTINcioși până oferta țarului nu devine oficială.

Situatie ilara

2009-01-10T22:28:00.003+02:00

Incepem anul cu stangaciile cabinetului Boc. Primul pe hit list este Videanu. Pedelist care a galopat in pas alert de la sefia capitalei la postul de ministru al economiei. Sincere felicitari! Foarte buna miscare, insa nu la fel de buna ca a lui "draga Stolo".

Si cum domnul ministru nu mai are de a face cu borduri, ci cu oameni, s-a trezit ca nu prea stie cu ce are de a face. De exemplu, situatia de urgenta care trebuia anuntata odata cu criza gazului s-a transformat in stare de urgenta, lucru ce poate fi decretat doar de presedinte. Tradeaza intentia de a-l inlocui pe Basescu sau doar necunostinta? Mediesul Aurit devine Meriesul Aurit, preschimbat de Videanu, iar lunile in care vom avea resurse asigurate de gaze variaza ca un curs valutar. De la 60 de zile, ministru sare la 6 luni. Voi reveni.

"Trebuie sa iti zici mereu: "Daca ea a putut, de ce nu as putea si eu?" Andreea Esca

2008-12-19T14:04:00.010+02:00

Astazi am cunoscut-o pe Andreea Esca. Omul Andreea Esca, nu prezentatoarea stirilor Pro Tv. O tipa de viata, spectaculoasa, foarte vorbareata care nu are cum sa nu iti mearga la suflet din prima clipa. A venit impreuna cu Lucian Mindruta la seminar, iar primul lucru pe care l-am gandit atunci cand am vazut-o "nu se poate sa fie ea persoana serioasa de la televizor".

In realitate nu seamana cu stirista Esca! Este destul de linistita la inceput, zambeste timid si nu mentine un contact vizual cu interlocutorul, insa prima intrebare este imboldul de care are nevoie. Odata ce o intrebi despre meseria ei, adica viata ei, nu conteneste cu detalii si povesti pe care si le aminteste mot-a-mot.

Soarta a adus-o pe drumul jurnalismului, ea isi dorea sa faca ASE-ul, insa a "picat cu brio". Isi aminteste cum a plecat de suparare in vacanta, iar tatal ei a fost cel care a sunat-o sa o anunte ca in toamna se dadea admiterea la jurnalism. Insa nici macar sfatul tatalui nu a determinat-o sa se decida in privinta meseriei pe care avea sa o urmeze. Oscila intre drept si jurnalism, cel din urma avand castig de cauza.

Din perioada studentiei are un singur regret: ca nu a mers prea mult pe la cursuri pentru ca se angajase. Iar in sesiune cand statea sa invete realiza cat de misto sunt cursurile facultatii de jurnalism.

A prezenta stirile nu este atat de usor precum pare. Pana a ajunge la formatul din zilele noastre cu un prompter pe care un redactor pune scriptul, Andreea isi aminteste de inceputul carierei sale, cand lua stirile de pe Agerpress si le transforma cu pixul, facand taieturi si schimband timpul verbal. Apoi tinea foile in fata si prezenta jurnalul de stiri.

La fel cum a spus si Lucian Mindruta, de multe ori poti afla atunci cand esti in direct ca s-a schimbat ceva din script sau ca a mai aparut o stire. Trebuie sa nu pari surprins, ci sa lasi impresia ca asta trebuia sa zici. Sa stii sa improvizezi, chiar si atunci cand nu ai dupa ce citi. Asta inseamna munca in direct.

La intrebarea "de ce isi duce copiii cu autobuzul si metroul?" a raspuns simplu "pentru a nu-i transforma in niste rasfatati".

Cele doua ore in care am stat de vorba au trecut foarte repede, poate si datorita felului ei de a povesti despre experienta pe care a acumulat-o din 90 pana azi. A muncit din primul an de facultate, apoi 10 ani fara o zi de concediu. Venea la 8 dimineata, pleca la 2 noaptea. Asa si-a castigat locul in prime-time pe care il are de 15 ani in Pro Tv. Obisnuia sa isi scrie stirile, lucru pe care il face si acum, mai rar insa. Sfatul ei a fost sa muncesti mult daca iti doresti un lucru, insa a mai avut ceva de adaugat pe langa ambitia si munca. Sa fii potrivit pentru meseria pe care ti-ai ales-o. In jurnalism nu poti pacali pe nimeni. Ori esti bun, ori dispari.

După seara media

2008-12-16T18:52:00.009+02:00

Aseară a avut loc mult așteptata și blamata "seara media", adică balul bobocilor, mai pe scurt. Seară care a început bine și s-a terminat la fel. Pentru mine. Poate pentru că fac parte din acei oameni care reușesc să vadă lucrurile drăguțe dintr-un fapt și nu caută cu orice preț să găsească ceva care să-l nemulțumească.

Decanul facultății a întărziat o oră, lucru ce-a amânat începerea balului. Am avut parte de un individ care a prezentat balul în cel mai grotesc și enervant mod posibil. Genul acela de om care face mult zgomot pentru nimic, la fel ca o căruță goală. Așa era și mintea lui Icsu care nu reușea să scoată nimic coerent pe gură și avea un tic cu "da sau nu?". Avea o dicție de invidiat, fapt pentru care numele facultății a rămas unul dintre misterele neelucidate pentru el. Și la fel ca toți oamenii care fac mult zgomot s-a supărat pe la mijlocul balului și a refuzat să mai prezinte. Așa se manifestă ofticoșii care nu prea gândesc, spre deloc. Își iau jucăriile și pleacă. Lucru ce nu a putut decât să mă bucure.

Sponsorii balului au umplut doldora mesele cu reviste și cartele Cosmote, iar redactorii-șefi de la Esquire, My Band, Marie Claire (nume cu altă semnificație neelucidată de Icsu) și-au făcut intrarea rând pe rând pe scenă și ne-au aruncat momeală vieții de jurnalist. Apoi au plecat cu satisfacția "noi ziariști, voi aspiranți".

Antena 1, Realitatea TV și Music Chanel au fost pe fază și i-au intervievat pe câștigătorii de la miss si mister la final. Că tot veni vorba de Music Chanel concursul de miss și mister a durat cam 3 ore :)). Da, 3 "iubita mea"

După terminarea concursului de "Fresh rating star" seara a fost una tipică ieșirii într-un club, adică s-a dansat până în zor de zi și s-a chiulit de la cursul de azi. Una peste alta seara a fost foarte reușită, un club foarte tare cu prețuri care au mers la sufletul studenților și "atmosferă incendiară".

We can rule the world

2008-11-16T22:02:00.010+02:00

Fara drept la replica...

Este azi 21 februarie si te-am sunat ca sa iti spun... scuze... stiu ca nu este un telefon, insa asta am vrut sa para sau sa fie... Chiar daca nu imi vei raspunde la acest mesaj eu vreau sa iti spun multe lucruri si cel putin voi fi impacata ca le-am zis... De fapt nu iti dau dreptul la replica, astea sunt cuvintele si gandurile mele, iar tu nu ai nici in clin nici in maneca cu literele.. tu ai zis-o... chiar azi... in textul pe care l-am primit...

Iubesti cifrele? Afla ca eu iubesc cuvintele, nu literele, ma joc cu ele, ele se joaca simplu cu mine si asa imi creez dialogurile perfecte... Urasc sa imi expun sentimentele ca la un vernisaj... Nu vreau sa zugravesc starile mele pe fata mea... si acum nu vreau sa te las sa stii ce e in sufletul meu...

Poate multi ar spune ca sunt fericita, alaturi de Stefan, poate ca asa a fost candva, poate ca asa e si acum, dar nu mai vreau sa spun nimanui. De fapt imi merge foarte bine, el m-a iertat ca de obicei pentru tot ce i-am facut, faptul ca am iesit cu tine si ca l-am mintit, chiar daca intre noi nu a fost niciodata nimic... el s-a suparat foarte tare pe mine... Insa ca de obicei nu m-a lasat sa plec... mereu ma intoarce din drum si totul se transforma intr-o dulce ispita de prelungire a agoniei in care zac...

De ce ti-am zis toate astea? Poate ma vei intelege de ce am procedat asa... poate vei intelege ca astea sunt capriciile unei adolescente... sau poate e iubire si nu il pot lasa... nu stiu!

De ce nu am intrerupt legatura cu tine mai de mult? Pai eu te consider un prieten de-al meu, ma simt bine cu tine, imi face placere sa vorbim si mi-ar parea rau sa ne certam... insa chiar azi ai zis ca vei pleca definitiv in Grecia, iar eu nu cred in prieteniile la distanta, asa cum Stefan nu crede in prietenia dintre un baiat si o fata. Ai dreptate ca eu ma potrivesc din punct de vedere profesional cu el, vreau sa ii calc pe urme si sa ajung ziarista... Vreau sa ma impun in lumea publicitatii si a mass-mediei... Iubesc eleganta pe care o emana, iubesc culorile in care se deseneaza spoturile... Iubesc melodiile si ador arta...

Ce as putea sa iti mai zic eu despre mine... din pacate nu ai avut timp sa ma cunosti, sunt o fata care a trecut prin ceva dificultati in viata, insa nu imi place sa arat... m-am debarasat de mult de patetismul cu care imi prezentam tragediile... Acum traiesc cum visez si nu mai arat nimanui tristetea mea... Pentru ca nu le pasa! ''Am invatat ca sunt oameni care te iubesc, dar nu stiu sa ti-o arate... Persoanele la care tii iti sunt luate prea devreme''... Asta Paler a zis-o! ''Oricat de mult ai suferi, lumea nu se va opri in drum pentru suferinta ta.''

Sunt optimista acum, privesc altfel viata, imi place sa ma trezesc de dimineata si sa vad cum rasare soarele, sa stau la calculator la prima ora si sa imi beau cafeaua... sa fumez cand am nervi si sa pierd noptile ascultand muzica. Imi place sa ma uit la filme, de fapt sunt cinefila, imi place sa rasfoiesc reviste si ziare... doar imi doresc sa fie viitorul meu! Imi place sa plec la munte si ador drumul care ma duce spre gara... Ador razele calde ale soarelui de dimineata care se chinuie sa incalzeasca aerul rece de peste noapte... Imi place sa vorbesc in cuvinte simple, urasc lucrurile superficiale, complicate si pompoase... In lucruri simple imi gasesc bucati de zambete aruncate ici colo...

Imi place sa vorbesc cu prietenii mei, am destui oameni care mi-au demonstrat ca imi sunt prieteni si pentru asta ii iubesc...

Si sunt atatea lucruri pe care as mai avea sa le spun, dar am invatat sa nu imi deschid sufletul in fata nimanui... chiar daca eu am fost sincera cu tine pana acum, nu voi continua... Poate iti voi spune intr-o buna zi...

Eu am zis ce aveam de zis... nu imi plac despartirile... de fapt le evit, caci fiecarui om pe care il cunosc ii dau o parte din sufletul meu si ma doare sa vad ca pleaca... sa ai grija de partea pe care ti-am dat-o tie... Poate intr-o zi mi-o vei da inapoi, daca te vei mai intoarce in prafuitul Bucuresti.

Pe curand, Victor!

Clipe de teatru

2008-11-02T00:03:00.007+02:00

Ai uitat cât de frumos era atunci când razele de soare se răsfrângeau în apa asemenea cuvintelor tale în sufletul ei?

Mi-a fost dor de perioadele când scriam așa cum simțeam. Când scriam pentru că așa imi dicta. Nu mi-era teama ce aveau să citească.

Era o vreme când frumusețea era apreciată în goliciunea ei și în totalitatea ei. Iar cuvintele pe care le spuneai erau măsurate naiv de noi. Nu mă gândeam atunci când am coborât din autobuz că voi ajunge să simt vântul slab de toamnă. Mi-a mângâiat sufletul, m-a lăsat să văd că inima mea este acolo. Pe o scenă, într-un loc unde cuvintele se metemorfozează în piese de teatru, iar inima își găsește un pansament în orice clipă.

Razele soarelui se răsfrângeau în Dâmbovița, formau lacrimi de lumină, iar vântul împrăștia sufletul tău. Chiar dacă trupul îți este aici, inima ta poate să fie unde nici nu ai visat. Unde ai pierdut-o?

Liceul dăunează grav inteligenței

2008-10-30T18:33:00.003+02:00

Constat cu tristețe că liceul îndobitocește. De fapt, tot sistemul de învățământ preuniversitar. Profesorii din facultăți se văd obligați să le modifice mentalitatea "de liceu" studenților admiși în anul 1. Asta din cauză că în liceu nu prea se face mare lucru, în general elevii sunt încurajați să abereze în loc să fie la obiect, li se dă totul pe tavă că să nu mai caute ei.... Și așa școala românească scoate inadaptați. În liceul în care eu am fost, pot număra pe degete profesorii care merită tot respectul.

Tot în prostia numită liceu se dau notele mari, pe de-a moaca, pentru că "eu sunt un prof de treabă și nu mă bag în lupta voastră acerbă pentru note mari". Și uite așa niște disperați, care nu au avut viață în liceu și au stat să tocească până i-au dus pe targă la spital din cauza oboselii, se laudă astăzi cu statul de student "îndosariat" la o facultate. Și uneori se miră de tupeul profesorilor de a nu le servi materia la cină și de a-i obliga să citească și să caute.

Pentru că mi-e silă de cei care o dau la întors, se șterg pe caracterul lor de câte ori intră într-o clădire și nu au curaj să spună lucrurilor pe nume, voi mai adăuga un lucru, ca să evit întrebările aferente "La cine te-ai referit în postarea de pe blog?".

Da, m-am referit și la tine, cel care îmi citești blogul, dacă în liceu ai făcut un fetiș pentru note și ai practicat pupincurismul la adresa profesorilor. În caz contrar, dacă v-ați ocupat doar de cultura voastră fără să vă pese de "carnețelu' de note", sincere felicitări!

Un model pentru jurnaliști

2008-09-28T08:34:00.003+03:00

Mi-am dat seama că există la noi în țară o televiziune care a devenit modelul tuturor celor care aspiră la o carieră în jurnalism. Și nu sunt singura care a observat asta. Ci și cei de la premiile Emmy. Știrile ProTv au câștigat anul acesta premiul "Emmy International pentru știri". Aici puteți vizualiza videoclipul de la decernarea premiului. Felicitări!:)

Simpatia pentru prostie la FJSC, în exclusivitate la Antena1

2008-09-22T02:20:00.008+03:00

În ziua admiterii, Antena1 a realizat un reportaj despre generația de "copii speciali" care le vor urma exemplul. Adică viitorii jurnaliști! Însă cum la noi acasă, dacă oamenii nu se maimuțăresc și nu o fac pe indivizii cu dizabilități știrea nu are priză la public. Sau astă a fost mesajul pe care au vrut cei din Antenă să ni-l transmită. Videoclipul despre candidații de anul acesta se poate vizualiza aici și nu a fost făcut cu scopul de-a ridiculiza potențialii viitori gazetari, ci de a face de râs breasla celor care se presupune că sunt ziariști cu acte în regulă, adică absolvenți ai unei facultăți de jurnalism. Pe lângă faptul ca domnișoara care a realizat reportajul nu a fost în stare sa copieze numele facultății corect de pe o plăcuță de la intrarea în clădire, a vrut să dezinformeze publicul. Cei care apar în reportaj nu cred că au promovat exemenul, chiar dacă asta se vrea a fi părerea despre cei care dau admitere la FJSC. În material sunt prezentate niște fătuci, care au impresia că îi pot lua locul Simonei Sensual, păcat că au greșit facultatea, și un băiețel emo cu tente gay și cu un râs care îi trădează intelectul.

12 septembrie

2008-09-13T02:55:00.007+03:00

Pentru mine ziua de azi, 12 septembrie, reprezintă începutul visului meu. Faptul că studenta la facultatea la care mi-am dorit sa fiu reprezintă cel mai frumos cadou pe care mi-l puteam face, anul acesta, de ziua mea!!

Îmi amintesc și acum prima vizită la sediul facultatii, când am dat piept cu viața de student. O grămadă de tineri, studenți, nonșalanți, treceau pe lângă mine. Nu știu alții cum sunt, vorba lui Creangă, însă mie îmi tremurau picioarele. Atât de mult îmi doream să vin la facultatea asta, nu în altă parte, încât nopțile mi le petreceam citind (știu că nu sunt recomandate gerunziile:)))) toate sfaturile de pe forum și din broșură.

Eram hotărâtă să dau de 10 ori la rând, pânâ aș fi intrat. Însă Dumnezeu a avut alte planuri cu mine. Nu m-a lăsat să mă chinui, am intrat din prima! :)

Cea mai frumoasa femeie din viata mea

2008-09-07T22:52:00.006+03:00

Atunci cand timpul s-a oprit in loc...

"Elle mettrait l'univers entiere dans ta ruelle femme impure! Que tu vienne du ciel ou de l'infer qu'importe. Noblesse, L'amour 26.09.1959"

Dumnezeu a fost femeie!

2008-08-31T00:20:00.009+03:00

Odată am spus că aspir spre cer. Am fost prinsă între iad şi rai. Undeva la mijloc, unde nu e nici bine, dar nici rău: pe pământ. Dumnezeu a cerut mereu sinceritate, în schimbul unui mare favor: acela de-a fi exact ca noi. Pentru mine, Dumnezeu a fost femeie. M-a creat după chipul şi asemănarea sa. Uneori în viaţă realizezi prea târziu singurele lucruri care contează şi cărora ar trebui să le dai importanţă. Realizezi că ai propriul Dumnezeu şi oricare ar fi numele Lui, va şti ce drum trebuie să alegi. Nimic din ceea ce am trăit nu a fost întâmplător, nimic din ceea ce viaţa mi-a refuzat nu a fost inutil. Poate pare greu să treci peste anumite momente, dar crede-mă, nu eşti singur. Nimic din ceea ce faci nu rămâne nepedepsit! Nici măcar o faptă bună. Dacă vei face bine, vei primi rău. Este un schimb avantajos, care nu poate să te lase să fii înconjurat doar de zâmbete. Viaţa ar fi foarte anostă aşa. După un timp vei realiza că oamenii nu se întâlnesc la tot pasul. Trebuie să îi cauţi. Sunt multe persoane în jurul tău, însă toţi sunt preocupaţi de ei. Şi atât! Când m-am simţit singură, mi-am dat seamă că sunt înconjurată de oameni şi golul s-a umplut. Cu toate că socializarea vine din dorinţa omului de-a umple golul singurătăţii. Cioran a zis-o, nu eu. Am cunoscut o grămadă de oameni şi persoane, fiecare a avut un rol foarte important în viaţa mea. Sau nu. Pe cei pe care nu meritau să îi mai văd, viaţă mi-a dat înţelepciunea de-a fi tranşantă şi de-a şti să aleg. Acum, aproape la 19 ani, viaţa cerne încă odată firul destinului unora dintre noi. O va mai face, însă nu la fel de dur. Multe persoane, dar puţini oameni!