ama

Facebook

noreply@blogger.com (ama) — Sun, 08 Nov 2009 16:58:00 +0000

Dupa ce am tot auzit eu de Facebook in sus, Facebook in jos, am zis ca ar fi cazul sa incerc si eu marea cu degetul. Si va marturisesc ca m-a facut curioasa faimosul joc Farmville si vroiam sa vad dupa ce se topesc atatia oameni seriosi si de ce e asa de fascinanta o viata rurala virtuala.

Si mi-am facut si eu cont dar m-am trezit in lumea aia mare-mare singurica. Si nici nu stiu de unde sa incep sa caut...

Si am decis sa va chem pe voi la mine! :) Aveti aici contul meu:

Ama Petritan

Create Your Badge

si am facut si o pagina speciala pentru Ama in bucatarie unde va puteti declara deschis fani ai retetelor mele. Si sa nu-mi spuneti ca nu va plac :)

amainbucatarie on Facebook

In speranta ca sunteti cat mai multi aici cu conturi pe Facebook, va astept sa ne cunoastem. Ah, si sa nu uit: am nevoie si de vecini in Farmville! :)

Dodoleatza

noreply@blogger.com (ama) — Fri, 06 Nov 2009 07:48:00 +0000

Vi-l prezint pe Dodoleatza. Pe scurt Dodo.

Povestea lui Dodo alaturi de noi incepe acum aproximativ o luna. Intr-o zi aud zarva mare la poarta. Patrocle, cainele vecinilor, latra in draci la masina mea. Il privesc lung prin geam si imi zic ca si-a pierdut mintiile micutul Patrocle. Si imi vad de treaba.

Pe la pranz trec iar pe la geam - Patrocle latra. Ragusit! Sunt mirata de perseverenta lui, dar imi vad in continuare de treaba.

Pe la 5-6 seara sunt deja exasperata de zarva si decid sa ies la poarta sa discut cu Patrocle si sa il conving sa taca. Ajunsa la poarta, Patrocle incepe sa latre si mai tare, bagand botul sub masina. Ma aplec si ma uit la ce latra (ma asteptam sa gasesc vreo gaina/sobolan/arici) si din intuneric vad doar o privire sticloasa. Chem bland privirea de sub masina si iese la iveala un dulau negru-negru ca noaptea, cu o sarma legata la gat, o sfoara rupta atarnata dupa el (de care erau incalcite flori) si o coada incredibil de energica.

Vazand faptura iesita de sub masina, Patrocle se indreapta tantos spre casa, linistit ca si-a facut datoria.

Privesc cainele negru si ma aplec sa-i scot sarma in gat. Credeti ca am putut?
In momentul in care l-am atins s-a revarsat asupra mea un val de bucurie si energie: am fost pupata in urechi, pe par, pe obraji. A inceput sa alerge in jurul meu si sa imi caute cu botul umed mainile sa le linga fericit. A trebuit sa duc o lupta corp la corp cu dihania entuziasta pentru a-l putea elibera.

Cand am putut sa ma uit la el mai bine am ramas ingrozita. Mai vazusem astfel de exemplare canine, dar numai in cele mai horror episoade din Politia Animalelor de pe Animal Planet: era atat de slab incat ii putea cuprinde stomacul cu mana. Nu doar ca i se veadeau coastele, dar si vertebrele erau vizibile! Pareau acoperite doar de parul lui negru ca smoala.

Am fugit in casa si am luat o conserva de-a lui Aldo si am incercat sa i-o dau. In clipa in care am dechis conserva si a simtit miros de mancare a sarit pe mine si nu reuseam sa scot efectiv mancare din conserva. Dupa o alta lupta corp la corp am reusit sa golesc conserva.

Surpriza majora nu a fost felul in care manca (fara sa respire, fara sa mestece), ci aparitia lui Patrocle, care pofticios notoriu, si-a bagat capul in mancarea catelului negru. Sincer am crezut ca o sa-i muste jos capul - la cat era de infometat, la diferenta de statura, nu aveam nici o indoiala ca o sa se termine prost. Insa monstrul negru nici nu a marait: l-a lasat pe Patrocle sa se serveasca in voie din mancarea lui!

Bineinteles ca nu a mai plecat.

Cateva zile l-am hranit in portii mici si dese doar cu hrana umeda, pana s-a mai rotunjit. Asa arata dupa o saptamana de hrana constanta si pe saturate.

I-am improvizat si un mic adapost si de atunci nu a mai plecat.

Apara poarta cu hotarare si latra cu glasul lui gros pana tarziu in noapte (not a good thing!). Umbla hai-hui pe strada, crai mare, toti vecinii il cunosc deja - e bland si incredibil de jucaus. E prezent la ora mesei si cand indrazneste cineva sa i se apropie de hotar. Sta cu fundul sprijinit de usa din fata si priveste intens orice miscare.

Il iubeste pe Aldo si se alearga impreuna prin curte. Si e o bucurie cromatica sa ii vezi - unul alb, altul negru!

La tara ploua altfel decat la oras

noreply@blogger.com (ama) — Tue, 27 Oct 2009 09:16:00 +0000

La oras ploaia nu te afecteaza in mod deosebit si nu iti da peste cap programul obisnuit. Eventual iei cu tine o umbrela, o pelerina si pornesti stergatoarele la masina. Uneori te prinde putin ploaia, dar te ascunzi de indata in primul magazin calduros. Te opresti poate la un ceai sau la o cafea si profiti de un oarecare sentiment romantic creat de zidurile umede si asfaltul lucios.
Dar asta doar daca vrei. Pentru ca in definitiv ploaia nu te afecteaza cu nimic.

La tara ploaia se simte.

In primul rand iti gasesti dimineata papucii uzi la usa. Om al betoanelor, nu te poti obisnui cu ideea ca incaltarile nu se tin la usa! Dupa ce ii scuturi cat de cat de apa bagi piciorul in ei si simti fiori in tot corpul. Te ia cu frig si in curand esti leoarca...

Aduni repede hainele din ploaie si le intinzi apoi la adapost. Bombani neglijenta de a lasa o cutie de carton in curte care acum e lipita de terasa. Te lupti cu folia uriasa sa acoperi lemnele din curte, dar folia pare sa aiba o minte a ei si toate baltoacele adunate in cutele ei se varsa doar peste picioarele tale. Cand te intorci in casa pantalonii deja sunt murdari si frigul ti s-a cuibarit adanc in oase.

Apoi mai sunt si sunetele.

Pentru ca la tara ploaia de aude.
Vantul suiera si picaturile de ploaie clipocesc pe pervaz. Se aude cum siroieste apa in burlane si cum se loveste de pamant.

Post cu multa reclama si anti-reclama

noreply@blogger.com (ama) — Sat, 24 Oct 2009 18:57:00 +0000

Pe parcursul acestei perioade agitate m-am lovit de multe firme si institutii care m-au facut sa-mi musc degetele de nervi sau mi-au adus multa bucurie prin calitatea serviciilor.

Probabil vor exista si la acest post voci care ma vor acuza de reclama sau alti "suparati" care ma vor banui ca lucrez la concurenta si ca ma folosesc de blog sa ii sap! Vreau sa ii linistesc pe toti: faptele mai jos prezentate sunt doar experienta mea personala.

1. Statul

Nume generic dat celor care se ocupa de stabilirea taxelor la vanzarea/cumpararea caselor in Timisoara.
Daca pana acum ceva vreme plateai taxa (2%) in functie de suma declarata, din cauza numeroaselor nereguli (cine era fraier sa declare suma reala?!) statul a zis sa fie el mai smecher si a stabilit un barem de vanzare pentru fiecare zona. Astfel, indiferent cu ce pret vinzi/cumperi, tu platesti 2% din suma baremului fixat de stat. Chiar daca e mai putin sau...mai mult. Mult mai mult!

Pentru ca statul a fixat aceste preturi dupa preturile la imobiliare in vremurile bune si a "uitat" sa le mai modifice acum cand au cazut preturile. Astfel ajungi la situatia stupida cand, de exemplu, vinzi o proprietate cu 50.000, dar platesti taxa de 2% calculata dintr-o suma de 100.000 de euro (adica suma la care statul iti evalueaza proprietatea).

Astfel, in ziua in care am vandut apartamentul si am semnat actele de cumparare a casei am platit de doua ori niste impozite uriase, ambele calculate la preturi mult mai mari decat am efectuat noi vanzarea si respectiv cumpararea.

Va marturisesc ca eu am bolit toata ziua. Cand notarul mi-a zis totalul de plata (peste 80 de milioane) am simtit de parca o sabie mi-a strapuns capul. M-am albit si mi s-au inmuiat picioarele. Nu am trait nici o bucurie la semnarea actelor - ma gandeam doar la banii dati aiurea la stat.

2. Magellan & Brithouse

Si am pornit in cautarea de materiale. Ne oprim atat la Brithouse (Buziasului), cat si la depozitul de pe Calea Sagului.
Ne uitam, ne place, vrem sa luam. Si cerem: 9 m patrati din asta, 11 din asta si 110 din parchet.
Raspuns venit dupa butonari si verificari: "Pai nu avem decat 2 din asta, 3 din asta si numai 7 din ultimul". Cine ia 2 metri patrati de gresie??!!

Tot la ei am primit o replica legendara si dezarmanta. Intreband care e diferenta intre un parchet de 6 mm si 8 mm, raspunsul a venit senin: "2 mm".

3. RDS & RCS

a). Prietenii mei! :)) Am mai povestit eu de ei cu mult "drag" in trecut in postul RDS vs. Romtelecom , dar dintr-o inertie de care imi e rusine am ramas abonata la ei. Asa ca, atunci cand am ajuns sa finalizez contractul cu ei, nu va puteti imagina incantarea cu care am mers la ei sa imi reziliez contractul.

Ajung la sediul lor de pe Aries si ma strecor cu greu prin multime si ma asez la o coada impresionanta la departamentul de relatii cu clientii. Domnisoara de la ghiseu urla periodic ca ea la 1 are pauza de masa si nu se mai ocupa de nimeni dupa acea ora. Stau aproape o ora intreaga (deja fierbeam) si ajung la ghiseu la la 12.56. Daca nu ma primea aia eu muream cu ea de gat! Serios! Cat oi fi eu de mica :)

Si ii dau buletinul si anunt pe un ton triumfal ca vreau sa renunt la abonament. Ca o fi, ca o pati, ca nu puteti. Va trebuie cutia de la telefon (primit acum vreo 5 ani!), reziliem dar de fapt resemnam, mai platiti minim o luna, il reziliati pana in data de 5, platiti toata luna, dar predati telefoanele si modemul (si cum mai folosesc serviciul platit?!).

Mi-au trebuit doua drumuri si sa fac ca toti dracii sa mi se rezilieze serviciul. Oricum mai platesc o luna in plus si am mai semnat ceva aberatii pe proprie raspundere.

b). Desi eu nu mai vroiam sa aud de RDS si la casa, Dan vroia Digi pentru GSP TV. Cum eu nu prea ma omor dupa TV, nu insist cu conditia ca el sa rezolve orice probleme legate de ei - eu nu mai vreau sa aud de ei.

Si merge la RDS sa semneze cu ei pentru abonament. Pe langa faptul ca trebuie sa platesti 200 RON pentru echipamente si instalare, ii spun ca trebuie sa astepte 3-4 saptamani sa primeasca ei echipamentele ca nu le au. Dar daca vrem, le putem cumpara noi. Probabil de aia tanarul de la relatii cu clientii ii strecoara un numar de telefon sa il sune dupa program sa vada "cum rezolva cu echipamentele".

Evident ca am renuntat la "serviciile" lor.

4. Romtelecom

Auzisem lucruri bune despre ei de la ai mei, dar dupa RDS sufli si in iaurt.

Intru in sediul lor de pe Calea Martirilor si vad ghiseele ocupate. Nu era coada, fiecare ghiseu avea cate un client. Raman usor in spate si citesc reclamele. O doamna vine la mine si ma intreaba ce doresc - ii spun si ma chema in biroul ei. Aflu ca este sefa sucursalei, dar pentru ca cei de la ghiseu sunt ocupati, ma ajuta ea sa nu astept.

Fac contractul pentru telefon si internet si mi se spune ca in 5 zile lucratoare mi se va face instalarea (gratis!). A doua zi au venit, au instalat.

Peste o saptamana, intr-o vineri dupa-amiaza, ma duc din nou sa fac si abonamentul la Dolce pentru ca intre timp ne-am lamurit de Digi. Imi zice fata de la ghiseu ca dureaza 10 zile lucratoare. Nu imi pica prea bine, dar sunt resemnata.

A doua zi (sambata!) vin doi baieti simpatici care ne instaleaza Dolce-ul.

In plus am sunat de mai multe ori la serviciul lor tehnic. Obisnuita cu arogantii de la RDS nu ma asteptam la asa operatori draguti. Au stat cu mine la telefon sa parcurgem pas cu pas instalarea wireless-ului si cand unul dintre laptopuri facea figuri au trimis imediat o echipa acasa la mine. Nu mi-a venit sa cred cat au fost de rapizi!

Si daca nu era suficient, m-au sunat de cel putin 4 ori sa ma intrebe daca sunt multumita de serviciile lor, daca am sugestii sau reclamatii. Incredibil!

5. Agache (mobila)

Showroom Kappa. Il intrebam pe domnul de acolo daca poate veni cineva sa faca masuratori pentru un mobilier de bucatarie la comanda. Da, cum sa nu. Dar stam la 10 km de Timisoara. Pai atunci nu se poate.
Ne oferim chiar sa luam noi pe cel care face masuratorile sa il ducem si sa il aducem. Cei de la Agache sunt neclintiti: nu, nu si nu.
No sa va tineti mobila daca va e lene sa mergeti 10 km pentru o vanzare. Banii s-au dus la Casa Rusu care nu au avut o problema sa ne asigure si transportul.

* As fi cumparat si de la Black Red White dar la ei dureaza mult sosirea marfii daca nu o au in depozit.

6. Coco & Tinoli (usi)

Una dintre cele mai placute surprize. La showroom (Demetriade) am avut parte de o prezentare super profi a usilor (nicaieri nu ne-a mai explicat cineva asa in detaliu accesoriile pentru o usa - ati ramane surprinsi cate sunt!), cand am lansat comanda au venit imediat sa ia masuratorile si a fost asa cum au zis: iti da usa la cheie!

Problema cea mai mare cand te muti langa Timisoara e ca multe (majoritatea!) firmelor refuza sa vina la tine. Este surprinzator cat sunt de rigizi chiar si atunci cand e vorba de comenzi mari (totusi amenajam o casa) si de doar 10 km. Pana una alta, cu bune si cu rele, am ajuns foarte aproape de final. Mai sunt cateva detalii (de exemplu mobila ptr inca 2-3 camere), dar acum deja am experienta firmelor cu mofturi si cel mai probabil o sa raman fidela celor deja descoperite. Asta daca nu mai aflu de alte sugestii.

PS Era sa uit. Una dintre cele mai incredibile faze le-am trait in real (preturi fara egal).

Era ultima zi in care aveam muncitori la casa si am zis sa trag chiulul si sa rezolv repede cu niste friptura si cartofi gata cumparati. Cum primul in drum imi era Realul de pe Calea Sagului ma duc acolo si ma duc la raionul de mancare gatita.

Vad in vitrina vreo 10 pulpe si un soi de catorfi taranesti care mi se pareau ok.
O intreb pe doamna de acolo daca pulpele din vitrina sunt tot ce au (poate mai aveau in spate/cuptor) si daca nu au sa stiu sa comand si altceva.
Doamna, cu o atitudine extrem de belicoasa, intreaba:

- Dar la ce va trebuie atatea?
(ii zambesc rabdatoare si o ignor)
- As dori toate pulpele si....
(nu termin de zis ca doamna incepe sa urle)
- Cum sa va dau doamna TOT?! Pai daca eu va dau tot eu raman fara mancare!!! Nu se poate!!!

Pur si simplu am inceput sa rad de stupidul situatiei. Am avut grija sa povestesc unui supervizor de doamna de la raionul de mancare si desi s-a insistat sa cumpar totusi de la ei, am preferat sa ma duc pana in Billa.

Din nou acasa

noreply@blogger.com (ama) — Fri, 23 Oct 2009 05:46:00 +0000

Na ca am revenit. Mi-a luat ceva timp sa ma mai asez, sa ma mai linistesc si sa imi intru intr-un oarecare ritm, fie el si total diferit de ceea ce eram obisnuita.

Va marturisesc ca incep sa simt total diferit ideea geniala (imi asum meritele pentru ea!) de a ne muta la tara. Cand veneam aici din apartamentul de "la oras" totul avea alt farmec. Acum lucrurile incep sa prinda contur, sa se definitiveze si sa isi arate adevarata fata.

Cand ne-am mutat in casa nu am avut mare lucru. Putina mobila adusa cu noi din garsoniera s-a pierdut in imensitatea noului spatiu. Canapea ne-a devenit un surplus de burete ramas de la parchet - prima noastra canapea in camera de zi care ne-a fost extrem de draga.

Perdele nu am (singura perdea din garsoniera oricum nu se potriveste la geamurile astea) si ca sa mai salvam un strop de intimitate ne-am pus hartie in geamuri. Probabil vi se pare putin, dar dupa ce am lipit aceste foi de hartie le-am privit cu atata drag de parca erau cele mai elegante perdele.

Incet, incet a mai aparut si putina mobila. Cea mai mare bucurie a fost mobila de bucatarie.
Desi inca nu am folosit-o la adevarata sa valoare (a se citi dimensiune uriasa), nu imi vine inca sa cred de cat spatiu am si cat loc sa ma desfasor. Din pacate, sub imperiul obisnuintei, inca gatesc inghesuita intr-un colt.

Curtea arata urat. Am dat cu ierbicid sa omoram scaietii care au dus ca Aldo sa aiba o freza complet traznita (scaiete = bagat foarfeca) si acum mai avem si un maldar de lemne cu care Dan se lupta eroic in fiecare seara sa le crape.

Daca el crapa lemne, eu am invatat sa fac focul si sa utilizez centrala. Mama ei de afisare digitala, nu te ajuta deloc cand trebuie sa aprinzi focul. Oraseanca din mine a bagat un brat de busteni si ma asteptam sa ii aprind cu un chibrit!
Intre timp m-am specializat si aprind focul in 5 minute, desi toate hainele imi miros a fum!

Tot pentru un orasean, vecinii la sat sunt o categorie neasteptata.

Cand ne-a sosit centrala au venit vreo 6-7 barbati si ne-au ajutat sa o bagam. Apoi au plecat cum au venit.

Cand ne-a venit masina de lemne Dan s-a apucat sa le care in curte. Dupa o vreme il aud vorbind - cand ma uit un vecin venise si il ajuta la carat.

Fiind plecat Dan si eu ramanand fara lemne de foc, m-am ambitionat sa crap eu lemne. Am crapat vreo 2-3 maruntele si m-am trezit langa mine cu vecinul "Am auzit ca va chinuiti sa taiati lemne si am venit sa va ajut!". Mi-a taiat lemne pe 2 zile si a plecat. Apoi a venit altul si m-a ajutat sa le car langa centrala. Oamenii astia apar de nicaieri! :)))

Aici lumea se trezeste la 6 si se aud cocosii cantand.
Aici trec seara vacile prin fata casei cu ugerele pline.
Aici lumea se imbraca frumos duminica si se merge la biserica.
Aici la primarie functionara mi-a dat numarul de telefon personal (!!!) sa o sun cand am intrebari!
Aici toata lumea se saluta.

Ok, nu e totul roz, este greu cand pica curentul (se modernizeaza reteaua), este greu cand uiti sa iei paine si nu ai magazinul non-stop din colt, e greu cand e frig si nu ai chef sa iesi sa pui pe foc, dar e bine pentru ca radem de noi: doi oraseni aterizati la sat! ;)

Si daca nu aveam destula treaba acasa, am mai adaugat la agitatie si oboseala si un drum pana unde se agata harta Europei in cui. Am fost in vizita la niste prieteni in Bremen si am fost la Marea Nordului (fara apa!). Dar despre aceste locuri minunate am sa vorbesc mai pe larg data viitoare. Pana atunci v-o prezint pe Ronia.

.

noreply@blogger.com (ama) — Mon, 05 Oct 2009 08:01:00 +0000

Sunt obosita si trista.

S-au adunat atat de multe lucruri despre care nu vreau sa vorbesc si pe care vreau sa le var adanc in suflet sa nu mi le mai amintesc nici macar eu, incat am ajuns la situatia paradoxala in care nu mai stiu ce sa zic.

Ne-am imputinat. Am ramas doar trei si Mara toarce in alte brate acum.

Si despre acest subiect nu vreau sa vorbesc. Nu vreau sa vorbesc la fel de puternic precum urasc acum pana ce si bluza in care am fost imbracata in acea seara. Deci nu intrebati si nu spuneti nimic.

Am mare nevoie ca aceasta durere sa ramana intima si tacuta.

Santier - ziua 2

noreply@blogger.com (ama) — Tue, 15 Sep 2009 20:44:00 +0000

Bun, deci s-au inceput lucrarile. Am ales pana acum faianta in bucatarie, gresia si faianta in bai si parchetul. Le-am cumparat si am cumparat toate acele materiale costisitoare de care nu aveam habar ca exista, sa nu mai vorbim ca este nevoie de ele.

Si indiferent ce am fi facut noi doi, fara ajutorul lui Tupi meu drag nu ne descurcam nici macar sa gasim gresie. De altfel, noi am atarnat pe langa el si ne-am dat cu parerea despre nuanta si culoare, dupa care urmaream cum deschidea el agenda magica si incepea sa insire denumiri si marimi absolut necunoscute.
Ce mai, fiii ploii am fi fost fara el!

De altfel masina lui a avut cel mai mult de suferit pana cum. Nici Attila nu a fost menajat, dar el a fost folosit doar la carat mancare si vase murdare, pe cand Erzsike a carat din greu materiale de constructii. O vedeti in poze cat e de curatica dupa doua zile :)

S-a pus deja faianta in bucatarie care imi place la nebunie :D

Gresia si faianta din baia mare asteapta ordonata:

Deja se pune faianta in baia mica:

Si echipa la pranz :)

Santier

noreply@blogger.com (ama) — Thu, 10 Sep 2009 19:11:00 +0000

Au fost zile in care nici macar eu nu mi-am deschis blogul. Am mai citit posturile venite in reader sa nu pierd "pulsul", dar asta doar in momente de repaus cand picam pe scaun cu dureri de oase si muschi.
E totusi bine ca m-a apucat "marea trambalare" in toamna si nu pe 40 de grade ca topita eram!

Desi nu sunt inca nici la jumate cu bagajele, casa suna deja a gol, telefonul suna cu ecou, tastele clampane mai tare si iritant. Numai cand incepi sa scoti toate boarfele dintr-o casa iti dai seama cat de multe poti agonisi si o biblioteca cu doar 3 rafturi poate tine un numar impresionant de carti daca sunt aranjate cu grija.

Imi pare rau pentru cei care vor fi exasperati de posturile mele despre casa, dar pe langa faptul ca acum asta imi ocupa cam tot timpul, vreau sa am si amintirea de "before" and "after".

Saptamana asta am mers aproape zilnic la casa si am dus incet-incet cutiile cu boarfe.
L-am luat si pe Aldo cu noi sa-i introducem noua casa. Bucuria si energia lui ne-a molipsit si pe noi: a alergat roata in jurul casei, a intrat pe usa din spate, a iesit pe usa din fata, a urcat scarile si le-a coborat de zeci de ori, a trecut in curtea vecinului de unde a fost scos afara cu zarva mare de cei trei catei care locuiesc acolo si apoi a trecut in curtea celuilalt vecin unde a fugarit gainile cu limba scoasa. A devenit deja celebru in zona desi nu sunt sigura ca in sensul pozitiv ;)

Saptamana viitoare incep lucrarile. Pana atunci admir haosul si geamurile murdare :))

Aldo - mare fan al privitului pe fereastra - si-a gasit deja turnul de observatie in camera din spate. Sa fiu sincera cred ca inca nu s-a prins ca din balcon are mai multe de vazut!

Aceasta se planuieste a fi dormitorul, fiind una din cele doua camere spre rasarit.

Tot spre rasarit este si camera care va fi biroul lui Dan. Biroutul meu va fi la parter, langa bucatarie :))!
Camera de zi. Pe geam se vede Dan care se intretine cu vecinul.

Siiii....bucataria! :) Ma rog, un colt din bucatarie! Bucatarie care e cat camera in care locuim acum toti patru (noi si animalutele).

Mara are statut privilegiat si nu este adusa pe santier. Ea va pasi ca o printesa in casa doar cand totul va fi gata si curat. Pana atunci sper sa fie o chestiune de zile.

Sa va ganditi la mine zilele astea - voi alerga cu acte (contracte utilitati), vom alerga dupa materiale de constructii (sa alegem culori si modele :)) si voi pregati mancare la muncitori. Dar sigur imi mai fac eu timp sa pun cateva poze !

Later edit

Am uitat sa va arat unul dintre cei doi peri din curte plin de fructe. Dezordinea l-a napadit si pe el si o furtuna a rupt si o creanga, dar i facem si lui un lifting. Ideea e ca ma asteapta o toamna cu multe pere zemoase! :)

Casa noua :)

noreply@blogger.com (ama) — Thu, 03 Sep 2009 16:23:00 +0000

Pentru cei care stiu deja povestea aventurii noastre cu Prima casa si stiu de cand ne luptam sa cumparam o anumita casuta, a venit timpul sa va arat in sfarsit si casa pentru care ne-am zbatut atata.

De azi, 3 septembrie 2009, este oficial si vreau sa ramana in arhivele acestui blog: casa din poza este a noastra! :)

Acum, dupa o zi infernala, incerc sa ma linistesc si sa nu ma ia cu lesin cu gandul la bani (la banii dati si banii care urmeaza sa fie dati). In acelasi timp, tot de azi, casa care mi-a fost casa in acesti ani nu mai este in mod oficial a noastra - stam in casa care apartine legal altcuiva :)

Am sa povestesc (cand mi se mai calmeaza nervii si infinita frustrare) despre absurditatea sistemului si taxele aplicate orbeste si necugetat.

Dar in seara asta nu mai pot! Am multe informatii de procesat, multe calcule de facut, multe vise de visat.

Maruntisuri

noreply@blogger.com (ama) — Sun, 30 Aug 2009 08:18:00 +0000

Am citit mult in ultimele zile. Carti bune. Carti care mi-au dat fiori si m-au inspirat.

Mi-am ingrijit picioarele distruse in plimbarile lungi din Barcelona.

Mi-am facut unghiile cu o nuanta pala de roz dintr-o sticluta gasita uitata intr-un sertar in baie. Nu am mai folosit oja de luni de zile.

M-am vopsit. Dupa alte multe luni de zile. Si nici nu se prea vede diferenta.

Am realizat ca sunt ultimele zile in care stau in casa care mi-a fost casa in ultimii ani.

Am dus o lupta de gherila cu Mara care a fost chitita sa fure elastice indiferent unde le ascundeam.

Nu am mai gatit. Aparatul foto zace nefolosit.

Maine incepe sesiunea de restante. In doua saptamani incepe scoala. Intreb patetic: unde s-a dus vacanta?

Sunt (cam) plictisita si dimineata nu ma pot trezi.

Iar acestea sunt doar gandurile unui om plictisit si activitatiile sale marunte.

It's all about passion!

noreply@blogger.com (ama) — Sat, 29 Aug 2009 08:11:00 +0000

Parul de pisica si toxoplasmoza: intre mit si realitate

noreply@blogger.com (ama) — Fri, 28 Aug 2009 07:29:00 +0000

Va marturisesc ca nu mai suport sa aud povesti fantastice despre ce pericol mortal il reprezinta pisica tinuta in casa.

Daca dai o cautare simpla pe Google dai de tot felul de babe isterizate sau de ipohondrii incoerenti care vorbesc despre cum mori sigur de la parul de pisica sau ca daca mai esti si gravida sigur copilul se naste cu boli neurologice.

Povestile relatate nu sunt niciodata experiente personale. Sunt doar din categoria "mi-a povestit o prietena ca a auzit de la o matusa cum o colega de lucru a avut o verisoara care a avut o vecina care..."

Si cred ca legendele le stiti si voi deja.

Ati auzit probabil de celebrul fir de par care calatoreste in mod miraculos prin organism si se lipeste hotarat de plaman.

Dar ce nu ati auzit probabil este ca parul de pisica inspirat duce la cancer la ficat (?!). Personal, celor ingrijorati de aceasta posibilitate, le recomand sa o lase mai usor cu bauturile tari.

Sau si mai rau, sigur nu ati auzit, de posibilitatea firului de par voinic care ajuns in stomac isi continua cresterea si creste, si creste pana devine un monstru paros care te duce pe masa de operatie.

Intr-un registru ceva mai realist (dar tot exagerat de panicos) este vanturata pe internet problema toxoplasmozei la femeile insarcinate. Toate bune si frumoase, dar multi arunca pisica in strada fara sa se oboseasca sa se documenteze asupra bolii.

Si apoi, dupa ce treci si de sarcina, apar povestile despre pisica si bebelus. Cum ca pisica sufoca noaptea bebelusul de gelozie sau cum ca simte gustul de lapte pe fata bebelusului si ii devoreaza fata.

In primul rand tin sa precizez ca aici nu vorbesc despre stapanii inconstienti care lasa pisica sa umble aiurea pe strazi, sa vaneze prin gunoaie, sa manance soareci/sobolani si apoi sa intre nestingherita in casa, unde sa dea o raita pe masa din bucatarie.

1 Parul de pisica

Parul de pisica reprezinta un pericol pentru sanatate doar atunci cand in casa sunt persoane care deja sufera de astm sau de diverse tipuri de alergii.

Important! Aceste persoane nu sunt alergice la parul de pisica efectiv ci la substantele de pe el!

In rest, pentru persoanele sanatoase parul de pisica nu reprezinta un pericol. Pot crea doar neplaceri, dar nu probleme de sanatate.

2. Toxoplasmoza

Toxoplasmoza este un motiv de ingrijorare pentru majoritatea femeilor insarcinate, dar putin lume stie de fapt ce inseamna aceasta sau care sunt principalii factori de risc.

Toxoplasmoza este o protozooza generala care paraziteaza peste 350 de specii de vertebrate, fiind din acest punct de vedere cel mai raspandit protozoar.

Are nevoie de o gazda definitiva (care sunt felinele) si gazde intermediare (numeroase specii de vertebrate).
Gazda definitiva (pisica in cazul nostru) elimina prin fecale oochisti nesporulati - adica nu sunt infectanti la momentul eliminarii. Insa in conditii propice ele sporuleaza si astfel devin infectante pentru gazdele intermediare - printre care si omul.

Dar pisica nu se poate imbolnavi decat daca consuma la randul ei carnea cruda a unui animal infectat - sobolan, pasare, carne cruda primita de la stapan (carne de oaie, porc, vita etc) sau daca vine in contact cu fecalele unei alte pisici deja infectate.

Deci, pisica nu este principala sursa de transmitere a toxoplasmozei la om, ci este singura specie cu oochisti in fecale.

O sursa majora de transmitere a toxoplasmozei la om o reprezinta consumarea carnii infectate gatita necorespunzator (cruda) sau consumarea de fructe/legume nespalate (care sunt murdare cu un sol in care se afla oochisti sporulati).

Adica e suficient sa mancati o capsuna nespalata sau sa nu fi spalat suficient de bine salata consumata la pranz.

Dar exista doua vesti bune:

1. O simpla analiza inainte de sarcina poate sa dezvaluie aceasta boala - care nu afecteaza decat fatul - si un mic tratament va scapa de grija.

2. Daca aveti deja o pisica este foarte posibil sa fi facut deja boala si sa fi devenit imuni la ea. Deci nu mai aveti griji.

Totusi, daca sunteti insarcinata este nevoie sa luati masuri de precautie:

- incercati sa nu adoptati o alta pisica pe perioada sarcinii - ea ar putea fi purtatoare si sa va infecteze pe perioada sarcinii cand este cel mai periculos moment pentru fat.
- nu curatati voi litiera! daca nu aveti de ales folositi manusi, dezinfectant si indepartati foarte des fecalele (dupa cum am zis, in momentul eliminarii oochistii nu sunt infectanti si dureaza intre 1-5 zile pana cand devin periculosi).

Pentru ca voi sa va infectati cu toxoplasmoza direct de la pisica voastra ar insemna ca dupa ce curatati litiera sa duceti direct mana la gura sau sa mancati cu mainile murdare, fara sa va fi spalat pe maini.

In concluzie, pentru a va feri de toxoplasmoza este necesar:

1. Sa gatiti bine carnea.
2. Sa spalati bine legumele pe care le consumati crude.
3. Folositi manusi daca lucrati in gradina.
4. Schimbati des litiera.

Dar sfatul meu este ca inainte de sarcina sa faceti aceasta analiza simpla. Daca aveti deja boala, va tratati pe voi si pe pisica. Daca nu o aveti, folositi masurile de protectie enumerate mai sus dar aveti grija si de pisica!
Aveti grija sa nu iasa afara sau sa consume posibile animale infectate.

3. Pisica si bebe

Aici lucrurile sunt incadrate deja la norme de igiena de bun simt. Pisica trebuie sa fie deparazitata, vaccinata si sa fiti la zi cu vizitele la medicul veterinar.
De asemenea este recomandabil sa nu lasati litiera la indemana copilului sau sa lasati pisica nesupravegheata cu el.

Pentru mai multe informatii puteti citi si articolele acestea:
1 Human pregnancies, babies and your cat
2 Pregnancies and pets
3. Pregnancy and Toxoplasmosis
4. Cat Hair and Health

Blogul saptamanii

noreply@blogger.com (ama) — Wed, 26 Aug 2009 07:14:00 +0000

Am fost aleasa si eu blogul saptamanii pe TM-99-BLOG.ORG.

Multumesc mult celor care m-au votat acum si in editiile trecute :)

Cand te intorci acasa

noreply@blogger.com (ama) — Tue, 25 Aug 2009 04:37:00 +0000

Este o senzatie de blazare, descurajare, frustrare. O senzatie de sufocare in aer duhnind a gunoi, cu mainile legate cu carpe murdare, cu mizerie sub unghii si cu picioarele tarate intr-o mizerie de hazna.

E senzatia care te incearca dupa un concediu in strainatate, este sentimentul primelor ore sau zile de la revenirea in tara.

Nu poti sa nu simti mizeria cand marginea fiecarui drum este sufocat de gunoaie.
Nu poti sa te bucuri ca te intorci acasa cand cobori de pe autostrada pentru a sta la coada pe drumuri care se peticesc la nesfarsit si care inca te zdrangane in masina de parca esti un nomad strabatand drumurile in caruta.
Deschiderea televizorului vine ca o palma peste fata. Ti se inroseste obrazul si te ustura privind mascarada de pe ecran. Niciodata vorbele nu au fost mai goale, niciodata nu te-ai simtit mai furios, nemultumit si insultat.
Niciodata parca nu te-a deranjat mai tare mentalitatea perpetua de "sa moara capra vecinului", a romanilor inveninati si invidiosi.
Niciodata nu ai simtit mai puternic mirosul fetid de urina din colturile blocurilor.

Si apoi, stand la o bariera la sase dimineata si aranjand absenta in joaca oglinda retrovizoare, soferul din spatele meu a stins de indata farurile. Atentia acestui strain pentru ochii mei inca umflati de somn (totusi aratam fermecator ;) ) m-a facut macar sa nu ma mai simt singura. Nu cred in salvari miraculoase, in transformari, in metamorfoze peste noapte, dar e bine macar cu atat: ideea ca nu esti singur.

Prima casa? Nu, nu, nu!

noreply@blogger.com (ama) — Fri, 21 Aug 2009 07:12:00 +0000

Am scris acum ceva vreme un post in care va intrebam ce stiti despre proiectul Prima casa si daca aveti experiente personale cu acest tip de credit. Cum nu am primit foarte multe raspunsuri, cum inca pe bloguri tot nu am gasit articole concrete, hai sa va povestesc experienta mea.

Dupa cum povestisem in postul cu pricina, am gasit casa - frumusica si in limita noastra de pret. Norocul a fost ca am dat si de un proprietar foarte rabdator pentru ca ceea ce ne astepta a cerut multa rabdare.

1. Asadar primul pas a fost acceptarea dosarului din punct de vedere financiar - adica salariul e suficient de mare. La prima simulare a creditului ne-am incadrat la suma maxima (57 000), dar dupa 1 saptamana, dupa aceasi simulare (aceasi banca), aceasta suma a scazut cu cateva mii de euro. Nu ne afecta pentru ca oricum ne incadram in suma de vanzare a casei.

2. Dupa ce partea noastra de dosar a fost acceptata, ne-a chemat la banca impreuna cu proprietarul pentru a da actele. Proprietarul a venit cu o plasa de acte - tot ce avea legat de casa - si cei de la banca au xeroxat totul, dupa principiul "nu se stie de ce avem nevoie!"
Si ne-au condus cu zambetul pe buze la usa, asigurand proprietarul ca el mai trebuie doar sa faca o vizita la notar sa semnam antecontractul.

3. Noi am mai platit 450 lei pe un evaluator care a vizitat casa intr-o seara si i-a facut trei poze si asteptam ca dosarul sa treaca de juristul bancii.

4. Juristul bancii insa nu da ok dosarului pentru ca nu are o adeverinta de edificare.
Sunt proprietarul sa ii cer adeverinta de edificare. El se blocheaza - adeverinta de edificare e actul premergator CF-ului, ea a fost depusa la dosarul de la cadastru si pe baza ei s-a eliberat CF-ul actual (care se afla in dosar).

5. Sun inapoi la banca si explic circuitul adeverintei in natura.

6. Pe ei nu ii intereseaza logica argumentului. Ei vor adeverinta. Sunt proprietarul si il rog sa mearga la primarie sa scoata adeverinta.
Primaria nici nu stie despre ce e vorba. Cu un pachet de cafea convingem secretara sa scoata o adeverinta din asta fantoma. Am dus adeverinta la banca si ne spun ca totul e ok.

7. Trece dosarul de jurist si urmeaza declaratia pe propria raspundere si antecontractul. Primesc pe mail antecontractul de la banca si ni se spune sa il copletam noi si sa il ducem la notar. Recunosc ca mi-am prins urechiile. Cu ochii aproape in lacrimi (de frustrare si nervi!), mi-a luat aproape 3 ore sa completez un antecontract inutil de stufos.

8. In antecontract se cer numeroase date printre care una are ne lasa gura-casca.

Sa va spun despre casa pentru a intelege mai bine.
Proprietarul si fratele sau au primit pamantul mostenire de la bunicul lor. Ei l-au impartit si pe partea lui, proprietarul a ridicat casa pe care o cumparam noi. In antecontract mi se cereau datele proprietarului a cui a fost pamantul inainte de bunicul care a lasat mostenirea!!!!

9. Il sun pe proprietar si il rog sa plece de la lucru sa mergem impreuna la notar. Dar primesc si eu un telefon de la banca si sunt intrebata pe o voce precipitata daca proprietarul e casatorit. ...Da....Trebuie certificatul de casatorie. URGENT! Ca azi vor sa trimita dosarul la Bucuresti.

10. Il sun pe proprietar si il rog sa se intoarca acasa si sa imi aduca certificatul. Apoi sa se reintoarca la locul intalnirii pentru a merge la notar. Eu intre timp aranjam datele antecontractului.

11. Proprietarul fuge acasa, ia certificatul de casatorie, se intoarce, ne intalnim, mergem la notar....stupoare: antecontractul nostru nu e bun de nimic! In mod absolut logic, contractul trebuie facut de notar. Pacat ca ne-a pus banca sa ne completam noi unul complet inutil!

12. Facem cerere la notar pentru un CF (era al 3-lea deja - 2 erau deja in dosar, aproape de data de expirare din cauza intarzierii) si urmeaza sa ne intalnim urmatoarea zi. Ah ca nu se poate ca e notarul pe teren. Bun, ramane pe miercuri. Miercuri nu se poate ca e aia de la banca plecata. Na bine, ramane pe joi!

13. Semnam la notar declaratia pe propria raspundere si antecontractul, platim taxe notariale si avans la proprietar. Ducem actele la banca si ni se spune: gata, dosarul e gata, pleaca la Bucuresti.

14. Ba nu! Banca isi aminteste ca mai avem nevoie la dosar de inca doua CF-uri (adica nr. 4 si 5) si le vor urgent. Scoase in regim de urgenta, alte 200 lei.
Acum chiar e gata! Pe bune pleaca dosarul!

15. Rasuflam usurati doar un moment. Persoana care s-a ocupat de dosarul nostru ne anunta ca pleaca in concediu 3 saptamani. Chiar daca raspunsul ar sosi intre timp, dosarul nostru ar zace pe masa pana s-ar intoarce ea din concediu.
Problema era ca pana atunci expira data limita cu care semnasem cu proprietarul sa ne astepte. Deci puteam pierde avansul. Asta este. Riscam!

16. La 2 zile primim un nou telefon de la banca. Dosarul nu plecase inca la Bucuresti si ni se cereau alte 3 acte.

Si am renuntat. Am decis sa actionam altfel - si am pus apartamentul in vanzare.

Ideea e ca Prima Casa e praf in ochi. Atata te poarta pe drumuri incat iti doresti sa nu te fi apucat niciodata! Si nici nu mai stiu cine nu vrea sa dea creditele: banca sau statul. Din cate am vazut eu, banca mi-a ridicat destule obstacole - nu stiu ce mai putea sa ne faca statul.

Problema majoritatii celor care au dosarele la Prima Casa e ca in timpul asta expira contractul cu proprietarul si se pierde avansul. Asta pe langa banii care ii dai pe acte, notar, evaluator etc.

Eu pot sa va spun un singur lucru: avand apartamentul in vanzare, am refuzat ofertele prin Prima Casa!

Barcelona in plimbare

noreply@blogger.com (ama) — Thu, 20 Aug 2009 10:15:00 +0000

Acesta este ultimul post cu poze din Barcelona. Imi cer scuze ca am umplut pagina de poze, dar mi-a fost imposibil sa nu le impartasesc cu voi.
De data asta am selectat cateva poze din lungile plimbari prin Barcelona, de la zoo si acvariu.

Pentru poze incredibile despre mancarea in Barcelona va invit sa cautati pe Ama in bucatarie.

Barcelona - Fantana Magica din Montjuic (Placa Espanya)

noreply@blogger.com (ama) — Wed, 19 Aug 2009 10:24:00 +0000

Barcelona - La Sagrada Familia

noreply@blogger.com (ama) — Tue, 18 Aug 2009 12:06:00 +0000

Barcelona - Parc Guell

noreply@blogger.com (ama) — Mon, 17 Aug 2009 11:53:00 +0000

Barcelona - La Rambla

noreply@blogger.com (ama) — Sat, 15 Aug 2009 17:01:00 +0000

No m-am intors. A fost o saptamana paradoxala: pentru picioarele mele chinuite a fost nesfarsit de lunga, dar pentru toate locurile pe care le-as fi vizitat a fost frustrant de scurta.
Barcelona e un oras minunat si uimitor. Fiecare colt de strada, oricat de banal ar parea, ascunde comori. Este un oras plin de viata, cald si prietenos.

Normal ca nu pot rezuma o saptamana in doar cateva poze, de aceea o sa dedic de acum mai multe posturi Bercelonei. Am zis sa incep cu La Rambla.

In vacanta!

noreply@blogger.com (ama) — Thu, 06 Aug 2009 09:09:00 +0000

...pentru o saptamana in Barcelona!

Promit sa revin cu multe poze :)

PS Imi cer scuze ptr moderarea comentariilor dar nu pot lasa blogul nesupravegheat :)

Three Junes - Julia Glass

noreply@blogger.com (ama) — Tue, 28 Jul 2009 08:08:00 +0000

Titlu - Three Junes
Autor - Julia Glass

Editura - Random House Inc.
An - 2003
Numar pagini - 246

abandonat* slab* mediocru* mediu* bun* foarte bun* excelent* capodopera

Challenge - National Book Award

Prima linie - PAUL CHOSE GREECE for its predictable whiteness: the blanching heat by day, the rush of starsat night, the glint of the lime-washed houses crowding its coast. Blinding, searing, somnolent, fossilized Greece.

Ultima linie - Here we are—despite the delays, the confusion, and the shadows en route—at last, or for the moment, where we always intended to be.

Problema acestor romane ale literaturii americane contemporane este ca sunt atat de indepartate de noi incat le citim de cele mai multe ori accidental.

Cum nu am auzit nimic de autoare, cum nici coperta nu imi inspira cine stie ce incredere, am inceput lectura sceptica si asteptand un soi de chick-lit sau o lectura usurica, proasta si lipsita de inspiratie. De fapt, credeam ca este doar o carte pierduta in noianul de carti scoase pe banda rulanta in SUA.
Si (inca o data!) scepticismului meu i s-a mai dat o lovitura si (daca mai era nevoie) am devenit si mai sensibila la literatura americana contemporana si la scriitorii lor talentati.

Three Junes m-a covarsit. Poate pentru ca mi-a atins multe puncte sensibile si poate pentru ca autoarea a reusit sa puncteze sentimentele personajelor in maniera in care eu pot intelege. Cartea este construita cu atata sensibilitate si talent incat este aproape imposibil sa nu regasesti una dintre trairile descrise cuibarita undeva in adancul sufletului tau.

Cele trei veri ale romanului vin sa completeze imaginea personajului central - fiul familiei scotiene McLeod - Fenno.

Il regasim pe Fenno in 1989, 1995 si 1999, la inmormantarea mamei, inmormantarea tatalui si la o neasteptata vizita facuta de Fenno si de fratii sai unor prieteni. Fiecare "vara" are alt narator si punctele distincte de vedere construiesc un tablou complet a lui Fenno.

Dincolo de aspectele stilistice, vreau sa punctez trei teme care m-au socat, surprins si incantat (in ordine aleatorie).

1. Dragostea pentru caini.

Prima "vara", prima parte a romanului - "Collies", a si castigat premiul pentru cea mai buna nuvela in 1999.
Narata de batranul McLeod, este inchinata amintirii sotiei sale de curand rapusa de cancer.
Doamna McLeod a avut o pasiune pentru caini si si-a dedicat viata cresterii si dresarii unor collie de pedigree ales. Cainii au devenit astfel parte a familiei McLeod, iar baietii recunosc:

My parents might have had money, loved each other, loved me and my brothers, but it was the loyalty of those smart beautiful dogs, when I was young, that made my home feel like the safest place in the world.

2. Infertilitatea si inseminarea ....neconventionala

Daca unul dintre fratii gemeni a lui Fenno are o familie numeroasa, celalalt incearca sentimente de la furie la umilinta din cauza infertilitatii. Durerea cuplului este atat de vie incat parca arunca in umbra orice alt aspect al romanului. Dar lucrurile se complica si mai mult cand ii cer lui Fenno sa fie donator de sperma pentru a putea totusi avea copilul mult dorit.

Intalnirea si discutia dintre frati este o scena care greu poate fi stearsa din memorie.

3. Homosexualitatea

Pentru ca Fenno este homosexual. Avertizez ca acest aspect aduce cu sine si scene de sex intre homosexuali si implicit sunt aduse in discutie alte puncte nevralgice ale "iesirii la lumina". Intelegerea mamei si a tatalui - venite in decenii diferite - sunt din nou episoade de neuitat. Si nu prin vreo scena pompoasa si construita prin escaladarea catre un punct culminant, ci cu simplitatea si banalitatea unei vieti normale. Cu simplitatea si banalitatea realitatii.

In concluzie, daca aveti ocazia, nu ratati acest roman. De fapt am descoperit cu uimire ca a si fost tradus in romana la Editura Niculescu.

Orbis Terrarum Challenge 2009

noreply@blogger.com (ama) — Mon, 27 Jul 2009 11:56:00 +0000

*RL de aici

1 Literatura Germana - Bernhard Schlink - Crima lui Selb
2 Literatura Italiana - Erri de Luca - Tu- al meu
3 Literatura Americana - Thomas Pynchon - Strigarea lotului 49
4 Literatura Franceza - Alain Robbe-Grillet - Realuarea
5 Literatura Rusa - Evgheni Zamiatin - Noi
6 Literatura Norvegiana - Knut Hamsun - Foamea
7 Literatura Japoneza - Kobo Abe - Femeia Nisipurilor
8 Literatura Sud-Africana - Achmat Dangor - Fructul amar
9 Literatura Bulgara - Julia Kristeva - Batranul si lupii
10 Literatura Engleza - Julian Barnes - Scrisori de la Londra

Istoria Secreta - Donna Tartt

noreply@blogger.com (ama) — Sat, 25 Jul 2009 09:58:00 +0000

Titlu: Istoria secreta
Autor: Donna Tartt

Editura: Polirom
An: 2005
Numar pagini: 607

abandonat* slab* mediocru* mediu* bun* foarte bun* excelent* capodopera

Challenge: 1001 de carti de citit intr-o viata, The Guardian books you can't live without

Prima linie: Pe munte se topea zapada, iar Bunny era deja mort de cateva luni...

Ultima linie: I-am privit spatele disparand in coridorul lung, ce licarea slab.

Mereu am considerat ca exista ceva atragator in legatura cu grupuri elitiste de studenti, adolescenti care vad in arta si cultura un scop suprem, care isi slefuiesc viata dupa ceea ce admira, devenind excentrici si marginalizati.
Ii vedeam mereu imbracati in haine demodate, cu tunsori nedefinite, cu privirea pierduta si cu maini albe, cu degete lungi de pianist. Mereu citind cate o carte invechita sau aplecati pana tarziu in noapte asupra unei lucrari prea plictisitoare pentru profani, ei imprastiau in jurul lor nu numai o aroma dulceaga - invechita de mister, ci si un parfum inecacios de decadere.

Cand un grup de tineri sunt alesi pe spranceana pentru un curs exclusivist de greaca, cand sunt avertizati ca acest pas duce la izolarea fata de restul campusului, cand isi petrec timpul doar impreuna citind marile opere grecesti, atractia fata de secretele lor devine si mai intensa.
Cu atat mai mult cu cat romanul incepe cu o sinceritate absoluta, dezvaluind atat crima, pe victima, cat si pe faptasi.

Un grup de sase studenti sunt alesi de un excentric profesor de greaca sa formeze o clasa speciala de limbi clasice. Henry - care apare cel mai probabil de a fi liderul grupului, Francis - ipohondrul homosexual, gemenii firav, fermecatori si incestuosi Charles si Camilla, Richard - baiatul sarac venit din indepartata Californie si Bunny, un prieten-capusa cu un limbaj ce pare desprins din romanele anilor '20.

De fapt, ambiguitatea asupra timpului se balanseaza pe linia subtire dintre mister incitant si nesiguranta frustranta. Daca te lasi luat de valul lecturii, ai considera ca te afli in America antebelica. Apoi elemente ale lumii moderne te aduc inapoi, spre contemporaneitate, dar niciodata nu poti fi sigur de decada. Eu, pentru linistea mea sufleteasca, am plasat actiunea undeva in anii '80 si am incercat sa ma pastrez acolo. Desi comportamentul personajelor, limbajul lor, vestimentatia lor, m-a facut sa ma lupt mult sa nu deviez.

Romanul este extrem de stufos si de bogat, dar se invarte in jurul a doua crime care schimba complet structura grupului de prieteni.

Crimele sadesc in sufletului cititorului o spaima greu de explicat. Probabil sentimentul incomod care te chinuie pe parcursul romanului este usurinta cu care oamenii pot faptui o crima, cum si cei mai (aparent) inofensivi pot sa asasineze cu sange rece.
Apoi suntem partasi la framantarea si temerile acestui grup de tineri inteligenti, vedem cum li se schimba perceptia asupra a tot ce ii inconjoara si groaza, mizeria, cosmarul ne cuprind si pe noi.

Personajele sunt destul de neglijent schitate, dar eu una nu m-am simtit afectata de acest aspect si nici nu am considerat ca as fi avut nevoie de tablouri mai clare. Liniile sumare care au schitat chipul personajelor au fost suficiente pentru a putea mai apoi fi umplute cu povestea plina de detalii. Aceasta ambiguitate mi-a permis si mie sa ma joc cu personajele, sa mi le imaginez si sa le construiesc pe parcursul lecturii in functie de actiune.

Istoria secreta este un roman pe care nu il poti lasa din mana. Si asta nu doar din cauza povestii politiste a doua crime, ci (mai ales!) din cauza fumului inecacios si lipicios care te cuprinde in timp ce o citesti. Si te face si pe tine sa fii atat de implicat in poveste incat sa simti toate acele negre sentimente incercate de personaje. Si (daca nu ar mai avea alte calitati), acest unic aspect este suficient pentru a-l transforma intr-un roman demn de citit.

Ssshhh! Dorm!

noreply@blogger.com (ama) — Wed, 22 Jul 2009 09:07:00 +0000

Am trecut printr-o perioada in care somnul imi era chinuit si ciuntit.

Ma culcam tarziu, cu groaza cuibarita in suflet la gandul zilei ce urmeaza. Apoi ma trezeam la 6.30 cel tarziu si plecam sa-mi achit datoria de a avea 3 saptamani de practica. Si inainte de asta, invatatul si examenele imi furau linistea somnului, caci ori de cate ori puneam capul pe perna ma apucau remuscari de lene si pierdere inutila a timpului pretios ce ar fi putut fi inchinat studiului.

Mi se rupea sufletul si bombaneam indelung pentru ca sunt mereu cea care se ridica prima din pat si sunt cea care trebuie sa se pregateasca intr-o casa cuprinsa de somn.

Dar de o saptamana am redescoperit dulceata somnului de dimineata.

Dintr-o ciudata pornire masochista imi pun ceasul sa sune la 7 fix.

Astfel incat, in fiecare dimineata, zorii zilei se coloreaza cu melodia asta:

Dar nu ma trezesc ci imi permit sa atipesc din nou si din nou, cu toropeala specifica somnului de dimineata. Ora care urmeaza pare astfel infinita, dulce si blanda. Nimic nu ma grabeste, nimic nu ma streseaza, ci ma incearca doar bucuria somnului prelungit.

*poza de aici