Din suflet si simtire

Cu drag, sa-ti fie bine!

noreply@blogger.com (sabina) — Mon, 14 Nov 2011 19:38:00 +0000

Un pantof verde sta in mijlocul camerei. Celalalt, dreptul, in piciorul tinerei care alearga nehotarata intre baie si sifonier.
Pe noptiera din stejar masiv suna enervant un telefon.
- Da Mara!
- Ba da' ce faci?
- Sunt machiata la un singur ochi, nu gasesc un pantof, am intarziat la sedinta, si nici dupa analize nu cred ca ajung! E urgent?
- Mergem diseara la concert?
- Eu cu un picior in groapa si tie de concert iti arde?
- Ce sa zic, ai vorbit ca sa nu taci!
- Ce m-as face fara sufletul tau sensibil?! Hai ca tre sa plec, pa!
- Bine, iau eu biletele in drum spre curatatorie.
- Bine, pa!

Intr-o bodega, undeva in centrul orasului, la o masa din lemn, scorojita de vreme, doua fete rad. Rad cu pofta, ca doi copii in fata une vate pe bat!
Cine priveste mai atent observa, insa, dare care se-ndoada in barba copilei blonde cu ochi albastri. O amestecatura magica de ras si plans!
De ce sa planga oare, faptura adorata?!
- Lasa ma, ca daca mor iti las tie cartile! De fapt, daca mor nu pot sa ti le mai las, dar iti spun acum, ca sa stii sa le iei!
Si izbucnesc intr-un ras zgomotos, starnind invidia celor cativa meseni meseni posomorati!
- Nu mori, ma! Ai vazut tu drac mort? Ce noroc sa am sa scap de tine?
- Ha ha! Ba, sa stii ca dintre toti, pe tine te-am iubit cel mai mult!
- Ba pe ma-ta!
- Mmm, tu si glumele tale! - si inca o jumatate de bere data peste cap
- Stiu! Si sa stii ca si eu te iubesc! Maxim de iubesc!
Din rasul de mai devreme totul capata o paloare sumbra! Ochii se umezesc, mainile se strang mai tare ca oricand, si nimeni nu poate intelege legatura asta, atat de stransa!
- Da' stii ce? Eu cred ca nu o sa mori! Nu ai cum sa ma lasi singura cu atatia nebuni!
- Mara...

Si noapte se transforma in zi, si nu mai ramane nimic din bodega de-aseara.
Pe aragaz sfaraie apa-n ibric, pentru cafea! Cu periuta de dinti uitata in gura, si cu ochii protapiti pe perete, nu poate uita ca a visat-o.
Unde sa fie oare, prietena ei cu ochi turbati? Cu parul negru, tuns bob, Mara nu mai e nicaieri.
Acelasi plans, pe care nu-l vede nimeni. E un plans de frustrare, un plans de dor, de neputinta.
Azi nu-si mai cauta nici pantofi asortai, nici sacoul cu doua randuri de nasuri. Azi arunca o pereche de blugi, si nelipsitii bascheti.

Deschide un mail si-ncepe sa scrie:
" Sa stii ca nu te-am uitat! Sa stii ca tot te iubesc! Sa stii ca... Ce sa mai stii?! Nu mai stii nimic! Doar ca mi-e dor de tine!
Cumva te-am judecat, si te judec in continuare pentru ca ai plecat. Am tendinta sa cred ca nu aveai nici un drept sa faci asta. Nu asa, fara sa spui nimic.
Si mi-e dor de tine, si oameni-mi spun ca sunt nebuna cand le povestesc despre tine. Dar toti conteaza prea putin.
Mi-as fi dorit sa fii aici, astazi! Nu pentru ca mi-e greu, nu pentru ca-s trista, nu pentru ca nu mai am prieteni! Pur si simplu pentru ca nu esi tu.
Am invatat atat de bine sa mi le ascund pe toate. Sa iert, sa uit, sa alung frustrarile, sa nu mai bag in seama tristetea, ce parca nici nu mai e prin preajma.
Mi-as fi dorit atat de mult sa fii aici, astazi. Acum cand rad, cand sunt vesela, cand visez, cand fac, cand dorintele nu mai sunt doar niste randuri asternute pe-o hartie. Astazi devin toate, pe rand realitate.
Si tu nu esti aici sa vezi toate astea!
Ma simt, cumva, datoare sa-ti platesc toate noptile alea in care am plans, si zilele in care am urlat la tine, sau alea in care am considera ca mi se cuvine sa fii aici!
Azi as vrea sa-ti rad, sa vezi ca imi este bine, si fericirea e peste tot.
Si stiu ca esti undeva, dar acolo unde esti tu, eu nu pot ajunge. Orice incercare de a te gasi esueaza lametabil. Pentru ca tu nu mi-ai intins nici o mana, nu mi-ai da nici un semn ca ai vrea sa te gasesc.
Le-ai lasat pe toate agatate intr-un crampei de trecut si un noian de aduceri aminte. Atat!
Ai plecat de parca nimic nu te-ar mai fi interesat, iar eu stiu ca nu-i asa. Eu stiu ca in toata lumea asta de egoisti si ipocriti tu esti unul dintre putinii oameni rataciti aici, pe pamant!
Ai plecat ianinte de toate. Inainte sa ma vezi razand, inainte sa vezi cum arata Vama mea, inainte sa stii cat te iubesc.
Si cand nu mai pot de dor, si-as face orice sa te gasesc, ma agat de gandul ca a trebuit sa fii aici cu un scop. Trebuia sa ma ajuti sa trec peste nenorocirile vremii, sa ma reinveti sa visez. Si pentru ca misiunea ta s-a incheiat, a trebuit sa pleci.
Iar alteori gandul asta nu e de ajuns. Ma cert cu Universul ca printre atatea minuni pe tine n-a stiut cum sa te faca sa ramai. Si nici eu...nici eu n-am stiut sa-l ajut.
Dintre noi doua, tu ai stiut sa ierti, eu nu! Iar asta te-a ajutat sa te desprinzi. Iertarea este de fapt o acceptare a trecutului, o asumare a tot ceea ce a fost si puterea de-a nu intoarce privirea. Or eu nu am stiut sa fac asta! Pe tine n-am stiut sa te iert! Si nu ma pot desprinde, si nici nu pot sa te uit.
E vina mea ca n-am stiut sa-ti multumesc, e vina ta ca ai plecat fara sa spui nimic!
Sunt fericita si rad asa cum nu m-ai vazut niciodata. In cele mai frumoase momente mi-as dori sa fii aici, dar pentru ca nu esti ma gandesc la tine, si orice implinire o impart, in gand, cu tine!
De spus nu-ti mai spun nimic. Dupa atatea taceri ale tale la orice incercare a mea de a-ti arata ca n-am uitat de tine, nu mai am curaj. Si le las pe toate asa cum sunt, si raman ca si pana acum, doar cu tine in gand, cel mai drag prieten al sufletului meu!
Sa-ti fie bine, amara mea!"

Si ce urmeaza, e de prisos de povestit!

De dincolo de ziduri

noreply@blogger.com (sabina) — Thu, 13 Oct 2011 16:45:00 +0000

Cu zambetul inclestat in tample, si ochii goi, ce nu-s ai ei, fetita plapanda mai cere o farama de timp, in vremea lor. A oamenilor buni ce stiu sa-i zambeasca, a batranilor blajini. Mai cere o farama de timp pe taramul cu soare, cu fluturi si migdale.
La portile cetatii pazesc doi calai inalti, acoperiti cu totul si-n maini tin lance ascutite.
Fetita, imbracata-n negru, atarna de mana batranei ce o taraste care poarta.
- Te rog buno, nu ma mai duce acolo!
- Miruna, trebuie sa pleci!
- Te rog, opreste-ma cu tine! Raman aici! Vorbesc eu cu Regele.
- Trebuie! Iar Regele nu-si pleaca ochii asupra unei copile asa de mici.
- Dar...
- Hai, grabeste-te, calaii ne asteapta.
Si din tot trupul mic se naste un vuiet si-un zbucium, si toata cetatea se zdruncina de plansul fetitei.
In barba batranei se-nnoada rauri de lacrimi, si peste tot la ferestre se vad oameni jelind.
Dar poarta-i aproape, iar in palatul mare Regele plange si el.
- Maiestate, fetita nu vrea sa plece!
- Ce spui tu, sluga?
- Maria ta, hai s-o oprim printre noi. Vom spune ca a murit.
- Macarie, nastem razboi cu oamenii daca se afla ca fata nu e moarta!
In vremea asta poarta se deschide, si batrana da drumul fetei. Calaii o infasca, si o pornesc asa, pe drumul spre Pamant.
Si fata plange, si cere indurare. Ii roaga sa o lase acolo, in mijlocul pustiului, si-or zice c-au mancat-o lupii.
Dar oameni hazi, calaii, uitati de Rege, nici nu aud suspinele copilei.
Batrana se intoarce, si-n drumul spre palat, se aseaza pe prispa unei case si plange infundat. Din tinda casei iese un sugar, mergand de-a busilea, si o priveste cu ochii mari si curiosi. Un alt copil, mai mare, de vreo 5 ani, asa, iese si el si se aseaza langa ea.
- Unde-i Miruna, buno?
- Miruna nu mai e! S-a dus!
- Adica s-a intors acolo? Si Regele?
- Ce sa stii tu?!
Calaii mergeau grabiti spre cea mai indepartata iesire din cetate. De aici, urma sa o ia ceilalti.
Dar copila nu se oprise din plans, si inca mai cerea indurare.
Stia deja ce o asteapta pe Pamant. Doar de acolo venise. Aceeasi oameni reci, aceleasi zile cu nori. Si toata viata s-a luptat sa scape de acolo. Si-acum, cand in sfarsit reusise, doi calai o duc cu forta inapoi.
Un munte de pustiu, un veac de singuratea, o imensitate de rau, si nici un zambet nicaieri. Nimic de bine. De maine isi va lua din nou in carca poverile de oameni mari, desi ea nu-i decat un biet copil.
A simtit mereu ca nu e de pe aceeasi planeta cu ei. Acolo de unde vine oamenii nu-s rai, nu mint, nu stiu sa faca rautati, or sa provoace suferinta. Intocmai ca in locul de unde pleaca acum.
Apropiindu-se de granita ce desparte cetatea de Pamant inima bubuie in piept, corpul tremura tot, si picioarele se impleticesc. Cu buzele vinetii de-atata durere si plans, fetita se scurge fara viata din mainile calailor, si cade secerata. Dar fara sa-ntoarca capul spre biata copila, acestia doi o ridica pe sus, si mai ca alearga, de parca abia asteapta sa scape de trupul micutei.
Si din tot gardul mic o poarta se deschide si-ndepartare se vede taramul de dincolo de cetate. Calaii o lasa aici, urmand sa vina altii s-o ridice.
Auzind cum poarta grea se inchide in urma ei, fetita revine la viata. Si plange, si implora. Zadarnici suferinti! Caci mana doctorului ei se-ntinde si-o ridica. De fel nu-i doctor, dar se imbrac-n alb, intocmai ca un inger, si-alina oameni in durere. Ce nu stie el acum e ca pe micuta n-o salveaza. Din contra! Caci durerea ii e mai mare acum decat atunci cand a plecat de pe Pamant.
- Sa nu spui nimanui unde ai fost, si nici ce ai vazut.
- Oricum n-o sa ma creada nimeni, asa ca... Dar nu m-as putea intoarce?
- Miruna, esti inca un copil, si nu pot cum sa-ti spun. E doar o lege a firii!
- O lege a firii ce ma chinuie pe dinauntru, si-mi mistuie tot sufletul.
- Esti numai un copil...ce stii tu oare de suferinti si alte doruri?!
- Tu nu-ntelegi! Acolo, pe Pamant, eu nu mai sunt de mult doar o copila. Dar tu n-ai cum sa stii. Cand voi pasi dincolo de acest taram tu n-ai sa ma mai vezi.
- Ba te-am vazut Miruna. Erai la fel de mica.
- Ah, ce sa stii tu? M-ai vazut atunci cand am murit intaia data. Tu oare nu-ntelegi ca Regele nu vrea ca tu sa vezi viata de pe Pamant. Ai suferi cat chin exista acolo. Si-apoi, nici n-ai mai vrea sa-ntorci oamenii de-aici, de la Cetate.
- Dar tu nu esti moarta. N-ai murit niciodata.
- Sa stii ca n-am murit. Am inviat! Si te implor acum, in ultima secunda, sa ma lasi aici. Te rog!
- Aici unde?! Tu nu-ngelegi ca doar te-ai ratacit? Acum te-ntorci acasa, caci ea nu e aici.
- Eu nu-nteleg... Ha! Ce sa stii tu, esti doar un inger!
In timpul asta, la Palat, batranul Rege se-aseaza pe un jilt inalt, jelind si intreband de oare n-a gresit.
- Macarie, crezi oare, ca ar fi bine ea sa ramana aici?
Dar fu-ntrerupt de biata batrana, ce intra schiopatand.
- E prea tarziu, Maria Ta! Calaii s-au intors la poarta, iar ea-i deja cu ingerul.
- In toti vecii, de cand ma aflu-aici nu s-a-ntamplat sa ma-ndoiesc de-un om. Si ea...atata suferinta in asa trup plapand.
- Maria Ta, ce facem cu Matei? Ca va-ntreba de ea! Acuma doarme, dar cand se va trezi?!
- Vom spune ca-i acasa, nu vreau sa-l mai mintim.
- Dar Maiestate, el nu mai stie ca-i viata pe Pamant. Si-ar insemna sa-i spunem toate, si ce cauta-aici. Sa-i spunem toti ultimii 5 ani de cand n-a mai plecat?
- Nu, ai dreptate! Atunci vom spune ca am facut-o inger, si c-am trimis-o sa cerceteze Dealul, de mana cu Gavril!
- Prea bine maiestate. Atunci ma duc, sa fiu acolo acolo cand se va trezi.
- Mergi!
Iar ingerul Gavril, in vremea asta, ducea cu el micuta fata, de parca nici n-ar auzi suspinele-i si jalea.

Despre iubiri

noreply@blogger.com (sabina) — Mon, 26 Sep 2011 17:12:00 +0000

E asa de greu sa iubesti o himera. E greu sa te trezesti in fiecare zi din vis.
Citeam undeva...ba nu! Vorbeam cu cineva. Sa zicem. Un cineva pe care nu-l cunosc. Sau poate mi-am imaginat... Ma rog, deviez.
Sa zicem ca vorbeam cu un strain. E mai bine asa.
Un strain care iubea o fata. Ca-n povesti! (si fata si iubirea) Si o iubea de mult timp. Intr-un fel cum n-am crezut ca un barbat poate iubi. Intr-un fel in care numai imaginatia unui om avid de iubire poate iubi. Da, da! Iubirea din imaginatia ta n-are nici o legatura cu iubirea aievea. Mai ales daca e...imposibila, ca sa nu-i zicem neimpartasita.
Imaginea unei iubiri proiectate s-ar putea sa-ti dea universul peste cap daca dai nas in nas cu ea.
Dar cum pot oare, sa-ti spun tie, straine, ca e totul o chestiune de imaginatie?
Povestea e asa: fiecare om e perceput intr-un fel de tine, diferit de cum il vad ceilalti. In conditiile in care il mai si iubesti, situatia se schimba dramatic. Ai capacitea de a vedea doar calitatile acolo unde toata lumea vede defecte. Ii contrazici pe toti cei care cred ca nu exista perfectiune, si-l arati cu degetul pe omul ala, pe care tu-l iubesti.
Dar atunci cand cestiunea nu e reciproca, gasesti tot felul de scuze, si cauti argumentele pentru care iubirea ta nu se consuma. Da, am zis bine! Scuze si argumente. Pentru ca daca tu iubesti omul, si omul te iubeste pe tine, nu e nimic fizic care sa va stea impotriva.
Stiu, iti suna a un fel de nemernicie din partea mea sa-mi dau cu parerea despre ce simti tu. Dar nu despre asta este vorba. Ci, cumva, daca vrei, despre fiecare in parte, la un moment dat.
Opt ani la rand, am iubit acelasi om. Nu m-a impiedicat in nici un fel sa ma indragostesc pe langa. Mi-am vazut de viata si de ale mele, cu el in suflet. Un prieten drag, un om frumos. Visam cum e sa fim impreuna, ce vesel ar fi totul cu el aici. Dar nu am fi stricat o prietenie frumoasa, eram departe, stiam prea multe, universul era impotriva noastra, si altele. Scuze si argumente.
Si intr-o zi s-a intamplat. Si-a fost frumos, si a fost bine. Minunile tin 3. Trei zile, trei saptamani, trei luni. Iubirea tine trei ani. La noi minunea a fost trei saptamani. Am lungit-o vreo doua luni, dar asta-i alta poveste.
Ce incerc sa-ti spun e altceva. Cand lucrurile nu functioneaza pe principiul vazut-placut-luat, e de rau. Ma rog, poate fi de bine, doar daca esti un personaj al lui Marc Levy. Daca ajungi sa-ti imaginezi iubirea cu un om, si intr-o zi se intampla, o sa trebuiasca sa-ti aduni sufletul facut bucati.
Ok, hai sa-ncep sa fiu coerenta, zic! Bun...
Tu o iubesti pentru ca: e frumoasa, arata bine pe tocuri, rade mult, traieste fiecare clipa, e delicata, e desteapta, citeste mult, e culta...e mimosa pudica, iar tie ti-ar placea sa ai grija de ea toata viata.
Ne-am inteles pana aici? Bun. Mai departe.
Se-ntampla intamplarea, si-ntr-o dimineata cu ea langa tine in pat. Dezbracata si nemachiata. Incet, incet printesa isi pierde din stralucire.
maine isi aduce un tricou (periuta de dinti deja i-ai cumparat-o tu), poimaine doua carti, si tot asa. Si iaca in doua luni v-ati mutat impreuna.
Si uite-asa, se duce toata minunea. Si ai s-o vezi si plangand, si trista, si nervoasa. Si cand arunca toate cartile si citeste reviste glossy, si cand in loc de teatru prefera un soap opera.
Si toate visele tale se duc pe apa sambetei, ca tu altfel ti le-ai imaginat pe toate.
Si nimic n-ar avea vreo importanta daca ea te-ar iubi la fel. Dar asa-i ca nu vrea sa stricati o prietenie frumoasa?!

noreply@blogger.com (sabina) — Fri, 16 Sep 2011 18:32:00 +0000

Ne asezam amandoi la masa veche, din cires rosu. Eu la un capat, tu la celalalt. Nu ne spunem nimic, dar privirile urla, incercand sa regaseasca o bucata mica din noi. Ma intrebi ce-am facut azi. Ochii imi sclipesc, si-ncerc sa leg o conversatie. Dar tu privesti in gol, si-mi raspunzi monosilabic. Urlu prin toti porii "unde esti?". Tu incerci sa mai gasesti o farama din copila care am fost ieri.
Brusc, ma opresc, si-ti zic sec: "maine plec". Te uiti la mine uluit, si pari ca nu intelegi nici un cuvant din cele doua.
- Unde?
- Oriunde.
- Dar te iubesc!
- Stiu. Si tocmai pentru ca ma iubesti ai uitat de mine. Ai inceput sa ma tratezi ca pe un bun deja castigat. Uiti ca sunt femeie si ca am nevoie in permanenta de gesturi de afectiune. Am nevoie sa ma cuceresti mereu.
- Dar te iubesc! - repeti deja obsedant. Noapte se scurge fara nici o secunda de somn, si-n mine se da o batalie. Cea mai crancena dintre toate. Stiu ca trebuie sa plec, si maine o sa o fac.
Timid, incerci sa ma iei in brate, dar simti cum ma infior si te retragi. Eu pe partea mea de pat, tu pe a ta. Plangem infundat, si niciunul n-are curajul sa recunoasca sfarsirea care se intampla in el.
E tarziu. E tarziu pentru tot. Sa-ti mai spun ca te iubesc, sa ma mai iei in brate.
Iubirea dintre noi n-a disparut, dar nu mai reusim sa o gasim. Am acoperit-o treptat cu rutina si obisnuinta, si alte asemenea nimicuri. De parca am fi avut tot dreptul sa fim aici. De parca ni s-ar fi cuvenit, ca unui soi de zeitai sau ceva, sa avem parte de o altfel de iubire, si sa fim unul langa altul pana la sfarsitul zilelor.
Si azi, iata-ne aici, mizeri si neajutorati. Niciunul dintre noi n-a anticipat momentul, dar era inevitabil.
Nu putem. N-avem cum sa stam aici in virtutea inertiei, de dragul zilelor trecute. In spate cu responsabilitatea deciziei, si cu un milion de ganduri, despre cum as putea sa-mi iau "la revedere", ma ridic din pat, si cu gesturi mecanice, iau pasta de dinti.
Dar tu ai stiut intotdeauna sa faci lucrurile usoare pentru mine. Si-mi strigi prin usa intredeschisa ca-n drumul spre birou te opresti la sala. Te mai intorci pe seara.
O sa lipsesti exact cat sa nu ne intersectam in bucatarie si cat sa-mi arunc in geamantanul vechi singurul raft din sifonier care-mi apartine!

À bientôt

noreply@blogger.com (sabina) — Tue, 13 Sep 2011 14:45:00 +0000

Nu poti sa vii si sa pleci cand ai tu chef. Nu poti sa dispari fara nici un cuvant. Nimic nu-ti da dreptul sa condami un om, prin tacere.
Incearca sa faci un exeritiu de imaginatie. De data asta, faci schimb de locuri cu celalalt. Si o sa fii tu cel care iubeste, cel care crede, cel care spera. Si intr-o zi te trezesti singur, in mijlocul tuturor.
Si nu e nici pe departe ceea ce ti-ai dorit. Cand te trezesti singur, in mijlocul tuturor, cand n-are cine-ti intinde o mana, cand nu ai cui sa zambesti. Abia atunci incepi sa crezi ca viata ta e doar un vis, din care, cu disperare, ti-ai dori sa te trezesti.
Si ce faci atunci? Nu faci nimic. Te asezi si dormi. Si ti-ai dori ca somnul sa se termine cand vei fi uitat de tot si de toate. Dar nu poti. Societatea si viteza cu care se petrec lucrurile nu-ti dau voie sa te opresti. Nu ai forta materiala si nici fizica sa fugi, sa te ascunzi, sa uiti. Nu esti singur imporiva tuturor. Esti singur si atat. Si ca sa eviti dramele, si mila, si cuvintele de complezenta, ce faci? Zambesti. Un zambet fals, pe care nu-l mai citeste nimeni.
Incerci sa-ti pui o armura, si sa mergi mai departe. Sa faci sa para ca totul e bine.
Si cand inevitabil cineva intreaba ce e cu fata asta, de cateva zile, cine raspunde i locul tau. "Nu doarme!" Si e bine. E bine ca lumea sa creada ca fata posomorata se datoreaza doar catorva nopti de nesomn. E bine ca nimeni nu vede mizeria in care te zbati, si nimicnicia pe care o simti.
Cand nu pui lacat pe toate usile si nu dai nimanui ragazul sa observe ce e dincolo de zid, iti acorzi tie timp. Si ragazul necesar sa cauti solutii, si variante, si metode sa iesi. Te aduni, tu pe tine, pentru ca nu stie nimeni sa lipeasca bucatile asa cum o faci tu.
Dar e o chestiune de timp pana cand toata lumea sa inteleaga ca nu e chiar totul cum vrei sa fie. Si tu nu-ti mai permiti sa nu-ti fie bine.
Si atat. Ca suna ceasul, si trebuie sa te ridici si sa abandonezi patul si pijamalele in care ai zacut bolnav de victimita.
Si tii capul sus incercand sa te comporti altfel decat simti, ca oamenii sa nu vada decat zambet, si cel mult o fata obosita.
Si o sa fie bine, stii. E doar o chestiune de timp.

Jocuri de cuvinte

noreply@blogger.com (sabina) — Fri, 26 Aug 2011 07:45:00 +0000

Eu nu mai stiu ce sa-ti mai spun. De fapt, nu mai am ce sa spun, asa ca tac!
Si nici tu nu-mi mai spui nimic. Pentru ca nici tu nu mai ai ce.
Mai stiu ca, din cand in cand, in vis, ne plimbam tinandu-ne de mana, pe malul stancos al unei mari frumoase, si, ce sa vezi, nu ne spunem nimic. Pentru ca nu mai avem ce.
Si te intreb straine, sunt suficiente oare strangerile de mana? Inlocuiesc zambetele toate cuvintele de mai 'nainte? Eu nu stiu se sa zic. Pentru ca nu mai am nimic de spus.
Ce-i spui unui prieten care pleaca pur si simplu? Ce-i spui unei iubiri care se pierde undeva pe drum, transformata in fum? Ce-i spui unui parinte pe care l-ai injurat, chiar si in gand, sau ce-i spui unui frate pe care l-ai mintit? Nu-i spui nimic. Pentru ca nu mai ai ce.

Poate in universul tau, ingradit de niste ziduri groase, imaginare, de altfel, nu mai ai nimic de spus. Si universul tau a fost si al meu la un moment dat. O bula, in care am trait ani in sir, convinsa ca locul meu nu e in epoca asta. Si toti oamenii imi erau cumva inferiori, si parca nimeni nu stia sa aprecieze frumusetea lumii, mai bine ca mine. Si de fapt, eu eram singura care nu vedea frumusetea lumii in care traia. Pentru ca-mi ingardisem universul in coperti groase, de carti vechi, mirosind a anticariat. Stiam ca fericirea suprema sta doar acolo, si-n devotamentul total pentru un sigur prieten.
In lumea ta poate nu mai e nimic de spus. Dar lumea mea s-a schimbat.
Am iesit din bula, si am inspirat adanc, cu teama ca lumea de afara m-ar putea strivi. Dra nu a fost asa. Pentru ca in lumea mea de acum sunt multe de zis. Si strangerile de mana si zambetele goale au fost inlocuite de cuvinte. Multe si frumoase. In lumea mea sunt multe de spus. Eu stiu sa-mi cer scuze, stiu sa spun "te iubesc", stiu sa acord sansa celor care la un moment dat imi pareau inferiori, datorita statutului si perfectiunii imaginate de universul de-atunci.
Si acum stiu ca a fost o alegere buna sa fac pasul, sa ies din bula, sa ma amestec cu lumea. Sa traiesc printre oameni, sa-mi fac prieteni noi, sa-mi recunosc greselile, si sa zambesc nu e chiar asa rau.
Si atunci cand tu zambesti si nu mai spui nimic, pentru ca nu mai ai ce sa spui, eu ma impletesc intr-un joc vesel de cuvinte, frumoase toate, si-n culori.

Ping-pong intre ganduri

noreply@blogger.com (sabina) — Wed, 24 Aug 2011 18:10:00 +0000

- In legatura cu personaja ta de pe Matei Voievod: ba eu cred ca e umana pentru ca altfel n-ar durea-o si nu i-ar mai pasa. Vei sapune ca nu-i pasa dar nu e adevarat pentru ca asta e un comportament de om razvratit, si unui om razvratit ii pasa. Deci e umana doar ca are o mica problema de lasitate si un spectru prea restrans de cunostinte parca toate alese dupa acelasi tipar, un tipar nasol si care nu i se potriveste. Sau poate ca pur si simplu nu se uita in directia in care trebuie. Daca apare cineva in viata ei altfel decat tiparul cu care s-a obisnuit nu inseamna ca-i stricat, nu inseamna ca incearca sa o schimbe, ci pur si simplu e din alta lume si poate, asa cum si tu spuneai ca nu-i nimic intamplator, a aparut tocmai sa o faca sa priveasca intr-o directie diferita, nu neaparat una mai buna dar nici una mai nasoala, ci alta. Orice schimbare in final are ceva bun in ea. A mintit??? tu de cate ori n ai facuta-o si o vei face??? Te face sa tresari??? Te simti femeie sau te face sa ti doresti sa devii?? Te face sa-ti urasti partea aia inumana si tare??? O stie si vrea s-o distruga ca sa poata ajunge la tine???
Daca ai fi umana l-ai vrea inapoi langa tine??? Daca e da la toate si cu toate astea i-ai dat flit, ITI MERITI SINGURATATEA SI INUMANIZAREA SI SECUL in care simti ca te afli. Si nu, nu e umilinta daca incerci sa-l aduci inapoi, atata timp cat esti sigura ca asta iti doresti. Si cred ca merita pentru ca da, in orice circumstanta si oricum ai da-o, e mai bine pentru orice femeie sa fie femeie, decat fatala sau...penala.
Iar o femeie este femeie doar, decat si datorita unui barbat ... Am zis UN barbat!!! Asa ca baga-i mintile in cap fetei aleia, ca n-are dreptate. Explica-i ca a trecut de varsta in care era amuzant si misto sa fie Drama Queen, si-i statea bine, dar acum nu se mai poarta. Revine moda clasic. Si clasic, de fapt, nu s-a demodat niciodata, pentru ca e simplu, frumos si functioneaza. Se poarta nu diva, nu penala, nu dramatica, nu gospodina, nu femeia independenta, ci femeia... Cam asta... In rest sa ai o saptamana placuta!

- Te-am cautat. Te-am cautat mult.
O saptamana usoara si tie!
...
Mda... poate n-a fost cea mai buna reactie, dar e singurul lucru pe care-l poate scoate un om abia trezit din somn. Si-n plus, dupa o absenta de un an jumate.
Habar n-am ce te-a intrigat atat de tare la personajul din Matei Voievod, dar sa stii ca nu pot sa-i transmit nimic. E doar un personaj de poveste. Poate vreodata a fost despre mine, dar nu mai e demult. Cum multe din povestile de acolo nu mai sunt. Asa cum nici eu nu mai sunt cea de demult. Am incetat sa mai consum energie si nervi pe lucruri inutile, pe oameni, si pe orice altceva imi poate face rau la un moment dat. Ma rog, ma lungesc, si nu e cazul.
Cat despre ce se poarta, sunt de acord, cu o singura completare. Mai important decat sa fii femeie, mi se pare sa fii tu insati. Or sa fie putini cei care accepta, dar restul nu merita efortul de a intra cu bocancii in viata lor, sau de a te milogi in fata usilor inchise.
I rest my case: The Drama Queen, no longer here.
Inca o data, o saptamana usoara!

- Sunt absolut si total de acord cu tine. Nu e vorba ca m-a intrigat neaparat, ci pur si simplu e tiparul pe care-l vad la orice femela, indiferent de varsta, de statul social sau profesional. E o idee, o stare si o mentalitate generala... E obositor si groaznic.
De obicei creai personaje originale si iesite din tipar. Cand ai creat-o era intr-adevar inca o raritate, doar ca acum e una dintre cele multe. Ar putea sa faca si ea ceva nebunesc, sa fie altfel. Am zis si eu asa ca un simplu cititor. Doar atat... Nu incercam nici sa ma bag neaparat in seama, nici sa-mi fac vreo intrare, nici nimic, deci nu e cazul sa-mi explici sau sa-mi reprosezi ceva. Daca poti, ia faptul in sine ca atare, si atat. Nu-ti mai urez nimic de data asta ca devin plastica si cordiala.

- Nu mi-am schimbat niciodata personajele in functie de preferintele cititorilor.
Poate ca asta e riscul cand creezi personaje din varful pixului. Cand te hotarasti sa iesi din balonul tau, si sa te amesteci cu toata lumea, cand ajungi sa crezi ca trebuie sa faci parte din oameni. Cam atunci incetezi sa creezi personaje originale (sau cel putin nu toate), pentru ca inspiratia isi gaseste radacinile in clisee, in cotidian si in rutina.
Cat despre intrarea ta sau reprosuri, nu zic nimic. Ca sa-ti respect decizia, de a nu deveni cordiale, si ca sa nu depasim linia "simplu cititor" - scriitor.

- Nu-ti spuneam, Sabina, sa schimbi ceva. Imi dadeam si eu pur si simplu cu parerea, ca tot romanul, atat. Nu intentionam sa starnesc si sa dezvolt o intreaga dezbatere pe tema asta, tocmai de aceea nu am comentat direct pe blog. Imi cer scuze, n-o sa se mai repete.

- Am crezut ca atunci cand ai spus ca"ar putea sa faca si ea ceva nebunesc, sa fie altfel", iti exprimai dorinta de a schimba ceva la ea. Mea culpa!
Si sa stii ca dezbaterile sunt bune, constructive. Iar mie imi plac oamenii cu pareri diferite de ale mele. Ce nu e ok e sa-ti cer scuze ca ai curajul sa-ti exprimi parerile. Nu-ti mai cere. Zi ce crezi, fii tu altfel, iesi din tipar!

- Bine.

- Super!

- Si acum trecem si la monosilabice, apoi la intejectii, si gata
iar liniste.

- Ar mai fi emoticoanele, si dupa aia mai gasesc, daca e cazul.

...

Si s-a facut liniste, si n-a mai fost cazul!

noreply@blogger.com (sabina) — Mon, 22 Aug 2011 17:57:00 +0000

E dimineata, inca o zi de luni. Iti tarasti cu greu picioarele pana la baie, cu gesturi mecanice te speli pe dinti, iti arunci un strat de blush in obraji, si pleci.
Aceeasi rutina din fiecare zi, 5 zile pe saptamana. Iti pui castile si asculti obsedant o melodie. Ceva despre vise si zbor. Deodata, visul se intrerupe cu un e-mail. "You have a new message from..." . Mai citesti odata sa te convingi. Scoti o casca, in speranta ca zgomotul metroului iti va confirm ca te-ai dat de mult jos din pat. Chiar e de la. Ceva legat de o strada si de o femeie. De importanta femeii sa fie femeie. Ma rog. Nu prea stii cum sa reactionezi, asa ca dai un sign out.
In timp ce-ti cauti cuvintele in amalgamul de ganduri, iti dai seama ca te-ai maturizat, ca nu mai esti nimic din copilul fraier care se daruieste unei singure prietenii, considerand asta altadataa un soi de devotament, sau ceva. Si stii exact unde ai gresit, si ce-ai fi putut face altfel. Dar vremea regretelor a trecut. Ar fi patetic sa reactionezi in fata unui mail, pe care il astepti de un an jumate, asemeni unui copil in fata unui magazin de dulciuri.
Da, inca te doare, da, inca iubesti. Ai fi ipocrit sa nu recunosti insemnatatea celui mai frumos prieten. Da, da. In ciuda a toate, pentru tine prietenia n-a murit niciodata. Si ti-ai adus aminte frumos, si toate cuvintele au fost de bine. Si cand, la o masa la L'historia, Cretis te-a intrebat daca mai iubesti, ai zis ca da, fara sa eziti. Si-ai plans.
A ramas mereu acelasi inel in forma de fluture, batut in pietricele mici, aceeasi ochi de gheisa, si promisiunea pe care o mai crezi si azi. Ca ochii de gheisa nu te vor privi mereu, insa vor fi acolo de fiecare data cand vei avea nevoie. Oricat de copilaresc ar suna, multa vreme te-ai agatat de promisiunea asta ca sa nu te prabusesti. Si o mai faci si acum din cand in cand.
Dar deviezi, si lamentarile nu mai sunt de ceva vreme din ale tale.
Si ca sa simplifici lucrurile, asa cum obisnuiesti de la un timp, dai send la un mesaj, sign out, si mergi mai departe. Si-ncerci sa nu plangi.
Am trait atatea reveniri si-aceleasi inceputuri, incat cred c-ar fi stupid sa-mi mai faca rau.

noreply@blogger.com (sabina) — Wed, 17 Aug 2011 18:15:00 +0000

Acelasi Matei Voievod, 6. Aceeasi casa cu platani, acelasi dulap ticsit cu peruci si masti.
Aceeasi femeie fatala, fumeaza incet, in mijlocul patului. In rest nimic, decat pustiu si goliciune. O rama goala zace pe coltul biroului. Telefonul suna, de vreo ora neintrerupt, pe noptiera. Acelasi barbat cu ochii verzi, indragostit pana peste cap de ea, apare si dispare.
Acul il iubeste si ea, sau crede ca. Dar scutul de autoaparare, extrem de sensibil, se activeaza imediat. Asa ca la primul semn de intrebare se retrage.
A trecut prea multa vreme sa ajunga aici. Au fost prea multe suferinte, prea multe lupte cu trecutul ca sa-si permita luxul de a-si calca sufletul in picioare, inca o data. E prea mult si nu mai are puterea sa de restart.
Drept urmare, acum vreo luna si-a incheiat socotelile cu el. El inca nu intelege de ce.
As inclina sa cred ca e vina ei, ca nu se poate implica, ca e prea egoita. Si totusi, de atatea ori i-a spus ca o sa plece. "Sa nu te mire ca intr-o dimineata n-o sa ma mai gasesti!" O data, de doua ori, pana cand, intr-o zi, a plecat.
Si el tot incearca sa o aduca inapoi, de parca n-ar sti ca e vina lui. De parca niciodata n-a auzit ce i-a spus.
Dar ei ii e bine acum.
A crezut, si s-a indragostit... Dar azi, isi va scoate din dulap peruca blonda, si bicicleta siclam din balcon, si va redeveni aceeasi ea, de dinainte de el. Femeia fatala care suceste minti si frange inimi. Deschide larg geamurile dormitorului, si inspira adanc.
Blugii stramti, care abia acopera fundul perfect, tricoul si baschetii turqoise, aceeasi ochelari Police, si bicicleta.
Usor, spre Piata Aviatorilor. De-acolo, aiurea, pe stradute.
Pe Radu Beller, in fata unei case de caramida, un motor sta parcat in mijlocul drumului. Ea incearca sa-si croiasca drum printre motor si motociclist, dar bicicleta, nescoasa de prea mult timp, nu e in stare sa tina traiectoria, si cade. Parul ravasit, genunchii zdreliti si tricoul murdar.
El intinde o mana sa o ajute, dar ea il refuza politicos. Se ridica singura, arunca jumatate de sticla de apa pe rana, ridica bicicleta si pleaca.
In spate, motociclistul ramane uimit si balmajeste niste scuze.
La prima intersectie aude langa ea huruitul motorului. Coteste brusc stanga, si zambeste sadic.
Incepe vanatoarea, iar fraierul care poarta casca are senzatia ca el e vanatorul. Fara sa-si dea seama ca in cateva ceasuri va sfarsi intr-un dormitor de la etajul 1 al unei case vechi, incolatit printre cearceafuri din matase bleumarin, ca o caprioara dezorientata, in bataia pustii.

Cronica unui sfarsit

noreply@blogger.com (sabina) — Wed, 10 Aug 2011 10:48:00 +0000

Demult!
Nu foarte demult, intr-un training despre alphaleadership, spunea Dan Luca sa nu lasi "bucle" deschise. Discutia era in continuarea celei despre boala numita "victimita". In fine. Ideea e ca e bine sa inchizi toate "buclele".
E bine pentru tine, pentru sufletul tau, pentru sanatatea ta mintala, dar e bine si pentru binele celorlalti.
Stii ca, daca nu inchizi "bucla" atunci cand trebuie, intr-o zi, chiar si mai tarziu, va trebui sa te intorci si sa o inchizi. Si o sa pierzi timp si energie, si o sa-ti faca atata rau, aproape mai rau ca atunci cand s-a intamplat. Vei fi nevoit sa retraiesti exact ce s-a intamplat atunci, ca sa poti gasi capetele, sa le unesti, iar "bucla" sa se inchida!
Sunt de fel o fatalista convinsa! Toate lucrurile se intampla cu un scop, si intr-o zi iti vei da seama de ce a fost nevoie sa fie asa, si nu altfel!
Dar la un moment dat se intampla un lucru extrem de ciudat, ca un fel de furtuna, si cu un scrasnet fantastic se deschide usa de la dulapul cu fantome, zavorata de altfel cu zeci de lacate. Se izbeste de perete si tu ramai prost, si nu intelegi cand, si mai ales de unde dracu' s-au strans atatea.
Poate din atatea fugi? Stii ca, de cele mai multe ori, preferi sa fugi, decat sa stai acolo si sa-ti zdrelesti sufletul punand capat! Si uite asa, in ritmul asta ti s-a adunat un dulap de fantome, fiecare fiind o "bucla" neinchisa.

M-am oprit undeva pe drum, dintr-un suis continuu ce se intampla de ceva vreme. M-am oprit acolo unde l-am regasit pe un el. Un el, nu foarte diferit de un altul, aveam sa descopar mai tarziu. Si intr-o zi s-a intamplat. A devenit un acel altul, incapabil sa fie sincer, sa-si asume faptele si vorbele. Acelasi el care ieri se arunca cu ochii inchisi in vorbe de dor si zeci de altele, s-a ascuns in spatele unui neraspuns la telefon si minciuni pe care am ales sa le cred. De ce? Pentru ca e greu sa accepti. E greu sa rostesti concluziile unui sfarsit, pentru ca astfel iti asumi acest sfarsit, il recunosti in fata lumii, si e greu sa mai renunti la el.
Sfarsitul intre un eu si un el se intamplase de mult. Atunci cand a incetat sa-si doreasca, cand telefoanele au inceput sa fie uitate acasa, cand locul meu n-a mai fost acolo.
Intr-o sambata seaca, la cateva sute de km departare, m-a asteptat cu o privire rece si cu bratele moi. Si atunci am simtit ca s-a terminat. Dar, asa cum spuneam, sfarsiturile dor. Iar eu atunci n-am putut sa-mi iau in carca responsabilitatea plecarii. Si mi-am macinat gandurile vreo 200 km, intr-un rapid, intr-o luni dimineata, inapoi spre Bucuresti. Stiu ca ploua, si am simtit cu toata fiinta ca s-a sfarsit tot!
Am revenit la locul meu, si m-am intors la ale mele, ignorand bucata de suflet ramasa acolo. Si de atunci, in fiecare zi am cautat motive sa ma convinga sa plec, sa-mi dea forta sa pot sa ma desprind.
Si ma opresc aici, pentru ca lamentarea mea cu privire la el nu-si are locul in momentul asta din viata mea, si nici aici.
Ieri m-am trezit cu dorinta surda de a inchide "bucla". Pe el. Si am facut-o! Sec, in nu foarte multe cuvinte, spunandu-i in mare de ce asa, si nu altfel.
N-a inteles nimic. Si nici nu ma obosesc sa-i mai explic.
E o decizie radicala, dar asa stiu eu sa fac lucrurile. Definitiv. Fara porti lasate intredeschise, fara urme de speranta, fara nici un "poate ca intr-o zi".

Si-am sa ma asez in dreptul unui zid sa arunce cu pietre in mine ceilalti, care spun ca sunt copil si ca oamenii maturi nu reacioneaza asa. Dar am argumente solide, si ma cunosc. Daca nu as fi facut-o acum, definitiv, bucla ar fi ramas deschisa si intr-o zi m-as fi intors la el, uitand atata amar, cu gust de fiere. Si mie imi face bine sa stiu ca am mai scos definitiv din dulap o fantoma, care n-o sa-mi mai faca rau niciodata!

noreply@blogger.com (sabina) — Sat, 23 Jul 2011 20:35:00 +0000

Inca o data, vorbim de casa veche din Matei Voievod, 6. Inca o data femeia fatala se straduieste sa fie altceva.
Mutam actiunea sus, pe terasa, si mai tarziu pe chei.
Ultima gura de ness, scrumiera plina la refuz, si bomboniera ticsita cu amandine. Filtrul ultimei tigari strivite pastreaza un contur perfect, caffe au lait.
Botinele negre, blugii mulati pe fundul din ce in ce mai perfect, o esarfa albastra, geaca din piele si ochelarii Police.
Femeia fatala iese in strada.
Zgomotul tocurilor intoarce capete, impactul vizual e devastator.
Sambata la pranz orasul geme de oameni si masini. De-a lungul cheiului, in sus si-n jos, se tot plimba de vreo doua ore. Castile-n urechi, ochelarii neclintiti si bretonul ravasit de vant. Habar n-are ce face sau unde s-ar duce. Ar putea sa-l sune. O partida de sex, in miezul unei sambete de Martie ar revigora-o. Dar n-ar trezi-o la viata, asa ca ce rost are?
Gata cu incercarile sa redevina umana, gata cu scormonirile dupa sentimente. A obosit sa fie fata buna.
Odata si-odata trebuie sa accepte ca nu mai este aceeasi de acum cativa ani.
Masca si atitudinea pe care a acceptat sa le imbrace sunt, poate, definitive.
E imposibil sa mai crezi ca vreodata va mai putea fi altfel decat acum.
A renegat copilul din ea, sufletul a murit, zambetul a inghetat.
Si n-ai de ce sa-i ceri sa fie altfel. Pentru ca a vrut. A avut milioane de vise, a iubit cu tot sufletul. Si atat. Oamenii au dat gres de fiecare data. Poate tocmai pentru ca i-a iubit prea mult. Acum i-a ramas un suflet mort, un zambet de gheata si o privire seaca.
El de ce incearca sa o schimbe? Vrea sa o umanizeze, iar ei nu-i trebuie asta. Ea nici sa planga nu mai stie. Postura in care se afla e multumitoare. Un zambet vesnic acolo si o atitudine ca asta le convine. Ei nu mai pun intrebari de complezenta, ea nu trebuie sa marturiseasca. E bine asa.
In rest, trecutul e ascuns bine intr-un dulap, iar amintirile, ce revin cand si cand, reprimate repede. Cand e mai crancen, il suna pe el. Si azi...s-a indragostit. Tocmai de ea. Sunt atatea femei care cred in ideea de doi, si el s-a oprit la ea. Ea, care a incetat sa mai iubesca, sa indrazneasca sa spere, sa viseze sau sa vrea.
Nimic nu e al ei. Doar teatrul asta, de fiecare zi. In rest nimic.
Si totusi, societatea n-o sa-i accepte statutul de acum si n-o sa-i permita sa ramana asa.
Iar inima e facuta bucati, si tot ce urmeaza e doar compromis.

Poveste cu uitare

noreply@blogger.com (sabina) — Wed, 20 Jul 2011 07:43:00 +0000

Nu exista uitare! Exista memorie selectiva, exista ignorare, exista sertarul cu intuneric, cufarul cu amintiri frumoase, si dulapul cu fantome. Dar nu exista uitare. Si ma refer doar la lucrurile cu adevarat importante din viata ta! Pentru cele marunte, da, cu siguranta exista si uitarea. Dar intamplarile, oamenii, lucrurile si toate cele care-ti marcheaza existenta nu le uiti niciodata.
Eu nu am uitat primul doi la fizica, primul sarut, prima tigara. Nici prima dragoste. Si nici toate cele rele care s-au intamplat.
N-am uitat primul om pe care l-am iubit cu adevarat, si care murit intr-un stupid accident de masina. Daca ar fi existat uitare nu as fi pastrat ascunsa o poza cu noi, din vremurile bune, in care faceam schita pentru casa noastra cu magnolii. Undeva, intr-un colt al sufletului meu, stiu ca a fost sufletul meu pereche, si ca intr-o viata urmatoare il voi regasi. Pentru el si amintirile noastre nu exista uitare.
Apoi, mi-am secatuit sufletul intr-o iubire in care numai eu am dat, si am sperat prea multe. Apoi a urmat o lupta ce a tinut ani de zile, in care am ridicat ziduri, si le-am daramat doar pentru a le ridica din nou. N-a fost nimeni acolo in noptile in care am plans ghemuita intr-un colt, incercand sa-mi gasesc drumul, certandu-ma ca sunt atat de fraiera, si repetandu-mi obsedant ca sunt un om puternic care poate trece peste. Si am trecut, dar n-am uitat niciodata. Si din cand in cand, ma intorc acolo. Nu stiu de ce. Dar suferinat rememorarii imi da un suflu nou, si imi revigoreaza toate puterile.
O prietenie pe care am pierdut-o din prostie. De fapt, nici macar n-am pierdut-o. A disparut undeva, si eu am incetat sa o caut. Si este un om atat de frumos. Cel mai frumos pe care l-am intalnit in toata viata asta de aici. Ma mint ca am intalnit-o cu un scop, pe care dupa ce si l-a indeplinit, a plecat. Dar asta nu am face sa uit. Si as fi prea ipocrita sa nu recunosc ca mi se topeste sufletul de dor cand ma gandesc la ea. O chem tacut in noptile in care sunt singura si nu ma vede nimeni plangad, o chem cand sunt fericita, pentru ca as vrea sa ma vada si altfel. Sa se bucure de zambetele mele, asa cum mi-a sters lacrimile. Dar ea a ales sa plece, iar eu simt ca nu mai pot face nimic sa o aduc inapoi. Visez uneori ca merg pe un camp ars de soare, cu talpile goale, si nu ma doare nimic. Pentru ca la sfarsitul drumului am s-o gasesc, asa cum o stiu. Cu ochii turbati, cu zambetul sincer si cu maile calde!
Unde esti? Unde te-ai ascuns de lume si de mine? Imi simti vreodata disperarea cu care te chem inapoi? Ai vrea sa te intorci? Ti-ai dori sa am curajul sa intorc lumea pe dos, doar ca sa te gasesc? Mara, unde esti? In ce esarfa ai infasurat prietenia noastra? Si de ce nu te gasesc intr-un oras atat de mic, in care regasesc toti oamenii pe care nu mi-i doresc?
Nu exista sa uiti. Maine as vrea sa gasesc omul care-mi poate spune sincer si deschis ca exista. De ce spune ca exista? Ce a uitat? Si atunci o sa-mi povesteasca exact ce a uitat. Am sa tac, am sa-i zambesc, si am sa-l las sa se gandeasca inca o data. Cum poti sa spui ca ai uitat, cand de fapt iti amintesti exact ce-ai uitat?!
Din cand in cand, ies fantome din dulap cu care sunt nevoita sa duc un razboi crancen.
Nu am uitat nici de unii dintre ei care au plecat razand la bratul unei alte femei. Nici de vremea cand zidurile au atins apogeul si l-am facut pe un alt el sa planga pe scarile din fata blocului meu.
Nici florile pe care mi le-a adus in fiecare zi, pana cand, in ultima seara, i-am lasat buchetul pe bancheta din spate, si am coborat in mijlocul strazii. Fara sa-i zic nimic.
Pe el crezusem ca l-am uitat. Sau cel putin ca l-am inchis bine in sertarul cu aduceri aminte. Si iata, ca dupa atatia ani, am retrait, cu o intensitate si mai mare, tot ce-am simtit demult. Si dintr-o data, a plecat. Fara nici o explicatie care sa ma faca sa inteleg. Doar vorbe pe care i le spusesem si eu inainte, dar pe care le-a negat mereu. Pana intr-o zi, cand m-a asezat lipita de un zid, si tocmai ca un jongler priceput, a inceput sa arunce cutite. Cel mai aprig dintre ele m-a tintuit in suflet. Si a ramas acolo.
M-am adunat repede, m-am remontat si am luat-o de la capat. Cu resemnari, cu intrebari fara raspuns, cu "ce-ar fi fost daca-uri". Din cand in cand, cand fac o miscare necontrolata simt cutitul din inima. Si poate mai plang un pic, si poate imi pare rau, dar o iau ca atare. Pentru ca nu mai am ce face. El s-a inchis in coltul lui, si pentru mine nu mai e loc. Dar nu l-am uitat niciodata.
Si astea nu sunt toate lucrurile pe care nu le-am uitat. Dar nu am aici nici spatiul, si nici puterea de a deschide toate usile si sertarele sufletului incarcat cu de toate.
In fiecare zi intalnesc si pierd oameni frumosi. De unii imi pare rau, de altii ma bucur ca i-am cunoscut si adun doar ce am invatat de la ei.
Dar nu exista sa uiti.
Nu am uitat momentul in care mi-am reintalnit prietena de o viata, dupa cativa ani in care pierdusem orice legatura. Si n-am uitat, de-atunci, sa-i spun de cate ori am ocazia, cat o iubesc si ce mult inseamna, pentru mine, prietenia unui om asa frumos.
Ma intreb uneori daca ar fi fost mai bine sa uit toate de mai sus si multe altele. Poate nu as fi suferit atat. Dar atunci, cu siguranta, n-as mai fi fost eu cea de azi. Fiecare neuitare isi are locul ei in bucata mea de suflet, si ma ajuta fiecare altfel. Toate neuitarile la un loc ma ajuta sa fiu sincera, chiar si atunci cand sunt singura, in coltul meu de intuneric.
Rememorarea asta o sa-mi mai aduca o mustrare ca sunt prea sincera si prea deschisa, si ca permit prea usor oamenilor sa vada dincolo de ziduri. Dar nu stiu sa fiu altfel. Sunt un om care simte cu toata fiinta, sau nu simte deloc. Iar din cand in cand imi vine sa mai scot doua caramizi din zid si sa le permit curiosilor sa priveasca sufletul asa cum e el, cu toate neuitarile ce zac in el.
Tu ce ai uitat?

Sfarsiri

noreply@blogger.com (sabina) — Tue, 05 Jul 2011 12:47:00 +0000

Din sufletul din nori de praf ramase doar o pulbere de stele.
Dintr-o suflare grea de plumb, muri un fluture, in graba. Si cand intoarse fata catre el nu mai simti nici un regret. Nici dor, nici parere de rau, nici macar un strop de indoiala. Dar el se inalta pe varfuri si rupse o stea din noianul ei de aduceri aminte. I-o aseza in par, iar ea capata o stralucire stravezie! Ii spuse ca o iubeste. Ochii, de verde turbat, fac nota discordanta cu tot ce e in rest. Seci si goi, de parca toata suflarea s-ar fi scurs, si n-a mai lasat nici o urma de viata. Ea se uita sec, in alta parte, ca si cum nici nu l-ar fi simtit in preajma, daramite sa-l fi vazut.
Si in zadar el alese cea mai frumoasa dintre stele si se juca in parul ei, cum n-o mai facuse inainte.
Un altul, la capatul strazii, o privea lung, c-un dor nemarginit in gene. Intr-o clipire, se smulse din stransoarea celui ce spunea ca o iubeste, si alerga spre celalalt.
Si nu mai simtea nici o bataie de aripa, nici gustul dulce al polenului de-odinioara. Nimic nu-i mai aducea aminte de fluturele care fusese odata. Simtea un suflet sec, si un vant rece strabatandu-i toate maruntaiele.
Iar celalalt nu avea nimic in comun cu printul din povesti. Si nici ea nu mai era o Ileana Cosanzeana. Rochia din borangic alb, lunga pana la pamant, se rupse de mult, dar nici el nu tinea in mana vreo stea.
Mergeau agale, pe strazi inguste, aproape ca doi straini. Din cand in cand se luau in brate, sau se pupau, timid.
Intre ei, ziduri peste ziduri, zidite peste alte ziduri, si doar undeva dedesubt, bine ascunse, zvancnesc sufletele sangerande.
Ea nu e aproape nimic din lista lui lunga cu trasaturi necesare, si nici el nu pare rupt din visele ei. Dar poate e mai bine asa.
Si nu-i construieste nici vise, nici sperante, nici povesti care nu se sfarsesc niciodata. Singurul sentiment pe care i-l induce e doar o siguranta. Si nu o siguranta ca va fi si maine, ci doar ca sufletul ei e in siguranta. Pare ca nici nu va incerca vreodata sa darame zidurile de peste ziduri pentu a ajunge la suflet. Si intr-un fel e mai bine asa!
Ce sentiment are el langa ea? Nu stie, si nici nu tine cu tot dinadinsul sa afle! Stie doar ca ii e indiferent daca e ea, sau alta! I-a spus-o el, intr-o doara, candva!
Si-n timp ce se plimba, intr-o seara cumva rece, de vara, un fluture i se aseaza pe umar. Intoarce capul, si-n capatul strazii il vede pe el, care i-a frant aripile, si-a preschimbat-o din fluture in om.
In colturile ochilor se intrezaresc doar riduri si cateva lacrimi, seci si ele. Nici o sclipire, nici o culoare, nici o bataie de aripi. Doar un gand, in care il roaga sa redevina acel el de mai-nainte, un strain pe care nu l-a intalnit niciodata, pe care nu l-a iubit in nici un fel! Vrea doar sa plece din cufarul ei cu oameni frumosi!
Si e la indemana celuilalt, cumva strain de ea, sa-i redea macar o bucata din sciliprea de ieri.
Asta doar daca maine nu se va fi transformat si el intr-un simplu ucigas de fluturi.

"Fulgii de cenușă pluteau în aerul fierbinte ca într-o scenă tăcută de balet lent și mortal. Își aminteau că au fost odată aripi. Aripi colorate și fine, atât de fine încât îți era milă să le atingi, să le strici puful acela creat de îngeri. Aripi ce nu demult inspirau lumină, gingășie și puritate. Dar nimic din toate acestea nu a contat. Au fost distruse într-o singură clipă de limba de flăcări scuipată cu un simplu gest de arma nemiloasă a ucigașului de fluturi."

Un "coup de foudre" exact pe dos

noreply@blogger.com (sabina) — Mon, 13 Jun 2011 19:31:00 +0000

Iti ramane sufletul agatat in vise, de-atata dor si atatea dorinte.
Dar te trezesti si strangi in brate o perna prea moale sa fie el. Stii ca e undeva acolo. Si intr-o zi o sa vina. Si toata rabdarea de pana acum va fi meritat, cu varf si indesat. Acum doar se ascunde de lume, si-ncearca sa construiasca piramide in cariere de piatra. Si tu stai aici, si citesti "Un veac de singuratate". De parca viata ta ar avea ceva in comun cu asta.
Din cand in cand iti suna telefonul si te uiti lung la el, si nu stii daca sa mai raspunzi vreodata, sau sa stergi sutele de mesaje si toate numerele.
Si stai de vorba cu el nopti intregi si-i spui sa uite de tine, si ca de azi va deveni un strain ca oricare altul, ca si cum nu l-ai fi cunoscut vreodata.
Dar uiti de toate astea pana dimineata, si te trezesti cu un dor si-o sete nebuna de el. Si nici asta nu poti sa-i mai spui. Crezi ca a recunoaste cat iti e de greu, si-ai spune ca ai vrea sa fie altfel, si ca iti e dor, te-ar compromite si mai rau decat acum. Iar tu te bati cu pumnii in piept ca nu vrei sa-ti mai calci sufletul in picioare. Fara sa-ti dai seama ca in timp ce spui asta dansati, si tu si el, un soi de "drumbeat" pe el.
Si alte ori esti fericita, si nu stii de ce. Pentru ca l-ai regasit, pentru ca e el, pentru ca ce?
Ai uneori senzatia ca ai ales bine, si alteori iti doresti cu disperare sa crezi asta, desi nimic nu confirma.
Mai tragi un fum din tigara, pui mana pe telefon si vrei sa-l mai suni o data. Te razgandesti, si pixul alearga in continuare nebun pe hartie.
Prea multe intrebari si nici un raspuns. Auzi doar cuvinte pe care-ti impui sa le crezi. Si in naivitatea ta, speri ca intr-o zi o sa fie bine. Ca o sa-ti arate ca alegerea a meritat, ca asteptarea n-a fost in zadar, ca e bine si toate intrebarile n-au avut nici un rost.
Si totusi, acum cauti logica, chiar si acolo unde ea nu exista. Si ramane o intrebare care rasuna obsedant: "Ce fac?".
Pentru moment lasi toate armele jos, si pastrezi doar farama de rabdare, cu care duci mai departe razboiul asta. Cat o sa mai tina si ea.
Cand vei fi terminat si ultimul strop de rabdare, toate usile vor fi zavorate, si zidurile de mai 'nainte ridicate toate. Si daca o sa vina, pana la urma, nu va mai fi nimeni acolo sa-i deschida. Si nici cine sa-l auda. Caci tu vei fi plecata de mult.
Pui punct, asezi pixul langa foaie, si mai pui o caramida la temelia zidului ce reincepe sa se ridice. Este cel dintai zid, zidul care te desparte pe tine de intreaga lume.
Si-acum incotro?!

Poveste din bucati

noreply@blogger.com (sabina) — Tue, 31 May 2011 20:42:00 +0000

Ciudat cum se inghesuie oamenii sa se adaposteasca de ploaie. Care la metrou, care in masini, care in taxiuri, pe care cu greu si le permit din bugeturile lor de corporatisti.
Eu, in schimb, nu suport inghesuiala de la metrou atunci cand ploua. Miroase a descompunere. Si pentru ca baschechii rosii rezista eroic in masina de spalat, o iau pe jos catre casa. Pipera - Aurel Vlaicu - Herastrau - Victoriei - Stefan Cel Mare - Iancului.
Baltoace peste tot. Si cum n-am stare, le ating pe toate cu varful baschetului stang. La fiescare atingere, o frantura de amintire se contureaza din stropi de apa.
Prima tigara, primul 2 la fizica. Un telefon in miezul noptii, ani pierduti te miri pe unde si cu oricine. Ani intregi de doliu si plans.
O frantura dintr-un week-end intreg. Eu si un el, inghesuiti intr-un fotoliu prea mic pentru doi. Ne tinem in brate, si plangem ca doi prosti. El imi citeste mailurile de la ea, mie imi e prea greu sa-i vorbesc despre el.
O sticla de votka ascunsa in cuptorul aragazului. O petrecere in pijamale, ca-ntre fete. Sute de nopti pierdute in cluburi si prin cafenele. Tot ca intre fete.
Un apartament mare si prea gol, in berceni. Al lui. Garsoniera mea inghesuita. Noi si cafea, din cesti desenate cu ursuleti.
Alte mii de tigari fumate cu tine. Ma intreb ce ne spuneam zile intregi si nu ne plictiseam. Si-acum, de parca as fi murit, nu vrei sa mai stii de mine.
Un buchet mare, de gladiole albe, aruncat in fiecare an, la iceput de noiembrie, pe acelasi mormant.
Si aproape am ajuns.
Dintre toate amestecate, imi ramane imaginea ta. Mana calda, despre care am vorbit de atatea ori, culoarea turbata a ochilor, nici caprui, nici verzi, cea mai frumoasa prietenie din toate timpurile si mirosul dulceag de Moschino. Mi-au ramas toate, numai tu ai plecat.
Tot tu mi-ai spus ca e barbatul perfect. Ne-am amuzat teribil, ani in sir pe tema asta, mai ales cand imi spuneai cum o sa arat la batranete, langa el, intr-un balansoar la Moeciu.
Ajung acasa uda pana la piele, c-un zambet tamp pe fata. Ma asez pe scaunul alb, din fata biroului. Carnival of Rust ramane melodia de suflet, din toate timpurile. E a lui, e despre noi, e cu noi.
Arunc baschetii rosii intr-un colt de balcon, si hainele, una cate unsa, in masina de spalat.
Ma asez din nou in fata monitorului si incep sa-ti scriu un mail. O sa ramana, probabil, in draft, langa celelalte pe care nu ti le-am trimis.
Pe el l-am mai vazut de cateva ori la metrou. Petine niciodata...

Ganduri aiurea

noreply@blogger.com (sabina) — Wed, 25 May 2011 17:57:00 +0000

- Tipa!
- Da' vreau sa rad!
- Zi ceva despre noi!
- Batai din aripi.
- Altceva.
- Fluturi morti?!
- Esti dusa!
- Mi-e dor!
- De mine?
- Uite, magnolii.
- Unde ma?
- Mi-e dor de el...
- Ah, nici nu stiam ca au inflorit!
- De ieri nu l-am vazut.
- Eu sunt aici!
- Tu nu esti niciodata aici.
- Ce simpatic e copilul ala.
- Ce bascheti verzi ai!
- Sunt fericit!
- As bea un mojito cu multa gheata, si o limonada de ananas.
- Hai sa mai incercam o data!
- Tu ce bei?
- Vine si Matei?
- Mi-am cumparat o carte, despre iubire.
- Tu ma mai iubesti?
- De ce intrebi?
- Caut contextul in care sa-ti spun ca si eu te iubesc.
- Ai mai numarat stele?
- Ce ochi verzi, si turbati ai!
- Ai o suvita rebela pe frunte.
- Ma saruti?
- Inchide ochii si viseaza!
- El unde e?
- Nicaieri. Departe. Habar n-am!
- Il iubesti?
- Mi-e dor de el.
- Mai vine?
- Nu cred.
- Unde suntem?
- In spate la Carturesti.
- Uite luna!
- Cata lume e aici!
- Zambeste, iubire!
- Vrei sa ne plimbam cu bicicleta?
- E plin parcul de tei infloriti!
- Zi ceva destept!
- Tu!
- Unde-i farama mea de suflet?
- De Dan ce mai stii?
- Ploua!
- Mai bine maine!
- Imi reciti ceva din Baudelaire?
- Te iubesc!
- Care-i diferenta dintre vesnicie si-o zi?
- Secunda!
- Si sufletul meu unde e?
- Viseaza ma!
- Visele-s pentru prosti, iar vesnicia pentru muribunzi!

Si iesim razand in strada, mergand fara sa ne atingem, in jos, pe Arthur Verona! Pana in Pitar Mos.
Aici ma opresc si-i marturisesc ca nu am cum sa-l mai iubesc!
Sufletul cretin, de care nu mai stiu nimic, n-a invatat sa nu se mai vanda pe nimic!

Intr-un fel, altfel

noreply@blogger.com (sabina) — Mon, 23 May 2011 16:20:00 +0000

Mi-am agatat sufletul in pioneze, pe un perete inalt, in vazul tututror, singura, de buna voie. Pentru cea mai frumoasa intamplare din ultimii trei ani. Intamplarea de a ne fi reintanit. Nici nu mai conteaza unde si cum. Amandoi in acelasi loc, friendly si tacut. Patru ore dintr-o noapte, vorbite incontinuu. Mi-era dor sa te regasesc, sa ma asculti, sa-ti spun. Toate in cel mai prietenos mod cu putinta. Poate una dintre cele mai frumoase prietenii, care tinea de vreo opt ani.
Pana m-am abandonat cu totul in bratele tale. Am uitat de mine, de toate ipotezele pe care le-as fi gandit mai inainte, si de toate zidurile ridicate in atatia ani. Parca nimic n-a fost niciodata mai frumos ca atunci.
Si-apoi ibricul sfaraind pe aragaz, si cafeaua asteptand in doua cani pe masa. Si nu mai eram cu gandul nicaieri. Erai doar tu in tot din jur. Si-o strangere in brate cum nu-mi imaginam ca poate fi vreodata.
Te-am iubit demult, cu sufletul de copil de atunci. Si cu toata sinceritatea pe care o aveam. Dar ai ales sa pleci, sec, tragand dupa tine o usa grea, din pal. Si n-ai vazut niciodata cum am plans si-n cate miliarde de bucati s-a sfaramat sufletul de dorul tau.
Dupa aproape un deceniu, cumva, de undeva, te-ai intors. M-ai regasit aceeasi, dar nu te mai iubesc. Si daca nu te mai iubesc, inseamna ca de fapt nu mai sunt aceeasi, nu?! Am crescut, m-am maturizat, am suferit, am ras si am iubit, in tot timpul asta.
Nici rece si egoista n-am vrut sa fiu, desi poate ar fi fost mai bine. Nu stiu, si nici nu vreau sa ma intreb cum ar fi fost sau cum e mai bine! Le iau pe toate, asa cum vin, o zi dupa alta. Nu te intreb nici daca stai, nici daca o sa pleci, nici ce vrei, nici ce poti sa-mi dai.
Eu raman aici, cu acelasi zambet si aceeasi sclipire in ochi cu care m-ai regasit. Si am momente in care as vrea sa plec. Nu intreba de ce. Pur si simplu. Dar ma trezesc si-mi dau seama ca fuga mea ar insemna doar ca mi-am facut vise despre ce ar urma, si de teama ca nu s-ar implini, as alege sa plec. Iar eu nu mi-am facut nici un plan, nici un vis, nimic. Te iau asa cum esti, cu bratele deschise.
Ti-am spus-o de atatea ori. Am sa raman atata timp cat vrei sa raman. Atata timp cat o sa simt, si o sa-mi confirmi ca vrei sa fiu aici.
Dar poate ca totusi intr-o zi am sa plec. Atunci cand o sa te simt rece si tacut, cand n-o sa te mai gandesti la mine, cand o sa ma saruti doar pentru ca trebuie s-o faci. Cand am sa citesc unul dintre mesajele din inbox si-am sa stiu ca nu mai am nimic din ceea ce-ti doresti.
Si toate de mai sus sunt doar ale mele. Nici o interpretare, nici o concluzie, nimic subtil.
Intre timp imi suna obsedant in minte o intrebare, pusa de tine intr-o discutie. "Dar viata mea? Viata mea unde e?"
Si inca ceva.
Pe un colt de biblioteca ti-am lasat o bucata mica de suflet, in prima dimineata cand am plecat. Apoi ti-am mai dat una, intr-o alta duminica, inainte sa pleci. Ieri nu ti-am mai dat nimic, dar ti-ai luat singur. Sa ai grija de bucata mea de suflet, cum ai facut-o pana mai devreme. Si cand o sa simti ca nu-ti mai trebuie te rog sa mi-o dai inapoi. Intr-o esarfa de matase, intr-un buzunar, dintre palme, sau asa, ca atare. Numai sa mi-o dai. Si daca se poate intreaga. Mi-am pierdut nervii si toata rabdarea sa mai fac puzzle-uri din bucati de suflet aruncate la intamplare.

Un fel de astenie. Altfel

noreply@blogger.com (sabina) — Mon, 28 Mar 2011 14:45:00 +0000

Dintr-o sete nebuna de culoare, m-am chinuit sa visez curbubee.
Dintr-o sete disperata de cunoastere, mi-am cumparat carti.
Dintr-o sete covarsitoare de dragoste, te-am cunoscut pe tine.
M-agat in fiecare zi de orice farama de speranta, pe care cu greu o mai gasesc intr-un colt din mine. Zace in mine o ambitie, ce devine prosteasca, de a crede ca o sa fie bine. Ca fericire exista undeva, si intr-o zi o sa ajunga si la mine; ca pot sa rad fara motiv; ca happy-endul nu e doar un sfarsit de poveste!
Fantome din dulap, vise neimplinite si dureri de-atunci imi umbresc toate sperantele de-acum si ma impiedica sa visez curcubee. Azi-noapte am visat ruine. Parca tu ai sapat pana ai dat de ele si m-ai chemat pe mine sa le vad. Si ca o natanga ce sunt, in loc sa ma minunez de tot ce era acolo, si ca ai fost in stare sa le descoperi, m-am apucat sa sap cu mainile goale in pamant. Cautam bucati pe care sa le lipesc si sa reconstruiesc tt ce fusese acolo demult! Dar tu ai incercat sa ma opresti, spunandu-mi ca niciodata ruinele nu vor mai fi intregi. Si mai mult, niciodata n-am sa pot reconstrui de una singura. E nevoie de oamenii de-atunci. Doar ei stiu cum au fost asezate bucatile. Iar eu parca nici nu mai stiam sa aud. Si-am tot cautat, pana am reconstruit o bucata de fresca. Si tocmai cand sa ma apuc de pictat, a inceput sa ploua. Si de atata ploaie, intr-o clipa n-a mai ramas nimic. Si-am inceput sa plang. Si m-am trezit. Si erai tu aici, intr-un colt, tacut si rece, asa cum ai fost dintotdeauna.
Si-am intins bratele sa te cuprind, dar te-ai facut ca nu ma vezi. Cu ochii mari, plini de lacrimi, am incercat sa-ti spun fara cuvinte, ca am sa plec. Ca intr-o zi ai sa te trezesti din ignoranta ta, si n-ai sa ma mai gasesti aici. Intocmai ca Ana lui Chirila! In continuare esti rece si indiferent.
Mi-e frica sa plec. Nu vreau sa se termine aici si acum. Cel putin, nu asa. Inainte sa plec vreau sa stiu ca am luptat pentru tine. Dar lupta asta n-am cum s-o castig de una singura. Iar tu pari ca nici nu vrei sa fim pe-acelasi camp de lupta.
Ma simt ca intr-o sala de spectacol, a unui teatru mic, de comedie. Tu esti unicul spectator, iar eu amaratul de actor care se maimutareste pe scena, incercand sa-ti smulga o reactie. Dar fata ti-e impietrita, mainile tepene pe spatarul scaunului, si nici pupila nu ti se dilata. Iar cand va cadea cortina eu am sa plec plangand in culise, dezamagita ca cel din urma spectator ramane imun la sinceritatea si daruirea cu care imi joc rolul.
Si stiu care e pasul firesc, si cel mai corect. Sa mai cer ridicarea cortinei o singura data, sa fac o plecaciune pana la pamant in fata ta, si sa astept din nou cobararea catifelei grele, ce-mi va acoperi fata arsa de lacrimi si innegrita de cearcane.
Dar mi-e atat de greu sa folosesc cuvinte! Pentru ca n-am sa le mai pot intoarce niciodata, odata spuse. O privire am sa o pot reinterpreta intotdeauna, dar un cuvant? Cum sa te mint ca nu l-am spus? N-am stiut sa ma folosesc niciodata de vorbe sa-mi iau ramas bun. Oamenii care nu mai sunt aici n-am aflat niciodata cate aveam sa le spun. Poate de-asta le vorbesc noaptea, cand se sting toate luminile in oras, poate de-asta le scriu din cand in cand, aici pe blog. Si tot de-asta vorbesc de patru ani cu o cruce din marmura alba, si niciodata nu-mi gasesc cuvintele sa-mi iau ramas bun. Port in mine un soi de vinovatie ca el s-a dus, si eu inca mai sunt aici. Dar asta-i alta poveste.
Momentan, te rog pe tine doar, sa nu devii un om caruia nu stiu sa-i zic un ramas bun. Nu fugi doar dintr-o dorinta de a nu parea slab, si nu ma lasa sa ma tarasc incercand sa-ti smulg un zambet!
Sau daca vrei, mai bine spune-mi tu toate cate sunt. Cuvintele tale ultime am sa le accept mai usor. Am sa stiu ce sa fac cu ele: o vreme am sa plang cu ele in timpane, apoi am sa le asez in sertarul cu vorbe uitate.
Iar pe tine...pe tine am sa te asez in cufarul cu oameni frumosi si-atat de dragi sufletului meu!

Poveste cu suflet...de azi

noreply@blogger.com (sabina) — Tue, 15 Mar 2011 14:05:00 +0000

Cine a zis ca sufletul moare? Eu. Si inca de atatea ori. Dar moartea sufletului meu nu e aceeasi cu orice alta moarte fizica.
Azi, undeva printre randurile unui mail, am gasit sufletul ingenuncheat de-atata amar. Nu mai stie sa respire, si mai ales a uitat cum sa iubeasca. As vrea sa-i pun in brate un cliseu, ca totul o sa fie bine, dar ne stim de prea mult timp ca sa-i zic vorbe de umplutura.
Invata-l sa creada, sa spere, sa viseze. Nu-i pune oprelisti, si lasa-l sa zambeasca. Si pe mine odata cu el. Da-ne paloarea rozalie a vietii. Pune in toti porii fericire. Sau pune-o in suflet ca o expiram noi. Nu fugi. Ai rabdarecu mine. Accepta-mi nebuniile si zambetele. Nu fugi nici cand rad, nici cand in miezul noptii se rostogolesc lacrimi pe obraji. Noi vrem sa credem ca poate fi si bine. Stii cum sa faci asta? Noi nu. Noi stiam doar sa iubim, dar am uitat. Fii acolo sa prinzi zambetul din cremenea diminetii si mana ce ti se plimba prin par. Umanizeaza-ma. Da-mi suflarea cu care papusarul pune licarirea in ochii papusii, si cu care mesterul trasnforma lutul in diamant.
Stii de cand n-am mai zambit? Cum sa-i spun sufletului ca fericirea o sa vina, cand nu stiu daca tu, sau oricine, o poate aduce. Cum sa-i pot spune ca fericirea tine o vesnicie, cand el stie ca moare intotdeauna a treia zi? Imi pare rau ca nu poate sa moara.
Ma asez si eu printre randurile mailului, si ne plangem impreuna vesnicia. Si undeva, la celalalt capat al lumii, intr-o alta viata, e steaua noastra, in care credem de mici. Dar pana acolo mai e mult, drumul greu si lucrurile complicate. Viata de aici esti tu si restul. Si nici unii n-aveti rabdare cu noi.
Iar eu, in goana mea, ma ridic dintre litere, m-amestec in viata si las sufletul plangand, undeva intr-un inbox prafuit

De marti...

noreply@blogger.com (sabina) — Tue, 08 Feb 2011 21:36:00 +0000

Oamenii vor in continuare sa citeasca povesti picante, frustrari si neajunsuri. Dar niciunul nu e in stare sa le asculte cand ma au in fata.
E adevarat ca blogul s-a nascut dintr-o frustrare hidoasa si o dorinta tampita de a spune la toata lumea ce vreau, de ce, si mai ales cum sa fie. Intre timp am renuntat la ideea asta, pentru ca, nu o data, am surprins oamenii din jur traindu-mi visele. Si mai frustrant decat faptul ca nu le poti implini tu e sa vezi ca le-ai dat altora idei la care nu s-ar fi gandit intr-o suta de ani.
Da stiu, sunt egoista. Nasol. Da' aia e. Si nu multumesc, n-am sa scriu la comanda. Ma doare in varful alb al baschetului rosu ca am scazut in ZeList.
Ideea e suficient de simpla, dar avand in vedere ca sunt destule capete seci, am sa o expun si aici. Am renuntat sa mai traiesc prin altii si pentru altii. Pentru ca mie imi traiesc altii viata si e al dracului de urat.
Dar poate nu asta e motivul principal pentru care in locul postarilor lungi si lacrimogene apar aruncate trei randuri razlete si un videoclip deprimant. Poate ca oamenii de piatra nu stiu sa scrie. Nu au ce,sau nu simt sa impartaseasca totul. Nu m-am obisnuit cu mine in pozitia ingrata de "om fara suflet". Dar rezulatele sunt pe zi ce trece tot mai motivante ca continui ascensiunea spre indiferenta absoluta.
Asa ca draga cititorule, care intri aici sa ma intrebi cum ma simt, de ce sunt trista, sau deprimata, sau sa-mi spui ca viata e frumoasa sau ca nimeni nu merita sa plangi, te rog sa pleci. Fa-ti un brain-wash si uita de site-ul asta. Sau sterge-l din bookmark. Sau din blog-roll. Sau vezi ca sus, in dreapta, ai un "x". Fa click pe el.
Si nu, nu m-a suparat nimeni in mod deosebit. Nu s-a intamplat nici un eveniment care sa-mi provoace starea asta. Sunt aceeasi eu, doar ca...altfel.

Poveste din mine

noreply@blogger.com (sabina) — Mon, 03 Jan 2011 09:31:00 +0000

Sa cazi, sa incepi de la 0, sa te ridici, sa recladesti sau sa torni fundatii pentru constructii noi.
Tin in palme miliarde de piese de puzzle si nu stiu ce sa fac din ele.Bucati de suflet, de creieri si dorinte stau sa cada printre degete. Si eu nu mai stiu ce sa fac din ele!
Cum se construieste sufletul? Dar iubirea? Si lacrima? Dar viata? Ce se face cu ea? Unde sa ma ascund cand imi vine sa plang? Nicaieri. Ma inchid in mine.
Am avut grija ca intr-un cincinal sa nu ramana nimic din mine si din tot ce e al meu.
Stii cum arata o cladire in mijlocul unei implozii? Prima data se sfarma grinzile si cad peretii. Apoi se sfarma geamurile, si abia apoi se prabusesc zidurile exterioare. Ei bine, imagineaza-ti ca eu sunt rezultatul unei implozii nereusite.La interior totul e facut scrum si pulbere. N-a ramas nimic nesfarmat, neciobit, neatins de nimicire.
La exterior, insa, ici si colo cate o ferestruica ciobita. In rest nimic nu tradeaza dezastrul din interior.
In decursul acelorasi ani, despre care vorbeam mai devreme, in care am reusit sa distrug si ultima bucata din mine, in loc sa invat ce sa fac din toate piesele de puzzle, am invatat sa construiesc masti.Si mai mult, am invatat sa le port.Si zilnic le asortez cromatic si le port cu nonsalanta.
As putea sa numar pe degetele unei jumatati de maini oamenii care mai stiu cum arat fara vreo masca, si care vad haosul din interior.
In momentele de ratacire din diminetile in care colturile gurii refuza sa se mai prinda in pioneze, schitand o umbra de zambet, si cand din ochii seci si ciudati tasnesc lacrimi, atunci refuz sa mai depun vreun efort si ies pe strada exact asa, fara nici o masca. Si atunci se dezlantuie iadul!
Pentru ca n-am aratat ca pot sa fiu si jos, pentru ca nimeni n-a stiut ca pot sa plang! Si-n zilele ca astea le arat. Involuntar. Si poate ca lor le-a mai ramas o urma de umanitate, si chiar le pasa. Sau sunt doar curiosi, si motivul pentru care plang ar oferi subiecte de cafea, multe dimineti de-acum inainte. Si eu sunt obosita, si nu mai am nervi sa strig si sa-i fac sa inteleaga ca eu asa sunt! Si-n plus nimeni n-ar avea rabdare sa asculte.
Si-n alte dimineti, in care nu mai stiu ce vrea umanitatea de la mine imi pun toate mastile, amestecate. Rezultatul e un Turn Babel care, nu stiu de ce, ii fascineaza pe prea multi!
Si se intampla des sa ma intrebe cate unul " Ma, tu nu esti om?"
O vreme am raspuns ca am incetat de mult sa mai fiu umana.
Azi pot sa recunosc ca nu mai pot sa fiu, si nici macar in lacrimi rare nu mai gasesc farama de om de-acum ceva ani!

Povesti despre ceilalti

noreply@blogger.com (sabina) — Mon, 23 Aug 2010 16:35:00 +0000

Am aruncat telefoanele in torpedoul unei masini hegre,abandonata undeva in mijlocul orasului.Am plecat impreuna,de mana,cautand ceva.
De dragul celor cativa ani,impreuna sau separat,suntem datori sa mai incercam o data.Sa recladim o farama din frumosul "noi".
Te-am pierdut si regasit de atatea ori inact nu mai stiu daca ai existat sau doar imaginatia mea ti-a dat viata.Nici macar acum,cand ne plimbam pe strazile din centrul vechi,ca cei mai indragostiti dintre oameni,nu stiu daca esti aici.Oare as fi schimbat ceva daca ti-as fi spus sa nu pleci?Nu...Ti-as fi cerut sa faci un compromis pe care eu nu am fost in stare sa-l fac.
-Vad ca inca mai porti inelul!
-In fiecare zi.
-Credeam ca ai aruncat tot ce tine de mine,sau ca cel putin le-ai adunat intr-o cutie,sub pat.
-Nu e suficient loc pentru toate...
Undeva,pe o strada pustie,neluminata,ma opresc brusc si-i spun"te iubesc!".Intunericul e de partea mea si-l impiedica sa vada roseata din obraji si lacrimile din ochi.
De ce doare atat?Am asteptat suficient...asta era momentul nostru.
-Poate suna a fraze din carti,dar eu n-am incetat niciodata sa te iubesc.
N-am putut niciodata sa-ti spun ca toate le-as fi lasat pentru tine.Ti-as fi data o putere pe care n-am s-o mai permit nimanui asupra mea.Ma simt prinsa intr-un episod dintr-un serial prost.
Astepti sa-ti mai spun ceva,dar m-am certat de atatea ori cu tine in gand si ti le-am spus pe toate.
cat sa ma mai impart intre doua avioane,si alea neanuntate sau pe fuga?Eu am nevoie sa ma tii in brate cand ma prabusesc,si-n fiecare seara inainte de somn.Am nevoie sa te sarut dupa ce-mi spui ca ma iubesti.Eu vreau sa-ti asez gulerul camasii inainte sa iesi pe usa.Si ca sa-ti raspund la intrebare,n-o sa pot trece niciodata peste toti kilometrii astia dintre noi.Si dupa un timp nici tu n-ai sa mai poti.
Iubirea nu e totulAi si tu la fel de mare nevoie de mine.Sa-ti aduc aminte ca trebuie sa te tunzi,sa-mi vezi stralucirea din ochi dimineata,sa te strang in brate dupa ce faci praf audienta intr-o conferinta de 5 ore.Trebuiesa fii aici ca sa intelegi ca totul se rezuma la tine.
De dragul celor multi ani,impreuna sau separat,suntem datori sa recunoastem astazi ca ceea ce ni se intampla nu este decat drumul agonic catre moarte.A noastra, a ceea ce simtim,a oricarei amintiri cu noi.Acum,cand inca ne iubim,inainte ca sufletele sa moara intre doua avioane.
De la Van Gogh opana in Calea Victoriei nu sunt decat doi pasi.Aici,pentru totdeauna,drumurile noastre se despart.Tu mergi in jos,spre Expirat,acolo unde nea-m cunoscut acum 5ani.Eu fac stanga,spre biserica.Aici ma opresc,ma asez pe o treapta si plang.Orice cuvant in plus nu si-ar fi avut rostul.Ma ridic si ma intorc in centru.De data asta merg pe cele mai aglomerate strazi.Printre terase cu scaune inghesuite si oameni zgomotosi.De parca harmalaia asta ar avea puterea sa-mi stearga vreun gand.
Gasesc o terasa ascunsa intr-un colt si ma opresc doua ore la o cafea.Singura,ghemuita intr-un scaun de rachita,sterg unul cate unul,toate gandurile.
Unirii,Hala Traian si mai departe printre stradute cu pantofii in mana.Foisor,Pache Protopopescu,Iancului.Ma mai opresc o vreme pe scarile din fata blocului.Un drum atat de lung si tot atatea intrebari.Le alung pe toate si pastrez doar una.Aceeasi.De atatia ani.Cum e mai bine?Impreuna sau separat?Ne-am iubit atata vreme ca nebunii,fara sa tinem cont de limite,de oameni,de nimic.Nimeni n-a stiut de noi.Ne-am iubit in pauzele dintre relatiile esuate,si ne-am gasit atat de usor de fiecare data.De parca nu ne-am fi daruit intre timp altor oameni.Fara intrebari,fara reprosuri.Daca ai inselat,de ce am disparut si n-am mai sunat,daca ai urlat,de ce m-am indragostit...Stiam ca ne iubi,si-atat.Azi,nici asta nu mai pare de ajuns.Poate am crescut si ne-am maturizat,poate vrem altceva.Sau poate ne dorim prea tare unul pe altul.Poate nu e cea mai buna decizie,dar mi-o asum.Poate o sa-mi fie dor de tine,poate o sa plang,poate o sa vreau sa te sun.dar nu te-am intrebat daca ti-e bine,asa ca n-o sa0-ti cer sa-mi stergi lacrimile.
Mai bine adun tot ce tine de tine si le pun intro cutie de lemn,prea mare sa incapa sub pat.O arunc in geamantanul in care am adunat toate visele,aducerile aminte,s[perantele si bucatile dintr-un trecut prea tumultos sa-l mai duc in spate.
Dintre toate pastrez doar zambetul cald dimineata devreme si inelul frumos,care-mi aduce aminte ca odata am fost cea mai fericita,si care-mi spune ca am fost,sunt si voi ramane cea mai fericita femeie din viata ta...

Povesti din Vama

noreply@blogger.com (sabina) — Sun, 04 Jul 2010 18:53:00 +0000

Asa desculta sar din masina si alerg direct pe plaja.Nisipul pe care il simt sub picioarele goale imi confirma ca nu visez.
-Cum e?
Ii sar in brate si-l sarut de un infinit de ori.Acordurile perfecte din "petit fille de la mer"patrund prin protierele deschise.
-E frig,dar mai cald decat ma asteptam.
Imi ridic gulerul pana peste nas,bag mainile in buzunare si ne asezam pe plaja.Marea e agitata,iar sunetul valurilor imi mangaie toate simturile.
Mi-a fost dor de ea...Aproape 4 ani am asteptat intalnirea asta.Nici una nu e la fel.Nici nisipul din Zadar,nici sunetul valurilor din Bulgaria,nimic.Marea mea e aici!In Vama!Ea-mi poarta secretele,visele,dorintele,sfarsirile repetate,lacrimile si iubirea.Primul 1 mai dupa cea-i murit,aici am venit.Pe plaja asta am plans doua nopti si-as fi vrut sa nu mai plec.Am lasat aici ceea ce credeam a fi ultima lacrima.Dar marea m-a aruncat intr-un grup de vamaioti,care m-au dus intr-un personal,inapoi,la Bucuresti.Valurile de aici mi-au mangaiat de un milion de ori glezenele sarutate de tine.Si-acum,dupa atatea scenarii,sunt aici.Si habar n-am ce sa-i zic.Nu mai sunt copilul stingher care-si face prieteni imaginari,nici adolescenta indragostita care plange moartea ta.Nu mai sunt nimic din de-acum 4 ani.Nici macar"printesa cu ochii de smarald"nu mai sunt.Si-atunci ce sa-i zic?mai bine tac.
Valtoare de ganduri se potoleste,si brusc,in capul meu se face liniste.
-Ce faci?
-Bai,esti ultimul om la care m-as fi gandit ca o sa ma readuca aici!
-Da,stiu!Ada,Ada,Ada!
-Care Ada,ma?
-Vezi?Nici macar nu stiu cum o cheama!
-Ada nu exista!Sub nici un alt nume.Tu nu esti Karin,iar eu n-am sa-ti vorbesc niciodata despre Ada.
-Ada aia,care nu exista?
-Da.Imi pare rau doar ca n-o sa-i pot arata nciiodata Vama asa cum o stiu eu!
-vama n-o sa plece niciodata de aici.
-asa cum nici Ada nu mai exista!
...
-Mai plecam in seara asta?
-E deja 3 si mult de mers pana in Costinesti.Stam sa vedem rasaritul.
-Ma duc sa aduc paturile si ceaiul din masina.
M-as putea chinui mult incercand sa descriu senzatiile provocate.N-am s-o fac!Ce ni se intampla e suficient.
-Auzi ma,da' tu de unde vii?
-De nicaieri.
-Ma gandeam eu...ca nu semeni a nimic.Om nu esti,dar nici a vreo entitate fantasmagorica n-aduci!Esti un paradox.
-Exact!
-Te duci undeva?
-Niciunde!
-Data viitoare ne luam cortul?
-Faci palnuri?!
-Asta a iesit spontan.
-Mai avem tigari?
-De care?
Si rasetele noastre umplu plaja pustie din Vama.
-Hai sa ne plimbam.
-Trebuia sa luam o sticla de tequila!
-Nu mai beau!
-Da' el n-a fost ca tine?
-El e barbat!
-Si?
-Si nu purta pe umeri un prezent atat de haotic.
-Altceva?
-E poate singurul om care mai conteaza!
-Scoici?
-Maine,sa le aleg!
-Ma?
-Ce-i?
-Ma iubesti?
-Niciodata!
-De ce?
-Nu ma mai leg sentimental de oameni!
-Dar eu nu-s om.
-Atunci te iubesc!
-Eu nu te iubesc!
-Si mai bine...
-Pai?
-Cand o sa ma iubesti o sa-mi fie sila de tine!
-Zi-mi de Ada!
-Care Ada,ma?
-Aia care nu exista!
-N-am ce sa-ti zic!Daca m-ai fi intrebat acum aproape un an,cand aceeasi Ada,care nu exista,a disparut,te-as fi carat pe terasa la "La Scena" si ti-as fi vorbit fara intrerupere despre ea.Dar acum...
-Acum ce?
-Am obosit sa duc in carca povara intregului univers.E sufocant sa-ti asumi responsabilitatea deciziilor celorlalti.
-Dezvolta!
-Nu e cazul!De fiecare data i-am cautat scuze incercand sa gasesc hiba in comportamentul meu!De data asta nu.Daca avea ceva sa-mi spuna o facea.
-Tu ai ceva de zis?
-Vorbim despre un om care nu exista.Hai sa bem o bere!
-Nu mai bei alcool!
-Azi fac o exceptie!
-Mai scrii pe blog?
-Da.
-O sa scrii si despre mine?
-Despre tot!
-Inclusiv despre bere?
-Da!
-Si el?
-Citeste rar,si atunci in diagonala,de pe iphone!N-o sa observe.
Simpaticul meu prieten ma ia de mana si alergam pe plaja.
-Ploua!
-Ploua si ultima data cand am fost!
-Hia sa mergem!
-Du-te,eu mai stau.
O amestecatura ce pare rupta din alt film.Mare,ploaie,alta eu si simpaticul meu prieten.Ploaia imi spala si ultimele pacate,si aici,pe plaja,imi smulge cea din urma promisiune,si cea mai strasnica.Pe care n-am s-o mai spun nimanui.
Marea isi trimite un val care abia-mi atinge varful baschetului rosu,in semn ca a inteles.Stiam ca am s-o regasesc exact cum am lasat-o.
In cele din urma ma cuibaresc in bratele simpaticului meu prieten si-l sarut cu foc.Pentru prima data,impartim aceeasi camera.Se joaca in parul meu si-ar vrea sa-i spuna ceva.Adorm.A doua zi,pe aceeasi plaja,iau o scoica in mana,o strang tare,il sarut si-o aruc cat pot de departe.Am inchis in ea dorinte si vise,cuvinte nespuse si lacrimi neplanse.
Drumul spre casa e apasator.Imi lipsesc punkerii din anu'1.
Ploua pe A2 si stergatoarele nu mai fac fata.
-Sa stii ca te iubesc!
-Stiu...si lacrimile se rostogolesc peste mana care mangaie fata obosita!
Se contureaza blocurile orasului pe care am inceput sa-l urasc.Am sa ajung in aceeasi debara si incet,incet arunc in cutii si geamantane nimicuri care-mi construiesc universul.
Simpaticul meu prieten ramane tot acolo,inchis intr-o scoica!

....souviens-toi du temps passe

noreply@blogger.com (sabina) — Mon, 19 Apr 2010 18:46:00 +0000

Remember the time...souviens-toi du temps passe...erinere dich...adu-ti aminte.
Cate moduri mai mult sau mai putin complicate de a spune acelasi lucru...lucru care,ciudat,nu poate fi explicat sau exprimat in cuvinte!
Ar trebui totusi,macar din cand in cand,sa ne rascolim sertarul prafuit cu "aduceri aminte" pentru a putea sa ne dam seama de ceea ce suntem.Ar trebui totusi sa uitam uneori de prezentul sufocant si mai ales de viitorul"genial" pe care-l visam si sa privim in urma,nu neaparat ca sa ne dam seama ca am pornit pe un drum mai mult sau mai putin gresit,ci pentru a vedea frumosul trecut,caci,nu-i asa ca...ceea ce ne parea in trecut o catastrofa,un naufragiu,pare acum insignifiant,vesel chiar,iar "marile realizari" devin in final doar frumoase momente de prea scumpa fericire.
Suntem altfel acum...poate altii..cautam cu disperare pseudofericirea pierduta...de ce oare am fost osanditi sa ne dam seama prea tarziu?
...oare omul e doar o fiinta programata "sa dea in gropi"?
Melancolie,ce forte ascunzi?Ce energii ideale scoti la iveala?
Concluzii,scheme,planuri,harti,vise,amagiri,sperante...toate pier,sunt estompate de timp...si timpul,de fapt nu exista decat pentru ca l-am creat noi ca sa avem ideea iluzorie ca noi suntem cei ce conduc,sau,de fapt,cei ce se conduc.
Unde?Unde se grabeste toata lumea?Si de ce?Totul pare a se fi rasturnat...totul pare ca agonizeaza,dar oare nu facem noi portretul lumii din jur ghidandu-ne doar dupa propria imagine?
Agonizez?Traiesc haotic?Resimt singuratatea"eului meu liric"stupid,insomniac si parasit?
"-Persica,revino-ti"imi striga din amintire o voce cunoscuta
"-Da pumpkin,imi revin!",raspund cu zmabetul pe buze si incep sa-mi amintesc orele de veselie quasiisterica de aseara din Laptarie
"-Un ceai verde cu lapte si melodia mea preferata,va rog!"imi rasuna in minte propriile-mi cuvinte.
"-Adevar sau provocare?"
"-Si ce mai spune lumea despre mine?"
"-Am I shining?"
"-Te-ai tuns?"
"-Mergem maine la patinoar?"
"-Am baut tequila"
"-What's uuuuupppp?da'mai bine te sun"
"-De ce nu mi-e pus cireasa in cocktail?"
"-Oare unde-i "toujours plus belle"?"
"-Ma marit cole"
"-Ce bine arati!"
"-Ce ai?"
"-Ma deprima melodia!Ma face sa-mi aduc aminte de ceva...sau poate de cineva"
Intrebari,franturi de fraze si de discutii cotidiene si un singur raspuns..."ma deprima"!Arunc cuvintele mult prea usor...depresia nu e decat tristete,iar tristetea de acum va deveni maine,in alte circumstante,o simpla amintire a unui moment de framantare adolescentino-insomniaco-fatalisto-singuratica...ce cuvinte mai inventez si eu...macar imaginatia sa nu mi-o pierd...si optimismul meu etern...macar cu atat sa raman...cu astea si cu textul care se scrie de la sine acum...Un nou cuvant,un nou gand,o noua idee,in final totul devine doar o noua amintire mai mult sau mai putin pierduta in valtoarea trecutului mereu prezent in mintea mea.
Genial!Cu adevarat genial a fost cel ce-a inventt cuvantul"genial"!
Am reinceput o serie de aberatio-mentalis-spitali...e perfect...insemana ca inca mai e loc in caseta mea cu "aduceri aminte"...

Franturi

noreply@blogger.com (sabina) — Fri, 16 Apr 2010 18:03:00 +0000

[...]

"Du-te, mă Ada, cu inima deschisă şi nu te mai chinui atît. Nu te gîndi că laşi pe cineva în urmă, în afară de mama ta. Dacă te întorci şi mai găseşti pe cineva care să te aştepte, e bine. Cu acela să mergi mai departe, sau poate să rămîi lîngă el. Altfel, pe cine se pierde de tine, că o face acum sau mai tîrziu, lasă-l acolo în uitare şi nu-ţi face probleme, nu-ţi pierde tu timpul gîndindu-te unde ai greşit." I-am luat mîna într-ale mele. O mînă caldă, moale, m-am jucat cu buricele degetelor ei. Îmi dădeam seama că e pentru prima oară cînd rolurile se inversaseră. "Du-te, mă! Ce tot eziţi? La naiba cu toate... hai că n-am cum să te încurajez mai mult de-atît. Ştii foarte bine ce cred eu despre toate astea..."

Pînă în clipa aceea, ea fusese cea care-mi alina tristeţile, toate melancoliile, căderile, poveştile mele pline de amarul neputinţelor, neîmplinirea, muşcăturile din noapte, parcă eram un vîrcolac ce nu-şi mai găsea starea, înghiţeam iubiri, le şutuiam mai apoi de dragul singurătăţii, consumam bărbaţii la nivel mental şi mă aruncam chioară, surdă, oarbă în acea apocalipsă a sufletului tot timpul nesătul de experimente şi jocuri ce mă lăsau lată, aproape fără suflare. Avusesem tot timpul impresia, din cauza asta, că Ada e puternică, dar nu era. Nu ştiu cum de reuşea să fie atît de calmă uneori, cine o învăţase liniştea asta, de unde găsea tăria de a nu ridica vocea împotriva relelor, de unde echilibrul, de unde compasiunea, de unde, cîteodată, resemnarea. Mă tot rodea să-i spun ceea ce se întîmplase în ultimele zile, dar pe de altă parte mă întrebam dacă nu-i mai bine să tac, la ce bun să-i întunec plecarea? Şi s-o las să păstreze în sinea ei iluzia pe care i-o crease Karin de-a lungul timpului.

"Tu pe cine ai găsit aici cînd te-ai întors, Zburliciule?", îi jucau ei ochii sub pleoape, şi am ghicit că voia să ajungă la un alt subiect, se aştepta să-i spun: "Pe Dan", trăia cu impresia că ar putea fi între noi o mare dragoste, ah, de ce îşi făcea ea atîtea iluzii în legătură cu amorurile mele, de ce era atît de dependentă de afectivitate, de ce vedea peste tot numai iubire împlinită?

[...]

"Pe cine ai găsit, mă? Spune-mi... Îmi spui?", sună jucăuş glasul ei. Am strîns uşor din buze, am făcut mutre comice, apoi am privit-o lung, cu acea cută adîncă dintre sprîncene, care apărea involuntar de fiecare dată cînd mă îndîrjeam să pătrund cu mintea ceva sau cînd nu-mi convenea altceva, şi-am rostit cu hotărîre "Pe tine, mă proasto!". S-a lăsat o tăcere de-o clipă în bucătăria ei, pleoapele i-au căzut grele ca nişte falduri măslinii, bărbia i-a coborît în piept şi lacrimi rotunde i-au mîngîiat obrazul. Da, Ada era vulnerabilă la tandreţe, la blîndeţe, nu era rezistentă la duioşii sau la atenţii prea mari. Şi asta pentru că nici ea nu avusese parte de ele atunci cînd ar fi trebuit. Crescuse sălbatică şi furase din viaţă cu ambele mîini tot ce îi ieşise în cale.

Nu se aştepta la un astfel de răspuns, căci eu dispărusem anul trecut ca o ingrată, ignorasem existenţa ei ca şi cum nu ne legaseră atîtea nebunii sau atîtea răutăţi feminine, şi golul pe care-l lăsasem în viaţa ei, în după-amiezile şi înserările ei grele şi-l umpluse cum a ştiut mai bine. Cu gînduri de plecare, mărturisise ea, cît mai departe. Cît mai de tot.

Fugisem atunci ca un animal rănit, să-mi ling bubele departe, în întunericul chiliei mele. O sihăstrie impusă. Mă gîndesc însă că dacă cineva m-ar fi luat de mînă şi mi-ar fi risipit iluziile în care trăisem, poate că n-ar fi trebuit să-nghit atîtea minciuni şi să le fac faţă acolo. Nu mai avusesem timp de siropuri şi ştiu că prietena mea se simţise trădată, dar dacă nu plecam atunci rupînd-o brutal cu toţi cei care mi-ar fi putut afecta deciziile, dacă n-aş fi crezut cu tărie că trebuie să-nţeleg răul ce mi se făcuse, ca să-l tai definitiv din rădăcini tocmai din locul de unde pornise, toată viaţa mea ar fi fost compromisă. Îi explicasem toate astea Adei şi multe altele, le pricepuse ea şi mă iertase imediat, dar nu se aşteptase la răspunsul acesta. Mă iubea fata asta cu trup stîncos şi eram datoare prieteniei noastre să n-o las să trăiască în perfidia altora, să n-o las să creadă în ceva inexistent.

[...]

Zully Mustafa - Strugurii s-au copt in urma ei
Cap. Ada