Blog de stropit

Alambic

noreply@blogger.com (GD) — Sat, 27 Nov 2010 04:07:00 +0000

O aştepta pe un peron de autogară, printre autobuze greoaie, cenuşii. Îi puse mâna pe umăr cu un gest teatral şi regal, o trase spre el şi o sărută, de bun venit, pe obraz. Ea nu avea bagaje iar el se simţea stingher cu mâinile goale. Ploua mărunt între ei doi de parcă tăcerile nu le-ar mai fi ajuns.

Te privesc pe deasupra farfuriei şi mă întreb dacă eşti conştientă de iscodirea mea. Mănânci încet, pierdută. Nu am cum să îţi atrag atenţia. Să-ţi aduc aminte că sunt aici. Poate doar să îţi îndrept o şuviţă de păr. Îmi infrang tăcerile fredonând în gând nu ştiu ce temă de suspans şi-mi doresc să cadă draperia din spatele tău, să plesnească farfuria, să se împiedice un chelner, să culmineze prânzul asta matinal cu o mirare a ta, cu un zâmbet şi-o ridicare de sprânceană.

Toate poveştile ei din trecut îl cam chinuiau. Îi dădeau nişte dureri la măselele sufletului. Încerca să pară detaşat, mima o curiozitate de documentarist dar, de fapt, nu vroia decât s-o descopere. Şi cu cât ştia mai mult, cu atât îl durea mai tare. Trecutul nu era chiar aşa cum îşi imaginase.

Stăteau tolăniţi la marginea unei seri, el cu un saxofon stricat pe genunchi, ea cu un pahar de vin în mână. Ea-l împungea cu vârful piciorului în coapsă, ca o pisică aşternându-şi. Iar el improviza în gând o temă de suspans. Deşi noaptea avea să fie scurtă, chemară la telefon room service şi mai cerură o sticlă

Te trezeşti într-o dimineaţă între cearşafuri de hotel şi ştii din prima secundă că eşti singură. Zâmbeşti calin, te-ntinzi, un genunchi îţi iese de sub aşternut şi bagi de seamă că în cameră e cald şi intim, ca la tine acasă. Te ridici apoi, gleznele îţi trosnesc încet, cauţi nişte papuci inexistenţi şi te duci la fereastră. Dincolo de sticlă - un oraş străin şi stins, cu ceruri în pâcla şi clădiri care se pierd în ceată. Se aud zgomote de lăzi târâite din curtea administrativă a hotelului, trebuie că e cam 9 dimineaţa, ţi-e foame şi parcă somnul n-a fost deloc somn.

Te sprijini cu mâinile la spate de calorifer şi priveşti patul, acum gol. Nu-ţi aduci aminte când a plecat; o fi ieşit pe uşă ca un motan căutând alte acoperişuri. Jumătatea lui de pat e aproape neatinsă, jumătatea ta de pat încă mai fierbe.

Zâmbeşti.

Încotro te duci azi?

Păşeau umăr la umăr de-a lungul peronul năclăit de frunze putrede iar duminica se ridica în urma paşilor lor ca dintr-un cimitir provincial. El, ghemuit în sine, cu capul între umeri şi degetele la buze, încă mai simţea gustul ei din noaptea trecută. Ea avea buzele uscate de vin, de oboseală şi sărutări.

Trenul se-apropia greoi şi mofturos de despărţirea lor iar el desluşi în zgomotul garniturii notele melodiei sale de suspans. Începu să fredoneze în gând...

(foto de aici)

Nu te deranja

noreply@blogger.com (GD) — Sun, 07 Nov 2010 21:31:00 +0000

"Iar fata aceea, fata aceea iată,
Se uită la mine cu sufletul...
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti,
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.
O cafea neagră voi servi, totuşi
O cafea neagră voi servi din mâna ta,
Imi place că tu ştii s-o faci amară
O cafea neagră voi servi din mâna ta.
Dar imi place aici
E cald, e frumos,
Şi atâta lumină încât
Creşte iarba."

De weekend

noreply@blogger.com (GD) — Sun, 31 Oct 2010 06:33:00 +0000

Te trezesti intr-o dimineata intre cearsafuri de hotel si stii din prima secunda ca esti singura. Zambesti calin, te-ntinzi, un genunchi iti iese de sub asternut si bagi de seama ca in camera e cald si intim, ca la tine acasa. Te ridici apoi, gleznele iti trosnesc incet, cauti niste papuci inexistenti si te duci la fereastra. Dincolo de sticla - un oras strain si nins, cu ceruri in pacla si cladiri care se pierd in ceata. Se aud zgomote de lazi taraite din curtea administrativa a hotelului, trebuie ca e cam 9 dimineata, ti-e foame si parca somnul n-a fost deloc somn.
Te sprijini cu mainile la spate de calorifer si privesti patul, acum gol. Nu-ti aduci aminte cand a plecat; o fi iesit pe usa ca un motan cautand alte acoperisuri. Jumatatea lui de pat e aproape neatinsa, jumatatea ta de pat inca mai fierbe.
Zambesti.
Incotro te duci azi?

Marţi (de altadatã)

noreply@blogger.com (GD) — Wed, 27 Oct 2010 11:03:00 +0000

Treci prin sufragerie, cu sandalele in mână. Te-mpiedici de valiza deschisă, te uiţi proastă la hainele împachetate frumos (da, am avut o seară-ntreagă la dispoziţie să le-mpachetez), alegi o cămaşă la întâmplare şi te-ndrepţi spre dormitor. Te-aşezi pe pat, cu spatele la mine şi vorbeşti şi ţii cămaşa pe genunchi învârtindu-i nasturii iar eu nu mă pot concentra la ce spui tu, mă gândesc că ai să-mi rupi nasturii şi nu va fi nimeni care să mi-i coasă. Dar tu vrei să-mi păstrezi cămaşa drept amintire…

Cum iţi spuneam?, şi vine toamna alene peste noi şi ne găseşte vlăguiţi şi pustiiţi.

Iar tu stăteai aplecată peste fereastra de la bucătărie, goală, fumând, pierdută-n noaptea dinspre munţi. Eu intrasem in tine hoţeşte şi te cuprinsesem in braţe şi priveam peste umărul tău. Şi numeam asta dragoste.

Vorbeşti şi vorbeşti şi vorbeşti… Iar eu nu-mi doresc decât să dorm. Îmi trag cearşaful până la gât, mă ghemuiesc in mine, închid ochii şi dau din cap afirmativ la ce spui tu. Tu stai pe marginea patului, încălţată, cu genunchii apropiaţi, fremătând o eşarfă.., iţi cauţi cuvintele printre cutele eşarfei ca un magician nepriceput. De unde ai eşarfa aia?, te-ntreb iar lacrimile ti se-mpotmolesc in corzile vocale.

Mi-e sete de tine, îmi spuneai. Şi mă muşcai până la sânge. Se turnau furios umbre pe pereţi, mirosea cald vinul in paharele uitate lângă pat . Tu împingeai in pas poalele rochiei de satin, te plimbai prin camera strâmtă, te strecurai printre masa şi fotoliu foşnind la orice mişcare, dar n-aveai efect asupra mea; te văzusem in piele neagră, cu lanţuri şi căluş, te descrisese Bacovia in „Cubul negru”, te privisem „cu ochii larg închişi” cum te dăruiai in toaleta bărbaţilor dintr-un restaurant la modă, doar de dragul de a face sex intr-un loc public… Eu nu am fantezii sexuale. Mi le-ai consumat împlinindu-mi-le.

Te-ntinzi lângă mine, cu picioarele atârnându-ţi pe lângă pat. Miroşi a câine ud, ca atunci când ne-am tras-o sec in ploaie, la marginea oraşului, unde începe brusc lanul de ricin. S-a dus dracului somnul meu, stau cu mâinile încrucişate sub cap şi număr ţânţarii striviţi pe tavan. Te rog să te dezbraci, te rog să-mi faci cafeaua aceea insuportabilă, te rog să-mi despachetezi valiza din sufragerie. Te pedepsesc să ştii ce-nseamnă să te iert. Şi nu mai plec.

Jurnal de scufundari

noreply@blogger.com (GD) — Thu, 09 Sep 2010 03:55:00 +0000

"pierdea la zaruri şi la alte jocuri
la care rostogolirea conta la fel de mult ca numărarea,
şedea în acelaşi loc, ceilalţi făceau coadă la joc şi câştig,
avea buzunarele goale, tricoul pătat pe piept şi pierdea cu plăcere-
câte un orgasm pentru fiecare ratare"
(scenarista.wordpress.com)

Iti scriam de pe fundul marii, scrijelind cu o piatra pe piatra, printe pesti pal colorati pe care i-as fi putut dresa sa mi se incolaceasca pe deget ca un inel viu. Ma speriasem de atata liniste, ca atunci cand ma speriu de tacerea bratelor tale. Iti scriam de pe faleza 'nalta, sprijinit cu spatele de stanca de granit albastru, la lumina lumanarii care se stingea in apele de dincolo de orizont. Si-mi era rece, asa cum imi e cateodata in bratele tale care uita sa mai imbratiseze.
Iti scriam cu unghia in colbul drumului, sub semiluna care flutura strain asa cum bratele tale flutura in dansuri dulci ca de actinii.
Iti scriam pe unde apucam, zanatec sprijinindu-mi cuvintele in mina creionului iar fiecare rand incepea cu o cheia sol - carlig pentru teiubescuri zornaitoare.
Creioanele mele nu mai au varfuri acum, zilele-mi sunt ca paginile ale caror colturi le indoi neglijent cu cotul cand atipesti peste ceea ce iti scriu.
Mi-e dor de tine. Dar tu dansezi in continuare, actinie flamanda de miscari, intepenita-n tubul cuvintelor mele calcaroase. Mi-e dor de tine.

a.m.

noreply@blogger.com (GD) — Sat, 12 Jun 2010 22:33:00 +0000

Fumez, gol, în bucătăria fără perdele la fereastră. Casc plictisit şi-apoi îmi lipesc limba de cerul fierbinte şi uscat al gurii ca o sahară cu cu zaţ în loc de nisip.
De văzut nu mă vede nimeni. Poate doar m-ar auzi plescăind.
"Mil, vino la fereastră să ne uităm în jos"
Pe alee răsună o pereche de tocuri. Mereu mi le-am închipuit frumoase pe femeile astea, pe tocuri, pe care le aud pe alee. Pe tine nu te-am auzit niciodată pe tocuri, pe alee. Tu umbli desculţă la mine-n suflet. Şi eşti frumoasă.
Mă frige pielea. Aşa gol, cum sunt, m-aş dezbrăca şi m-aş întinde-ntre cearşafurile în care ce visezi? Tu dormi dincolo, eu fumez gol în bucătărie. De văzut nu mă vede nimeni. Eventual mă aude fredonând un jazz obsesiv. Transpirând.
Transpirăm separat, aşa cum facem dragoste împreună. Eu mă dezbrac de pielea mea roşie, tu mă îmbraci cu crema ta de fân.
Viaţă noastră e perfectă. Ca un text de Camus căruia îi lipsesc diacriticile. Ne mai trebuie o oră de dragoste în şura de paie. În căpiţa de fân. În grămada de păstăi nebătute, puse pe un celofan în mijlocul ogrăzii. Să ne miroasă dragostea a balegă uscată, a hambar încins şi a ie udă.

Dimineaţă de mai

noreply@blogger.com (GD) — Thu, 20 May 2010 02:51:00 +0000

Tremurând în piațeta trandafirilor matinali
cu tinerețea-mi aruncată pe umeri
ca o haină cu care mi-e prea cald.
Săru'mâna, ţiganco, mai ai flori de anul trecut?

Un zgomot de depou, de navetă
scârţiindu-ţi somnul adulmecat de cafea
iar eu tremurând în pragul ferestrei
ca rândunicile astea
ce şi-au făcut cuib la noi în casă.

Săru'mâna, ţiganco, mai ai flori
şi pentru anul acesta?

Форум АНТИЧАТ

noreply@blogger.com (GD) — Thu, 26 Feb 2009 14:11:00 +0000

Adica forum antichat.

Gasesc la baietii astia pe forum metode de hack-uire a site-urilor prin asa-zisa metoda SQL Injection. As putea sa vorbesc si despre celebrul Unu dar mai 'dragi' imi sunt rusii.
De exemplu se ia cu Google un adminlogin.asp sau login sau doar admin. Ceva de genul (puritanistii sa se abtina, e doar un demo si merge orice user/pass). Se trece la user admin iar la password ' or 'a'='a. Sau ' or 1=1/* Sau variatii pe aceeasi tema. Unui afon cum sunt eu nu-i trebuie mai mult de un sfert de ora sa se documenteze atat cat sa reuseasca o patrundere. Drept pentru care am inceput, dintr-o curiozitate vinovata -recunosc!- sa vad ce mai tine lumea prin bazele de date.
Eh, stiti cum fac dobitocii aia cu briceagul pe scoarta copacilor? Cu lumanarea pe peretii blocurilor? Cu pixul pe tapiteria CFR-ului? Cand scriu / scrijelesc "gigi was here"? Asa am gasit eu pe toate site-urile pe care le-am fortat. Si nu doar ca hackarii astia isi lasau amprenta acolo, intr-un fisier, intr-un coltisor. Nu. Fiecare camp al bazei de date trebuia inscriptionat, fiecare querry trebuia sa afiseze "hacked by ninjapenet".
Nu inteleg setea asta de distrugere. De distrugere in van, gratuit.
Intamplator, in pelerinajul meu ilegal, am ajuns si pe site-ul unuia dintre cei mai mari producator de vopsele din Romania. Evident, am intrat prin spate. Nu-mi venea sa cred! Am iesit si am scris un mail catre adresa de contact pe care o aveau ei trecuta pe site. Le-am povestit ce si cum, le-am descris metoda, i-am atentionat asupra riscurilor. Asta se intampla marti. Azi e joi si nici o schimbare.
Cat de neglijent trebuie sa fi cu datele tale ca sa iti fie invatatura de minte?