bloggie style

Cât costă un weekend la Berlin

2017-03-20T11:39:00.000+02:00

De mulți ani voiam să ajung la Berlin, pentru istoria lui, auzisem că e un oraș frumos, e într-o țară civilizată, cu multe culturi amestecate.

Anul ăsta am ajuns, în martie, de miercuri până sâmbătă. Am făcut 65.000 de pași în cele trei zile și aș mai face vreo 100.000.

Am zburat cu Ryanair, cu un avion nou, 737-800. Am prins o ofertă cu 9.99 euro pe segment, deci 20 de euro costă zborul dus-întors (comparativ, biletul de tren până la Cluj, doar dus, costă 20 de euro). Zbori doar cu bagaj de mână, dar nici nu-ți trebuie bagaj de cală pentru câteva zile. La costul ăsta nu poți alege locurile, dar nici nu e așa de important pentru un zbor de 2h la dus și 1h40 la întoarcere. Locurile m-au costat 3-4 euro de persoană pe segment. Ryanair are frecvent promoții.

Hotelul a fost găsit tot la ofertă, pe booking.com. Se numește Park Plaza Berlin Kudamm și este în zona Kurfürstendamm.

Kurfürstenstrasse este considerată a fi un Champs-Élysées al Berlinului. Foarte curată, cu clădiri spectaculoase, cu multe magazine și restaurante.

De aici la Poarta Brandenburg sau la Checkpoint Charlie faci 15 minute cu tot cu mersul până la metrou. Hotelul costă în mod normal de la 70-80 de euro pe noapte. La promoție am luat cu 47 de euro pe noapte (prin comparație, la Vama Veche costă în aprilie 50 de euro pe noapte și nu sunt aceleași condiții).

Rezervarea a fost fără mic-dejun, care costa 9 euro de persoană. La restaurantele din jur micul dejun costă 7-9 euro.

Berea costa 4-5 euro la restaurant. Apa plată 3,5 euro. O supă e 4-6 euro. Un șnițel costă 10-12 euro.
Prânzul pentru două persoane a costat între 20 și 35 de euro. Am mâncat la restaurante tradiționale germane din zone bune.
Pentru un buget mai mic poți lua de mâncare de la supermarket și să mănânci în cameră micul dejun, cum facem noi la schi. Mâncarea de pe stradă costă câțiva euro. Kebab, sandvișuri cu hering, lahmachun și cârnați. Apa plată pentru toată ziua am avut de la magazine Lidl, care sunt peste tot, și costă 0,60-1.00 euro pentru 0,5 litri.

Transportul de la aeroport în centru costă 42-45 de euro cu taxi sau Uber și durează 30 de minute. Poți merge și cu trenul, care face vreo oră. Pentru 20 de euro am luat Berlin City Tour Card, care asigură gratuit transportul în comun subteran sau de suprafață, pentru 48 de ore, inclusiv trenul de la/spre aeroport. Cu el ai reducere la o serie de muzee.
Sunt 170 de muzee în Berlin și merită văzute cât mai multe. Intrarea este de la 6 la 15 euro. Unele atracții pot fi vizitate gratuit. Joia este intrare gratuită la toate muzeele.
Să-ți iei cel puțin o zi pentru plimbare. Ai multe obiective pe care le vezi de afară, multe parcuri.

Costuri:
40 avion (2 persoane)
100 cazare (doua nopti)
40 transport în comun (2 persoane)
200 mancare (la restaurant, pentru 7 mese de două persoane, dar poți mânca și mai ieftin)
Am ajuns la 380 de euro TOTAL. Pentru un cuplu!
Mai departe, depinde de tine câte muzee vezi, câte cumpărături faci și câte suveniruri iei.

Plimbarea noastră acolo a costat ceva mai mult pentru că am avut și locuri rezervate în avion, am avut 3 nopți de cazare, am intrat la muzee (am aflat târziu că joia erau gratuite), am făcut ceva cumpărături și am mers cu Uber de la și spre aeroport (eram patru persoane și am împărțit costurile).

Nu e rău pentru un oraș ca Berlin, nu-i așa?

Laserul nu e bun pentru câini

2015-10-04T09:40:00.001+02:00

Am avut o discuție cu cineva despre oportunitatea folosirii laserului la joacă.
Nu, laserul nu e bun.
Laserul e ceva strălucitor, foarte vizibil, care se mișcă rapid și activează instinctul câinilor de a urmări prada care fuge de ei. Stăpânii spun că vai, ce drăguț aleargă câinele, ce drăguț latră, ce piept frumos face de la atâta alergare, ia uite cum nu trebuie să fac eu mare lucru, ce drăguț e câinele când pare că își pierde mințile.

Aici e problema, la pierdutul minților. Câinii nu se pot abține să nu urmărească punctul laser, e instinctiv, ceva fuge de mine, trebuie să fug și eu, poate e pradă.
Lucrurile se complică în momentul în care câinele nu ajunge niciodată să prindă laserul și asta le dă mari bătăi de cap. Pot deveni obsedați.

Nicholas Dodman este profesor de comportament canin la o facultate veterinară din state și spune că se poate ajunge în stadiul în care câinii nu se mai pot opri, odată ce au început să urmărească laserul. El mai spune că a văzut câini care urmăreau orice luminiță, orice umbră, săreau pe ea și își petreceau toată viața dorind și așteptând. Atât de gravă poate deveni problema.

Chiar și câinii care detectează bombe sau droguri sunt duși în misiuni false unde găsesc ce au de găsit. Dacă trece prea mult timp fără să își îndeplinească scopul, pot deveni obsedați.

Uite un câine care o ia razna când aude un click care seamănă cu cel de la pointer.

Dacă vă gândiți că filmele de mai jos sunt funny, mai gândiți-vă o dată. Sunt funny doar pentru voi. Pentru câini nu sunt. E doar obsesie care nu are cum să le facă bine.

Filmul de mai jos este chiar crud. Să pui un laser la zgarda câinelui și să îl lași să o ia razna încercând să-l prindă.

Jucați-vă cu câinele vostru, interacționați cu el. Plimbați-l, alergați-l. Dați-i jucării palpabile: mingi, bețe, sfori, maimuțoi chițăitori, frisbee, orice poate ajunge, atinge, prinde cu gura și aduce înapoi.
E satisfacția succesului. De ce să îl privați de ea și, în schimb, să îl băgați în obsesii?
E prietenul vostru. Aveți grijă de el.

Ursus Pirații sau Canal+ Dulapul?

2015-08-21T19:13:00.000+02:00

Ori seamănă, ori nu seamănă.

Ursus

Canal+

Live below the line - ultima zi și concluzii

2013-05-25T08:50:00.001+02:00

A trecut și ultima zi. Cereale cu iaurt, sendviș cu ou și supă de linte.

Mi-a și rămas mâncare:
- două ouă (din șase)
- două porții de iaurt (dintr-o găletușă)
- două porții de cereale integrale (din 500 de grame)
- 4 felii de pâine (din 10)
- două porții bune de legume congelate (din 500 de grame)
- 3-4 porții de paste (din două pungi de 400 de grame)

Calculând, rezultă că media este de 3.5 lei pe zi.

Concluzii.
Este evident că poți să mănânci cu 5 lei pe zi.
Nu mănânci bine, poate nu mănânci destul, sigur nu ai toți nutrienții de care ai nevoie, sigur nu îți poți face poftele.
Carne, brânză, fructe, legume - sunt visuri destul de îndepărtate. Poate să mai guste cei care stau la curte și care au găini și grădină cu pomi fructiferi și cu legume.

Cântarul arăta 83.9 kg luni dimineață. Sâmbătă dimineață arată 81.8. E adevărat că am alergat sau am făcut exerciții în 3 zile din 5, dar și oamenii săraci muncesc uneori zi-lumină pe salarii mizere.
Am avut și o noapte aproape nedormită, am avut și zile alerte în care am mâncat mai puțin. Dar mai puțin mănâncă și cei care sunt în oraș cu treabă și nu-și permit să cumpere sau să mănânce la restaurant. Așteaptă până ajung acasă.

Am resimțit rutina, mâncând cam aceleași alimente. Sunt convins că nici cei săraci nu au multe opțiuni. Am auzit de persoane/familii care mănâncă luni de zile același fel de mâncare.

Am resimțit lipsa fructelor și legumelor proaspete. La 7 lei kg de roșii, nici nu a putut intra în discuție, la bugetul ăsta.
După carne nu pot să spun că m-am perpelit. Este adevărat că pește și fructe de mare aș mânca și la micul-dejun.
Am avut tendința inconștientă să mănânc mai sărat și mai condimentat. Probabil pentru a compensa lipsa din aleimentație a unor substanțe importante. Nici măcar nu mi-am dat seama că mănânc mai sărat. Mi s-a spus la degustarea primei supe de linte: "asta e sărată pe gustul meu, nu pe al tău". Nu mă omor cu sarea în mod normal.

Nu mi-a fost extrem de foame, dar nici nu-s mâncău în general.

De-abia aștept să mănânc fructe, o salată mare cu de toate, lapte, un pește, broccoli (și ceva dulce).

M-am surprins uitându-mă la panouri prin oraș și spunându-mi "nu mi-am permis și asta". Și nici măcar nu mă uitam la cine știe ce. Mă uitam la panouri de supermarket cu oferte de produse aparent banale.

Doar că, deodată, îți dai seama că nimic nu mai e banal, nimic nu mai este un dat. Totul are altă importanță și ai un cu totul alt mod de a vedea viața. O cireașă coaptă e ca o mașină nouă.

Înveți să te bucuri de lucruri mărunte, de care uităm să ne mai bucurăm dacă nu costă sute de euro și dacă nu sunt la modă. Toate aste pălesc atunci când ești sărac. Devine o luptă pentru supraviețuire.
Era să scriu că este o luptă monotonă, dar nu e așa. Este o luptă palpitantă, plină de adrenalină, când poate nu știi ce mănânci mâine sau nu știi cu ce plătești cheltuielile lunare. Sau cu ce îmbraci copilul.

Mâncarea aruncată de țările bogate ar fi de ajuns pentru a hrăni țările sărace. Dar cine să se gândească la asta? Suntem prea preocupați să facem alte cumpărături din care o să aruncăm jumătate. În astea 5 zile eficiența a fost maximă. Nimic nu a fost aruncat, totul a fost folosit. Asta înseamnă să-ți iei doar ce-ți trebuie! Nu tot ce ți se pare că-ți trebuie. Și nu tot ce-ți spun alții că-ți trebuie.

Daca toți cei care pot să facă, ar face ceva și pentru cei nevoiași, alta ar fi situația lor.
Dacă am reușit măcar să fac pe cineva să se gândească la cei care nu-și permit nici să se hrănească așa cum ar trebui, consider că experimentul nu a fost degeaba.
Dacă reușesc să fac pe cineva să doneze măcar o porție de mâncare, experimentul este un succes.

Pentru donații în bani avem la dispoziție organizațiile participante la Live below the line aici. Avem la dispoziție și organizațiile locale care luptă cu sărăcia.
Și avem la dispoziție mulți oameni care nu au ce să mănânce.

Live below the line - ziua 4

2013-05-24T09:08:00.000+02:00

Ieri a fost altă zi nebună. Nici nu am mai apucat să fac poze. Nici nu prea am avut la ce.

De dimineață am plecat pe drumuri. Am început în viteză cu clasicele cereale cu iaurt.
Pentru prânz mi-am făcut deja clasicul sendviș cu ou și l-am luat la pachet. Am fost la mare, la un client, și am vrut să mă țin de experiment. Pentru drum mi-am luat o sticlă de apă Țevian, de la robinet.

În mașină se mâncau tot felul de drăcii luate de la benzinării. Eu mai luam câte o gură de apă. :)

La mare am ajuns și la o terasă, unde a trebuit să mă abțin în timp ce oamenii mâncau salate și pizze. Nu a fost foarte greu.

Pe seară am fost într-o vizită și nu am mai apucat să-mi gătesc. Am băgat o felie de pâine la prăjitor și am mâncat-o cu câteva linguri de iaurt.
Având toate astea în vedere, mi-am permis ca în vizită să mănânc câteva alune de pădure, coapte în casă. Yummy!

Azi e ultima zi. Deja cântarul arată mai puțin. Detalii în concluziile de mâine.

Despre live below the line click aici.

Live below the line - ziua 3

2013-05-23T08:23:00.001+02:00

Ieri am mâncat și mai puțin.

Am dormit vreo 3 ore noaptea, m-am trezit, am mai muncit puțin și am plecat direct într-o prezentare de pitch.

Deci am sărit peste mic dejun, am luat vreo 2-3 linguri de iaurt, pe fugă.

La prânz am mâncat, în vizită fiind, un ou fript pe două felii de pâine.

Seara am făcut fusilli cu legume și cu busuioc. Iar au ieșit gustoase. Am și donat o parte a porției generoase.

Visez la fructe și legume.

Despre Live below the line click aici.

Live below the line - ziua 2

2013-05-22T18:20:00.000+02:00

Am început dimineața tot cu cereale și iaurt.
La prânz am mâncat un ou la teflon, fără ulei, pe o felie de pâine.

Am trecut repede peste mic-dejun și prânz pentru că de-abia așteptam să ajung la linte.
Din un pumn de linte, o ceapă, un cartof, sare, piper, oregano și coriandru a ieșit o supă decent de bună.
A fost apreciată de încă o gură. Au ieșit chiar două porții. Lângă bol a fost și o felie de pâine integrală.

Am senzația că de mâine o să încep să resimt monotonia, lipsa de opțiuni. Fără să ai bani nu prea îți poți permite diversitate în fiecare zi.

Deja resimt lipsa legumelor și fructelor proaspete. De carne și brânză nu sufăr deloc. Toate astea sunt destul de scumpe încât nu pot intra în meniul de 5 lei pe zi.

Despre Live below the line click aici.

Live below the line - ziua 1

2013-05-21T08:40:00.000+02:00

A trecut prima zi. Fără probleme.
E drept că oricum nu sunt un mare mâncău.

Dimineață am mâncat cereale integrale cu iaurt. Am descoperit că iaurtul Sanlacta nu e rău deloc: cremos, gustos și miroase bine.

Pe la ora 2 îmi era foame bine. Poate și din cauza faptului că mănânc regulat mesele zilei. De obicei mănânc pe la ora 1.
Mi-am făcut un sendviș cu omletă dintr-un singur ou și cu două felii mari de pâine făcută în casă. Sare, piper și un pic de busuioc. Yummy! Orice firimitură care cădea din el era recuperată. A fost cam multă pâine totuși.

Seara am gătit.
Penne cu legume. Delicioase și destul de multe.
S-a gustat din ele și au fost lăudate cum că "sunt mai bune decât ce mănânc eu". :)

După prânz și după cină m-am simtit destul de plin și mă gândesc să mai reduc porțiile. O singură felie de pâine și mai puține paste. Dacă o să-mi fie foame - completez după.

Am făcut și mișcare, ca de obicei, nimic mai mult: 10 km alergare după care exerciții la aparatele din parc. Nu e nimic deosebit, ba chiar e ca în viață. Și oamenii sărmani muncesc de dimineață până seara, deci au consum mare. Nu prea am văzut sărmani grași.

Să nu uit, am băut apă de la robinet. Încă nu am murit și nici nu o să mor de la ea în curând.

Ziua 1 - over.

UPDATE: Mâncarea de azi a ieșit la maxim 4 lei, la un calcul sumar.

Live below the line - cumpărăturile

2013-05-20T14:41:00.001+02:00

Așa arată cumpărăturile pentru cele 5 zile. Începi să vezi altfel rafturile supermarketului când bugetul este foarte limitat.

Privirea stă mai mult în partea de jos unde sunt produsele mai ieftine. La nivelul ochilor sunt cele de brand.

Ai tot timpul calcule în cap, să te încadrezi în sumă. Faci calcule și pe zile: pentru câte zile îmi ajunge mâncarea asta, cum o combin, în ce zile mănânc ce.

Am încercat să stau pe partea cât mai sănătoasă. M-am ferit să mă înfig în pate, în icre și în alte bazaconii.
Cu ce m-am ales: cereale vrac, iaurt la găleată, linte roșie vrac, legume congelate vrac, un amestec Yammix să fac în casă pâine integrală cu cereale, ouă, cartofi, ceapă, fusilli și penne.
Total = 25 de lei.

Mâine detaliez meniul primei zile.

Pentru cine nu a citit despre Live below the line - click aici.

Live below the line - cum să trăiești cu 5 lei pe zi

2013-05-20T08:56:00.000+02:00

Live below the line este o campanie anuală împotriva sărăciei, care îi provoacă pe participanți să trăiască la limita acesteia pentru cinci zile.
Scopul campaniei este de a crea notorietate, făcându-i pe oameni să înțeleagă mai bine ce înseamnă să fii sărac. Asta în condițiile în care 1.4 miliarde de oameni trăiesc cu 1.5 dolari pe zi. Este standardul mondial pentru sărăcie.

Și ăsta este doar un exercițiu, care unora li se pare imposibil de realizat. Dar cei 1.4 miliarde de oameni trebuie să acopere toate aspectele vieții din cei 1.5$ pe zi: mâncare, apă, casă, transport, sănătate, educație.
Prea multe de făcut din atât de puțin.

Anul trecut au participat 15.000 de oameni. Anul ăsta sunt așteptați 20.000.

Eu sunt unul dintre ei.

De azi, pentru 5 zile, o să mănânc cu 5 lei pe zi. Poate părea imposibil, nu? Nu este deloc.
Pe situl livebelowtheline sunt linkuri către blogurile celor care au participat. Sunt chiar și cărți de bucate cu meniuri de 5 lei pe zi.

Și nu trebuie să vă gândiți la Africa pentru a vă gândi la sărăcie extremă. În România sunt foarte mulți oameni pentru care cei 5 lei reprezintă realitatea zilnică și sunt mai aproape de voi decât credeți.

Încercați și voi "dieta săracului" și încercați să și donați.
Fie pe situl lor, fie unei organizații locale, fie să dați pur și simplu cuiva de mâncare.

Traseul asteroidului 2012 DA14

2013-02-08T17:43:00.001+02:00

În noaptea de 15-16 februarie 2013 o să treacă foarte aproape de noi un asteroid.
Pe numele lui 2012 DA14.

O să treacă atât de aproape încât o să fie printre Pământ și sateliții geostaționari.
Nu, nu o să murim. Nu se ciocnește cu noi.

Pentru pasionați, el poate fi și văzut în acea noapte. Am făcut un print screen din Stellarium pe care am desenat traiectoria lui și locurile unde poate fi văzut la anumite ore.

Click pentru zoom.

Va trebui să urmăriți steaua care se mișcă cel mai repede. :)

La lăsarea serii va apărea la est. Se deplasează dinspre Leu, trece prin Carul Mare și se duce spre Steaua Polară.

Traiectoria va fi ascendentă la începutul nopții și va deveni descendentă după miezul nopții, datorită rotației Pământului.

Să sperăm că va fi cer senin.

UPDATE: O să avem nevoie de binoclu pentru a-l vedea. Doar că o să fie cer acoperit, cu doar puține spații. De pe la 1 noaptea e probabil să fie ceață.
Dacă o să fie așa, putem vedea streamingul live de la NASA, de la ora 21, aici: http://www.ustream.tv/nasajpl2

Spital de stat, sănătate necurată

2012-11-20T10:34:00.001+02:00

Azi am ajuns, ca însoțitor, într-un spital de stat. Am mers la pont, la un medic bun.

Am avut plăcuta surpriză să găsesc barieră cu taxă de parcare. Mi-am zis că s-or mai fi modernizat și mai iau câțiva lei pentru a mai adăuga la bugetul minuscul pe care îl au.

O altă surpriză plăcută a fost medicul, din câte mi s-a spus. Medic care s-a purtat frumos, a avut modalități diferite de abordare ale simptomelor și care nu a pus diagnosticul așa-zis evident, ca să scape mai repede.

Doar că surprizele plăcute s-au oprit aici.

Când intri în secție habar nu ai încotro să te îndrepți. Când întrebi o asistentă îți răspunde grețoasă că pe coridor și că scrie pe ușă. Adică trebuie să bați toată secția în căutarea cabinetului uni medic în loc să fie niște discrete direcționale la intrare. Bonus - atitudinea oligofrenă a asistentei.

Am găsit cabinetul și ne-am așezat pe banca de la ușă. Secția este una cu tavane și ferestre înalte, cu bănci aproape la fiecare cabinet, aparent curată. Pe ici, pe colo se observă problemele: podele tocite, plinte căzute, tencuială exfoliată, uși care nu se închid cum trebuie, aviziere improvizate din bucăți de placaj.
Dar nu astea erau marile probleme ale acelei secții. Ci oamenii.

Era ora 7:15 și niciun pacient nu umbla pe holuri. Dormeau.
Dar aveau grija de asta femile de serviciu, infirmierele, asistentele și unii medici.

Toată lumea vorbea în gura mare. La modul rural. Ieși la poartă și strigi la Gheorghiță care stă la trei case mai încolo. E liniște, trebuie să te audă. Așa procedau și cei de mai sus.

Unde este targa noastra, urlă o femeie. La morgă, îi răspund vreo trei altele din zone diferite ale culoarelor.
O asistentă acră certa două femei de serviciu că a trebuit să șteargă ea nu știu ce masă. În gura mare.
Femeile de serviciu măcăneau într-una în ecoul tavanelor înalte. O secundă nu le tăcea gura.
Doi medici povesteau și râdeau zgomotos.
Un asistent urla după o asistentă, spunându-i că o să-i dea alteia nu știu ce medicament.
Femeile de serviciu intrau în saloane dând ușile de pereți, aprinzând luminile, trezind pe toată lumea.
Cutiile de gunoi erau târâte peste tot cu un fâșâit deranjant.

Toate astea într-o secție de spital unde ar trebui să fie liniște. Oamenii de acolo sunt bolnavi, au nevoie de odihnă fizică și mentală, au nevoie de liniște. Mi se pare una dintre primele reguli scrise cu litere capitale în cartea îngrijirii medicale. Probabil că personalul îi vede pe bolnavi mult inferiori. Ca pe niște invadatori pe secția lor personală, primită moștenire de la toți strămoșii lor comuni.

Tot femeile de serviciu lăsau ușile larg deschise în cealaltă parte a coridorului, chiar și când nu aveau treabă cu ele. Urmarea - un val de frig îi făcea pe oameni să mai strângă pe ei geci, fulare și halate de molton.

La curățenie se foloseau substanțe cu mirosuri foarte puternice. Mă deranjau și pe mine, care nu-s foarte sensibil. Mă întreb cum simt pacienții mirosurile alea venite parcă intenționat să îi atace și olfactiv.

Asistentul Paul are un comportament obsesiv-compulsiv. Are un ritual dus cu capul de fiecare dată când trece pe lângă ușa cabinetului în care lucrează, apasă de 4-5 ori pe clanță și tot de atâtea ori mișcă ușa doar câțiva milimetri, ca și când vrea să o deschidă foarte încet. O închide și mai face de câteva ori de la capăt.
Oare nu și-a luat medicamentele?

Pe alocuri, vedeai oameni dând din mâini și uitându-se pe pereți. Nu, nu aveau halucinații.
Se apărau de țânțari. Eu nu am mai văzut țânțari de multă vreme. Dar într-o secție de spital, la sfârșit de noiembrie, la 2 grade celsius, zboară nestingheriți țînțarii.
Mi se pare din nou o regulă elementară, ca într-un spital (unde tratezi boli) să nu ai insecte care transmit și ele boli. Asta în mileniul trei.
Pe lângă asta, nu știu cum se odihnesc pacienții asaltați de insecte zburătoare, bâzâitoare și ciupitoare.

Dar arsenalul de insectar nu se oprește aici. Am văzut și păianjeni. Am văzut și alte tipuri de musculițe zburătoare. Ca să nu se simtă bolnavii singuri. Probabil că sunt ca Labradorii duși prin spitale în alte țări cu alte mentalități. La noi sunt insecte.

Am mai vazut cum asistente și infirmiere ignorau pacienții care le salutau și care încercau să le întrebe lucruri. Îmi venea să mă ridic, să o iau de guler și să o duc înapoi la omul pe lângă care a trecut și să o întreb dacă e imbecilă. Aș ignora-o și eu așa când ar întreba de salariu. După care i-aș face vânt pe ușă, să meargă să se poarte așa cu rudele ei, nu cu ale altora. Și nu cu cele care sunt bolnave, care îi platesc salariul și care îi mai dau și șpagă.

O altă asistentă certa un pacient care o întreba exact ce nu are voie să mănânce. Ce, nu v-am spus odată că nu aveți voie fructe și legume?

Toate cele de mai sus nu au legătură cu bugetul de sănătate, nu au legătură cu salariile.
Au legatură cu nepăsarea și cu lipsa de educație. Au legatura cu frustrarile care nu sunt lasate acasa.
Au legatură cu sistemul care parcă nu vrea să evolueze.

De ce e așa de greu să-ți pese?

Înscriere pentru TVA la încasare

2012-10-23T10:50:00.000+02:00

Dacă nu știați.

Firmele care au cifre de afaceri anuale sub 2,25 milioane de lei (500.000 euro) trebuie să se înscrie la Fisc prin depunerea Formularului 097 apărut în Monitorul Oficial.

Dacă nu știați nici asta, înscrierea este o obligație, nu o opțiune.

Și ultima surpriză: înscrierea se poate face doar până la 25 octombrie 2012!

Deci de ce să nu facem o răscoală la ghișee dacă tot putem? Adică de ce nu vede Fiscul ce firme se încadrează și să le aloce automat? De ce trebuie să se calce lumea în picioare timp de doar câteva zile?

Țara mea de glorii, țara mea de mi-ar fi dor.

Suplimente alimentare care merită luate

2012-10-22T10:36:00.000+02:00

Serviți, vă rog!
Graficul cu suplimente alimentare aliniate după beneficiile evidente pentru sănătate.

Cu cât este bula mai sus, cu atât suplimentul are beneficii dovedite doar în afecțiunile scrise chiar sub el, în bulă. Pot fi situații în care un supliment are două bule. Una mai sus, pentru beneficiile dovedite și alta mai jos pentru o afecțiune cu rezultate contradictorii sau lipsă cu desăvârșire.

Dimensiunile bulelor sunt date de numărul de căutări pe google. Asta doar ca indice de notorietate.

Bulele portocalii arată suplimentele care nu au fost foarte studiate dar care au rezultate promițătoare.

Sursa este una sigură - PubMed.

Poza este downloadabilă la dimensiune mare.

Red Bull Stratos LIVE

2012-10-09T11:50:00.002+02:00

UPDATE2: Azi, 14 octombrie, se încearcă din nou saltul de la 36.5 km.

UPDATE: Se tot amână din cauze meteo. Cel mai devreme se va lansa la 19:30 ora noastră.

Mai sunt cam două ore până la 15:30 când va avea loc cel mai înalt salt cu parașuta.

Felix Baumgartner o să urce până în stratosferă, la 36.5 km, și o să sară, atingând viteza sunetului.

Imaginile vor fi live aici. Sper să nu se lovească de bariera sunetului.

Vacanță - partea 1

2012-10-05T12:46:00.000+02:00

Am plecat pe 20 septembrie de la București spre Timișoara.

Șapte ore mai târziu am poposit la Prică (mulțumim) unde am stat doar câteva ore. Asta pentru că la 5 dimineața am plecat către, să mă iertați, Pula.

O oră mai târziu ieșeam din țară pe la Cenad. Am luat vigneta de Ungaria și am mers către Makó, unde începe autostrada.
De aici a început condusul de rutină, nu aventură pură ca în țară. :)

Am făcut cam 4 ore până la granița cu Croația. La prima benzinărie ne-am interesat de monedă: este Kuna și erau 7.3 pentru un euro. Litrul de motorină este 10.33-10.38 kuna. Deci ca la noi - 6.3 lei.

Nu ai taxă de drum decât la autostradă. Un sistem de cabine de taxare amplasate la intrări/ieșiri. Poți plăti cu monedă locală, cu euro (primești rest în kuna), sau cu card. La intrare pe autostradă îți iei singur tichet de la automat și plătești la ieșire sau la intersecții majore cu alte autostrăzi. Casierii sunt foarte prietenoși, vorbesc ceva engleză și unii chiar au ținut să menționeze că știu și câteva cuvinte în română - La Revedere!

Peste încă 4 ore am ajuns la Rijeka și urma să o luăm pe autostrada spre Pula. Ne-am gândit să o luăm pe drumul nașional care merge pe malul mării, să vedem mare, stațiuni și insule. Să intrăm în mood că până acum am mers pe continent.

Am făcut asta doar pentru vreo oră pentru că se mergea destul de greu. Drumurile printre orașele de coastă sunt destul de înguste și pline de serpentine. Toată Croația este un munte care se năpustește în Marea Adriatică.
Așa că am luat-o către mijlocul peninsulei Istria, pe unde merge autostrada spre sud.

În Pula aveam rezervare la Park Plaza Verudela. Un resort mare pe o peninsulă cu forme fluide, la ieșirea din oraș.

Aici am avut un studio la parterul unei vile cu un etaj. Bucătărie utilată, zonă de masă și zona de somn.

Pentru că eram la parter aveam și o terasă la nivelul ierbii, spre deosebire de balconul de la etajul 1 care era cam de 1 metru pătrat. Marea era 30 de metri mai la vale iar măslinii și rodiii plantați peste tot întregeau atmosfera mediteraneană.

Am făcut snorkeling în golful de lângă vilă. Apa era impecabilă, se adâncea brusc și te lăsa să vezi multe specii de pești, de la barbuni la zărgani. Mă apropiam la un metru de grupuri de 10-15 care mâncau te miri ce de pe căte o piatră. Nici nu mă băgau în seamă.

De multe ori, furat de peisaj, mă trezeam în mijlocul unui grup de pești bleu.

Fundul mării este foarte pietros. Ca să intri în apă ai nevoie de cipici. Ne-am luat de pe pietonal cu 2-3 euro.

Orașul Pula este mic, cochet și plin de vestigii romane. Poate pentru că a fost centrul administrativ al peninsulei pe vremea lor. Amfiteatrul de aici este cel mai bine păstrat dintre cele 200 rămase. Are întregi cele trei stiluri de arhitectură.

De mâncare găsești cam orice dar cu precădere feluri marine. Fructe de mare și pește. Proaspete și bine făcute.

Următorul episod - insula Brijuni. Fieful lui Tito, unde a făcut safari park și unde se găsesc vestigii romane și urme de dinozauri.

Cronică de vacanță

2012-10-04T10:14:00.003+02:00

Am revenit.

După 10 zile, 4100 de km și 5 țări traversate.

După o vacanță care a devenit incertă în ultima noapte înainte de plecare, din cauza toxinfecției alimentare de partea feminină.

Ne-am urnit cu greu dar am ajuns peste tot unde trebuia să ajungem și ne-a plăcut la nebunie.

Am văzut multă mare cu apă cristalină, am văzut munți, am văzut rezervații naturale, insule, cetăți, castele romane, animale sălbatice, am mâncat bunătăți prospete din adâncurile mării, ne-am plimbat cu vaporul, am făcut snorkeling, plajă, am stat la piscină, am văzut orașe de sus sau din catacombele lor, am luat cina pe plajă, am pus palmele în urme de dinozauri, am stat și în resorturi dar și în vile pe malul mării, am râs mult, am privit mult, am făcut o mulțime de poze și am rămas cu frumoase amintiri.

De mâine o să descriu fiecare etapă a traseului, cu hartă, cu detalii, cu tips&tricks și cu multe poze.

Facebook report via Wolfram Alpha

2012-10-03T10:35:00.000+02:00

Dacă vreți să vedeți cine intră să vă vadă pozele de pe facebook, puteți închide acum pagina pentru că nu despre asta vorbesc.

Dacă ați fi interesați de statistici legate de contul vostru de facebook, continuați.

Trebuie să faceți un cont free pe motorul de căutare inteligent Wolfram Alpha și să-l lăsați să își facă treaba.

Rezultatele sunt variate și complexe. De la ce postezi, când postezi, în ce zile, la ce ore.

La cele mai populare linkuri, analiza posturilor, lungimea lor, număr de like-uri, număr de comentarii, frecvența cuvintelor, top comentatori, top share-uitori, cate poze ai, care este cea mai plăcută, cea mai comentată șamd.

Mai puteți vedea rețeaua prietenilor proprii ilustrată grafic, cu cine aveți prieteni comuni și câți, nume comune, zile de naștere și de aici încolo descoperiți singuri. Sunt foarte multe statistici. Și dacă apăsați pe more, la fiecare categorie, aveți și mai multe.
Sper să nu vă distrag de la muncă. Spor!

Ochii mei minte nu are

2012-09-05T08:22:00.000+02:00

Din categoria Ce mai poate face creierul nostru, astăzi - fețe de monștri.

Se numește efect de distorsionare a fețelor arătate rapid. Mai exact se aliniază mai multe fețe la nivelul ochilor și sunt arătate în succesiune rapidă.

Cei ce au descoperit spun că atunci când faci asta este posibil să sesizezi diferențele și să le compari. Așa că dragul nostru creier le face grotești. Ochi bulbucați, maxilare de bucătar și sprâncene a la Cruella DeVil.

Tot ce trebuie să faceți este să vă uitați la crucea din mijloc și să vă țineți de scaun. O să vedeți niște grozăvii.

Alergarea în jurul cozii

2012-07-05T12:48:00.000+02:00

Îmi propusesem ca săptămâna asta să alerg 10km în fiecare zi. Să văd ce se întâmplă.

Ce gândesc. Dacă ma doare pe undeva, dacă slăbesc sau dacă mă simt în vreun fel.

Luni și marți am alergat câte 10 km.

Dar a venit miercuri când eram și obosit de nesomn, și obosit de alergări(probabil), nu eram hidratat cum trebuie, nici nu mâncasem nimic. Mai era si foarte cald la 9 dimineața. Am simțit că-mi dau duhul. După 7 km m-am oprit și am mai mers alert vreo 3 km, spre casă.

Azi, joi, am alergart 10 km. M-am simțit bine, fizic, dar nici nu am forțat. I-am făcut în 57:38. Mai bine decât marți dar mai încet decât luni.

Marea problemă a fost la nivel mental. M-am plictitsit de alergatul în fiecare zi. Simțeam că mă duc la serviciu. E același sentiment ca atunci când merg în vacanță la ski. După 4-5 zile iau una pauză și fac altceva.

Nu mai eram motivat, mă uitam destul de des la GPS să văd cât mai e până mai fac un km. Mă uitam lung să văd cât mai e până la următoarea curbă, până la pod, până la jumătatea turei de lac șamd.

Începeam, parcă, să-i înțeleg pe sportivii de la cluburi care o taie pe scurtaturi la diversele crosuri și maratoane la care am fost. Eram tentat să o iau pe scurtături dar îmi dădeam seama că tot 10 km pe GPS trebuie să fac.

Ca urmare am decis să revin la alergarea după cum mi-e cheful. Dacă vreau să alerg 2 zile la rând și după aia să stau 3-4, așa va fi.
Oricum plec la bălăceală și nu m-aș fi putut ține toată săptămâna.

Pe scurt, în astea 4 zile am alergat 37.13 km, in 3h:31m:42s, am ars 3292 de calorii, am avut un ritm mediu de 5m:42s pe km și o viteză medie de 10km/h.

Luni dimineață aveam 82 kg, pe burta goală. Azi am 80.8 kg, dar după ce am băut mult suc de portocale și am mâncat.

Concluzia: tot ce e impus devine obositor.

Strip running

2012-05-02T11:07:00.000+02:00

Mai devreme alergam în parc. Păsărele ciripitoare, broaște țestoase bronzatoare, rațe înotătoare și alți câțiva oameni alergători.

La prima tură de lac m-am intersectat cu unul care era om normal. La a doua tura își dăduse tricoul jos. No problemo, și eu fac asta uneori. Ca dovadă că am apărut și la ziar în bustul gol .

La a treia tură de lac își dăduse și încălțările jos.

Aici mi s-a făcut frică să mai dau și a patra tură. Nu cred că eram pregătit pentru un nivel așa de ridicat de bălăngăneală.
Mă gîndesc că era afectat de euforia alergătorului (un aflux de endorfine eliberate în organism când alergi) și avea o părere din ce în ce mai bună despre el.

Restaurantul Soprano, o ofertă de nerefuzat

2012-04-26T09:50:00.000+02:00

Știm cu toții siturile de discount de genul GroupOn, Zumzi, BestDealz. Uneori sunt lucruri interesante dar de cele mai multe ori sunt prostioare.
Am auzit de oameni care și-au facut dinții cu 200 de lei sau alte cazuri fericite.

Uneori, decizia unui manager de a face o ofertă este cea mai proastă pe care o poate lua.

I s-a întâmplat unei doamne din Marea Britanie care a făcut o ofertă la brioșe.

Le dădea cu 6.5 pounds în loc de 26 de pounds. În felul ăsta pierdea 2.5 pounds la fiecare cutie.
Așa s-a gândit ea să impulsioneze un pic creșterea afacerii.

Problema e că oferta a avut mare succes și a fost nevoită să o oprească la 8.500 de comenzi. Adică la 102.000 de brioșe.

A cheltuit 12.500 de pounds pe 25 de angajați temporar, pe lângă cei 8 pe care îi avea în mod normal, și pe distribuție.

A recunoscut că a greșit.

Azi am dat click, din greșeală, pe un banner din facebook. M-a dus în BestDealz unde am făcut un pic scroll. Mi-a sărit în ochi o ofertă.

Mai exact s-au plătit 1635 de vouchere până acum. Cu 12 mai mult decât în momentul în care am început să scriu. Nu cred că vor pierde foarte mulți bani pentru că e bagat cardul Maestro.

Să-i văd cum or să stea cu timpul când se vor prezenta cu voucherele câteva sute de clienți pe zi. Am un feeling că nu cred că vor angaja personal suplimentar pentru a-și onora comenzile.

S-au gândit ei: we'll make them an offer they can't refuse.
Corect!

Ghișeul.ro nu are toți biții acasă

2012-04-24T08:24:00.001+02:00

În weekend am fost prin Clisura Dunării și până la Timișoara.

Pe drum am luat o amendă de circulație, prin munți, unde era limita de 60 km/h și eu aveam 89 km/h. Polițistul mi-s spus că este weekend și că o pot plăti la jumătate până marți.

Azi am văzut că o pot plăti și online prin ghișeul.ro. M-am înșelat.

Prima barieră a constat în datele de logare, pentru că nu aveam așa ceva. Nu scrie nicăieri lângă caseta de logare modalitatea de a le obține. Trebuie să sapi tu și să găsești pe la Întrebări frecvente că poți obține user și parolă doar de la Primărie.

A doua barieră a fost destinația fondurilor. Trebuie să alegi tu dintr-o listă.

S-ar potrivi primele două din drop-down-ul cu amenzi. Că este amendă dar este și din alte localități. Prima opțiune s-ar aplica la orice amendă pentru că este conform dispozițiilor legale.

A treia barieră este alegerea datei când ai primit amenda.

Am ales 21 aprilie. Doar că sistemul e bătut în cap. E prost, e varzao. Nu cunoaște că 21 a fost sâmbătă și că eu o pot plăti jumatate până marți.

Așa că se concentrează, în imensa lui înțelepciune, și-ți dă o alarmă.

Cum să-i spun eu că sunt în chiloți și că nu aș vrea să mă îmbrac și să mă duc prin trafic și să stau la cozi și să dau acolo de o tanti probabil nepricepută și arogantă (ea ar fi vrut să fie coafeză, nu angajată la ghișeu)?

Cum să-i spun că suntem în mileniul 3[(III)(trei)] și că se numește bun-simț, și se mai numește simplă abilitate de programare să faci un sistem să înțeleagă 48 de ore în zile lucrătoare.

Aș vrea ca firma de doi lei care a făcut situl să scrie de 4 miliarde de ori pe tablă: if, else, then.

Aș vrea ca reprezentanții incompetenți ai statului, cei care au aprobat mizeria, să-și plătească aici chiar și taxa de trecere a Styx-ului. În felul ăsta ar fi blocați pe veci între lumea celor vii și lumea cealaltă (care o fi aia), și ar avea timp să reflecteze la un băiat în chiloți care nu a putut să-și plătească online amenda.

Mulțumesc statului român că-mi ia impozite!

Piedone se știe cu Iisus Cristos

2012-04-09T13:12:00.000+02:00

Am ajuns la concluzia asta pentru că am primit o punguță de la o tanti care mi-a spus: de la domnu' Piedone.

În pungă erau așa:
- trei brățări cu 1000 de aparente icoane pe fiecare;
- două felicitări mototolite pe care scria cu greșeli ceva cu pătrunderea nașterii;
- o bandă cu 1000 de abțibilduri cu Iisus Cristos și ipotetica lui familie;
- un ceas de hârtie care nu merge bine, e mereu 12 fără 2 minute.
- o folie de plastic colorat cu personaje Disney (o fi plătit copyright?)
- un breloc cu un domn cu barbă și cu ceva galben în jurul capului.

Ai senzația că s-a dus la un magazin de kitsch-uri și a luat ce a mai găsit pe acolo. Speranța evidentă este că mai poate juca puternic pe cartea religiei, acum, în prag de Paști și, mai important, în prag de alegeri.

Mie mi se pare patetic. Măcar dacă dădea un set mai appealing:
- 20 de cruciulițe cu ventuză, de pus pe mijlocul parbrizului;
- Iisus Cristos pe cruce de înfipt în antenă;
- beculețe de poziție în formă de lumânari care pâlpâie;
- biblia în Braille;
- o sticluță de apă sfințită de niște băieți îmbrăcați în aur;
- o pâine uscată și sfințită de trecerea timpului.

Mă simt în cel mai prost spaghetti western în care joacă grasul care i-a dat numele primarului.

emag nu este ieftin deloc

2012-04-02T09:59:00.000+02:00

Căutam să-mi iau un hard disk de 1TB întrucât mă lupt cu spațiul pe cel existent. Ca să-l iau mai ieftin am căutat pe net. Am intrat pe emag.ro, la categoria de resort.

Am văzut unul Seagate 1TB, 7200RPM, 64MB, SATA3, la 445 de lei. Deodată mi-a trecut prin cap să intru pe price.ro și să verific dacă este mai ieftin pe alte situri. Surpriză! Din cele câteva zeci de situri găsite doar câteva erau mai scumpe decât emag. Toate celelalte erau mai ieftine. Pe vreo șase situri prețul era sub 400 de lei, cel mai mic fiind 387 de lei.

După vreo jumătate de oră m-am gândit să mă uit și cât costă un calculator nou. Al meu are deja o vârstă. Am găsit pe emag un sistem Lenovo H420 cu procesor Intel Quad Core i5-2320 3.0GHz, 4GB RAM, HDD 1TB, placă video AMD Radeon HD6450 1GB. Prețul - 2.249 de lei, adică vreo 520 de euro. M-am gândit că, decât să dau 100 de eur pe un hard, mai bine dau 500 de eur și am un calculator nou-nouț, cu procesor de ultimă generație, cu configurație destul de bună și cu garanție.

Pe același price.ro am căutat și sistemul. Mi-a rezultat că îl pot lua de pe vexio.ro cu 2.065 de lei, adică vreo 470 de euro.

Am mai comparat și alte produse și la absolut toate mi s-a confirmat că emag e un magazin scump.

Am și sunat la ei să-i întreb niște detalii tehnice, de pildă dacă placa de bază suportă mai mult RAM, și nu au putut să-mi răspundă.

La fel cum nu au putut să-mi spună dacă sistemul arată ca în poză sau nu. Adică pot să mă trezesc că vine cu o carcasă verde fosforescent? Sau dacă îmi comand o cameră foto neagră, pot să primesc una roz. Perfect!

Cei de la vexio.ro s-au oferit să întrebe la producător și să îmi dea toate informațiile. Deci și mai ieftini, și mai săritori.

Nu mai bine iau de la ei?