We are the hollow men
We are the stuffed men
Leaning together
Headpiece filled with straw. Alas!
Our dried voices, when
We whisper together
Are quiet and meaningless
As wind in dry grass
Or rats’ feet over broken glass
In our dry cellar
Shape without form, shade without colour,
Paralysed force, gesture without motion;
Those who have crossed
With direct eyes, to death’s other Kingdom
Remember us—if at all—not as lost
Violent souls, but only
As the hollow men
The stuffed men.

Eyes I dare not meet in dreams
In death’s dream kingdom
These do not appear:
There, the eyes are
Sunlight on a broken column
There, is a tree swinging
And voices areIn the wind’s singing
More distant and more solemn
Than a fading star.Let me be no nearer
In death’s dream kingdomLet me also wear
Such deliberate disguises
Rat’s coat, crowskin, crossed staves
In a field
Behaving as the wind behavesNo nearer—
Not that final meetingIn the twilight kingdom

This is the dead land
This is cactus land
Here the stone images
Are raised, here they receive
The supplication of a dead man’s hand
Under the twinkle of a fading star.
Is it like thisIn death’s other kingdom
Waking alone
At the hour when we are
Trembling with tenderness
Lips that would kiss
Form prayers to broken stone.

The eyes are not here
There are no eyes here
In this valley of dying stars
In this hollow valley
This broken jaw of our lost kingdoms
In this last of meeting places
We grope together
And avoid speech
Gathered on this beach of the tumid river
Sightless, unless
The eyes reappear
As the perpetual star
Multifoliate rose
Of death’s twilight kingdom
The hope only
Of empty men.

Here we go round the prickly pear
Prickly pear prickly pear
Here we go round the prickly pear
At five o’clock in the morning.
Between the idea
And the reality
Between the motion
And the act
Falls the Shadow
For Thine is the Kingdom

Between the conception
And the creation
Between the emotion
And the response
Falls the Shadow
Life is very long

Between the desire
And the spasm
Between the potency
And the existence
Between the essence
And the descent
Falls the Shadow
For Thine is the Kingdom

For Thine is
Life is
For Thine is the

This is the way the world ends
This is the way the world ends
This is the way the world ends
Not with a bang but a whimper.

Interviu exclusiv cu Valeriu Stoica

Valeriu Stoica despre presa românească şi Madame Blogary

Valeriu Stoica despre mitul stîngii progresiste, dreapta şi relaţia cu Biserica Ortodoxă Română

“Nici măcar nu e nevoie să iasă liderii PD-L în public şi să devoaleze concluziile la care au ajuns în conclavul Marii Loji Doctrinare vis-a-vis de sexul îngerilor, e suficient să ne uităm la performanţele guvernului, la politicile pe care le va promova, la legile pe care le va adopta majoritatea parlamentară, ca să ne dăm seama în ce ape doctrinare se scaldă PD-L. Va face o politică populistă şi pompieristică, pe genunchi, după principiul tehnocraţiei de pradă, va promova mecanic, orbeşte, politici care se înscriu în canoanele unor etichete rigide şi puritane sau va duce o politică a libertăţii creative şi a imaginaţiei?”

Bleen, articolul integral, pe Madame Blogary.

“Sub pretextul fricii de arme nucleare, pe care Ucraina și Georgia le-ar putea desfășura pe teritoriul lor dacă ar primi pe viitor puțin probabila invitație de aderare la NATO, Rusia și-a luat în avans măsuri de precauție. Kremlinul dovedește că are ac de cojocul tuturor statelor care îi încurcă planurile. |n prima fază, Armata Roșie a invadat Georgia, motivând că popoarele abhaz și osetin au fost supuse unui program de exterminare etnică de către autoritățile de la Tbilisi. Drept urmare, Rusia a intervenit în calitate de instanță tutelară și eliberatoare, așa cum doctrina Kremlinului ne-a obișnuit în ultimele decenii, când a ordonat Armatei Roșii să “elibereze” Afganistanul.”

Cornel Ivanciuc – articolul integral, pe Madame Blogary.

După ce parlamentarii PSD şi PNL au fost cumpăraţi cu bani de la buget ca să-şi retragă amendamentele la legea bugetului iată că şi parlamentarii PD-L sînt cumpăraţi tot cu bani de la buget ca să stea capră în faţa BVBb-ului. Şi uite aşa s-a clarificat doctrinar PD-L, renunţînd la o eventuală politică de dreapta şi un stat minimal care ar lăsa Triada-cu-boc-în-coadă fără bani de curve.

Articolul integral

Pauza de inspiraţie se prelungeşte. Aşa că vă mai bag un screenshot:

(click pe foto pentru rezoluţia maximă)

I am he as you are he as you are me
and we are all together
See how they run like pigs from a gun
see how they fly
I'm crying
Sitting on a cornflake
Waiting for the van to come
Corporation T-shirt, stupid bloody Tuesday
Man you've been a naughty boy
you let your face grow long 

I am the eggman
they are the eggmen
I am the walrus
Goo goo g' joob 

Mr. city policeman sitting
pretty little policemen in a row
See how they fly like Lucy in the sky 
See how they run
I'm crying
I'm crying, I'm crying
Yellow matter custard
Dripping from a dead dog's eye
Crabalocker fishwife
Pornographic priestess
Boy, you've been a naughty girl
you let your knickers down 

I am the eggman
They are the eggmen
I am the walrus
Goo goo g' joob 

Sitting in an English garden
waiting for the sun
If the sun don't come you get a tan
from standing in the English rain 

I am the eggman
They are the eggmen
I am the walrus
Goo goo g' joob 

Expert, texpert choking smokers
don't you think the joker laughs at you
See how they smile like pigs in a sty
See how they snide
I'm crying
Semolina pilchard
climbing up the Eiffel tower
Elementary penguin singing Hare Krishna
Man, you should have seen them kicking
Edgar Allan Poe 

I am the eggman
They are the eggmen
I am the walrus
Goo goo g' joob
Goo goo g' joob
Goo goo g' goo
goo goo g' joob goo
juba juba juba
juba juba juba
juba juba juba juba
juba juba

PS. În scurt timp voi reveni în lumea bloggingului, atît pe bleen.ro cît şi pe blogary.ro.

I live in this country now
I’m called by this name
I speak this language
It’s not quite the same
For no other reason
Than this it’s my home
And the places I used to be far from are gone

You’ve travelled this long
You just have to go on
Don’t even look back to see
How far you’ve come
Though your body is bending
Under the load
There is nowhere to stop
Anywhere on this road

My heart is breaking
I cannot sleep
I love a man
Who’s afraid of me
He believes if he doesn’t
Stand guard with a knife
I’ll make him my slave
For the rest of his life

I love this hour
When the tide is just turning
There will be an end
To the longing and yearning
If I can stand up
To angels and men
I’ll never get swallowed
In darkness again

You’ve travelled this long
You just have to go on
Don’t even look back to see
How far you’ve come
Though your body is bending
Under the load
There is nowhere to stop
Anywhere on this road

O dovadă cît se poate de clară că Dictatorul se bagă pe Procuratură şi se dă la vrăjeli cu Fiscul.

(click pe imagine ptr rezoluţia maximă)

În urma unei şedinţe spirituale şi după ce mi-am consultat aura şi ciacrele am decis să iau o pauză de bleen.ro, blogary.ro şi facebook de cel puţin o săptămînă. Adică o pauză de net.

Purtătorul flăcării politice de la noi, responsabilul cu electrificarea prezidenţiabililor, cînd nu se magnetizează şi n-o tachinează pe Mihaela draga mea, ghiceşte în bobi şi în cafea, dă în cărţi şi, în timpul liber, joacă şesică-şesică-şesică şi socializează pe Facebook. Dovada.

…se prelungeşte nepermis, dar n-am ce-i face. Deocamdată n-am chef de nimic, nici de bleen.ro şi nici măcar de Madame Blogary.

Dar pînă una alta, pe Madame Blogary aveţi ce citi: Kat, Cornel Ivanciuc, Theophyle, Patrupedbun, Farfuridi, Nedormitul, Florin Cojocariu.

Răzvan Cucui şi Ducu Hâncu sînt în pauză, pe moment. Sperăm ca în curînd să vă oferim cîteva surprize plăcute în ceea ce priveşte colaboratorii Madame Blogary.

Se duse la fereastră şi dădu perdeaua la o parte. Trecu repede cu privirea peste grupul de bugetari morţi de foame de sub fereastra lui şi peste grupul de pensionari morţi de peste drum şi îşi concentră atenţia asupra unor civili suspecţi. De cînd Geoană pornise războiul civil, toţi civilii i se păreau suspecţi. “Sînt tot prim ministru. Shit!”

Trase perdeaua la loc şi se întoarse în pat. Era la bustul gol, nu avea pe el decît o pereche de ochelari şi o pereche de pantaloni de camuflaj, portocalii. O rază de soare care se strecurase printr-un colţ al ferestrei îi mîngîia părul de pe piept. Se ridică în capul oaselor, cu o privire surprinsă: nu avea păr pe piept. Mirat, se lăsă pe spate şi, cu gesturi leneşe, îşi aprinse o ţigară şi trase din ea cu nesaţ. După care îşi aminti că nu e fumător. Cu lacrimi în ochi, se întinse pînă la noptieră, luă poza lui Sever Voinescu şi stinse ţigara pe ea, făcîndu-i lui Sever o gaură în frunte. Un muscoi se aşezase pe buza sticlei de Fanta de portocale. “Derbedeul naibii”, gîndi cu voce tare şi goni muscoiul cu un gest scurt, după care adormi cu un gest la fel de scurt.

Deschise ochii. Afară era întuneric. Să fi tot dormit cîteva ore… Îşi simţea capul greu. Căutînd sticla de Fanta dădu cu privirea peste nişte hîrtii care zăceau vraişte în mijlocul patului. “Proiectul de buget…  Rebelii… Comuniştii… Viorică…Să-mi fac dragoste! (nota trad. adică “să-mi fut”) Stau aici blocat, în Camera asta nenorocită şi mă simt tot mai slab pe zi ce trece în timp ce “Viorică” (aşa erau numiţi codificat rebelii) e din ce în ce mai puternic, se întăreşte văzînd cu ochii, se strecoară prin hăţişurile junglei legislative şi ne pregăteşte ambuscade în comisii…” Se întristă. Se duse la oglindă, îşi umflă pieptul, se ridică pe vîrfuri şi se încruntă. Părea suficient de fioros. Se întoarse nostalgic în pat. Visa o misiune, ceva care să-l scoată din starea asta de letargie şi depresie. Mai trase o duşcă de Fanta şi adormi.

Se trezi în bătăi de uşă. Se dădu jos din pat cu greutate. Era dimineaţă deja. Deschise. În uşă stăteau doi pedelişti de rang inferior. Unul dintre ei avea o hîrtie în mînă.

- Dumneavoastră sînteţi Emil Boc?

- Da.

- Trebuie să mergeţi cu noi.

- Da’ ce-am făcut?

- Domnule?

- De ce sînt acuzat? “Ca un cîine…” gîndi.

- Nu sînteţi acuzat de nimic. Sînteţi aşteptat la Sediu, la “Marmoroş-Blaga & Prigoană’ son”. Şi n-o facem p-aia cu Kafka acum. Relaxaţi-vă.

(va urma)

PS. Episodul 2, joia viitoare, pe Madame Blogary, la categoria Ficţiune.

Şi nu oricum, ci chiar prin Sever Voinescu. Iată dovada:

(click pe foto pentru rezoluţia maximă)

PS. “Abocalypse Now!” e posibil să intre direct pe Madame Blogary.

V-am zis că după ce articolele politice, serioase, se vor muta pe Madame Blogary, îmi reiau vechile obiceiuri de acum un an şi ceva.

Un nou serial de ficţiune politică: Abocalypse Now! (titlu provizoriu). Probabil chiar astă seară va fi gata primul episod. Deocamdată n-am decît prima scenă şi un plan general. Şi personajele. Încă nu m-am decis la toate, însă Boc va fi sigur Willard (Martin Sheen) iar Cristian Preda va fi col. Kurtz (Marlon Brando). Blaga va fi generalul Corman (G.D. Spradlin), Berceanu, col. Lucas (Harrison Ford) iar Videanu, civilul (CIA?), Jerry (ăla cu “extreme prejudice”). Honorius va fi sigur Clean (Lawrence Fishborne). Încă nu l-am găsit pe Kilgore (Robert Duvall). Elena Udrea va fi toate cele 3 playmates (May, December şi care mai era). Hm, Stolo ar fi bun de Kilgore. Sau, de ce nu, de fotojurnalist (Dennis Hopper).

Ca avanpremieră, o scenă din Apocalypse Now!, originalul (scenă tăiată şi încărcată chiar de mine pe Youtube – scena în care se vede cel mai clar influenţa lui Aguirre, der zorn Gottes):

Liderii trebuie să pornească de jos, din sărăcie, să aibă origine sănătoasă şi studii înalte, să fi mîncat salam cu soia cu rafinamentul şi eleganţa unor aristocraţi, să aibă un suflet mare şi un singur costum, şi ăla ponosit, să fi citit cîteva biblioteci în frig şi foame, la lumina lumînării, să aibă bunul simţ şi timiditatea de a nu dori puterea dar aceasta să li se bage pe gît pentru merite deosebite, cele mai importante fiind, mă văd nevoit să repet, sărăcia şi dezinteresul pentru putere, să nu-şi aroge dreptul de a decide şi dispune pentru soarta celorlalţi şi, cu toate astea, să fie nevoiţi s-o facă, datorită originii sănătoase şi a competenţelor colaterale dobîndite cu sudoarea frunţii în şcoli săteşti sau de cartier. Liderul ideal e cel care nu vrea nimic, care s-a născut din nimeni, nicăieri. Ca în Titanic Vals, merită să fie lider acela care nu vrea puterea fiindcă e convins că nu o merită, şi e sincer cînd susţine asta. Unui adevărat lider trebuie să-i fie ruşine şi că există, trebuie să fie recunoscător din oficiu şi veşnic apăsat de un sentiment de vinovăţie. Merită să ne reprezinte cel care opune tupeului nesimţit timiditatea simţită, suficienţei arogante, nesiguranţa jenată, cel care opune banilor  sufletul curat, relaţiilor de familie, orfelinatul.

Articolul integral, pe Madame Blogary (nici nu ştiu cum să scriu: în sau pe Madame Blogary, ambele sună la fel de excitant)

Notă. Ieri a fost ultima zi de vacanţă. Promit că de azi mă ocup cu maximă dedicare şi responsabilitate atît de uşi de garaj cît şi de Bleen şi Madame Blogary.