Fa trafic! Fa cifre, in pastele ma-tii, ca faci succesuri si esti un antreprenor in online neluat in seama doar pentru ca mafia blogosferica te ignora si te scuipa intre ochi de fiecare data cand tu, cu talentul tau penal, urci graficele pana in vazduh de nu le vad nici aia de la NORAD cu satelitii lor cu tot.

Vin alegerile?! Oaleuuu, alea cand se bate Basescu cu restu’? Articooooooool! “Pe data de ma-sa stie-cand-sunt mergem cu totii la urne sa ne-alegem conducatorul patriei semete. Tu cu cine votezi?” Un text teleghidat, un sondaj ieftin si atat. Nexam continut de tip parere personala, nexam o povestioara de vot, nu tu o poza ce sa ofere o mostra de campanie electorala ieftina, nimic. Cuvinte cheie, nimicuri si, in special, trafic. Google e prost si nu poate sa nu intoarca rezultate cautarilor unora. N-are nicio importanta ca sunt cateva mii de oameni si niste televiziuni si niste site-uri nisate pe stiri si actualitate. Noi ne informam cititorii nostri, care ei vrea sa afle ce se mai intampla in tara, ca ei are ban pe orice alt site de stiri si ei foloseste twitter sa dea articole pe el.

Ce, a murit Dinica?! Oaleuuu, ala faimosu’ si telenovelosu’?! Articooooooooool! “Azi a murit Gheorghe Dinica! Medicii au facut tot ce-au putut. Nu te vom uita, Dumnezeu sa-l ierte!” Si un embed de rigoare la capatul articolului, primul la rezultate pe Youtube. Sa mori si tu o data cu el, ba?! Ba, trecem de ideea ca habar nu ai cine e Dinica si stii doar ca e ala care juca in Inima de Tigan sau in ce a mai facut si el cate-un rol pe ici, pe colo si ca n-ai vazut in viata ta o piesa de teatru de-a lui, sau unul din filmele sale vechi – nu-i nimic, le gasesti acusi pe trackere, fii linistit -  si ca habar nu ai de ce e el cine e – sau ma rog, cine a fost – dar imi mai si repeti o stire care e data pe ORICARE canal media vrea muschiul meu. Sunt in masina? Am radio. Sunt acasa? Am teveu. N-am teveu? Gem site-urile de specialitate cu treaba asta. Cine ma-ta esti tu sa-mi creezi continut duplicat, copiat de pe un site de stiri si c-un via linkuit in capatul lui? Daca ai tupeu sa-mi zici ca nu e pentru trafic, iti ard si doua dupa ureche…

Da, stiu, blogul e un site personal, pe paginile caruia fiecare posesor scrie ce doreste. Mi se pare si normal sa fie asa. Indiferent cum si pentru cine o faci, scrii ce vrei. Dar problema mea e cu cei care executa ciumegarii d-astea si apoi vin si-mi predau lectii, imi explica diferente clare bazate pe cifre si page-rank-uri si antreprenoriatul e infipt in ADN-ul lor… Nu toti sunt prosti, nu toti sunt cretini precum robotii care indexeaza site-uri si nu toti ne umezim la chiloate si pupam la cururi cand vedem niste cifre comparate cu continutul. Sau lipsa lui… Se-aude acolo in Pitesti?!

Epilog: Azi a murit Gheorghe Dinica. Nu stiu cine e, n-am avut decenta sa-mi misc fundu’ niciodata cand a fost cu vreo piesa de teatru in Iasi. Il stiu din niste filme de la teveu si n-am suportat sa-l vad intr-o telenovela, desi i-am inteles motivul. Ideea e ca unii oameni nu merita sa moara si cu siguranta altii nu merita sa traiasca… Cam atat!

Ma gandeam zilele trecute la inceputurile mele cu computerele. Nu, desi sunt recunoscut pentru ca eu ma intind rau de tot cu articolele si ca ar trebui sa-mi reconsider chestia asta, nu vreau sa ma intind cu povesti interminabile. Ma gandeam insa la primul meu calculator…

Cred ca eram prin 1998 sau 1999. Vara. In orice caz, eram pe la inceputurile gimnaziului. Pusesem mana pe-un chilipir, un fel de second-hand asa-si-asa. Imi aduc aminte perfect cum arata si ce putea: procesor Intel de 25 de MHz – DA, megaherzi, 1(UN) mega de RAM, hard-disk de 84 de MB(da, MEGA) si placa video integrata aproape irelevanta; aveam o tastatura din aia mecanica, care latra ca o masina de scris unsa totusi cu cat de cat ulei; monitorul era de 15 inch, Philips, aici stateam bine de tot pentru ca vedeam toata rezolutia de 640×480 pe un color inestimabil cu evidente reglaje analogice; mouse-ul insa era suparat: un Microsoft bun tare, rezistent si robust, scula durabila!

Bineinteles ca pe el nu puteai face mare lucru desi, si nu glumesc, frate-miu si-a scris mai bine de patru cincimi din lucrarea de licenta la facultatea de medicina(zic asta pentru ca e evidenta prezenta graficelor, pozelor si asa mai departe) pe magaoaia aia. Ma rog, peste vreo cateva luni ii facusem o infuzie de performanta pana la un Pentium 2 la vreo 250 MHz, hard de 200 de mega si chiar si o placuta video care-mi permitea sa joc Doom, Lotus si Transport Tycoon. Inimaginabil progres, entuziasm aproape cronic!

Ma rog, am trecut si eu prin perioada primului internet prin dial-up, cu modem extern care avea la fel de multe beculete cam cat un bradulet de Craciun si am lucrat si cu imprimante cu ace. Imi aduc aminte cum era sa nu poti intra decat dupa 10 seara pe internet pentru ca altfel te costa de iti vindeai de prin casa sa platesti, iar cand incercai sa te conectezi albeai de aglomeratia de pe linie. Imi aduc aminte si cum era sa-ti tot instalezi contoare de cost, vremuri bune, vremuri apuse, vremuri misto…

Mai stii ce prim-cuompiutier ai avut?

Jedi Mind Tricks sunt definitia perfecta a ceea ce inseamna rap-ul necomercial, cel care nu prinde la masele de public stupid care cauta idoli prin kilograme de lanturi si circumferinte de jante si buci. Productiile Jedi Mind Tricks, desi se inscriu pe latura rapului din pasiune precum cel creat de Mos Def sau Gangstarr, sunt total diferite ca atitudine, abordare si mesaj. Ceea ce-i face cu adevarat speciali si, daca nu ma inseala cunostintele, chiar unici pe Jedi Mind Tricks e agresivitatea din versuri. Nicio piesa nu face exceptie de la regula pe care si-au impus-o: verde in fata, fara menajament, fara rezerve si fara remuscari! Texte dure dar niciodata neadevarate, texte care probabil ca dor de moment ce, la capitolul vanzari, JMT sunt o trupa care au vandut aproape insesizabil de-a lungul timpului. Vorba aia, aceste cuvinte ne doare…

Trupa s-a format in 1996, avandu-i in componenta pe Vinnie Paz, rapper si producatorul Kevin Baldwin. Ma rog, mai multe pe wikipedia, n-are sens sa le copii articolul. Au scos 6 albume, ultimul in 2008 si, in ciuda faptului ca nu sufera de ultra-expunere si notorietate crancena, valoarea le este perfect confirmata de colaborari cu oameni cunoscuti din industrie: GZA – unul din fondatorii Wu-Tang Clan, Canibus sau Sean Price.

Un rap desi violent si explicit, e mai mult decat agreabil,  nu se bazeaza pe beat-uri care sa tranteasca boxele din masini, un rap cu muzicalitate placuta, puternic la nivel de text, cu atitudine directa si dura de cele mai multe ori. Vom gasi printre piese productii care condamna razboiul din Vietnam(una din cele mai bune piese din tot rapul existent pe planeta, as zice eu – mare atentie la versuri, R.A. The Rugged Man vorbeste despre tatal sau in interventia sa!), simple povesti reale de viata de rahat pe care o ducem fiecare, pentru ca asta e realitate si nu femeile din masinile diversilor imputiti ajunsi hiperstaruri ieftine, sau luari de pozitie fata de diverse nulitati ale societatii. Jedi Mind Tricks nu sunt pentru oricine, nu sunt cei care-ti vor povesti femei, lanturi si masini si nici nu sunt inovatorii industriei, insa Jedi Mind Tricks sunt printre foarte putinii care spun lucrurilor pe nume si creeaza muzica si text real, nu mizerii. Ca o incheiere, ar fi bine sa acceptati ideea ca Vinnie Paz este cu foarte mult peste “arhi-cunoscutul si talentatul” rimar – sau rimeur, rimangiu, ceva acolo – Marshall Mathers. Stiti voi…

Si bineinteles, o mostra, rezultata din colaborarea cu Killah Priest. O minunatie a genului! (dedicata cuiva, acolo in neant; sper c-o duci si mai bine decat ultima data…)

M-am saturat de numerologia asta trasa de par si de felul in care gandim in functie de ea! Ce e 666?! De ce inghetam cand il vedem?! De ce 13 si nu, de exemplu, 18? Ce are 13 in plus fata de oricare alt numar?

Stau si privesc din postura unui spectator amuzat, dar si pe alocuri enervat ,de cat de repede acceptam niste clisee cretine apropo de niste numere banale. 666 ala e o mizerie incredibila. Vai, sunt la postarea cu numarul 666, oare cum o pot evita?! Ghici ce, nu o poti evita pentru ca asa e numaratoarea inca din timpuri stravechi. Dar stii ceva? E un numar oarecare, la fel ca si 245, 674 sau 855. Innebunesc cand vad ca 666 are niste conotatii oculte, diabolice. Ca e numarul dracului, ca simbolizeaza nu stiu ce aghiuta care nu stiu ce face. Zise cine, dovedit-a cine?! Prostii, mizerii. Nu ma intereseaza nicio poveste apropo de numarul asta. Inca nu mi-a fost dat sa vad pe cineva posedat pentru s-a nascut pe 6 iunie si inca ceva cu 6 in coada, de exemplu…

De ce va speriati de 13? Ce are 13 si nu are, de exemplu, 26?! N-ar trebui sa fie de doua ori mai ghinionist sau, deopotriva, norocos? Vai, azi e marti 13! Vai, intr-o zi de 13 am avut parte de atatea si atatea vesti proaste, nu mai pot, mi-e frica de ziua asta. Hai sa mori tu, chiar asa?! Ia gandeste-te cate vesti proaste ai primit pe data de 25 ale lunii. Chiar n-ai luat niciodata un 3 la scoala intr-0 miercuri 11?! Ia gandeste-te daca nu te-au promovat la servici intr-o zi de 25. Orice zi poate fi buna sau rea, nu depinde nimic de numarul ei decat daca e setata inainte sa fie alegeri sau ceva de genul asta. Iar numarul 13 in sine e doar un punct infim pe o axa interminabila de numere, un numar prim, ce altceva sa mai fie?! Inteleg 1, inteleg cifre rotunde, ce e insa 13?! Nu e nimic, e doar o portita sa ne gasim motive ca suntem niste prosti care nu stim sa suportam un necaz sau sa il prevenim decat sa-l tratam sau, dimpotriva, nu ne putem asuma un succes fara sa ne indoctrinam ca doar ceva din afara universului ne-a ajutat sa-l obtinem…

Dar de 69 ati auzit?! Acest Ying-Yang in numerologie… Acest simbol al fututului inventiv si spectaculos. 69 mi se pare, la fel ca 13, un nimic. Mi se pare ca toata tevatura in jurul numarului pleaca de la o minte obsedata si poate chiar nesaturata a unui idiot care a observat ca o inversare a pozitiilor a doi implicati intr-un act sexual, duce la aceasta cifra. Ma rog, pe parcursul timpului a ajuns sa defineasca treaba asta, mi se pare si logic. Adica e greu sa explici ca “ne-am pus invers taica: ea cu gura acolo jos, eu cu botu-n comoara ei si da-i love”; dar de-aici pana la a crede ca orice femeie care rosteste 69 si il observa pe nu stiu unde, sau are in numarul de telefon numarul 69 sau e la al 69lea ceva, ti-o va suge mai repede sau e o proasta cu care te poti distra sexualmente cum doresti, e calea lunga a obsedatului statut. Nu, 69 e doar o definitie, cu indulgenta…

Numerologia e un rahat. Nu doar ca e atat de simplu de interpretat si de maleabila, incat trebuie sa fii destul de nebun sa crezi orice formulare ce tine de numere, modelata in asa fel incat sa socheze, ci mai e si o portita catre niste clisee ce devin realmente enervante. Inca nu mi-a fost dat sa patesc ceva datorita numerologiei si nici n-am avut noroc strict datorita ei. N-am auzit pe nimeni sa se indraceasca si sa bea sange c-a vazut numarul 666 si niciuna din cele trei fete din agenda mea telefonica ce au 69 in componenta numarului nu se lasa cu una cu doua sau sunt niste perverse incurabile. Lasa naibii deoparte numerologia si nu te mai ascunde in spatele ei si nici nu te mai increde in pseudo-favorurile pe care ti le poate face. Totul e pe baza de coincidenta si banalitate si, in cele din urma, de actiunile noastre. Doar noi suntem atat de stupizi incat sa ne-ncredem in ceva fara substanta…

Azi insa am primit si filmul oficial cu toate cele cinci locatii in care s-au facut dansurile. Da, nu se incadreaza in definitia unui flash mob si da, poate nu e la nivelul celor facute in Bucuresti unde, nota bene, s-au bagat si dansatori si coregrafi profesionisti deci reusita era obligatorie. Vorba aia, era si filmuletul care sa fie fanionul Romaniei, mi se pare logic. Dar in ciuda criticilor, luati in vedere faptul ca, spre deosebire de foarte multe alte orase romanesti, Iasiul e acolo la un loc cu cei care au facut asta si niste tineri s-au chinuit sa duca la bun sfarsit o treaba, in ciuda tuturor obstacolelor: timp, public si mentalitati cretine moldovenesti. Si vorba aia, pentru nimic in schimb, nici macar notorietate, ca sa fiu subtil. Cui nu-i place, sa faca mai bine, date fiind conditiile. Eu nu pot decat sa-i mai felicit o data!

Asadar, banda (de data asta aia oficiala, multumita madamei Ioana):