Varianta ceva mai lunga:

Cel mai usor ne-ar fi (mie si lui Ionut) sa spunem ca BasicMarketing.ro a fost o idee proasta. Sau ca am ales gresit nisa. Insa nu-i asa. Credem in continuare in faptul ca este mare nevoie de un astfel de blog in Romania. Colectiv, cu o echipa puternica, un blog care sa educe si sa asigure o baza solida de pornire pentru cei ce vor sa inteleaga marketingul. Un blog asa cum a incercat sa fie BasicMarketing.

Noi nu am reusit. Motive s-ar putea gasi multe, insa am sa ma opresc asupra celor mai importante dintre ele, cele din care voi ati putea sa invatati ceva important, asa cum si noi am invatat. Un ultim articol-BasicMarketing, daca vreti.

1. FOCUS

E prima carte de marketing pe care am citit-o. Scrisa de Al Ries. Am citit-o acum multi ani, am tinut minte regula, am incercat sa o aplic in tot ce fac, nu doar in marketing. Cred foarte tare ca a te concentra pe un anumit lucru este mult mai profitabil (si aici nu ma refer doar la bani) decat a alerga in 10 directii in acelasi timp, indiferent ca e vorba despre business, proiecte personale sau a gasi de mancare intr-o jungla. Si, totusi, abia acum mi se pare ca am inceput sa ma pricep la asta. Fiindca necesita exercitiu, nu se poate face peste noapte. Si cu cat esti mai “antreprenor”, cu atat iti va fi mai greu sa te educi s-o faci. Dar este posibil! Vorba unui celebru antreprenor, “keep trying, never settle”.

BasicMarketing a crescut, insa nu atat de repede si mult cum ne-am fi dorit noi. Fiindca de multe ori atentia noastra era indreptata catre alte proiecte. Din fericire, acele proiecte s-au dezvoltat foarte bine. Din nefericire, faptul ca ne-am concentrat pe ele a condus la articolul pe care il scriu acum.

2. FIX IT, SELL IT, CLOSE IT.

BasicMarketing ar fi putut sa mearga inainte, schiopatand. Am fi putut sa gasim un alt project manager (desi unul la fel de bun ca Ines, putin probabil), am fi putut sa mai gasim 2-3 autori la fel de buni ca cei de pana acum, probabil ar fi mers. Insa noi nu voiam “sa mearga”, ci sa rupa. E prea plin de oameni care vor ca lucrurile “sa mearga” si prea putini isi doresc ca ceea ce fac ei sa fie exceptional. Probabil stiti ca la General Electric, Jack Welch a avut o strategie cel putin interesanta: fiecare dintre firme trebuia sa fie numarul 1 sau 2 in piata pe care activa, sau era inchisa. Mai exact, variantele lui erau: fix it, sell it or close it.

La noi, problema unei “piete” de bloguri de marketing nu prea se poate pune. Exista insa o intrebare pe care noi ne-am auto-adresat-o de multe ori: cat de bine facem ceea ce facem? Si raspunsul era: mult mai bine decat multi altii, insa nu suficient de bine. Adica nu atat de bine cat stiam noi ca am putea sa o facem.

• голова болит секс

Am incercat sa reparam si lucrurile tot nu s-au intamplat cum voiam noi. Apoi, am incercat sa vindem, insa voiam sa vindem cuiva in care aveam incredere. Trebuia sa gasim pe cineva despre care sa credem ca poate sa duca BasicMarketing acolo unde ne doream noi sa ajunga (cu sau fara noi). Si nu l-am gasit pe acel cineva. Asa ca decizia a fost simpla. Nu insa si usor de luat.

голова болит секс

Intotdeauna mi s-au parut dubiosi oamenii care dau sfaturi imediat dupa ce, sub o forma sau alta, au dat-o in bara. Doar ca, desi discutam, fara doar si poate, despre esecul unui proiect online, acest esec nu este total. Exista oameni care au invatat niste lucruri in acesti 2 ani si ceva. Unii poate ca mai citeau si azi blogul, altii au nimerit aici doar o data, cautand ceva pe google. Dar au plecat de aici altfel decat erau atunci cand au venit. Pentru noi, asta conteaza. De asemenea, BasicMarketing a permis unui blog ca Empower.ro sa existe si, mai ales, sa creasca. Empower va schimba si el lucruri, probabil mult mai multe decat ar fi putut schimba BasicMarketing. Deja o face.

3. EFICIENTA SI EFICACITATE

Nu in ultimul rand, e o chestiune care tine de eficienta si eficacitate (eficienta = doing things right; eficacitate = doing the right things). Poti fi eficient si mergand in directia gresita. Chiar si atunci cand ne referim la a schimba ceva in bine si cand banii nu au foarte mare importanta (desi, da, de multe ori, banii conteaza cel putin la fel de mult). Daca stiti ca aveti suficienta putere incat in urmatorii 2 ani sa ajutati 5 oameni, veti fi nevoiti sa va intrebati daca este mai “profitabil” sa ajutati 5 liceeni care vor sa vina la facultate in Bucuresti sau 5 copii care sufera de foame in Africa. Ambele ajuta oameni, ambele ar dura 2 ani, doar ca una dintre ele va produce ceva mai multe schimbari decat cealalta. E doar un exemplu, dar sunt convins ca intelegeti paralela.

Date fiind toate cele de mai sus, noi am decis. Eforturile noastre se vor duce in alte directii, dar vor incerca in continuare sa schimbe ceva. Mult mai mult decat am fi putut schimba cu BasicMarketing. Dar nu neaparat mai mult decat ati putea voi schimba. Acum e randul vostru.

.

*

daca inca nu stiti Empower.ro, probabil ca urmatoarele 10 minute vor fi bine investite citind 2-3 articole. Aveti destule categorii din care sa alegeti si sunt cel putin doua sectiuni acolo pe care le veti gasi interesante:
- Personal Branding si Cariera
голова болит секс
- Comunicare si Persuasiune голова болит секс

De ce? Fiindca de aici trebuie sa pornim atunci cand ne propunem sa fidelizam clientii. Trebuie sa stim cum sa le depasim asteptarile sau, cel putin, cum sa nu le inselam aceste asteptari. In articolul in care descriam procesul decizional de cumparare, vorbeam despre ceea ce in psihologie se numeste disonanta cognitiva si promiteam ca revin cu mai multe detalii.

Ce inseamna disonanta cognitiva?

Disonanta e un conflict intern iar ea devine cognitiva atunci cand o constientizezi.

Teoretic, disonanta cognitiva descrie starea de tensiune care apare atunci cand facem lucruri ce contravin unor principii proprii sau atunci cand in mintea noastra exista ciocniri intre anumite convingeri, atitudini si comportament (numite cognitii).

Practic, este vorba despre o tensiune (frustrare) ce apare in momentul in care actionam de buna voie, fiind insa constienti de faptul ca acel lucru vine in conflict cu convingeri sau principii proprii. Sa dau cateva exemple.

Exemple

- tinem regim de o saptamana, vrem sa slabim, insa ne dam seama ca tocmai am terminat de mancat 3 prajituri
- am terminat de baut 2 litri de vin desi medicul ne-a atentionat ca nu avem voie mai mult de un pahar la 2-3 zile.
- tocmai am achizitionat un produs si ne dam seama ca nu ne satisface asteptarile sau ca are un defect pe care nu il sesizasem.
- de cele mai multe ori, forme mai usoare sau mai grave de disonanta cognitiva apar de fiecare data cand avem de ales intre doua produse, in special atunci cand este vorba de produse cu o frecventa de cumparare redusa (ex: un automobil, un frigider, un apartament, un laptop etc) care, in general, sunt si produse mai scumpe.

Sa dezvoltam acum ultimul exemplu, cel mai relevant pentru oamenii de marketing. Asa cum scriam si in articolul precedent, disonanta cognitiva poate aparea in etapa 5 (ultima) a procesului decizional de cumparare si anume evaluarea post-cumparare. De cele mai multe ori, atunci cand avem de ales intre doua marci de produse, punem in balanta argumentele pro si contra pentru fiecare dintre ele. Sa spunem ca avem de ales intre doua automobile. Ambele sunt foarte aproape de ceea ce ne dorim insa primul consuma mai multa benzina iar al doilea consuma mai putina insa costa cu 1000 de euro mai mult.

Vrem totusi sa ne cumparam masina si, dupa ce analizam cu atentie, ne hotaram sa o achizitionam pe cea care consuma ceva mai mult dar costa mai putin. Din momentul in care tranzactia a luat sfarsit, in 99% din cazuri apare disonanta cognitiva. Adica incep sa ne revina in minte toate partile bune ale masinii pe care nu am cumparat-o si toate partile proaste ale masinii pe care tocmai am achizitionat-o. In cazul de fata este vorba doar de 2 variabile: benzina consumata si costul produsului. In general insa trebuie sa luam in considerare mult mai multe variabile si cu cat sunt mai numeroase cu atat exista sanse mai mari de aparitie a disonantei cognitive.

Solutia

Avem, deci, o atitudine a consumatorului: el stie ca masina pe care tocmai o cumpara consuma multa benzina. Si un comportament care duce la aparitia conflictului: desi stie asta, alege totusi sa o cumpere dintr-un anumit motiv (in cazul asta, fiindca aceasta costa mai putin).

Ce incearca sa faca clientii nostri pentru a atenua aceasta disonanta? Exista urmatoarele variante:

1. Schimbarea atitudinii. Exemplu: “hai ca parca nu consuma chiar atat de multa benzina nici asta” sau “exista si masini care consuma mult mai mult; consumul asta e okay”
2. Apelul la cognitii consonante (opusul celor disonante). Exemplu: “da, consuma mai mult INSA pe langa faptul ca a costat mai putin decat cealalta, parca ma si simt mai in siguranta in ea” sau “parca si culoarea e mai misto decat a celeilalte”
3. Minimizarea importantei conflictului intern. Exemplu: “eh, si daca asta consuma mai mult, ce? stau destul de bine cu banii, nu e o problema asa de mare”

exemplu de atenuare a disonantei prin inventarea de motive care sa justifice comportamentul (apelul la cognitii consonante); Sursa: www.istheory.yorku.ca

Ce pot face marketerii?

Daca un client cumpara un produs iar, mai apoi, din cauza disonantei cognitive ramane nemultumit de acea achizitie, poate ca nu va mai avea bani sa cumpere imediat un alt produs de care sa fie mai multumit insa in mod cert creste probabilitatea ca data viitoare sa schimbe brand-ul. Daca il ajutam insa sa isi rezolve acea problema, ati ghicit, il putem fideliza!

Pentru a ii rezolva problema cel mai bun lucru pe care (ca marketeri) il putem face este sa folosim diverse mijloace prin care sa il convingem dupa achizitionare ca a facut alegerea cea buna. Asta se poate face dandu-i un telefon in care sa ii multumim si sa ii mai spunem cate ceva despre calitatile produsului, prin advertising (ex: spot-urile in care se vorbeste despre performantele unei masini pot vinde foarte bine si, in acelasi timp, pot ajuta la calmarea noului proprietar) sau alte astfel de metode. E bine de stiut ca un consumator cu disonanta cognitiva va cauta chiar el spot-uri, print-uri sau documente pentru a se convinge ca a luat decizia cea buna (vezi mai sus cele 3 modalitati pe care ei le folosesc pt a rezolva conflictul)

Iar, la final, fiindca tot veni vorba despre advertising, iata si cateva printuri in care marketerii incearca, nu sa calmeze, ci sa provoace disonanta cognitiva, cu scopul evident de a determina o razgandire a consumatorului in privinta unui brand concurent.

голова болит секс
Sursa print-uri: http://www.ciadvertising.org

Din cate stiu, exista printre cititorii BasicMarketing oameni care se pricep la psihologie mai bine decat mine. Va rog, completati-ma/corectati-ma acolo unde este cazul.

***articol ceva mai vechi, completat si republicat.

.

Mai exact, Bakemono este o companie de publishing online, structurându-și activitatea în trei direcții: conținut original, aplicații web-based, aplicații mobile web.

În portofoliul Bakemono intră șapte site-uri active: convertor.ro, convertor2.ro, pranzuldincaserola.ro, hohoscop.ro, eteo.ro, m.convertor.ro, m.eteo.ro. Până la sfârșitul lui septembrie, planul este să mai lanseze cel puțin două site-uri.

Mi se întâmplă de cel puțin două ori pe zi să mă enervez lecturând același lucru pe mai multe site-uri sau dând peste site-uri care copiază conținut fără să ceară permisiunea în prealabil. Sunt de părere că, indiferent dacă precizezi sau nu sursa, tot copiat se numește. Pe de altă parte, înțeleg această tendință: dacă poți lua un lucru de-a gata, de ce să îți folosești propriile resurse pentru a crea ceva de calitate?

În aceste condiții, apariția acestui proiect este nu numai curajoasă, dar și binevenită.

Mai multe detalii despre proiect găsiți la Andrei și pe startups.ro.

Comunicarea brandului prin evenimente ne-a creat aceste reflexe. Puterea evenimentelor este intr-adevăr mare.

a. Târgurile şi expoziţiile te pun pe harta cumpărătorilor şi le creează prima impresie despre mărimea, preţul şi capacitatea ta de a inova.
b. Conferinţele şi seminariile îi familiarizează pe clienţii experţi cu produse specializate.
c. Evenimentele culturale, sportive, distractive creează o ambianţă propice brandului şi asocieri emoţionale.

Exemple de evenimente reuşite:
1. Conferintele medicale sunt o combinatie de toate elementele: expoziţie, mâncare, cursuri, distracţie, networking.
La noi nu se prea practică, dar in strainatate, dupa conferinţe, medicii sunt invitati la dineuri, spectacole, excursii, golf etc.

Nu e de mirare că evenimentele pe domeniul medical dau rezultate mai bune în susţinerea vânzărilor decât promoţiile sau publicitatea. Conferinţele reuşesc să concentreze atenţia unui număr mare de specialişti pe mesaje care vin din partea unor experţi. Cum altfel sa ajungi la un public refractar la mesaje comerciale şi care nu are timp să primească agenţii de vânzări?

2. In Muzeul Satului e în desfăşurare zilele acestea tabăra de creaţie “Vara pe uliţă” la care participă peste 450 de copii.

De la 10 la 14 ei învaţă un meşteşug: ceramică, modelaj, instrumente muzicale, desen, pictură naivă, icoane, ţesut, păpuşi şi obiecte decorative etc. La prânz au o pauză de oră cu jocuri de tabără, spectacole, cursuri de dans etc.

Reţeta de succes de la Muzeul Satului:

- un loc minunat
- învăţarea unor lucruri interesante care nu se predau nicăieri
- distracţie, activităţi în aer liber şi socializare

Ce părinte nu şi-ar dori să îşi trimită copilul? Ce copil nu ar dori să participe?

Iar acum închipuiţi-vă Muzeul fără acest eveniment.. Ar mai fi la fel de viu, interesant, vizitat şi iubit de copii, părinţi şi vizitatori străini curioşi? Nu mai punem la socoteala si veniturile minus cheltuielile.

Visează să creeze ad-printuri memorabile şi consideră creativitatea ca fiind singurul compromis pe care îl poate face omul, prins perpetuu între constrângeri şi libertăţi.

„Astăzi totul este individualizat. O lume deschisă necesită sisteme deschise şi o arhitectură deschisă. Luaţi o bucată de hârtie şi scrieţi cuvintele deschis şi transparent. Aşezaţi-o lângă pat şi priviţi aceste cuvinte în fiecare dimineaţă şi seară. Întipăriţi-le bine în minte. Dacă vă împotriviţi deschiderii, o faceţi pe riscul vostru.” (Riddersdale, Jonas; Nordstrom, Kjell – Karaoke Capitalism, Management pentru omenire)

Evoluţia media pe orizontală (evoluţia internetului, apariţia blogurilor, a wikiblogurilor, a publicaţiilor specializate), aduce schimbări profunde în relaţia practicienilor de relaţii publice cu mass-media şi implicit cu publicurile.

Deşi presa încă ajută la îndeplinirea multora dintre obiectivele organizaţiei, datorită evoluţiei media orizontale, practicienii de relaţii publice pot îndeplini singuri multe dintre aceste obiective, datorită posibilităţii pe care aceste canale de comunicare le oferă, deschizând relaţiilor publice posibilitatea de a deveni o formă de media de sine stătătoare.

Mediul on-line le dă practicienilor de P.R. posibilitatea să optimizeze atât conţinutul informaţional cât şi trasmiterea informaţiei. În aceste condiţii, scopul principal, care în relaţia cu media era obţinerea de newsworthyness, în mediul online ar putea fi înlocuit cu cel de acurateţe şi detaliere a informaţiilor, deoarece relaţia P.R. -publicuri nu mai este mediată de către presă, iar conţinutul mesajelor ajunge direct la sursă în forma în care o organizaţie doreşte să îl transmită.

Accentul practicii de relaţii publice va trebui să se deplaseze pe informarea cât mai detaliată şi completă, pentru a menţine opinia favorabilă a publicurilor. În aceste condiţii, relaţia P.R – publicuri evoluează spre transparenţă şi deschidere. Acum organizaţiile trebuie să câştige respect printr-o conversaţie bidirecţionată şi dezbateri transparente. Dacă în mod tradiţional, doar jurnalistul este cel care vedea mesajul în formă brută, în spaţiul on-line mesajul este livrat în formă directă publicului.

Deoarece presa nu mai suplineşte nevoia de informare a indivizilor, puterea jurnalistului şi dependenţa P.R.-ului faţă de acesta este cu mult diminuată, practicianul de relaţii publice consolidându-şi poziţia de gatekeeper al organizaţiei sale. Astfel, această relaţie de la gatekeeper la gatekeeper, înclină balanţa în favoarea practicianului de relaţii publice în contextul evoluţiei media pe orizontală, în condiţiile în care, în cazul dominanţei media verticale situaţia stătea invers.

Noua relaţie P.R. – mass-media, inversează raportul între cele două instanţe, crescând dependenţa media faţă de P.R. şi nu invers, cum era în mod tradiţional.

Dezvoltarea formelor de comunicare în spaţiul web, prin apariţia blogurilor, a determinat amplificarea influenţei tradiţionale a mesajului transmis verbal (word-of-mouth), şi, totodată, înlocuirea liderului de opinie clasic cu un “nou lider de opinie”, cel care livrează proactiv sfaturi prin canalele online.

Fenomenul blogurilor este considerat de specialişti ca fiind unul revoluţionar, deoarece, cei care utilizează blogurile au un potenţial aproape nelimitat de a răspândi şi a împărtăşi informaţia, de a vehicula bunuri şi servicii şi de a deschide canale de comunicare bilaterale. Statisticile arată ca până la sfârşitul lui 2005, existau 34 de milioane de bloguri, până la sfârşitul lui 2007, existau 100 de milioane de bloguri, iar în prezent, 100 de mii de bloguri sunt create zilnic. Dintre acestea, 50 de mii de bloguri conţin ştiri zilnic, iar în anumite zile, numărul acestora este de 100 de mii (sursa).

pc sex games

În spaţiul blogurilor, vehiculatorii ştirilor sunt chiar publicurile. În ciuda imensului potenţial pe care blogurile îl au ca şi instrument de comunicare, foarte puţine companii îl folosesc, probabil nedându-şi seama încă de imensul potenţial al acestora, sau deoarece consideră că poate fi un mijloc ca angajaţii să-şi exprime opinii negative despre companie. Iată deci şi un “dezavataj” pe care mediul online îl are asupra companiilor. Acestea nu pot controla opiniile publicurilor, care capătă astfel mai multă putere.

Blogurile, şi alte forme de new media, au un mare impact asupra câtorva modele de comunicare tradiţionale ca : spirala tăcerii (blogurile oferă oportunităţi şi celor care au altă opinie decât cea vehiculată de majoritate), sau two-step flow theory (mulţi bloggeri s-au transformat în lideri de opinie).

Având în vedere aceste aspecte, practicienii de P.R. trebuie să utilizeze mixul media cel mai adecvat, îmbinând media verticale (canalele tradiţionale media), pentru a obţine vizibilitatea la nivel de masă, cu media orizontale (noile forme de media) pentru a optimiza transmiterea de informaţii către publicuri. Numai îmbinarea eficientă a acestora reprezintă cheia unui management de succes în relaţia P.R. –  publicuri.

Un articol foarte interesant despre Vertical vs. Horizontal media, puteţi găsi aici sau aici.

Din punctul de vedere al definiţiei (o definiţie generică, una din multe altele)

Brand-ul “reprezintă asocierea automată, puternică şi persistentă, dintre un produs sau un serviciu (şi toate atributele aferente) oferite de către o companie şi un concept sau o experienţă unică în mintea consumatorilor.”

Ce punctează bine definiţia

Exact diferenţa dintre marcă şi brand. Şi anume     faptul că, în timp ce marca reprezintă un simbol distinct (nume, reprezentare grafică, etc.) ce permite identificarea de către consumatori a unui produs sau serviciu, brand-ul reprezintă suma concepţiilor consumatorilor asupra respectivului produs sau serviciu.

Ce nu punctează bine definiţia

Brand-ul nu există doar în mintea consumatorilor. Nici măcar nu există doar în cercul posibililor clienţi (cei vizaţi pentru a beneficia de respectivul produs sau serviciu). Un simplu exemplu poate fi o maşină de lux. Această maşină poate fi cunoscută foarte bine (identitate de marcă, caracteristici tehnice, oferta comercială, modele, aspecte legate de exploatare, costuri, istorie, etc) şi de către cei care nu şi-o permit, şi de către cei care n-o posedă. Aceia care practic nu reprezintă nici clienţii actuali, nici măcar cei vizaţi.

E greu să se construiască un brand?

Depinde de strategia abordată care, în fapt, diferă de la domeniu la domeniu şi nu numai. Depinde şi de cultura specifică dintr-o societate de exemplu. Cât de repede ar putea fi construit un brand de vodcă in Rusia de exemplu, comparativ cu o ţară musulmană?

E scump să se construiască un brand?

În mediul online se poate dovedi mult mai ieftin în a construi un brand în comparaţie cu multe alte domenii. Însă acesta este neapărat un avantaj? Doar pentru cei creativi şi originali.

Care este cea mai mare problemă a brand-urilor?

Chiar brand-urile în sine. Pentru că multe produse promit să ofere mai mult decât pot oferi. Şi percepţia poate deveni negativă.

Cine creează brand-urile?

În nici un caz companiile. Ci oamenii.  Consumatorii, posibilii clienţi, vechii clienţi.

Cine “distruge” brand-urile?

Tot oamenii. Pentru că acel produs sau serviciu nu le-a oferit satisfacţia sperată.

Care pot fi avantajele brand-urilor?

Onestitatea faţă de consumatori şi viitorii clienţi. Pentru că oferă credibilitate. Tradiţia, pentru că şi aceasta conferă credibilitate. Originalitatea. Pentru că diferenţiază. Noutatea, pentru că poate crea nevoi noi. Nu în ultimul rând, oamenii, pentru că ei consumă. Şi apoi împărtăşesc experienţele.

În concluzie

Brand-ul reprezintă o statistică. A celor multumiţi, a celor foarte multumiţi, a laudelor, a criticilor, a celor frustraţi, a celor care visează, a celor care regretă. Şi aproape întotdeauna (exceptând produsele şi serviciile de nişă), reprezintă o comparaţie cu ceva care există deja. Cu ceva asemănător mai mult sau mai puţin.

Şi oamenii sunt brand-uri. Şi brand-urile sunt ca oamenii. Se pot maturiza, pot evolua. Sau dimpotrivă.

Branding-ul nu e o ştiinţă exactă. Nu contează decât feedback-ul. Şi dacă acesta se poate cuantifica relativ uşor, previziunea şi intuirea comportamentului consumatorilor şi a dorinţelor acestora pot fi infinit mai greu de creionat. Fiind legat de psihologia umană, prima impresie chiar contează.

Sursa foto

Felicitări câştigătorilor:

Flavius Stef cu următorul răspuns:

“Avantaj: Economia bazată pe informaţie/idei înseamnă că orice companie cu o idee suficient de inovatoare poate reprezenta “the next best thing”. Diferenţa de dimensiune (companie mare vs. companie mică) nu mai este o garanţie a randamentului capitalului, ba dimpotrivă, din cauza lentorii de acţiune caracteristică mediului corporatist. Rezultatul este accelerarea progresului. Dacă ne uităm la ultimii 15 ani (de când a fost introdus WWW), o să vedem că ne-a transformat radical modul în care trăim: Google, Twitter, Wikipedia, blogging, network marketing, Youtube şi multe, multe altele. Şi toate aceste idei au plecat (uneori ad literam) “dintr-un garaj”. O organizare statală în care concurenţa liberă nu este încurajată nu ar crea niciodată o inflaţie de idei inovatoare de acest gen.

Dezavantaj: Supraîncărcarea cu informaţie. Sunt practic atât de multe concepte şi idei care ar putea ajuta un individ/business, încât e imposibil să le asimilezi pe toate. Comunicare liberă înseamnă că, potenţial, orice individ este o sursă de informaţie. ENORM! În marea majoritate a timpului aşa-zisa informaţie e de fapt zgomot, ceea ce duce la o alocare neoptimă a resurselor individuale de timp, când încercăm să nu “rămânem în urmă”. Eu unul cel puţin, am o listă de vreo 20 de cărţi pe care aş dori să le citesc şi sunt absolut convins (în naivitatea mea) că fiecare îmi este esenţială pentru dezvoltare.”

Olivian Breda cu următorul răspuns:

“Care ar fi o parte bună a capitalismului?

Capitalismul pune o legătură directă între ce îmi doresc şi ce obţin.

• досуг митино

Dacă îmi doresc să fiu leneş, nestresat, bucuros de viaţă, voi obţine tot felul de lucruri, şi în general voi obţine puţini bani. Sau voi deveni atât de inventiv încât să pot specula dorinţa mea şi a altora de a fi leneşi pentru a produce cu costuri materiale şi de timp minime produse foarte utile. Însă în general într-o societate capitalistă, cei care îşi doresc lenea obţin sărăcia.”

Restul pe blogul lui Olivian.

Ca de obicei, aşteptăm un mail la contact[@]basicmarketing.ro în care să ne transmiteţi adresa de livrare a cărţilor.

Totul porneşte de la adaptare: “Creierul tău – spune Jason Zweig - s-a dezvoltat pentru a îmbunătăţi şansele de supravieţuire a speciei noastre. Tu, ca orice alt om, eşti construit să jinduieşti după ceea arată a câştig şi să te fereşti de ceea ce pare riscant.” (aici întregul articol)

Din articol, iată câteva idei privind funcţionarea creierelor noastre:

1. Anticiparea unei recompense trezeşte în noi sentimente şi reacţii mai puternice decât primirea aceleeaşi recompense.

2. Circuitele creierului reacţionează puternic la emoţiile profunde, primare: lăcomia, frica, speranţa, surpriza, regretul şi modifică sau blochează judecata, raţiunea, capacitatea de analiză.

3. Cu cât câştigul sperat e mai mare, cu atât reacţia e mai intensă. Ca şi consecinţe: memoria e mai bună, dorinţa de acţiune mai puternică, etc.

4. Creierul nu poate reacţiona emoţional la probabilităţi. Frica e mai mare nu când probabilitatea pericolului e mai mare, ci când imaginea formată în creier e mai terifiantă. Care animal e mai periculos? Şarpele? Nu, ci căprioara care prin accidentele rutiere pe care le cauzează, creşte numărul morţilor din statistici.

Şi nişte simple deducţii:

1. Un concurs stârneşte emoţii şi reacţii mai puternice decât un discount, o ştire sau o reclamă TV.

2. E mai de impact un concurs cu un premiu uriaş, decât un concurs cu multe premii mai mici şi mai probabile.

Prin construcţia creierelor noastre, suntem aşadar destinaţi să fim cei mai fericiţi oameni din lume ca in filmul lui Radu Jude “Cea mai fericită fată din lume”. Fericirea e mai ales în închipuirea oamenilor până când se acordă premiul.

Oricât de bună ar fi ideea concursului, uneori poţi să strici tot dacă:

- organizatorul pare neserios (nu a auzit nimeni de el sau, mai rău, e cam “jerpelit” şi a mai dat rateuri)

- toată treaba seamănă cu o păcăleală (trebuie să plăteşti ceva ca să participi sau trebuie să cumperi ceva perceput că prost şi scump sau premiul nu e ceea ce pare sau se acordă târziu şi în nişte condiţii ciudate)

- formulările sunt alambicate şi înşelătoare, nu ştii ce trebuie să faci, nici ce primeşti şi e uşor să greşeşti şi culmea, nici vânzătorii care gestionează concursul nu ştiu mai nimic despre el

- cerinţele pentru participanţi sunt incompatibile cu ce sunt dispuşi ei să facă sau premiile nu sunt atractive (de aici vine cel mai des caracterizarea de “ridicol”)

- durata concursului e prea scurtă şi impresia e că s-a anunţat după ce s-a terminat

Unele concursuri funcţionează chiar şi fără premii uriaşe, deşi aceasta e regula generală.

Două exemple:

1. Premiul e vizibil şi cu frecvenţă ridicată

Un exemplu găsim aici şi se referă la concursurile din fast fooduri, când participantul are ocazia să vadă mulţi câştigători în carne şi oase şi poate primi şi el, cu probabilitate mare, un premiu rapid şi gustos.

2. Participarea e interesantă în sine

Cel mai bun exemplu este concursul Andreei Vass, consilierul premierului pe probleme economice (concurs în desfăşurare). Premiul nu e deloc mare (o masă la guvern), dar participarea e interesantă (trebuie să oferi o soluţie de criză) şi oferă vizibilitate. Un PR bun şi pentru Andreea Vass şi pentru participanţi.

Iată că unele companii s-au dezmorțit de efectul crizei și au reînceput head-huntingul de manageri în cel de-al doilea trimestru al anului. Ok, dar cu brandul de angajator cum stau? Michington defineşte brandul de angajator ca fiind „imaginea organizației că fiind un loc grozav de muncă în mintea angajaților curenți și a stakeholderilor cheie din piață exterioară (candidați activi și pasivi, clienți, clienți potențiali și alți stakeholderi cheie”.

Oamenii fac diferența

Se știe prea bine că oamenii de calitate fac diferența într-o companie de succes. Cu cât proiectele și obiectivele unei companii sunt mai ambițioase, cu atât mai puternic trebuie să fie brandul de angajator al respectivei companii, pentru a recruta oameni pe măsură. De ce să presupunem că lucrurile stau altfel într-o perioadă de criză? Chiar și în condițiile actuale, poate fi dificil pentru o companie să atragă și să rețină oameni talentați și calificați.

Brandul de angajator este bazat pe brandul corporatist al unei companii și este targetat, în speță, spre piața locurilor de muncă. Principalele motivații pentru a avea un brand de angajator sunt recrutarea și retenția angajaților prin poziționarea companiei ca fiind un angajator atractiv atât pentru potențialii angajați, cât și pentru cei existenți. Pe lângă acestea, un brand de angajator poate avea un efect pozitiv asupra culturii organizaționale, asupra motivării angajaților, poziționării brandului corporatist precum și, în final, asupra succesului companiei deoarece prin crearea unei brand de angajator de valoare, angajatorii pot dobandi avantaje competitive.

Un proces continuu

Procesul de branding de angajator este unul complex și continuu. În primul rând, acesta nu se rezumă la postarea de oferte de joburi. În cel mai bun caz, postarea continuă de joburi poate spune despre companie că aceasta este într-un continuu proces de recrutare datorită unei bune evoluții economice. În cel mai rău caz, acest gen de activitate poate spune despre angajator că nimeni nu răspunde anunțurilor sale datorită faptului că este un angajator indezirabil. De ce să riscăm?

Un brand de angajator puternic nu se naște peste noapte și nu este un proces care să aibă un final (cel puțin nu unul independent de „finalul” companiei însăși).

Componentele cheie ale brandului de angajator sunt:

• Scopul
• Cultura
• Slujba

De luat în considerare în cadrul unui proiect de branding de angajator ar fi următoarele:

• Identificarea strategiilor fundamentale existente,
• Stabilirea unei strategii de angajator,
• Identificarea publicurilor țintă relevante
• Evaluarea statutului companiei și a necesității de acțiune
• Identificarea punctelor tari și a punctelor slabe
• Identificarea și analiza concurenței
• Definirea valoarii propuse de angajator
• Asigurarea coeziunii și consecvenței comunicării în toate punctele de contact cu potențialii angajați, precum și cu cei existenți

Citiți mai multe despre brandul de angajator aici, aici şi aici.

]]> http://basicmarketing.ro/branding/brandul-de-angajator-un-alt-mod-in-care-criza-afecteaza-companiile/feed/ http://basicmarketing.ro/branding/brandul-de-angajator-un-alt-mod-in-care-criza-afecteaza-companiile/ http://feedproxy.google.com/~r/basicmarketing/~3/7EU-Pnqc5RA/ http://basicmarketing.ro/advertising/catalina-murariu-proiectele-speciale-ecuatie-cu-o-necunoscuta/#comments Thu, 09 Jul 2009 20:21:07 +0000 invitati http://basicmarketing.ro/?p=2209 De când este brand manager la Elevate, Cătălina a încercat să întoarcă liftul pe toate părţile şi să-l urce cât mai sus. Apreciază stilul de comunicare “eftin (mai ales acum) şi bun”, la care adaugă ca deziderat “inteligent şi relevant”.

După experienţa de coordonator de proiecte la Freedom House Romania, Cătălina a rămas o ONG-istă sub acoperire şi receptivă la tot ceea ce înseamnă CSR. Un vis este să contribuie la exportul de comunicare profesionistă dinspre corporate către nonguvernamental.

Fie că navigăm în mediile de specialitate, fie că participăm la evenimente M&A, primim anul acesta mai mult ca niciodată exemple de buna practică în publicitate din rândul proiectelor speciale. Pe multe dintre ele le cunoaşteţi probabil deja dintr-un link trimis cu entuziasm şi sunt extrem de variate: de la panoul din care creşte salata,  până la sacoşa-fitness.

Ce sunt proiectele speciale? Utilizări inovatoare ale canalelor tradiţionale, deseori depăşind graniţele fizice ale suportului pentru a continua comunicarea în ambient.  Rezultatele în termeni de  awarness sunt puternice, atât ca răspândire (se transformă deseori în viral şi depăşeşte graniţele targetului), cât şi ca durată.

În ceea ce priveşte proiectele speciale în advertising, istoriile de succes româneşti sunt rare. Într-un context economic şi, implicit, publicitar (încă) efervescent, întrebarea care apare este: ce lipseşte pentru a vedea “spectacol” în mediile clasice (de la indoor şi outdoor, la online şi chiar print)?

În ecuaţie avem următoarele cunoscute:

* una nevoie de comunicare de impact - creşte interesul pentru consum şi creează militantism de brand
* instrumente - le avem la îndemână şi sunt de obicei mai evidente decât s-ar fi crezut
* oameni de creaţie talentaţi şi vizionari - constanţa premiilor indică prezenţa lor
* 1001 firme de producţie - deşi clientul poate opta pentru intermedierea comodă a furnizorului
* un context potrivit pentru comunicare - fiind vorba de proiecte speciale, singurele limite sunt cele ale imaginaţiei
* un buget cunoscut - de obicei costurile sunt similare sau depăşesc cu procentaje de până la 20% apariţiile clasice, însă cu return exponenţial

Necunoscuta de aflat :

• трахают беременную жину фотографий

Ce lipseşte? Unde apare scurtcircuitul? Pe drumul comunicării unui biscuit, de pildă, care este obstacolul care îl impiedică să apară cu aşa ceva?

Indicii:

Raspunsul nu este simplu, nu este unilateral şi e posibil să intre în zona de “inconvenient truth”. Ar putea fi căutat undeva între frică, conservatorism şi bugete la dietă. Aşteptăm mai multe idei pe BasicMarketing.

Visează să creeze ad-printuri memorabile şi consideră creativitatea ca fiind singurul compromis pe care îl poate face omul, prins perpetuu între constrângeri şi libertăţi.

Ad-printurile “fără cuvinte”, cunoscute sub denumirea de no-copy advertising, sunt acele ad-printuri cu un număr minim de elemente, în care atenţia se concentrează pe elementele vizuale.

Sunt ad-printurile fără cuvinte cea mai pură formă de exprimare, spre care tinde advertisingul? Poate fi sedus consumatorul fără cuvinte, numai printr-o singură imagine? Putem vorbi de o formă de alchimie vizuală, o imagine desăvârşită care îţi spune o poveste întreagă dintr-o singură privire, ca un fel de dragoste la prima vedere?

шлюхи г стерлитамака видео

Dacă la începuturile advertisingului, în afişele publicitare predomina partea scrisă, imaginea fiind un adjuvant în transmiterea mesajului, se pare că în zilele noastre, întregul mesaj poate fi transmis numai cu ajutorul elementelor vizuale ale unui ad-print, astfel încât rolul cuvintelor este cu mult diminuat, în unele ad-printuri, eliminat cu desăvârşire. “Cu cât scoţi mai multe elemente dintr-un print-ad, cu atât el va funcţiona mai bine.” este de părere Neil French, unul dintre maeştrii advertisingului.

vs.

Puterea creatoare a cuvântului a fost treptat înlocuită cu puterea creatoare a imaginii. Nu mai avem timp să citim, iar imaginile compenseză acestă lipsa a timpului, viteza cu care trecem pe lângă fiecare panou publicitar. Consumatorul trebuie “prins” în mreaja mesajului în prima secundă în care a privit imaginea.

Aprig subiect de controversă, absenţa cuvintelor în advertising poate fi declarată o tendinţă a unui fel de tiranie a imaginii asupra cuvântului. Cuvântul atât de indispensabil altă dată este din ce în ce mai mult suprimat, înghiţit de elementele vizuale, ca expersie a unei gândiri exprimate din ce în ce mai sintetic.

Un ad-print, cu sau fără cuvinte, este un puzzle ce trebuie descifrat, un joc revigorant al minţii. El reuşeşte să stabilească astfel conexiunea dintre “tine” şi experienţa pe care ţi-o oferă, printr-un moment de implicare ludică la nivel mental. Puterea unui no-copy ad rezidă din multitudinea de semnificaţii pe care le trezeşte în cel care priveşte, într-un timp extrem de scurt, printr-o jonglerie de idei şi concepte ce ne invadează la nivel vizual, emoţiile fiind stârnite astfel mult mai repede.

Însă, în ciuda fascinaţiei pe care unele no – copy print – ad-uri o trezesc în noi, privind foarte atent la unele dintre ele am simţit totuşi ca lipseşte « ceva ». Acel liant, acea punte, care face legătura între mesajul transmis şi experineţele noastre anterioare, acea cheiţă pe care dacă o răsuceşti, ai drum deschis către mintea şi sufletul consumatorului.

Să fie oare nevoie nu neapărat de « cuvintele », ci măcar de « cuvântul », care în combinaţie cu imaginea creează formula perfectă pentru ca afişul să fie desăvârşit? “Cuvântul scris este cel mai ascuţit pumnal pe care îl poţi înfinge în sufletul unui om.” repune în drepturi puterea cuvântului Jim Atchinson, în cartea sa, Inovaţie în advertising.

Uneori, şi aici aş da ca exemplu afişele celor de la GAP, simpla prezenţă a imaginii, în ciuda faptului că exprimă o atitudine, nu suplineşte absenţa cuvintelor în puterea transmiterii mesajului.

Se parea că ceea ce le lipseşte, spre deosebire de exemplul ad-printului la cafeaua McDonalds este metafora, mecanismul creator esenţial, în transmiterea unui mesaj puternic. În cuvinte sau imagini, puterea revelatoare constă în prezenţa unei metafore încondeiate meşteşugit, care uneşte idei din câmpuri atât de diferite, prin găsirea unui numitor comun.

Un hamburger de cafea, ar spune cei de la McDonald’s, încorporând astfel într-un bob de cafea toată tradiţia brandului, unicizându-l print-un transfer de personalitate la nivel imagistic sau de ce nu, o unghie atât de tare, încât poate fi folosită ca desfăcător de conserve.

vs.

2.      Vrei să ai umor când vorbești de defectele, complexele și eșecurile tale. „dupa o carieră ratată în showbiz”, „dupa ce a cochetat cu ideea unei catedre la universitate” sau de marea realizare „a dat jos 30 de kilograme”, dar nu reușești decît să îi faci să radă de tine.

3.      Te lauzi cam tare inclusiv cu succesele de grădiniță și mai ales cu cele închipuite, fără valoare. Iar ei iar râd. Măsura succesului trebuie să fie reală și pragmatică.

4.      Nu ai un focus; viața ta e o serie de întîmplări fără legătură, iar cariera o înșiruire lungă de joburi scurte la firme necunoscute. Orice brand are un mesaj consistent repetat la nesfârșit până când asocierea devine automată.

Și lista poate continua. Greșeli sunt peste tot, căci nu se prea înțelege ce înseamnă brand personal.

Cea mai bună definiție de brand personal pe care am găsit-o îi aparține lui Tom Peters și reunește patru componente:

1.      prietenia (colegialitatea)
2.      expertiza utilă
3.      viziunea
4.      pragmatismul

„Nu contează ce faci azi, sunt patru lucruri pe care trebuie să le monitorizezi. Mai întâi, trebuie să fii un bun coechipier și un coleg care îi sprijină pe ceilalți. În al doilea rând, trebuie să fii un expert excepțional într-un domeniu cu valoarea reală. În al treilea rând, trebuie să fii un vizionar cu perspectivă, un lider, un profesor, un creator de viitor. În al patrulea rând, e nevoie să fii un om de afaceri a€“ să fii obsedat de rezultate practice”.

Expertiză nu înseamnă brand, trebuie să mai ai și fani și prieteni care să te placă și să pună umărul la construcția brandului. Dar mai ales trebuie să ai viziune, să îți creezi viitorul și să creezi un viitor bun și celorlalți. Ca orice om, ai în trecut și succese, ai și eșecuri, dar dacă nu ai ce promite în viitor, nu mai e nevoie de tine. Pentru eficiență maximă e nevoie de o orientare pragmatică care să te țină pe o direcție bună a realizărilor și să nu îți permită să eșuezi pe panta eforturilor fără rezultate, a plăcerilor sau a leneviei.

Brandul personal este ingredientul cheie pentru profesiile liberale. Într-o economie a agenților liberi, viața corporatista și țelul suprem de a ajunge manager sunt demult depășite. Va invit să citiți tot articolul lui Tom Peters despre brandul personal aici.

După aceea, să continuăm lista de greșeli de branding, cu încă 4 greșeli importante:

5.      Uiți oamenii din jur, clienții care cumpără brandul tău, care își doresc nu numai să conteze pe tine, dar și să fii plăcut, prietenos, distractiv, de ajutor, entuziast, bun, preferat de toată lumea.

6.      Uiți să îți actualizezi expertiza permanent și să fii la curent cu tot ce e nou și să fii primul în domeniul tău. Iar când ești prea modern, uiți că trebuie să faci și dovada posesiei unei moșteniri valoroase.

7.      Nu ai niciun plan pentru un viitor magnific, nu ai o cauză a ta pentru care să lupți și să îi atragi și pe ceilalți spre ea.

8.      Nu ai o orientare spre rezultate și o măsură clară a succesului nici în carieră, nici în viață, nici în modul în care te prezinți.

Acum gândește-te. Faci aceste greșeli?

Sursa foto

Nu sunt recenzor de profesie, dar îndrăznesc să-mi exprim părerea despre carte şi să spun despre aceasta că nu a fost întocmai „mind-blowing”, precum mă aşteptăm eu. Ce să-i faci? Acesta este unul dintre dezavantajele marketingului: crează aşteptări ridicate chiar şi acolo unde nu e cazul.

Pe de altă parte, sunt mulţumită de conţinutul brut al acestui follow-up al cărţii Funky Business, publicată în 1999. În primul rând pentru că nu s-a dovedit a fi o tentativă de a-mi spăla creierul şi a-l umple cu laude la adresa capitalismului, sau, mai precis a banilor.

Potrivit celor doi autori esenţa acestei ere capitaliste prin care, voit sau nevoit, trecem cu toţii nu este banul ci cunoaşterea. Cei doi aduc în discuţie subiectul societăţii bazate pe cunoaştere de nenumărate ori pe parcursul cărţii. Un citat din care reiese destul de clar faptul că autorii consideră că banii nu mai sunt soluţia pentru a avea success într-un business: „În anii 80 dacă vroiai să dai lovitura, făceai chestii imaginative cu banii [...]. Acum, calea spre bogăţie e să faci chestii imaginative cu informaţiile.”

Dintre highlight-urile cărţii:

Karl Marx avea dreptate. Asemeni autorilor, vă încurajez în primul rând, să citiţi cartea şi în al doilea rând, să treceţi de acest enunţ înainte de a arunca cu roşii.

Tehnologia informaţiei a avut şi are un impact omniprezent datorită circulaţiei libere a informaţiei.

Avem trei versiuni de capitalism: versiunea europeană de capitalism social-liberal; versiunea nord-americană, a economiei de piaţă şi capitalismul colectiv din Orientul Îndepărtat.

• Cunoaşterea, informaţia sunt principalele drivere ale business-urilor funky.
• „Competiţia e acum globală şi are la bază valoare.”
• Suntem condamnaţi la libertate.
• Societatea se confruntă cu un surplus din orice iar în aceste condiţii concurenţa este totală.
• Clientul este inteligent şi pretenţios. Captarea atenţiei este o prioritate pentru business-urile funky.
• Inovaţia este un must-have pentru avea un business funky.
• Oamenii de „calitate” sunt o resursă esenţială pentru un business funky.

În concluzie, autorii au motive să se mândrească sus şi tare cu cea de-a doua ediţie a celei mai vândute cărţi scrise de ei. Iar voi aveţi motive sa vreţi un exemplar al acestei cărţi. Din fericire, editura Publica a pus la bătaie două exemplare pentru cititorii BasicMarketing.

Concurs

Ce trebuie să faceţi pentru a câştiga un astfel de exemplar? Simplu! Aşteptăm de la voi o combinaţie funky (originală şi creativă, deci) cu următoarele ingrediente: un aspect pozitiv / un avantaj al capitalismului şi un aspect negativ / un dezavantaj al capitalismului. Puteţi răspunde prin comentarii sau prin mail, ca de obicei.

Deadline: luni, 13 iulie, ora 00.00.

Acum aproximativ un an, specialişti în online din Iaşi (Marius Alexa, Ciprian Gavriliu şi Gabriel Curcudel) au creat acest club cu scopul de a aduna în acelaşi loc nişte profesionişti în domeniu care, în felul lor, „să schimbe lumea”. Uşor-uşor, ODO a început să se mărească şi s-a mărit atât de mult, încât s-a înfiinţat şi în Cluj-Napoca.

În Iaşi, până în prezent, s-au organizat două evenimente marca ODO, Online Career Day şi Link Your Business. În curând, Oamenii din Online vor oferi servicii pro bono ONG-urile care dovedesc că au nevoie de ei.

„A trecut repejor un an şi cel mai important lucru pentru mine a fost să cunosc oameni din online din diferite nişe . Îmi place să ştiu că am cui să cer o părere, că am cui să cer ajutorul în cazul în care lansez un proiect sau o idee.” (Cristian Ignat)

„Intuiţia îmi spune că, deşi intenţiile erau dintre cele mai bune, la început nimeni nu se aştepta să se şi întâmple. Prezentul.

Mă bucur să văd, să simt c-a supravieţuit şi că, mai mult decât atât, se poate construi o bază de calitate pentru un web peste decenţă.” (Ionuţ Maxim)

Acum un an de zile, de la o idee s-a dezvoltat un proiect care intenţionează altceva în .ro

Împreună cu Ciprian şi Marius am încercat să adunăm, într-o serie de întâlniri plăcute, un grup de oameni de valoare din online-ul românesc şi cu ei să încercăm să dezvoltăm pieţe locale, să educăm oamenii sau să informăm pe cei interesaţi de online.

N-am încercat şi nu încercăm nimic protocolar, ODO se vrea a fi şi un club al unor oameni ce cred că pot schimba lucruri în România. Totodată, o reţea de networking între oameni din diferite oraşe ale ţării.

Intenţionăm să deschidem ODO în Timişoara şi Sibiu, cu alte cuvinte ne mărim interesele şi cunoştinţele. Am dezvoltat şi intenţionăm să continuăm dezvoltarea unei baze de date cu serviciile oferite de cei din ODO pentru colaborări sau recomandări de proiecte.

Sperăm în toamna ca, pe lângă evenimentele din Iaşi, să susţinem evenimente cu oameni din ODO în Cluj pentru expunere şi educare. Evenimente precum “Online Career Day”  sau IMTO vor avea loc şi în alte oraşe ale ţării ca realizări ODO şi prin participare ODO. (Gabriel “Krumel” Curcudel)

“Trebuie să ajungem mult mai departe în anul care vine!” (Ciprian Gavriliu)

“Acum un an îi răspundeam mailului lui Ciprian în care eram invitat să vin la o initiaţivă a oamenilor din online din Iaşi. Eram cred că 8 oameni. Prima întâlnire a fost mai ciudată nu prea ştiam noi ce se întâmplă… dar după, am venit de fiecare dată, cred că am ratat doar 2 întâlniri anul trecut.” (Noni Trofin)

Pentru că eu, totuşi, sunt curioasă şi, prin urmare, revin la întrebarea de la început, o să fac un poll:

Note: There is a poll embedded within this post, please visit the site to participate in this post's poll.

Pro-discount:
-    Discounturile plac cumpărătorilor şi le dau satisfacţii multiple: economii, acces la produse superioare, stimă de sine că sunt atât de isteţi etc.

-    Discounturile scot în evidenţă produsul mai bine decât orice reclamă la raft şi, evident, mai bine decât orice reclamă de la televizor. Decizia finală e la raft şi acolo nu e timp să înţelegi prea multe din formula novatoare sau starea de bine şi noua identitate pe care ţi-o induce produsul. La raft reacţionezi doar la etichetele: „promoţie” şi „nou”(dar la mare distanţă şi numai dacă eşti în starea potrivită).

-    Discounturile contribuie la satisfacţia clientului şi îmbunătăţesc imaginea firmei. Firma pare că are marketing mai bun, e mai potentă, mai serioasă, mai inteligentă, mai aproape de clienţi, ştie să vândă şi înţelege ce au nevoie clienţii.

-    Discounturile rezolvă probleme logistice şi financiare cum ar fi cea cu stocul care expiră, fac să se vândă stocurile prea mari şi să crească vânzările şi profiturile per total.

-    Discounturile sunt un mod de luptă cu concurenţa fără să fii nevoit să reduci definitiv preţul. Ele sunt arme într-o politică temporară de preţ pe termen scurt fără ca preţul pe termen lung să fie afectat.

-    Discounturile funcţionează pentru toţi şi sunt uşor de comunicat, alternativele de produse cadou sau tombole cu premii mari fiind atractive doar pentru unii din cumpărători.

Contra discount:

-    Clienţii care au cumpărat la preţ întreg se simt păcăliţi. Fie au cumpărat din altă zonă sau cu o zi înainte de a începe perioada de discount, fie au cumpărat dintr-un stoc tampon care nu a fost inclus în planul de discount.

-    Clienţii care cumpără la preţul cu discount vor percepe produsul ca fiind mai slab decât produsele concurente mai scumpe. Un studiu arată că satisfacţia celor care au primit bilete de spectacol cu discount a fost mai mică decât satisfacţia celor care au plătit preţul întreg. Discountul va aduce întotdeauna suspiciunea declasării brandului.

-    Clienţii noi aduşi de discount nu sunt loiali, ci vânători de chilipiruri sau clienţi care nu îşi pot permite preţul întreg în mod constant, adică clienţi cărora nu prea ţi-ai dori să le vinzi brandul tău. Discounturile nu răsplătesc loialitatea, ci creează lipsă de loialitate.

-    Discountul face minuni doar pe termen scurt. După perioada de discount, vânzările se întorc la cifrele anterioare sau sub cifrele anterioare dacă produsele se pot stoca şi clienţii şi-au făcut stocuri.

-    Discountul fac gaură în bugetul firmelor. Ele micşorează marjele de profit şi uneori e greu de prevăzut că volumele de vânzare vor creşte întotdeauna suficient pentru a acoperi pierderea.

-    Discounturile pot porni războaie de preţuri cu concurenţii care să reducă serios profiturile de pe întreaga piaţă.

Discounturile sunt minunate, dar trebuie folosite cu măsură şi numai după o analiză atentă şi, în special, trebuie să fie bine justificate şi comunicate cumpărătorilor.