Back to Dreams...

Gradina mea

2012-05-16T00:43:00.000+03:00

Ma uitam zilele trecute la o gradina...

Mi-am dat seama ca buruienile cresc de la sine. Nu trebuie sa le uzi sau sa le ingrijesti. Ca sa scapi de ele, trebuie sa le inlaturi constant prin actiuni specifice.
In aceeasi gradina, sau in oricare alta, florile si culturile necesita atentie si ingrijire pentru a trai, pentru a creste si a ne bucura. Ele mor daca nu le intretii...
Bob Proctor spune, citandu-l pe Earl Nightingale, ca "Mintea este ca o gradina".
Si asa si este... Gandurile negative se alimenteaza singure si trebuie inlaturate constant prin actiuni specifice, la fel ca si buruienile din gradina. Gandirea pozitiva, ca si florile, necesita atentie, ingrijire, efort, implicare, hotarare si disciplina...
Este destul de simplu sa-mi dau seama ce fel de "gradina" au oamenii din preajma mea. Trebuie doar sa-i ascult vorbind. Sau, doar un pic, sa-i urmaresc cum se comporta.
Totul incepe prin a da putina atentie gradinii tale... Culmea este ca cei mai multi oameni isi ingrijesc mai mult gradina din jurul casei sau ghivecele din casa decat isi ingrijesc "gradina mintii"...
Eu nu pot da vina pe buruieni. Pot doar sa le curat mereu si mereu. Pot sa plantez flori si plante si pot sa le ingrijesc. Mereu si mereu.
Eu sunt singurul responsabil pentru "gradina mea"...

Si chiar ma bucur zi de zi de "gradina mea"!

Din ce in ce mai bine!

Cosul de gunoi, prietenul meu

2012-04-30T22:49:00.000+03:00

E dimineata. Ies pe aleea din fata blocului. Trag in piept o gura de aer proaspat. Ma intampina o punga de plastic care se tavaleste pe trotuar. Ma aplec, o ridic si o pun in cosul de gunoi aflat la cativa pasi.

...Ma intorc acasa. Pe alee troneaza un ambalaj de napolitane si la un metru mai incolo o punga goala de pufuleti. Stiu ca este de la pufuleti pentru ca scrie pe ea "Pufuleti". Ma aplec, ridic ambalajul apoi fac un pas, ma aplec si ridic si punga de pufuleti. Fac cinci pasi inapoi si le pun in cosul de gunoi.
Imi place aleea din fata blocului!! E primul loc unde respir aerul proaspat de cate ori ies din casa. E ultimul loc unde respir aerul proaspat inainte de a intra in casa. Si in casa este aerisit, dar aerul de afara este aerul de afara...

O noua zi. Ies pe alee. Adierea de dimineata rascoleste cateva hartii care se afla chiar in fata mea. Ma aplec, le ridic si la asez in cosul de gunoi. Ma uit in cos sa vad daca exista ceea ce am pus eu ieri acolo. Nu mai este nimic. E gol, semn ca cineva si-a facut treaba si a luat gunoaiele de acolo. Imi zic: "Sunt primul pe ziua de azi care foloseste cosul de gunoi."

...Ma intorc acasa dupa doua ore. Pe alee ma intampina zambind un pet de 0,5 l de Coca Cola si o doza de Red Bull. Goala si putin mototolita. Da. Ma aplec, le ridic si le lansez in acelasi cos de gunoi. Simt ca se naste o relatie intre mine si cosul de gunoi...

Cobor din casa si ies pe alee cateva ore mai tarziu. Asa este! Pe alee se gaseste o hartie ambalaj. De la mezel. Cred eu ca este de la mezel pentru ca o pisica linge de zor hartia. Ma vede, se sperie si fuge lasand hartia in urma. Ma aplec si ridic hartia delicat cu doua degetele si o pun in cosul de gunoi. Ma gandesc ca biata pisica nu ar fi putut face asta nici daca i-ar fi trecut prin cap. In drum spre masina mea parcata la cativa metri mai departe, ma aplec de cateva ori si ridic tot felul de obiecte: o bucata de carpa (cred ca a fost un tricou candva), un carton pe care scrie ceva dar e patat de ulei si nu inteleg ce scrie, un ambalaj de Eugenia, un servetel si un pachet gol de tigari. Ma rasucesc pe calcaie si ma intorc la prietenul meu, Cosul de gunoi. Ma uit la el si... parca imi zambeste. "Doar n-am innebunit" imi zic. Ma urc in masina si pornesc la drum spre destinatia mea. In dreptul unui refugiu de tramvai opresc la semafor. Pe refugiu, un tanar scoate din buzunar un baton, cred ca baton de ciocolata. Il infuleca din doua inghitituri si, in timp ce se linge pe buze si pe degetelele carnoase, lasa sa ii cada langa el ambalajul de la batonul infulecat. Ma gandesc ca ar fi putut sa-l inghita si pe el (ambalajul) la ce pofta afisa baiatu'. Sau macar sa-l mai linga. Mi-am amintit de biata pisica... Deschid repede fereastra masinii si ii strig: "Baiete, vezi ca ti-a cazut ceva pe jos!". Se intoarce inspre mine, repereaza cine l-a strigat, se uita in jos sa identifice ce anume i-a cazut si vazand doar hartia de la baton, ii da cu piciorul si imi spune cu un semi-ranjet: "Aaa... eu am aruncat-o". Apoi isi salta rucsacul pe umar pregatindu-se sa se urce in tramvaiul deja sosit in statie. Un cos de gunoi este chiar la un metru de el... De-ar avea gura! Gura si glas, pentru ca gura are ca sa putem sa aruncam gunoaiele acolo...

Demarez. Urmatorul semafor. Masinii din fata i se deschide usa de la sofer. Prin dechizatura portierei apare o mana din care se vede doar antebratul invelit de un costum si o manseta de camasa alba si scrobita. Un ceas elegant straluceste pentru o fractiune de secunda. Mana tine ceva. Se rasuceste spre pamant si se scutura. Vorbesc de mana. Din acel ceva aflat in mana incepe sa curga pe carosabil o mare cantitate de mucuri de tigara si scrum. Apoi un ambalaj mototolit. Se constituie astfel o gramajoara de gunoi exact langa masina curata si de firma din care a iesit mana. Ma intreb: "Oare cum o fi in casele acestor oameni? Oare au cos de gunoi sau arunca pe unde apuca gunoaiele in casa? Oare merg in vizita la cunostinte si fac la fel?". Se inchide portiera si nici bine nu se aprinde verde ca din aceeasi masina incep sa sune claxoane furtunoase si nerabdatoare. Prin luneta zaresc un semn celebru cu un deget ridicat facut de aceeasi mana agitata catre masina din fata sa.

...Ma intorc de peste zi. Parchez si ma indrept catre aleea blocului. De departe imi zambeste un prieten. Nu are maini. Daca ar avea, sigur m-ar imbratisa. Si mai e si fixat in pamant. Daca nu ar fi, sigur ar veni in intampinarea mea. Are insa o gura care e larg deschisa si "zambeste" mereu. Apuc in zbor o bucata de plastic si un plic de hartie aflate pe trotuar. Le daruiesc cu drag prietenului meu. Imi zambeste din nou. Ii fac cu ochiul si ii soptesc ca ne vedem maine...

Ma intreb... "Oare as putea povesti cuiva vreodata despre legatura mea de suflet cu prietenul meu, Cosul de gunoi? Oare sunt in regula?"...

Din ce in ce mai bine!

Cineva

2011-11-15T23:04:00.001+02:00

Cineva trebuie sa spuna lucrurilor pe nume. Cineva trebuie sa faca ceva in plus. Cineva trebuie sa ia decizii. Cineva trebuie sa actioneze intr-un fel. Cineva trebuie sa gaseasca solutii.
Cineva trebuie sa faca ordine. Cineva trebuie sa faca patul. Cineva trebuie sa stearga praful.
Cineva trebuie sa iubeasca neconditionat. Cineva trebuie sa daruiasca. Cineva trebuie sa se roage.
Cineva trebuie sa invete. Cineva trebuie sa se dezvolte pentru a-i ajuta pe altii.
Cineva trebuie sa poata orice. Cineva trebuie sa nu renunte niciodata. Cineva trebuie sa fie diferit.
Cineva trebuie sa uite si sa ierte.
Cineva trebuie sa se plimbe linistit.
Cineva trebuie sa spuna adevarul. Cineva trebuie sa spere.
Cineva trebuie sa devina intelept. Cineva trebuie sa aibe rabdare.
Cineva trebuie sa arate bine. Cineva trebuie sa fie prietenos. Cineva trebuie sa zambeasca.
Cineva trebuie sa spuna: "nu stiu, dar vreau sa stiu".
Cineva trebuie sa recunoasca ca uneori greseste.
Cineva trebuie sa lupte pentru Libertate. Cineva trebuie sa conteste ceea ce pare de la sine ca asa este.
Cineva trebuie sa descopere ceva. Cineva trebuie sa reziste la refuzuri.
Cineva trebuie sa spele vasele dupa masa. Cineva trebuie sa duca si gunoiul.
Cineva trebuie sa spuna "ai incredere". Cineva trebuie sa fie dedicat viselor sale.
Cineva trebuie sa-si asume responsabilitati. Cineva trebuie sa fie aratat cu degetul.
Cineva trebuie sa starneasca zambetul ironic al celor atotstiutori. Cineva trebuie sa faca pe prostul la momentul potrivit.
Cineva trebuie sa creada in Bine. Cineva trebuie sa fie mereu recunoscator.
Cineva trebuie sa spuna primul "Buna ziua!". Cineva trebuie sa spuna mereu "Te rog!". Cineva trebuie sa spuna de multe ori si chiar in plus "Multumesc!".
Cineva trebuie sa "sparga gheata" si sa "dea zapada".
Cineva trebuie sa serveasca mereu pe altcineva.
Cineva trebuie sa apere Valori si sa promoveze Schimbarea.
Cineva trebuie sa-si iubeasca Tara si sa-i respecte locuitorii. Cineva trebuie sa trezeasca pe altcineva.
Cineva trebuie sa rada in hohote. Cineva trebuie sa rada de el insusi cand greseste.
Cineva trebuie sa fie echilibrat. Cineva trebuie sa gaseasca intotdeauna o cale de mijloc.
Cineva trebuie sa fie fericit. Cineva trebuie sa aleaga pentru sine.
Cineva trebuie sa intampine cu zambetul pe buze situatii neprevazute.
Cineva trebuie sa accepte. Cineva trebuie sa fie smerit.
Cineva trebuie sa fie bun mereu. Cineva trebuie sa fie entuziasmat.
Cineva trebuie sa aibe o viziune si sa o urmeze. Cineva trebuie sa gandeasca diferit.
Cineva trebuie sa faca si lucrurile care trebuie facute. Cineva trebuie sa se bucure de recompense intarziate.
Cineva trebuie sa primeasca suturi in fund. Cineva trebuie sa faca pasi inainte.
Cineva trebuie sa fie mereu "la rand". Cineva trebuie sa fie cateodata "fraier". Cineva trebuie sa culeaga roadele.
Cineva trebuie sa stea mereu pe pozitii. Cineva trebuie sa inspire mereu pe altcineva.
Cineva trebuie sa sape. Cineva trebuie sa construiasca. Cineva trebuie sa prospere.
Cineva trebuie sa fie bogat intr-o lume bogata. Cineva trebuie sa imparta bogatia in jurul sau.
Cineva trebuie sa iubeasca Natura si darurile ei.
Cineva trebuie sa zica "Hai, inca putin si am reusit!"
Cineva trebuie sa fie Exemplu. Cineva trebuie sa lase Mostenire generatiilor viitoare.

Tata si Mama sunt Cineva pentru ca Cineva trebuia sa-mi spuna mereu sa devin Cineva in viata!

Le urmez sfatul si mi-am dat seama ca intr-o buna zi voi deveni Cineva in viata...

Alt-Cineva va citi si isi va da seama ca doar Cineva intelege...

Din ce in ce mai bine!

Bobul de mustar

2011-10-03T13:38:00.000+03:00

Imi place faimoasa zicala: "credinta cat un bob de mustar muta muntele din loc"... De multe ori, de foarte multe ori ma gandesc profund la aceasta zicala ce are mare semnificatie.

Intalnesc multi oameni zi de zi... Avand o activitate eminamente legata de oameni, in care sensul este sa dezvoltam echipe de succes formate din intreprinzatori cu acelasi scop, gasesc in fiecare zi nenumarate situatii si aspecte care ma duc cu gandul la zicala de mai sus.

Proiectul pe care noi il dezvoltam are de a face cu viziunea, cu dorinta reala de a schimba in bine vietile oamenilor si pe cea proprie, are legatura cu speranta, cu prosperitatea, cu starea de bine de zi cu zi. Dar toate acestea au de a face, in esenta, cu Credinta. acea stare de fapt, acea traire interioara care iti spune ca poti cu adevarat sa schimbi in bine vietile oamenilor, ca poti cu adevarat sa-ti schimbi viata ta in bine, ca poti sa prosperi, ca poti sa fii si sa faci din ce in ce mai bine pe zi ce trece.

Fac referire la conceptul de Credinta, nu in intelesul de religie, ci acela de dorinta combinata cu increderea si cu siguranta ca obtii ceea ce doresti.

Eu sustin ideea ca nu exista "nu cred", adica "absenta" Credintei. Pentru ca "a nu crede in ceva" inseamna, de fapt, "a crede in altceva decat acel ceva".

De exemplu, aratam cuiva proiectul nostru. Il analizeaza, il cantareste, il intoarce pe toate fetele si spune ceva de genul "...nu cred ca merge" sau "...nu cred ca va functiona pentru mine". O astfel de gandire ne arata ca persoana respectiva crede - are Credinta! - ca nu va functiona pentru sine. Nu se indoieste nici un pic, nici macar "cat un bob de mustar" si de aceea Credinta functioneaza instantaneu! Rezultatul evident, demonstrat, este ca "nu va merge pentru el".

La polul opus se afla cei care spun "cred ca se poate", "cred ca pot", "cred ca reusesc" si care pastreaza in interiorul lor, in gand si in inima, Credinta ca vor dobandi ceea ce-si doresc si au increderea si siguranta ca vor reusi.

Nu cumva este acelasi mecanism interior al gandirii si simtirii?

Credinta este confundata deseori cu entuziasmul frenetic si abundent al celui pe care l-a luat valul emotiei la prima vedere a oportunitatii.

"Credinta adevarata" este completata de acea fermitate, seriozitate si concentrare mentala si emotionala care asigura germinarea "bobului de mustar". Samanta de mustar, desi atat de mica, are puterea si capacitatea ca, in final, sa produca o recolta abundenta.

Nu stiu sa spun ce ii poate face pe unii sa spuna "cred" in loc de "nu cred", insa stiu sa spun ca ambii au Credinta si obtin ceea ce cer.

Este mai usor sa spui "nu cred". O spun cei multi care traiesc o viata obisnuita.

Este mai greu, dar mai folositor, sa spui "cred". O fac cei putini care traiesc o viata implinita, imbogatita, fericita si entuziasmanta. Acestia isi "muta muntele" zilnic acolo unde doresc!

EU CRED!

Din ce in ce mai bine!

Dupa 20 de ani

2011-09-25T00:21:00.000+03:00

Zi mare... 21 septembrie...
Acum 20 de ani aveam 23 de ani si un pic...
Acum 20 de ani gandeam diferit, traiam diferit. Dimineata antrenament - jucam fotbal, mergeam la un serviciu de zi si apoi la un serviciu de seara. Faceam orice era nevoie - cinstit si legal - ca sa castig un ban. Mergeam la facultate. Trecusem in anul 3 la ANEFS.
Acum 20 de ani eram casatorit de 15 luni...
Acum 20 de ani speram... traiam... visam... totul era usor... Timpul trecea cumva... respiram altfel...
Acum 20 de ani traiam clipa... daruiam tot Eu-ul meu...
Acum 20 de ani "eram pe cale"... calaream un Cal Alb al viselor mele...
Acum 20 de ani priveam cerul si puneam intrebari...
Acum 20 de ani vedeam in oglinda un tanar zambitor si sugubat...
Acum 20 de ani zambeam continuu...
Acum 20 de ani ascultam...
Acum 20 de ani dansam...
Acum 20 de ani zburdam...
Acum 20 de ani gaseam solutii...
Acum 20 de ani nimic nu mi se parea complicat... erau toate asa cum erau...
Acum 20 de ani nu masuram nimic...
Acum 20 de ani iubeam...
Acum 20 de ani ziceam "Da"...
Acum 20 de ani ma rugam zilnic si Dumnezeu era in toate...
Acum 20 de ani prietenia era altfel...
Acum 20 de ani nu existau "brand-uri" care sa ii schimbe pe oameni...
Acum 20 de ani era mai putin gunoi in viata noastra...
Acum 20 de ani eram curajos...
Acum 20 de ani Mama si Tata erau un sprijin zi de zi... erau acolo mereu...
Acum 20 de ani descopeream Lumea...
Acum 20 de ani oamenii visau si zambeau...
Acum 20 de ani soarele lumina cerul vietii mele...
Acum 20 de ani... Astazi... 21 septembrie... S-a nascut Raza mea de Viata, Lumina sufletului meu... S-a nascut CORINA!
20... de... ani...
Dupa 20 de ani am 43 de ani si un pic...
Dupa 20 de ani gandesc diferit, traiesc diferit... Dimineata antrenament - nu mai joc fotbal, nu mai merg la un serviciu. Am afacerea mea. Fac orice e nevoie - cinstit si legal - ca sa castig un ban in plus. Merg in continuare la facultate, dar la "facultatea vietii".
Dupa 20 de ani sunt divortat de 5 ani...
Dupa 20 de ani sper... traiesc... visez in continuare... totul e usor... Timpul trece cumva... respir altfel, diferit...
Dupa 20 de ani traiesc clipa... daruiesc tot Eu-ul meu...
Dupa 20 de ani "sunt pe calea mea"... inca sunt calare pe Calul Alb al viselor mele...
Dupa 20 de ani privesc cerul, nu ma satur de el si inca pun intrebari...
Dupa 20 de ani vad in oglinda un tanar mult mai matur, dar zambitor si inca sugubat...
Dupa 20 de ani zambesc zi de zi, imi caut motive pentru asta...
Dupa 20 de ani ascult si citesc, citesc mult, ceea ce acum 20 de ani nu faceam...
Dupa 20 de ani nu prea mai dansez, dar numar avioanele care le vad pe cer...
Dupa 20 de ani inca zburd, mai ales in sufletul meu...
Dupa 20 de ani caut si gasesc solutii...
Dupa 20 de ani totul mi se pare prea complicat cand, de fapt, totul este asa de simplu... dar stiu ca toate sunt asa cum sunt...
Dupa 20 de ani masor "nimic-ul" si puterea pe care o are asupra oamenilor...
Dupa 20 de ani iubesc mai puternic si mai profund...
Dupa 20 de ani zic "Da" dar am invatat sa zic si "NU"...
Dupa 20 de ani ma rog zilnic si Dumnezeu este in toate...
Dupa 20 de ani Prietenia este altfel si o consider un giuvaer nepretuit...
Dupa 20 de ani exista "brand-uri" care ii schimba, ii controleaza pe oameni...
Dupa 20 de ani e mai mult gunoi in toata viata noastra...
Dupa 20 de ani sunt curajos...
Dupa 20 de ani Mama si Tata sunt un sprijin zi de zi... sunt inca acolo mereu... Iti multumesc, Doamne!
Dupa 20 de ani inca descopar Lumea...
Dupa 20 de ani constat ca oamenii nu mai stiu sa viseze si nici nu mai zambesc asa de mult...
Dupa 20 de ani soarele lumineaza cerul vietii mele...
Dupa 20 de ani... Astazi... 21 septembrie... Ma bucur de Raza mea de Viata, Lumina sufletului meu... CORINA!
Dupa 20 de ani... ma bucur de provocarile vietii, de frumusetea si misterul acestor ani, de frigul care ma mangaie acum in aceasta seara de toamna pe o banca...
Iti multumesc, Dumnezeul meu!
Iti multumesc, Mama!
Iti multumesc, Tata!
Dupa inca 20 de ani... ce va mai fi?
Ma intreb... Si mai visez... Si mai visez... Si mai visez...

La multi ani, Sufletul lui Tati, Corinuta Mea!

21 septembrie 2011, Bucuresti

Din ce in ce mai bine!

Cate lucruri bune ni se intampla...

2011-09-20T14:46:00.001+03:00

Aproape ca se face anul de cand nu am mai postat... Uite ca "ma apuca" iar!

S-au intamplat atat de multe lucruri minunate in aceasta perioada... Doar fac o recapitulare:
+ in decembrie am obtinut un nou nivel de recunoastere, recompensa si succes in afacerea noastra Lyoness,
+ in ianuarie am fost rasfatati in Cancun, Mexic,
+ in februarie am invatat ca Viata invinge atunci cand crezi in Ea,
+ in martie am sarbatorit implinirea a 18 ani a fetitei mele, Diana,
+ tot in martie am participat la conferinta sustinuta de domnul Dr. John C. Maxwell la Bucuresti si am avut ocazia sa-i strang mana,
+ in aprilie am avut onoarea sa il prezint pe domnul Hubert Freidl pe scena evenimentului "5 ani Lyoness Romania",
+ in mai am inceput sa ma interesez de sanatatea mea si conditia mea fizica - am inceput sa-mi schimb obiceiurile alimentare,
+ in iunie am inceput antrenamentele fizice regulate, de 3-4 ori pe saptamana, pe care le continui si astazi,
+ in iulie am inchiriat o rulota si am petrecut cateva zile spectaculoase in Austria, langa Graz, la Scwartzlsee Festival,
+ in august am organizat si participat la prima tabara Metoda Silva din Romania - Silva Summer Camp,
+ tot in august am petrecut cateva zile de vacanta alaturi de fetele mele, de parintii mei si familia fratelui meu,
+ la sfarsit de august am vizitat impreuna cu Iubirea Mea si copiii lacasuri sfinte, pline de istorie, ale Moldovei si Bucovinei si am sarbatorit ziua ei de nastere,
+ acum cateva zile, in septembrie, am participat in Budapesta la cel mai mare eveniment Lyoness al anului - Lyoness Sensation,
+ pe toata durata acestui an am cunoscut oameni fantastici, minunati, dornici sa-si construiasca un viitor mai bun,
+ am legat prietenii puternice care ne insufletesc viata,
+ am pornit de curand un "Ciclu de instruire" care va aduce schimbari majore in bine in afacerea si in viata noastra si a tuturor celor impicati,
+ ne-am stabilit scopuri si teluri mari spre care am pornit cu toata viteza,
+ am citit multe carti...

Vremea trece si ma gandesc cu recunostinta la toate cate ni se intampla. Sunt si aspecte care ne-au provocat. Sunt recunoscator si pentru ele. Nu vreau sa le mentionez, insa stiu ca acestea fac parte din viata, ne calesc si ne fac din ce in ce mai buni.

Cateodata ne amintim mai usor lucrurile si intamplarile neplacute, dar noi ne educam mintea spre a le pastra vii in amintire pe cele placute. Si mereu si mereu le rememoram pe cele placute...

Faptul ca in fiecare zi a acestei perioade ne-am trezit intr-un pat, am avut cu sa ne hranim, am primit telefon de la prieteni, am intalnit oameni, ne-am mangaiat copiii, am avut ce imbraca, am invatat lucruri noi, am putut darui din ceea ce stim, am putut fi impreuna zi de zi... acestea fac sa fim printre norocosii de pe aceasta planeta. Toate acestea fac sa ne gandim la cat de binecuvantati suntem cu aceasta viata minunata!

Din ce in ce mai bine!

Tie iti pasa?

2010-10-30T00:01:00.002+03:00

Am primit pe e-mail acest mesaj. Il redau aici. Nu stiu cine a pornit acest lant de mesaje, dar ii multumesc!

"Un Raspuns genial dat de Anne Graham .....

Fiica marelui evanghelist nonagenar, Billy Graham, Anne Graham, intr-un interviu in emisiunea "Early Show" (Spectacolul matinal), a fost intrebata de Jane Clayson, cu privire la atacurile din 11 septembrie 2001 si i s-a pus o intrebare la care multi ar fi dat raspunsuri nesatisfacatoare: "Cum a putut Bunul Dumnezeu sa lase sa se intimple asa ceva si sa priveasca atat de nepasator aceasta catastrofa de pe pamantul Americii?"

Anne Graham, dupa ce a meditat cateva clipe, a dat un raspuns magistral, a raspuns cu niste replici foarte logice, profunde si inspirate, nepregatite dinainte (se poate vedea pe videoclipul inregistrat). Dansa a precizat foarte calm si explicit,precizand urmatoarele:

Si eu mi-am pus deseori aceasta intrebare si mi-am gasit urmatoarele raspunsuri... Cred - nu cred, dar sunt profund convinsa - ca Dumnezeu a fost si ramane adanc intristat de aceasta, la fel ca si noi, numai ca noi, de ani de zile, Îi spunem si chiar Ii poruncim sa iasa din scolile noastre, din guvernul si din vietile noastre, ca ne descurcam si singuri, fara ajutorul Lui...

Si, fiind El un adevarat gentleman, cred ca pur si simplu S-a dat, calm, la o parte...

Cum de mai indraznim noi oare sa-I cerem binecuvintarea, mila si protectia Sa, daca Ii cerem sa ne lase in pace? (În lumina recentelor evenimente, fiind vorba de atacuri teroriste, atacuri armate in scoli etc.)

Cred ca totul a inceput cind Madeleine Murray O'Hare (doamna care a cerut ca America sa devina o tara atee si care a fost ucisa, iar corpul ei a fost gasit recent) a afirmat ca nu dorea nici un fel de rugaciuni in scolile noastre, iar noi am spus O.K. Cererea ei a fost aprobata si a devenit lege obligatorie in SUA...

Apoi, cineva a spus ca mai bine nu am citi Biblia in scoli (Biblia care spune sa nu ucizi, sa nu furi si sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti), iar noi am spus O.K..

Apoi, dr. Benjamin Spock a spus ca nu ar trebui sa ne plesnim copiii atunci cind se poarta urit, pentru ca aceasta le-ar afecta mica lor personalitate si stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis). Iar noi am spus ca un expert trebuie sa stie ce vorbeste, asa ca am spus O.K.

Apoi, altcineva a spus ca profesorii si dirigintii nu ar trebui sa ii disciplineze pe copii atunci cind gresesc. Iar conducatorii de scoli au spus ca nici un membru al personalului sa nu atinga vreun elev atunci cind se poarta urit, pentru ca scolile nu au nevoie de publicitate proasta si in nici un caz de procese. (Totusi, exista o mare diferenta intre a disciplina si a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili, etc.). Iar noi am spus O.K.

Apoi, cine stie ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei scoli a spus ca, baietii fiind baieti, vor face dragoste oricum, deci ar trebui sa le dam fiilor nostri prezervative. Asa, ei vor putea sa se distreze cit vor, iar noi nu vom trebui sa le spunem parintilor ca le-au primit de la scoala. Iar noi am spus O.K.

Apoi, unii dintre alesii nostri de virf au spus ca nu conteaza ceea ce fac in viata lor privata atit timp cit isi fac treaba la slujba. De acord, a spus fiecare din noi, mie nu-mi pasa de ceea ce face altcineva, inclusiv presedintele, in viata sa privata, atit timp cit am o slujba si economia merge bine.

Apoi,niste libertini au cerut sa tiparim cat mai multe reviste cu femei goale, in semn de respect si apreciere a frumusetii feminine.. Iar noi am spus O.K.

Apoi, altcineva a impins acea apreciere un pas mai departe, publicind fotografii cu copii goi, si inca mai departe, afisindu-le pe Internet. Iar noi am spus O.K.,au dreptul la libera exprimare.

Apoi,industria show-business-ului a spus: hai sa facem show-uri TV si filme care sa promoveze indepartarea de Dumnezeu, violenta si sexul ilicit, sa inregistram melodii care sa incurajeze violurile, drogurile, crimele,sinuciderea si temele satanice. Iar noi am spus ca nu este decit entertainment-amuzament, nu are efecte adverse si oricum nu o ia nimeni in serios, asa ca totul a mers inainte.

Iar acum ne intrebam speriati de ce copiii nostri nu au constiinta, de ce nu disting binele de rau, de ce nu ii deranjeaza sa ucida pe straini, pe colegii de clasa sau pe ei insisi. Probabil ca, daca ne-am gindi mai mult, ne-am da seama de ce.Cred ca totul se reduce la faptul ca ceea ce vei semana, aceea vei si culege.

Noi Ii spunem lui Dumnezeu: Draga Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetita ucisa in clasa? Iar Dumnezeu raspunde: Dragul meu, Eu am fost alungat din scoli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo, cind voi mi-ati spus sa plec din scoli?

E ciudat cum oamenii Il dispretuiesc pe Dumnezeu, si apoi se intreaba cu naivitate de ce totul merge tot mai prost. Este ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne indoim de ceea ce spune Biblia.

E ciudat cum de toti oamenii vor sa mearga in ceruri, desi nu cred, nu gindesc, si nu spun sau nu fac nimic din ceea ce scrie in Biblie.

Este ciudat cum de unii pot spune: da, eu cred in Dumnezeu si de fapt sa il urmeaza pe Satana, care, se stie ca, la randul lui, crede si el in Dumnezeu... E ciudat cum ne repezim sa judecam, dar nu ne place sa fim judecati. E ciudat cum de se pot trimite mii de glume prin e-mail si ele se raspindesc precum focul salbatic, dar cind incepi sa trimiti mesaje privindu-L pe Dumnezeu, oamenii se gindesc de doua ori inainte de a le trimite si altora.

E ciudat cum de tot ceea ce este vulgar, crud si obscen trece liber prin cyberspatiu, dar orice discutie publica despre Dumnezeu este impiedicata la scoala si la locul de munca.

Este, in sfarsit, ciudat cum poate fi cineva atit de inflacarat de dragoste pentru Hristos fiind in acelasi timp un crestin invizibil in timpul saptaminii."
(Interlocutoarea a mai venit si cu alte argumente, dar ne oprim aici).

Radeti?Ar fi,desigur, ciudat cum de, gindindu-va daca sa trimiteti sau nu mai departe acest mesaj nu-l veti trimite multor adrese din lista voastra, pentru ca nu sunteti siguri de ceea ce crede destinatarul posibil sau de ceea ce vor crede despre VOI daca il veti trimite.

E ciudat cum de ma ingrijoreaza mai mult ceea ce cred oamenii despre mine si mai putin ceea ce crede Dumnezeu despre mine.Ce credeti?

Trimiteti mesajul mai departe daca credeti ca este bun. Daca nu, atunci pur si simplu aruncati-l la cos si nimeni nu va sti ca ati facut-o. Dar, daca o faceti, atunci nu va mai plingeti de starea proasta in care a ajuns lumea astazi!

Sa aveti o zi buna!"

Din ce in ce mai bine!

Un vis implinit...

2010-07-31T22:20:00.003+03:00

Un alt vis s-a implinit!

Fetita mea cea mare, Corinuta mea, soricelul meu, primul meu ingeras, este studenta!!

Viata ne rasplateste din nou si sunt atat de recunoscator si ma simt atat de plin de viata! Intineresc cu fiecare zi si am de ce sa ma bucur in fiecare clipa! Totul este perfect asa cum este si ma astept ca totul sa fie din ce in ce mai bine si mai bine!

Sunt coplesit de fericire si iti multumesc, fetita mea, pentru aceasta reusita a dorintei tale. In aceste zile in care copiii, tinerele generatii, isi gasesc cu greu drumul in viata si in care isi aduna cu mari eforturi gandurile, in care societatea te trage in jos spunandu-ti ca "nu poti" si ca "e degeaba", tu reusesti sa visezi si sa te orientezi pe drumul tau. Esti un exemplu! Taticul tau este alaturi de tine si va fi alaturi de tine mereu in tot ceea ce vrei tu sa faci si sa devii!

Iti doresc sa-ti implinesti misiunea, sa ajuti oamenii si sa traiesti, la randul tau, bucuriile, satisfactia, fericirea si dragostea pe care eu le traiesc!

Te iubesc, Corina! Iti multumesc!

Din ce in ce mai bine!

Caut parteneri pentru dezvoltarea unei idei senzationale!!

2010-07-22T13:11:00.004+03:00

Orice idee are nevoie de sustinere ca sa devina practica si folositoare.

Pe parcursul istoriei, nenumarate idei au devenit realitatea "viitorului in care traim noi astazi". Imagineaza-ti cum ar fi viata noastra acum fara curent electric... sau fara sursa de lumina care este becul... sau fara motoarele performante care fac sa alerge masinile pe sosele si avioanele sa zboare... sau fara computere si internet... Evident, ne-am putea adapta si am putea trai si fara acestea, dar lumea merge inainte si ele fac parte din viata noastra de zi cu zi...

Ma gandesc ca pe mine, si sunt convins ca nici pe tine, nu ne-a intrebat nimeni niciodata daca vrem in viata noastra Coca Cola, Red Bull, Visa, Vodafone, Carrefour, Ford, Google, Hugo Boss, OMV, Adidas, Microsoft si multe alte produse, marci si sisteme care astazi ne ofera confort, statut, eleganta si ne acopera si necesitatile de zi cu zi. Toate, fara exceptie, inainte de a exista ceea ce sunt astazi au fost... O IDEE. Idei in mintea unor oameni care au crezut in ele, au pornit la drum si au depasit obstacole pentru a le aduce "la realitate" in viata noastra. Acum nu se mai pune problema daca acestea "functioneaza" sau daca e nevoie de ele sau nu. Le cumparam, le consumam, le folosim si traim cu ele in beneficiul nostru si in profitul lor. Si e foarte bine asa cum este!

In oricare dintre aceste domenii sau industrii de activitate, cei mai multi oameni cheltuie bani consumand ceea ce au nevoie sau isi doresc. Fie ca vorbim de industria alimentara, de cea auto, de telefonie mobila, de sisteme bancare, de confectii sau turism, in oricare dintre acestea cei mai multi dintre noi cheltuim bani. Un procent urias de oameni cheltuie bani pe toate acestea. Un grup mic de oameni, "inventatori" si dezvoltatori ai acestor domenii, fac bani din acestea! Categoric, numarul celor care fac bani este mult, mult mai redus decat al celor care cheltuie. In orice domeniu este asa.

Cum reactionam si ce facem atunci cand o noua idee, la fel ca multe altele in trecut, se naste si incepe sa prinda viata? Noi, cei multi, nu o luam in seama, o ignoram, o criticam si o catalogam ca nefiind viabila si ca neavand aplicabilitate in viata noastra... Pai, cine l-a luat in seama pe Edison care incercase deja de cateva mii de ori sa gaseasca formula prin care filamentul sa dea lumina si ratase tot de atatea ori? Sau cine l-a crezut pe Henry Ford ca Modelul T va schimba viata oamenilor de pe planeta? Sau pe fratii Wright care au stiut ca pot sa zboare pe cer cu motor si aripi? Cine credea ca o simpla idee de a pune banii intr-un card de plastic va aduce o schimbare dramatica in comportamentul de zi cu zi al oamenilor in ceea ce priveste banii si folosirea lor? Sau ca niste tineri nebuni vor reusi sa aduca in casele si firmele din intreaga lume un produs, un singur produs (care nu este perfect), care le va schimba definitiv existenta in ceea ce priveste comunicarea? Acest produs i-a propulsat printre cei mai bogati oameni ai lumii in doar 10-20 de ani!! Sau Google... cine m-a intrebat pe mine daca vreau Google? Evident, sunt liber sa aleg daca sa le folosesc sau nu. Dar daca eu nu le folosesc si cei din jurul meu le folosesc, eu unde ajung... sau unde raman...? Deci, vrem sau nu vrem, fac parte activ din viata noastra!

Cum ar fi ca, in lumea si dinamica actuala a vietii, sa nu ma folosesc de telefonul mobil si sa comunic prin cod Morse sau cu foc si fum de pe un deal, sa nu vreau internet, sa nu calatoresc cu avionul pana in India, sa tin toti banii mei in punga legata la centura, sa ma deplasez cu calul si caruta de la Bucuresti pana la Munchen, sau sa nu vreau curent electric cu toate avantajele sale in locuinta mea? Cum ar fi? Desigur, exista si exceptii si probabil ca sunt si oameni care aleg sa nu folosesca cateva dintre aceste idei, produse si tehnologii ale lumii in care traim...

Revin la noile idei care apar si care necesita timp si efort pentru a deveni realitate si chiar necesitate in viata noastra... cum le primim? Cum le privim? Cum le abordam? Cum le lasam loc in viata noastra? Le sustinem? Le incurajam? Le "impingem" inainte? Le daruim din viziunea noastra? Participam la constructia si la implementarea lor? Gasim oportun sa dezvoltam si sa luam si noi o parte din beneficiile pe care aceste idei le vor aduce oamenilor? Profitam atunci cand ni se ofera o noua sansa? Pentru ca o idee poate deveni o sansa...

Am primit de curand o astfel de sansa! O SANSA UNICA! O sansa uriasa de a schimba in bine viata mea, viata familiei mele, viata oamenilor din jurul meu, viata multor oameni de pe planeta! O idee simpla... totul a inceput cu o simpla idee!

Puteam sa spun ca sunt ocupat sau ca nu cred ca poate functiona sau ca e prea tarziu sau prea devreme sau ca nu inteleg sau ca eu ma pricep la altceva sau ca eu nu stiu pe nimeni care sa vrea asta sau ca sunt multumit cu ceea ce am sau cine stie ce as fi putut sa spun... dar o idee atat de simpla, de generoasa, de actuala si atat de eficienta nu are cum sa nu aiba impact asupra ta daca iti acorzi micul lux de timp si efort sa te uiti la ea si sa o intelegi!! Este imposibil sa-i dai cu piciorul, cu conditia sa te uiti la ea si sa nu te porti ca cei care nu le-au dat nici o sansa celor care au avut mari idei in trecut. Istoria se repeta! Cine a crezut in Edison, in fratii Wright, in Bell, in Bill Gates, in Dietrich Mateschitz cu Red Bull-ul lui si au participat la implementarea ideilor lor, astazi sunt oameni care au schimbat viata planetei si a omenirii si au parte de recunoastere, bogatie, libertate si independenta!

Dezvolt cea mai simpla si uluitoare idee a timpurilor noastre: Lyoness! Caut parteneri cu care sa dezvoltam si sa impartim piata de consum din toate domeniile si bransele existente pe intreaga planeta! Caut cativa Parteneri Business cu care sa ma asociez si sa schimbam in bine vietile noastre si ale oamenilor! Vorbim de stabilitate si siguranta financiara, de libertate si independenta, de prosperitate si bogatie! O IDEE SIMPLA!! Acum este momentul acestei idei: o singura data se imparte aceasta piata!

Caut si gasesc acesti oameni! Inca este loc pentru oameni deschisi la minte, ambitiosi, dispusi sa invete, sa porneasca la un nou drum, sa gaseasca solutii, sa folosesca resursele pe care le au si sa profite din toate acestea!

Lyoness va intra curand in viata tuturor si va fi o parte obisnuita din ea!

Din ce in ce mai bine!

Back to Dreams

2010-06-08T02:14:00.002+03:00

Stiu ca am lipsit o vreme... Poate ca este important ceea ce am facut si am obtinut in acest timp...

Imi amintesc de ceea ce mi-a zis Tata odata... "Ce putere am eu sa masor timpul cand Timpul ne masoara pe toti si masoara totul...?"

Acum... am revenit... si "masor" ceea ce am facut si am obtinut: sunt din ce in ce mai bun pe zi ce trece in orice privinta, sunt din ce in ce mai aproape de implinirea viselor mele pe zi ce trece si stiu ca gandurile mele pozitive imi aduc foloasele si avantajele pe care mi le doresc! Tot ceea ce se intampla se intampla spre binele si folosul meu!

Cine are urechi de auzit sa auda!

Si totul/toate se intampla datorita afacerii mele LYONESS!!

Sunt recunoscator ca am aceasta oportunitate, ca pot oferi si altora aceasta oportunitate, ca pot sa vad oameni de toate felurile prosperand si depasindu-se in aceasta oportunitate!

Din ce in ce mai bine!

Cheia

2010-04-26T19:01:00.003+03:00

Joe Vitale impleteste "Legea Atractiei" cu invataturile pe care ni le-a predat deja in cartea "Zero Limite". Beneficiile acestei carti - "Cheia" - sunt tot ceea ce ai putea sa fii, sa faci si sa ai.

"Daca te trezesti dimineata si esti indeajuns de sanatos, esti binecuvantat fata de milioanele de oameni care nu vor supravietui pana la sfarsitul saptamanii.
Daca ai mancare in frigider, haine cu care sa te imbraci, un acoperis deasupra capului, un loc unde sa dormi, esti mai bogat decat 75% din populatia lumii.
Daca ai bani in banca sau in portofel, esti printre primii 8% dintre cei mai bogati oameni ai lumii.
Daca iti tii capul sus cu un zambet intiparit pe fata si esti cu adevarat multumit, esti binecuvantat pentru ca majoritatea oamenilor ar putea face asta si totusi nu o fac."

Sunt recunoscator ca sunt ceea ce sunt!

Din ce in ce mai bine!

Stiu "io"...

2010-04-20T03:05:00.007+03:00

Leonardo da Vinci ne avertizeaza ca...

"Stiinta putina ii face pe oameni pretentiosi in timp ce stiinta multa ii face modesti, asa cum spicele goale isi inalta spre cer capetele lor trufase, in timp ce spicele pline se apleaca spre pamant sub greutatea lor".

Aceasta intelepciune se afla inramata, la loc de cinste, pe un perete al unei institutii. Eu sper sa o citeasca si sa o ia in seama din ce in ce mai multi oameni care trec zilnic pe acolo... Felicitari!

De cate ori voi deveni constient ca emit "o pretentie", ar trebui sa mai invat cate ceva...

Din ce in ce mai bine!

Alegeri...

2010-04-19T02:10:00.004+03:00

Cunosc oameni care ma iubesc, ma respecta si ma urmeaza pentru ca sunt neclintit in a-mi respecta si aplica principiile.

Cunosc oameni care ma urasc, ma persifleaza si ma ocolesc pentru ca sunt neclintit in a-mi respecta si aplica principiile.

Eu voi ramane in continuare neclintit in a-mi respecta si aplica principiile!

Fiecare este liber sa aleaga ce vrea sa creada despre mine...

Din ce in ce mai bine!

Libertate egal responsabilitate

2010-04-17T01:05:00.007+03:00

Sigmund Freud a spus: “Most people do not really want freedom, because freedom involves responsibility, and most people are frightened of responsibility.”

Traducere: "Cei mai multi oameni nu doresc libertate, pentru ca libertatea implica responsabilitate, iar cei mai multi oameni sunt speriati de responsabilitate ."

Plecand de la aceasta afirmatie a unuia dintre cei mai mari savanti, numit si "parintele psihanalizei", ma gandesc la una dintre cele mai simple si impetuoase carti despre RESPONSABILITATE pe care am citit-o vreodata. Responsabilitate totala a fiecarui individ in ceea ce priveste absolut orice exista si apare in viata sa ca facand parte din realitatea creata de el. Desi foarte pe inteles ca scriere, simplu si curata, este extrem de subtila si deosebit de fina in acordajul interior al mecanismului de gandire al cititorului...

O carte care va schimba decisiv si definitiv viata oricui o citeste! Este vorba despre "Zero limite" a lui Joe Vitale impreuna cu Dr. Ihaleakala Hew Len.

Din ce in ce mai bine!

Domnul Goe si Ionel a lu' Madam Popescu

2010-04-01T01:08:00.003+03:00

"Curat murdar!"

Sunt un optimist! Sunt un visator! Sunt un deschizator de noi drumuri! Sunt un idealist! Stiu ca asa este si cred cu tarie toate acestea!

Traiesc si eu minunandu-ma uneori de cum pot fi unii oameni... Veti citi in continuare ceva ce rar veti putea gasi pe acest blog sau in viata mea ca ton de discutie...

Sa ne uitam la un grup numeros de prieteni care vizioneaza impreuna un film. In aceeasi sala, in acelasi timp. Dupa vizionare, marea majoritate este entuziasmata de ceea ce a vizionat, cativa spun ca a fost OK, unul spune ca a fost "asa si asa" si unul... Unul singur spune ca a fost de c_c_t, ca este bataie de joc, ca o sa anunte pe toata lumea sa nu isi piarda timpul si banii la acest film si ca o sa dea in judecata pe nu stiu cine... Nu iti vine sa crezi! Ne uitam impreuna la acelasi film si fiecare vede si intelege altceva... Asta pana la urma e in regula! Dar ce te faci ca "carcotasul" nu doarme bine noaptea daca nu da cu barda in stanga si in dreapta ca sa faca dreptate? Incerci sa-l linistesti, incerci sa-i explici, incerci sa-i atragi cumva atentia ca este penibil si ca celorlalti le-a placut... Mai rau!! Se enerveaza si mai tare ca altora - celor multi - le-a placut! Da si mai tare din picioare si loveste pe toata lumea!

Imi amintesc de Domnul Goe si de Ionel a lu' Madam Popescu, doua personaje ale lui Nenea Iancu... Mi-e frica sa ma gandesc ca nuvelele in care activeaza cele doua "specii" se studiaza la scoala si aceste doua personaje pot deveni exemple de urmat de catre copii. Si vezi multi copii care asa se poarta... Si acesti copii ajung oameni mari si... se poarta la fel!! Si intr-o zi..., ajung la un film cu alti colegi sau amici. Si uite asa iese la suprafata caracterul colturos si bolnavicios...

La fel ma mir de felul in care pot sa reactioneze "unii Goe" si "unii Ionel" - parafrazandu-l pe Nenea Iancu - atunci cand un prieten le intinde o mana de ajutor si le face o propunere de a construi o echipa ca sa le fie mai bine tuturor, impreuna. Prietenul cu propunerea, un om cu limitele sale, face ce poate si cat poate, dar intentia este laudabila si efortul de a intinde mana prietenului este camaraderesc. Goe si Ionel..., se uita piezis si pornesc abrupt o rafala de injurii si venin asupra celui care tocmai "le-a intins mana spre ajutor". Si pleaca urland ca vor face si vor drege si ca au fost luati drept prosti etc. etc.

Inteleg de ce Tata imi spunea ca "prostul nu e prost destul pana nu e si fudul!".

Revin la povestea cu filmul si creez o analogie cu orice alta situatie similara in care un prieten iti acorda O SANSA si te considera demn si potrivit ca sa faci echipa cu el intr-un proiect. Adica iti face o propunere de colaborare, de parteneriat. Tu ai o singura datorie. Una singura! Indiferent cum ti se pare aceasta propunere, indiferent cat esti tu de inteligent, cat esti tu de suficient, de sigur pe tine si pe viata ta... indiferent de orice, multumeste-i prietenului tau si nu te purta ca "un Goe" si ca "un Ionel". Fii demn. Fii corect. Fii un om cumsecade. Multumeste-i si nu te duce sa arunci cu pietre de dupa gard daca ti se pare ca ideea ti-a jignit inteligenta ta atotcuprinzatoare... (mai bine vezi la ce reclame te uiti la TV...)

Ceea ce pentru unii nu este bun... pentru altii este colacul de salvare al vietii lor...

Si acum sunt specific. Daca voi ajunge candva cu vreo propunere la tine, fie ca este Lyoness, fie orice altceva..., te rog sa nu fii Domnul Goe sau Ionel a lu' Madam Popescu!

Este plina lumea de "destepti-saraci"... Nu fii si tu unul dintre ei...

"Ei, bobocule, apoi cum le stii dumneata toate, mai rar cineva!" (Nenea Iancu)

Eu sunt un visator... Am sa continui sa intind mana oportunitatii prietenilor si celor pe care ii intalnesc. Am sa le propun parteneriate si de azi inainte. Si stiu ca voi mai gasi si dulceata in pantofi...

Din ce in ce mai bine!

"Ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?"

2010-03-22T00:50:00.005+02:00

O CARTE DIFERITA!!

Am mai citit carti bune si folositoare despre "cum sa te imbogatesti", dar aceasta carte le intrece pe toate! Scrisa direct, fara ocolisuri, cu pasi simpli si practici, iti aduce - dincolo de stilul nonconformist - un aer de incredere. Robert Shemin imparte oamenii in doua categorii: cei multi si "destepti", adica F.I.S. - Formidabili Insa Saraci si cei putini si "altfel", adica Idiotii Bogati. Inceputul cartii este palpitant pentru ca te supune unui test cu cateva intrebari simple din care singur iti dai seama in ce categorie te afli...

Vrei sa afli cum poti deveni un "Idiot Bogat"? Trebuie sa renunti la mentalitatea si la obiceiurile de FIS...

Din ce in ce mai bine!

Un fapt... Real

2010-03-18T01:53:00.003+02:00

Lyoness devine un subiect din ce in ce mai interesant. Citesc cu drag si interes cateva bloguri. Trebuie doar sa-mi fac un obicei din a citi mai des. Si o sa-mi fac. Iata ce am descoperit citind blogul "doar luka". In continuare, articolul este reprodus in copie fidela, fara nici o modificare, cu permisiunea autorului Luka:

"duminică, 14 martie 2010
Un fapt... Real
Vorbind cu cineva, mi-am dat seama de un fapt : din decembrie nu am mai calcat prin Real. Poate ca nu ar fi ceva deosebit, dar pana in decembrie nu calcam in alt hypermarket decat Real. In decembrie cumparaturile mele in Real depaseau suma de 2000 lei, iar peste an aveam o medie lunara de 1000 de lei. Asta se numeste a fi client fidel. Asa ca mine, faceau cumparaturi si ceilalti clienti Lyoness.
Dar asta a fost pana in decembrie, pe vremea cand Real era partener Lyoness. Atunci un director a decis ca Realul poate face economii daca nu mai plateste discounturile clentilor Lyoness. Astfel a renuntat la un rulaj de cateva miliarde. Oare a primit prima pt asta??? Oare mai lucreaza la Real???
Lantul Carrefour nu a stat mult pe ganduri, ci intr-o saptamana a semnat contractul cu noi, preluand cei 80000 clienti Lyoness si binenteles rulajul produs de acestia. Ma tot gandesc ca directorul de la Real a lucrat de fapt pt Carrefour. Poate chiar a primit o prima de la Carrefour. Ar fi meritat-o.
Publicat de Luka la duminică, martie 14, 2010
Etichete: cumparaturi, discount, Lyoness"

No comment... Zambesc si multumesc pentru acest articol care exprima in intregime si gandurile mele. Cand te gandesti cati stau pe ganduri uitandu-se cum trec banii pe langa ei si se duc in buzunarele altora...

Din ce in ce mai bine!

Comoara de dragoste

2010-03-08T22:19:00.003+02:00

Desi eu serbez Ziua Femeii in fiecare zi din viata mea, desi eu serbez Ziua Barbatului in fiecare zi din viata mea, desi eu serbez Fiecare Zi din viata mea..., acum si aici, in semn de sarbatoare, vreau sa ofer cadou o poezie a tatalui meu, Doru Ion Lazar, numita Comoara de dragoste. Aceasta poezie apare in volumul de versuri Cand isi asmute toamna iezii al aceluiasi autor, publicat la Editura Amurg sentimental in anul 2005.

"Limba noastra romaneasca
Intre toate e de seama
Fiindca poate sa rosteasca
Mai duios cuvantul MAMA!

Vorba care ne-ndulceste
Zorii vietii de copil
Si prin lume ne-nsoteste
Ca o raza de april!

De aceea, pui iubit,
Azi, in prag de primavara,
Mamei ce te-a zamislit
Fa-i din dragoste comoara!"

De 8 Martie... La Multi Ani, Mama Mea!
La multi ani, Mame de pretutindeni!

Din ce in ce mai bine!

Calatoria...

2010-03-01T11:30:00.008+02:00

Se spune ca ne nastem fiecare acolo unde si cand ne alegem sa o facem. Dintr-o alta dimensiune, de acolo de unde, probabil, venim cu totii si acolo unde, probabil, plecam cu totii, ne alegem viata pe care o vom trai in aceasta dimensiune, pe acest Pamant, si chiar stim cum va arata aceasta viata inca inainte de a ne intrupa. Aceasta inseamna ca ceea ce se intampla pe durata vietii pe Pamant este dinainte stiut, acceptat, ales si primit cu scopul de a experimenta exact ceea ce se intampla pentru a realiza, a continua un proces de dezvoltare a Sinelui, a Eu-lui...

Am stat si am cugetat la acestea...

Asta ma face fericit pentru ca inseamna ca nu am de ce sa fiu nelinistit... Traiesc viata pe care mi-am ales-o in care TOTUL este o experienta frumoasa, este ca o calatorie in care Ghidul imi (re)descopera ceea ce am am ales deja sa "vizitez". Ca si intr-un castru roman - spre exemplu - voi vedea dovezile unui castru roman si ale civilizatiei sale. Nu voi vedea altceva si ma astept sa vad ceea ce am ales sa vizitez. Pot sa aleg sa ma plimb si sa admir anumite parti semnificative ale sitului sau pot sa ma las condus de Ghid si sa vad ceea ce el imi prezinta. Si intr-un caz si in celalalt eu ma aflu acolo unde am ales sa fiu: in excursie. In nici un caz nu ma voi intrista sau supara ca ma aflu in calatoria pe care eu am ales-o!

Raportand acest mod de gandire la Marea Excursie care este viata mea pe Pamant, gasesc ca este inutil sa ma supar pe ceva sau sa ma intristez de ceva... pentru ca eu am ales sa vin in "aceasta vizita" si sa experimentez toate acestea care le cuprinde.

Viata mea cuprinde atat de multe minuni... Parintii mei, prietenii mei, fratele meu, colegii mei de gradinita, de scoala, de armata, de facultate, de echipa, de serviciu, de afaceri, rudele mele, familia mea, copiii mei, intamplarile si amintirile vietii mele, relatiile cu oamenii din viata mea, toate zilele si toate noptile pe care le-am trait, toate locurile pe care le-am vazut si le-am revazut, casele in care am crescut si am locuit, plajele unde m-am bronzat, apele in care m-am scaldat, bicicletele pe care am mers, masinile pe care le-am condus, povestile pe care le-am citit si care mi-au fost citite, gandurile si ideile care mi-au trecut prin cap, proiectele pe care le-am gandit, proiectele pe care le-am implementat, concertele la care am fost, melodiile pe care le-am fredonat, emotiile, soaptele, rugaciunile, stresul, eforturile, bairamele, distractiile, filmele, plimbarile, lacrimile, suspinele, dorintele, iubirea... Si cate si mai cate... Toate! Toate sunt Viata mea! Si pe toate eu mi le-am ales, eu mi le-am creat!

Dar... cel mai pretios DAR este ziua de astazi! ASTAZI! Astazi este singura zi pe care o am! Astazi este ziua cea mare, astazi este o zi speciala...

Astazi este a 17-a aniversarea a zilei de nastere a Dianei!

Iubita mea, Dragostea lui tati, tu ai ales sa vii pe Pamant la noi, in casa si in viata noastra, la tati si la mami. Ti-ai ales aceasta pentru ca ai vazut ca aici, in aceasta conjunctura vei dobandi experientele de care ai nevoie ca sa te dezvolti si sa te implinesti pe calea desavarsirii spiritului tau infinit. Iti multumesc pentru ca m-ai ales pe mine sa fiu "Tatal tau pamantesc"! Iti ofer toata dragostea mea si toata bucuria sufletului meu. Te asigur ca voi fi alaturi de tine pana la sfarsitul "calatoriei" pe Pamant! Esti un Inger luminos si bun care isi daruieste stralucirea si puterea lumii in care se afla. Dumnezeu te iubeste si te ocroteste. Ai in viata ta tot ce este mai bun si mai frumos din Natura si din Univers. Pretuieste si foloseste aceste Daruri divine. Bucura-te de Calatoria ta care este plina de atatea minuni!

Te iubesc! Iti multumesc tie si lui Dumnezeu!

La multi ani, Diana!

Din ce in ce mai bine!

Vinde-te scump!

2010-02-20T22:00:00.005+02:00

Scriu despre ceea ce simt chiar acum...

Astazi, sambata 20 februarie 2010, am sustinut un "Team Workshop" cu o parte a echipei din afacerea noastra Lyoness. "O parte" pentru ca doar o parte a luat parte la acest mic seminar. A fost magic, splendid, excelent, a fost eficient. Am invatat din nou foarte multe. Imi dau seama ca, dincolo de realizarile materiale deosebite, cel mai mare castig pe care il am este experienta personala. Experienta de a sta cu oameni fata in fata, de a primi provocarea "nu inteleg" din partea lor si de a le explica ceea ce eu am inteles prin proprie evolutie si activitate in afacerea noastra Lyoness.

Ideea Lyoness nu este o noutate. Dimpotriva. Este foarte comuna. Deosebirea este ca Lyoness - mai exact Hubert Friedl - a reusit sa faca ceea ce nu au reusit altii sa faca, adica sa puna in practica aceasta idee simpla. Si tocmai pentru ca ideea este atat de simpla... oamenii au nevoie de explicatii logice, calcule matematice, seminarii, munca de lamurire (nu de convingere!!) si de viziune. Pentru ca, trebuie sa subliniez, daca nu ai viziune, nu vei vedea nimic din ceea ce iti ofera Lyoness! Si - crede-ma! - intalnesc zilnic oameni care nu vad ceea ce le ofera Lyoness.

Totul a inceput cu o idee simpla: "Bani inapoi la fiecare cumparatura".

Sa cumperi ceea ce cumperi in mod obisnuit, in acelasi fel ca si pana acum, doar ca de acum inainte sa te bucuri de bani inapoi in contul tau bancar doar pentru ca te recomanzi ca facand parte din comunitatea de cumparatori Lyoness! Splendid! Daca tu participi activ la dezvoltarea acestei comunitati, beneficiezi de procente din cumparaturile efectuate de cei pe care ii ajuti sa inteleaga ceea ce ai inteles si tu, adica sa ia si ei bani inapoi de la cumparaturile lor. Superb! Cu alte cuvinte, Lyoness ma rasplateste pentru comportamentul meu obisnuit, acela de a cumpara si de a vorbi cu alti oameni. Nu este nevoie sa vand nimic, nu este nevoie sa conving pe nimeni, nu este nevoie sa ma stresez, nu este nevoie "sa imi spuna seful ce sa fac", nu am limita de timp, nu am limita geografica, ma adresez oricarui "segment de piata", prestez aceasta activitate cand vreau, cu cine vreau si cat vreau...

Este formidabil sa lucrezi cu oameni dornici de a schimba ceva in viata lor, dornici de a invata, gata sa actioneze cu bucurie si entuziasm, dispusi sa se integreze in echipa in care lucrezi si tu, care au vise, scopuri, teluri carora vor sa se dedice. Este o minunatie asa ceva! Dar... te intrebi de unde sa-i gasesti pe astia, asa este? Pentru ca in jurul tau sunt oameni blazati, indolenti, ignoranti, saraci si plini de ei, cu un ego cat Casa Scanteii, plini de datorii la banci pentru ca au luat bani ca sa-si cumpere plasma la care li se spune cate nenorociri sunt in lume, oameni care s-ar pune de-a curmezisul strazii ca sa-ti demontreze ca ei au dreptate, care iti spun ca nu merge, ca n-au timp, ca stiu ei cum e cu "d'astea"... Sau poate stai printre oameni cu functii, cu job-uri "bine platite" cu cateva sute de euro lunar, oameni ocupati si importanti, cu target-uri la serviciu, cu program peste program, oameni foarte inteligenti, cu doua facultati si doua masterate, acum la a treia facultate, care se zbat ca sa-i placa un expat, care doresc sa ajunga ca un expat fara tara, fara familie, fara casa, fara masa, fara nume si personalitate, oameni cu opinii politice puternice, cu pareri, cu teorii si dizertatii despre societatea actuala, cu activitati mondene si comentarii sofisticate... Nasol! Si te cred... te cred ca daca te afli in preajma unor astfel de oameni si interactionezi cu ei iti vine (pana si tie!) greu sa crezi ca poate sa existe o idee simpla, care functioneaza, care este profitabila si aduce beneficii in viata oamenilor tocmai prin simplitate si aplicabilitate. Fara cosinus, fara sinus, fara integrale, fara filozofii si apologii, fara talkshow-uri televizate in direct...

Sa-ti spun ce intalnesc eu in Lyoness. Intalnesc tot felul oameni: elevi, studenti fara casa si fara bani de buzunar, pensionari, vanzatoare, medici, farmacisti, proprietari de afaceri, directori executivi, directori generali, manageri de multinationale, bucatar, ospatar, dezvoltatori imobiliari, rentieri, muncitor la sonda de petrol, agenti de paza, padurari (astia erau din Austria), patroni de mini- si super-market, directori de agentii de publicitate, specialisti IT, freelance-ri, patron de tipografie, patron de fabrica de materiale plastice, constructori de case, profesori, oameni fara ocupatie, MLM-sti, agenti de vanzari de "de toate", casiera, specialist logistica, director de agentie nationala, contabili, pilot de avion, pictor... si inca astept sa vad ce fel de alti oameni cu ce alte pregatiri si interese voi mai cunoaste. Toti sunt legati de o idee simpla, toti profita si se bucura de beneficii dintr-o idee simpla - bani inapoi din cumparaturile proprii si bani inapoi din cumparaturile cunostintelor lor. Si fii atent aici! Banii astia ii dau inapoi comercianti al caror nume se vede la televizor in toate calupurile de publicitate si care au construit imperii comerciale. Si in "Europa mai veche" din ce in ce mai multi comercianti si din ce in ce mai mari lanturi comerciale din toate bransele vor sa semneze cu Lyoness contractul de parteneriat. Vor sa se extinda cu Lyoness in toata Europa si oriunde isi porneste activitatea. De ce crezi? Pai... iti zic eu: "Bani inapoi la fiecare cumparatura". D'aia! O idee care revolutioneaza comertul la nivel mondial. Spun mondial pentru ca Lyoness tocmai a trecut oceanul si s-a deschis in America. "Lyoness goes to America" este campania care va schimba si fata comertului de peste ocean... Oare exista americani care sa vrea beneficii de la cumparaturile proprii? Pfff...!! Imi vine sa rad cand ma gandesc ca romanii zic ca nu gasesc cativa romani care sa vrea bani inapoi de la propriile cumparaturi si bani inapoi de la cumparaturile cunostintelor lor. Bani inapoi in cont?? Pai... dupa ce o vor face americanii, o sa se trezeasca si romanii ca doar o duc bine pana una-alta, asa este? Si cand o sa fie "trendy" in America, o sa copiem si noi in Romania! O sa fim si noi "trendy"... D'aia ne cumpara strainii ieftin pe noi romanii!!

Daca ai stii ce stiu eu despre Lyoness, am discuta diferit si la alt nivel de informare! Vrei sa stii?

Este pentru prima data cand europenii (citeste romanii) au sansa sa profite de pe urma comertului american. Sute de milioane de americani vor navali in aceasta afacere si eu - Cristi Lazar - impreuna cu iubita mea - Anca Juganaru - si cu cativa oameni deschisi la cap si dispusi sa asculte, sa invete si sa aiba incredere vom fi beneficiari (printre altii) ai acestui val al schimbarii. Ma gandesc si la prietenii mei de aici si la cei de acolo, din America, de departe... Si stii ceva? Este timpul sa ma bucur si eu de (o) schimbare, este timpul sa mi se implineasca visele cele mari, este timpul sa-mi vad si eu copii si nepotii "aranjati" din punct de vedere material, este timpul sa profit si eu de "inteligenta mea". Este timpul schimbarii! Patetic, asa-i? Lacrimogen... sensibilitati ieftine... "vrejala"... mda...

Astazi am invatat ca poti oricand sa decizi in ce parte o apuci, ca poti oricand sa te ridici de unde te afli, ca poti oricand sa zici "invata-ma, te rog!", ca poti oricand sa alegi... Si am mai invatat ca unele sanse nu vin de mai multe ori, nici macar de doua ori in viata. Lyoness este o sansa unica in evolutia societatii noastre. Lyoness este o sansa unica a vietii mele! M-am decis sa o iau si sa o duc pana la capat!

Sunt binecuvantat. Ii multumesc Ancai pentru linistea si siguranta ei, pentru viziunea si perseverenta ei, pentru eforturile pe care le face, pentru puterea ei de a construi echipa si de a tine oamenii aproape. Te iubesc, Anca! Si iti multumesc pentru ca ma iubesti!

Din ce in ce mai bine!

Sunt fericit!

2010-02-18T11:58:00.006+02:00

Tata,

Vreau sa stii ca sunt mandru ca sunt fiul tau, ca sunt mandru ca esti Tatal Meu. Ai fost mereu un exemplu pentru mine si esti in continuare un exemplu de tata, de sot, de barbat, de implicare si de pasiune. O iubesti pe nevasta ta, care este Mama Mea... iti sunt recunoscator pentru aceasta! O iubesti si ai stiut sa construiesti o familie peste ani si ani! Iti sunt recunoscator si iti multumesc! Ti-ai crescut baietii ca pe doi stejari si le-ai daruit tot ce ai avut mai bun in viata ta. Ai semanat ganduri bune, veselie si prieteni pe oriunde ai trecut. Esti apreciat si esti iubit, esti un OM BUN! Esti acum un bunic frumos si dragastos... Iti doresc sa te bucuri de stranepoti si de noi toti si tot ceea ce iubesti!

La multi ani!

Cristi, Fiul Tau cel mare

Astazi, 18 februarie, este ziua de nastere a Tatalui Meu. Taticul meu implineste 68 de anisori pe acest Pamant... Sunt fericit!

Din ce in ce mai bine!

De ce sa visezi?

2010-01-01T06:04:00.000+02:00

Pentru ca daca nu visezi tu pentru tine, viseaza altii pentru ei... si tu faci parte din visul lor...

La multi ani si multe "vise ale tale pentru tine"! Incepe de anul asta, chiar de acum... Poate ca este suficient doar sa scrii pe o bucata de hartie ceea ce iti doresti... Lucruri simple, banale...

Din ce in ce mai bine!

Tenerife - Ascensiunea lui Pico del Teide

2009-12-20T16:27:00.007+02:00

Revin cu povestea...

... si printre "Muntii Stancosi" din Parcul National Teide am ajuns la locul din care porneste telecabina catre varful Pico del Teide, chiar vulcanul cu acelasi nume. Am zambit frumos la "fotografa" care ne vinde fotografia cu 6 euro la intoarcere... Ne-am imbarcat si a inceput urcusul.

Si urcam...

Si tot urcam... si privelistea devenea din ce in ce mai fantastica...

Cred ca am ajuns in ceva gradina de-a lui Dumnezeu, caci parca trecuse El cu plugul si arase pe acolo...

Nu stiam ca voi ajunge la cel mai inalt telefon din Spania. Pentru mine a fost cel mai inalt telefon din toata viata mea... de pana acum...

Pentru a putea urca chiar pana in varful Teide - la 3.718 m - este nevoie sa obtii o autorizatie de la autoritatile parcului; asta nu se stie unde se afla, insa daca ajungi la 3.555 m si afli ca iti trebuie, nu stiu daca iti vine sa te duci sa o obtii si sa te urci iar aici... In fine, erau curajosi care urcau pana sus. Nu multi. Erau echipati cum se cuvine.

Si eu eram echipat... jumatate de plaja, jumatate de primavara...

Iata cum arata doi vulcani unul langa altul...

Va urma... "Omul care a stins vulcanul", "O zi la Loro Parque", "Playa de Las Americas", "Siam Park" si altele...

Din ce in ce mai bine!

Tenerife - Pico del Teide - drumul

2009-12-17T23:11:00.007+02:00

Hola! Esta vez hablo de el Teide...

Alegerile au trecut... Ai vazut ce infierbantati eram acum doua saptamani si vezi ce usor am uitat astazi...? Ce conteaza "cine a iesit"? Viata merge mai departe... Te-ai spalat pe dinti astazi, ai facut un dus, ai fost la serviciul tau, ai cumparat cate ceva... acum te preocupi de urmatoarele "alegeri" - cadourile de Craciun! Vor trece si aceste "alegeri" la fel ca si celelalte... Si viata merge mai departe...

Cu putin in urma - pe 23 noiembrie 2009 - plecam spre Pico del Teide. Tenerifeeeee...

Drumul a fost fascinant. Am trait senzatia ca ma aflu pe Luna. Poti vedea "brazde uriase", parca ramase in urma unui plug mega-gigantic. Este relief format de roci care au fost candva lava incinsa a acestui vulcan. Se pare ca ultima eruptie a acestui vulcan a avut loc acum cca. 100 de ani (nu sunt sigur, asa am auzit pe acolo...). Se pare ca jumatate din insula a fost devastata atunci. Se poate citi cate ceva despre Teide aici. Ce se vede in fotografii este o parte din ce a lasat in urma...

Desigur... vroiam sa scap de urmatoarea eruptie...

Am vazut si "narile vulcanului". Pe aici inca "respira"...

Apoi m-am trezit intre "Rocky Mountains"... Peisaje absolut incredibile! Nu imi venea sa cred ca asta era pe o insula in Oceanul Atlantic si ca eu eram acolo...

Este minunat, este inaltator. Sunt atatea de vazut in Lume. Sunt minuni peste tot... Sunt recunoscator ca am putut fi acolo... Imi doresc sa revin cu fetele mele si cu prieteni dragi... De ce nu?

Pana atunci, dintre nametii proaspeti, din toiul noptii, de la Cluj... voi reveni in scris cu... "Ascensiunea lui Pico del Teide". Viata merge mai departe...

Din ce in ce mai bine!

Hai (cu) Tenerife!

2009-12-15T16:25:00.008+02:00

Revin cu "serialul" despre vacanta petrecuta in Tenerife cu putina vreme in urma. Cereri tot mai insistente ale cititorilor mei ma indeamna sa-mi iau ragazul ca sa scriu. Va multumesc! Repet, pe acest blog scriu pentru ca imi place sa scriu si pentru ca am ceva de spus la un anumit moment despre ceea ce simt in legatura cu un anumit subiect. Si niciodata nu scriu "ca sa scriu ceva" si ca sa "fie ceva scris"...

Uitandu-ma pe fereastra, vad cum gri-cenusiul din peticul de Bucuresti pe care-l pot cuprinde de aici cu privirea se transforma incet-incet intr-un gri-albicios si mai apoi intr-un alb usor gri... Apoi in ceva mai mult alb, iar acum este alb. Doar pe acoperis. In rest s-a transformat in culoarea rotilor de masini care circula peste tot. Noroc ca nu si pe acoperis. Acolo este "iarna proaspata". Poate o sa scriu o poezie, "Iarna pe acoperis"...

Gandul imi zboara la cele doua saptamani petrecute in WimPen, cartierul rezidential din Callao Salvaje, localitate aflata pe Costa Adeje, Tenerife Sur. Aici exista proprietati obisnuite (case, vile, apartamente) si proprietati care functioneaza in sistem "time sharing", adica o proprietate este impartita de catre mai multi proprietari pe o perioada de mai multi ani (30, 50 etc.) fiecare avand dreptul de a folosi proprietatea intr-o anumita perioada a anului (de ex. saptamana 43 a fiecarui an). In acest fel, iti asiguri - practic - o vacanta in fiecare an in locul respectiv, avand drept de proprietate asupra acelei locatii in acea perioada a anului, an de an.

Am locuit intr-una dintre casele din fotografie , putin mai sus, pe dreapta. Undeva in dreapta, in dreptul meu, se afla piscina care este accesibila doar proprietarilor si vizitatorilor lor. In rest, se prezinta ca o localitate normala - are supermarket, farmacie, magazine cu suveniruri, restaurante, trotuare, semne de circulatie, taxiuri etc.

M-am adaptat cu putina dificultate pentru ca nu mi-a placut patul in care am dormit. Nu mi-a placut. Nu reuseam sa ma odihnesc, desi am aplicat nenumarate tehnici mentale. In fine... primele zile au fost "pe adaptare".

Prima zi am fost la plaja intr-o mica statiune aflata la cca. 20 km departare - Playa de la Arena. 3 lucruri m-au socat: nisipul negru, forta cu care tragea oceanul inspre el si limbile de lava scursa in mare care acum se vad sub forma de roci rostogolite in apa...

Revin cu urmatorul episod... despre vulcanul Teide.

Din ce in ce mai bine!