atât

melodia e dedicată unui sărbătorit. se știe el care.

de câteva luni de zile am o stare fantastică. nu știu cum reușesc, dar reușesc. iar asta mă bucură.

însă din când în când mai apar momente ca cel de azi. când primesc un telefon care dă totul peste cap. nu doar că mă scoate din starea mea, dar îmi transmite atât de multă energie negativă încât nu-i fac față și mă enervez. și timp de 15-20 de minute am avut deschise pe ecran trei ferestre de mess în care  încercam disperată să explic ceva. că sunt dezamăgită, că unele lucruri nu se fac, că nu e așa, că e altfel bla bla. și undeva pe drum mi-am dat seama că nu mă interesează. mi s-a luat, mi s-a luat, mi s-a luat! mi s-a luat să mă mai intereseze de problemele altora, de certurile altora, de prostii și chestii imature, de copilării*. nu mai am răbdare. abia mai am răbdare cu mine și n-am de gând s-o irosesc pe voi.

*așa că am decis să folosesc ym doar în scopuri profesionale. astfel voi fi scutită de multe.

s-o luăm cu începutul. vine când te aștepți mai puțin. s-au dus vremurile când aveam insomnii, între timp ne-am împăcat și el mă vizitează în fiecare noapte. uneori chiar și ziua. pentru că știe el că-mi place mie să dorm ziua.

uneori îmi mai dă târcoale când sunt la muncă. sau la film sau la teatru sau la vreun concert sau mai știu eu pe unde. dar astea-s momente rare, de le număr pe degetele de la o mână. și am grijă să-l trimit la plimbare imediat, înainte să se instaleze comod. n-am adormit până acum în niciun loc care să merite amintit, dar nu e timpul pierdut.

ziceam gelos. de asta am mai povestit și cu altă ocazie, de-am băgat spaima-n oameni. ziceam acolo că nu prea pot să dorm cu oameni în pat și dădeam și-o soluție pentru viitor. la mișto, normal.

acțiune! ca-n filme, zău. urmăriri, intrigi, certuri, triunghiuri amoroase, tot ce vrei. de mă trezesc dimineața KO. și dragul de el, somnul adică, îmi trimite și tot felul de semnale. cum și la cine ar fi mai bine să mă gândesc. eu refuz, el tot insistă și-uite așa trec câteva nopți și pe mine m-apucă nebunia. ca acum.

eu nu vreau. el tot insistă.

de fiecare dată mă întorc melancolică de la concertele alexandrinei. melodiile ei mă trimit inevitabil într-o anume perioadă. și la fiecare concert retrăiesc conversațiile, privirile și gesturile de atunci. daaar…sper că-n toamnă va scoate un album nou și-atunci poate mă voi întoarce cu altă stare de la concerte.
în seara asta am descoperit melodia de mai sus. din nefericire, asta e singura varianta pe care am găsit-o și se aude cam prost.

prin mai am început să mă gândesc și la concediu. două săptămâni pline. când vreau eu. visam la portugalia, la coasta de azur, la croația. petreceam ore întregi pe site-urile companiilor low cost, pe booking și cine știe pe unde. o plăcere!

nimic nu se lega! nimeni nu se putea hotărî. nimeni nu zicea: “hai acolo. punct”. nu, doar ne învârteam ca amețitele între locații care mai de care mai atrăgătoare. azi plecam cu avionul în portugalia. mâine cu mașina în croația. poimâine ne mulțumeam cu o grecie. cu sau fără avion.

vine iunie. și-ntr-o noapte agitată, la munte, îmi sună telefonul. “hai în croația!” rămân un pic încurcată și-apoi arunc un  “hai”. mai aveam un pic și-mi făceam și bagajul încă de pe atunci, deși plecarea era în trei săptămâni. dar ce conta, cineva avea în sfârșit un plan. nu conta nici că din grup cunoșteam doar doi oameni și nici pe ei prea bine, spre deloc. eu plecam.

luni, după weekendul acela, se dărâmă totul. primesc vestea. a doua zi merg la discuții. batem palma, iar planurile mele se anulează unul câte unul. adio croația, adio mare la două săptămâni (din cauză de bani), adio planuri.

a mai rămas în picioare plecarea la istanbul, la U2. stabilită încă din decembrie. nu știu pentru cât timp, dar deocamdată stă-n picioare.

nu regret. nimic. nicio secundă. mi-am dorit o schimbare și ea a venit. aș fi stupidă să regret c-am primit ce-mi doream. dar e un an surprinzător. azi se-ntâmplă ceva. mâine totul e pe dos. poate de zece ori mai bine sau poate doar de două.

și anul încă nu s-a terminat. și nici vara.