VW TYP3 Variant

Distractie de "uichend"

2012-04-25T00:40:00.000-07:00

In urma cu vreo saptamana ( pe cand in rai ploua... zilnic ) zic sa arunc un ochi sub mocheta "cainelui" sa vad daca n-a intrat apa. Ma uit in dreapta, nimic, uscat. Ridic mocheta in stanga si ma uit. NIMIC! Nici macar podeaua nu mai era. Prin gaura impresionanta se vedea asfaltul, ce-i drept curat ca plouase abundent si covorul de rahati de caine ce acopera Bucurestii fusese spalat. Verbul definitoriu pentru masini " a merge" era inlocuit in cazul cainelui de verbul "ä pierde". In spate, in portbagaj, pierdeam printr-o gaura bagajele, prin pragul din stanga pieredeam caldura, prin gaura de sub bancheta riscam sa pierd releul de incarcare si diversele maruntisuri ce le tin acolo, bara din spate avea tendinta de a se pierde cu totul ( asa e ea mai confuza si timida ), iar acum prin gaura din podea riscam sa pierd chiar soferul. Ceea ce era destul de grav deoarece soferul e chiar subsemnatul. Bine daca ma legam cu centura si ma tineam de volan n-aveam mari sanse sa cad pe acolo dar gaurile din ce in ce mai mari permiteau intrarea in masina a unor animale ( la inceput ) mici iar acum puteam vorbi deja de animale mijlocii. Cum ar fi fost sa ma trezesc cu masina plina de pisici care executau silit soarecii si sobolanii deja prezenti acolo? Sau si mai grav. Cum ar fi fost ca mergand cu masina, cainii care latra la roata, ca opozitia la mersul puterii, sa ma muste prin caroserie de picior? Masuri grabnice se impuneau iar doua variante se conturau. Prima varianta, ortodox-tehnica, ar fi presupus o restaurare impecabila, cu repere originale sau identice, cu desfacerea intregii masini si separarea sasiului de caroserie, cu luni ( poate chiar ani ) de atenta restaurare. O opera de arta, un typ3 de vis ... care ar fi costat cateva mii de euro, masina imobilizata unul sau poate chiar doua sezoane iar rezultatul ar fi fost o masina impecabila, scumpa, care ar fi stat tot in fata blocului pt a fi pisata de caini si zgariata de psihopati ca sa nu mai vorbim de entuziastii "vintigi" care-si mai fac cate o poza suiti pe capota din fata. Pentru ca atunci ( cu ani de zile in urma pe cand aveam si banii, si timpul dar mai ales nervii necesari unei restaurari ca la carte ) cand am batut la usa Perfectiunii, n-a vrut sa-mi deschida si din spatele usii se hlizea cu limba scoasa la mine, am adoptat rapid a doua varianta. Astuparea gaurilor la modul trainic si decent, cu cheltuieli minime si mai ales intr-un timp scurt. Nu de alta dar sezonul se apropie ;) . In definitiv totul se reduce hemingwayan la a avea sau a nu avea... masina pentru plimbarea de placere la intruniri sau in "uichenduri". Meseriasul care a realizat pe deplin caietul de sarcini ( si chiar mai mult decat atat: coltul stanga al masinii necesitand o complicata operatie de refacere demna de chirurgia estetica ) are si un nume, Bogdan Awo ( multumesc boierule! recomand! ), si fotografii din timpul operatiunilor, ce pot fi admirate mai jos. Rar mi-a fost dat sa cunosc un meserias atat de hotarat, rapid si responsabil. Gata cu laudele sa nu i se urce la cap ;) . Operatiunea de astuparea a gaurilor si de consolidarea pentru mentinerea in circulatie a "cainelui" pana la o noua incercare de intalnire cu Perfectiunea a marcat si o noua premiera intr-un sir de interventii tehnice naucitoare. Dupa repararea franelor noaptea la temperaturi cu multe grade negative, dupa schimbarea cutiei de viteze la unu noaptea a urmat si tinichigeria de la miezul noptii. Un uichend a fost de ajuns ca masina sa-si recapete integritatea fizica si sa fie relativ gata de bananait pe sosele scumpei noastre patrii Uniunea Europeana desi anul asta nu cred ca voi parasi trista gubernie RepubliCa Capitalista Romania. Multumiri tuturor celor implicati: Bogdan Awo - rol principal "tinichigerie", Sorin - imagine, fotografii in timpul ostilitatilor, Pac - omul care a luptat si mai ales a invins hidra monstruoasa a preparatorelor de vopsea, garajului care ne-a gazduit, si celorlalti multi eroi ( mai mult sau mai putin anonimi ) care au dat "cainele" cu zgaibaracele in sus sau in jos dupa cum a fost nevoie.

Profesionala

2012-03-26T23:07:00.002-07:00

Profunzimea nu are nimic in comun cu studiile. Am vazut precupete in piata mai profunde, mai substantiale in gandire, decat corporatisti cu diplome. Ce-i un doctorat azi? E mai probabil sa ai un doctorat decat o gradina de legume. E mai probabil sa ai o facultate decat o tufa de gura-leului. De azi incolo, daca o sa ma intrebe cineva ce studii am facut, am sa raspund inocent: "am facut o profesionala... o profesionala umanista".

Portret de familie

2012-02-18T09:01:00.002-08:00

Am pus Romania pe harta VW Type 3 a Europei

2012-02-09T07:29:00.000-08:00

Cu siguranta nu e cea mai frumoasa masina. Asa cum spunea un reprezentant al unei organizatii careia i s-a cerut evaluarea masinii "are si o aripa umflata". Nu se ridica carevasazica la standarde ( ca tot e anul Caragiale ). N-a fost cumparata "de afara" pe bani grei sau de la vreun "atelier de restaurare" din Romania pe bani si mai grei. A fost luata de pe strada de la stadiul de masina abandonata si reparata in fata blocului: RK la motor pe terasa in Ferentari ( multumesc Lucian! ), schimbat cutia de viteze pana la unu noaptea "la o bere" cu baietii ( multumesc Pac, Roackeru, Castilio, Lucian si restul ), frane noaptea la peste -10 grade Celsius ( multumesc Pac!) etc.

"People from all over Europe gathered at the Allersee campsite, and spoted Type3 owners from Holland, Austria, the UK, Switzerland, and even Romania, pitching their sites just a few clicks from Volkswagen's Auto Stadt, the museum and the VW factory itself."

Cam asa scrie "in gazeta": AIRCOOLED VW LIFESTYLE MEGASCENE AIRMIGHTY ( Issue 6, Summer 2011). Fericita alaturare intre numele Romaniei ( "si chiar Romania") si al Olandei, Austriei, Marii Britanii si Elvetiei s-a datorat prezentei acolo a acestei masini. Un vis din copilarie a devenit inca odata realitate.

Iubesc masina asta!

Sursa foto: Sit-ul Airmighty.com.

Ambuteiaj la sfarsitul anilor 60

2012-01-28T08:58:00.000-08:00

Cum s-a intamplat? Pai simplu... Nea Covrig era in fata cu un Badford de pe vremea lu' tata mare, care, cum se zice "i-a ramas caruta-n drum in noaptea de mos ajun". Din spate venea tare unul cu un "Guy Warrior" plin de VW de le ducea la o licitatie cu cantec... sau cu strigare... nu-mi mai aduc aminte. Numa' broaste si teleuri! Una si una! A fost asa o nebunia ca a venit si sefu de la pompieri cu un Ford Galaxie, asta si din cauza unor hipioti de s-au pus pe marginea drumului cu un bus si faceau foc in iarba. Iarba uscata... Din poza lipseste doar Pantelica cu masina de inghetata. Bai Pandelica unde ... erai ma?

Insigna “Volkswagen 70 de ani”

2011-12-27T22:51:00.000-08:00

( Comunicare sustinuta la sedinta Societatii Numismatice Romane din data 26.11.2011 )

In perioada 20-22 Iunie 2008 la Wolfsburg in Germania s-a sarbatorit, printr-o intrunire europeana a posesorilor de automobile Volkswagen clasice[1], sub egida “Welcome home!” 70 de ani de la aparitia acestei cunosute marci de automobile[2]. Cu aceasta ocazie a fost emisa o insigna ce face obiectul acestui material.

Inainte de a prezenta aceasta insigna consider ca o scurta trecere in revista a evenimentelor conexe subiectului, petrecute acum mai bine de 70 de ani, va aduce un plus de cunoastere si interes asupra materialului.

In 1933[3] la salonul auto de la Berlin cancelarul Germaniei ( la vremea aceea ) Adolf Hitler vine cu promisiunea unei masini populare care sa coste sub 1000 de marci ( pretul unei motociclete ). Dupa mai multe discutii realizarea prototipului masinii poporului ( Volkswagen ) i se incredinteaza lui Ferdinand Porsche care la 22 iunie 1934 semneaza contractul ce stipula in caietul de sarcini urmatoarele:

1. Realizarea a trei prototipuri, care daca erau gata in mai putin de zece luni aduceau o compensatie lunara de 20.000 marci realizatorului. 2.Masinile trebuiau sa poata transporta 4 adulti sau 2 adulti si trei copii, sau 3 soldati si o mitraliera. 3.Viteza de croaziera trebuia sa fie 100km/h 4. Consumul mediu sa nu depaseasca 8%. 5. Motorul trebuia sa fie aircooled pentru a nu exista probleme cu pornirea in anotimpul rece. 6. Pretul final sa fie sub 1000 marci. Echipa reunite de Ferdinand Porsche pentru acest proiect era compusa din: -Erwin Komenda designer sef al companiei Porsche, inainte lucrase pentru Steyr si Daimler-Benz - Karl Rabe inginer sef anterior lucrase la Austro Daimler si Steyr. -Josef Kales motoare. -Josef Zahradnik ( transmisie si suspensii ) - Franz Xaver Reimspies ( aerodinamica ) lucrase anterior la Austro Daimler el este si designerul logoului Volkswagen - Josef Mick ( aerodinamica ) Daca avem in vedere si CV-ul lui F.Porsche, lucrase pentru Austro-Daimler, ulterior pt Daimler-Benz si inainte de fondarea propriei companii pentru Steyr, vedem ca echipa era formata din profesionisti, fosti colaboratori la mai multe companii auto. Acest fapt cat si cerinta de a da gata un prototip in zece luni a facut ca noua masina sa fie una "inspirata" din alte masini ale vremii. Un lucru foarte important trebuie retinut: Volkswagen nu era o inventie ci un produs realizat in urma unei comenzi de stat pe baza unui "caiet de sarcini".. Pentru producerea noii masini s-a decis constructia unei noi fabrici si a unui nou oras. Intrucat producerea si comercializarea masinii poporului urma sa se faca de si prin KDF masina ca si orasul a primit numele de KDF. KDF ( Kraft Durch Freude ) a fost o organizatie nonprofit adaugata sindicatului unic din Germania nazista DAF ( Deutsch Arbeitfront ). Organizatia avea ca scop "distrarea" clasei muncitoare prin sport, excursii, concerte, croaziere, etc . Orasul pana la victoria aliatilor se va numi KDF-stadt, abia dupa infrangerea Germaniei numele va fi schimbat in Wolfsburg dupa numele unui castel aflat in apropiere. Inaugurarea lucrarilor la fabrica si orasul KDF a avut loc la 25 Iunie 1938 in cadrul unei ample manifestatii la care au participat si numerosi ziaristi straini. Fotografiile din arhiva revistei "Life" facute cu aceea ocazie ( disponibile pe internet ) ne arata primele Volkswagen-uri produse si ofera interesante informatii asupra evenimentului.

Deschiderea in 1938 a fabricii Volkswagen ( Volkswagenwerk Gmbh ) nu este intamplatoare. In acelas an Germania inaugura 1000 kilometrii de autostrada ( vezi foto 1 ) .

In Octombrie 2006 in Lituania au fost gasite ramasitele uneia din primele masini Volkswagen fabricate in 1938. Masina a ajuns in Germania la Wolfsburg intr-o colectie privata si este in present restaurata impecabil numai cu piese din aceea perioada sau cu repere identice cu cele originale. Alte doua masini Volkswagen fabricate in 1938 ( una din ele cabrio ) se gasesc expuse la Stiftung Automuseum Volkswagen din Wolfsburg.

Revenind la momentul 2008 cu ocazia intrunirii de la Wolfsburg, prilejuita de implinirea a 70 de ani de la inaugurarea oficiala a marcii, participantilor li s-a inmanat o diploma de participare si o insigna .

Insigna ( cu dimensiunea de 25 mm ) realizata din metal in doua variante: argintie si aurie, se prezinta sub forma unui personaj in picioare avand o silueta umana schematizata. Capul personajului are forma siglei Volkswagen. Pe cap personajul nostru poarta o sapca iar in mana dreapta o cununa laureata avand in centru cifra 70 .

Personajul infatisat de insigna noastra este personificarea “Volkswagen Dienst” ( in germana ) sau “VW Service”.

Istoria lui fiind una destul de indelungata. Prima data “Herr VW Dienst” apare pe coperta 4 a Manualelor de utilizare VW incepand cu anul 1952 dar intr-o alta forma.

In forma prezenta pe insigna noastra apare incepand cu Ianuarie 1954 .

Vreme de peste 20 de ani va aparea, in diverse ipostaze, prin mai toate manualele, brosurile de prezentare sau cartile oficiale dedicate Volkswagenelor air-cooled, in general, atunci cand se face referire la suportul tehnic oferit de producator posesorilor de astfel de masini .

Piata Americana si cultura hippy a anilor ‘60 l-a adoptat rapid pe “Herr VW Dienst” fiind cunoscut peste ocean drept “VW Mr. Bubblehead“ sau mai scurt < Volkswagen’s “Bubblehead”>.

Aceasta insigna completeaza frumos seria numismatica emisa de compania Volkswagen, in cei peste 70 de ani de existenta, serie ce cuprinde: insigne, jetoane, plachete ( badge-uri ), embleme heraldice etc.

[1]Prin Volkswagen classic se intelege de regula un vehicul de aceasta marca propulsat cu un motor air-cooled asemanator cu cele din dotarea primei generatii de masini Volkswagen. In aceasta categorie intra VW Kaffer sau “broscuta”, microbuzele T1, T2, VW Typ3, Karmann Ghia, etc . In ultima vreme in categoria Volkswagen-elor clasice au intrat si primele modele cu motoare water-cooled fabricate la inceputul anilor 70, fiind vorba de Volkswagen-ul Golf si Passat din prima generatie.

[2] Pentru istoria marcii si evolutia ei in cei 70 de ani lucrarea “Vokswagen – Povestea unei pasiuni” editata de principalul dealer de la noi din tara “Porsche Romania” este un util instrument.

[3] Dr. Hans-Georg Mayer-Stein, Volkswagen Militärfahrzeuge 1938-1948, Podzun-Pallas, 1993, pentru nasterea ideii de Volkswagen “masina poporului” a se vedea capitolul “Die Volkswagenidee” pg 6 -12, l a pg. 8 referiri la Salonul auto de la Berlin din 1933.

Cel mai mare agronom al Romaniei

2011-10-24T04:41:00.000-07:00

De o vreme sunt asaltat la TV de diverse emisiuni legate de trecutul, prezentul si viitorul agriculturii in Romania. Modele de agricultura din Germania, Franta, Olanda, Spania etc sunt discutate la un loc cu experienta romaneasca. Morbu agriculturii i-a cuprins si pe cei din jurul meu ( colegi, neamuri, etc ) care evident au si ei o parere legata de agricultura din Romania. Daca nu va e cu suparere am si eu o parere in privinta asta. Intamplator parerea mea coincide si cu parerea celui mai mare agronom al Rromaniei si aici ma refer la Ion Creanga asa cum atat de frumos a fost ea teoretizata in marele tratat de agronomie intitulat Povestea Povestilor. Lectura placuta!

Pohta ce-am pohtit!

2011-10-04T10:02:00.001-07:00

Gratie celui mai mare dealer ( dar ce zic eu dealer ca-i mai mult decat atat, e chiar trilar ) de piese de VW clasice din Romania mi-am indeplinit un mai vechi vis: emblema ( repro ) VW 100000 km.

Calitativ emblema este peste asteptari si abia astept s-o montez. Problema e ca nu stiu unde :( . Aparuta in anii 50 se adresa posesorilor de "broscute". Pt ei lucrurile sunt mai simple: bordul e drept si are spatiu suficient pt emblema. La typ 3 bordul este inclinat iar emblema nu ar fi vizibila daca se monteaza acolo. Daca nu se vede e ca si cum nu ai avea-o. Ramane de studiat...

Asupra acestui tip de emblema VW si asupra simbolisticii lor voi reveni intr-un material viitor.

Citate si note de subsol

2011-09-29T05:38:00.000-07:00

Lucrarile stiintifice se deosebesc de regula de alte lucrari scrise ( mda aici intra si postarile pe net ) prin faptul ca citatele trebuiesc marcate ca atare iar ideile imprumutate de ici colo trebuiesc semnalizate prin note de subsol cu toate datele necesare. Ale naibii note de subsol mai trebuiesc si facute intr-un anumit fel tinand cont de reguli stricte. Complicat! dar nu despre asta vreau sa vorbesc ci despre diversele tipologii de autori "stiintifici"

"Cercetatorul zgarcit" nu se intinde prea mult la vorba. Lucrarile lui sunt o insiruire de date si mai putina dezbatere stiintifica ( a se citi contre, mistouri sau pur si simplu balacareala cu alti colegi de breasla ). Notele lui de subsol sunt foarte putine si lacunare. Par a fi puse acolo doar ca sa nu zica lumea ca nu are si el note de subsol.
"Cercetatorul arogant" are note de subsol in cantitati mai mari decat insasi cercetarea lui. Asa incearca sa-ti arate cat este el de documentat si ca ideiile lui sunt cele mai bune fiind o esenta a tot ceea ce s-a publicat pana atunci in domeniu. El este cel care trage concluziile si naste teoriile universale. Multe din notele de subsol sunt balacareli, "arogante" cu alti colegi de breasla care nu au citit sau citat ce a spus un tembel in Zanzibar despre impactul vanzarii prazului asupra economiei mondiale.
"Cercetatorul timid", la asta toate ideile, dar ce zic eu idei, tot ce scrie are o nota de subsol prin care arata ca altul a zis aia si nu el. E convins ca orice dobitocenie daca a mai fost spusa de unul inaintea lui incepe sa capete greutate si ca urmare poate trece ca fiind adevarata. Este lipsit total de curajul raspunderii stiintifice asupra proprilor afirmatii si se agata de ce au spus altii ca Grecia de fondurile UE.

Pauza publicitara... interbelica Ep. X

2011-09-11T10:01:00.000-07:00

A trecut ceva timp de cand nu a mai scris nimic pe aici si a trecut si mai mult timp de cand n-am mai luat o "pauza publicitara".
De scris n-am mai scris din vreo doua motive: interesul tot "mai crescut" pentru acest blog si noi sau mai bine zis vechi proiecte de care m-am reapucat si pe care sper sa le vedeti ( macar partial ) cat de curand.
Revenind la pauza publicitara vreau sa va fac o recomandarea inainte de a va lasa sa admirati publicitatea auto interbelica asa cum apare ea in numarul din Octombrie 1939 al The National Geographic Magazine. Daca sunteti pasionati de vehicule istorice ( clasice ) in general si de "antebelice" in special doua carti ale lui John Steinbeck. In prima carte "Strada Sardelelor" ( o minunata lectura de vacanta ) se gaseste o descriere tehnica si plastica a Ford-ului T "cu mustati" iar in cea de a doua carte "Fructele maniei" veti gasi foarte multe pasaje referitoare la masini interbelice ( in special din primele doua decenii ale secolului XX ), la calatorii lungi cu acestea, la reparatii facute "pe marginea drumului", ma rog, pasionatii nu vor regreta lectura.

Trei frati buni si unul vitreg

2011-09-07T00:16:00.000-07:00

Participarea la intrunirea Typ3 de la Wolfsburg din acest an a facilitat si imbogatirea colectiei de machete auto VW. In materialul urmator am sa va prezint familia de machete Typ3 Fastback ( scara 1/60 sau apropiat ) ce contine trei masini din seria matchbox si o a patra produsa de best-box ).

Incepem cu cele din familia matchbox in ordine cronologica.

Prima masina, de culoare rosie, este cea mai veche din serie si cea mai bine realizata ( parerea mea ). Este un VW Typ 3 Fastback pre 69.

Pe podeaua masinii se poate citi: "MATCHBOX" SERIES/ No 67/ VOLKSWAGEN 1600 TL/ MADE IN ENGLAND/ BY LASNEY/ PAT No 983558. In dreptul puntii spate avem si un " ( A ). Are rotiile subtiri cu capace cromate specifice seriei vechi de la matchbox.

A doua masina de culoare mov metalizat ( !!! ) este acelas tip de fastback dar produs intr-o alta serie. Pe "burta" masinii se poate citi: "MATCHBOX" SERIES No 67/ VOLKSWAGEN 1600 TL/ MADE IN ENGLAND/ LESNEY PRODUCTS&Co Ltd/ SUPERFAST, iar in dreptul puntii spate: PAT No 983558/ ( A ). Foloseste o alta matrita fata de prima masina prezentata atat pentru podea, caroserie cat si pentru roti care au grosimea medie. Matrita pentru caroserie este mai neingrijit realizata, foarte multe bavuri sunt vizibile pe suprafata masinii. Rotile inca au un aspect placut, zvelt, dat de grosimea lor inca mica.

A treia masina, de culoare roz metalizat ( mda are o culoare chiar mai tembela decat precedenta ) este cea mai noua din cele trei, are caroseria si podeaua realizata aparent in aceias matrita ca cea de a doua masina din material. Fata de aceasta difera rotile care de aceasta data sunt groase si dau un aspect "nenatural" masinii.

La toate cele 3 masini "Matchbox Series" se deschid usile, au acelas numar de inmatriculare ( PMC 4250 ) iar pentru interior pare a fi folosita aceias matrita. Caroseria este destul de proportionat realizata fata de cea a masinilor reale. Machetele se dateaza larg in anii 60-70.

A patra masina din colectie, fratele vitreg, este o macheta cu putin mai mica decat celelalte, produsa in Olanda. Este tot un Volkswagen Typ3 Fastback sau TL de culoare rosie. Caroseria, la care usile se deschid, este mai neangrijit realizata decat la seria "MATCHBOX" practic masina avand aceias latime din fata pana in spate si nu o forma de lacrima ca la masina reala. Pe "burta" masinii se poate citi: best box/ 2508/ VW 1600 TL/ MADE IN HOLLAND. Rotile sunt subtiri si au anvelopele profilate. Masina este mult mai rara decat cele din seria "Matchbox". In seria best - box am mai vazut aceias masina si in varianta vopsita verde.

"MATCHBOX" SERIES mai ofera si variante vopsite in verde, maro, galben.

Fotografii grup MATCHBOX:

Rambo batut de pensionari

2011-08-31T07:18:00.000-07:00

Cu ceva zile in urma vedeam la stiri un reportaj avandu-l in atentia sa pe soldatul american. Un ditai galiganul cat usa, cu o incolacire spectaculoasa de muschi imprastiata pe trup, se falea cum cara el printre altele si o vesta de douazeci si ceva de kile. Tot mitul super-soldatului american s-a zdruncinat a doua zi in piata cand am vazut o armata de pensionari slabi si cocarjati ce tarau fiecare dupa ei in sacosi sau carucioare zeci de kilograme de tot ce vrei si ce nu vrei. Mdaaa sigur e grozav sa fi super erou plin de muschi si cu vesta de enspe kile cand esti cat bivolul si te duce elicopterul de la baza militara sau de la portavion fix pana in mijlocul campului de batalie, iar dupa ce arunci o parte din echipament acolo ( grenade, gloante si alte rahaturi d-astea ) elicopterul te cara inapoi la baza. Baaai Rembo pensionarul roman de 40 de kile din care jumate-s reumatism, daca-i “oferta”, strabate Bucurestiul din Rahova-n Pantelimon si din Drumul Taberei in Obor carand mult mai mult si asta cu un simplu carut sau in sacose de rafie. Elicopterul lui e tramvaiul plin ochi la ora de maxima audienta reatembelista cand se duce omul la munca. Cum ar fi fost sa apara langa muschiulosul cu vesta blindata de 20 de kile si o biata baba cracanata: “Maica io vin de la Cora cu cinspe kile de ulei si zece de faina plus doua bormasini ca a fost superoferta. Blindaj pe mine n-am maica decat astea doua veste de lana, un cojocel de oaie, trei broboade, doua fuste si ciorapi lungi de lana impletiti ca desi e Iulie ma “trage” in tramvai de la geamuri”. Daca n-ar fi fost vorba de perfidul current care te trage de te miri unde si ar fi fost vorba doar de ceva gen gloante, schije si alte nimicuri baba noastra probabil ar fi alergat de la o “oferta “ la alta imbracata lejer doar intr-un godin. Mda stiu o sa-mi spuneti ca soldatul din trupele de elita pe langa vesta de douajdekile mai cara si armament, statii de emisie receptive si alte trasnai. OK, ati vazut-o pe baba de un metru jumate care vine la piata cu rata de la 60 de kilometrii de Bucuresti avand la ea spre vanzare “doar”: 2 galeti pline cu branza, doua sacosi de rafie pline cu sticle de 2 litri de lapte, borcane cu smantana si iaurt si un sac cu diverse legume spre vanzare?

Scriind la acest material mi-am adus aminte de o familie de pensionari ce stateau cu un etaj mai jos si care l-ar fi umilit pe legionarul francez ce marsaluia prin Sahara. Cei doi pensionari, dupa ce s-au instalat contoarele de apa, n-au mai depasit la consum jumate de metru cub de apa pe luna fie vara fie iarna. Super legionarul marsaluia prin desert o zi, doua sau chiar si o saptamana dar dupa aia in oaza baga apa in el ca-n camila si se spala pana-l gasea strechea si incepea sa-i creasca solzi de la atata stat in apa. Vecinii mei pensionari, facand un calcul minimalist, foloseau de persoana cam 9 litri de apa pe zi pt facut ceai , baut, spalat, tras apa la WC si udat mini gradina botanica ce o aveau pe balcon si asta ani la rand. Si nu stiu ce ma face sa cred ca din astia 9 litri puneau si apa de-o parte intr-un bazin secret construit in una din camere pt cand se finesc rezervele mondiale de apa potabila sau cand doar se scumpeste.

Sa va mai spun de James Bond si alti super agenti secreti, cu ale lor super-mega radare si alte echipamente ce-i dau dureri de cap si lu’ ET, care aflau toate conspiratiile si toate afacerile tenebroase cand acestea erau pe cale sa se finalizeze? Vax albina! Am in bloc o baba inarmata cu un simplu pechinez care stie absolute tot cale de doua cartiere chiar inainte de a se fi intamplat. Cred ca are si ceva tehnologie de teleportare ca de fiecare data cand plec de acasa sau ma intorc ea este invariabil ( si ) in fata usii mele de parca atunci ca din intamplare scotea pechinezul la plimare.

N-as vrea sa va mai spun de bugete militare de miliarde de dolari versus pensii de cateva sute de lei. Nu va spun decat atat: Baba Rada sau Tanti Anna il bat pe Rambo de-i suna apa-n cap!

Cand lucrurile incep sa mearga prost. Viena. Calatoria la final.

2011-08-17T11:17:00.000-07:00

Aproape toti cei cu care vorbesc de calatoriile cu typ 3-ul aiurea prin Europa nu-si pot stapanii curiozitatea amestecata cu uimire si intreaba: "dar masina asta nu se strica dom'le? n-ai avut probleme cu ea?". De obicei raspunsul sovaielnic incearca sa inchida discutia pentru a nu intra in amanunte ce nu vor sa fie auzite: "in general a mers bine, au mai fost si probleme dar s-au rezolvat". Sentinta auditoriului incheie discutia tehnica multumitor pentru ambele parti: "se faceau masini bune pe vremuri, nemtii dom’le…astia se pricep ce mai!".

Cum ai putea sa povestesti cuiva toate peripetiile, problemele, junghiurile, slabiciunile prin care trece o masina de peste 40 de ani la un drum de 5000 de km, care merge intr-o zi, in regim de autostrada cu viteza constanta de peste 100 km/h, 8 sau 10 ore fara pauza? “E ca si cum ai “da din casa” , ai povesti hatisurile si tachinarile unei casnicii.

Acum, aici, am sa va povestesc si cum incep sa mearga lucrurile prost. Cum arata o aventura tehnica caci problemele tehnice ce apar in aceste calatorii le vad ca parte din aventura, ca o provocare si nu ca un ghinion sau un dezastru. E mai distractiv si mai confortabil asa. In atatia ani de convietuire cu typ3-ul simbioza se apropie de perfectiune, e precum un lung mariaj. Sti cand consoarta va face o criza cu cateva zile inainte, desi e tacuta ca un peste. E ceva ce-ti da de gandit: poate faptul ca se aude cand pune sare in ciorba sau cand baga acul in lana. La fel e si cu masina.

Cu cateva zile inainte, cam de pe la Baden-Baden prin M-tii Padurea Neagra ceva a inceput sa se simta, motorul desi mergea avea o alta tonalitate. Era momentul cand isi cerea clipa de atentie, de mangaiere si afectiune fix in mijlocul filmului de actiune. Am respins-o rece si brutal. Si si-a jurat prima data razbunare…

Cam la fel am facut si cand pe autostrada spre Austria problemele au devenit evidente si vizibile. Mariajul scartaia. Desi mergea inca bine, odata lasata pe liber , motorul se oprea. Aveam de ales in a opri intr-o parcare si a rezolva problema ( chestie ce presupunea descarcarea calabalacului din portbagaj, motorul fiind pitit sub acesta sau a face ce-i 800 de kilometrii pana in camping la Viena si a transa acolo problema profesionist cu o bere rece in mana. Evident ca a doua varianta mi-a parut a fi cea buna. Mie da, masinii nu. A suferit in tacere, a jurat din nou razbunare si s-a pus pe asteptat momentul.

Trebuie spus ca masinile au ceva pervers in natura lor. Daca au un junghi, un betesug, o suferinta de care sti si care refuzi sa o remediezi nu te vor lasa niciodata in fata blocului pe o vreme senina. Nuuuuu. Vor astepta o zi cu ploaie, cu ninsoare, cu tsunami si te vor lasa cu curul in balta fix unde-i locul mai prost. De data asta balta a luat forma unui semafor la doar cateva sute de metrii de camping-ul din Viena la finalul unei zile de condus. S-a oprit si asa a ramas. Am dat la cheie dar masina nu a mai zis nimic, nici crrr, nici brrr, nici tac sau poc. Pur si simplu nu facea nimic. Statea si-si savura razbunarea.

Am impins-o cu demnintate in parcarea de la marginea drumului in care, fiind in Viena si nu in Bucuresti , am ajuns fara a mi se umple congelatorul de carne sau a-mi cadea urechile de la claxoanele de incurajare ale celorlalti participanti la trafic.

Daca tot s-a ivit ocazia mi-am zis sa incep rezolvarea problemelor in ordinea aparitiei. Insirat frumos tot calabalacul langa masina, desfacut capacul la motor si cautat de ce mama masi se opera la relanti. “Ce frumos atarna in aer firul asta

de la electrovalva carburatorului drept! Cat de simplu! “ Am legat firull la loc si am zis sa dau o cheie, sa vedem ce se intampla ( desi la ultimele chei date in mijlocul intersectiei electromotorul tacea filozofic ).

Chiar ati observant cat de multi prosti par destepti doar pentru ca nu sunt in stare sa lege doua vorbe si lumea banuieste ca ei tac filozofic? Ok, hai sa nu o luam pe aratura si sa ne intoarcem la ale noastre…

Masina porneste la sfert de cheie iar motorul torcea lin si constant ( ma rog atat cat poate el ). “Ahhhaaaaa la camping, la bere rece!” mi-am zis eu biet innocent, hotarat fiind sa ignor celelalte simptome ale zilei. De unde sa stiu ca-si ascundea cu greu sub capota ranjetul mefistotelic si planurile abominabile de razbunare? De unde sa stiu ca asteapta ziua de pescuit sa propuna vizita la ma-sa? Offf dupa atatia ani ar fi trebuit s-o cunosc. Dar acum motorul mergea regulat si n-aveam nici un motiv de ingrijorare. Apropo de regulat…

Cu ani de zile in urma lucram la o firma, unul dntre colegii mei sa-I zicem domnul N venea dupa program ( pentru el era al doilea job ) si in liniste si nederanjat de nimeni isi facea treaba. Intr-o zi M, un alt coleg il intreaba pe seful nostrum:

-Auzi ma, N mai vine la munca ( cei doi fiind cam de-o seama si cu vechime similara se tutuiau.

-Da, raspunse seful nostru. Vine regulat.

-Dar pe asta cine-l mai reguleaza ma? Il intreba M cu obida pe al nostru sef, probabil gandindu-se ca venind in afara programului nu prea avea cine sa-l deranjeze pe domnul N.

Dar sa revenim la ale noastre.

Urmeaza o zi de vizitat Viena…

Vizita de anul acesta am inceput-o la fel ca si precedenta prin a nu vizita muzeul auto. Ramane pe data viitoare ca un motiv de a ma pri din nou in acest minunat oras.

Am coborat din metro la Karlsplatz si aici trebuie din nou sa fac o paranteza: iubesc metroul vienez. Nu pentru ca ar avea cine stie ce dimensiuni marete ca cel vberlinez sau frumusetea celui moscovit. Nu, il iubesc pentru vocea care anunta urmatoarea statie. Imi imaginez de fiecare data ca e unul din Fratii Grim care-mi citeste o poveste. Dupa 2 statii deja casc cu gura pana la urechi. Deja la a 4 a statie nu pot sa-mimai tin ochii deschisi. Pentru cei care au probleme cu somnul recomand metroul vienez.

"Akademie der bildenden Künste Wien" sau Academia de arte frumoase fondata in 1692 este o institutie cu un sediu pe masura renumelui.

De acolo si pana la palatul imperial din centru Vienei nu mai sunt decat cateva stradute si un bulevard de traversat.

Primaria ( rathaus ) vazuta din curtea palatului imperial:

Doua muzee ( unul de stiintele naturii si celalalt de arta ce raman sa fie si ele vizitate la urmatoarea sedere in Viena ) ....

...aflate de o parte si de cealalta a statuii Mariei Theresa.

Continuam cu fotografii facute in una din curtile interioare ale palatului:

... si pe starzile din centrul vechi al orasului:

Orice vizita la Viena trebuie sa includa si o plimbare in si in jurul St Stephan Dom.

Triptic din interiorul catedralei:

Pictura murala exterioara de la aceias catedrala:

O parte din acoperisul catedralei vazut de pe una din starzile adiacente:

Ultima fita in materie de energie curata: rucsacul cu incarcator solar:
Intr-un magazin de antichitati:
Orice plimbare prin Viena trebuie sa cuprinda obligatoriu si o experienta culinara cu doua elemente de baza: snitelul vienez si mai ales supa cu perisoare de ficat. Sau mai bine zis supa cu perisoara de ficat ca nu capeti mai mult de o perisoara in castron nici daca esti nepotul lui Franz Joseph.

Un autobuz interbelic Steyr Diesel cu dedicatie pentru Automobilia:

Si o fotografie in care domina vehiculele nepoluante ( biciclete, tramvai si o decapotabila cu 2 cai putere ) surprinsa la o intersectie in centrul orasului:

Plimbarea prin Viena o incheiem la Opera.

A treia zi la primele ore ale diminetii soarele stralucea pe cer, pasarele se zbenguiau ciripind jucause, Viena se trezea incet calda si zambitoare si pentru ca dualitatea lumii bine-rau, urat-frumos etc trebuia pastrata noi trebuia sa luam drumul spre tara L … Pana la Budapesta am ajuns aproape fara sa ne dam seama cand ( deh autostrada ). De la Budapesta am apucat-o pe cealalta autostrada maghiara spre Romania. Vremea a inceput sa se schimbe, soarele vesel si prietenos ce anima inceputul zilei a fost acoperit de niste nori dusmanosi iar o umezeala rece umplea atmosfera. Cand mult nu mai era pana la Szeged, pe o portiune de cativa kilometrii autostrada era in reparatie. Se circula pe o singura banda iar coloana interminabila de TIR-uri si alte autovehicule mai mici se deplasa la pas cu opriri din loc in loc. La una din opriri masina s-a oprit si ea dar s-a oprit de tot. Dau la cheie si nu se intampla nimic. Adica NIMIC! Nici crrrrr, nici mrrrrr, nici vvrrrrr. Nimic! Pfaaaiiii! Din toata lumea, din toate soselele Europei asta era cel mai prost loc in care sa se intample ceva. Am impins masina pe banda de urgent pentru a face loc puhoiului din spatele meu sa treaca. Mintea a inceput sa lucreze febril. Repede! Repede! Trebuie sa fac ceva inainte de a ma trezi cu politia maghiara pe cap. Astia sunt prietenosi ca un pitbull turbat. Am scos cricul si mai repede decat echipa tehnica de la F1 am saltat masina de partea dreapta pt a verifica conectica de la electromotor. Cu ani de zile in urma un papuc de acolo nu facea contact bine si-mi mai facea din cand in cand problem. Atunci l-am strans un pic cu patentul si pentru ca a mers l-am lasat asa. Am tras de fire le-am indesat mai bine si m-am suit din nou la volan. Am dat la cheie. Nimic! NIMIC! Hmmmm ce sa fac? Ce sa fac? Gata stiu! O imping. O imping si o pornesc impinsa firar ea sa fie! Trec coechipierul la volan si incep sa imping. Drumul pe o distant de cativa metrii cobora usor apoi incepea la fel de usor sa urce. Daca in cei cativa metrii de vale reusesc s-o pornesc m-am scos. Daca nu…. Masina isi ia oaresce viteza si tentative de pornire incepe dar se finalizeaza prost. Nu-si luase suficienta viteza si ocazia este irosita. Ce sa fac? Ce sa fie? Ma intorc la volan. Scot mufa de la contact. Caut o bucata de sarma si fac un strap. Incerc sa pornesc masina cum fac hotii de masini in filme. Caut sa identific firele pentru a vedea care sunt pentru contact si care pentru electromotor. Fac scurt intre firele de la electromotor si si din spate se aude un vrrrrummm atat de placut, mai placut decat cea mai placuta simfonie. Ma uit in mufa si constat ca toate contactele sunt oxidate. Un WD 40 sau cum ii zice, mufa frecata nitel in contact, cheie si iarasi la drum. Toata nebunia nu cred sa fi durat mai mult de 10 minute. Curand portiunea de autostrada cu lucrari ia final si rulam din nou pe banda a doua depasind coloanele interminabile de TIR-uri cu 120 km/h. Destul vom zace in spatele lor in tinutul mioritic. Un TIR iese din coloana in spatele meu si ne face semne disperate cu farurile. Ce-o fi? Ce-am uitat atarnand de masina? In Ungaria sunt mereu incordat ca o cowboy ce traverseaza tinutul pieilor rosii. Aoleoooooo! Farurile! Am uitat sa aprind farurile! In Ungaria chestia asta e o infractiiune si o jignire mai mare decat sa te cheme Vadim Tudor Avram Iancu la un loc. Trag de buton, de doua ori, farurile se aprind, armonia e restabiilita in univers… Primul soc a venit de nicaieri si a fost atat de imprevizibil incat o vreme am crezut ca a fost o denivelare sau ceva in asfaltul soselei. Urmatorul a fost rapid succedat de altele asa incat problema a devenit evidenta. Erau rateuri atat de puternice incat masina se cabra ca-n desenele animate cu Mickey Mouse. De data asta eram calm si linistit. M-am gandit ca aprinderea electronica “gotronic” isi traieste ultimele clipe ( nu era prima care sucombase in mijlocul drumului ). Cand prima benzinarie si-a facut aparitia pe dreapta drumului am oprit in parcarea ei. Calabalacul a fost din nou descarcat in mijlocul drumului pentru a ajunge la motor. Am desfacut capacul distribuitorului si am aruncat un ochi in interior. Problema in zona aia trebuia sa-si aiba originea dar si rezolvarea. Nu era aprinderea cea rosie de la “gotronic” ( aia suspect sau nu inca mai merge si acum ) era distanta de la platina sau mai bine zis nu (mai ) era distanta de la platina. Desi ii pusesem periodic ulei in buretelul axului distribuitorului umarul platinei tot se tocise in 5000 de km. Am cules rapid de pe jos o lera saracului ( un pachet de tigari are cartonul de grosimea ideala pentru a regla platina ) si am rezolvat si aceasta problema tehnica. Am pornit motorul care acum mergea mult mai rotund iar relantiul ii crescuse cu vreo 200 RPM. Am redus usor relantiul, bagajul si-a reluat locul in portbagaj deasupra motorului si iata-ne din nou la drum. Motorul nu a mai fost oprit decat 10 sau 11 ore mai tarziu cand pe la orele 23:30 am ajuns la Breaza. Din strabaterea Romaniei de la Vest la Sud n-am ce sa va povestesc. Mi-am dat seama mergand pe plaiul mioritic de ce prostul e in genere nationalist aici: facand 500 de km in 10 ore e convins ca traieste intr-o tara mare. Gata si calatoria asta! Drumul de intors a fost pentru Typ3-ul de peste 40 de ani o proba de 16 ore mers continuu, cu doar doua pauze mici . A trecut-o cu brio. Typ3 forever! Cea mai buna masina din lume ;) asteapta deja urmatoarea calatorie.

Prin Padurea Neagra

2011-08-09T09:45:00.000-07:00

Probabil ca cea mai frumoasa partea a calatoriei din punct de vedere peisagistic a fost strabaterea Muntilor Padurea Neagra. Pe drumurile serpuite avand pante cu inclinatie mare placerea condusului unei masini cu motor boxer, ce te impinge de la spate, nu poate fi descrisa in cuvinte. Zgomotul acela de avion ce se intoarce la tine reflectat de padure in linistea ei face cat o simfonie. Asta-i si motivul pentru care am strabatut M-tii Padurea Neagra fara oprire. Ca urmare mai jos puteti vedea o succesiune de fotografii facute din goana masinii in special prin oraselele de pe traseu.

Vecinatatea Alsaciei asigura o arhitectura specifica ce te duce cu gandul la povestile medievale apusene.

"Doriti un Porsche? Avem pe alese ... sa fie un OZN nou sau ceva clasic?"

Finalul zilei l-am petrecut la un camping in mijlocul padurii din Padurea Neagra :)) . O zona cu nimic mai grozava decat, sa zicem, zona Voineasa dar cu camping de nota 10 + + + . Aflat in mijlocul muntilor impaduriti campingul oferea doua bazine unul acoperit si unul descoperit.

Cum se transforma un VW Typ 3 Variant intr-un camper:

Dar poate ca cel mai impresionant lucru din camping erau baile. In fotografiile de mai jos cu greu poate fi intrezarit rafinamentul lor asta si pentru ca m-am grabit cu fotografiile. Cred ca-i putin dubios sa gasesti un tacnit facand poze la baie, nu? :D

Zona de dusuri era perpendiculara pe zona de toalete. Mai jos perete despartitor de sticla intre cele doua zone:

Zona dusurilor avea si catre exterior un perete de sticla:

La barbati prima faianta de culoare albastra in vreme ce la femei era dominanta culoarea verde dar acolo n-am mai avut curaj sa fac fotografii.

O cabina de dus:

Cu o ultima imagine din camping incheiem acest episod si odata cu el plimbarea prin Germania. In episodul urmator o sa aruncam un ochi prin Austria, mai exact prin Viena inainte de a ne intoarce in mandra noastra patrie RepubliCa Capitalista Romania ( cacofonia nu este deloc intamplatoare este pur si simplu desprinsa din realitate).

O scurta vizita la Baden-Baden

2011-08-03T10:11:00.000-07:00

Urmatoarea tinta a calatoriei a fost Baden-Baden.

Pana acolo traseu frumos, prin muntii Padurea Neagra...

... si singura broasca intalnita pe drumurile din Germania:

Baden-Baden este o statiune cocheta, izvoarele de apa de aici fiind cunoscute inca de pe vremea romanilor. As zice ca alaturi de Karlovy Vary este cea mai cunoscuta statiune europeana din Belle Epoque. Locul unde regi si regine, conti si alti nobili sau doar burghezie bogata sau intelectualitate luminata veneau sa-si toace banii si sa-si trateze betesugurile sau viciile.

Biserica rusa din Baden-Baden:
Pensiuni frumoase, cu stil, curatenie si liniste...

... dra nimic specatculos...
... sincer Karlovy Vary m-a impresionat arhitectonic mult mai puternic.

O alta comparatie care mi-a venit in minte a fost cea cu Baile Herculane. Daca romanii ar fi avut ceva creier in cap, un dram de spirit organizatoric, o mica inclinatie catre ordine si curatenie, o umbra de respect fata de casele vechi am fi avut si in Romania la Baile Herculane un Baden-Baden chiar mai frumos ( peisagistic ) decat cel din Germania. Dar nu e cazul...

Centrul statiunii a reusit sa ma bulverseze nitel: intre zonele pietonale si cele rutiere nu era o delimitare tocmai clara si de cateva ori m-am trezit cu un autobuz sau vreo masina care mergea linistita in spatele meu.

Foarte multa verdeata peste tot. De fapt as putea spune ca Baden-Baden nu duce lipsa de doua lucruri: verdeata si turisti rusi. Asta cu turistii rusi cu bani e buna, ca roman poti fi lesne confundat cu acestia.

O alta comparatie mi-a fost oferita de un magazin de portelanuri...

... in vitrina ceva statuete de portelan ce-ti taiau respiratia nu atat cu frumusetea lor cat cu pretul afisat:

... si intrebarea care-ti vine in minte e: dar portelanul nostru de Apulum ( Alba Iulia ) ce avea? Cu ce era mai prejos si de ce nu suntem in stare sa promovam decat frunzele taiate la caini? De ce? De ce? De prosti!

Cum imaginiile spun muuult mai mult decat as reusi eu sa transmit inchei aici scurta vizita la Baden-Baden cu o fotografie in care stau alaturi ( inspirat zic eu ) al meu VW Typ 3 Variant si Belle Epoque ( chiar daca-i vorba doar de hotelul cu acest nume din Baden-Baden ).

Mergand pe langa Valea Rinului

2011-07-26T22:58:00.000-07:00

De la Köln am pornit catre Baden Baden ( gluma previzibila: ce-i BadenBaden un soi de baie de baie? ) abandonand autostrada. Ideea era sa urmaresc cumva cursul Rinului admirand din loc in loc peisajul. Acum fie planul de deplasare a fost influentat negativ de BR RC ( vezi finalul episodului precedent ), fie GPS-ul a hotarat sa-si manifeste oaresce independenta decizionala, cert e ca in loc sa admir malurile Rinului am bananait-o cu gratie pe niste drumuri de munte admirand sate de munte si paduri nemtesti.

Tot mergand si facand comparatie intre localitatile montane romanesti si cele nemtesti, curand, am inceput sa intalnesc din ce in ce mai multe masini Porsche si Ferrari. Primul gand care m-a muncit a fost: "bietul taran de munte german n-a avut bani sa-si ia un Logan break cu care sa-si duca confortabil intreaga familie plus porcu de la soacra si umbla, saracu', inghesuit in niste masini unde cu greu isi fac loc 2 persoane si un caine de talie mica ceva gen Ciuaua".

Aproape ca ma obisnuisem cand urcand cu a treia o panta cu inclinatie mare sa aud un soi de tunet in spatele meu iar in secunda urmatoare o dihanie rosie si lata sa se afle deja la ceva distanta in fata mea. Asta-i si motivul pentru care n-am gasit pe cardul de memorie nici o poza decenta cu un Ferrari pe soseaua amintita.

Curand sentimentul de mila fata de conditiile vitrege de deplasare ale taranului german a fost spulberat. Pe dreapta drumului o cladire ce aducea cumva a mall mi-a trezint dorinta de shoping. "Aici e de noi! La mall-ul asta din mijlocul peisajului montan bucolic o sa gasim chestii bune si ieftine." mi-am zis. Nu, nu era de noi. Acolo era circuitul de curse de la Nürnburg ( Nürnburgring ) si nu era de noi decat daca am fi vrut sa-i incurcam nitel pe pista pe "taranii" cu Porsche si Ferrari care ne depasisera pana atunci din toate directiile ( pentru o vreme traisem cu impresia ca masiniile Ferrari rosi care veneau din spate si din fata ar fi de fapt una si aceias masina care da ture pe drumul de munte ) .

Cu doi ani in urma, umbland pe drumuri de tara din Franta, am fost uimit de desimea, inaltimea si vigoarea porumbului. Practic campul cultivat cu porumb era un soi de zid vegetal prin care nu aveai cum sa patrunzi. N-aveai cum sa vezi calul si calaretul din lanul de porumb pentru ca n-ar fi avut cum sa intre acolo.

Acelas interes botanic dar mai ales fiziologic m-a facut sa testez si intinsele paduri germane.

Intinderea padurii ( cam pe unde te uiti numai padure vezi in partea de vest a germaniei) este intrecuta doar de desimea ei. Brazii sunt atat de desi si aliniati incat mai degraba strabati jungla amazoniana cu maceta in mana decat sa incerci sa te pisi in padurea germana.

Normal ca intrand in asa ceva sfarsesti prin a plange dupa doua legiuni si a-l injura pe Varo.

Finalul zilei ne-a gasit cu-o BR-n mana la cea mai exclusivista intrunire Volkswagen Air-cooled din Germania. Intrunirea a reunit doar masini inmatriculate in Romania ;) ..

Am trecut si prin Köln ...

2011-07-24T08:14:00.000-07:00

La finalul intrunirii de la Wolfsburg am luat din nou autostrada in piept si dupa vreo 3 ore eram deja la Köln.

Din lucrurile care-i lipsesc Romaniei, sa fie o tara civilizata si nu o tiganie cu pretentii europene, cel mai tare duc dorul autostrazilor. Sa mergi cu o medie de 100 km/h in siguranta si confort oriunde, asta da, e o realizare.

Dar sa revenim la Köln ( Cologne ) ... La finalul celui de al doilea razboi mondial nu mai ramasese mare lucrul din celebrul oras ce ne-a dat Apa de colonie. Populatia fusese redusa cu 95% iar intregul centru vechi al orasului arata aproape la fel de prost ca centrul istoric al Bucurestiului acum.

Vedere asupra Rinului la Köln de pe podul Rodenkirchen ( pod excelent organizat pentru traficul auto, velo si pietonal ):

Un Peugeot cabrio interesant:
Probabil ca principala atractie a Köln-ului ramane vestita catedrala cunoscuta si sub denumirea de Dom-ul din Köln. Catedrala are 144,5 m lungime, 86,5 m latime iar inaltimea turnurilor este de 157 m. A fost construita intre 1248 si 1880 fiind una din cele mai reprezentative catedrale apartinand arhitecturii gothice.

Cu catedrala din Köln avand cea mai mare fatada de catedrala din lume ne vom mai intalni frecvent in aceasta postare.

In imediata vecinatate a Catedralei se afla Romisch-Germanisches Museum sau mai pe romaneste spus Muzeul Romano-German ( in fotografia de mai jos cladirea aflata in stanga ).

Muzeul este celebru in primul rand pentru Mozaicul lui Dionysos. Mozaicul superb si foarte bine pastrat ce se dateaza in 220/230 dChr poate fi admirat in succesiunea de fotografii de mai jos:

Muzeul ofera ca orice muzeu de arheologie si numeroase obiecte de epoca romana reprezentative pentru viata din colonia aflata pe malul Rinului:

Incaltaminte romana..

... un mozaic simplu cu un motiv ornamental interesant...
... toate formele ceramice specifice perioadei...
... o personificare interesanta a Victoriei ( ceva cu 6 sani sau tzatze )...
... monumentul funerar a lui Poblicius din anul 40 dChr, un legionar care si-a cheltuit toata solda primita la finalul serviciului militar pentru a-si construii acest monument...

... arcada uneia din portile coloniei romane...
... fronton de cladire romana...
...bijuterii, geme si camee romane...
... un car roman refacut dar la care s-au folosit decoratiunile de bronz de la un car roman autentic..

Dar cel mai frumos spatiu din muzeu este cu siguranta cel ocupat de mozaicul filoozofilor avandu-l in centru pe Diogene cu al sau butoi.

Superbul mozaic este inconjurat de o fresca romana cum numai la Pompei mai poti vedea...

Fragmentele de fresca recuperata din sapaturile arheologice au fost integrate in peretii moderni rezultand o reconstituire-restaurare de mare valoare muzeistica.

Din combinatia frescei cu mozaicul rezulta o incapere romana plina de lux si rafinament ( mai jos vedere generala asupra salii cu fresca si mozaic ):

Nu pot sa nu ma intreb de ce nu suntem in stare sa punem in circuitul expozitional mormantul cu fresca de la Tomis la mai bine de 20 de ani de la descoperirea lui?

Un alt fragment de mozaic roman aflat in incinta muzeului din Köln:
Vitrine cu bijuterii si alte materiale arheologice germanice:

Cu partea de descoperiri arheologice germanice se incheie turul muzzeului. In fotografiile postate sunt doar o mica parte din materialele expuse. Este un muzeu ce merita vizitat aici putand sa descoperiti viata, luxul si rafinamentul roman intr-o colonie aflata la granita imperiului.

Sa mai vedem Dom-ul din Köln si in lumina dupa-amiezii :

In apropierea Domului o alta cladire emblematica a Köln, gara centrala:

Care trebuie sa recunosc m-a impresionat aproape la fel de mult ca Domul...

Un fragment "in situ" al unei porti romane ...

Dupa cateva zeci de fotografii si ceva plimbari prin magazinele de suveniruri a venit timpul retragerii la camping. Cum transportul public din Germania este unul din cele mai eficiente din Europa si la Köln am folosit tot tramvaiul pentru deplasarea prin oras. Pe linia tramvaiului ce facea legatura cu centrul se aflau si vreo 3 din portile medievale ale orasului dar pe care fotografiile facute in mers nu le-au surprins intr-o lumina tocmai buna.

Daca va intrebati de ce tramvaiele lor arata cum arata unul din raspunsuri e posibil sa-l vedeti si in fotografia de mai jos:

Podul sudic de cale ferata:

Mi s-a parut amuzanta fotografia cand am facut-o:
Intoarcerea la camping s-a facut tot pe podul Rodenkirchen...

... podul construit intre 1938 si 1941 pentru autostrada Koln-Aachen a fost distrus in 1945. A fost reconstruit refolosindu-se vechii piloni ( vezi si foto mai jos cu vulturul nazist aflat pe unul din piloni ). La constructia noului pod s-au folosit doar 3350 de tone de otel fata de 6100 tone cate fusesera folosite la vechiul pod ( sursa info wikipedia ).
La campingul aflat pe malul Rinului a urmat o sedinta la botul "cainelui" de planificare a traseului viitor ...

... o sedinta sau chiar mai multe ... nu conteaza... important a fost ca erau reci si au alunecat placut dupa o zi plina ;) ...

50 Jahre VW Typ 3 - Wolfsburg 23-26 Iunie 2011

2011-07-20T09:26:00.001-07:00

Intrunirea anuala Europeana de VW Typ 3 a avut loc anul acesta la Wolfsburg data fiind implinirea a 50 de ani de la lansarea modelului.

Am fost si noi prezenti cu "cainele" al nostru fidel typ 3. Mai jos veti regasii fotografiile facute la eveniment in ordine cronologica. Au fost 4 zile de frig si ploaie dar multimea de typ3-uri si de typ3-isti din Europa a facut sa fie frumos. Foarte frumos!

Cu typ 3-ul din nou acasa. Acasa la Wolfsburg!

Camping Allersee locul de desfasurare al intrunirii aparent suficient de mare la inceput se va dovedi neincapator in fata invaziei typ3-iste.

Fastback-ul galben mi-a readus aminte de a mea masina cand am cumparat-o si i-am dat "o mana" de vopsea galbena cu spray-ul pentru primul drum la RAR. Daca nu ma credeti puteti vedea aici asemanarea :) .

Prezenti la eveniment au fost si simpaticii membrii ai "Type 3 & 4 Club" din Anglia cu cateva masini cu volanul aflat pe partea gresita.

Una din distractiile mele la Wolfsburg a fost vanatoarea de iepuri cu aparatul de fotografiat, aici un urecheat solitar din camping:

La prima ora a zilei in tabara typ3-urilor:

Obligatoria vizita la muzeu, nu am sa postez toate fotografiile facute in muzeu deoarece exponatele le puteti vedea in postarea dedicata muzeului cu ocazia vizitei din 2008 ( postarea o puteti vedea aici )

Cu ocazia implinirii a 50 de ani de typ 3 in mijlocul muzeului a fost organizat un loc dedicat momentului. Aici erau expuse doua exemplare celebre de typ 3: typ 3-ul cabrio din 1961, un prototip ce nu avea sa fie fabricat vreodata in serie si notchback-ul din acelas an sectionat pe la toate partile componente.

Masinilor li se alaturau si cateva vitrine cu componente NOS si literatura Typ 3.

Vizitei la muzeu i-a urmat vizita la VW Autostadt, un complex aflat langa fabrica de automobile si dedicat vanzarii directe a acestora.

Rampa de proba pentru masinile 4X4 aflata la intrarea in Autostadt, sincer nu m-a impresionat prea mult. Acelas lucru poti sa-l faci si cu un IMS ...

Dar organizarea VW Autostadt a reusit sa ma impresioneze pozitiv...

... din loc in loc vitrine cu masini "istorice"...

... iar intregul complex avea o frumoasa ordine idilica germana cu mult, foarte muuult si curat verde.

Un soi de paradis de epoca industriala ...

... avand ca scop vanzarea directa de masini fara ca clientul sa mai plateasca taxele de transport ale masinii de la fabrica la dilar-ul din orasul sau . Pe baza principiului decat sa vina muntele la Mahomed mai bine se duce Mahomed la munte si mai casca ochii si la una alta pe drum ;) .

La reantoarcerea in Camping am gasit un fastback avand culoare verde turcoaz metalizat. A fost culoarea primului meu Typ 3 Variant in care mi-am petrecut copilaria. Ce vremuri, ce culoare frumoasa! Noaptea la lumina stradala aparea de un albastru intens...

Dintr-o multime de typ 3-uri unul mai impecabil ca altul e greu sa-l gasesti pe cel mai frumos. Masina de mai jos a fost cu siguranta cea mai frumoasa din cele prezente la intrunire castigand de fapt si acest titlu plus cupa aferenta.

FAstback-ului norvegian nu puteai sa-i reprosezi nimic...

... indiferent unde te-ai fi uitat: in exterior, in interior, in portbagaj, la motor sau chiar pe dedesupt...

... un palmares frumos pentru o masina foarte frumoasa...

Curand camping-ul a devenit neancapator pt numarul mare de masini participante multe ramanad in afara ca aceste doua Typ 34 Karmann Ghia:

Doi urecheati in bataia obiectivului ;) ...

Urmatoarea activitate in program a fost turul de onoare la fabrica.

Una din masinile organizatorilor care controla traseul coloanei de typ3-uri pana la fabrica:

Un "tuning" foarte reusit :)

Dupa zeci de ani din nou in curtea fabricii de unde au plecat ...

... inaltator moment!

Ziua a continuat cu un rally de vreo 40 de km in jurul Wolfsburgului unde participantii aveau de raspuns la diverse intrebari legate de puncte fixe aflate pe traseu. Cum chestionarul era numai in limba germana multi din cei participanti am ramas doar cu plimbarea prin imprejurimile Wolfsburgului...

... la tara in Germania ...

... strazi pline de typ3-uri...
... realitate si nu vis :) .

Rally-ul s-a terminat la un restaurant ...

...idilic ...
... aflat intr-o zona idilica:

Unde am servit un porc in aspic cu pere si dulceata de coacaze ( cred ) ...
... cu cartofi "taranesti" sau cel putin asa le zic eu la cartofii cu ceapa si costita calita.
In parcarea restaurantului ...
... typ 3-uri cat vezi cu ochii:
Inapoi la camping ... 5 urecheati dintr-o lovitura!
Si cum calatorului ii sta bine cu drumul, Duminica dimineata cu noaptea-n cap, am luat drumul Koln-ului. O ultima fotografie de ramas bun in fata fabricii ( trebuie sa-mi trimit fotograful personal la niste cursuri de perfectionare :-) ) .
Participare la eveniment ne-a adus cupa si diploma pentru "weiteste Anreise" ( "cea mai lunga calatorie" ). Este al doilea astfel de trofeu obtinut la Wolfsburg, primul ( colectiv ca sa zic asa ), l-am primit impreuna cu MishuL la vizita din 2008 la aniversarea a 70 de ani de Volkswagen.

Sunt foarte mandru de acest trofeu!
Pentru intreg evenimentul mii de multumiri organizatorilor!

Locuri in Berlin

2011-07-18T09:33:00.000-07:00

Ca sa nu fiu acuzat de cei 3 potentiali cititori constanti ai blogului ca nu am pus si fotografi cu locuri emblematice din Berlin, in ultimul episod dedicat orasului, o sa vorbim de locuri si normalitate in Berlin. Caci turistul roman isi bucura ochiul privind la monumente cunoscute ( este stiu ca de regula vedem doar ce cunoastem ) dar cel mai mult il bucura sa priveasca la normalitate. Sa vada bulevarde cu putine masini, parcuri si verdeata, cladiri ce nu zgarie retina sau nu-ti cad in cap, zone pietonale pe care te poti plimba, ma rog, toate acele lucruri care definesc o normalitate aproape imposibil de gasit intr-o tara ca Romania.

Asa ar putea arata malul Dambovitei daca am trai intr-o tara civilizata:
Cladirea Reichstag-ului ( parlamentul german ) deschisa in 1894 a cunoscut o istorie cel putin zbuciumata: incendiata in 1933, refacuta de nazisti pentru a fi parca doar scena finala a ultimei conflagratii mondiale, si-a capatat actuala infatisare abia dupa reunificarea Berlinului si a Germaniei in 1990.

Normalitatea democratiei sta si in absenta gardurilor. Parlamentul german nu este protejat si ascuns de cetatenii germani, nu are garduri, ziduri, metereze, transee etc . Poate asta-i si motivul pentru care oamenii cred in inscrisul aflat pe frontispiciul cladirii "Dem Deutschen Volke" ( Pentru Poporul German ).

In apropiere Poarta Brandenburg binemeritata emblema a Berlinului:

Mergand de la Poarta Brandenburg spre Tiergarten monumentul marelui invingator ai celui de al doilea razboi mondial: soldatul sovietic.

Si Tiergarten splendida oaza de verdeata din mijlocul Berlinului:

Un bulevard inconjurat de o gradina publica pe care te poti plimba fara sa faci slalom printre masinile parcate si rahati sau sa fi alergat de maidanezi psihopati sau calcat in picioare de cohorte de oameni inghesuiti intr-un spatiu insuficient ca in mirificul Bucuresti . Adica poti umbla asa ca in rai fara nici o grija, doar tu si cu gandurile tale, incredibil nu?

In mijlocul acestei superbe gradini se afla Siegessaule sau Coloana Victoriei care celebreaza victoria Prusacilor in razboiul cu danezii si austriecii din 1866 si victoria in razboiul Franco-Prusac din 1870-1871, victorii care au pus bazele statului modern si unificarea Germianiei.

Dar ca sa ajungi din bulevard la acest monument trebuie sa treci prin niste tuneluri de legatura. In unul din aceste tuneluri o familie de pasarele isi cresteau odraslele oferind trecatorilor un specatcol demn de Animal Planet:

Coloana propriu-zisa este compusa din 4 segmente de gresie. Primele trei sunt decorate cu tunuri provenite din amintitele razboaie prusace iar al patrulea a fost adaugat de Hitler dupa victoria asupra Frantei si a fost decorat cu ghiralnde aurite. In varf avem evident o personificare a Victoriei.

Urmele ultimei conflagratii mondiale sun si aici prezente:

Si la acest monument normalitatea era la ea acasa: gazonul cu al sau verde crud ce inconjoara monumentul din mijlocul bulevardului devenise terenul de joaca al unei mame cu copilul sau:

Mergand mai departe ajungem la Tehnische Universitat Berlin...

O cladire cu o arhitectura interesanta, corpul central cu aspect modern este flancat la stanga si la dreapta de doua corpuri de cladire mai vechi.

La finalul razboiului probabil ca din cele doua cladiri laterale nu au mai ramas decat fatadele, aceste au fost refolosite in interiorul lor construindu-se noi cladiri moderne. Pentru a armoniza cele doua cladiri laterale cu fatada moderna a celei centrale s-a optat pentru pastrarea fatadelor vechi doar pe laturile lungi ale cladirilor laterale. In cazul in care n-am fost suficient de explicit fotografiile va vor ajuta sa intelegeti mai bine ce spun:

Imi plac vechile indicatoare stradale aflate pe stalpi alaturi de cele noi, dau o nota de continuitate si consecventa...

Domul este un alt loc de referinta din Berlin.

Si in fata Domului verdele crud, linistea si seninatatea vietii locuitorilor orasului creaza sentimentul de NORMALITATE.

Daca tot sunt cu povestea la biserici din Berlin sa ne oprim cateva momente la Memorialul Wilhelm I. Catedrala a fost construita intre 1891 si 1895 de Kaiser-ul Wilhelm al II lea in memoria Imparatului Wilhelm I in vremea caruia s-a faurit Germania moderna. In timpul ultimului razboi mondial a fost lovita si aproape distrusa de doua bombardamente aeriene. In prezent ce a mai ramas din catedrala a fost imbracat intr-o cladire moderna pe durata lucrarilor de reparatii ( vezi cladirea alba in fotografia de mai jos ):

Catedrala asa cum putea fi vazuta in 2008 ( fotografia a fost facuta cu ocazia primei vizite la Berlin ):

Partea de interior ramasa pastreaza inca o parte din superbele mozaicuri...

In apropiere de Memorialul Wilhelm am avut ocazia si "s-o ard elitist" intr-un Mall numai cu carti. Patru etaje doar cu carti ... si aproape toate numai in germana. Of!

Pentru final am pastrat un loc de care ma simt foarte atras si pe care nu-l voi rata niciodata cand voi ajunge la Berlin. E vorba de piatzeta aflata in spatele Memorialului Wilhelm I. Acolo ca intr-un veritabil "Take, Ianke si Cadir" gastronomic berlinez se afla insirate una langa alta dughene cu mancare asiatica gatita de doua asiatice ce pareau a nu sti nici o limba europeana, cu kebab si shaworma facute de ceva arabi simpatici sau cu celebrii wurst berlinezi cu ketchup dulce si curry. Sa tot stai pe banca si sa te infrupti din gusturile si savoarea lumii cu o bere rece alaturi ...

Episodul urmator "50 de ani de typ 3 la Wolfsburg"...

Wolfsburg 2011 Berlin 2 Insula muzeelor

2011-07-13T10:04:00.000-07:00

In episodul de azi, dedicat tot Berlinului, o sa facem o scurta vizita pe Insula Muzeelor ( Museumsinsel in germana ). Insula Muzeelor este chiar o insula pe raul Spree in centrul Berlinului. Aici se afla 5 muzee din care timpul nu mi-a permis sa vad decat doua. Veti vedea mai jos care si de ce ;).

Insula muzeelor vazuta dintr-un tren de pe S-Bahn ( pt S-Bahn vezi si postarea precedenta ).

Una din legaturile intre oras si insula este realizata prin podul Friedrich ( Friedrichsbrucke )

Cu toate reparatiile facute podului urmele celui de al doilea razboi mondial ( denumit mai departe WW 2 ) sunt si acum foarte vizibile.

Alte Natinalgalerie vazuta de pe pod.

Alte Nationalgalerie ( Vechea Galerie Nationala ) este un muzeu deschis in 1876. Adaposteste colectii de arta clasica, romantica, Biedermeier, impresionista si modernista.

Opere de arta din curtea muzeului langa colonada.

In interiorul Alte Nationalgalerie holul central.
Colectia de arta, din care va voi arata doar cateva exponate desi impresionanta este cu mult sub cea aflata la Louvre spre exemplu. Dar na asa e cand te-ai naravit la marile colectii incepi sa faci figuri si sa gasesti pete-n soare.

Portretul lui Theodor Mommsen ( cel care a scris istoria Romei cu rigurozitate nemteasca ) aflat in colectia Alte Nationalgalerie. Este un portret de la apusul vietii marelui om ( a fost istoric, arheolog, jurist, jurnalist, scriitor si politician ) pictat undeva dupa anul 1900 ( Mommsen moare in 1903 ).

Mai jos o pictura ce are legatura cu noi romanii, nu mai stiu exact titlul lucrarii dar era ceva legat de Valahia si valahi. Lucrarea are vreo doua secole si de aici se vede ca maidanezul si taiatul de frunze la caini sunt o prezenta constanta in peisajul mioritic.

Vedere spre Berlin Dom dinspre Alte Nationalgalerie.
Alte Nationalgalerie privita de la baza cladirii.
Colonada "afumata" si cu urme de proiectile dupa bombardamentele si luptele duse in Berlin in timpul WW2 si aflata langa Alte Nationalgalerie.

Urmatoarea oprire a avut loc la Pergamon Museum.

Insula Muzeelor cu Pergamon Museum si Bode Museum acum si in 1951 :

( foto din Bundesarchiv ).

Neues Museum construit intre 1843-1855 cuprinde colectia de arta egipteana cu celebrul bust a lui Nefertiti. Muzeul a fost distrus apropae in totalitate de bombardamentele asupra Berlinului si a fost redeschis abia in 2009.

Dar sa revenim la Pergamon Museum care adaposteste rezultatele sapaturilor arheologice de la Babylon, Uruk, Assur, Millet, Priene etc Colectia antica si medie orientala este absolut impresionanata si cuprinde de la cladiri ( mai mult sau mai putin intregi ) pana la obiecte marunte.

Punctul central al atractiei acestui muzeu este Altarul din Pergam care a dat si numele muzeului. Altarul refacut in interiorul muzeului a fost construit in prima parte a secolului II aChr pe o terasa a acropolei anticului Pergamon din Asia Mica de catre regele Eumenes II.

Altarul dezgropat de sapaturile arheologice germane in a doua jumatate a secolului XIX si mutat efectiv in acest muzeu a fost la sfarsitul razboiului luat de catre sovietici ca amintire. A fost returnat DDR-ului cativa zeci de ani mai tarziu.

Superb mozaic antic expus in apropierea altarului.

Poarta Pietei din Millet ( The Market Gate ), construita in 120 dChr si avand o inaltime de 17 m cu o latime de 29m, este si ea expusa si poate fi admirata la Pergamon Museum.

Mozaic antic aflat langa Poarta din Milet:

Tot in acets muzeu vedem o alta capodopera a antichitatii: Poarta Zeitei Istar din Baylon....

... cu ale sale superbe frize ...

... din care friza leilor este poate cea mai cunoscuta:

Si pentru cititorii ceva mai obsedati ai blogului un pic de arta sexuala antica ;) :

Fatada Mshatta este o parte a fatadei palatului rezidential umeiad din secolul VIII Qasr Mshatta din Jordania:

Si diverse alte monumente sau parti de monumente antice greco-romane:

In incinta muzeului o foarte innteresanta expozitie temporara dedicata descoperirilor de la Tell Halaf din Siria.

Rezultatul sapaturilor arheologice realizate de von Oppenheim la Tell Halaf au fost expuse intr-un muzeu dedicat din Berlin. In timpul WW 2 o bomba de aviatie americana a lovit acest muzeu care a a ars in intregime. Exponatele dupa incendiu au ramas expuse conditiilor meteorologice ( ploaie, ninsoare inghet/dezghet ) astfel ca la sfarsitul razboiului din impresionantele statui aramaice descoperite la Tell Halaf au ramas numai bucati de dimensiuni foarte mici ( vezi detalii foto mai jos) .

Opera uriasa de restaurare, inca neterminata, a facut ca acum dupa peste 6 decenii colectia de antichitati de la Tell Halaf ( cultura Tell Halaf este situata intre 6100 si 5400 aChr ) sa fie din nou expusa.

Zid al Pergamon Museum ce inca poarta urmele ultimei conflagratii mondiale:

In final o vedere exterioara a Altes Museum ( Muzeu Vechi ) construit intre 1823-1830 si aflat pe aceias insula. Muzeul adaposteste colectii de antichitati .

Din cele 5 muzee ce se gasesc pe insula nu am reusit sa vizitam decat doua. Celelalte raman sa fie vazute la urmatoarea plimbare prin Berlin. Acestora li se adauga in plan si Museum fur Naturkunde ( fosile, scheleti de dinozaur spre ex foarte cunoscuta fosila de Archeopteryx prima pasare etc ) si acvariul aflat in apropierea Domului ( acvariul central are 25 m inaltime iar vizitatorii se plimba cu un lift in interiorul sau) suna bine, nu?

Episodul urmator: Locuri in Berlin .

Wolfsburg 2011- Berlin 1

2011-07-08T01:56:00.001-07:00

Mi-a fost foarte dificil sa ma decid cum sa prezint vizita la Berlin: fotografiile inssirate cronologic, doar monumentele si muzeele sau toate tampeniile pozate. Pana la urma le voi prezenta pe caprarii. Azi incepem cu primul episod "Caming-ul si metroul".

Camping-ul in care am stat se afla situat pe malul canalului Hohenzollern. Am fost tentat sa completez afirmatia cu precizarea "intr-o zona verde" daca intreaga Germanie n-ar fi o mare zona verde.

Foarte civilizat ( a se citi curat si ordonat ) camping-ul ofera pe langa internet contra cost si posibilitate relaxarii prin pescuit in canalul Hohenzollern. Personal n-am facut-o pt ca nu mi-am luat de acasa o lanseta sau macar o undita. Promit sa nu se mai repete!

O alta metoda de relaxare ar fi plimbarea pe canal cu barca, caiacul, yahtul, vaporul, crucisatorul sau orice chestie care pluteste. Si cam aici se opresc modalitatiile de relaxare pentru ca acest camping se afla in imediata vecinatate a aeroportului iar ritmul de decolare al avioanelor este cam de unul la 5 minute. Ca urmare cortul e total nerecomandat aici, camper-ul sau masina macar oferind o oaresce izolare fonica. Slava Domnului ca avioanele nu mai zboara dupa ora 22:00 seara pana dimineata pe la 7 .

Metroul Berlinez

Unul din lucrurile care impresioneaza orice vizitator al Berlinului este reteaua de transport public in general si metroul in special. Datele arata cam asa: 1703 km de linie de autobus, 190 km linii de tramvai si 479 km linii de U-Bahn si S-Bahn. Cele doua din urma ( U-Bahn si S-Bahn ) sunt retele de metrou care au dupa cum urmeaza:

U-Bahn a fost deschis in 1902 si are in prezent 10 linii cu un total de 173 de statii pe o lungime de 146 km. A cunoscut mai multe etape constructive avand statii ce amintesc de mai toate stiluri arhitectonice din ultima suta de ani.

S-Bahn a inceput sa functioneze in 1924 si are in prezent 15 linii cu 166 statii insirate dealungul a 331 km.

Punctul central al sistemului este noua Gara Centrala ( Berlin Hauptahnhof ) o cladire mareata din sticla. Mai jos puteti vedea doua fotografii facute in interiorul Hauptahnhof dintr-un tren aflat pe S-Bahn. In aceias gara U-Bahn trece pe sub S-Bahn.

Ca tot venii vorba de transport am pozat si doua vehicule istorice prin Berlin. O camioneta...

... si un superb Porsche Diesel rosu plin de gagici .

Wolfsburg 2011 - Praga

2011-07-05T02:31:00.000-07:00

Prima oprire semnificativa a avut loc la Praga, capitala cea mai turistica din Europa. Am sa si argumentez aceasta afirmatie. Daca ( sa zicem ) la Berlin orasul e grandios iar turistii se pierd prin el, daca la Paris orasul luminilor turistii sunt imprastiati prin muzee si locuri mai mult sau mai putin pitoresti sau monumentale, la Praga cohortele de turisti bantuie in sus si in jos prin centrul vechi al orasului si prin magazinele de suveniruri. Nu-s muzee celebre, nu-s monumente remarcabile, nu-s colectii impresionante, doar un oras medieval frumos si bine vandut. Un soi de Brasov net mai rasarit si mai frumos ( ce-i drept ) care stie sa-si vanda foarte bine marfa milioanelor de turisti din intreaga lume. Marfa care se compune din cladiri si suveniruri: cristal de boemia, papusi, masinute de tabla, bere ceheasca si tampenii stralucitoare numai bune de satisfacut mentalitatea strutoida. Nu spun ca orasul e urat incerc doar sa spun ca cehii au stiu sa faca o treaba foarte buna din destul de putin.

Interior de tramvai Tatra similar cu cele care circula in Bucuresti pe linia lui 8 sau 47. Sesizati vreo diferenta?

Toate cladirile din centrul istoric sunt impecabil restaurate, cateva exemple va vor ajuta sa va faceti o idee:

... celebrul ceas sau poate ar trebui sa-i spun CEAS la cate sute de persoane casca gura in permanenta la el.

Masiniile interbelice, vehiculele istorice sunt integrate in industria turistica si asigura contra cost plimbarea turistilor in centrul istoric. Anul asta n-am vazut decat masini de fabricatie ceheasca ) ( Praga, Tatra ) desi in anii trecuti se puteau vedea si ceva Mercedes-uri si alte "droage" interbelice.

Un grup de muzicati ce-si meritau toti banii primiti de la turisti.

La frigul care era afara nici nu ma mir ca si bicicletele pusesera o haina mai groasa de lana pe ele ( foto cu dedicatie pt Vlad ;) ).

Schimbarea garzii la Palat de o banalitatea ingrozitoare ( ma rog poate ca dupa ce am vazut cum sta aceias treaba la Kremlin am tendinta de a privi mult prea critic astfel de evenimente ) privita si fotografiata de zeci de turisti.

Si catedrala gotica ce pare grandioasa pe langa ( sa zicem ) Biserica Neagra dar absolut banala si chiar mica in comparatie cu mai celebrele ei surate din Vest (catedrala din Koln sau frumusetile monumentale: Notre-Dame de Strasbourg sau Paris ).

Ce nu stiu poate multi din actualii vizitatori ai orasului este ca centrul istoric al Pragai a fost la sfarsitul razboiului ( Al Doilea Mondial ) scena unor intense confruntari.

Cam asa arata in 1945 piata centrala si turnul cu ceas:

Acelas loc in prezent, din cladirea aflata in dreapta turnului nu a mai ramas in picioare decat un rand de ferestre cu ancadramente gotice.

La una din aceste ferestre ( cea aflata la parter ) ramasa nereparata o placa comemorativa aminteste ceva. Neclar ce pentru ca=i scrisa in ceha si nu exista nici o traducere intr-o limba de circulatie mondiala ( engleza, franceza, chineza sau romana :)) ). De fapt asta-i singurul lucru ce as putea sa-l reprosez acestui oras: absenta unor panouri explicative si in alte limbi decat ceha.

Felicitari celor care au stiu sa restaureze si sa pastreze orasul lasand generatiilor viitoare o capitala superba si o industrie de facut bani!

P.S.

Nu am insistat cu pozele tocmai pentru a descoperii singuri orasul. Merita!

Urmeaza cateva episoade din Berlin...

Wolfsburg 2011, M-am intors ...

2011-07-04T23:48:00.000-07:00

Gata, m-am intors. A fost ... eheee. O sa vedeti in cateva episoade de maine incepand ( sper ) calatoria de anul acesta pe ruta Bucuresti-Praga-Berlin-Wolfsburg-Koln-Baden_Baden-Viena si retur. "Cainele" ( typ3-ul meu )ce pentru doua saptamani ne-a fost si casa si magar a fost din nou la inaltime ( atat la propiu cat si la figurat ), a facut probleme cat sa aiba si calatoria un strop de adrenalina, a primit ceva lampi de semnalizare, mochete si alte trasnai originale si intr-o stare buna ( o sa le vedeti si pe acestea), a participat la doua intruniri/evenimente Volkswagen ( din care unul ultra exclusivist: o intrunire VW strict romaneasca in Germania ) si mai ales a castigat un trofeu, o cupa, ce ne-a umplut pe toti de bucurie si ne-a crescut stima si mandria fata de "caine" si de vw typ 3 in general .

In Bucuresti acum 70 de ani

2011-06-02T23:18:00.000-07:00

Continuare..

Prin generozitatea unor prieteni si cititori am intrat in posesia unor date suplimentare in legatura cu materialul precedent ( Multumesc TZepeSH si Jan!). Link-urile catre sursele informatiilor ce vor intregi povestea Volkswagen-elor din Bucuresti de acum 70 de ani se gasesc aici si aici .

Oficiul pentru Politici Coloniale din cadrul Ministerului de Externe al celui de al treilea Reich trimite in 1941 in Afganistan un convoi de masini ce urmau sa echipeze administratia civila din aceasta tara. Cele 4 autovehicule ce compuneau acest convoi au fost: un Kubelwagen, doua VW Typ 82 E ( caroserie de vw kaffer pe sasiu de kubelwagen - din acest tip s-au fabricat 688 masini ) si un Hanomag ( posibil camioneta ). Cele doua VW Typ 82 E erau special dotate pentru aceasta calatorie: guri de aerisire in fata parbrizului pentru ventilatie, in partea din spate a caroseriei gauri suplimentare pentru racirea motorului, filtre de aer speciale, anvelope pt off-road, jaluzele pt dormit. Masinile erau vopsite cu vopsea lucioasa si aveau manerele usilor si barile cromate. La toate astea se adaugau portbagaje pentru acoperis care au fost incarcate cu instrumente ( scule ), piese de schimb, materiale de camping si un radio pe unde scurte.

La data de 27 Mai 1941 convoiul pleca din Berlin prin Dresda, Praga, Viena, Budapeste, Bucuresti, Constanta de unde masinile au fost incarcate pe un cargobot romanesc si au fost transportate pe mare pana la Trabzon in Turcia. Aici au fost debarcate si si-au continuat periplu pana la Teheran si apoi spre frontiera cu Afganistanul.

Calatoria convoiului cu cele 4 masini facea parte din planul ministrului de externe german von Ribbentrop ca guvernul afgan sa colaboreze cu Germania in lupta contra britanicilor din Mediterana de Est si India. Ele au ajuns la destinatie in Kabul pe 26 Iunie 1941.

Atunci cand Iranul a fost ocupat de britanici si rusi ordinul a fost ca masinile din acel convoi sa fie distruse pentru a nu cadea in mainile aliatilor, astfel cele trei masini Volkswagen ce in 1941 erau la Bucuresti nu s-au mai intors niciodata in Germania.

In Bucuresti acum 70 de ani

2011-05-26T22:03:00.000-07:00

De curand am intrat in posesia variantei digitale a cartii "Volkswagen Militärfahrzeuge 1938-1948" scrisa de Dr. Hans-George Mayer-Stein. Cartea integrala poate fi descarcata de aici .

La pagina 82 a amintitei lucrari atentia mi-a fost atrasa de fotografia de mai jos:

In prim plan se afla doua VW Käffer si un kubelwagen in fata Hotelului Athenee Palace din Bucuresti. Cu ajutorul lui "google translate" am ticluit explicatia gasita in carte pentru aceasta fotografie: in 1941 Ministerul Afacerilor Externe al Reich-ului a trimis in Afganistan un convoi din care fac parte si cele 3 masini. Convoiul a plecat din Berlin si s-a oprit intr-un oras din Balcani unde a fost facuta aceasta fotografie ( orasul neprecizat in carte este evident Bucurestiul ). Se ofera si cateva informatii legate de aceste masini: vopsea lucioasa, bari cromate, claxoane. In fotografie identificam si alte "accesorii" ale masinilor trimise in Afganistan: portbagaje in partea superioara a celor doua vw kaffer ( interesant este ca acestea sunt diferite constructiv ) si lampi "notek" pentru toate cele 4 masini ce pot fi identificate ca facand parte din amintitul convoi. Prima masina din dreapta imaginii, care judecand dupa lampa "notek" facea si ea parte din convoi, pare a fi un Hanomag.

Este o fotografie foarte frumoasa si cea mai veche fotografie in care apar masini Volkswagen facuta in Bucuresti. Ca o coincidenta anul acesta se implinesc si 70 de ani de la acel moment inregistrat de pelicula aparatului de fotografiat in centrul capitalei.