www.youtube.com/watch?v=dXQoUTOJeGc

Versuri:

Doar două minute-au trecut
De când nu eşti aici, de când nu mă atingi
Parcă sunt ore sau mai mult
Te sun să îţi spun c-ai uitat parfumul tău in pat
Şi-ncerc să îl îmbrac să-i ţină sufletului de cald

Regrete, eu nu am regrete
Dar tot ce urăsc cel mai mult la tine,
E faptul că te iubesc

Eu nu am regrete,
Iar dac-ai să-ntrebi ce-a rămas la mine,
În inimă am urme de tine

Regrete, eu nu am regrete …

Doar două minute-au trecut
De când nu eşti aici, de când nu mă atingi
Parcă sunt ore sau mai mult
Te sun să îţi spun c-ai uitat parfumul tău in pat
Şi-ncerc să îl îmbrac să-i ţină sufletului de cald

Regrete, eu nu am regrete
Dar tot ce urăsc cel mai mult la tine
E faptul că te iubesc

Eu nu am regrete,
Iar dac-ai să-ntrebi ce-a rămas la mine,
Eu încă te mai ïubesc

S-ar putea să-ți placă:

1. DJ Project – Hotel
2. DJ Project – Mii de cuvinte
3. DJ Project & Giulia
4. DJ Project – Hotel
5. DJ Project – Departe de noi (Tineretului)

S-ar putea să-ți placă:

1. Cine e de vina pentru gripa porcina

www.youtube.com/watch?v=pJYoj3HVTd4

S-ar putea să-ți placă:

1. iPhone – o jucărie de milioane
2. iPhone … rocks
3. Orange vinde iPhone peste 4 zile
4. Nokia ataca Apple iPhone
5. iPhone in Romania prin Orange

Ce sunt IP-urile?

IP este acronimul pentru Internet Protocol. El definește un număr scris pe 32 de biți, care identifică un calculator într-o rețea. Deși mulți dintre noi știm că forma IP-ului este ceva de genul 192.168.0.1, forma cu care calculatorul, switchurile și routerele lucrează este 11000000101010000000000000000001 (același lucru ca IP-ul de mai sus). Oamenii folosesc totuși prima formă – zecimală – în defavoarea celei de-a doua – binară – pentru că este mult mai ușor de reținut.

Cum se calculează IP-ul?

Algoritmul este destul de simplu. Primul pas este împărțirea IP-ului în formă binară în 4 bucăți de câte 8 biți fiecare. Apoi fiecare bit al octetului indica coeficientul lui 2 la puterea x, unde x este prioritatea bitului. x=7 daca vorbim de primul bit din octet, x=6 pentru al doilea bit … x=0 pentru ultimul bit.

Bineînțeles în aceeași manieră se trec în zecimal și ceilalți octeți. Pentru a obține codul binar al unui număr scris pe 8 biți (numărul maxim fiind 255), trebuie să gândim ca un bancomat. Îi dai clientului banii ceruți în cât mai puține bancnote cerute. Spre exemplu dacă cineva îmi cere 168 și am la dispoziție bancnote de 128, 64, 32, 16, 8, 4, 2 și 1, cel mai ușor, îmi va fi să-i dau o banconotă de 128, una de 32 și încă una de 8.

Dacă vă întrebați la ce sunt bune operațiile astea, răspunsul este următorul. Înțelegerea IP-ului este bază pentru identificarea lui la o clasă, în subnetizări și în verificarea dacă două sau mai multe hosturi/interfețe fac parte din aceeași subrețea.

Clase de IP-uri

Clasa A – IP-urile din clasa A, au forma primului octet 0xxxxxxx. Asta înseamnă că bitul cu cea mai mare prioritate este fixat la 0, iar celelate pot varia între 0 și 1. Primul IP din clasa A este 0.0.0.0 iar ultimul este 0111 1111.1111 1111.1111 1111.1111 1111 adică 127.255.255.255. Clasa A concentrază 50% din spațiul de adresare IPv4.

Clasa B – Forma primului octet este 10xxxxxx. Primul IP din clasa B este 128.0.0.0 iar ultimul este 191.255.255.255. Acesta deține 50% din ceea ce a rămas după ce am extras clasa A, adica 25% din totalul IPv4.

Clasa C – Primul octet este 110xxxxx. Primul IP este 192.0.0.0 iar ultimul este 223.255.255.255 și încadrează 17.5% din totalul de adresa IPv4

Clasa D – IP-urile din această clasă nu vor aparea pe hosturi întrucât sunt adrese de multicast. Nu am să intru acum în detalii, important este că această clasă este un mai specială și nu se vor aloca IP-uri din aceasta. Primul octet este 1110 xxxx, primul IP este 224.0.0.0 iar ultimul este 239.255.255.255. Aici se încadreaza 8,75% din IP-uri.

Clasa E – IP-urile din clasa E, sunt experimentale. Ca și în cazul celor de clasa D, nu se vor aloca pe hosturi. Primul octet este 1111 xxxx, adică cu primul IP 240.0.0.0 pănă la finalul spațiului de adresare 255.255.255.255. Aici sunt tot 8.75% adrese.

Masca de rețea

Pentru a înțelege mai departe, este nevoie să lămurim ce este mască (subnet mask). Masca de rețea definește câți biți fac parte din ID-ul de rețea și câți biți sunt de biți de host.

Spre exemplu, IP-ul de mai devreme 192.168.0.1 are în mod normal masca 255.255.255.0 pentru că este un IP de clasa C. Clasa A are mască 255.0.0.0 și clasa B 255.255.0.0, iar clasele D și E nu au măști. În formă scurtă 255.255.255.0 se poate scrie și ca /24 pentru că sunt 24 de biți de rețea iar restul de 8 biți (până la 32) vor fi biți de host.

Regula de bază măștii de rețea este că nu poate exista un bit prioritar de 0. Este una dintre cele mai frecvente greșeli și în subrețele complexe utilizând VLSM poate fi ceva mai greu de indentificat. Ce înseamnă asta? Scris în formă binară masca /24 este de forma 1111 1111.1111 1111.1111 1111.0000 0000 adică 24 de biți de 1. Desigur pot avea mască /2 adica doi 1, urmați de 30 de biți de 0, adică 192.0.0.0 sau mască /10, care are primul octet 255 și din al doilea primii doi biți 1, adică 255.192.0.0

O mască greșită, este una în care apare un 0, în fața unui 1.

Exemple greșite:

- 255.1101 1111.0.0,

- 255.255.0000 0001.0

Adresa unei rețele nu are sens fără mască de rețea. Asta însemnă că fără mască nu se poate identifica rețeaua din care face parte un IP. O condiție esențială a unui IP de rețea, este să aibă toți biții de host egali cu 0. Dacă doar unul diferă, acela nu este un IP de rețea.

Figura de mai sus, mă ajută să înțeleg datorită măștii, care sunt biții care îmi denumesc rețeaua și care sunt cei de host. Operația se numește ANDing, pentru are loc operația AND între biții cu aceeași poziție ai IP-ului și ai măștii. Primii 24 de biți din IP sunt biții de rețea, următorii, vor fi FORȚAȚI 0, datorită regulii de mai sus. Deci, în final, adresa de rețea din care face parte 192.168.0.1 este 192.168.0.0/24. Care este ultimul IP din această plajă. Păi conform teoriei, eu nu am voie să mai umblu la biții de rețea, doar la cei de host, care sunt în număr de 8. Numărul maxim se atinge atunci când toți dintre ei, iau valoarea 1, ceea ce face ca în ultimul octet să se obțină valoarea 255. Asta înseamnă că ultimul IP este 192.168.0.255.

Să încercăm un exemplu puțin mai greu.

Se dă IP-ul 172.16.96.25 /19.

1) Care este IP-ul dat, în formă binară?
2) Care este este masca în format binar?
3) Care este IP-ul de rețea?
4) Care este ultimul IP din această plajă?
5) Care primul și ultimul IP valid din această rețea?

Rezolvare:
1) Aplicând regulile de mai sus, IP-ul se va scrie în format binar 1010 1100.0001 0000. 0110 0000.0001 1001
2) 1111 1111.1111 1111.1110 0000.0000 0000
3), 4)

5) Într-o rețea primul și ultimul IP fizic nu sunt considerate IP-uri valide pentru că: primul IP, în care toți biții de host sunt 0, este un IP de rețea, și nu se poate aloca niciunui host, iar ultimul IP în care toți biții sunt 1, este un IP de broadcast. Pe scurt un IP de broadcast este un IP care cuprinde ca și destinație toate calculatoarele din rețea. Este mai convenabil să trimiți un singur pachet la broadcast într-o rețea cu 1000 de calculatoare, decât să trimiți 1000 de pachete cu destinatar specific. Cu alte cuvinte, primul și ultimul IP-uri valide sunt de fapt al doilea și penultimul IP din rețea. 172.16.96.1 și 172.16.127.254

Număr de rețele/număr de hosturi.

Presupunând că am la dispoziție IP-ul 172.16.0.0 /16 și am nevoie de 10 rețele a câte 60 de calculatoare fiecare, voi aplica următoarele reguli.

2 la ce putere va fi cel mai mic număr, mai mare decât 10? Răspunsul este 4. 2^4 = 16. Înseamnă că voi împrumuta din biții de host, 4 biți pe care îi voi transforma în biți de rețea. Efectul acestei operații este mărirea numărului de adrese de rețea și micșorarea numărului de IP-uri de host. Mă voi folosi de 10 adrese cu mască 16+4 = 20.

Câte adrese IP valide și alocabile am? Simplu: 2^(numărul de biți de host rămași) – 2. Scad 2 adrese pentru că, așa cum spuneam mai sus, primul și ultimul IP nu sunt IP-uri valide. Cu alte cuvinte, am 20 biți de rețea, adică 12 biți de host. 2^12 – 2 = 4094 de adrese IP valide în fiecare din cele 16 rețele obținute, ceea ce îmi este evident suficient necesităților inițiale. Acest proces se numeste subnetizare sau subnetting fiind de tip SLSM (single length subnet masking).

Sper să abordez și subnetizarea VLSM (variable length subnet masking) într-un post viitor. Până una alta, sper ca ceea ați găsit aici, a fost de folos, iar dacă aveți întrebări, nu ezitați să mi le adresați.

]]> http://www.vladvlaicu.com/2010/06/ip-uri-clase-re%c8%9bele-subnetizare/feed/ 0 http://www.vladvlaicu.com/2010/06/ip-uri-clase-re%c8%9bele-subnetizare/ http://feedproxy.google.com/~r/VladVlaicu/~3/807I8xcvK6E/ http://www.vladvlaicu.com/2010/06/trafic-ro-si-matematica/#comments Fri, 11 Jun 2010 21:25:52 +0000 Vlad http://www.vladvlaicu.com/?p=967 Mda, știu că traficul pe blog a scăzut în ultima vreme. Ce-i drept nici nu m-am stresat prea mult să-l ridic. Cu alte cuvinte, făcând abstracție de mândra mea poziție, iată cam cum face trafic.ro calculele.

Carevasăzică, în ultima săptămână am coborat 220 de locuri până pe poziția 12069 și totuși cea mai bună poziție a mea este tot 12069.

Bravo trafic.ro! Aveam pretenții de la voi…

1994 - Pe la 6 ani văd primul calculator la maica-mea la serviciu. Nu are nimic de-a face cu ceea ce avem azi. Avea o tastatură ciudată și nu avea hard-disk. Folosea cartele capsate.

1995 – 1998 – Adevăratul contact cu calculatorul și perioada care mi-a marcat viața. Tot la maică-mea la serviciu apare primul calculator mai “serios” – Un Intel 286: ecran monocrom dar parcă văd culorile prin el față de monitoarele predecesoare. Îmi amintesc de PARADOX, Norton Commander, comenzi de md, rd, cd.., C:, help, edit și altele, de imprimantele ultra-slow și ultra gălăgioase. Mai apoi de un alt calculator ceva mai performant, un 486 pursânge cu ecran color și jocurile extraordinare (Wolfeinstein 3D, Pac-man, Street Fighter) ce mă țineau cu orele în fața lui, până îmi lăcrimau ochii. Mă ofticam teribil că nu puteam să salvez jocul în Street Fighter. Ajunsesem după câteva ore la ultima “planșă” și am murit. Mi-amintesc de uriașele dischete de 8″ de răbdarea ce-ți trebuia să copieze un fișier de doar câțiva K și mai ales de țăcânitul unității.

1999 - În iarna lui ’99, la 11 ani, am primit de la ai mei, primul calculator personal. Mai degrabă l-am găsit cu 2 zile înainte de Crăciun după ce am văzut sus în debara o cutie pe care scria “Keyboard” iar grație englezei pe care o învățasem din desene și de la pregătire, mi s-a aprins un beculeț. Când au plecat ai mei de acasă, mi-am pus 2 scaune unul peste altul, m-am urcat cu chiu cu vai și am văzut minunăția acoperită de o pătură. Un Pentium 1, la 120 MHz, 16 MB RAM și un generos hard de 1GB. Ahh… și cu ecran color și CD-ROM !!!

2000 - Încep să învăț meserie și desigur pornesc cu jocurile că doar eram copil. Într-una din zile iau de la vecinul meu pe o discheta de 3.5″ un joc genial de 8MB. Doom 2. Pentru asta am avut nevoie de vreo 15 drumuri pentru că discheta avea erori.

2001 - Maica-mea își cumpără o revistă la care primește un CD cu albumul Andre. Sunt extrem de încântat de tehnica asta și de cât de bine se aude. Vechiul casetofon trebuie aruncat Tot atunci primesc în dar, tot de la ai mei, cărora le sunt veșnic recunoscător, primele enciclopedii pe CD, printre care: Encarta, Anatomy, Martial Arts. Cât de entuziasmat eram! Cu ce sete le răsfoiam! (funny story, un coleg de generală se chinuie să dea frunzele jos din fața organelor femeii și într-un final reușește.) Ajung să joc Jazz Jackrabbit, Claw, etc, jocuri mult mai complexe, dar foarte simpatice. Tot cam atunci iau contactul cu Internetul în Cafe-urile din Ploiești. Lumea e înnebunită cu mIRC, toată lumea chatuiește. Eu știu însă doar 2 siteuri: www.antena1.ro și www.protv.ro. Îmi fac primul email vlad_v_13@yahoo.com pe vremea când Yahoo! încă permitea parole din 4 caractere

2002 - Pe la 13 sau 14 ani fac rost de primul CD cu MP3-uri. 200 de melodii pe un singur CD. WOW!!! Maică-mea, disperată de cât timp petrec pe calculator, îmi ascunde mouse-ul cât timp e la serviciu ca să nu-l mai pot folosi. A doua zi, încep să folosesc doar tastatura și să deslușesc tainele hot-key-urilor. La un moment dat se prinde și îmi pune parolă. Chin și durere dar într-un final reușesc să trec și de asta. Nothing can stop me Tot cam pe atunci câștig la o emisiune de pe TVR un joc original Suzuki Alstare Extreme Racing, după ce răspund corect la întrebarea câți bytes are un 1 KB. Din păcate jocul era deja prea pretențios pentru calculatorul meu. La școală iau contact cu Windows 3.1, primele 10 linii de cod în Basic și cu nemuritorul joc BomberMan. Timpul petrecut în fața calculatorului începe să se merite. Repar un calculator, formatând hard-ul, instalând porcăria de Windows Millenium (așa a vrut clientul) + drivere și programe și iau fabuloasă sumă de 80 000 lei. Mândrețe mai mare pe capul meu nici că ai văzut… În anii următori am fost tot mai căutat pentru asta și mi-a crescut și tariful la 20, 50, 80 și chiar 120 lei. Într-una din zile dezasamblând un calculator, mă tai într-o placa video. Deh… accidente la locul de muncă.

2003 - Este anul în care am intrat la liceu și drept cadou primesc de la ai mei al doilea calculator: Un AMD Athlon XP 2000+, 256 MB RAM, 80 GB și placă video de 32MB, cu CD-RW și modem. Asta înseamnă că acum am Internet acasă. Sunetul modemului când se conectează îl aud parcă și acum și pe mama cum se ruga de mine să ma deconectez ca să poată vorbi la telefon.

2004 - Fac rost de un cont de MyX de la o fostă colegă din generală și spun adio cartelelor cu Internet preplatit de la PCNET. Prețurile sunt de 7-8000 de lei/oră seară și vreo 56 000/oră ziua. O căruță de bani! Connex stabilește limită la 10 ore/lună și e gata distracția și cu MyX.

2005 - Stăteam  câte o oră să descarc o melodie de pe emp3s.com și flor.cc la o viteză uimitoare de maxim 3 KB/s și mă ofticam teribil când îmi pica legătură sau nu mă mai puteam conecta. Începeam să leg relații tot mai bune cu noi colegi de liceu și ne întâlneam seara, în special vinerea și sâmbăta pe mIRC pe canalul #CuzaB și aveam fel de fel de discuții. Am o tentativă să aduc X-ul pe canal, însă eșuează. Rox îmi face legătura cu un tip care vindea BNC-uri. connect 2peu.ro, asl pls, slap x, kick y. Descopăr și KaZaa. Sunt tot mai pasionat de programare și învăț lucruri noi și interesante, ocazie cu care scriu primul și ultimul virus care distrugea dischete scriind fișiere cu caractere nerecunoscute de <Windows XP.

2006 - Încep să trec la lucruri mai serioase. Îmi ajunge pe mâini o dischetă de la un domn ce lucra la Securitate la uzina de armament. Fără să știu ce aș putea să găsesc, toc discheta aia pe toate părțile pentru a recupera în final 2 documente strict secrete În 2006 am o idee destul de îndrăzneață, să-mi fac propria rețea de cartier. Cu un abonament la Clicknet de 1,5 Mbps și 4 abonați în primă fază dau de ceea ce înseamna cu adevărat Internet: viteză, frate. Nu 56k! Tot atunci învăț cum se sparg CD-uri în mașină (mișto vremuri)

2007 - După ce primesc o groază de cereri de prietenie pe hi5, decid să-mi fac cont. Am reușit să mă abțin câțiva ani, e ceva. Sunt admis la Poli la telecom în engleză, deci teoretic sunt cu un pas mai aproape de ceea ce-mi place. Internetul de acasă are acum 4Mbps. Primesc drept de moderare pe aria de Terminale fixe și Mobile de pe Softpedia. Pe 17 iunie lansez blogul, mai întâi pe vladv.haipa.ro, ulterior pe ceea ce astăzi este www.vladvlaicu.com

2008 - Am uitat să spun că aveam o pasiune și pentru webdesign, așa că în 2008 mă apuc să fac site-uri pe bani. E muncă multă și e nevoie de creativitate dar câștig niște bani frumoși pentru ceea ce am eu nevoie. Deși a rămas o pasiune, am ieșit repede de la “profesioniști” tocmai din cauza timpului. Pornesc www.dolcehost.com și mă înființez ca PFA. Banda la net de acasă ajunge la 6Mbps și mi se spune că s-a ajuns la nivelul maxim al tehnologiei pe acest tip de linie.

2009 - Apar primii bănuți din webhosting. Nu e cine știe ce, dar am avut ocazia să învăț o mulțime de lucruri noi. Împreună cu kNox, lansez www.softsquare.net. Primim o mulțime de bețe în roate de la providerul de hosting și prin iarnă abandonăm. Mă apuc de învățat Cisco și încep cu CCNA 1 cu un instructor de nota 20 care mi-a schimbat modul de a gândi și mi-ai deschis noi orizonturi.

2010 - Criza loveste și în DolceHost și mă văd nevoit să închid serviciile. Astăzi mai există doar ca și concept a ceea ce a fost o dată. Îmi fac cont de Twitter, Facebook și LinkedIn. Banda de acasă a ajuns la 12Mbps contrar a ceea ce credeau cei de la Romtelecom, asta înseamnă că viteza download-ului trece de pragul psihologic de 1MB/s. Ei și uite așa, am ajuns la ziua de azi.

Toți anii ăștia mi-au adus multe bucurii și m-au format. Poate peste 5 ani voi avea să scriu de 5 ori mai mult. Sunt tare curios ce va mai urma dar un lucru e clar: odată cu tehnologia ne-am dezvoltat și noi. Cred pe de o parte, că este păcat că cei mici de azi le au pe toate pe tavă pentru că nu mai există acea curiozitate despre cum funcționează un lucru sau care a fost evoluția Internetului, de exemplu. Puștii de azi știu doar de Facebook, Hi5, manele și fake-uri D&G. Dacă pică netul sau merge mai greu, urlă, înjură și fac ca toate cele uitând sau poate neștiind de vremurile când alții stăteau cu orele să se conecteze prin Dial-Up și dacă reușeau, erau cu ochii pe ceas ca nu cumva să plătească prea mult sau să depășească orele. Recunosc că și eu mai mă crizez când pică netul. Mi s-a întamplat chiar în timp ce dadeam exemen online, dar într-un final s-a rezolvat. Trebuie să fim mai toleranți și cred că nu e o idee rea să nu uităm de unde am pornit și să fim mulțumiți de ceea ce avem azi.

[View with PicLens]

Arrrrrgggghhh… cum să termini un astfel de serial? Cum să-l termini atât de intrigant și cu atât de multe întrebări. A fost genul de film care m-a lăsat cu gura căscată și m-a făcut să reflectez un timp după finalul său, spre deosebire de Lost, care a avut un final OK, dar deloc extraordinar. M-așteptam ca Lost să mă șocheze, dar n-a fost deloc așa. Au rămas o mulțime de întrebări fără răspuns.

Așadar, ABC râmăne fără doua seriale de marcă, iar Flashforward despre care se credea ca va fi următorul Lost, n-a fost decât o scânteie luminoasă. Păcat!

1) Nu încuiem uşile maşinii sub nici o formă. Nici geamul nu-l închidem nici măcar atunci când mergem în ghetouri. Totuşi dacă cineva vrea să fure din maşină, va trebui să spargă geamul.

2) Atunci când eşti la baie, e musai să ai deasupra chiuvetei un dulap cu oglindă. Şi de fiecare dată, când îl vei închide, în spatele tău va apărea ucigaşul.

3) Singură metodă de a opri un fugar într-o maşină, este să tragi de 3 ori în rezervor. Că prin minune, maşină va exploda.

4) SUA nu negociază cu teroriştii. Ştiu că mereu au la dispoziţie un super erou care va salva situaţia în ultimul moment.

5) Dacă nu-ţi faci apariţia ieşind la lumina din întuneric, ieşind din flăcări, sau sărind printr-un geam înseamnă ori că eşti degeaba, ori că nu eşti personajul principal.

6) Agenţii FBI opresc oricâte maşini vor pentru a-i urmări pe răufăcători, provoacă câte accidente vor ei, nimeni nu-i întreabă de sănătate.

7) Cel mai tocilar şi ciudat elev din liceu, va pleca de la bal cu cea mai bună tipă, după ce ea îşi va da seamă că el este iubirea vieţii ei.

8) Dacă un răufăcător ţine pistolul la tâmplă celui de care este urmărit, nu-l va omori. Îi va ţine întâi un discurs despre cât de mult a aşteptat asta, până când, într-un final, hotărându-se să tragă, e împuşcat de iubită victimei.

9) În filmele cu bătaie, îşi rup mâinile, îşi sparg sticle în cap dar fără să sufere. Dacă o femeie le aplică dezinfectant pe o julitură, mor de durere.

10) Există doar un sigur om care îl poate salva pe Preşedinte. Dacă trag mai mulţi cu mitraliere în el, nimeni nu-l nimereşte. El îi omoară pe toţi cu un mâinile goale.

Dacă ați observat și altele, nu le țineți pentru voi!

S-ar putea să-ți placă:

1. Man & Woman
2. DJ Project – Doua anotimpuri

Avem nevoie de un hard disk încăpător având în vedere că cei 120GB de pe laptop nu mai erau suficienți având în vedere câte seriale urmăresc, imaginile de la câteva programe mari, plus software-ul deja instalat care mi-au redus semnificativ spațiul liber.

Este micuț, mai mic decât un portofel, deci portabil. Este rezistent la șocuri. Deja i-am făcut prima probă! În momentul în care l-am scos din cutie, mi-a alunecat din mână și s-a oprit fix pe podea Cablul USB are o lungime de 30cm, suficient dacă îl folosești cu un laptop.

Din punct de vedere al vitezelor, am copiat de pe hard diskul intern pe cel extern în medie cu 21MB/s. Desigur viteza scade semnificativ pentru multe fișiere mici, dar nu pentru asta l-am luat, deci nu consider asta a fi un impediment. Dimensiunea reală a hardului este de 596 GB, restul de 44 pierzându-se în conversia 1 MB = 1000 KB și pe fișierele proprii de sistem.

Ar mai trebui să spun că am primit de la eMag o husă Belkin bonus, în valoare de 90 lei, which is not bad.

După 40GB de scriere, s-a încălzit foarte puțin, deci nici vorbă să fie vreo problemă din punctul ăsta de vedere.

Hard diskul vine cu 2 kituri ale unor programe de backup și securizare, ambele făcute de Samsung. Programul de Backup funcționează, dar nu l-am găsit extrem de util. Asta nu înseamnă că nu poate fi, pentru alții. Programul de securizare/cripatare a anumitor fișiere a dat chix. După instalare, dă o eroare la lansare. Am scris despre asta la Samsung și bineînțeles că m-au trimis la plimbare la reprezentanța locală. Am o bănuială că ar fi o incompatibilitate cu Windows 7 Ultimate x64. Am găsit o alternativă bună în TrueCrypt. Poți crea un volum virtual de ce dimensiune vrei care se poate “monta” ca și cum ar fi o imagine. Desigur, înainte de montare, trebuie introdusă parola aleasă.

În altă ordine de idei, o soluție practică, portabilă, cu design atragător și cu un preț semnificativ mai mic decât al concurenților din aceeași categorie.

S-ar putea să-ți placă:

1. iPhone – o jucărie de milioane

www.youtube.com/watch?v=h-8PBx7isoM

S-ar putea să-ți placă:

1. Job pe timp de criză
2. Ahmed – the dead terrorist Jigle Bombs
3. De un an impreuna
4. Opriti incalzirea globala!
5. Go Planet!