Thornofrose

Cu iz de toamnă

Thornofrose — Mon, 06 Sep 2010 07:56:05 +0000

Că tot întrebă Lazy Escu cum e vremea .Amu’ nush cum o fi vremea la el, dar eu, cand m-am trezit de dimineață și am privit pe fereastră, am vazut..miros de toamnă. Însă dacă ar fi să judec după temperetura ridicată, soare, nici pic de rouă, ca să nu mai vorbesc de brumă, e orice numai toamnă nu.
Totuși, am vazut acel ceva pe care îl vedeam în casa bunicii cu puțin înaintea începerii anului școlar. E mai mult o senzație decât ceva palpabil; dar e acolo.
Soarele care e la fel de leneș în a răsări.
Cântecul anumitor păsări, specific unui început de toamnă.
Aerul dimineții cu iz reavan…
Cateva minute doar… Apoi soarele a răsărit vioi, razele-i răspândind încă din caldura verii care e pe sfârșite.
Câteva minute doar, am retrăit momente dintr-o copilărie acum apusă..
Și mi-e dor..

Votați-mă, că vă dau….

Thornofrose — Fri, 03 Sep 2010 08:55:07 +0000

A fost odată ca niciodată un trib. Unu’ de oameni. Vorba unei reclame, d’ăia cu costum, cravata..oameni normali, ca mine și ca tine. Trăiau zică-se, într-o relativă pace și unitate. Nici mai rău nici mai bine ca în oricare alt trib. Numa’ că vreo cățiva s-au dat păcatului, au mâncat mărul cunoștinței binelui și răului, (l-au mâncat pe tot) – și li-i s-a parut cum că tribul era prea dezorganizat si că ar avea nevoie de o mână de fier care să-i aducă pe drumul cel bun.

S-o strâns ad-hoc.. mușcătorii mărului, care acum vedeau binele și adevărul, și au redactat o serie de promisiuni care de care mai apetisante și mai frumoase, pe care să le prezinte tribului. Utopice dealtfel, având în vedere dezvoltarea economico-culturală a tribului. Dar nah, ce nu face omu’ ca să-i fie mai bine? Și așa, pișcătorii mărului, au ajuns conducatorii tribului.

”Să se facă (dez)ordine!” – au hotărât ei. Și așa a fost.. Tribul s-a transformat în etalonul ordinii, unde fiecare muncea, mânca, îmbraca, purta- cum, când și ceea ce decidea shefu. Bineînțes că asta a fost numai începutul. Că deh, șefu’ trebuia și el să mănânce și să se îmbrace, dar nu mai avea timp să muncească fiind foarte ocupat să gândească. Daa, ați ghicit: să se gândească la noi idei pentru (dez)ordonarea și înflorirea tribului. Așa că, locuitorii tribului, ca niște buni cetățeni ce se gaseau ei, trebuiau să producă cele trebuincioase și pentru Marele Conducător Atotștiutor. Cu orice preț!

Mno…zic io că acestă istorisire ar putea dura la nesfârșit, povestind ”avântul” pe care tribul îl lua zi de zi. Da’ mă gândesc că e mai bine să intru în tema principală si să întreb. Ce, pe cine, cum și de ce? Ei bine, eu întreb DIASPORA: ce parere aveți voi dacă ați fi strânși cu toții într-un trib, (majoritatea nici un sunteți departe de a fi, dupa modul de gandire și de acțiune)- și ați fi nevoiți să trăiți (din nou) sub ordinele Marelui Conducator?

Ați uitat de unde ați plecat? Sau mai bine zis..de ce ati plecat din Românica? Hum, tot un m-am facut înțeleasă, nu-i așa? Ok. Întrebare directă: ce mama naibii ați căutat să votați pentru președenția României, voi, care sunteți plecați de acolo, unii de prea mult timp ca să știți cu adevărat ce se petrece? V-ați gândit că dacă familiile voastre trăiesc bine, e numai pentru că voi ați plecat de acolo ca să munciți pentru ei și nu datorită binefacerii ăluia de l-ați votat cu atâta patos, indiferent care ar fi fost cel pe care l-ați votat? Sau chiar credeați că va schimba cineva ceva?

Amu’..unii zic ca votul diasporei n-ar fi avut relevanță. Dar cei mai mulți spun că a avut. Și știți cum e: când mai mulți îți spun că ești beat..du-te și te culcă! Și mă gândesc eu că nu peste multă vreme, vor veni din nou alegeri. Și cine știe ce piticanie cu ochi inegali sau alte ”calități” psiho-fizice va veni din nou să vă umple capul cu promisiuni frumoase si (i)realizabile. Și zic eu că e cazul să un vă mai bagați unde nu vă fierbe oala. Și eu fac parte din Diasporă. Tocmai d-aia le dau dreptate celor din țară care v-au condamnat pentru voturile voastre. Oricât de…cu știrile la zi ați fi voi, în fond habar n-aveți ce se petrece acolo cu adevărat cu oamenii care muncesc zi de zi, mai mult pentru stat și Conducatori, decât pentru bunastarea lor și a familiilor lor.

Diaspora NU are dreptul să voteze! Vreți să fiți buni cetățeni ai României? Atunci mergeți și trăiți în România, cu ”bucuriile” și problemele românilor. Și atunci mai vorbim noi despre cât și pe cine votați. Până atunci însa: stay away!!!

Apusuri..

Thornofrose — Tue, 24 Aug 2010 08:03:47 +0000

Multe, mult prea multe persoane caută apusul..pe net.
Apusul îl găsim acolo, afară, în fața soarelui.
Apusul îl găsim în locul în care, privindu-l, simțim cum ne ridică ca într-un vis… real..
Și ne poartă plutind dincolo de munți..
Dincolo de mări..
Dincolo de realitate, de viața si de moarte.

Zâmbesc, zâmbești, zâmbește…

Thornofrose — Thu, 19 Aug 2010 12:48:46 +0000

…Zâmbim, zâmbiți, zâmbesc.

Dar oamenii nu mai zâmbesc cu..toată gura. Sunt mai multe feluri de zâmbete. Privesc în jur uneori și vad că predomină cele din complezență, cu tentă de ironie sau pur și simplu zâmbete false. Parcă am fi obligați să zâmbim. Zâmbetele de complezență îmi dau o stare de greață. Te uiți în ochii persoanei care îți zâmbește astfel și te întrebi: ce i-am facut să merit asta? De ce se simte obligat să zâmbească…fără să zămbească?

Cât de greu poate fi pentru un om să zâmbească și să o facă din suflet? Si mai ales de ce să alegi un zâmbet prefăcut ca să arăți că de fapt nu-ți face nicio plăcere discuția cu interlocutorul?

Nu cred că e atât de greu să găsim motive pentru a zâmbi. Numai că am ajuns să nu vrem să zâmbim. Ne place așa mult să ne văităm, să vedem grimase de suferință pe chipul nostru..victimizat de problemele zilnice. Ne obligam inconștient să nu mai zâmbim. Ne îndoctrinăm împotriva zâmbetului exagerând gravitatea si frecvența necazurilor.

Chiar e mai ușor să ne plângem de milă gândindu-ne la cât de grea e viața? Vă asigur că viața mereu va fi așa. Cine are, sau susține că are o viață ușoară, nu se poate numi că trăiește. Pentru că tocmai acesta e scopul: să devenim atât de puternici încât să găsim motive de a zâmbi printre necazuri; să făurim momente care să ne facă să zâmbim ca să învingem problemele.

Încercați să faceți o probă: atunci când vă găsiți mai necăjiți și debusolați, cautați motive să zâmbiți. În jurul vostru, în copiii voștri, doar..găsiți un motiv pentru care să zâmbiți din toata inima. Vă garantez că dupa aceea veți vedea necazul vostru cu totul altfel. În cele din urmă, totul are o soluție, trebuie doar să știm cum s-o găsim. Însă dacă ne lăsăm năpădiți de tristețe, și ne gândim numai la cât de major e necazul nostru, soluția va fi tot mai greu de văzut. Nu de găstit. Pentru că ea există, întotdeauna va fi acolo așteptându-ne. Zâmbetul, nu lacrima, ne va ajuta s-o vedem mai curând.

E atât de ușor să zâmbim.. Și atât de frumos. Ne luminează chipul și sufletul. Și, mai ales, e gratis.Abia azi am văzut asta . Respect și salut inițiativa acelui blog. Să zâmbim e gratis. Dar vrem ?

Găina bătrână, nu mai face ciorba bună?

Thornofrose — Sat, 14 Aug 2010 15:48:21 +0000

This is the question.
Mi s-a spus deunăzi, că fenomenul barbaților..mai în varstă care preferă femeile (fetele) tinere și foarte tinere, a luat amploare. Și ne întrebam: de ce? La prima vedere am putea spune că e un singur motiv, care s-ar putea traduce mai mult sau mai puțin ca.. excentricitate.
Personal însă, consider că motivele pot fi multe și variate. Am spus ”pot fi”; nu nseamnă că și sunt. Părea mea este că depinde în mare masură de persoanele care aleg o astfel de relație, dar și de diferența de vârstă între personajele unei astfel de relații. Știu, am putea foarte simplu spune că fetele care aleg o astfel de relație o fac pentru bani. Iar barbații pentru că se pot mândri lângă ei cu o femeie tânără și frumoasă, pot provoca invidie altor barbați iar egoul lui de mascul feroce iese în evidență. Așa că nu-i pasă de..gura lumii, și accede să țină-n puf pe femeia visurilor lui, cu condiția ca aceasta să fie disponibilă la cheremul și cheful lui. Și sincer, cred că asta se întâmplă in majoritatea cazurilor; în 80% din cazuri, din punctul meu de vedere, acest fel de relație e una de conveniență și compromis reciproc. Să fie sau să se ajungă la sentimente reale, într-o relație de conveniență… e aproape imposibil sau cel puțin improbabil.
Bun, să spunem că acesta ar fi motivul principal al acestor relații…in viziunea mea. Daaar, nu putem nega că există și excepții. Și sunt destule. Adică, sunt cazuri în care o astfel de relație între persoane cu o mai mare diferență de vârstă, se înfiripă din sentimente reale. Pur si simplu din iubire, respect și încredere. Motivele? Hum, aici e mai complicat. Poate că o femeie vede în barbatul matur un protector. Îi pare că îi oferă o anume siguranță ,nu neapărat materială ci mai degrabă sentimentală în raport cu ușuraticii casanova adolescentini. No offense.
Însă mie mi s-a propus să vorbesc din punctul de vedere al barbatului. Și nu e ușor. Pentru că aici deja nu mai vorbesc de barbatul excentric și ușor de înțeles despre care am vorbit mai sus. Aici e vorba despre barbatul care se îndragostește pur și simplu de o femeie mult mai tânără. Bine, așa cum am spus mai sus, depinde cât de mare e diferența de vârstă.O să ajung și acolo; mai întâi să încercăm să vedem motivele barbatului îndrăgostit.Depinzând de fiecare bărbat în parte, probabil că atunci când ajunge la concluzia că iubește o femeie mai tânără, realizează că a găsit combinația perfectă. Adică: tinerețea trupului,inteligență, maturitatea gândirii si înțelepciune.E cam singurul motiv care imi vine mie în minte. O femeie mult mai tânără care nu ar avea aceste calități, e greu de crezut că poate atrage…iubirea sinceră a unui barbat mult mai în vârstă. Pentru că vorbim de sentimente reale, nu de superficialitatea din primul caz.
Eu personal dau o șansă de reușită de maxim 50% a unei astfel de relații. De ce? Păi mă întorc la marimea diferenței de vârstă. Consider că relațiile cu o diferență de vârstă de maxim 10-12 ani ar putea avea șanse de reușită. Când diferența depășește 14-16 ani, deja cred că au mai puțin de 5%șanse. Deja se ajunge la diferența de vârstă de o generație. În ziua de azi, în felul în care progresează totul și la felul în care oamenii ”aleargă” spre viitor , e o diferență imensă chiar și între o generație și cealaltă. Dacă trăiam încă în secolul xix, astfel de relții ar fi fost întâlnite la tot pasul cu șanse maxime de reușită. Dar nu în prezent.
Oricât de multă iubire sau respect ar sta la bazele unei astfel de relații, în timp se va ajunge la momentul în care cele două generații descoperă cât de puține lucruri au în comun; cât de puține lucruri pot face împreună cu condiția ca ambilor să le fie pe plac. Vor ajunge probabil la un momentdat să renunțe să-și mai vorbească doar pentru că unul nu mai e interesat de ceea ce are de spus celălat. Poate că sunt prea drastică, dar eu chiar cred că se poate ajunge la astfel de situații și, după părerea mea e mai bine să se evite. Nu sunt prejudecăți. E adevărat că iubirea nu ține cont de sex, vârstă sau culoare… dar nu în toate situațiile. Asta e realitatea.
Concluzie: bărbații preferă femeile mult mai tinere ca să-și întărească poziția de macho man, unii și crezând că au găsit femeia perfectă, ceilalți. Atât de simplu. Părerea mea!

Mrs. Obama- Vacanță în Marbella

Thornofrose — Sun, 08 Aug 2010 09:48:19 +0000

Păi nah, ca orice om (femeie) care se respectă, si Mrs. Obama , a ales drept loc de vacanță, o insulă de fițe. Mno, io acum sincer nu prea știu de ce, pentru că umblă vorba pe aici, cum ca Marbella ar fi insula drogurilor și a sexului fara…frontiere; (adicătelea ăla, știți voi, la mare, la soare, in apă, pe plajă, fără restricții sau interdicții). Bine, acu’ cică ar fi number 2, după Ibizza.
Dar deh, având și reputația de insulă exotică, mrs. Obama ajunge în cele din urmă într-una bucată avion imens cu însemnele SUA. O fi vreun Airbus a380.. că prea era mare bre. Dar să vezi și să nu crezi: ziariștii și curioșii sunt ținuți la sute de metri departare. Apoi, io una, văzând toată oastea aia de agenți de securitate nu m-aș fi apropiat nici cu invitație. În sfârșit, personalitatea ajunge la hotel. Liberă la mare, la soare. Sau mă rog, atât cat de liber poți fi înconjurat de armată de agenți. Nu zic, or fi ei arătoși si musculoși, dar parcă prea mulți tuh. Însă, ”având în vedere și luând în considerare” faptul că e vorba despre Primadonna de America, nimic nu e prea mult, nu-i așa?
Normal, amu’ Mrs nu putea sta nonstop în hotel , că doar d-aia a venit la mare.Așa că o plecat să viziteze orășelul și la ceva shopping de suveniruri. Vai, și a cumpărat doamna noastră o fustiță, o rochiță la fetiță, și-un sirag de mărgele. Nu dragă, nu de perle. D-alea de sticlă și lemn făcute manual. Dar vai, nu-i așa că nu ghiciți ce gest de imensă amabilitate si generozitate a făcut? Las’ că vă spun io: a pupăcit vânzătoarea. Da! Aplauze, merită! Tulai Doamne ce vânzătoare fericită!! Cred că nu-și va spăla sărmana mult timp bucata de obraz pupăcit. Mai știi? Peste un timp aud că face minuni vindecătore sau aduce noroc de bani și petrol. Atât l-o pupincurit vânzătoarea pe Obama, ca nevastă-sa a considerat că fumeia merită un pupic…de amintire.
Acu’ vine timpul ca Mrs să facă și plajă, că nah, altfel, la ce te mai duci la mare. Și să vezi tu pregăteală exclusivistă ce au pregătit marbelliștii. Deh, ca pentru o vdt. Dar nu-nu, nu-i de ajuns. Primadonna a dat verdictul: vreau plaja asta toată pentru mine, și numai pentru mine; so help me God. Huh, a facut asta special ca să nu-i mai vad eu celulita. Ofofof ce amărâtă sunt. Dar’ las, că poate n-are, și-atunci înseamnă că n-am pierdut nimic. Fie-sa si-o udat oțâră și cu grijă piciorele, da’ cică e rece apa. Da da, e rece, dar mai ales udă dragă.
Io amu’ sper că Mrs. Obama și-a petrecut o vacanță foartesupermegaspecială și că i-a plăcut Marbella și fără sex inconvențional. Dar stii ce mă întreb io? De ce mama naibi atât pupincurism cu americanii ăștia bre? Ce supercalifragilisticexpialidocious fel de ființe sunt? Mama ei de treabă, când o veni vreama aia când vom înțelege că toți, absolut toți suntem egali în fața Domnului, iar în fața oamenilor ierarhia se formeaza pe baza bucăților alora spurcate de hârtii care cică se numesc bani. Mno, Mrs Obama, gândesc io așa cu mintea mea aia bleagă că, dat fiind că ai atâta putere, ar fi bine să introduci matăluță un nou concept de egalitate între oameni, și să dai de mâncare la bieți sărmani care au nevoie. Și crede-mă că-s mulți rau bre!

War on the beach

Thornofrose — Fri, 06 Aug 2010 08:31:18 +0000

Mda, începe un nou weekend azi.. Vacanță, mare, munte, etc. Adevărat, poate mai de austeritate așa, dar nah, tot vacanțe se cheamă că sunt. Deși prefer în mod special muntele, cum aici nu am parte de el, presupun că voi avea o nouă întâlnire…conflictivă cu soarele pe plajă. Soare care s-a razbunat pe mine anul ăsta. Crunt .
V-am mai spus ca soarele mă urăște. Iar sentimentul e reciproc atunci când se înfurie și-și trimite soldații de raze să se războiască cu mine în cele mai ascuțite sulițe solare. Mdeci, anul ăsta, am făcut pe viteaza și am plecat să-l infrunt pe terenul său: la plajă. Și atât de vitează m-am facut, încât am plecat la război fără armură. Doar în uniformă: tradiționalul costum de baie. Deh, io aia mare și tare și… albă ca brânza recent făcută, voiam să-i demonstrez dragonului de foc că nu mi-e frică de el. Și nu mi-a fost… timp de 4 ore cât m-am luptat cu el. Totul era în regulă; n-am simțit nicio sulița solară care să atingă pielea mea delicată, nici cea mai mică usturime… până am ajuns acasă.
Așa că, domnul soare s-a arătat a fi un parșiv care a acționat cu delicatețe în aparență, pentru a mă transforma pe mine, viteaza alba, într-un autentic rac fiert pentru urmatoarele două săptămâni după război. Dar gata! M-am călit și m-am pregătit. Sunt gata sa-l înfrunt în războaie săptămânale și să-l infrâng. Da da, să-l înfrâng. Acum eu râd de el, pentru că m-am îmbrăcat în armură cu o ușoară tentă de bronz natural…solar, iar soldații lui cu sulițe ascuțite sunt complet inofensivi.
So, have a nice weekend and… make love, not war

HUNGARORING 2010

Thornofrose — Mon, 02 Aug 2010 07:41:25 +0000

Impresionant și emoționant!!! Nu o spun ca să dea bine , ci pentru ca a fost o cursă emoționantă. E ceva vreme de cand nu am trăit atât de intens emoțiile unui circuit. Hum.. nu prea știu cu ce să încep. După cum știm majoritatea, Hungaroring este circuitul in care startul și primul tur de pistă sunt cei doi factori decisivi în rezultatul final al cursei. Probabil ar fi fost în totalitate la fel și de data asta, dacă un accident nu ar fi obligat Saftey Car să iasă pe pistă. Startul a fost bun. Foarte bun. Cum era de așteptat, Alonso, plecând de pe poziția a treia, dar dintr-o zona favorabilă, a trecut cu ușurință pe locul doi. Când Safey Car a încetinit ritmul, majoritatea piloților au profitat făcând unica oprire la standuri pentru schimabarea pneumaticelor. Doar majoritatea. Pentru că MarkWeber avea cu totul alte planuri… care i-au ieșit de minune.

Cred că de data asta s-a vazut foarte clar că Red Bull au o mașină excepțională. Nu-s mecanic și habar n-am de mașini. Dar oricât de ignorantă aș fi în acest domeniu , nu pot să nu mă intreb ce anume secret au inginerii de la Red Bull pentru a da un asemenea randament mașinii lor. Mă indoiesc că vom afla adevărul. Ei înșiși au recunoscut, mai în glumă mai în serios că e totuși un secret. Un mister care, sunt convinsă, scapă și celor care fac verificarile tuturor mașinilor inainte de o cursă. În fine..

Weber a câștigat cursa incontestabil și pe merit. Știm cu toții că în ultima vreme au fost destule tensiuni interne in Red Bull: Webber-Vettel. Și da! Eu consider că Mark a câștigat cursa mai mult decât merituos.

Vettel? Hum… Vettel, din punct de vedere strict personal, consider că este încă un puști răsfățat, un puști căruia câteva victorii i s-au urcat la cap și care nu are un profesionalism pe măsura rezultatelor. Cosider că mașina e cea care a arătat profesionalism în cazul lui. Asta s-a vazut foarte clar și pe circuitul de la Hungaroring, unde, deși mașina sa a fost net superioară a celei lui Alonso, Vettel nu a reușit să-l depășească , terminand în final pe poziția a treia. Cum a ajuns pe locul trei, deși era pe doi? Foarte simplu: Vettel încă nu înțelege ca F1, e un sport care aduce multe sadisfacții,dar, ca orice alt sport are reguli. El..”a uitat” să îndeplinească aceste reguli, așa că a fost penalizat.

Fernando, cu o mașină care de data asta nu l-a ajutat foarte mult, s-a menținut până la sfârșit pe poziția a doua, arătând din nou calitățile sale de foarte bun pilot. Cu acest loc doi, Fernando a scurtat diferența de puncte între el și primul clasat in Campionat, care acum este Weber, și sunt mulți cei care cred că Alonso are șanse reale de a-l câștiga. Și poate fi foarte adevărat. Eu prefer să-mi mențin scepticismul încă puțin și spun că are șanse reale să iasă în primii trei la sfârșitul Campionatului.

A venit însă vacanța si pentru F1. Următoarea cursă va avea loc abia peste vreo 3 săptămâni. 28-29 august în Belgia. Mai e drum lung până la sfârșitul sezonului și totodată mult spectacol emoționant de urmărit.

FERRARI – Resurrection

Thornofrose — Mon, 26 Jul 2010 13:00:02 +0000

Da! În marele premiu al Germaniei, FERRARI, a demonstrat din nou, daca mai era nevoie, ca va continua sa fie o echipa competitivă, că totul este posibil și că lucrul in și pentru echipa întotdeauna dă rezultate pozitive. După ce în circuitele de la Valencia și Silverstone- Marea Britanie, părea că un ghinion interminabil urmarește pe Fernando și echipa Ferrari, în GP din Germania lucrurile au luat o întorsătură favorabilă. Ferrari îmbunătățește bolidul după fiecare cursă. Și o face din ce în ce mai bine; iar Fernando își demonstrează calitățile de pilot cu tot profesionalismul.Aleargă, riscă frânând mai târziu în curbe, uneori e nevoit să se implice în situații periculoase.Și crede în el și în echipă. A câștigat Marele Premiu al Germaniei demonstrându-și superioritatea în fața unor piloți mai..”vechi”. Nu îl critic pe Massa. E un pilot excelent și sunt ambii în aceeași ”bandă”. Știu că dacă ar fi câștigat cursa ar fi fost un orgoliu personal. Dar să fin realiști: Fernando Alonso a fost mai rapid în majoritatea cursei și, chiar cred că are o șansă de a câștiga campionatul.Iar ferrari știe că e important să continue ca o echipă și că ”războaiele” interne nu aduc nimic bun.Cu acest Mare Premiu al Germaniei , Ferrari și-a demonstrat competitivitatea și sunt convinsă că va reuși să fie din nou ceea ce a fost cândva: cea mai buna echipa de Formula1.

Autostima

Thornofrose — Fri, 23 Jul 2010 15:00:54 +0000

Da, asta este unul din cuvintele cautate si pe care google le remite catre blogul meu. Nu am stat sa văd arhiva cand si ce anume am mai scris despre autostimă. Știu însă că e importantă. Oare situația actuală , mai ales economică, să fie numai o coincidență cu lipsa de autostimă? Și ce alți factori influențează diminuarea autostimei?

Indiferent care ar fi acei factori, consider că trebuie luptat cu multă voință împotriva lor, pentru ca autostima insași e un factor vital pentru menținerea calității în viața noastră.Părerea noastră despre noi înșine, este mult mai importantă decât părerea pe care ceilalți o poate avea despre noi. Iar, de cele mai multe ori, parerea celorlalți se formează în primul rând din atitudinea noastră față de noi inșine. Unii oameni însă, pun prea mult preț pe părerea altora. Și atunci, încearcă să fie ceea ce nu sunt, ci ceea ce ar mulțumi pe alți, nu și pe ei înșiși. Comportamentul ăsta poate ajunge până la ridicol, provocându-și diminuarea autostimei și lipsa de respect a celor din jur. Nu toate ne ies în viață după cum ne dorim. Fiecare are destinul său, fiecare trebuie să treacă prin problemele sale. Ceea ce NU TREBUIE, e să permitem problemelor să ne înfunde psihic. Știu, ușor de spus, greu de făcut. Dar dacă plecăm de la premisa că eșecurile ne fac mai puțin buni, sau mai puțin respectabili, nu ne ajutăm cu nimic. Fiecare persoană în parte trebuie să se respecte pe sine însăși ca să poată fi respectată de cei din jur. Trebuie să fii mulțumit de tine, iar dacă nu ești, trebuie să te întrebi de ce; și ce e de facut ca să-ți schimbi propria impresie. E destul de complicat de facut, sunt sigură; știu foarte bine că e nevoie de mult autocontrol la care nu e foarte ușor de ajuns. În plus, e destul de greu de explicat ce s-ar putea face în asemenea cazuri, fără un exemplu concret, fără o cauză clară care să explice lipsa autostimei. Mi-ar place să aflu câteva păreri despre ce factori credeți că influențează diminuarea autostimei, sau ce aunme cauze și întâmplări concrete pot fi ”învinuite” de lipsa respectului pentru sine.

Un lucru e clar însă, în general vorbind: autostima e vitală în viața fiecaruia. Indiferent cât de greu ar fi să ajungem la un grad relativ mulțumitor de autostimă, merită toată voința și strădania noastră. Gândiți-vă că sunt unii cu un nivel exagerat de narcisism. Nu merită să luptați, chiar și cu voi înșivă, ca să obțienți mâcar minimul de autostimă de care toată lumea are nevoie? Poate vă gândiți că exagerez cand spun luptă. Dar nu exagerez deloc. Pentru cei care au pierdut speranța și încrederea în ei inșiși, e o adevărată luptă ca să le regăsească…