Asa, filmul.

E vorba de un regizor italian de prin anii ‘60 – jucat de Daniel Day Lewis – care e intr-o criza de inspiratie, de relatii si pana la urma de identitate. Celebritatea si asteptarile celorlalti ii provoaca un dezechilibru, devine incapabil sa lege atat un film cat si viata personala in asa fel incat ele sa aiba un sens. Haituit, pleaca intr-o escapada la niste bai (serios, bai) unde isi cheama amanta; in scurt timp e gasit de toti si producatorul ii muta la hotel atelierul cu echipa cu tot.

Totul se desfasoara in Italia, prin Roma si imprejurimi, asa ca am avut parte de niste imagini superbe atat cu zona de coasta cat si cea urbana, stradute inguste, fantani, masinile perioadei respective. Superb, din punctul asta de vedere ireprosabil.

Filmul e format dintr-un colaj de secvente de muzica si dans imaginate intercalate cu intamplari reale, a la Chicago/Moulin Rouge insa cu mai putin sens decat ele. Imi aminteste mai degraba de “stream of consciousness” pentru ca personajul isi imagineaza numerele de dans interpretate de femeile importante din viata lui: sotia, amanta, tiganca – Fergie – care i-a dansat cand era copil, mama, creatoarea de costume pentru filmele lui, actrita-vedeta pe care el a creat-o, o jurnalista admiratoare.

Per ansamblu am avut senzatia ca totul e imprastiat, ca dialogul e slab si rolul lui Lewis prea slab conturat. DAR. Scenele de dans sunt superbe, mai ales a lui Marion Cotillard (a doua) si a lui Penelope Cruz de pe la inceput, unde tipa e extrem de sexy.

Pe parcursul intregului film asteptam sa imi transmita ceva. Nu s-a prea intamplat asta in afara celor doua momente, pe care le puteti vedea ceva mai jos. Drama regizorului in impas n-a fost credibila, parca personajul n-a avut deloc adancime. Ba mergea cu amanta, ba isi cerea scuze de la nevasta, ba iar la amanta :)) Piesele nu s-au legat intre ele.

Concluzia

Nu stiu ce face ca o creatie sa transmita emotii, poveste, profunzime a personajelor, ori sa transpuna spectatorul in lumea ei trup si suflet. Vad, in schimb, cand elementul respectiv lipseste… Asteptarile mele intrand la un film cu asa o distributie - Marion Cotillard, Penelope Cruz, Dame Judi Dench, Nicole Kidman, Kate Hudson, Sophia Loren si desigur Daniel Day Lewis pe care mi-l tot aminteam in excelentul rol din Gangs of NY - erau cu siguranta mai mari. Cu atat mai mult cu cat era vorba de regizorul lui Chicago, film tare fain (hmm, tangoul din inchisoare…genial!)

Cu ce am ramas? Cu imaginea Penelopei, so damn sexy.

Si a lui Marion, foarte Audrey Hepburn-like pe alocuri.

Cu imaginea Martinei Sablikova castigand aurul la patinaj viteza pe pista lunga, la 3000 si 5000 m. Tipa era oricum multipla campioana mondiala, dar victoriile de la JO au fost impresionante. A fost interesant de urmarit o tipa subtirica invingandu-le pe cele musculoase :)

Cu Johann Olsson, care a fost mereu la 15-20 de secunde inaintea tuturor in cursa de ski fond pursuit 30 km. Pe ultimele sute de metri a fost intrecut de alti 2 sportivi intr-o curba in care intrase prea tare, dar el a fost foarte fericit ca a luat bronzul. Cursa a castigat-o colegul lui de echipa mai tanar, Hellner.

Cu rezultatele romanilor la competitiile de bob pentru 2 persoane: baietii au terminat pe 11 iar fetele pe 15. Proba e formata din 4 coborari. E impresionant ca au terminat pe locurile astea fiindca pista aia i-a rasturnat pe multi, indiferent cat de campioni sau de nemti erau :) La asta se adauga faptul ca s-au aflat in compania unor natiuni care cheltuie multe milioane de euro anual in cercetarea aerodinamicii echipamentelor de bob. Ai nostri abia daca isi permit un bob – si doamne fereste sa strice vreun set de patine…

Cu convingerea ca “cea mai dificila, complicata si periculoasa pista din lume” e o idee foarte proasta. De-a lungul competitiilor s-au accidentat, au abandonat sau au renuntat de bunavoie la participare – nu uitam, vorbim aici de jocuri olimpice, nu la campionatul local de X – de teama sa nu pateasca accidentari urate, sau mai rau.

Cu placerea de a urmari cam orice fel de patinaj viteza :D Abia astept sa se desfasoare in Bv campionatul de patinaj short track pt juniori (parca asta era), dar mai am de asteptat cateva luni.

Pozele cu sportivi sunt luate de pe vancouver2010.com , cea cu Whistler de aici.

De cand am început să primesc mărţişoare le-am tot strâns. Nu ştiu câte sunt, poate vreo 30 de toate felurile. Ştiu că atunci când le primeam le ţineam evidenţa, unde mai pui că era un soi de concurenţă tacită între fete: care primeşte mai multe… Băieţii au fost mai generoşi în clasele primare şi în generală, probabil sub influenţa mamelor.

În fiecare ciclu din ăsta de şcoală era în fiecare an cel puţin câte un băiat care oferea mărţişoare tuturor fetelor din clasă – de obicei în număr de ~20. Fetele obişnuiau să-şi ofere şi între ele micuţele cadouri – nu ştiu de unde a pornit practica asta, poate din cauza numărului mic de băieţi :)

Cred că e o perioadă foarte mişto pentru profesoare. Mă gândesc ce colecţii or fi având ele pe acasă, de la cele mai frumoase modele până la cele mai kitschoase, în funcţie de posibilităţile părinţilor  copiilor.

Revenind la colecţie – am găsit-o de curând, mai precis prin decembrie când am schimbat patul (cutia în care le ţin era în sertarul patului). Azi mi-am ales 12 dintre ele care îmi plac cel mai mult, primite cam între 1994-2008. Uau, 14 ani. Simt cum îmbătrânesc  întineresc :)

În ordinea din galerie:

• 1 iepurele bătrân: primit de prin ‘95 de la un băiat care îmi plăcea. Plus, e SO cute (iepureleee) :D
• 2 inima din ceramică: 2005ish, un porţelan solid şi foarte frumos finisat. E starul colecţiei, îl ador atât pentru aspect cât şi pentru că vine de la cineva…
• 3 the fluffies: n-am înţeles niciodată conceptul modelului ăsta dar îmi place blăniţa aia naturală. Am primit de-a lungul vremii vreo 4, toate înainte de 2000. Probabil aşa era moda.
• 4 hornarii: motiv clasic. Mă mir că am numai 4. Cel din dreapta aparţine de dedicaţie.
• 5-7 fluturii: primul e de prin 2003, confecţionat dintr-un gips, cu mult înainte de trendul handmade. Al doilea e pelicula de vopsea pe cadru metalic fin, al treilea din pene. Câta varietate pentru un singur motiv :)
• 8 negresa: sunt convinsă că pe vremea aia nu mi s-a părut nimic ciudat (hm, ‘97, ‘99?) dar acum îl văd ca micul mărţişor politically incorrect :)
• 9 flori uscate in solid: un fel de imitaţie a chihlimbarului, realizată în plastic. E şi asta o întreagă categorie din colecţie; cel de aici e primit în 2007. Îmi place fineţea florilor din interior…
• 10 a lil’ birdie: small, fluffy and cute. Am mai avut câteva, mai mari, dar le-am ciufulit to death.
• 12, 13 coşuleţele: primul e făcut dintr-un’ capac de ghindă’, al doilea într-o ţesătură tare migălos aranjată în forma respectivă.  Iar, floricele uscate :) Deja e un pattern.

imaginea de aici

V-aţi gândit vreodată ce suntem noi? Pai, se pare ca suntem niste perversi.

Scriem pe (unul sau mai multe) bloguri, care twitterim, shareuim linkuri, citim zilnic zeci de articole din multe domenii şi din multe zone ale internetului, le colectăm pe cele mai interesante… E important sa fim primii care nu numai că descoperă, ci şi dau mai departe o noutate.

In alte cuvinte, facem tot ce vrem din/cu informatiile – deci practicam infornografia. Nu ţi se pare, termenul chiar e o combinaţie între informaţie şi pornografie şi se referă la plăcerea – dusă până la dependenţa – de a manipula informaţii.

Cum stii ca esti unul din ala?

Dragă cititorule: dacă îţi place să vezi ce cred alţii, să iei informaţii de unde apuci, dacă ele atunci cand iti plac le transmiţi mai departe, adaugi un bookmark ca să ştii unde să te întorci data viitoare, cauţi avid informaţii în detaliu despre orice şi te simţi satisfăcut & mai bun după ce le găseşti, dacă având senzaţia că ai descoperit o gaură mai rotundă în gogoaşă twitteresti/bloguiesti imediat şi e important pentru tine să fii primul care o face, dacă însoţeşti mereu relatările despre orice se întâmplă în jur cu poze, dacă ştiai totul despre cuvântul “infornografie” de ani de zile şi, nu în ultimul rând, dacă citeşti rândurile astea (şi eventual ai în minte cel puţin alte 2 locuri unde ai văzut subiectul) e cazul să recunoşti că eşti practicant de infornografie.

Nu-i nimic, şi eu sunt. E un club mare.

Şi probabil suntem mereu la un pas de infomanie, supraaglomerare informaţională, care mai nou e o afecţiune cu acte în regulă.

Prezenţa lui pornografie în combinaţie o fi trimiţând la ideea de “sexual thrill”, dar mă gândeam la alte sensuri pe care le presupune, aplicabile în special în online:

• că reflectă o nevoie fundamentală – în cazul ăsta, cea de a şti
• că e un tabu, deci condamnabil social – vechea imagine de geek care e toată ziua pe internet, care scrie pe blog şi pe twitter, gen “n-ai viaţa/get a life”
• abundenţă şi varietatea
• că orice formă de informaţie îşi va găsi un public, admiratori şi practicanţi

Asa ca fiti cuminti acolo, in internetul mare! Sau daca nu puteti sa va abtineti, aveti grija :)

Numai în România se poate întâmpla aşa ceva.

Eşti în România, la ce să te aştepţi?

Nu mai pot să văd scuza asta. Am văzut că în special persoanele mai tinere [decât mine] folosesc argumentul ăsta non-argument pentru a oferi o explicaţie sau o concluzie.

De ce nu mai pot?

Fiindcă că denotă lene în gândire.

Fiindcă că e o scuză pentru propria lor lipsă de interes, pentru faptul că nu învaţă la şcoală şi copiază la examene, cumpărându-şi apoi licenţa: “de ce să mă stresez eu atât când cu 120 de euro colegii mei exhibits A through M o să aibă o lucrare frumuşică fără să citească o pagină? Oricum nu poţi face nimic fără pile.” – eterna scuză a pilei, subspecie a celor două de mai sus.

Fiindcă e o gândire nocivă, atât personal pentru cei ce o exercită cât şi la nivel de societate. Convingerea că trăieşti într-o ţară de căcat în care nu ai cum să schimbi nimic – “poate dacă ai fi fost în Germania…” – nu poate duce decât la suficienţă, lene => eşec => ţi se confirmă faptul că ţara e de rahat şi te feliciţi pentru că nu ai încercat nimic. Nu vei protesta faţă de nimic şi vei face mişto de cei care ridică un glas încercând să provoace o reacţie şi poate o schimbare. În Germania ţi-ai fi dat silinţa pentru că aveai pentru ce, zici? Dar oare dacă faci un experiment şi îţi dai silinţa aici ce se întâmplă?!

Fiindcă nu-şi mai pun probleme, nu caută un sens în ceea ce se întâmplă – fie că e vorba de politică, deszăpezire sau comportamentul vânzătoarei de la chioşc. Citeam pe blogul unei fete de 17 ani că nu înţelegea spiritul de turmă. Articolul era compus din “ideea” de bază “nu înţeleg! De ce, de ce, de ce?” + explicaţia cu ţara. Multe comentarii “concluzionau” una din celebrele scuze. Păi când nici nu faci efortul să duci o curiozitate măcar 3 paşi mai departe pe Wikipedia cine are de fapt o problemă?

Când nu eşti în stare să găseşti alte explicaţii pentru ceea ce se întâmplă aparent neplăcut în jur şi dai în absolut orice împrejurare vina pe ţară, uneori fără să ai habar ce se întâmplă în alte părţi ori care-s cauzele care stau la baza situaţiei pe care o judeci, se cheamă că eşti ignorant, aşadar problema e la tine, nu la nivel macro.

Putem să discutăm la infinit despre chestii cu denumiri pretentioase de genul erorilor de atribuire şi a profeţiilor de autorealizare, a constantei comportamentului oamenilor, a nivelului omogen de prostie pe planetă dar dacă am şi convinge pe cineva de ceea ce spunem ar însemna că îi facem să gândească. Doamne fereşte să facă aşa ceva în ţara asta de rahat.

Maxima precautie in de/z/gustarea articolului. Bulinuta cu “not idiotproof “.

Ce-ai putea sa zici in cercul de cunostinte ca sa-i faci pe toti sa se dea un pas in spate din cauza dezgustului?

1. “Nu stiu ce e aia Twitter/Facebook”

Risc-oo!-metru: cel mai maxim!!!

Reactie: “Dar nu vrei tu sa faci o favoare civilizatiei si sa te intorci in pestera in care ai vietuit in ultimii 2 ani?! “

Acum vreun an jumate, dragutii mei colegi Erasmus de pe diferite continente erau oripilati ca nu aveam cont pe Facebook. Au fost cele mai triste 5 minute din viata mea – campusul avea net si eu laptopul la mine, YES! N-a mers tactica inversa, adica eu sa le dau peste freza cu HI5-ul. Purtam singura batalia.  Se pare ca acum a venit randul nostru sa ne astupam urechile la auzul enormitatii, in special pe masura ce haifaivistii migreaza cu catel si purcel pe facebook. Am fost si io ca voi baaa, dar acum un an jumate! Eu m-am emancipat, voi sunteti in urma, eat my fertilizer!

2. “Imi place Mircea Badea”

Risc-oo!-metru: maaaxim!

Reactie: “Poftim?! Mascariciul ala care spune doar porcarii si care nu respecta decat pe aia care il platesc? Care habar nu are despre ce vorbeste si arunca cu rahat in tot ce prinde? Eww”

In mod cu totul hilar, afinitatea fata de MB – sau lipsa ei – devine un subiect delicat. Mai ceva ca “zilele delicate” din reclamele la Always Coca Cola. E ca atunci cand ceri un tampon – trebuie sa fii foarte atenta pe cine abordezi cu subiectul asta si in ce fel, daca nimeresti pe cine nu trebuie o sa rada toata clasa de tine. Acum depinde de importanta acordului asupra controversei: daca nu e esential, poate fi maturat sub covor. Daca e, adio si n-am cuvinte!

3.  ”Am votat cu Basescu/Geaoana”

Risc-oo!-metru: acum meh. Acum o luna jumate: cod rosu porto curcubeu!

Reactie: “CUM ai putut?! Tu stii cine e ala? Ce a facut? Groaznic, doar… groaznic” –  indiferent de optiune.

Asta nu mai e de actualitate, insa e al doilea subiect (DUPA fotbal! DUPA!) care a starnit discutii aprinse in grupu-mi. De data asta cu implicarea mimozelor, printre care si je. Tabara Ro Navy a coplesit tabara Ro FlacaraViolet pe atunci, dar inversunarea e memorabila. Dupa aia a venit pizza.

4. “Cine e Cetin Ametcea/Sebastian Bargau/Piticu Cristi/Zoso Petcu?”

Risc-oo!-metru: 1) daca cercul de prieteni e e baza de bloggeri: cel mai maxim!!! 2) nu: sub-meh.

Reactie: *spiciles cu lesin*

Stie toata lumea ca sunt bloggerii cu cele mai … *intrerupere nesimtita*

4a. “Ce e aia blog?”

Risc-oo!-metru: Idem 4.

Reactie: *Chewable Prozac*  Look! A pony! Trala la la….

Deunazi am intreprins o fascinanta incursiune in blogosfera romaneasca si m-am ingretosat cumplit. Am descoperit specimene despre care doar auzisem in basme ca exista. Botomlainu‘ e ca e nitel prea usor sa-ti faci un blog de forma “EuScrieAcilea.ro”, indiferent ce investitii presupune el. Deja nu ma mai simpt interesanta ca “angles.ro” si fin’ca tot expira in aprilie hostingul si domeniul (aka expira contractul cu Blogway) o sa ma intorc cu grrrratie pe grrratisul si mult mai fara de batai de cap-ul wordpress.com, in ideea ca se deschide Zara in Brasov si mai bine tin euroii pentru niste cizme aurii. Asa o sa fiu o fraiera care scrie si NICI MACAR nu are domeniu propriu!! Loser.

5. “Tin cu Brasovul/Dinamo/Steaua/Urziceni/Togo”

Risc-oo!-metru: in functie de cat tii la integritatea corporala, pana la cel mai maxim!!!

Reactie: “Esti prost, nu stii nimic. Mai du-te baaa si invata fotbal!”

Doar ma amuza, n-am nimic de comentat. [Hai Togo!]

6. “Cine e Elodia?” – sau orice alta Nikita, Magda, Roxymanelista si alte produse ale impotentei colective

Risc-oo!-metru: sub-meh.

Reactie: “Elodia e Dan Diaconescu travestit, esti prost?!”

Asta e chiar interesant. Sa vedem cum evolueaza. Io zic ca the butler did it.

7. “Gripa porcina sucks!”

Risc-oo!-metru: mai jos ca la Elodii

Reactie: groh groh grohapciu

Won’t SOMEBODY think of the pigs!!!

Va rog sa completati lista, yes?

UPDATE 1:  Completarea lui Ionutu:

8. “Nu m-am uitat niciodată la porneturi pe internet.”
Risc-oo!-metru: aproape maxim
Reactie: da, da, sigur.

Este aproape ca și cum ai spune că nu te-ai masturbat niciodată. Știm că o faci. Știm că o freci. Nu te poți ascunde. E atît de uman. :D

9. “Gata! Mă las de fumat.”
Risc-oo!-metru: e nasol dacă deja ești la a 57.896-a încercare, și în paralel este tot a 57.896-a dată cînd faci public acest anunț.
Reactie: idem 8.

Teracote, teracote

In primul rand: cartier vechi, casa veche incalzita din vremuri imemoriale cu sobe de teracota, construite cu arta. Cea de la mine din camera era in nuante de bleu, albastru si mov cu aspectul unor tuse mici verticale. Avea chiar si o deschizatura cu usita metalica unde puteai, de exemplu, sa tii ceaiul cald. Probleme: scurgeri de gaze, uitat focul aprins,  incalzit in salturi, copil tembel.

Centrala

Prin 1998 ai mei au instalat centrala. Cu toate astea soba de la mine a mai stat multi ani in picioare, vreo 8, pana cand m-am hotarat ca e momentul sa eliberez coltul. Din spirit exagerat de precautie, mama inca pastreaza teracota din camera ei.

Ziceam de centrala. In prima iarna mi-am urat viata. Centrala dadea rateuri, cum ar fi: oprea apa calda cand erai in dus, avea caderi de presiune. In camera mea, cu 3 pereti expusi la frig, caloriferul nu facea fata. Cel din camera alor mei ba se incalzea doar pe sfert, ba deloc. Un an mai tarziu, am adaugat un al doilea calorifer in camera mea si unul suplimentar in baie. Concluzia e ca socoteala metrilor patrati din casa nu se potriveste cu capacitatea de incalzire a caloriferelor. Casa are nevoi speciale…

Tevile…!!!

Dupa ce s-au rezolvat toate problemele, am ramas cu una care ne bantuie pana in ziua de azi. Tevile. Plecand urechea la sfaturi pretioase si la iluzia de comoditate, au instalat tevi de pexal. Deci prieteni, ca sa ajung la chestia cu sens din tot textul, NICIODATA sa nu va puneti tevi de pexal in casa! Never ever!! In fiecare iarna vi se vor fisura in cel putin 2 locuri, asadar veti schimba portiunea respectiva, asadar vor rezulta in timp de 15 000 de ori mai multe imbinari decat cele initiale. Se vor muta spontan de la locul lor, cu cate 1-2 centrimetri asa, cat sa va intrebati daca ati innebunit sau nu vedeti bine. And they’re kinda ugly.

Mdeci ca sa raspund si la intrebare: cat poate radet-ul meu (propriu si personal)? Cand & cat vrea muschiul meu, dar nu mai mult de 20 de grade ca deja e prea cald.

L-as intreba pe AlphaDog cum sta cu incalzirea, ca tot tuitarea zilele trecute despre tevi inghetate :)

Zero 7 – In the waiting line

A venit momentul sa onorez o leapsa primita de la Victor si de la Veyronsky (nu retin daca mai e cineva care mi-a pasat-o, imi cer scuze). E vorba de celebra “10 motive pentru care ar trebui sa va feriti de mine” sau ceva asemanator :)) Sa vina ciudateniile:

• nu suport sa pun mana pe un tacam care are ‘coada’ murdara. Nu conteaza ca l-am folosit eu cu 5 minute in urma, il spal sau iau altul.
• cand eram mica vroiam sa ma fac vanzatoare. Nu doctorita, avocata sau sefa, asa cum isi doreau copiii normali. Luam diverse obiecte din casa, scriam pretul pe ele si asteptam clienti. Mda.
• imi place sa discut in contradictoriu si sa gasesc argumente pentru tot felul de puncte de vedere, indiferent daca cred in ele sau nu. Vorba aia, poti sustine orice atat timp cat gasesti argumente suficient de convingatoare
• mananc ciocolata pe post de orice: aperitiv, desert, mic dejun, cina, pranz… :)) De cand eram mica infulecam cantitati considerabile si ai mei incepusera sa imi limiteze accesul la ea. Nu m-am dat niciodata in vant dupa caramele, bomboane, inghetata, prajituri… mie dati-mi ciocolata si sunt fericita.
• pana acum vreo 2 ani detestam verdele, nu aveam nimic in culoarea respectiva. Mi se trage de la mama, care a avut mereu aversiune fata de ea. Asta pana cand, brusc, mi-am dat seama ca de fapt ador verdele si am inceput sa compensez, asa incat acum daca trebuie sa aleg o culoare pentru orice fel de obiect, ma uit mai intai daca il au pe verde.
• nu stiu sa merg pe bicicleta. Stiu, trist…
• ma atasez mai degraba de locuri (ex. un oras, o zona anume din oras) decat de oameni.
• intotdeauna a avut o problema cu retinerea listelor si clasificarilor. Le urasc, nu pot sa invat ceva fara sa cunosc explicatii detaliate despre fiecare item in parte. Lista e moartea pasiunii.
• am fumat, chiar daca mereu am detestat mirosul de tigara, fumul, senzatia de dupa, din timpul.
• nu m-as suporta daca as putea sta cu mine la o cafea. Parte din motive apar mai sus :)

Cred ca se poate considera ca-s ciudata in limitele normalului :)

Ca sa dau o replica si in acelasi timp o continuare a articolelor lui Envi – 1, 2 -…:

Cati dintre cei care se lamenteaza si lacrimeaza din cauza sortii haitienilor pot localiza Haiti pe harta?

E o introducere malitioasa pentru o idee inca si mai malitioasa.

E mult mai vizibil si profitabil (dpdv al imaginii) pe plan international pentru tine, ca tara A sau organizatie din tara A, sa faci campanii si sa strangi fonduri pe care sa le trimiti tarii napastuite Z. Cu cat tara napastuita Z e mai indepartata de tara salvatoare A, cu atat A primeste mai mult prestigiu pentru fapta intreprinsa.

Nu e nimic remarcabil, nici pentru stat nici pentru o oarecare organizatie din stat, in a-i ajuta pe proprii locuitori napastuiti. E NORMAL, e considerat logic, cat se poate de firesc. Adica e un fapt nebagat in seama. Sa ajuti cazul spectaculos iti ridica prestigiul, cu toate ca in ultima instanta e vorba de vietile unor oameni – care, last time I checked, au aceeasi valoare indiferent de coordonatele sociodemografice.

Acum, sincer, am o dilema: e sau nu prostie/ipocrizie sa te implici in ajutorarea altei tari cand oameni de langa tine sunt vai de ei, intr-o mizerie constanta si banala, deci nu atrag atentia prin vreo soarta ingropata subit? Nu era sarcasm, chiar nu reusesc sa-mi dau seama.

Nu e rau sa ii ajuti pe altii, cat timp ai de unde si esti corect cu cei care depind de tine (ha, ce criteriu fantezist. Luana, revino-ti). Sper sa nu transmit aiurea mesajul. Mi-e mila de haitieni, asa cum mi-e mila de africanii care traiesc in conditii pe care noi nu le-am suporta pentru o zi, daramite pentru o viata. Haitienii au fost infiorator de saraci dintotdeauna, nu numai in ultimele 2 saptamani… E remarcabil ajutorul financiar si uman care merge spre Haiti, din pacate insa merge prea tarziu.

Asadar, sa reformulez penultimul paragraf: e sau nu prostie/ipocrizie sa te implici in ajutorarea unei tari ai carei oameni au fost dintotdeauna vai de ei, intr-o mizerie constanta si banala, abia atunci cand atrag atentia prin vreo soarta ingropata subit?

aka IpoCrizica 4.

Nu cred c-am mai vazut vreodata asa de multe filme intr-un interval asa de scurt. In traducere libera, asta inseamna ca nu imi amintesc sa mai fi avut vreodata atat de mult timp liber. Le scriu acum pentru ca e posibil sa uit ca le-am vazut. Ca o materie pentru oricare dintre cele 36 de examene din facultate.

Sunt 18 aici, asa ca nu cititi tot, va rog :)) Deci.

1. Up in the air IMDb | RottenTomatoes | Oficial

Excelent. M-am uitat de el de vreo 4 ori. E interesant, e catchy, lucrurile si oamenii se misca, sentimentalism destul de putin pentru un film din asta. Lui Clooney I se potriveste bine rolul, cu atat mai mult cu cat refelcta partial stilul lui de viata. In film, e un tip foarte sigur pe el care calatoreste prin State ca sa dea oamenii afara si ca sa tina conferinte de dezvoltare personala. In firma apare o tipa abia iesita din facultate care incearca sa schimbe procedura: sa dea oamenii afara prin conversatie la webcam. Trebuie sa il vedeti, e un soi de ilustrare vechiului “a rolling stone gathers no moss”.

2. The invention of lying IMDb | RottenTomatoes | Oficial

Al doilea film preferat dintre toate astea de aici (dupa Up in the air). Film englezesc, umor in consecinta. O comunitate in care lumea nu stie ce e aia sa minti, toti sunt directi si sinceri unii cu ceilalti – inceputul e bestial. Reclama la cola spune ca e un suc banal, cam dulce, dar e celebru asa ca luati de-l cumparati; nu exista religia; fictiunea nu are loc in lumea asta asa ca filme=povestiri detaliate ale perioadelor istorice. Un tip descopera ca poate “sa spuna ceea ce nu este”, inventand minciuna. Ceilalti cred tot ceea ce spune el, chiar daca faptele contrazic in mod imediat si evident vorbele. Inventatorul ajunge in situatia sa le revolutioneze concetatenilor lumea atunci cand anunta ca exista ‘ceva’ dupa moarte, ca e ‘un om in cer care stie tot ce faceti’ si asa mai departe. Interesant si original; cred ca puteau sa-l duca mai departe, si mai ales sa-l faca mai coerent, mai fluid. Jennifer Garner e mai amuzanta decat Tina Fey – care joaca prea artificial si prea “Saturday Night Live”-like.

3. Public enemies IMDb | RottenTomatoes | Oficial

Johnny Depp confirma iar ca e un actor fantastic. Povestea e o varianta romantata, digerabila a vietii lui John Dillinger, de pe vremea cand jafurile armate la banci se faceau simplu, cu cativa oameni inarmati care intrau si luau banii. Astia sunt un soi de banditi cinstiti, adica nu goleau si buzunarele clientilor aflati acolo ci numai seifurile… Nu lipsesc povestea de dragoste dintre erou si o tipa frumoasa, dar saraca si initial sceptica in privinta lui, si politistul darz, corect si hotarat care il urmareste pe Dillinger pana la capat. De vazut. Luati-va subtitrare, pentru ca e foarte greu de inteles ce mormaie actorii.

4. Precious IMDb | RottenTomatoes | Oficial

O poveste trista si dura, cu happy-end (se pune ca spoiler? Hai ca e limpede de la inceput). O fata de 16-17 ani, eleva, e insarcinata cu al doilea copil (!) in urma violurilor executate de tatal ei, care intre timp a si abandonat-o. Fata, Precious, locuieste cu mama ei, o psihopata convinsa ca fata e o curva care i-a furat sotul. Precious e data afara de la scoala; e analfabeta. Se inscrie la o scoala alternativa, unde cunoaste oameni care o sa ii schimbe viata. E interesanta povestea, dar deprimanta, sau cum ar zice francezul excruciating, cam ¾ din durata filmului. Si personajul principal e o foarte urata. Oricum filmul iese din tiparele obisnuite prin o multime de aspecte. De vazut daca aveti rabdare. Senzatia e asemanatoare cu cea dupa vizionarea lui 4,3,2: nu e un film care sa iti placa, e un film care te atinge.

5. Up IMDb | RottenTomatoes | Oficial

Imi plac animatiile. Pana acum majoritatea au fost cu si despre animale, insa anul asta au aparut doua cu si despre oameni (urmeaza in catastif si al doilea). Up il are ca personaj principal pe un mosulet, si incepe cu evenimente de pe parcursul vietii lui care i-au definit cursul. Nu e nicio secunda vorba de munca, joburi, ci numai de relatia cu sotia lui. Cand ea moare, mosulica devine artagos si fara chef, izolat si anacronic: locuieste intr-o casuta de lemn inconjurata de santiere de constructie. Tabieturile lui sunt tare amuzante, asta pana il baga in niste belele care il duc la tribunal, unde decizia e ca el sa fie mutat intr-un azil. Cu o zi inainte sa fie transferat, mosulica isi aminteste ca niciodata nu a reusit sa mearga cu sotia lui la Paradise Falls , desi isi dorisera de cand erau mici. Hotarat sa nu abandoneze promisiunea, mosulica leaga muuulte baloane de casa lui si isi ia zborul catre America de Sud. In timpul zborului cu casa, isi da seama ca are un pasager nepoftit – un copil de genul cercetas aspirant. Povestea e simpatica si cu adevarat amuzanta. Hmm, am uitat cum se termina… :|

6. (500) days of Summer IMDb | RottenTomatoes | Oficial

un tip se indragosteste de tipa, tipa nu crede in dragoste dar se cupleaza cu el in ideea de friends with benefits, anuntandu-l de multe ori pe dude ca nu e ceva serios. Dupa o vreme, tipa renunta la relatie si vrea sa ramana prieteni buni cu tipul. El e distrus, depresiv, descopera niste adevaruri despre viata, o reintalneste, bla bla, afla ca e logodita, mai sufera putin, se apuca de treburi mai serioase – renunta de jobul de creator de felicitari pentru a deveni asrhitect – si totul se termina cu un nou inceput. V-am stricat placerea filmului? Eh, lasa ca farmecul consta in cum e facut si in interactiunile dintre personaje ; povestea vi se spune, in mare parte, de la inceput.

7. Bad lieutenant IMDb | RottenTomatoes | Oficial

Nicholas Cage lucreaza in politie, dar nu e politistul ala exemplar din toate celelalte filme americane despre ocupatia asta. Dupa ce se accidenteaza la coloana devine dependent de droguri (cocaina) pe care le cauta cu orice pret: ia din capturile celorlalti politisti, urmareste tinerii care ies seara din cluburi si le confisca provizia, eventual le violeaza (?) pe tipe. In tot timpul asta investigheaza o crima, pe al carei faptas il gaseste, il ajuta sa faca tranzactiile cu droguri spunandu-I cand si unde au filtre politistii. Mi-a placut datorita perspectivei deloc idealiste asupra legaturii politist-infractor si zona gri a moralitatii. Totusi Cage mi se pare fortat, adica “se vede ca joaca”.

8. Brüno IMDb | RottenTomatoes | Oficial

Raman la ideea ca Sacha Baron Cohen e genial. Stai si te uiti la filmul asta, gandindu-te daca chiar a facut toate interviurile alea si daca chiar i-a filmat pe aia facand sex. Bruno e un homosexual care isi cauta calea in viata, vrea sa devina celebru si incearca tot felul de retete, pana ajunge la ideea ca atingerea scopului e posibila numai daca devine straight. Amuzant, oarecum, insa penibil din plin, un penibil controlat si intentionat.

9. District 9 IMDb | RottenTomatoes | Oficial-excelent!!

Am auzit numai laude la adresa lui. Nu l-am putut vedea. Dupa 20 de minute ma enervase si nu-l mai puteam suporta. Am dat repede la final si am prins ideea. Detalii amuzante… Ideea e ca o nava extraterestra esueaza deasupra orasului si n-are cum sa plece. Extraterestrii trebuie si ei sa traiasca, asa ca ies de pe nava si se stabilesc pe sol. Inevitabil trebuie sa convietuiasca cu oamenii. Mai mult nu pot sa va spun pentru ca n-am vazut :) Promit sa incerc din nou.

10. Inglorious basterds IMDb | RottenTomatoes | Oficial

Amuzant ori foarte, foarte violent. Zboara sange, membre, sange, creier si sange periodic, ca sa nu I se faca dor privitorului. Merita vazut pentru personajul colonelului Landa, jucat genial de Christopher Waltz. desi actiunea se intampla in 1941, premisa si rezultatele sunt fictive. Un grup de evrei, americani, se apuca sa omoare nazisti. In acelasi timp, o tipa a carei familie a fost ucisa de nazisti planifica o razbunare impotriva capetelor luminate ale nazistilor. Nestiind unii de altii, si grupul vesel si tipa vor sa le faca felul in acelasi timp si in acelasi loc. Sunt remarcabile scenele cu Landa, creeaza o tensiune fantastica; el e glumet, insa prin glumele lui le da de inteles celor cu care vorbeste ca stie ce au facut si cine sunt, dandu-le de inteles ca au incurcat-o. scena de la inceput e excelenta. Again, cam mult sange, you sick bastard Tarantino.

11. Law abiding citizen IMDb | RottenTomatoes | Oficial

incepe cu familia personajului principal omorata de niste banditi. Barbatul familiei supravietuieste, ii gaseste pe aia, ii da in judecata, avocatul ii spune ca numai pe unul il pot condamna categoric pentru ca celalalt a cooperat. Nemultumit de rezultat, tipul isi planuieste razbunarea si dupa o vreme incepe sa ii omoare pe cei care au avut de –a face cu cazul, incepand cu criminalul necondamnat. Pe care il taie in bucatele mici. E arestat si bagat la parnaie. Totusi, sunt ucisi la scurt timp avocatul banditilor, staff-ul avocatului lui, judecatoarea… devine evident ca e o critica (ha) la adresa sistemului judiciar american. Astia, panicati, habar nu au ce se intampla si cine comite toate crimele, pentru ca principalul suspect e in inchisoare, in the solitary. Cam mult sange pentru mine, dar filmul merge. Titlul e ironic.

12. Cloudy with a chance of meatballs IMDb | RottenTomatoes | Oficial

al doilea film de animatie cu si despre oameni. Un tanar inventator, un pic sarit de pe fix, locuieste pe o insula in Atlantic unde totul se bazeaza pe pescuitul sardinelor… “asta pana cand toti oamenii din lume isi dau seama ca sardinele sunt super scarboase” – citat din film :)) Ta-su are un magazin de momeala si alte produse legate de sardine si insista ca baiatul sa I se alature in afacere, insa asta mic insista ca el e inventator si creeaza o masinarie care transforma apa in mancare. O conecteaza la ‘jdemii de volti si masina sare undeva in stratosfera si ramane acolo (?), de unde isi indeplineste scopul, asa ca ploua cu mancare. Primarul, care devine incredibil de obez, relanseaza orasul ca desinatie turistica bazandu-se pe vremea speciala de acolo. Din distributie (voci) face parte Mr. T, si am impresia ca inventatorul e “jucat” de Screech din Saved by the bell :)

nu e

13. The blind side IMDb | RottenTomatoes | Oficial

Sandra Bullock e blonda si serioasa. Doua noutati dintr-o lovitura. Are o familie, o gramada de bani, ditamai casoaia si 2 copii. Cand il cunoaste pe un baiat (cat un dulap) care n-are unde sa stea si practic n-are nicio viata, il ia la ea in casa, il inscrie la scoala si intr-un final il adopta. American dream all the way. Cliseu. Siropos. De vazut daca vreti ceva intr-o nota extrem de optimista si-n care “lumea e buna”. Sandra e senzationala si are un accent pe care pot sa-l descriu doar “cu prune in gura” :)

14. The hangover IMDb | RottenTomatoes | Oficial

Comedia cretina care insa nu e facuta intr-un mod cretin :)) Reuseste sa fie amuzanta in ciuda, sau poate datorita, actorilor anonimi (cu exceptia lu’ Heather Graham). 4 tipi merg in Vegas la o petrecere a burlacilor a unuia dintre ei si petrec asa de bine incat a doua zi nu-si mai amintesc ce au facut si, mai rau, descopera ca l-au pierdut pe ala care se insoara. A da, si ca unul dintre ei are un dinte lipsa + au un tigru in baie. Baietii o iau metodic si isi reconstituie pasii in speranta ca il gasesc pe insuratel. Intre timp dau de un mafiot chinez gay si de Mike Tyson.

15. The age of stupid IMDb | RottenTomatoes | Oficial

Documentar despre incalzirea globala, vazut dintr-un viitor post-catastrofic (2055), realizat in anul marii conferinte despre incalzirea globala, de la Copenhaga. Perspective diferite, de la un englez care incearca sa convinga comunitati rurale sa accepte morile pentru energie eoliana, la un indian de familie buna care infiinteaza o linie aeriana low-cost in india, o tipa din Africa chinuindu-se sa stranga bani ca sa faca facultatea de medicina ca sa poata ajuta oamenii din satul ei, imbolnaviti de poluare. Bine facut si puncte de vedere pertinente, indiferent care ar fi atitudinea privitorului fata de incalzirea globala si cauzele ei.

16. The time traveler’s wife IMDb | RottenTomatoes | Oficial

Foarte Benjamin Button-like, de altfel unul din producatori e Brad Pitt. Ca si BB, e o poveste molcoma in care nu se intampla nimic brusc, exceptional, violent sau rasturnari incredibile de situatie. E placut de vazut, frumos filmat, oameni frumosi etc. e vorba de un tip care calatoreste in timp, spontan si incontrolabil, atat in trecut cat si in viitor, si de multe ori revine in acelasi timp&loc. In calatoriile in trecut, cunoaste o copila, pe care o vede din cand in cand. Aia mica se indragosteste de el (element usor pedofil) si cand se face mare merge sa il intalneasca. Si il intalneste la un moment in viata lui cand inca nu calatorise in trecut la ea. Limpede? :) Siropos.

17.Avatar IMDb | RottenTomatoes | Oficial

care dupa o luna inca e in trending topics pe twitter. Fie. Efecte speciale uluitoare, de vazut neaparat la cinema. Nu neaparat 3D. e impresionant, cu toate ca povestea de baza contine o gramada de clisee, si seamana al naibii de mult cu a lui Pocahontas. Recenzii gasiti o gramada, nu mai are rost sa scriu eu. Filmul asta a creat o INDUSTRIE intreaga, de la jocuri pe comp, pe iPhone, jucarii, albume…

18.Julie & Julia IMDb | RottenTomatoes | Oficial

Julie si Julia sunt doua femei care nu s-au cunoscut niciodata. Julia Child traieste in Franta si isi descopera pasiunea pentru mancare => pentru gatit, astfel se inscrie la o scoala de bucatari de nivel avansat. Desi nimeni nu o ia cu adevarat in serios – in mare parte fiindca e americanca  - Julia persevereaza si finalizeaza cursul cu brio. Apoi scrie o carte si primeste o emisiune in care dezvaluie tainele bucatariei frantuzesti. Vreo 40 de ani mai tarziu, Julie Powell cauta la randul ei o provocare in viata si isi propune sa gateasca toate cele 500+ retete din cartea Juliei intr-un an, si isi deschide un blog in care povesteste experientele culinare. Stiam de povestea asta de-acum vreun an, cand imi pregateam licenta; comunitatea creata in jurul blogului Juliei a fost subiect de cercetare; lucrarea e aici, scrisa de dr. A. Blanchard. Aa, vorbeam de film :)) Meryl Streep e delicioasa. Asa, de privit dupa masa. Sau in timp ce gatiti.