Scai Advertising

This is the end...

noreply@blogger.com (Oana) — Sat, 25 Apr 2009 07:28:00 +0000

Am fost ieri la preselecţii. Dimineaţa optimismul meu s-a manifestat şi-n somn şi visam că deja am trecut şi că pot să dorm linistită până luni, când sună telefonul. Ioana îmi dă de veste că era ora la care trebuia să fiu la locul de întâlnire. M-am pregatit rapid şi, cu o întîrziere de 20 de minute, m-am văzut cu fetele. Am ajuns şi la locul cu pricina. Emoţii n-am prea avut. Din cauza unei probleme totul s-a decalat cu o oră şi jumătate. N-a fost vina nimanui, dar am murit de foame. Totuşi, la interviu am vorbit cum am ştiut noi mai bine. Până la urmă, nu am trecut mai departe. Ma bucur pentru cei care au trecut, felicitari şi multă baftă! Merg la conferinţe. Dar îmi pare rău că nu mai am parte de munca, contrazicerile, distracţia şi emoţiile din finale.

Olimpiadele totuşi mi-au adus ceva foarte tare. Am fost cu prietenele mele cele mai bune într-o echipă şi am făcut altceva decât să ne distrăm. Am avut un scop comun şi asta e grozav. Am adunat ceva amintiri noi. Ele care nu prea se cunoşteau, se înţeleg foarte bine acum. Am câştigat alte doua prietene, Raluca cea copilăroasă şi diva Elena. Ne vedem deci la Conferinţe.

Ziua decisiva

noreply@blogger.com (Oana) — Thu, 23 Apr 2009 20:56:00 +0000

Maine vom vedea cat de bine ne-am prins de Olimpiade. Azi a fost intalnirea de pus la punct ultimele idei, planificat fiecare respiratie (sau nu), periat ultimele scame din campania noastra. Condimentata cu ceva emotii, echipa Scai asteapta cu nerabdare sa treaca de focul preselectiilor. Bineinteles, zambetul nu ne lipseste; suntem multumite ca gospodina de cozonaci (fara atac ;)) )de campania noastra care a crescut bine si repede. Uhm...atat de la fata locului. Ne vedem maine! :D

Cand vine, vine!

noreply@blogger.com (Ioana) — Sun, 19 Apr 2009 03:19:00 +0000

Asta a fost o replica folosita de mine pentru a-i atrage atentia Oanei intr-o seara, la o ora destul de inaintata, cand nu puteam sa-mi iau gandul de la campania noastra. Oana mi-a suportat de multe ori izbucnirile de acest gen, in special in ultima saptamana de dinaintea datei limita pentru inscrierea la Olimpiade. Oana, care este foarte ocupata cu diverse proiecte si care isi imparte timpul in asa fel incat sa-si faca temele ca un copil constiincios. Mai mult, Oana are timp si pentru a asculta aberatiile colegilor de breasla, fapt pentru care ii multumesc. :)
Acelasi lucru il pot spune si despre celelalte colege de echipa. Calitatea de a asculta o idee, de a aprecia faptul ca persoana care a venit cu ideea si-a dat silinta pentru a contribui cu ceva la dezvoltarea proiectului si, totodata, calitatea de a sugera intr-un mod politicos si amiabil modificari ale ideii. In urma analizarii si a studierii echipei cu o foarte mare atentie, acestea sunt cateva aspecte care ne caracterizeaza. Be baza calitatilor enumerate am format o adevarata echipa, care are planuri mari de viitor.
As recomanda tuturor echipelor sa tina cont de aceste detalii atunci cand se organizeaza un brainstorming. O minte deschisa si toleranta poate incuraja o idee, un concept, precum si initiativa oamenilor de a se implica intr-un proiect. Nu ne nastem invatati, poate unele persoane nici nu au ocazia sa invete ceea ce le-ar placea cu adevarat. De aceea, consider ca este bine sa fie primiti cu bratele deschise atunci cand experimenteaza un lucru nou. :)

Urare de Pasti

noreply@blogger.com (Scai Advertising) — Fri, 17 Apr 2009 21:37:00 +0000

P.S. Este si Raluca la mijloc...se joaca de-a fata ascunselea :D. Totusi va ureaza si ea la fel ca noi. Pick-a-boo Raluca!

Relatare din culise

noreply@blogger.com (Oana) — Fri, 17 Apr 2009 18:24:00 +0000

Sa va povestesc cum a fost...alergand concentrate printre ideile cu care uneori nu puteam tine pasul, am tinut pana acum secrete activitatile noastre de culise. Dar e timpul pentru mari desconspirari ale modus operandi al fetelor de la Scai Advertising. De felul nostru party animals, am adunat utilul cu placutul si l-am inmultit cu zeci de zambete pe centimetru patrat si cu densitatea maxima de idei direct proportionala cu argumentatii si decizii, am impartit totul la 5 ai apoi am adaugat bere sau Cola dupa gust. Pe scurt, marile batalii ideatice s-au purtat in cluburi; fiind un mediu familiar si deci favorabil am decis sa concepem strategia noastra de promovare a produselor romanesti in jurul unei mese pline de hartii si desigur o agenda! Primul lucru pe care l-am facut (pentru prima data in viata) a fost sa verificam eticheta produselor de la masa. Dupa ce ne-am asigurat ca produsele romanesti au loc de cinste la masa, am trecut la artificii. Dar voi lasa imaginile sa vorbeasca:

Agenda indispensabila :D

This was a good day for science!

Andreea si Elena - partea creativa a echipei:

Apoi sa fie dictatura dar s-o stim si noi! ;))

Ioana apeleaza la varianta "Suna un prieten!"

Raluca semantizeaza constiincios:

Aha, hai ca acum suna bine!

Ce???? :O

All work and no fun makes Jack a very dull boy. And we don't want that.

That's all folks!!!

Pauza de ras

noreply@blogger.com (Scai Advertising) — Fri, 17 Apr 2009 18:03:00 +0000

Din ciclul "Olimpiadele Comunicarii sunt amuzante" va prezentam un raspuns la chestionar care ne-a intrerupt din munca noastra asidua si din concentrare si a starnit hohote de ras printre fetele de la Scai. Un batranel de 60 de ani, si-a rupt din timpul lui de cearta cu tinerii obraznici din ziua de azi si de vanatoare a locurilor din autobuz pentru a ne completa chestionarul. Astfel, tinem sa-i multumim pentru hohote si chicoteli si tinem sa ii transimtem ca il sustinem intru totul in initiativa lui de a nu renunta sub nici o forma la masina lui de spalat Albalux primita mostenire de la nevasta. Tinem sa emfatizam in acest context rezistenta produselor romanesti (vorba reclamei si rezista, si rezista, si rezista... ;)) )

Ce si cum cumpara romanii?

noreply@blogger.com (Scai Advertising) — Fri, 17 Apr 2009 17:42:00 +0000

Acum ca ne-am linistit si ne stim inscrise, va prezentam rezultatele chestionarului facut de Scai Advertising in ceea ce priveste obiceiurile romanilor de a cumpara. Incepem prin a multumi tuturor celor care au completat chestionarul. Echipa Scai Advertising va este recunoscatoare si nu va uita sa va mentioneze cand se va afla pe podium :D.

Date legate de participanti:

Esantion: 100 de persoane
Varsta: intre 20 si 60 de ani
Sex: 76% F, 24 % M
Angajati: 57% da, 43% nu

Date legate de obiceiurile lor de consum:

Frecventa cu care merg la cumparaturi: 79% saptamanal, 15% o data la 2-3 saptamani, 1% lunar, 5% mai rar decat o data pe luna

Tipuri de produse cel mai des cumparate: 69% alimentare, 19,5% haine, 4% produse electrice si electrocasnice, 7,5% alte produse

La intrebarea: "Cumparati de obicei produse fabricate in Romania?" 51% au raspuns afirmativ, 3% au raspuns negativ, iar 46% nu se uita neaparat dupa locul de provenienta.

Motivarea alegerii lor:

32% nu tin cont de producator, depinde de produse;
38% au incredere in calitatea produselor romanesti;
13% tin cont de raportul calitate/pret atunci cand fac cumparaturi;
10% doresc sa sustina companiile romanesti;
2% au fost dezamagiti de produsele romanesti;
5% au alte motive.

Criteriile dupa care fac cumparaturi sunt: 38% tin cont in primul rand de calitate, pentru 31% pretul este cel mai important, 13% sunt fideli unor brand-uri, 7% se uita dupa provenienta produselor pe acre le cumpara, iar 10% cumpara "ce le face cu ochiul".

Pentru 27% dintre ei criza a influentat criteriile de cumparare, 21% nu tin cont de acest fenomen, iar 52% nu ar putea spune ca neaparat din cauza crizei si-au schimbat obiceiurile.

Daca ar sti ca prin cumpararea produselor romanesti ar ajuta economia romana 73% ar cumpara preponderent produse romanesti, 14% nu ar tine cont de aceasta situatie, iar 13% sunt convinsi ca acestea sunt "povesti".

Romanii cumpara cel mai des dintre produsele fabricate in Romania: 88% produse alimentare, 2% haine, 2% electrice si electrocasnice, 8% alte tipuri de produse.

Inca o data, va multumim pentru ajutor!

uraaaa

noreply@blogger.com (Raluca) — Thu, 16 Apr 2009 22:30:00 +0000

Si ne-am sincronizat. Trebuie sa recunosc ca niciodata nu am tinut mai mult la calculator ca azi. Ma rugam sa nu raman fara internet tocmai acum ( cred ca toate rosteam aceeasi rugaciune)...Imi amintesc ca dupa ce am trimis dosarul de participare, a urmat un schimb de taceri intre membrii echipei... ceea ce e amuzant e ca deschisesem si o conferinta pe messenger...pana cand, Ioana sparge gheata: " Nu zice nimeni nimic?" Atunci ne-am trezit din "betia de cuvinte" (cum o numea Elena) si am inceput " sa zicem" ceva, orice...
Si am trecut la faza urmatoare a competitiei.
Si ne vedem vineri.
Si bravoooo fetelor!!!

Povestea mea

noreply@blogger.com (Ioana) — Tue, 14 Apr 2009 07:29:00 +0000

Echipa noastra initiala si integrala s-a format in noaptea de 27 martie 2009 (eu o consider o data importanta pe care trebuie sa o tinem minte avand in vedere ca vom crea o adevarata istorie :p). Locul intalnirii – scarile de laTNB, pe care eu l-am ratat din pacate :P. Plecand direct de la birou cu“coordonatorul” nostru si “soferul” meu din seara aceea, aka dl. Expert Creatie al firmei la care lucrez, le-am propus fetelor sa ne vedem direct in Upload, un local pe care il recomand tuturor celor care simt nevoia de o conversatie placuta intr-un mediu inspirational. Muzica buna, atmosfera relaxanta si, mai ales, lumini pale, pe care barmanul tinea neaparat sa le pastreze asa, Oana fiind foarte indignata de faptul ca nu-si putea nota in agenda ei indispensabila.
Odata ajunsi acolo, am asteptat sa vina si fetele: Oana, prietena mea de-o viata, si aici ma refer la adevarata viata pe care am invatat sa o traiesc si sa o iubesc alaturi de ea, Andreea, colega noastra de liceu, care nu m-am putut abtine sa observ cat de schimbata era (n-o mai vazusem de ceva vreme), Raluca si Iulia. Nimic bizar pana atunci, nimic care sa-mi afecteze decizia de a participa cu ele. Fete dragute, fete cu idei si, mai ales, fete pe fata carora se citea dorinta de a se implica, de a duce campania pana la capat. Intalnirea a fost scurta, s-au stabilit primele aspecte, am luat primele decizii si apoi am pornit fiecare pe drumurile noastre inzestrate cu sarcina de a cauta numele echipei.

Nu dupa mult timp a trebuit sa cautam si un alt membru in locul Iuliei, care ne-a anuntat politicos ca nu are timpul necesar pentru a se ocupa de campanie.

In final, cele doua obiective au fost atinse in ziua in care Elena ne-a intregit echipa. Astfel, in data de 5 aprilie, intr-o duminica insorita si plina de voie buna, s-a nascut Scaiul. Ziua in care Oana stralucea de bucurie, ziua in care echipa noastra promitea. Scaiul nostru de care nu vom scapa si pe care il vom intretine pana va inflori si va deveni o floare speciala, crescuta cu energie, veselie, creativitate si devotament. Imi pare rau ca n-am putut fi prezenta la conceperea lui, dar promit sa am grija de el, alaturi de celelalte 4 “mamicute”.

De atunci, comunicam constant si am avut cateva experiente intr-adevar placute in timp ce ne gandeam la campanie. De la visat nume la gasit nume de genul: “nova mamaliga” sau “chifteaua creata” (nu ma considerati o persoana neserioasa, n-as fi denumit niciodata o echipa asa, era doar o propunere bazata pe anumite nevoi in timpul unei discutii cu Oana). Experienta, asta e cuvantul care defineste perfect locul meu aici. Imi place sa experimentez, imi place sa am acea senzatie placuta pe care ti-o da un experiment reusit, un experiment care ofera surprize.

Cum ne-am cunoscut...

noreply@blogger.com (Raluca) — Sun, 12 Apr 2009 19:35:00 +0000

-Alo, Oana? Buna, Raluca sunt, voiam sa-ti spun ca am ajuns.
-Salut, pai si eu sunt aici, sunt imbracata intr-o chestie foarte rosie...
-Cred ca te-am vazut, vin spre tine.
Asa ne-am cunoscut. Am luat legatura initial prin e-mailsi urma sa ne intalnimin fata la TNB. A fost pentru prima oara in viata mea cand nu numai ca am fost punctuala, dar chiar am ajuns cu 5 minute mai devreme!A! Am uitat sa va spun:sunt certata cu Timpul...ne-am certat de atatea ori incat am ajuns sa ne uram!Nu e niciodata pe faza: cand alearga el, obosesc eu, cand am eu multa energie, el pune stapanire pe Spatiu asezandu-se sa bea o cafea pentru a dobandi energie!Cred ca pentru mine e valabil citatul: "Istoria se petrece exclusiv in Timp, siprin tot ce are el mai bun, omul incearca sa se impotriveasca Timpului."(MirceaEliade) Nu-mi venea sa cred! Pentru prima oara eu si Timpul ne sincronizasem. "Deci nu are cum sa iasa ceva rau", m-am gandit. Asa am cunoscut-o pe Oana: ea e cu picioarele pe pamant ( eu traiesc in aer, probabil gravitatia a renuntat laorice efort de a ma ajuta sa mentin contactul cu solul), se orienteaza foarte usor in spatiu( eu ma ratacesc la fel de usor, pana acum, avem ceva in comun :adverbul "usor", difera doar contextul, nu e mare lucru) si cel mai important...ea se intelege bine cu Timpul...il imparte, il inmulteste, creeaza tot felul de permutari pana cand obtine un algoritm pe care-l aplica in cazul lui. Asta a fost prima mea impresie despre ea. Apoi am cunoscut-o pe Andreea, prietena ei. La fel de simpatica. Apoi pe Ioana. Apoi pe Elena ( cred ca am adunat toti "apoii" pe care i-am rostit de-a lungul vietii ).In acea seara, dupa ce ne-am adunat, am cautat un local unde sa ne "cazam"...Si am discutat despre proiect...mai mult sau mai putin...si am plecat acasa cu o "idee" despre el pe care o vom dezvolta...mai mult sau mai putin? Depinde de noi.

P.S. In fiecare dintre noi bate cate un ceas...unii merg , pe principiul “ E tarziu in mine, nu stiu cat e ceasul tau”. Daca am putea sa ne sincronizam macar o data, sa traim macar o data aceeasi secunda, acelasi minut TOTI. Sa privim la persoana I, nr plural, ceea ce privim la persoana I, nr singular. Cum ar fi daca am spune “credem” in loc de “cred”? Pe acest principiu ne-am format echipa : am vrut sa credem ca ne putem sincroniza in text si in context, ca daca incepem NOI, o sa continue si EI.

Betia de cuvinte

noreply@blogger.com (Scai Advertising) — Sun, 12 Apr 2009 18:31:00 +0000

Joi,11a.m.: realitatea imi invadeaza constiinta ca o gheara rece...tacerea de cristal se desfasoara inaintea pasilor mei ca o umbra rece.stafiile trecutului se precipita in sticlirea-mi plapanda,se lungesc,se-nmultesc,imi coplesesc nestingherite calea,isi croiesc drum inspre-un abis de neputinta...stop aberat,e timpul de prestat!
Parca totusi ultimele zile nu se leaga,gandurile mele nu mai compun ca odinioara un puzzle de o perfectiune de nestavilit...sunt imbatata de drogul rutinei si parca totusi ar trebui sa fac ceva util cu timpul meu,prea ma simt copilu' nimanui pe lume in ultimul timp si fac umbra pamantului degeaba! As vrea s-o iau din loc,dar nu stiu incotro.
Nu mai stiu daca ceea ce imi doresc e ceea ce imi place…si daca ceea ce imi place e ceea ce imi doresc..si daca ceea ce imi place si imi doresc e ceea ce pot sa fac,daca ma pricep la asta si daca ar trebui sa urmez traseul ce mi l-am trasat singura acum ceva timp..din orgoliu, ambitie,pt ca suna bine,pt ca ma crestea in ochii celorlalti si mai ales in ai mei.
"Ce ar fi fost daca…?"…ce mai trebuia sa fac?" ce nu fac bine?" ce fac bine si nu vad sau nu stiu sa apreciez sau sa valorific?"
Deodata un Buzz arogant de zgomotos ma scoate din visare - un amic pe mess. A picat la tanc,imi simt constiinta salvata de clopotel. Sau poate ca totusi vreau sa-mi pun sufletul pe tava...si o fac,in valtoarea momentului si a unei afectiuni neintelese pe care o resimt pentru acest cineva. Imi da verdictul: "Da, arata k un impas existential. explicatia pt ce simti nu e dificila. esti foarte ambitioasa si ai asteptari mari de la tine si de la lume. nu esti mai prejos decat altii, decat poate sub ceea ce ai vrea sa fii. cum se va solutiona? nu stiu, cred k ti-e locul intr-un mediu foarte comunicativ si entuziast...foarte dimanic. ai fi un om foarte valoros, pentru k se vede k te-ai implica trup si suflet intr-o activitate. tot ce trebuie sa faci e sa te lasi cunoscuta de cine trebuie. nu stiu cine trebuie, dar in principiu, prin interviuri si diverse abordari se poate intreprinde kestia asta. uite..in locul tau, m-as baga la olimpiadele comunicarii. inca se mai pot face inscrieri. crezi k poti sa-ti incropesti o echipa si sa participati?". Si apoi am auzit un si mai insistent Buzz in capul meu,de data asta cu rezonanta enervant de puternica si chiar si cu ecou. Ce as avea de pierdut?
A2a zi individul in cauza m-a pus in legatura cu cea care se chinuia de zor sa-si inchege o mini-armata de minti stralucite si firi dezinhibate. Am ezitat initial, reputatia si trecutul echipei ma intimida...am sfarsit prin a nu ma mai impotrivi destinului meu. Citisem de curand intr-o preaminunata carte cum ca,citez din memorie: "Cele mai fructuoase relatii, de orice natura, se incheaga intre personaltitati complementare". Iata motivatia!
Ne-am intalnit...prima oara-ntr-o seara de...aprilie. Si de atunci tinem legatura, ne zbatem creierii, ne sucim mintile, ni se zvarcolesc neuronii in chinuri, ne luam la trante emotionale suspectandu-ne de ganduri nirvanice...totul cu un scop maret! Acum...Dumnezeu cu mila!

By Elena

A fost odata ca niciodata...

noreply@blogger.com (Oana) — Sun, 12 Apr 2009 18:01:00 +0000

Ca daca n-ar fi nu s-ar povesti...o fata creata la par si la minte. Si fata asta avea si ea o mare dorinta in viata. Sa treaca peste noua mari si noua tari si sa ajunga la Olimpiadele Comunicarii. Mai facuse incercarea asta o data si cum voinicii cu care a plecat la drum, desi erau voinici adevarati, aveau foarte putina licoare magica numita sinergie s-a hotarat sa gaseasca de data asta pe cei care au potiunea asta magica intr-un Berzelius mereu plin si pe masura de altriust. Asa ca a adunat fata aceasta cele mai bune prietene ale ei si impreuna au pronit peste cele noua mari si noua tari. Mai aveau nevoie totusi de doua ajutoare. A dat sfoara in tara si a primit reply de la cele mai pricepute printese in ale comunicarii. Din ele, doar doua au trecut cele trei probe de foc si astfel s-au lipit Scai de cele trei prietene.

Impreuna aceste cinci fete hotarate sa cucereasca taramul Comunicarii si sa sparga gheata Advertising- ului au petrecut o saptamana intreaga cautand un personaj ciudat si tare scump la vedere. Atat de atat de scump la vedere incat s-a ascuns sub diverse infatisari cum ar fi: cozonac-atac, brandusa, badea pe campie, hodoronc trond, haida!, ad-hoc samd pana sa se arate in pielea lui adevarata. Iata cum l-au gasit pe el, numele, duminica la lasatul serii, tolanit in iarba pe malul lacului din Cismigiu, fermecat de strunele unor roakeri .

Asa a inceput totul...pana vom incaleca pe sa...keep in touch!