Rezistenta Urbana

Bucăţica supravieţuitoare din cartierul Izvor

noreply@blogger.com (Alin) — Sun, 20 May 2012 02:43:00 PDT

(sursa foto:aici)

"Pentru o ţară atât de impotentă dpdv militar cum este România, avem cel mai mare minister al apărării din UE"

Cuvintele prietenului meu Raiden reprezentau adevărul spus verde în faţă. În momentul ăla eram în faţa unui mastodont inutil, întrecut în inutilitate doar de Casa Poporului : Ministerul Apărării Naţionale.

Trecusem deja de şirul de hoteluri nou construite (dintre care doar primul dintre ele arată cât de cât decent) :

Doar o vilă răzleaţă mai amintea de ce fusese acolo înainte :

Drumul ne-a purtat şi pe lângă faimosul stadion art deco, numit Stadionul Republicii, care a fost acoperit cu pământ şi acum nu e decât o simplă parcare :

(sursa:ziarul Ring)

(sursa:tramclub.ro)

Şi uite aşa am început un articol in media res. Cu vreo oră şi ceva înainte ne întâlniserăm la staţia de metrou Izvor, chitiţi pe o explorare urbană. Eu nu eram sigur exact unde o să mergem. Din întâmplare, mi-am amintit de cele două străzi scăpate de demolări, Str. General Ion Dragalina şi Str. Pretorienilor. Aşa că am luat-o pe Splai înspre Unirii, trecând pe lângă Facultatea de Medicină Veterinară:

Fotografie făcută chiar de Raiden.

Trecem după aia pe lângă Institutul Victor Babeş:

Facultatea de biologie este ultima clădire înainte să o luăm la dreapta pe strada Bogdan Petriceicu Haşdeu :

(sursa:wikipedia.org, user Pixi)

Acuma suntem pe Bogdan Petriceicu Haşdeu. Trecem pe lângă Institutul Cantacuzino :

Institutul de Biologie şi Patologie Celulară "Nicolae Simionescu", o clădire construită în anii 70, dar cu o arhitectură foarte agreabilă:

O vilă foarte drăguţă :

Ajungem şi pe cele două străzi.Strada General Dragalina aduce puţin cu o stradă dispărută, tot din acelaşi cartier, Puţul cu apă rece.

Un turn de cărămidă de la Institutul Cantacuzino:

Ne-am abătut puţin de la drum şi am intrat undeva unde nu aveam habar, descoperind două blocuri de locuinţe, construite probabil în anii 30. Atmosfera era atât de paşnică, încât nici nu ai fi zis că eşti la 2 paşi de măgăoaie.

Revenim pe strada General Dragalina:

În final, şi strada Pretorienilor:

Cartierul a dispărut în mare parte dar gândurile şi regretele au rămas. Oricine trece pe acolo nu are cum să nu se gândească la soarta nedreaptă pe care a avut-o.

Am demonstrat că se poate...pă bune???

noreply@blogger.com (Alin) — Tue, 15 May 2012 14:01:00 PDT

Tocmai a fost inaugurat pasajul Barbu Văcărescu-Pipera. Mare realizare opresciană:

Deşi aparenţele zic contrariul, nu o să transform acest articol într-unul de critică la adresa lui Sorin Oprescu. Vă voi arăta pasajul, de la început până când a fost inaugurat, ca de asemenea şi problema pe care a rezolvat-o prin construirea sa.

Până la inaugurarea pasajului, de la începutul lunii mai 2012, şoseaua Pipera era un coşmar pentru şoferi, în speţă la intersecţiile cu Calea Floreasca şi blvd Barbu Văcărescu, unde se produceau ambuteiaje de nedescris. Pe imaginea din satelit de mai jos se observă foarte clar de ce:

Am reuşit să găsesc poze ale şoselii Pipera din 2008, de pe Panoramio (user simion.eugen)

În continuare pozele mele:

Septembrie 2010

Octombrie 2010

Noiembrie 2010

Decembrie 2010

Martie 2011

Aprilie 2011

Mai 2011
Iunie 2011

August 2011 (poza aparţine lui Cristi Voinea)

Septembrie 2011

Noiembrie 2011 (poză luată de pe forumul skyscrapercity, user giovani kun)

Decembrie 2011 (tot de pe skyscraper, user CornelB)

Martie 2012 (tot CornelB)

Şi în final, la inaugurare (poze luate de pe b365 realitatea)

Ca şi concluzie, aştept părerile voastre, şoferilor care citiţi Rezistenţa şi răspunsul la o întrebare : rezolvă pasajul ăsta problemele de trafic de la intersecţia Pipera cu Barbu Văcărescu?

Republica regală din Regatul republican

noreply@blogger.com (Raiden) — Wed, 09 May 2012 14:51:00 PDT

"10 Mai ne-a fi de-a pururi

Sfântă zi, căci ea ne-a dat

Domn puternic Ţării noastre,

Libertate şi Regat!"

Versurile lui Alecsandri sumarizează perfect tripla sărbătoare si adevărata Zi Naţională a României. În trecut, am argumentat punctual de ce sunt de părere că ar fi logic să revenim la sărbătorirea oficială a acestei zile. Desigur, totul în limitele cadrului legal actual, intrucât România este, din 1991 încoace, o Republică legitimă din punct de vedere constituţional, dar ilegitimă din punct de vedere moral. Nu pot să nu observ că această Republică mică este populată de mari admiratori ai perioadei monarhice, oameni din sfere diverse, cu preocupări şi pregătiri variate, dar care dau dovadă de convergenţă perfectă când vorbesc despre Majestatea Sa, Alteţa Sa Regală, ilustra domnie, etc.
Cu ocazia unui nou 10 Mai ratat, vreau să denunţ public falsitatea enervantă a discursului pro-monarhic în România mileniului III. Fariseilor, vin după voi! Prea multe vorbe goale, prea puţină acţiune. Prea mult discurs pregătit cu cartea de istorie în faţă, prea puţină relaţionare cu realitatea prezentului. -->

Consider că de prea mult timp există în spaţiul nostru public fel de fel de personaje care vorbesc - mai mult sau mai puţin avizat - despre monarhie ca despre Raiul pe pământ, însă când vine vorba de a trece la fapte şi a ilustra discursul rostit cu pompă, le dispare subit vocea, devin brusc ocupaţi, pe alocuri chiar dezinteresaţi. Când vine vorba de restauraţie, de exemplu, toţi adoptă brusc poziţii moderate şi precaute, de parcă o astfel de iniţiativă, chiar şi la nivel de discurs public, ar fi pedepsibilă cu moartea. Îmi voi indrepta tirada de acuze către cinci clase de cetăţeni onorabili ai Republicii România:

1. FAMILIA REGALĂ.

Casa Regală are în prezent nu numai rolul, dar şi obligaţia de a oferi, pragmatic vorbind, o alternativă viabilă la Republica instaurată cu tancurile sovietice la finele anilor '40. Are, totuşi, misiunea deloc uşoară de a explica românilor anilor 2010 de ce o monarhie constituţională poate fi mult mai funţională decât o Republică-hibrid, aşa cum se defineşte România de azi.

Membrii Casei Regale participă la evenimente, organizează la rândul lor evenimente de anvergură variabilă de la caz la caz, însă nu se implică destul sau destul de vizibil în viaţa publică. Sunt conştient că au avut şi că au iniţiative umanitare demne de admiraţie. Au adus oaspeţi străini de viţă nobilă de care Preşedinţia Republicii nu poate visa vreodată să aibă. Au lansat cărţi de bucate şi texte despre leadership. Au fost văzuţi prin hypermarket-uri. Degeaba. Modestia este un dezavantaj într-o epocă guvernată puternic de pagini ţipătoare de tabloide, unde lauda de sine, justificată sau nu, este nelimitată şi încurajată.

Din nefericire, Casa Regală nu a contestat niciodată vădit şi negru pe alb Republica română, iar părerea mea personală este că această stare de fapt se datorează primordial eşecului Regelui de a explica în termeni clari şi fără echivoc, cu documentele la vedere, cum anume şi-a negociat abdicarea cu comuniştii, la 30 decembrie 1947. În articolul "Discursul Regelui, pe româneşte" am publicat o listă de întrebări esenţiale în acest sens. Repet: deoarece se propagă în toate mediile exclusiv relatarea Regelui Mihai cu privire la tristul eveniment, există pericolul de a privi şi a evalua unilateral problema, omiţând documente şi mărturii importante, nepromovate, nepublicate, ignorate înadins, dar mai ales cel mai probabil aflate în contradicţie cu varianta regală. Motivele secundare ar fi, mergând tot pe firul logic, recuperarea măcar în parte a proprietăţilor confiscate de comunişti, obiectiv nerealizabil în cazul unui conflict deschis cu instituţiile republicane.

Faptul că un membru al Casei Regale a intenţionat să candideze la Preşedinţia Republicii în 2009 a fost dovada supremă că Familia Regală acceptă şi chiar susţine forma republicană de guvernământ.

O mişcare unilaterală pe care am catalogat-o drept un gest oarecum disperat de a salva ce mai poate fi salvat, Şeful Casei Regale a modificat de la sine putere Legea Salică (cea care stabileşte succesiunea la Tron), permiţând accederea şi pe linie feminină - un act profund nedemocratic şi neconstituţional. O astfel de iniţiativă ar fi putut fi întreprinsă doar de Parlamentul legal constituit al unei Românii revenite la statutul de Regat şi cu o Constituţie de la 1923 adusă în zilele noastre, pentru a corespunde situaţiei actuale a Ţării.

De 10 Mai, în loc să facă lobby pe lângă autorităţile republicane pentru a recunoaşte această zi ca Zi a Independenţei şi a o sărbători corespunzător, Familia Regală se mulţumeşte să organizeze un "Garden Party" la reşedinţa sa şi să depună o coroană de flori la noua şi mult mai proasta statuie a lui Carol I din Piaţa Revoluţiei. Şi aici, trebuie evidenţiată afilierea nesănătoasă a Casei Regale la girarea dubiosului monument opera lui Florin Codre şi inaugurat alături de nume opozante regalităţii, precum Ion Iliescu sau Răzvan Theodorescu dar şi de monumente ale incompetenţei în administraţie, precum Sorin Oprescu, actualul primar al Capitalei.

2. BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ.

Aliat tradiţional al monarhiei, Biserica, la cel mai înalt nivel (Patriarh) nu numai că nu a militat pentru restauraţie, ba chiar a profitat şi profită din plin de beneficiile Republicii tulburi şi corupte post-decembriste.Patriarhul este mereu prezent în plenul Camerelor reunite ale Parlamentului la învestirea Preşedintelui Republicii. În trecut, Patriarhul ungea Regele la urcarea acestuia pe Tron. Vremuri apuse, desigur.

Cea mai bună dovadă de disociere făţişă la rang înalt a BOR de Familia Regală s-a văzut cu ocazia discursului rostit de Regele Mihai în Parlament (discurs pe care l-am comentat) şi a Galei de la Opera Naţională din Bucureşti, care a urmat în aceeaşi seară. Patriarhul actual nu a fost prezent la niciunul dintre evenimente - o absenţă notabilă. Din nou, îmi voi permite să comentez din punct de vedere personal: apropierea mult prea evidentă dintre Patriarh şi Preşedintele Republicii nu ar fi putut permite o asemenea prezenţă, mai ales în contextul în care jignirile aduse de Preşedinte Regelui erau recente şi nicidecum înfierate de BOR. La acest factor determinant se adaugă şi un altul: asocierea cu puterea politică aduce beneficii imense unei instituţii private mamut cu influenţă enormă, cum este Biserica Ortodoxă Română.

Niciunul dintre Patriarhii post-decembrişti nu a fost şi nu este regalist. Biserica, implicată în proiecte megalomanice fără sens şi foarte costisitoare precum Catedrala Mântuirii Neamului din Bucureşti, dar şi multe alte catedrale şi biserici noi (cele mai multe ridicate inutil) în provincie, este mult mai preocupată de strângerea fondurilor şi de obţinerea de sprijin politic care să aducă bunăstarea clericilor decât să îşi asume din nou rolul său istoric - anume de stâlp al monarhiei.

3. POLITICIENII.

Clasa politică a prezentului românesc este născută şi educată în Republica Socialistă România sau în Republica România, hibridul actual. Mă aştept, aşadar, ca afinităţile monarhice să fie reduse, chiar şi în contextul accesului la surse istorice mai puţin viciate de alterările comuniste. Dacă aversiunea FSN-ului (vârf de lance: Iliescu) sau PRM-ului (vârf de lance: Vadim Tudor) faţă de ideea monarhică este de înţeles, un partid istoric de talia PNL-ului nu are nicio scuză pentru pactul cu Republica. PNŢ-CD-ul a avut o atitudine corectă în ce priveşte un posibil rol activ în cadrul Statului al Casei Regale, însă a fost învins de vicisitudinile tranziţiei.

Considerat a fi cel mai bun prim-ministru român, I. C. Brătianu, unul din artizanii României moderne, a spus că România nu ar putea funcţiona ca Republică, din moment ce Statul contemporan a fost fondat pe principiul monarhic constituţional, cu mecanisme preluate din Occidentul civilizat. În lumina acestor vorbe înţelepte, liberalii republicani par nişte copii şterse ale celor care au murit prin puşcăriile comuniste, alături de ţărănişti şi alături de partizanii din munţi. Este de neconceput ca prim-miniştri şi lideri importanţi liberali să meargă la Palatul Elisabeta şi să se încline în faţa Familiei Regale, după care, în clipa în care au păşit la loc în Şoseaua Kiseleff să redevină republicanii convinşi, cel puţin în faţa publicului.

Mai mult, nimeni nu s-a plâns când, în urma unei fumigene prezidenţiale, s-a vorbit despre schimbarea formei de guvernământ din România. Se luau atunci în calcul şi se susţineau doar republici parlamentare sau prezidenţiale. Nicăieri opţiunea de monarhie, de parcă ar exista 0% din populaţie care ar merge pe această cale. Democraţia presupune expunerea întregului spectru de opţiuni după care, desigur, majoritatea decide. Iniţiative manipulatoare s-au mai văzut şi, din nefericire, au dat roade pe la noi.

Surprinzător de mulţi politicieni din tot spectrul politic au sărit să-l apere pe Rege în faţa invectivelor din 2011 ale Preşedintelui. Surprinzător, mulţi dintre aceşti politicieni nu vorbisera niciodată deschis până atunci de Rege şi de rolul benefic al monarhiei. Deloc surprinzător, interesele politice meschine de moment, calculele electorale, dar şi binele personal au făcut tabula rasa, iar pentru clasa politică actuală, Casa Regală a căzut iarăşi în anonimitate.

4. JURNALIŞTII.

Există ziare şi reviste care plonjează cu seninătate în vremurile regale, reluând articole ante- şi interbelice, lăudând meniurile de la mesele regale sau topindu-se după poveşti şi bârfe din Familia Domnitoare. Vorbind mai serios, foarte multe publicaţii s-au inflamat în momentul în care Regele României a fost jignit în cel mai josnic mod de Preşedintele Republicii şi au înfierat energic demersul profund condamnabil al actualului Şef al Statului.

Ediţiile de weekend şi programele TV sunt doldora de poze cu Regii României, totul este idilizat până la absurd şi dus în zona poveştilor cu prinţi, prinţese şi balauri, poveşti care pentru cititori îndepărtează cu atât mai mult ideea de monarhie modernă, în care Regele apare la costum cu cravată, nu înfăşurat în mantia de hermină, cu sceptrul în mână şi coroana pe cap. Percepţia distorsionată pe care presa actuală o creează aduce mai degrabă deservicii ideii unei eventuale restauraţii prin referendum.

Televiziunile fac filme documentare şi aduc omagii uneori greţoase Familiei Regale, ba chiar transmit emisiuni în direct de la Castelul Peleş sau Palatul Elisabeta. Cu toate acestea, nu am văzut nici măcar o singură campanie mass-media serioasă în care să fie aruncate în arenă argumente solide pro-republică şi pro-monarhie. Publicul larg nu a fost niciodată informat cum anume funcţionează o monarhie contemporană şi cum s-ar putea implementa în România aşa ceva. Presa de la noi nu oferă scenarii verosimile, nu este preocupată de a-şi asuma şi un rol civic-educativ în relaţia cu publicul, preferând să se menţină la un nivel mediocru absolut detestabil.

5. OAMENII DE RÂND.

Dacă în anii 90 sentimentele anti-monarhice erau preponderente - logic, după decenii întregi de propagandă comunistă, care ţipa din rărunchi cum a plecat Regele cu vagoane întregi de bogăţii, cum a furat în cârdăşie cu bancherii, cu burghezo-moşierimea reacţionară, situaţia s-a mai îmbunătăţit aparent după anul 2000, când românii au revenit la sentimente mai bune faţă de Familia Regală. Cu toate acestea, mai trebuie dusă încă multă muncă de convingere: Regele nu pleacă din Ţară cu Peleşul în spinare, odată ce i-a fost retrocedat. Totuşi, Republica a fost ilegitimă până în 1991, când a fost în sfârşit validată de populaţie prin referendum.

Am lăsat această categorie la final deoarece ea este influenţată profund de toate cele patru de până acum. Vorbim de masa de manevră sau, în concepţia lui Lăpuşneanu, "proşti, dar mulţi". Oamenii se uită la televizor, citesc ziare (mai mult tabloide), merg la biserică, îi ascultă pe politicieni. Ideile emise de categoriile de până acum devin, în mare parte, ideile acestei ultime categorii. Prea rare au fost cazurile, după decembrie 1989, când populaţia României a dat dovadă de spirit civic autentic şi conştiinţă proprie, susţinute de o "coloană vertebrală" neîndoită, totul pentru binele general al Patriei.

Pentru mulţi concetăţeni, Familia Regală poate părea doar o proiecţie străvezie ieşită din cărţile de istorie, ceva "demodat" dar "fascinant" - nişte personaje ce suscită curiozitatea, dar suficient de îndepărtate atât fizic, cât şi conceptual, oricum mult prea puţin influente pentru a determina schimbări profunde în mentalul colectiv. Majoritatea populaţiei, împovărată de grijile zilnice, nu şi-a pus vreodată problema formei de guvernământ. Majoritatea acceptă Republica actuală ca pe un dat, ceva cu care se porneşte din start, ceva de necontestat. Viziunea statală şi persoectiva generală pălesc indiscutabil în faţa avizierului din scara blocului, care arată o sumă prea mare la întreţinere.

Ce se poate face pentru cei mulţi? Ce pot face cei din clasele menţionate anterior pentru o ipotetică susţinere populară a unei restauraţii? Familia Regală ar putea să fie mai aproape de cetăţeni prin iniţiative mai palpabile, mai realiste şi mai bine promovate, Biserica ar putea să dea dovadă de altruism şi modestie şi să susţină în sfârşit Casa Regală aşa cum susţine anumiţi politicieni, politicienii ar putea lua decizii care să îndrepte atenţia oamenilor şi spre problemele statale, iar jurnaliştii ar putea să elimine senzaţionalul şi să spună adevărul în ce priveşte alternativa regală.

Am scris acest articol deoarece nu mai suport făţărnicia unora şi altora, aflaţi în categoriile mai sus definite. Personal, voi opta întotdeauna pentru un stat laic. Nu aş susţine o monarhie în care Biserica să aibă un rol pivotal, mai degrabă văd Regele ca pe un Preşedinte neviciat de apartenenţa politică. Desigur, şi modelul elveţian - acela de confederaţie - este demn de toată admiraţia, însă cred că România, evolutiv vorbind, nu este şi nu va fi prea curând pregătită pentru implementarea unui astfel de model statal. Până la urmă, totul depinde şi de dorinţa de cunoaştere şi de interesul pe termen lung al acestui popor: ce vrea să facă mai departe, cum vrea să fie condus, ce ţeluri îşi stabileşte. În trecut, poate şi datorită contextului epocii, s-au putut realiza nişte idealuri. Prezentul este însă mult prea dezamăgitor pentru mulţi şi atunci, o alternativă la Republica-hibrid actuală parcă pare mai aproape. Parcă.

De Ce Nu ?!!

noreply@blogger.com (ilau) — Fri, 04 May 2012 03:55:00 PDT

Dat fiind ca ne asteapta un weekend calduros eu zic sa: TAKE FIVE !!

ORIGINALUL

Bucureşti - Ploieşti în 2:45

noreply@blogger.com (Macabroo) — Thu, 03 May 2012 13:39:00 PDT

Bucureşti Ploieşti în 2:45 minute

Vezi mai multe video din auto-moto

Contraste (11)

noreply@blogger.com (Alexandru Negoita) — Tue, 01 May 2012 23:23:00 PDT

Mini-vacanta cu ocazia zilei de 1 Mai si vremea frumoasa au reusit sa ma scoata din pestera mea si am colindat putin orasul, rezultatul il gasiti mai jos.

Parcul Tineretului

Palatul Patriarhiei

Parcul Carol I

Fantana George Grigorie Cantacuzino - Parcul Carol I

Mausoleul - Parcul Carol I

Theodor Aman - Parcul Herastrau

Lacul Herastrau

Parcul Herastrau

Palatul Arhiepiscopal

Strada Luterana

Catedrala Sfantul Iosif & Palatul Arhiepiscopal

Traianvs Maximvs Penibilis

noreply@blogger.com (Raiden) — Tue, 01 May 2012 12:14:00 PDT

Mai pe la inceputurile mele intr-ale bloggingului, publicam un articol intitulat "Ofensiva statuilor indezirabile", in care treceam in revista cateva monumente bucurestene ale prezentului care nu-mi placeau. Daca as fi stiut ce urmeaza, probabil ca "Ofensiva" s-ar fi transformat in serial de mare succes!

Aceasta postare, total neprogramata, vine ca urmare a unei inaugurari neanuntate duminica, 29 aprilie 2012. Atunci, Bucurestii au capatat cel mai nou si mai fumos monument - o capodopera contemporana nasita de - iar voi folosi expresia - "primarul bestial" Oprescu. -->

Dupa Iuliu Maniu cel frant de la Piata Palatului, cu tot cu copacul lui metalic,

dupa un Charles de Gaulle in rol de ospatar (cu servetul pe brat) la intrarea in Herastrau,

dupa Nicolae Balcescu iesind din cavou fix in mijlocul fantanii la Piata Pache Protopopescu,

dupa "cartoful pe bat" - Memorialul Renasterii - "tzeapa lui Ghildus", ultra-hiper-mega controversatul ansamblu de la Piata Revolutiei,

dupa batjocura numita "noul Carol I" - cu girul Casei Regale - de la aceeasi Piata Revolutiei,

dupa incalificabila Caruta cu Paiate rasarita in fata Teatrului National,

dupa reamplasarea lui Lascar Catargiu cu capul refacut (intr-un stil realist-socialist grosier, seamana izbitor cu Stalin) pe bulevardul omonim,

credeam ca le-am vazut pe toate. Ei bine, nu! Primarul bestial care face totul legal nu se potoleste si-i da inainte cu inaugurarile de monumente aberante, inutile, costisitoare, dar mai ales, batjocoritoare la adresa istoriei orasului. Pana acum, la scara mai larga a populatiei bucurestene, actualul Primar general nu a decontat electoral, printre altele, ultimele trei monumente mentionate (inaugurate in mandatul lui). Cu ajutorul presei, este prezentat in continuare drept Cavalerul Dreptatii si Salvatorul Urbei. Altul mai bun nu exista! Dar nu vreau sa fie un text anti-Oprescu neaparat, desi cei care citesc articolele mele imi stiu parerea. Avem lucruri mai importante de discutat.

Duminica (29 aprilie 2012) seara, am vazut ca circula pe Facebook o poza de la inaugurarea celui mai recent proiect oprescian - "Metafora", amplasat pe treptele Muzeului de Istorie, pe Calea Victoriei, in zona turistica maxima. Se pare ca avem de-a face cu o reinterpretare a genezei poporului nostru, in acceptiunea lui Vasile Gorduz, un sculptor mort de 4 ani.

Prima mea reactie a fost de genul pozei de mai sus, dupa care mi-am propus sa analizez la rece problema. In primul rand, daca vreti sa va lamuriti, cititi aici despre intreaga afacere. Mi-am adus subit aminte de o poza din ianuarie, de dinaintea zapezilor.

Da, atunci vazusem, in trecere prin centru, acest monument dubios proaspat adus pe treptele fostului Palat al Postelor. Am crezut initial ca promoveaza o expozitie tematica la Muzeul de Istorie, nu mi-am imaginat ca ar fi ceva cu caracter permanent.

Gresit! Gratie lui Cristian RST, am facut rost de o poza din preziua inaugurarii - 28 aprilie 2012. Poate e doar interpretarea mea, dar zdrentele in care este ambalat monumentul inainte de vernisare dau impresia ca ar urma sa avem statuia unui Dementor in Capitala.

A doua zi, m-am dus numaidecat sa vad minunea. Da, Republica Romania il cinsteste pe Imparatul cuceritor cu o "opera de arta" cel putin discutabila. Un Traian gol-pusca, tinand in brate o catea (aparent lupoaica), din gatul careia iese o tentacula. Unii ar putea cataloga drept zoofil monumentul, dar sa vedem ce zice descrierea oficiala:

"Monumentul are o inaltime de 2,15 metri, transpus in bronz, si il reprezinta pe imparatul Traian, simbol al latinitatii poporului roman, in postura impunatoare, stand in picioare si tinand in brate Lupoaica Romei - element reprezentativ. Masa totala a lucrarii este de aproximativ 500 de kilograme. Costul lucrarii a fost de 200.000 de lei."

Da. Eftin si bun. Sa-ncepem critica. Prima observatie: capul lupoaicei este copiat dupa Lupoaica Romei, localizata in Piata Romei. Am inteles ce-i cu tentacula respectiva - face referire la stindardul dacic, insa metafora e mult prea subtila teoretic vorbind si mult prea prost reprezentata practic vorbind.

Cum am zis, Traian apare gol-golut. Probabil e din povestea "Hainele cele noi ale Imparatului". Totusi, mi se pare ca anumite parti ale corpului sunt disproportionate. Nu am idee de unde avea autorul date.

Privita din spate si laterale, capodopera pare si mai dubioasa. Exhibitionism pur, acum legiferat si girat de autoritati. Pudici din toate sectoarele, uniti-va! Asa monument anticrestin nu se poate.

Cateaua/lupoaica - ce-i cu asta? Mulajul pare luat dupa un maidanez, iar la o privire atenta, se observa ca animalul leviteaza deasupra bratelor Imparatului gol. Magie!

O astfel de batjocura nu poate trezi decat, normal, rasete si/sau indignare. Am stat 10 minute in preajma monumentului sa vad ce spune lumea de pe strada. Aici, cetateana care face poza cu telefonul tocmai incheiase un apel in cadrul caruia povestise amuzata cuiva ce are in fata ochilor.

Monumentul atrage privirile trecatorilor. Oamenii din imagine s-au uitat, au ras si au trecut mai departe.

Pensionari explorand darul primarului bestial, in prag de alegeri. Pensionara a pus intrebarea: "Da' de ce e gol?", iar sotul ei a raspuns: "Da' de ce e??"

Turisti rusi/ucrainieni ascultand explicatiile ghidului despre cine fusese Traian. Priveau monumentul cu multa curiozitate si, desigur, cu zambetul pe buze.

Din tot grupul, turista din imagine s-a incumetat sa-si faca o poza cu Imparatul, dupa ce a ras copios cu ceilalti doi turisti.

Alti oameni, alte priviri nicidecum aprobatoare.

Discursul lui Oprescu de la inaugurare a fost unul pur electoral, in care a declarat ca a castigat batalia cu orasul. Vreau totusi sa remarc prezenta si spusele academicianului Razvan Theodorescu, mare iubitor de arta moderna si contemporana. "Datorita" lui avem tzeapa lui Ghildus la Piata Palatului si tot el a ridicat in slavi varianta Codre, foarte proasta, a lui Carol I. Stimabilul Theodorescu zice asa:

"Vom avea, de-acum, pe treptele Muzeului National de Istorie, un simbol al natiunii noastre. Metafora aceasta il reprezinta pe cel mai longeviv imparat roman, pe cel mai iubit imparat roman, pe Optimus Princeps, care inseamna fruntasul cel mai bun. Eu va urez, domnule primar general, sa fiti un Optimus Princeps al Bucurestiului inca o data."

Oprescu nu s-a lasat mai prejos, declarand ca "alte elemente de design urban si monumental vor impodobi in urmatoarea perioada zona Centrului istoric, atat de draga bucurestenilor si turistilor, deopotriva." Suna bine, abia astept! O sa ne umplem de cultura. Vreau sa vad o shaorma imensa, cu de toate si din bronz in fata Bancii Nationale, pe Lipscani!

Hai sa va arat un mic preview a ceea ce urmeaza: pe soclul lui Lenin din fata Casei Presei - ocupat momentan de o picioro-mana absolut idioata - se va amplasa monumentul "Aripi". Va reprezenta, cica, lupta anticomunista. Mie imi pare ca vor sa aduca niste ramasite ale World Trade Center din New York, prabusit in 2001 dupa atacurile teroriste. Din nou, e doar parerea mea. Cititi aici despre acest super-proiect!

E greu sa fiu serios cand in Bucuresti se inaugureaza tot felul de tampenii pe bani foarte multi. Totusi, o sa subliniez inca o data: consider ca mai intai, Capitala trebuie sa-si recapete monumentele distruse de comunisti si abia apoi ne putem gandi la altele. M-as bucura mai mult sa vad refacuta statuia lui Bratianu in rond la Universitate, sau statuia lui Pache Protopopescu reluandu-si locul la piata omonima, sau Take Ionescu revenind undeva pe bd. Magheru.

Nu am vrut sa batjocoresc prea mult monumentul inaugurat de Oprescu, desi merita din plin, insa va intreb pe voi: ce va inspira aceasta opera de arta? Va place?

Dictionar de Shaorma

noreply@blogger.com (Buciuman) — Sat, 28 Apr 2012 03:58:00 PDT

Intr-o colaborare cu Vasile, va prezentam un mic Ghid Ortografic si Ortopedic privind shaorma. OK, e 75% munca lu Vasile, dar si contributia mea e insemnata caci i-am inspirat pasiunea pentru shaorma.

ARMATÃ Deşteptarea la cinci. Tre’ sã desfaci şaorma, sã lustruieşti fiecare ingredient şi apoi s-o înfãşori la loc, totul în cinci minute. Dacã nu reuşeşti, te trimit la carcerã şi stai acolo în timp ce ei mãnâncã şaorma.

BIROCRAŢIE Poftiţi lipia. Pentru carne mergeţi la Dristor şi depuneţi o cerere, treceţi pe urmã pe la Genin sã luaţi varza – dar cred cã azi e închis, daţi mai bine un telefon înainte. Vã întoarceţi aici sã completaţi formularul de maionezã, depuneţi şaorma la registraturã şi în termen de 14 zile lucrãtoare vã comunicãm dacã vi s-a aprobat înfãşurarea.

COMUNISM Vrei o şaorma cu de toate, cum ai auzit la Europa Liberã cã mãnâncã americanii. Reuşeşti (apelând la cunoştinţele tale din Centrala Producţiei şi Industrializãrii Peştelui şi plasând câteva pachete de Kent) sã te înscrii pe lista de aşteptare pentru o şaorma cu târtiţe. Trec patru luni şi vine revoluţia. Mai aveai trei sãptãmâni şi îţi primeai şaorma. Douã zile de inflaţie şi de banii pe care i-ai depus pentru şaorma primeşti jumate de Eugenie.

CONFUCIUS Pune-le altora în şaorma ceea ce ai vrea sã-ţi punã ei ţie.

->> CUBISM Curent al artei culinare apãrut în Franţa la începutul secolului XX. Adepţii cubismului se revoltã împotriva tãierii cãrnii în şuviţe şi, dorind sã punã sub semnul îndoielii “realismul iluzoriu”, creeazã un nou tip de şaorma puternic geometrizatã, cu carnea tãiatã cubuleţe şi sosuri puternice, nealterate, turnate direct din tub, în maniera precursorilor fauvişti.

DEMOCRAŢIE Sãtui de abuzurile regelui, şaormerii de rând hotãrãsc sã aleagã reprezentanţi în asociaţia producãtorilor de şaorma, sã voteze un şef de sindicat pe o duratã determinatã şi sã participe activ la politicile gastronomice ale statului. Din nefericire, dupã câţiva ani îşi pierd entuziasmul şi se mulţumesc sã se uite la emisiuni cu un chel retardat şi sã încarce poze cu pisici pe internet. Marile lanţuri fast-food preiau încet controlul asupra şaormei. Dictatura majoritãţii uniformizeazã şaorma: şaorma ta e cu de toate, dar fiindcã predominã cartofii are doar gust de cartof.

EREZIE Şaorma cu muştar.

FASCISM Singurul aliment permis începând de astãzi este mãmãliga româneascã autenticã, creştinã de 2000 de ani. Adepţii stau încolonaţi în faţa morii de mãlai, ovaţionând – ca sub hipnozã – discursul producãtorului de mãlai despre cum mãmãliga este singurul aliment care conţine mãlai şi, prin urmare, destinul ei este sã cucereascã universul. Apoi toţi îşi primesc raţia de mãmãligã în gamelã. Între timp, ofiţerii siguranţei statului sparg casele oamenilor bãnuiţi cã ascund şaorma şi alte preparate decadente sau de altã origine etnicã. Toţi par sã ignore faptul cã porumbul e adus şi el din America.

FEUDALISM Toate şaormeriile din acest ţinut aparţin regelui, care, în schimbul loialitãţii boierilor, împarte fiecãruia câte un lot de şaormerii. În jurul şaormeriilor s-au organizat sate, iar locuitorii acestora (denumiţi iobagi, de la “i-o bagi la pachet”) preparã şaorma, din care îşi pãstreazã strictul necesar pentru supravieţuire. Restul ajunge la boier, care are pe puţin 200 de kile. Despre rege nu se ştiu multe în popor dar i se zice unsul lui dumnezeu, deci probabil nu încape pe poarta cetãţii decât uns.

GIGI BECALI Ioo, când mi-e foame, mã duc la oile mele care mi le-a dat dumnezeu mie, şi mãnânc brânzã, mãnţelegi? Brânzã bunã, nu şaloma de-asta care-o mãnâncã ãştia. Sã se ducã la ei în Africa, la arabi, dacã vrea sã mãnânce şaloma. Cum sã ţin cu arabii împotriva lui Iisus Hristos? Dîgîdîm!

HAHALERELOR Vezi GIGI BECALI.

IISUS HRISTOS Când te mânjeşti cu maionezã, întoarce şi obrazul celãlalt.

ION CREANGÃ Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mã gândesc la locul naşterii mele, la şaormeria din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama tulumba de carne, de crãpau mâţele jucându-se cu ea, la prichiciul rotisorului cel humuit, de care mã ţineam când începusem a merge copãcel, la congelatorul dupã care mã ascundeam când ne jucam noi, bãieţii, de-a mijoarca, şi la atâtea sosuri şi condimente pline de gustare rãsãriteanã, parcã mã stric şi acum la burtã de bucurie!

JAMES BOND De toate. Mare, cu de toate.

KIM (în expr. ... Ir-Sen, ... Jong-Il, ... Jong-Un): Locuitorii Republicii Populare Democrate Coreea se bucurã de toatã şaorma de care au nevoie pentru a duce patria pe noi culmi ale dezvoltãrii.

LADY GAGA La origine, varietate de şaorma înfãşuratã în carne. P. ext., şaorma cu înveliş excentric.

LIBERTARIANISM E un abuz la adresa libertãţii individuale sã scrii o reţetã de şaorma. Fiecare are voie sã înfãşoare ce vrea în lipia lui (bineînţeles, dacã alege sã foloseascã lipie). Trebuie doar sã aşteptãm. Pânã la urmã, mediul concurenţial al pieţei libere ne va conduce, fãrã intervenţia vreunei autoritãţi în gastronomie, la şaorma perfectã, care poate fi şaorma sau salatã de boeuf.

MARIHUANÃ ILEGALÃ Conduce deseori la consumul de şaorma.

MARX Şaorma e opiul popoarelor (var. pre-1900: Opiul e şaorma popoarelor).

MINCIUNÃ Vezi KIM.

NICKI MINAJ Varietate de şaorma identicã cu şaorma Lady Gaga, dar preparatã cu carne neagrã.

PROTOCRONISM Aşa-zişii “istorici” arabi (care cautã sã ne ia maioneza) au reuşit sã-şi impunã teoriile mincinoase, dar noi ştim cã dacii au fost primii din lume care au adoptat şaorma ca formã de petrecere a timpului liber, dovadã şi cuvântul dacic “mânz”, care s-a dovedit de cãtre B. P. Haşdeu cã este derivat regresiv din “suntem flãmânzi dupã şaorma”.

QUARC Particulã elementarã care, conform oamenilor de ştiinţã, intrã în componenţa nucleonilor (protoni şi neutroni) care, împreunã cu electronii, formeazã atomii. Aceştia la rândul lor se asociazã în molecule, iar moleculele dau consistenţã sosului pentru şaorma. În limba germanã termenul Quark desemneazã însã brânza de vaci, o dovadã în plus cã nemţii nu se pricep la şaorma, de unde şi dependenţa lor de mâna de lucru din Turcia.

RAP Sunt genul de om care mãnânc şaorma-n liftul tãu, bagabontul natural, dau pe jos.

REVOLUŢIA TRANSUMANISTÃ Toate procesele tale cognitive au fost transferate din corpul fizic într-un calculator. Practic, personalitatea ta şi amintirile tale aparţin acum unui mediu de stocare. Cloud-ul este dotat cu un emulator de stimuli pentru proto-receptorii de gust, aşa cã încarci un spreadsheet Excel cu reactivii care dau “gustul” specific de şaorma. Autorul te dã în judecatã dacã îl partajezi cu prietenii. Vezi şi SINGULARITATE.

SINGULARITATE Ca urmare a încãrcãrii cloud-ului cu procese neurologice aparţinând multor consumatori de şaorma, în coroborare cu posibilitatea de a transfera date instantaneu, procesele de gândire s-au specializat şi s-au unit într-un singur proces de gândire cu mai multe threaduri. Existã o singurã şaorma care este în acelaşi timp toate varietãţile de şaorma. Pentru diversitate, Conştiinţa Unicã şi-a imaginat un proto-univers. Momentul creaţiei. Lumina.

TORTILLA Lipie hispanoamericanã de origine aztecã, dovadã în plus cã şaorma a fost inventatã în mod independent de toate marile civilizaţii.

USTUROIATÃ Una dintre cele douã calitãţi ale şaormei.

VATICAN Au fost 350 de ani foarte grei pentru Biserica noastrã dar iatã, tocmai l-am reabilitat pe Galileo şi suntem dispuşi sã ne recunoaştem eroarea de judecatã. Într-adevãr, şaormeria nu se învârte în jurul cãrnii, ci carnea în jurul propriei axe şi taximetriştii în jurul şaormeriei, dar aceştia nu se trag din maimuţã.

WORLD OF WARCRAFT Simulator care ilustreazã fidel întreg circuitul şaormei în naturã, de la tranşatul cãrnii cu sabia printre flãcãri şi ţepuşe pânã la creşterea drasticã în greutate şi apariţia acneei.

XENU Demiurg extraterestru venerat de cãtre adepţii Bisericii Scientologice. În mitologia popularã, consoarta sa este numitã deseori Xena (cunoscutã publicului larg datoritã serialului TV omonim, produs în ultimul deceniu al secolului trecut) iar rezultatul uniunii lor amoroase este maioneza primordialã. Comunitãţile de şaormari din cartierul bucureştean Dristor pãstreazã pânã în zilele noastre obiceiuri derivate din vechile ritualuri scientologice de iniţiere, deseori condamnate de cãtre discipolii lui CONFUCIUS.

YODA Cu de toate şaorma vreau. Dar usturoi fãrã. Foloseşte mãnuşile, Luke.

Z S-a dovedit cã un cititor neafectat de o formã de ortorexie nervoasã (dietã hipocaloricã, raw-veganism) nu poate ajunge la aceastã literã fãrã sã simtã un nivel corespunzãtor de poftã de a mânca o şaorma.

ZEMOASÃ Cealaltã calitate a şaormei.

Epoca marilor ctitorii

noreply@blogger.com (Raiden) — Tue, 24 Apr 2012 14:32:00 PDT

Biserica Ortodoxa Romana (BOR), in frunte cu Conducatorul ei Suprem, Preafericitul Parinte Patriarh Daniel I, ridica in Capitala Republicii Ortodoxe Romania (ROR) un nou si frumos ansamblu clerico-edilitar, destinat inaltarii populatiei pe o noua treapta a credintei - mantuirea absoluta, prin donatii personale si transferuri generoase de bani de la bugetul Statului.

Cu ocazia alegerii proiectului castigator, eveniment transmis in direct la Televiziunea Nationala Ortodoxa Trinitas, Preafericirea Sa a oferit pretioase explicatii privind macheta expusa, dovedind largile cunostinte ale Sanctitatii Sale in domeniul arhitecturii, urbanismului, planificarii citadine, precum si administrarii fondurilor private ale intreprinderii dealtfel profitabile pe care o conduce stralucit.

In final, cei prezenti si-au manifestat totala adeziune si nemarginita admiratie pentru Catedrala Mantuirii Neamului Romanesc, aplaudand furtunos minute in sir si scandand puternic: "BOR in ROR!", "Catedrala de o vrei / Te feresti sigur de-atei!" si, desigur, deja traditionalul si popularul slogan crestin: "Moarte ateilor!"

Doamne-ajuta.

Ce mai face Rezistenţa

noreply@blogger.com (Macabroo) — Tue, 24 Apr 2012 05:11:00 PDT

În caz că vă întrebaţi ce mai face Rezistenţa

Maidanul Academiei: Venetia din suflete

noreply@blogger.com (Raiden) — Sat, 21 Apr 2012 03:31:00 PDT

Pentru ca articolele despre Maidanul Academiei se inmultesc, o sa consider aceasta ca fiind a 3-a parte din acest serial. In primul episod am explorat la picior aceasta parte din fostul cartier Uranus-Antim, iar in al doilea, am revenit pentru cateva precizari importante. Recomand sa cititi primele 2 episoade inainte sa mergeti mai departe.

Prezentul episod vine ca urmare a unei descoperiri foarte interesante: Radu Dumitru a postat pe Youtube un documentar in care se vorbeste exact despre aceasta parte disparuta din Bucuresti. Materialul, realizat in 1998 de Dana Deac, se intituleaza "Venetia din suflete" - evident aluzie la suprafata de marimea orasului Venetia (Italia) curatata de istorie in anii '80 pentru aparitia Casei Republicii si a noului Centru Civic bucurestean. -->

Pentru a intra in atmosfera, tot de la Radu Dumitru am preluat aceasta suprapunere a noilor constructii peste reteaua veche de strazi din acea zona. Astfel, se poate vedea in clar dimensiunea distrugerilor. Ne vom concentra pe partea de jos a plansei, cu stradutele in panta si aproape paralele despre care am vorbit. Important: acolo unde scrie "Str. Mihai-Voda" este evident o greseala, "Bd. Natiunile Unite" fiind eticheta corecta.

O vedere din strada Ecoului (disparuta), in anul 1980. Catacteristica tuturor acestor stradute era ca aveau drept cap de perspectiva Dealul Patriarhiei, cu impunatoarea cupola a Adunarii Deputatilor.

In prezent, doar Calea 13 Septembrie mai ofera o astfel de panorama, neobturata de nicio casa veche si putreda.

Documentarul Danei Deac se concentreaza pe strada Arionoaia, in opinia mea "vedeta" grupului. Strada Arionoaia lega strada Uranus de strada Antim, coborand dealul Arsenalului in pante de diverse inclinatii. Sunt intervievati oameni care au locuit acolo - parinti, copii care se dadeau cu sania pe deal - si se povesteste cum s-a demolat zona. De foarte mare importanta sunt fotografiile de epoca si filmarile din arhiva personala a fostilor locatari, care dau o dimensiune profund umana povestii, trecand dincolo de simplul aspect urbanistic al problemei. Preiau si eu mai jos ce a postat Radu Dumitru pe Youtube:

Partea 1

Partea 2

Partea 3

Pentru a fi clar despre ce distrugeri vorbim, cam asa arata in prezent acest cartier odata atat de linistit si caracteristic Bucurestilor patriarhali de inceput de secol 20.

Multumiri lui Radu Dumitru pentru materialele furnizate, de importanta majora pentru cei interesati de istoria si transformarea cartierului Uranus.

Cartierul Uranus renaste! (virtual, normal!)

noreply@blogger.com (Raiden) — Tue, 10 Apr 2012 12:16:00 PDT

Deoarece zona din jurul Parlamentului actual este practic moarta - dar foarte aerisita ar spune unii - am fost cu atat mai interesat de acest scurt clip pe care mi l-a aratat Dominus. Practic, in doar cateva secunde, cartierul Uranus-Izvor-Antim renaste instantaneu, capata noi proportii si un aspect surprinzator de futurist. Interesant! Voi ce ziceti?

Pentru ca intotdeauna e bine sa privim spre viitor cunoscand si trecutul, listez mai jos articolele pe care le-am scris referitor la aceasta zona vitregita in anii '80 ai secolului trecut de Ceausescu:

Podul Mihai-Voda este unul din punctele de trecere a Dambovitei disparute in urma constructiei noului Centru Civic bucurestean. Povestea podului, aici.

Podul Izvor este printre cele mai faimoase din Bucuresti. Inainte de anii '80 facea legatura cu acest cartier disparut, asa cum am aratat aici.

Inainte vreme, linia de tramvai traversa Podul Izvor si urca panta dealului Arsenalului/Uranus/Spirii, in lungus strazii Uranus. Am descoperit secvente dintr-un film care includ aceasta zona distrusa, le-am comentat si le-am adaugat alte imagini de arhiva - aici.

Nu in ultimul rand, trebuie stiut despre seria de strazi paralele distrusa de Casa Academiei de pe 13 Septembrie. Am investigat imensul maidan din fata ei si am gasit niste vestigii foarte interesante - aici - dupa care am revenit pentru noi precizari, aici.

Partea disparuta a orasului fascineaza uneori mai mult decat cea inca existenta, dar revin la propozitiile de inceput - foarte indrazneata propunerea din clip! Felicitari initiatorilor.

De Ce Nu ?!!

noreply@blogger.com (ilau) — Mon, 09 Apr 2012 07:25:00 PDT

Astazi o las mai moale cu versurile si propun o piesa mai fresh decat o rosie din curtea de la tara a bunicilor. Piesa asta incepe sa faca valuri in Uk si mie imi suna foarte bine. Piesa este difuzata din ce in ce mai des si pe Radio Guerrilla

Contraste (10)

noreply@blogger.com (Alexandru Negoita) — Sun, 08 Apr 2012 04:15:00 PDT

Pe bulevardul Iancu de Hunedoara s-a ridicat de curand un nou turn de sticla, Crystal Tower, de pe terasa caruia am avut ocazia sa fac cateva poze imprejurimilor.

De Ce Nu ?!!

noreply@blogger.com (ilau) — Tue, 03 Apr 2012 01:20:00 PDT

Azi o dam pe hiphopareala,
Ceva vechi, intainte de scoala
Sper ca nu o sa-ti curga vre-o bala
Si sa sti ca nu-ti face nimeni morala.

Piata Universitatii, ieri si azi (3)

noreply@blogger.com (Raiden) — Tue, 27 Mar 2012 10:12:00 PDT

Calatoria in timp prin Piata Universitatii se apropie de sfarsit, dar mai facem o oprire pentru a explora trecutul recent. Odata cu evenimentele din decembrie 1989, s-a prabusit regimul care il adusese pe Balcescu in locul lui Bratianu, dar care ridicase un hotel de prestigiu si un teatru mare in inima Capitalei. Lucrurile insa nu aveau sa revina la normal atat de usor. Instaurarea democratiei a inclus si Piata in intregul proces adesea dureros.

Inainte de a parcurge prezentul articol, recomand sa le cititi mai intai pe primele doua (perioada monarhiei si comunismul), pentru o imagine de ansamblu. -->

Imediat dupa 1989, pe scuarul verde de pe bd. Nicolae Balcescu au aparut niste cruci de piatra. Au fost instalate de Asociatia Studentilor Crestin-Ortodocsi din Romania (ASCOR) si de Liga Studentilor.

Au fost aduse din lapidariul bisericii Stavropoleos (din centrul vechi), sau din dreapta Catedralei Patriarhale. Crucea mare este a lui Matei ("Papa") Brancoveanu), tatal domnitorului Constantin Brancoveanu. Crucile mai mici apartin unor negustori inmormantati in scuarul Zlatari pe Calea Victoriei, in curtea bisericii Sf. Ciprian-Zlatari, aflata intre strazile Lipscani si Stavropoleos. In 1979, ca urmare a incadrarii lacasului de cult intre doua blocuri anoste (pentru mascare - foto sus), cimitirul a fost desfiintat.

Ca o gluma, imi povestea Vlahul ca a fost oprit la Universitate si intrebat de niste turisti unde e "Piata celor 10 Cruci", ca asa era trecuta in ghidul lor turistic.

Anul 1990 a marcat transformarea Universitatii si Pietei in polul protestelor impotriva regimului Iliescu-FSN, etichetat "neocomunist" de catre "golani". Cristian Paturca a compus atunci "Imnul golanilor":

Mai bine haimana decat tradator,
Mai bine huligan decat dictator.
Mai bine golan decat activist,
Mai bine mort decat comunist!

Golaniada a fost dur reprimata de regimul "democratic" din Republica Romania in 13-15 iunie 1990, cand minerii din Valea Jiului au venit la Bucuresti la chemarea Presedintelui Republicii, Iliescu, pentru a "planta panselute pe peluza TNB" si, printre altele, a pune pumnul in gura manifestantilor. Ortacii condusi de Miron Cozma au dat dovada, conform Presedintelui Iliescu, de "inalta constiinta civic-muncitoreasca". Au devastat sediile PNL si PNT-CD (partide istorice praspat reinfiintate), au spart niste teste de intelectuali, etc., lucruri marunte.

Multi ani au ramas in amintire sloganurile, manifestele si dezideratele vopsite de "huligani" pe zidurile Universitatii si Arhitecturii, sterse ulterior. Oricum, in mentalul colectiv s-au fixat sintagme precum: "Noi muncim, noi nu gandim!" si "IMGB face ordine!" - iterate de "pacificatorii regimului". Evenimente triste, care au tinut mult Romania pe la usa cancelariilor occidentale ulterior.
Fantana de la Arhitectura a capatat atunci statut de simbol al protestelor antiguvernamentale, statut recent reconfirmat.

1995. O imagine din fostul Palat al Creditului Industrial (actuala organizatie de sector a unui partid), cu Universitatea. In partea dreapta a cladirii se observa urmele mineriadelor, cand au fost incendiate autobuze pe bd. Republicii (actual Elisabeta). Masinile incepeau sa sufoce hemiciclul cu statuia lui Mihai Viteazu.

1995. Studenti la Fantana de la Arhitectura. Pe cladirea institutiei amintite inca se citea "Monarhia salveaza Romania", un deziderat ratat in anii '90.

1996. Trafic aglomerat in Piata Universitatii (nimeni nu ii mai spunea Piata Nicolae Balcescu). Incet-incet, bannerele de campanie isi faceau simtita prezenta. Inspre Intercontinental, candidatul Ilie Nastase ruga bucurestenii sa-l aleaga Primar General.

1996. Tot la fantana, intr-o zi insorita. Au aparut celebrele tarabe, atat de specifice anilor '90 in Bucuresti. Orientalizarea comertului a dus la uratirea Capitalei intr-un grad fara precedent.

1997. Privind din mijlocul florilor in lungul bd. Elisabeta (denumire instaurata dupa 1989 pe tronsonul din fostul bd. Carol I curpins intre rond si Calea Victoriei).

1998. Sus: TNB si-a facut sigla! Jos: privind din TNB inspre Arhitectura si blocul Dunarea II, tot mai cenusiu.

1999. O zi obisnuita la Piata Universitatii, se intra in rond din bd. Bratianu, asa cum a fost redenumit b-dul 1848 dupa 1990. Intre timp, pasajul pietonal devenea tot mai aglomerat, cu tarabe, patiserii, restaurante si tot felul de mici afaceri. Aerul devenea tot mai irespirabil, iar miresmele - nenumarate! Asa a intrat Piata Universitatii in mileniul III.

2006. Intercontinentalul luminat seara (st.) si apoi la apus, in tandem cu TNB (dr.). In poza din dreapta, avea loc un protest pe tema "Basarabia, pamant romanesc". Whatever.

2006. Sus: rondul fusese impodobit, pe langa celebrul ceas (care numara zilele pana la intrarea Romaniei in Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007) cu multe steaguri - ale tarilor participante la Sommet-ul Francofoniei, care s-a desfasurat atunci la Bucuresti. A fost un eveniment de amploare. Jos: Teatrul National, asa cum nu o sa il mai vedem, intr-o zi frumoasa.

2007. Perspectiva clasica asupra rondului. De observat ca siglele Intercontinentalului, cele cu "B" ("Bucuresti"), fusesera scoase. Urmau a fi inlocuite cu cele cu "I" (reprezentand afilierea hotelului la lantul international "InterContinental"). Ceasul Integrarii devenise inutil si se oprise. Eram deja membri UE. A fost mutat un an mai tarziu la intersectia "Budapesta" (bd. Marasesti intersectie cu bd. Cantemir).

2008. In sensul acelor de ceasornic, pornind din stanga sus: seara vis-a-vis de TNB, Arhitectura luminata rosu cu ocazia Zilelor Bucurestilor, bradul de Craciun din 2008 pe timp de zi, eveniment la TNB.

2009. Privind de pe peluza TNB inspre str. Biserica Enei (st.) si in lungul bd. Balcescu (dr.). Acest loc a devenit o statie de taxi foarte animata.

2009. Stanga: Kilometrul 0 al Zonei Libeere de Neocomunism (a nu se confunda cu Monumentul "Kilometrul 0" de la Sf. Gheorghe, un pic mai jos, spre Unirii - adevaratul km. 0 al Capitalei), dreapta: "cado'" de la primarul Videanu inainte sa plece de la Primarie (2008) - o cruce nesimtita, din marmura masiva, care comemoreaza fix nimic. Intre timp, pasajul pietonal subteran a trecut printr-o transformare radicala. A fost aerisit, salubrizat si adus intr-o stare asemanatoare cu cea de la inaugurare. Magazinele au fost mutate pe margine, spatiul definindu-se mult mai bine.

2010. Intercontinentalul cu sigla actuala si fostul bloc "Creditul Minier", afisand o reclama la o bere cu tenta de urs. Politia - mereu la datorie, in rond!

2010. In sensul acelor de ceasornic, pornind din stanga sus: inceput dificil de an, cu multa zapada, zona Arhitecturii (elemente frapante: unul din ceasrile stradale opulente, scumpe si total inutile aduse de primarul Oprescu aici si in alte zone ale orasului, dar si reclama la fast-food, cu cea mai mare portie de cartofi prajiti!), Caruta cu Paiate (o batjocura pe multi bani publici la adresa lui Caragiale, o abominatie instalata fara consultarea cetatenilor), globurile levitande din preajma sarbatorilor de iarna (un aranjament interesant).

2010. Sus: rondul, pozat dintr-un autobuz turistic circuland pe traseul inaugurat de Ministerul Turismului in mandatul Elenei Udrea (prost tur!). Jos: revin cu o frecventa tot mai mare corturile orientale pe domeniul public! Comertul cu amanuntul aglomereaza trotuarul. Astfel, de 1 si 8 Martie, Dragobete, Paste, Craciun, etc., nu ai pe unde sa treci din cazua meselor, tarabelor si hoardelor de oameni curiosi si dornici sa cumpere kitsch-uri de tot felul.

2011. Moment istoric: a inceput demantelarea fatadei TNB creata in anii '80 la ordinul lui Ceausescu. Scopul: revenirea la un aspect cat mai asemanator celui din 1973, de la inaugurarea actualului sediu al Teatrului. Se pot vedea diversele etape ale procesului.

2011. Sus: in pasaj a aparut o "opera de arta" dubioasa. Jos: a devenit deja o traditie sa se organizeze targuri de hand-made, etc., cu care nu sunt de acord, deoarece aglomereaza pasajul.

2012. Luna ianuarie a insemnat inceputul protestelor antiguvernamentale, despre care am relatat la momentul respectiv, cu poze in exclusivitate (din 15 si 16 ianuarie, inclusiv cu violentele de atunci), dar si al protestelor anti-ACTA (reportajul, aici). Poza de mai sus este din a doua zi a protestelor - 14 ianuarie 2012.

Desigur, trecand peste nostalgia trecutului, este bine sa ne mentinem in prezent si sa vedem acest spatiu bucurestean asa cum este in prezent: aglomerat, brazdat de cabluri, poluat, zgomotos - un iures in care timpul trece pe fast-forward. Ca atare, iata un calup de poze "necosmetizate", brute. Observam ca blocul Dumarea II a fost reabilitat termic, aratand si mai urat cu toate balcoanele inchise cu termopan.

Ultime imagine proprie pe care o impartasesc este cea cu Piata Universitatii privita dinspre Palatul Sutu, asa cum se prezinta ea la data postarii acestui articol - sfarsit de martie 2012 - cu "vedeta" anului, Teatrul National, in plina transformare. Sa vedem ce-o sa iasa!

Am ajuns la ora concluziilor: din 1989 si pana in 2011, in Piata Universitatii nu s-au mai produs modificari notabile ale spatiului, asa cum se petrecuse in monarhie si comunism. Peisajul a ramas in mare parte acelasi, insa tenta sociala a capatat tuse groase, gratie evenimentelor dramatice petrecute aici. Piata a dobandit aura de simbol, depasind statutul de intersectie centrala pe harta orasului. In 2011 s-a inceput modificarea aspectului Teatrului National - o schimbare importanta a aspectului zonei, iar in 2012, miscarile sociale s-au amplificat la un nivel mare, readucand astfel in prim-plan status quo-ul de agora al Pietei Universitatii.

La finalul acestui mini-serial nu imi ramane decat sa va indemn sa va spuneti parerile, povestile sau amintirile legate de acest spatiu urban pe care am incercat sa-l prezint urmand traiectoria logica si cronologica - de la panorama de secol 19 din Turnul Coltei si pana la poza contemporana finala, din martie 2012. Piata a evoluat odata cu Capitala. Piata a evoluat.

Zona de nord, tendinţe

noreply@blogger.com (Alin) — Mon, 26 Mar 2012 14:56:00 PDT

(poza de mai sus aparţine lui Commodore)

E timpul să acordăm atenţie zonelor cu potenţial frumos de dezvoltare. Iar zona de nord a capitalei are un potenţial fantastic de a se dezvolta. Partea bună e că nu se suprapune peste oraşul vechi, aşa că popularea acestei părţi a oraşului cu clădiri moderne e mai mult decât binevenită.

Mai înainte de toate, trebuie să fiu concis, pentru că probabil că voi primi întrebări "la ce te referi când spui zona de nord?". Momentan, mă refer doar la zona de lângă metroul Aurel Vlaicu, adică de unde se învecinează cartierele Aviaţiei cu Floreasca.

În ultimii ani, zona a devenit favorita celor care doresc să construiască un high rise, sau doar clădiri de birouri. Care sunt acestea? Le voi enumera, precizând şi anul când au fost terminate : sediul Oracle (2005), Floreasca Business Park (2009), Nusco Tower (2010) , sediul RBS (2010). În construcţie se găseşte Floreasca SkyTower, care va doborî recordul de cea mai înaltă clădire din Bucureşti, cu 137 de m.

Sediul Oracle

Floreasca Business Park, a fost construit pe locul clădirii ROMSYS. Aceasta din urmă a fost demolată la începutul lui 2007. În poza de mai jos se poate observa şi clădirea IPA

I-am făcut o poză chiar când a fost terminat, adică prin martie 2009 :

RBS Tower are de asemenea o arhitectură plăcută şi nişte linii moderne, iar faptul că această zonă se va popula de high rise uri va contribui cu atât mai mult la integrarea lui în peisaj:

Nusco Tower, a fost construit peste o parte din fabrica de mobilă Pipera:

Pentru mai mult de un an am fost surprins să constat convieţuirea clădirii cu o reminiscenţă a fabricii de mobilă, mai exact un post de transformare.

Dar ştiam că nu va mai rezista mult, având în vedere că lucrările la pasaj avansau. Într-o zi a fost sacrificat:

Cât despre SkyTower, se construieşte pe terenul FEA (Fabrica de Elemente pentru Automatizări), aceasta din urmă fiind demolată în aprilie 2007. În momentul de faţă, construcţia este destul de avansată şi va fi gata până la sfârşitul lui 2013.

Din randări se prefigurează a fi foarte frumos. Va avea pe lângă turn şi un mall şi o clădire mai mică de birouri (sediul FCC).

Bonus, o clădire terminată anul acesta, Sofa Cafe (îmi place cum arată) :
Clădirea se găseşte pe bulevardul Barbu Văcărescu, lângă staţia de tramvai 5 Verdi.

Ca gând de final, pot să afirm că sunt foarte mulţumit de cum se dezvoltă zona în care stau şi de asemenea mă bucur că nu au răsărit nişte hidoşenii, acest pericol după cum ştim cu toţii fiind omniprezent în Românica.

De Ce Nu ?!!

noreply@blogger.com (ilau) — Mon, 26 Mar 2012 09:18:00 PDT

Hei, hei si iarasi hei
Azi iti dau o piesa vrei, nu vrei
NSK se cheama ei
Romanasi batrani si grei.

Super chestie pe care am văzut-o azi pe Facebook... NOT

noreply@blogger.com (Macabroo) — Mon, 19 Mar 2012 16:32:00 PDT

Se pare că mîţa a ieşit din sac... "Dă-o mai departe, să facă istorie pe Internet"

Contraste (9)

noreply@blogger.com (Alexandru Negoita) — Mon, 19 Mar 2012 00:45:00 PDT

A fost un weekend frumos, in sfarsit putina primavara la inceput de 2012.

De ce o să-mi fie dor de Aeroportul Băneasa

noreply@blogger.com (Andy) — Sun, 18 Mar 2012 08:38:00 PDT

Din 25 martie, scăpăm de calvarul de la Aeroportul Băneasa. “Ura!” ziseră toți. Dar mie o să-mi fie dor de cârciuma asta.

Începând cu data de 25 martie 2012, toate zborurile low-cost cu plecare sau sosire în București vor fi operate pe Aeroportul Internațional “Henri Coandă” (Otopeni). Aeroportul “Aurel Vlaicu”, a.k.a. Băneasa, al doilea ca număr de pasageri din România, va deveni aeroport de business.

Mulți români, în special bucureșteni, au trecut cel puțin odată prin infamul aeroport Băneasa. Majoritatea îl înjură. Supraaglomerarea, organizarea departe de optimă, condițiile uneori execrabile, damfurile de ceapă ori parizăr, toate au făcut din Băneasa oaia neagră a transportului aerian din România.

Taxele aeroportuare pe Băneasa, multă vreme preferabil ca aeroport pentru zboruri low-cost, au ajuns în timp foarte apropiate de cele practicate pe Otopeni, un aeroport cu adevărat la standarde internaționale.

Totuși, eu sunt împotriva închiderii sale pentru public. Principalul avantaj al aeroportului-bodegă este distanța mică față de centrul orașului – 8 km. Prin comparație, Aeroportul Henri Coandă (Otopeni) se află în afara limitelor capitalei, la 17 km de centru. Alți bani, altă distracție.

Însă motivele pentru care îmi va fi cu adevărat dor de Aeroportul Băneasa țin de pasiunea pentru fotografie. În primul rând, zona e o locație foarte bună pentru plane spotting, adică statul și holbatul la avioane cum aterizează și decolează.

Și mai interesante, zic eu, sunt însă aterizările și decolările de pe Băneasa privite din avion. Locația oferă pasagerului imagini interesante ale Bucureștiului, un oraș ciudat cam de oriunde l-ai privi. Iaca poze!

Casa Presei Libere, spre Arcul de Triumf

Micul Oraș al Luminilor... nu?

Lacul Morii

Estul capitalei, cu noua Arena Națională

O imagine de ansamblu a centrului, privind spre sud. Linia verticală sunt bulevardele Magheru și Bălcescu. În capătul de sus al acesteia este Piața 21 Decembrie 1989, a.k.a. Universității, unde se disting H. Intercontinental pe stânga și Universitatea București pe dreapta. Urmând linia în sus, aceasta se curbează spre dreapta și continuă până în Piața Unirii, unde se disting fântânile. Clădirea cu cupolă albă din partea dreaptă a imaginii este Sala Palatului.

Piața Victoriei

Pasajul Basarab

Cosmopolis, adică unii de stau la bloc în mijlocul câmpului. "Superb, sau ce?"

Aeroportul Otopeni s-a dezvoltat lăudabil de mult în ultimii ani. Cea mai nouă adăugire o reprezintă un nou corp pentru Plecări, pentru a face față traficului care migrează de pe Băneasa. Așa că noi, ăștia care traversăm continentul cu 3 milioane dus-întors, cred că scăpăm de haos. De “faună”, mi-e că nu.

De Ce Nu ?!!

noreply@blogger.com (ilau) — Fri, 16 Mar 2012 05:09:00 PDT

In asteptarea primului weekend cu soare si ale temperaturilor potrivite tricoului, astazi propun ca si o incantatie pentru grabirea lucrurilor, un clasic remixat.

Toti il stiti ! Iar ca sa-l citez pe american: It comes with a good vibe !
Weekend placut va urez !

Bucharest cloud

noreply@blogger.com (Raiden) — Sun, 11 Mar 2012 11:24:00 PDT

Recent, v-am provocat, pe Facebook, sa luati parte la un exercitiu si v-am adresat urmatoarea intrebare:

Care-i primul cuvant care iti vine in minte cand auzi "Bucuresti"?

Scopul era sa alcatuim un "nor" in care sa adunam toate aceste perceptii individuale. Ce a iesit, puteti vedea in plansa de mai sus. Daca cei care nu au participat initial la exercitiu vor sa-si spuna parerea, o pot face mai jos in comentarii sau direct pe Facebook. Aceeasi invitatie si pentru cei care vor sa comenteze rezultatul.

Este 8 Martie!

noreply@blogger.com (Raiden) — Wed, 07 Mar 2012 14:01:00 PST

Dragi cititoare, stimate femei, cu ocazia Zilei Voastre Super-Speciale, lasam un mesager la fel de special sa transmita un mesaj, pe graiul dulce pe care numai el stie a-l intrebuinta.

Petrecere cat mai femeiasca!

Urari anterioare: 08/03/2010 | 08/03/2011

Perspective 30: Bucuresti alb-negru

noreply@blogger.com (Raiden) — Tue, 06 Mar 2012 11:04:00 PST

Suntem obisnuiti sa vedem orasul color, mergand zilnic prin el. Suntem si mai obisnuiti sa percepem Capitala ca pe un spatiu populat eminamente de blocuri, blocuri, blocuri...

...asa cum este si cazul, daca trecem prin cartierele-dormitor Pantelimon, Militari, Balta-Alba sau prin Centrul Civic.

Perceptia va fi una semi-rurala daca parcurgem largi portiuni din cartierele Fundeni sau Andronache-Colentina, de exemplu. Zone sarace subdezvoltate si cu evolutii postdecembriste haotice.

Am incercat insa un experiment: am vrut sa aduc in prim-plan Bucurestii autentici - cateva cadre mai interesante - insa in alb-negru, fara culoarea locului. Uniformizarea si concentrarea pe tonuri si contraste parca mai potolesc eclecticul bucurestean din acest set. -->

Strada Baratiei.

Fosta tipografie "Cartea Romaneasca", pe bd. Iancu de Hunedoara.

Opera Center, pe malul Dambovitei.

Strada Stavropoleos la Caru' cu Bere.

Castelul lui Tepes din Parcul Carol I.

Piata Palatului Regal (Piata Revolutiei).

Biserica Sf. Spiridon-Nou.

Academia Tehnica Militara de pe bd. George Cosbuc.

Seminarul Teologic din str. Sf. Ecaterina.

Bd. G-ral Magheru.

Str. G-ral Constantin Cristescu.

Str. Mihai-Voda la Vama Postei.

Calea Grivitei.

Muzeul Taranului Roman.

Palatul Telefoanelor.

Cupole bucurestene centrale.

Hanul cu Tei.

Strada Romulus.

Bd. Ferdinand I spre Gara de Est (Obor).

Va urma (cred).