PHOEMIA

Ultima casă pe stînga

2009-11-02T20:57:00.006+02:00

dacă vreodată vrea careva să mă localizeze

îi spun mereu că stau în ultima casă

pe stînga

fără număr

şi

fără nume

prietenii mei cei mai mulţi nu-s de-ai casei

sunt ca şi mine legaţi de exterioare

peste tot unde-am stat

am dat tot de-un frig şi-un străin

la mine e cald şi acasă

numai pe dinlăuntru

habar nu am ce-nseamnă să vină cineva la mine

casa mea e dată drumului şi drumul dracului

la mine e pretutindeni şi nicăieri

ca un fel de explozie

la mine totul e pe ducă şi casa fuge la vale

cu mîinile pe cap

MELALCOOLII

2009-10-08T12:26:00.000+03:00

Octombrie ceţos şi un fel de libelulă care a murit frumos

2009-10-05T20:55:00.001+03:00

Ucigă-l toaca...:)

2009-09-14T10:04:00.000+03:00

Nu e antireclamă...doar o glumă. a dracului de angelică. vorba aia. sunt asasin dar mă tratez...:))

PHOEMIA: Manifestul Infrarealist

2009-09-09T07:15:00.165+03:00

PHOEMIA: Manifestul Infrarealist

(continuare)

Despre noctambuli, zilieri şi foşti angajaţi la Stat

Acestea sunt aşa-zisele categorii de bază care, iată, conţin scriitorimea actuală a Literaturii Române. şi ca să ciripim pe limba generaţioniştilor, vom spune că doomiiştii sunt la categoria noctambuli. istoria literară încă îi bîjbîie nehotărîtă să le dea decoraţia. oricum, spune ea, ţîncii ăştia vor face din ea lanţ la closet ca să tragă apa...
aşa că să mai aştepte. să-şi mai lălăie jucăriile cu bateriile duse în diversele saituri şi pub-uri litherare. pînă una-alta zilierii textualişti şi post-modernişti (citeşte postcomunişti) gen Cărtărescu, fac istorie pe meleaguri mioritice şi extra-mioritice. şi cînd spun că fac istorie mă refer la aşteptările Literaturii Universale de a "recupera" istoriografico-litherar trecutul schizo-comunist tipic Estului, acest copchil-cerşetor mutilat şi silit să cerşească recunoaştere la Poarta Miracolelor Capitaliste. cam la asta se reduce marea contribuţie a postmodernismului românesc la actuala universalitate literară. excepţie face doar suprarealismul care şi-a impus personalitatea prin Gellu Naum, pe toate planurile. dar care, profet în propria ţară fiind, încă nu e pe deplin recunoscut la noi...în categoria zilieri intră de fapt toată rezistenţa şi postrezistenţa la comunism a literaturii române. Emil Cioran, Paul Goma, Monica Lovinescu, Eugen Ionesco, chiar şi Dinescu în perioada rebelă cînd nu era angajat la statul postcomunist, cînd nu adoptase deviza "fă-te că lucrezi"...toţi aceştia (şi încă destui alţii) au făcut adevărata rezistenţă la alienarea comunistă a literaturii şi culturii române. la categoria foşti angajaţi la stat intră toată pleiada colaboraţioniştolor în frunte cu Nichita Stănescu, varianta soft şi Adrian Păunescu, varianta hardcore, a "lucrătorilor cu pixu'" la propăşirea dictaturii ceauşiste...
Iată, aşadar, că între spunerea lucrurilor pe nume şi "fă-te că lucrezi" se desfăşoară istoria literaturii române actuale. dar a spune lucrurilor pe nume presupune un fel de realism un fel de mesaj direct la care din păcate majoritatea au renunţat în favoarea diferitelor turnuri de fildeş sau de pixeli. iar între fă-te că realizezi şi efectiva realizare e o cale destul de anevoioasă şi lungă. ce ar fi de recuperat înafară de trecutele avataruri de Auschwitz comunist? foştii angajaţi la stat şi tăiat frunză la cîini spun că naţionalismul, de preferat în varianta lui academico-manelist-izolaţionistă. zilierii post-rezistenţi şi postcomunişti spun că personalitatea postmodernistă a fiecăruia în parte, versus aşteptările unionale de a-î comasa într-un cor de rebeli fără cauză. noctambulii doomiişti nu prea ştiu sau se fac că literaturizează cu noaptea în cap. fracturism, utilitarism, boierism, toate au un aer disperat că au inventat coada la cireaşă şi nimeni nu sare în sus nebun de bucurie şi adulaţie. sunt ca formaţiile de sezon de la MTV cu hituri la modă care pier peste noapte, pe capete, din lipsă de adepţi, perspectivă, realism sau consistenţă. Hiba lor esenţială e că mizează pe tehnică în continuare, atît în proză cît şi în poezie. luaţi domnilor tehnica de gît şi tăiaţi-o : veţi fii surprinşi să constataţi că nu curge nici urmă de sînge. e doar instalaţia goală şi uscată demult...
să ne închipuim că suntem în fosta Mare Sală de Bal a unei Cripte Ultramoderniste. ai spune că tavanul e o imitaţie perfectă a cerului dacă n-ar fii o hologramă. de altfel şi pereţii au aspect holografiat de zgîrie-ciori. o grămadă de oţel beton şi sticlă tehno-electro-digitalizate la refuz. aer condiţionat, apă super-purificată şi n-ar fii de mirare ca şampania să fie pusă la gheaţă pentru turiştii vizitatori. în mijlocil sălii, o mare fîntînă arteziană, lîngă care şade mascota modernismului. e vorba de Albert Einstein, acest Emce Pătrat cu părul vîlvoi şi limba scoasă aşa cum îl ştiţi prea bine. a fost un mare învăţat pentru cei care eventual nu ştiu a studiat totul pînă la adînci bătrîneţi şi care probabil continuă să înveţe şi să cerceteze şi în viaţa de apoi. vă asigur că nu învăţătura produce acest efect de limbă scoasă ci televiziunea...o mică prostie pentru luminarea poporului. apeşi pe buton şi toată lumea vine la tine deşi eşti tot mai singur şi fără niciun dumnezeu. cultura postmodernă care administrează tehnic aceste surogate consumiste are altă treabă: vă mîngîie pe portofele şi vă promite marea cu sarea precum şi luna de pe cer, pe altădată, evident. între timp înfiinţează alte şi alte secte elitiste, în care enoriaşii se laudă şi se mănîncă între ei. care nouă filosofie şi care nouă ştiinţă sau religie a artei? Vorbe! cea mai frumoasă minciună tot minciună rămîne şi te lasă cu ochii în soare cînd ţi-i lumea mai dragă. totul e tehnologie reclamogenă şi nimic mai mult. nimic altceva decît tehnici pentru a ajunge la nimic. la un nihilism pe care nici Apocalipsa lui Peşte Prăjit nu l-ar satisface pe deplin. apropo de tehnici de sinucidere: la ştirile de la ora cinci am auzit că unu' a băut benzină şi apoi şi-a aruncat un chibrit aprins pe gît. interesant. o să implementăm acest know-how la euthanasia porcilor de crăciun. nu-i mai prăjim pe dinafară ci pe dinlăuntru, direct. grătarele vor sării, gata preparate, pe masă unde două Barcelone dansează manele din buric. tehnic vorbind, vom fi buricii pămîntului. vinul va curge ca apa şi după noi potopul...
în fine cu toate megalomanele lui tehnici de pus coada la cireaşă modernismul e mort demult iar despre marile lui nume se cuvine să aiurim numai de bine. luat drept cine nu e şi postmodernismul, săracul, se simte tot mai rău. după o prelungă călătorie, prin peisaje splendide, cu all inclusive, ajunşi acasă în sat, cu maşina ultimul răcnet, primul om întîlnit e unul beat turtă care vomită, ţinîndu-se de gard. imaginea asta e tot ce îl întîmpină şi de fapt, ea singură, spune totul.

HeartCore

2009-08-30T22:45:00.001+03:00

Mottor: "did ya kiss yo toilet goodnight?"

cred că după veacuri şi veacuri de biblioteci
pogorîte din Golgota sau
stinse din Alexandria
nu prea am ajuns atotştiutori
nu prea am ajuns atotputernici
după secole sure de istorie şi
nici măcar atotvăzători nu vom deveni
după milenii de internet

în haina ei vaporoasă
inima obscenă a poeţilor
tot mai gonflabilă şi mai grea
exhibată în public degeaba
fără proteste şi admiraţii în masă
rămîne o scîrbă dulce un fel de suspin
cu sînii mari ca în telenovele
mîngîiată doar de fraţii de suferinţă
ca în sectele alea în care sora
îţi dă trupul ei cu un gest teatral
apocaliptico-mărinimos

ici-colo o mică furie o nenorocită de milă
în rest coada între picioare şi viteză

ambiţia maladivă de a vedea şi pe mama dracului
senzaţia scărpinată în ochi de nisip
şi totul scufundat pînă în gît
într-o mare de monitoare
cu pupilele mărite ca nişte sexe oribile

noroc că unii mai ies pe nevăzute afară
să hrănească şi să şuteze cîinii
şi tot ce mai aud e un cîntec stupid
de jucărie muzicală

schelălăită razna în cucuruz
cu bateriile duse

Noe în paranoie

2009-07-30T09:51:00.000+03:00

e fain la început de veac ne debordăm entuziast
ne ronţăie un fel de Eugenie cu mult mai bună
deşi mai plouă în unele regiuni mai expuse
alegem soluţia umbrelei de soare
suntem la mare preţ în ţările calde
iar la retur vom fi sătui ne vom deschide
cîte o mînăstire de foste prostituate

mă rog să nu ne strîngem iubitele de gît
fiindcă ne lasă singuri ci
pentru că se-ntorc mereu
ca să ne liniştească

în timp ce pe aici ne zîmbeşte isteţ o prostie tristă
casa ne e furată de vie şi nici noi
nici mama lui Dumnezeu nu urăşte asta
cu o dragoste mai dementă

e fain nimeni nu dă un scuipat borît pe ce simţi
va trebui să mergi umil să îl iei
şi în sfîrşit să fie în întregime
numai şi numai al tău

restul sunt nişte chestii
umede şi păroase în care
nu te bagi din principiu

ai putea să juri că te înjură
cu toată dragostea de care se simt incapabile

în luna a zecea cînd începe lumea
cu aer şi lapte
şi cînd ne ciuguleşte inocentă din palme

Lansare Zoon Poetikon în Iron City

2009-07-13T14:00:00.002+03:00

alături de Victor Potra, Cosmin Dragomir şi Claudiu Komartin

foto de Emilia Dănescu. mai multe la: http://s811.photobucket.com/albums/zz38/gyuriland/

video Zoon Poetikon la "Pariu pe prietenie" al Bocancului literar

Lansare Zoon Poetikon în Club A

2009-07-13T13:12:00.003+03:00

Partea I

Partea II

Dublă lansare de carte la Bucureşti

2009-06-30T17:12:00.002+03:00

Dacă nu vine Bucureştiul la noi mergem noi la el: dublă lansare de carte : Zoon Poetikon de George Asztalos, editura Grinta, Cluj, iunie 2009, se lansează la Bucureşti sîmbătă 4 iulie de la ora 18 pe strada Blănari la Club A şi duminică 5 iulie pe aceeaşi stradă dar vis-a-vis la Iron City, tot de la ora 18. evenimentele sunt sponsorizate de http://roliteratura.ro/ respectiv de http://bocancul-literar.ro/ intrarea e liberă şi vă aştept cu drag. George cel Asztalos

Poze de la "nunta din cer", alias lansare, la Cluj

2009-06-19T16:45:00.007+03:00

Afishu' evenimentului, Critici : Francois Breda, Pavel Azap şi Gabi Cojocaru, Phoem pe vreme de secetă...:)
mai multe aici: http://picasaweb.google.com/gyuriland/ZoonPoetikonEdituraGrintaLansareLaCluj#

Interviu şi poem în "Ziarul de Mureş"

2009-06-17T09:29:00.002+03:00

Mulţumes Cristinei G. pentru iniţiativă. Click pentru detalii.

Lansare la Cluj-Napoca

2009-06-12T08:57:00.003+03:00

Dragilor are loc o mică mare lansare de carte la Cluj-Napoca: Zoon Poetikon de George Asztalos. E vorba de volumul meu de debut literar, apărut la editura Grinta. Joi 18 iunie de la ora 17 la Clubul Insomnia, în zona Universităţii Babeş-Bolyai. Vă aştept cu drag.

despre nişte bau-bau

2009-05-20T21:05:00.002+03:00

scrie nişte poizii frumuaase zice Sănduca
despre ceva cu flori şi cîmp cu iarbă
sau despre zăpăcelile alea de păsări
nu despre bau-bau

i-am zis că scriu o poiezire de iubire
către bau-bau
ca să nu mai fie rău dar ţi-ai găsit

bau-bau ăsta e o cocomîrlă necesară
creşte pe lîngă casa omului
creşte cophii cuminţi
şi nici nu cere de mîncare
dară-mi-te o poezire de iubire?

l-am lăsat să-şi vadă the amaru’ lui şi ne-am dus
cu Sănduca fără flori păsări şi iarbă
direct la magazin
era o mare criză de lapte şi mălai
da’ mai ales de cipsuri d’ălea
cu surprize de doi lei
toate bune şi murfoase sau invers

cine mai ştie de unde a venit omul ăsta negricios
io taciturn ea vorbăreaţă s-a băgat în seamă cu el
am un sac mare i-a zis închid acolo copiii răi
ca să păzească şobolanii să nu fugă din sac
bîrrrr a zis Sănduca io sunt cumiiinte
i-am zis că vezi să nu mai faci belele că acolo ajungi
şi o să ţineţi unii de alţii cu dinţii ca şobolanii

Sănduca a făcut click în căpşorul ei şi a zis ochei
şi aşa într-o murfoasă de zi a rupt o creangă din mălin
m-am ofuscat şi i-am spus că de ce rupe floarea
cu tot cu săraca aia de creangă
că florile sunt puii ei şi creanga e mama
şi că să-i fie ruşine că face belele şi o spun lui bau-bau

Sănduca nu ştia de ce e voie să luăm puii şi mama nu
i-am spus că atunci n-are cine să mai facă pui
aha a zis păi am fost foarte rea şi cred că nenea ăla
o să mă pună în sac să mă joc cu urîţii ăia de şobolani

lasă i-am zis
că vorbesc io cu el să te ierte de data asta
de data asta Sănduca nu m-a crezut
şi seara am văzut-o cu o găletuşă de apă
ţinea creanga aia udă şi ofilită în mînuţele ei aşa

şi o mîngîia

de ce mă bonsai

2009-05-11T10:45:00.000+03:00

totu-i o chestie de dresaj şi de repetiţie
ne miniaturizăm ştiinţific e raiul pe pămînt
aici la Popasul Muma Pădurii

în puterea obişnuinţei dimineaţa
e un tranchilizant maniaco-depresiv
care îşi pierde efectul rapid

e nevoie de alta şi alta şi niciodată
nu e destul
e schizofrenetic de puţin
încet încet şi inevitabil
dependenţa ajunge la electro-şocuri

oamenii sunt ciudaţi nu crezi
că ăia răi sunt toţi închişi
în schimb eşti mereu mai convins
că o grămadă umblă liberi
şi tot mai trăsniţi printre noi

uite asta e o dimineaţă atît de liniştită
încît nu m-ar mira
dacă ar deschide termopanul
o con-tempo-rană frumoasă

şi ar urla îndrăgostită spre cer

interviu şi interpretare text personal la Experimentele Roliteratura

2009-05-03T16:31:00.003+03:00

Hipocriţilor şi fraţilor mei lectori...vi se pregăteşte ceva:

2009-04-29T21:58:00.002+03:00

Teiul meu balşoi. Zis şi Gică2

2009-04-26T12:50:00.002+03:00

am un tei am un tovarăş de proximitate
lîngă blok un tip înalt şi balşoi
de cîte ori ies în balcon să iau aer cu pipa
mă ameţeşte îl întreb ce să mai zăpăcim
de parfum draj tovarăj gică tace
în general îi trec păsări prin cap îşi ţine
creanga streaşină la frunte se leagănă
şi-mi face subtil cu ochiu’

are nişte ochi de camuflaj
uneori e o lumină în ei de parcă
răsare clorofilă din soare

vecinii şoptesc pe ascuns „a crescut feroce”
(gică spune că sunt cîini răpciugoşi
şi pestilenţiali care se pişă la rădăcină)
ei spun că riscă să cadă pe blok şi ehee
riscă pe mama lor de meschini

gică e un deosebit de galben-verzui
în ordinea fenomenelor

văzuţi la microscop toţi suntem mici ticăloşi
de diverse calibre
avem impresia că jupînii ne scuipă distraţi
direct în creştetul capului
aşa că învîrtim găinării mărunte
să nu se sesizeze din avion

io cred că gică ăsta al meu rîde
de toată insatisfacţia de boala esenţială
a spaimelor noastre

ştie că mai sus de el nu e nimeni
aşa plouat cum e şi ascuns sub iarbă
dar dacă prin nuştiuce minune ar fi
şi-ar ţine creanga streaşină la frunte

aşa amical şi bio-zeieşte
cum mă tot zăpăceşte gică pe mine
io cred că i-ar zîmbi

De-a mă-sa şi de-a tac-su

2009-04-16T00:22:00.000+03:00

pînă la urmă ce mă-sa suntem adulţi
avem deprinderi cu greutate chiar grave
dacă nu mă înşel
pînă la urmă vine o linişte aşa
aproape cimitirică
umblăm aşa pe vîrfuri
să nu trezim copchilu’
pe urmă strigăm „copchileee
făzz lecţiile nu te prosti lela-n tramvai
că îţi abrutizez delicatesele...”

pînă la urmă umblăm în deprinderi
în sobra noastră de surîzătoare dezamăgire
dar există consolări se dau şi premii
ne giugiuleşte la sexyment o naibă angelică
da’ cum să mai reţii de unde ai plecat
te lasă neuronii cu ochii în soare
sau sideraţi în foste sticle pline
în melanholii de siliciu

la urma urmelor avem şi soluţii
ne spală de zor nişte ape murdare
ne iasă experienţa pe urechi cine ştie
ne dau şi adeverinţă cu acte în regulă
ne pun la punct în rîndu’ lumii

în trăsnita ei de nenorocită
de ipocrizie

mahmuritor.exe

2009-03-28T16:29:00.000+02:00

azi sunt rupt în gură copii
un fel de tinereţe mahmură
şi patinată cu oxizi face lumea
bine-nţeleasă
iar pe mine tot mai rău

mîngîiat deasupra mormîntului gol
şi lovit cu dedesubturi în plin

e clar o să-i iert pe toţi şi pe toate
înafară de ce trebuie făcut acum
şi asta e tot ce mai vreau
să-i dau bătaie

deşi
am prostit ştiu că doar inocenţa
asta a mea e de vină

nu ne scăldăm de două ori
în aceeaşi şampanie desigur
m-am hotărît mă fac arheolog
vreau să ajung o celebritate
dintr-o ruină

Ateisme foarte creştine. Aproape paranormale (2)

2009-03-23T21:01:00.001+02:00

lumea e necesitate sau întîmplare, e spirit sau materie în esenţă, atîta cît gîlceava filosofilor o vrea pură şi definitiv distilată în concept. buba e aia că toată cunoaşterea nu e pînă la urmă decît o punere de acord cu imposibilul. iar norocul e ăla că nu ne puşcă nime' dacă nu vrem să alegem. s-au cam rărit dictaturile iar inchiziţia s-a mulţumit pînă la urmă să scurme în cutia milei...:) asta nu ne împiedică să punem în discuţie variantele principale disponibile şi, eventual, să construim una nouă. nu prin demolare şi nici prin castele gonflabile. rănile comunisto-naziste ale secolului abia trecut nu se vor vindeca prin mila mîntuitoare a creştinismului şi nici prin jemonfişul capitalist. nicio ideologie nu are panaceul universal, necesar stuporilor noastre autodestructive. în felul ăsta pot crede foarte bine într-o religie a literaturii de pildă, într-o sectă a lui Als Ob sau ceva...e acelaşi lucru şi total aiurea. se poate desfiinţa şandramaua la primul vînt mai nervos...deocamdată ne mulţumim să strigăm "vino doamne, vino doamne" şi domnul respectiv se face siderat că-şi leagă şiretele...:) unii spun că adevărul e pur ştiinţific. şi socialismul era la fel şi ne-a adus la sapă de cauciuc...:) după mine ştiinţa, care a pornit vitează în recunoaşterea necunoscutului nu a ajuns decît în acelaşi loc: la recunoaşterea necunoscutului. cît la sută din funcţionalitatea creierului uman e cunoscută? foarte puţin. ridicol de puţin. în schimb am ajuns la nivel subatomic, la bombe nucleare şi inginerii genetice, gata să distrugem şi să recreem lumea de la început. spunem despre un biet cerşetor că n-are niciun dumnezeu dar despre lumea în care ne mor copiii de Sida noo...că ne beşteleşte popa şi pune poliţia pe noi. ar trebui date legi pentru orice formă de teroare inclusiv sau mai ales ideologică iar copiii la şcoală să fie învăţaţi mai ales să creadă în propriile lor mîini. mîini care, singure, îi pot face stăpîni ai propriilor destine. nu părinţii, nu sistemul sau sistemele, nu aleluia din cer sau naiba de subpămînturi. alegerea suntem noi, fiecare în parte, noi suntem alfa şi omega, în rest ducă-se toată lumea cu şandramaua ei...de zoozei! nu ne oblgă nimeni să sărim în prăpastie sau să escaladăm groapa himalayelor. dar orice formă de ideologie e şi una de drog. drog pe cere îl testăm pe pielea noastră şi care dă dependenţă şi ne "eliberează" în mama ei de sclavie. se spune "să gîndim liber" dar nu e suficient, trebuie acţionat liber, trăit pe deplin liber ca Diogene odinioară, din propria neacecvare la lume şi datele ei corupte, din pur şi simpla bucurie de a fi viu, ca vrăbiile, fără fanatisme de sectă sau my way or the highway... poate lumea e doar o cifră într-un şir infinit de numere naturale, un atom dintr-o broască mai mare, ştiu io, ne-am amuza savuros să aflăm astfel de adevăruri, nimic nu e exclus, lumea e oricum amalgamată şi în perpetuu mixaj, nu ne scăldăm de două ori în aceeaşi şampanie şi aşa mai departe... cu asta ne punem de acord de fapt, cu limitele cunoaşterii, cu neputinţa noastră eroică de a cuprinde totul, într-un Singur Cuvînt. totul nu e spirit şi nu e materie, nu e Dumnezeu şi nu e em ce pătrat. şi în niciun caz nu vom plînge sub drobul de sare din cauza asta sau să ambiţionăm ştiinţa să recreze lumea că ne-am plictisit sau ne pare imposibilă. ne-am săturat de experimente tip Auschwitz de la inchiziţie la bomba atomică, de la Ana la Caiafa. e timpul să punem mîna pe propriile destine şi în secolul prezent să facem tot atît bine cît rău au adus ele în trecut. e timpul să punem cruce tuturor ideologiilor de balamuc care ne-au copt-o atît de democratic de te miri că mai suntem întregi. şi dacă am făcut istorie cu răsturnarea uneia din cele mai scîrbavnice şi bestiale dictaturi, să punem şi ceva comestibil pe masă nu doar old-relieable-ul capitalism consumist, cu reclame pe băţ. ce va fi nu prea ştim, e o frontieră aici, ne punem doar de acord şi vrem cu totul şi cu totul Altceva...:)
Hmm...poate om muri ş-om vedea!...:))

Gellu Naum citit de o poetă extaziată că ştie...:)

2009-02-26T12:15:00.001+02:00

Îndrăgostit noctambul

2009-02-22T16:05:00.001+02:00

era ca o vedenie aşa uite stăteam
într-un bar şi orbul ăsta se uită fix la mine
în timp ce întreabă chelneriţa ce mai face
şi dacă e liberă cînd face
o întreba asta în felul lui timid
felul lui de duios de prostuţ
şi de îndrăgostit

evident chelneriţa nu ştia
sau se prefăcea aiurea că îl serveşte
aşa că m-am dus la masa orbului
şi l-am întrebat
nu vrei să vorbesc eu cu ea
să o rog să vă întîlniţi?

văd că se simte de la distanţă mi-a spus
dar nu domnule
nu ştiu ce-ar crede
oricum vă mulţumesc pentru intenţie

eu cred

că ea
nu mă vede

PS : Dacă ţi-a plăcut fă un click pe titlu şi astfel mă votezi în topul www.roliteratura.ro

Puş ză batăn

2009-02-19T17:25:00.002+02:00

s-a-nchis şi fabrica de cizme de damă
acolo se suferea acolo se murea bestial
angajatele au protestat în şlapi
de cauciuc ploua le-a udat
pînă la piele să le fie ruşine

unii se dovedeau mai simandicoşi pretindeau
că e un lucru absurd
ăilalţi erau mai optimişti susţineau
că e bine totuşi
că nu e şi complicat

sălbăticiseră banii nu se mai legau
ba chiar se bălegau ca vita
ne consumau în prostie trebuiau redresaţi

ce-i de făcut se întrebau puturoşii de şefi
ai lumii
lumea habar n-avea se rupea în figuri lucrative
pe urmă se manifesta vocal se jelea
iar puturoşii fugeau să o liniştească

îi puneau biberoane fundiţe
o dădeau uţa uţa

zilele apuneau tot mai tăcut
şi cu toate astea spiritele erau încrezătoare
în dumnezeii lor trebuia să vină
unu’ mai răsărit să apese butonu’
şi să strige „tulai”
sau „huoo umfle-v-ar buba”

dacă tot s-a băgat urîtul în noi
adică munca asta penală ruptă din rai
toată treaba e să-l facem drăgăstos

hai
să ne suflecăm mîinile să scoatem
şi din el ceva
baremi pe noi să ne scoatem
aşa
fain-frumos

PS: Dacă ţi-a plăcut dă un click pe titlu şi astfel mă votezi în topul www.roliteratura.ro

Zei cîini şi crize (Phoem)

2009-02-18T13:35:00.002+02:00

„...şi tare băiat bun Erea domnule
citea şi romane nu bea nu fuma...”
(ia uite mă gîndeam: acu’ nici nu mai suflă !)
apoi se trăgea concluzia:
„săracu’”
şi urma o ploaie bogată de pămînt

şi toate astea în timp ce noi
Eream ploaţi
Eream invadaţi de lucruri
nu mai ştiam cum să ne investim naibii
să ne strîngem cît mai bine de gît

bieţi eroi de circ şi de pîine
cucerind cu burţile
în hohotele moarte de rîs
ale nimicniciei

una peste alta zilele noastre
nişte scîrbe duioaaaase de fapt
iremediabil plictisite
ca nişte coridoare de spital

există şanse să ne lovească mila

dar soarele e impasibil se ştie
şi înnoptează prăbuşindu-se lin
un adevărat balerin
cu zdrenţele fluturîndu-i pe chelie

P.S.: Dacă ţi-a plăcut dă un click pe titlu şi astfel mă votezi în topul lunii pe www.roliteratura.ro