Pagina de Folos

Pelerinaj in Bucovina 1-3 iunie (vineri seara-duminica)

2012-05-24T23:02:00.003+03:00

1 iunie (vineri)

Ora 17.00 Plecarea de la Autogara Obor spre Suceava

Ora 12.00 ajungem in Suceava. Cazare la Caminul Liceului Industrial nr. 2 Suceava (conditii foarte bune de cazare, apa calda, dusuri)

2 iunie (sambata)

Ora 8.30 Participare la Slujba de Hram a M-rii Sf. Ioan cel Nou de la Suceava. Inchinare la Moastele Sf. Ioan de la Suceava, grabnic ajutator la toate cerintele noastre

Ora 12.00 Plecarea in pelerinaj spre M-rile Humor, Voronet, Sucevita si Moldovita

Ora 19.00 M-rea Putna – participare la slujba de priveghere in cinstea Pogorarii Sfantului Duh (cazare si masa)

3 iunie (duminica)

Ora 9.00 Sf. Liturghie la M-rea Putna

Ora 11.30 Masa la M-rea Putna

Ora 12.00 Plecarea spre Bucuresti

Ora 14.30 M-rea Bogdana

Ora 00.00 Bucuresti

Pret 290 lei

Inscrieri: Iordachescu Constantin 0748145015

io_konstant@yahoo.com

Ne vom deplasa cu un Microbuz de 16 locuri.

ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ LA PARIS. Interviu cu Pr. Razvan Ionescu

2012-05-15T23:51:00.005+03:00

“Darul cel mai de preţ pe care îl putem oferi noi, românii, francezilor, este (re)descoperirea Ortodoxiei”, mărturiseşte părintele Răzvan Andrei Ionescu, parohul parohiei Sfânta Parascheva - Sfânta Genevieva din Paris, în interviul pe care ni l-a acordat la sfârşitul lunii trecute.

Biserica Saint Sulpice este situată ultracentral în Paris, în « 6^ème », unul dintre cele mai scumpe şi mai bine cotate arondismente. Datorită dimensiunilor sale impresionante, eşti tentat să-i spui catedrală, deşi este limpede că, chiar dacă o întrece în lăţime, singura catedrală catolică din capitala Franţei rămâne « Notre Dame de Paris ». La Saint Sulpice, ortodocşii români au la dispoziţie ca lăcaş de cult provizoriu o criptă situată la demisol, un fel de « catacombă » pariziană care te duce cu gândul la rânduiala primilor creştini. Aici se roagă românii, şi nu numai, de mai bine de zece ani, cu nădejdea că vor putea avea cândva o biserică a lor. Parohia, care poartă numele a două sfinte, Parascheva de la Iaşi şi Genoveva, ocrotitoarea Parisului, este păstorită de părintele Răzvan Andrei Ionescu. Absolvent al Departamentul de Ştiinţe Inginereşti (filiera engleză) din cadrul Universităţii « Politehnica » Bucureşti (1995) şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă (secţia Pastorală) din cadrul Universităţii Bucureşti (2000), părintele este pasionat de dialogul între teologie şi ştiinţă şi, în consecinţă, autor şi/sau coautor de studii şi cărţi de ştiinţă şi religie. Pasiunea sa nu numai că nu îl împiedică, dar chiar îl motivează să fie slujitorul altarului, la care îşi găsesc alinarea sufletească şi vorbele tămăduitoare toţi credincioşii care, împinşi de necazuri, îşi deschid inima, prin intermediul duhovnicului, către Dumnezeu. Părintele Răzvan consideră că această slujire este răspunsul său personal de trăire a vieţii creştine în acest loc de întâlnire între Ortodoxie şi Occident. Convorbirea cu Sfinţia Sa a fost pentru noi o sărbătoare a spiritului, iar pentru părintele Răzvan Ionescu a constituit o invitaţie la o radiografiere a vieţii spirituale a românilor instalaţi în Occident şi, deopotrivă, un bun prilej de a le povesti cititorilor noştri despre ce înseamnă să fii ortodox la Paris.

De la „Pif” la Sfânta Scriptură

Reporter: - O să încep prin a afirma că sunteţi un privilegiat…Cine nu şi-ar dori să fie preot în « Oraşul Luminilor »? Totuşi…Cum a-ţi ajuns aici ?

Părintele Răzvan Ionescu: - Dumnezeu a rânduit instalarea noastră în Franţa într-un chip uimitor. De la primele plecări ale tatălui meu – profesor universitar şi, după revoluţie, prorector al Universităţii Politehnice Bucureşti – în interes de serviciu la Paris, şi, apoi, şi în alte centre universitare franceze – asta se întâmpla spre sfârşitul perioadei comuniste şi mult mai mult după aceea, Franţa a intrat cumva în casă la noi de o manieră simţită ca un fel de tărâm al făgăduinţei, de unde veneau lucruri care nu existau în România şi care aveau darul să deschidă anumite orizonturi. Dacă Franţa copilăriei mele însemna Pif, Rahan şi alte reviste cu benzi desenate, Franţa adolescenţei a înseamnat deja primul walkman, primul calculator (ZXSpectrum, „strecurat” prin vamă), primul video, etc.

Am ajuns prima oară în Franţa pe la vârsta de douăzeci şi unu de ani. Deja începuse în forumul meu interior transformarea pe care o iniţia Domnul cu mine încă de pe băncile facultăţii tehnice: eram în plină căutare spirituală. La vremea respectivă se petrecuseră primele spovedanii. Ajuns în Paris şi găzduit fiind pentru câteva nopţi la mama unui prieten, ajung, din întâmplare, la biserica Saint Sulpice...

Reporter: - Ştiţi bine că nimic nu este întâmplător pe lumea asta. Probabil că era rânduit de sus să ajungeţi, la timpul potrivit, la întâlnirea cu destinul. Rectific: nu cu destinul, ci cu voia lui Dumnezeu. De fapt, ce v-a determinat prima oară să treceţi pragul acestei biserici ?

Pr. R.I.: - Eram apăsat de o stare lăuntrică ciudată, care nu mai trecea, aşa că am intrat aici, la Saint Sulpice, în zona de confesional si am văzut că preotul din acea cămăruţă cu pereţi de sticlă vorbeşte engleza (pe atunci nu ştiam limba franceză!). Aşadar, am intrat şi i-am spus problema mea: „Dacă mi-am schimbat atitudinea, dacă fac fapte bune, de ce nu-l simt pe Dumnezeu în suflet? Dimpotrivă! Eu acum am o stare groaznică, deşi nu am făcut nimic rău între timp. Ce greşesc? De ce simt aşa”? Îmi amintesc şi astăzi răspunsul său : „Dumnezeu este peste această condiţionare, în care dacă faci x, primesti y. E mult mai mult decât atât.” Seara, acasă, a izbucnit în mine un fel de bucurie, care m-a făcut să ies din starea rea şi să înţeleg că Dumnezeu a primit cumva frământarea mea şi a răspuns în chipul în care ştie cel mai bine să o facă: a schimbat direct starea inimii mele. Iată, în câteva cuvinte, prima mea întâlnire cu Saint Sulpice.

Minunatele lucrări ale lui Dumnezeu

Reporter: - Putem spune că a fost un început bun…

Pr. R.I.: - Da, a fost momentul unui început de drum care mă uimeşte şi astăzi din punct de vedere existenţial : dacă mi-ar fi spus cineva, în acele momente, că voi termina cu bine facultatea tehnică, în pofida restanţelor, ar fi fost credibil, m-ar fi bucurat, dar dacă mi-ar fi spus că voi intra la Facultatea de Teologie, aş fi putut primi? Dar dacă mi-ar fi spus că peste şapte-opt ani, proaspăt absolvent de teologie, voi fi hirotonit preot, şi nu oriunde, ci aici, în Franţa, chiar la biserica Saint Sulpice? Nu mi s-ar fi părut o aberaţie? Gândiţi-vă că atunci vizitam Franţa pentru prima oară şi alergam pe străzile Parisului ca să văd cât mai mult (gândind că nu se ştie dacă mai ajung vreodată pe aici), cum era să-mi închipui că, în viitorul apropiat, mă voi instala în Franţa şi voi rămâne preot paroh la Saint Sulpice? Nu-i aşa că părea un scenariu care ar fi depăşit şi cea mai fertilă imaginaţie?! Acum însă ştiu că Dumnezeu nu poate lucra decât minunat, şi că acest minunat se petrece în chip necesar peste puterea de proiectare intelectuală a omului ...

Reporter: - Întâi de toate s-ar fi cuvenit să vă rugăm să ne faceţi cunoştinţă cu familia dvs ...

Pr.R.I.: - Cu soţia m-am întâlnit pe „baricadele” Facultăţii de Teologie din Bucureşti. Prezenţa mea în această facultate este întrucâtva expresia pocăinţei pe care îmi doream s-o pun în faţa lui Dumnezeu pentru păcatele mele. Numai că în interiorul acestei facultăţi am descoperit şi lucruri care nu ţineau totdeauna de cele sfinte. Din această cauză am intrat în vâltoarea evenimentelor şi am fost ales reprezentant de an, ca să pot duce către factorii de decizie din facultate nevoile colegilor mei. Am încercat să pun umărul pentru a urni lucrurile spre bine, de la corectitudinea examenului de admitere până la ceea ce ţinea efectiv de viaţa noastră ca studenţi, cu toate plusurile şi minusurile ei. Spun „baricade”, pentru că, efectiv, era o luptă cu inerţia sistemului şi cu propriile neputinţe. Soţia mea, reprezentantă de an la Litere-Teologie, mi-a fost un ajutor preţios. Cu binecuvântarea sfintei Xenia, al cărei acatist voiam – în premieră pe atunci – să-l publicăm în limba română, am simţit că ea va fi aleasa inimii mele, aşa că ne-am căsătorit imediat după terminarea facultăţii. Trei săptămâni mai târziu veneam împreună la Paris, pentru continuarea studiilor. Cu siguranţă a fost o rânduială de la Dumnezeu: eu am prins o bursă de la guvernul francez, care s-a arătat a fi nu de un an, ci de patru, iar ea o bursă de la guvernul român, de nouă luni…Şi asta încă nu e tot: ajunşi în toamna lui 2000 pe pământ francez, primeam, fără nici o pregătire prealabilă, o cameră situată într-un loc minunat din Paris, asta în condiţiile în care, după cum ni se spusese, mulţi au plâns pe culoarele de aici pentru că nu aveau cazare. Ce mai, Dumnezeu a vrut să fim aici!

Reporter: - Aţi fost binecuvântaţi şi cu urmaşi ?

Pr.R.I.: - În ceea ce priveşte copiii noştri, istoria e limpede: după ce în primii cinci ani de la căsătorie soţia mea continua să nu rămână însărcinată, în plin bilanţ de infertilitate şi cu avertismentul medical că dacă nu rămâne în anul acela e posibil să nu mai poată fi mamă niciodată, rugăciunile stareţului Efrem de la mănăstirea Vatopedu din Sfântul Munte – astăzi întemniţat şi suferind pentru Hristos ca un mărturisitor din vremurile vechi – au făcut ca la zece zile după întoarcerea mea din Sfântul Munte soţia mea să primească darul zămislirii. Maria e numele roadei acelei binecuvântări – de altfel, ce nume i-aş fi putut pune decât pe al celei care mi-a dăruit-o – adică Maica Domnului? Vasile a apărut şi el puţin după aceea, la un an şi ceva... numele său vine de la sfântul Vasile cel Mare, un trăitor al dialogului între teologie şi ştiinţă.

Ortodox în Occident

Reporter: - Am auzit, părinte, mai multe persoane care afirmau că parohia aceasta este una mai deosebită, mai inedită ...Oare ce au vrut să spună cu asta ?

Pr.R.I.: - Este o parohie cu mulţi tineri, o parohie vie, o parohie în care ne străduim să învăţăm să fim vii. Mulţi îmi vorbesc despre sentimentul de « acasă » pe care îl resimt aici. Personal cred că suntem acasă oriunde resimţim harul lui Dumnezeu, iar cripta noastră este un loc tare bun în acest sens. O fi darul sfântului Sulpiciu, mort în anul 670 – deci ortodox la vremea cu pricina! – o fi ocrotirea sfintelor noastre Parascheva şi Genoveva, or fi toate acestea şi încă altele despre care nu ştim, cert este că simţim binecuvântarea lui Dumnezeu asupra noastră şi o anume intimitate care provoacă la simţirea tainei lui Dumnezeu. Pe la noi trece multă lume, sunt mulţi care excelează în domeniile lor şi aduc ceva din bogăţia pe care o trăiesc, punând-o aici, la picioarele lui Hristos...Toate acestea ne fac, la nivel comunitar, bogaţi, aş spune chiar răsfăţaţi. Este deosebit ce se întâmplă prin faptul că Dumnezeu a rânduit să ne cultive ca pe nişte seminţe, pe noi, ortodocşii de azi din Occident, spre a întoarce cumva Occidentului vechea sa tradiţie liturgică şi bisericească, de a-şi redescoperi ortodoxia pe care a trăit-o în primul mileniu...

Reporter: - Este greu să fii ortodox în Occident?

Pr.R.I.: - Greu? Cum aşa ? Este minunat! Doamne, să-ţi fi încredinţat Dumnezeu misiunea şi bucuria de a pune în faţa occidentalului de astăzi, înstrăinat de har prin felul în care şi-a trăit credinţa, nişte unelte eficiente, care să-l poarte către îmbunătăţirea vieţii sale, către sfinţirea ei ? Cum ne-am simţi în vizită la cineva atunci când îi aducem un cadou vital pentru viaţa lui? Nu e o minune? În plus, lumea de aici ne ajută să conştientizăm propria noastră identitate, poate într-un chip care nu era la fel de eficient în România. Nu pot decât să le fiu recunoscător pentru nevoia lor de Dumnezeu şi pentru faptul că acceptă să primească, prin preoţia mea, mărturia pe care le-o dau. Iar recunoştinţa lor, personal, îmi dă aripi, simt că trăiesc cu folos. Sunt atâtea de făcut aici…

Reporter: - Concret, ce e de făcut?

Pr.R.I.: - Viaţa de parohie presupune să asiguri o permanenţă ca prezenţă, prin slujbe, prin spovedanii, prin tot ce înseamnă interacţiunea ta cu propria-ţi familie în Hristos, care este parohia. Este locul concret al mântuirii tale şi al celor din jurul tău. E locul nevoinţei tale, prin care te străduieşti să devii Om. Este locul şlefuirii tale prin prezenţa celorlalţi. Şi mai este locul în care cel rănit de viaţă se tămăduieşte, mai ales prin spovedanie, şi descoperă o nouă trăire în căutarea lui Hristos, prin Har. Sunt prezent aici după cum sunt o dată pe lună şi la Rouen, o altă parohie în care am fost paroh timp de zece ani. Apoi, mai sunt alte activităţi complementare. Sunt în curs de a descoperi caravanele cu români romi, care trăiesc în condiţii incredibile şi care au şi foarte mulţi copii. Şi romii sunt semeni de-ai noştri şi au mare nevoie de ajutor duhovnicesc şi material. Câţi nu trebuie botezaţi, cununaţi, întăriţi, hrăniţi? Sunt enorm de multe de făcut, noi, practic, nu am făcut încă nimic pentru miile de oameni care trăiesc în astfel de condiţii mizere la marginile Parisului. Apoi, este Centrul „Dumitru Stăniloae”, unde răspund de direcţia „Teologie ortodoxă şi ştiinţă”, unde am actualmente câte o intervenţie lunară de introducere în problematica ştiinţă-religie, transmisă pe www.apostolia.tv. Apoi, pe parte universitară, trebuie să-mi termin teza de teologie începută acum zece ani, mai predau nişte laboratoare de „semnale şi sisteme”, la universitatea Versailles-Velizy...Voi demara acum, în premieră cred pentru Paris şi Ile-de-France (regiunea pariziană), un curs de introducere în „Religie şi ştiinţă” la o facultate tehnică, Saint Louis, din Cergy-Pontoise...Sunt atâtea de făcut încât uneori ajung aproape de marginea deznădejdii pentru că nu mai ştiu cum să le gestionez, dar Dumnezeu rânduieşte putere şi cu întărirea Lui merg înainte...

Biserica din sufletul oamenilor

Reporter: - Cum sunt românii din Paris în relaţia cu Biserica?

Pr.R.I.: - Cred că trăirea românească ortodoxă în Franţa, sau, cel puţin aici, la Paris, s-a schimbat radical odată cu venirea ÎPS losif ca arhiereu. Prezenţa lui îmi pare providenţială. Este omul care, prin gesturi de o mare delicateţe personală şi de ancorare în harul lui Dumnezeu, ocroteşte comunitatea românească, împlinind dimensiunea de Părinte. Am spus prea puţin fiindcă, de fapt, există şi un mare număr de ortodocşi de alte naţionalităţi care îl caută ca Părinte – şi care sunt de pe cuprinsul unei largi părţi din Europa. Sigur că în Occident există mulţi români, situaţia diferind de la ţară la ţară. Se pare că cei mai mulţi sunt în Italia, apoi în Spania. Franţa ar fi cumva pe locul trei, patru...Dar pentru noi, cei de aici, felul în care ÎPS Iosif a imprimat direcţia parohiei noastre este odihnitor şi invită la o largă participare. Pentru că parohia trăieşte prin prezenţa oamenilor, care, la rândul lor, trăiesc prin prezenţa parohiei. Parohia oferă un anumit ritm de viaţă, dat de slujbe. La noi, de pildă, sunt patru liturghii pe săptămână. Şi sunt câteva zeci de persoane care vin aproape la toate. Cum să nu-ţi sporească Dumnezeu cele ale casei, ale familiei, dacă tu cauţi întâi de toate împărăţia lui Dumnezeu? Oare toate acestea după care alergăm nu ni se vor adăuga nouă?

Reporter: - Câţi credincioşi păstoriţi în parohia de la Paris?

Pr.R.I.: - Duminică de duminică suntem poate un pic peste două sute, uneori chiar mai mulţi. De Paşti cred că cinci-şase sute, cu menţiunea că înainte eram şi mai mulţi, era un adevărat puhoi de oameni afară, care nu mai încăpeau înăuntru. Dar ceea ce mă bucură în schimb este faptul că dintre aceştia, acum, în număr mult mai mare ca înainte, rămân toată noaptea la slujbă şi se împărtăşesc. Asta înseamnă că tot mai mulţi pricep sensul efortului nostru din Postul Mare ca drum către Înviere. Iar dacă îi numărăm pe toţ cei care „gravitează” într-un chip sau altul în jurul parohiei, venind sporadic, mai des sau aproape deloc, sunt cu certitudine minim câteva sute.

Reporter: - Cum este să slujeşti lui Dumnezeu din catacombele Parisului?

Pr.R.I.: - Este super ! Vă dați seama ce răsfățați suntem? Pe de altă parte, va veni poate şi momentul ieşirii noastre din catacombe, odată ce ne va fi ajutat Domnul să fi zidit mai întâi bisericile din sufletele oamenilor. Deopotrivă, glumind serios, prezenţa noastră la subsolul, la „baza" bisericii catolice este mărturia pe care o dăm de fundament creştin neperisabil, necesar tuturor creştinilor. Noi mărturisim chipul din totdeauna al Bisericii, şi am conştiinţa că suntem în Occident nicidecum numai pentru noi, emigraţia, ci poate ca gest de întărire, de susţinere a creştinismului întreg, în valorile lui de trăire esenţiale. De fapt, Galia a trăit ea însăși ortodoxia până la Schismă, deci prezenţa noastră aici nu face decât să-i pună pe urmașii ei mai deplin în relaţie cu propriul trecut, cu propria mărturisire. Luați exemplul sfintei Genoveva de Paris, nu este ea o mărturie ortodoxă vie în Franța ? Este ocrotitoarea Parisului, dar și a parohiei noastre. Catacombici sau nu, cert este că Dumnezeu a îngăduit locușorul nostru pe harta Parisului.

Nebănuitele căi ale Domnului

Reporter: - Când vor avea credincioşii pe care îi păstoriţi o biserică a lor? Mă refer la una nouă, ortodoxă. Aveti fonduri? Aţi inceput demersuri pentru a obţine aprobările necesare? Care e situaţia?

Pr.R.I.: - Sunt tentat să vă răspund la întrebare: când va îngădui Dumnezeu. Pentru că, în fond, cu situaţia pe care o avem la nivel financiar, noi, cei din parohie, raportat la ora actuală la sumele concrete care se vehiculează pe piaţa imobiliară pariziană, pentru a-ţi putea permite un asemenea proiect, cu ce reuşim să punem deoparte pe an, cred că în varianta optimistă ne va lua câteva sute de ani… glumim, dar glumim, din păcate, serios. Chiar dacă facem un efort substanţial şi încercăm să punem deoparte măcar vreo 20.000 – 30.000 de euro pe an, faţă de cele poate zece-cincisprezece milioane necesare, suntem încă foarte departe. Şi, totuşi…Eu ştiu că Dumnezeu are posibilităţi nebănuite. Şi noi, fiindcă suntem împreună cu El. Proiectul nostru este îndrăzneţ pentru ca în Hristos nu poţi să fii decât îndrăzneţ. Şi, sincer, nu mai sunt alte parohii româneşti plasate în Paris « intra-muros », în afară de aceasta, deci nu văd cine ar mai putea propune un proiect similar.

Reporter: - Se simte acut lipsa unei biserici ortodoxe ?

Pr.R.I.: - Ce lipseşte cel mai mult la ora actuală este stăruirea noastră în a fi următori lui Hristos, printr-o viaţă jertfelnică, care să-L mărturisească. Sunt uimit să constat, măcar din când în când, cât de puţin ştim să fim misionari. Or, omul de astăzi, câtă nevoie are el de mărturia unui mod de viaţă care să-l călăuzească pe calea propriei sale împlini, către sfinţire ! Acesta este rostul nostru primordial, de a da această mărturie prin propriile noastre vieţi, şi, dacă împlinim rugăciunea şi mărturia noastră în faţa lui Dumnezeu, vor veni şi zidurile care ne trebuie ca să ne adăpostească. Recunosc faptul că de zece ani, de când conduc parohia, am pus accentul întâi de toate pe construirea oamenilor în Hristos, şi nu atât pe ziduri, dar a venit acum timpul să le urmărim în paralel, pentru că parohia, în ultimă instanţă, va supravieţui pentru generaţiile care vin în măsura în care va avea şi un loc propriu, configurat pentru nevoile ei. La fel şi oamenii : vor supravieţui în Hristos dacă vor avea locul lor, adică o parohie.

Reporter: - Şi aici, la Paris, birocraţia se manifestăla fel ca la Bucureşti ?

Pr.R.I.: - Aici, în Paris, nu e cu un noian de aprobări. Ţi-o dă cineva şi gata! Acţiune! Numai că nu ne dă nimeni nimic decât, cel mult, cu împrumut sau chirie. Nu există teren de construit decât la sume foarte mari, totul e monument istoric şi nici măcar nu prea poţi modifica clădirile, mai ales în centrul Parisului, unde căutăm noi. Poate să gasim la un preţ mai mic decât cel pentru locativ un imobil industrial, pe care să îl modificăm…Ideea este să poţi cumpăra o clădire căreia, eventual, să-i laşi faţada şi să zidesti biserica înăuntru, aşa cum şi-au făcut grecii catedrala. Noi nu avem puterea ruşilor, ca să cumpărăm la preţ forte un teren ultra bine situat şi să facem catedrala. Avem însă puterea lui Dumnezeu, care va rândui pentru noi, cei mici, ceva care să ne odihnească şi în nevoia noastră.

Anevoioasa Cale spre inima lui Iisus

Reporter: - Ni se pare nouă, celor aflaţi în ţară, sau este adevărat faptul că în Occident credinţa suferă un fel de laicizare?

Pr.R.I.: - Nu cumva în România actuală se întâmplă asta? Ştiţi că în ţara noastră omorârea prin avortare a pruncilor – şi ei chipuri ale lui Dumnezeu, ca oricare dintre noi – a atins proporții de genocid? Asta este mai bine decât manifestarea necredinței unor occidentali? Dar care e credința noastră ? Şi ce se întâmplă acum în Grecia? Au ajuns să se lupte și azi cu icoanele, ca să nu mai adaug grozăvia de a-și arunca proprii sfinți în închisori. Nişte icoane vii ale lui Hristos, cum este cazul părintelui stareț de la Vatoped. În acest context mai poate fi mănăstirea ortodoxă model la ora actuală în lume ? Mă înfricoșează triumfalismul Ortodoxiei pe plaiurile mioritice, care nu ezită - prin vocea unuia sau altuia – să pună etichete la modul grăbit peste realități care nu-i sunt poate atât de cunoscute. Dacă, de exemplu, aici, în parohia noastră, încercăm să ne spovedim o dată pe lună – şi nicidecum din An (Nou) în Paşti, sau o dată pe an, sau de patru ori, sau după alte „reţete” – şi încercăm deopotrivă să ne împărtăşim mai des, sub patruzeci de zile – pentru că există canon dat de Sinodul Apostolic, valabil şi astăzi, îndrăznesc să afirm, care rânduieşte ca acela care trei duminici la rând nu participă la liturghie împărtăşindu-se, dacă nu are motiv serios, să fie adus în faţa Bisericii şi excomunicat, adică înlăturat de la împărtăşire – deci, dacă procedăm aşa, suntem consideraţi „catolicizaţi”. Altfel spus, noi lovim în parohia noastră tocmai în tendința străină de spiritualitatea ortodoxă de a-i ține pe oameni departe de împărtășire. Te duci în câte o parohie din țară și te iei cu mâinile de cap: nu se împărtășește nimeni, niciodată. Poate eventual de Paști, pentru că a venit cumva sorocul. Cum să reziști însă așa în lumea de astăzi, fără spovedanie și fără Hristos intrat în tine în chip și euharistic? Măcar copiii, ei de ce nu sunt împărtășiţi? Nu cumva pentru că nu știm să îi conducem, liturgic, către Hristos ? Noi ne străduim în direcția asta nu pentru că suntem catolicizați și ignorăm înălțimea Tainei, ci, dimpotrivă, din nevoia concretă de Dumnezeu în tumultul în care trăim.

Reporter: - Mi-e teamă să nu cădem în cealaltă extremă şi să dăm de înţeles că Occidentul a devenit un fel de „rai" al Ortodoxiei…

Pr.R.I.: - Poate să vă pară inedit ce spun, dar, efectiv, regiunea pariziană este centrul Ortodoxiei în Occident. O spun în sensul că aici își au reședința episcopii care răspund de toți creștinii ortodocși din Europa occidentală, din toate jurisdicțiile. Trăim la modul concret panortodoxia, mie îmi pare o bogăție spirituală și o șansă deosebită. Acuma, cum o trăim, aici e întrebarea…În orice caz, ne folosim mult de trăirea celor din țările tradițional ortodoxe, avem infinită nevoie de sprijinul părinților duhovnicești, de binecuvântarea lor, de mărturiile diverșilor oameni angajați în viața Bisericii... Şi nu pot decât să mă bucur că unii dintre ei calcă și prin parohia noastră. În general vizitezi Parisul, cândva, în viață, și asta le dă prilejul, în dăruire către cei de aici, să aducă folos prin trecerea lor...

Nobleţea aparte a Ortodoxiei

Reporter: - Ne iertaţi că insistăm, dar se poate vorbi în Occident despre o altfel de ortodoxie?

Pr.R.I.: - Altfel în ce sens ? Faţă de cea traită în România ? Sper din tot sufletul că Ortodoxia este una, este trăirea în Biserica lui Hristos cea una, sfântă, sobornicească şi apostolică. Restul, moduri diferite de a trăi Ortodoxia, acestea cred că sunt posibile ca exprimând ethosul unui popor anume, o cale a sa de a fi gasit ritmul trăirii în Hristos. Există poate, dacă înţeleg bine întrebarea, şi diferenţe între trăirea Ortodoxiei în România şi în Occident, aceasta o spun în măsura în care încă se mai poate vorbi de o Românie neoccidentală. Eu pot afirma că trăirea ortodoxiei în Occident are ceva de o nobleţe aparte, în fond eşti chemat să dai o mărturie de viaţă într-un context care nu i-a mai cunoscut cum se cuvine puterea sfinţitoare, şi de care are atâta nevoie. Ortodoxia produce şi azi sfinţi, asta e puterea ei şi cuvântul său fundamental pentru omul de azi. E cale către sfinţire, către îndumnezeire. Occidentul este foarte eficient în studiul lumii înconjurătoare, are însă nevoie şi de ştiinţa omului lăuntric care cunoaşte pe Dumnezeu pe calea despătimirii şi a umplerii mistice cu Hristos. Într-un fel simt că occidentalii au multă stimă şi dragoste pentru ceea ce le aducem, cred că îşi dau seama că noi completăm prin trăirea teologică ceva ce în Occident nu este cum avem noi, sau câteodată lipseşte acut până la a nu fi aproape deloc. Iar pentru noi, ortodocşi în Occident, găsesc palpitantă această întâlnire între a trăi cultural ca occidental şi teologic ca ortodox: viaţa creştină produce în interiorul culturii în care este invitată bogăţii care pot servi omului de-a lungul veacurilor în chip neperisabil. Duhovnicescul este infinita valoare într-un Occident al ideilor şi al discursurilor. Lumea e obosită azi de atâta discurs, dar simte prospeţimea mărturiei duhovniceşti, câteodată când te aştepţi mai puţin. Pe scurt, pentru mine a fi ortodox în Occident este un prilej de a-mi adânci şi trăi propria identitate într-un context unde diferenţa faţă de ceilalţi devine prilej de a înţelege mai bine specificitatea şi bogăţia vieţii Bisericii faţă de zise « alternative » de viaţă. Sunt fericit că sunt ortodox şi exprim această fericire şi aici, în context occidental.

Reporter: - Planuri de viitor ?

Pr.R.I.: - Mă rog lui Dumnezeu să nu se piardă nimeni pe drum din cei cărora le sunt părinte. Viaţa duhovnicească presupune şi pierderi, şi căzuţi în război, sunt conştient de asta. Şi dacă nu ne îngrijim, dăm putere celui viclean să ne facă neoameni şi să ratăm astfel propria noastră viaţă. Sunt tot mai conştient că anii trec repede, că îmbătrânim. În acelaşi timp, dacă punem valoare duhovnicească în vieţile noastre, aceasta nu ne-o va lua nimeni. De Hristos nu ne poate despărţi nimeni, nici măcar împrejurările vitrege. El este punctul de sprijin consistent. La ora actuală sunt depăşit de toate câte le-aş putea face ca preot aici : de cultivat viaţa duhovnicească a parohiei noastre, de cercetat românii din periferiile Parisului, care dorm în barăci, de cercetat pe ai noştri din închisori, de sprijinit Centrul Dumitru Staniloae din Paris prin cercetare teologică şi cursuri, care vor depune mai târziu o mărturie consistentă despre prezenţa Ortodoxiei româneşti trăitoare în Occident, de formarea noastră, a tuturor, pentru nevoile specifice ale pastoraţiei de aici…În paralel, trebuie cultivată legatura temeinică de apropiere cu Sfântul Munte, ca exerciţiu concret de înrădăcinare a noastră în Tradiţia vie a Bisericii (îl vizităm anual cu o seamă de credincioşi…), de publicat, de investit în familie şi în creşterea copiilor (pentru că dacă nu-i ocroteşti de mici în sens creştin, vor ajunge la un mod de funcţionare prin păcat, fiindcă Occidentul are atâtea tentaţii simţite de la vârstele cele mai mici), şi, poate, si încă multe altele. Prezentul deja mă copleşeşte, de viitor ce să mai vorbesc ?

Omul propune şi Dumnezeu rânduieşte

Reporter: - Sigur, înţelegem că vă este foarte greu, însă bănuim că v-aţi făcut o listă de priorităţi…

Pr.R.I.: - Numai Domnul ştie ce voi reuşi din urgenţele care ni se înfăţişează astăzi, eu aproape că nici măcar nu mai am putere să mai spun ce îmi propun să fac … poate, eventual, până la capătul vieţii să reuşesc să salvez o biserică din cele catolice, care se vinde câteodată pe aproape nimic şi devine altceva. E un semn al timpurilor în care trăim, bisericile se transformă în locuinţe, în muzee, în spaţii de tot felul etc…Eu, personal, nu-mi doresc decât ca fiecare din cei care mă asumă ca duhovnic să devină un mărturisitor, nu atât cu gura, cât cu modul de viaţă, cu felul de a fi. Iată un adevărat plan de prezent către viitor.

Reporter: - În popor (mă refer la poporul român, părinte) se spune să-ţi faci cât mai multe planuri dacă vrei să-l vezi pe Dumnezeu râzând…

Pr.R.I.: - Viitorul…Mă gândeam odată, venind la biserica Sfântului Sulpiciu – un model de misionar aici, în Franţa, care a trecut la cele veşnice prin anul 670 – că parcă aş vrea să fiu ca el, să pot să răspândesc larg trăirea lui Dumnezeu prin preoţia mea. Şi gândul mi s-a îndreptat imediat către gheron Iosif din Sfântul Munte, care a avut câţiva ucenici, şi care a stat izolat toată viaţa pentru a putea trăi dorul de Dumnezeu în liniştea sa isihastă. Ce a reuşit prin izolarea lui? Mai mult ca Sfântul Sulpiciu, mie îmi pare că ucenicii ucenicilor lui au schimbat faţa Sfântului Munte la ora actuală, şi cred chiar că a întregii ortodoxii. Cum? Trăind autentic pe Hristos acolo unde se aflau, în continuitate cu « bunicul » lor duhovnicesc pe care, în vremea vieţii sale, nu l-a cunoscut decât puţină lume.

Reporter: - Cu parohia cum rămâne ?

Pr.R.I.: - Ce îmi propun, deci, cu parohia noastră ? Să fim un mediu viu, în care să-L trăim pe Hristos, deschiderea în afară operându-se prin calitatea a ceea ce ştim să facem înăuntru. Să simtă omul care intră la noi acel « acasă » pe care îl resimţi în proximitatea harului dumnezeiesc. Să fim, prin slujbele noastre, plasaţi în gest de închinare şi rugăciune în faţa Celui care are putere să schimbe în chip minunat vieţile noastre. De restul se va ocupa El. El ştie déjà despre copiii noştri dacă vor putea fi viitorii mărturisitori, preoţi, profesori de teologie…şi dacă aici se va naşte sau nu o înnoire duhovnicească prin seminţele pe care le punem noi astăzi…În orice caz, lumea are nevoie de viul şi de autenticul pe care Ortodoxia singură îl poate da. Să fim ortodocşi plăcuţi lui Dumnezeu şi îmi pare că viitorul ne va surâde prin taina harului Său. E nadejdea mea cel puţin…

Reporter: - În final, doriţi să transmiteţi un mesaj special cititorilor noştri ?

Pr.R.I.: - Da: Să caute „înţelegerea cea duhovnicească”, cea pentru care ne rugăm în timpul Sfintei Liturghii.

A

Autor: Victor M. Ionescu

FREE DOWNLOAD partituri bizantine

2012-05-14T19:06:00.001+03:00

1. PARTITURI de muzica psaltica cu fisiere audio pentru incepatori

2. CARTI (vezi Biblioteca virtuala)

1. PARTITURI de muzica psaltica:

CINTARI:

- Pe Stapinul, glas 5

- Podobii: glas 3: Pentru marturisirea, glas 5: Doamne pacatuind nu incetez

- Condacul: Aparatoare Doamna

- Cuvine-se cu adevarat, glas 8; glas 7

- Ectenii: Ectenia cererilor

- Slava Si acum. pe citeva glasuri, Slavele, pe mic; Slavele, pe mare

- Pripelile Canonului Nascatoarei, la Pavecernita: glas 7

- Ceea ce esti mai cinstita

- Troparul: Nascatoare de Dumnezeu pe mic si pe larg

- Troparele de umilinta

- Veniti sa ne inchinam: Macarie ieromonahul, Macarie ieromonahul (times) si Ion Popescu Pasarea, Ion Popescu Pasarea (times)

- Anixandare: Ion Popescu Pasarea, Ion Popescu Pasarea,

- Fericit barbatul, de Nectarie schimonahul

- Doamne strigat-am cu Stihurile, de Macarie ierom.: glas 1, glas 2, glas 3, glas 4, glas 5, glas 6, glas 7, glas 8

- Lumina lina

- Prochimene saptaminale; Prochimen Duminica seara

- Acum slobozeste: glas 8 si glas 5

- Acum slobozeste si Stapina Imparateasa

- Fie numele Domnului binecuvintat

- Miezonoptica: Al doilea rind de Tropare; Miezonoptica Simbetelor

- Ipacoi-urile Invierii pe cele 8 glasuri; aceleasi

- Troparele rugaciunilor de dimineata

- Troparele de la inceputul Utreniei

- Polieleu, de Nanu Virgil Ioan

- Binecuvintarile Invierii

- Slava marimurilor

- Invierea lui Hristos vazind: pe larg

- Irmoase: glas 2; glas 8: Tu esti intarirea

- Luminindele saptaminii

- Toata suflarea

- Psalmii Laudelor: glas 1, glas 2, glas 3, glas 6, glas 8

- Voscresne: Voscreasna 3 de Hrisafi cel Nou

- Preabinecuvintata esti, pe cele 8 glasuri

- Doxologia: glas1, de Stefanache Popescu; glas 4, de Manuil Protopsaltul

- Troparele Invierii de la sfirsitul Utreniei

- CINTARI CALOFONICE: Cel ce se atinge (Stih din Anixandare), Irmos calofonic la sfinti,Cratima

- COLINDE si CINTECE DE STEA: Cel far' de-nceput, Coborit-a coborit, Asta-i casa cea frumoasa,Ce sara-i dai asta sara, Ia sculati boieri, In coliba-ntunecata, In orasul Vitleem, La poarta la Stefan Voda, Steaua spre rasarit, Trei crai de la rasarit, Veniti cu totii dimpreuna, Citu ne-am d'umblatu, D'auzi gazda, Daliana, Hristos Se naste, Mindru joaca Petru-n raiu, Slava sa aiba,Colo sus pe linga luna, De cind Domnul S-a nascut, Sus la virful muntelui

- COLINDE GRECESTI: din Creta, din Epir, din Pont, altul din Pont,, din Tracia

- Urare: Sa fie de bine, de Anton Pann

- Mugur, mugur, mugurel

TROPARE DE OBSTE:

- Troparele Nascatoarei de Dumnezeu: glas 1, glas 2, glas 4, glas 5, glas 8

- Troparele de obste

- La un cuvios: Prin curgerile lacrimilor tale

- La mai multi arhierei: Dumnezeul parintilor nostri, pe larg

SFINTA LITURGHIE:

- Sfinta Liturghie a Sfintului Ioan Gura de aur

- Antifonul I - Psalmul 102, Antifonic greceste si romaneste, Antifonul I si Ectenia mica, glas 8

- Antifonul II - Psalmul 145, glas 4, Antifonul II si Ectenia mica, glas 4, Antifonul II si Ectenia mica, glas 8

- Fericiri duminicale, glas 1; aceleasi, cu monotype

- Veniti sa ne inchinam - la Inviere; la Sfinti

- Doamne mintuieste

- Trisaghion: glas 1Ke, Partenie Meteoritul; glas 1, la slujba cu arhiereu; glas 1, al lui Kaloghiros, cu Terirem; glas 1, a lui Kaloghiros, pe scurt

- Apostol; Petru trecind pe la toti, In iope era o ucenita; Hristos venind arhiereu; Cel ce sfinteste; Bunavointa inimii mele

- Aliluia: glas 1, glas 2, glas 3, glas 4, glas 5, glas 6

- Aliluiarul Evangheliei: pe larg, de Ioan Protopsaltul

- Ectenia celor chemati

- Ecteniile dinaintea Heruvicului

- Heruvic: glas 1, de Amfilohie, glas 4, de Petru Lambadarie

- Raspunsuri, glas 1, Vasilios Nicolaidos

- Raspunsuri si Axion, glas 5, Raspunsuri, glas 5 (times)

- Axion: glas 1, de Grigorie Protopsaltul; glas 3

- Axioane praznicare: la Nasterea Domnului, g1, de Macarie ierom.

- Chinonice: 2 febr, a lui Stefan Kutra

- Chinonic: Paharul mintuirii, de Anton Pann, glas 4 aghia, Cel ce faci pe ingerii Tai duhuri

- Trupul lui Hristos, de Amfilohie Iordanescu

- Unul Sfint, Bine este cuvintat, Am vazut lumina; Am vazut lumina cea adevarata

SFINTA LITURGHIE A SFINTULUI VASILE CEL MARE:

- Cintarile Sfintei Liturghii a Sfintului Vasile cel Mare

- Raspunsuri, glas 2 (times)

- De tine se bucura

LITURGHIA DARURILOR MAI INAINTE SFINTITE:

- Sfinta Liturghie a Darurilor mai inainte sfintite

- Chinonic: Gustati si vedeti

IDIOMELAR:

- 3 septembrie: Preot dupa lege, Troparul Sf.Nectarie din Eghina

- 8 septembrie, Nasterea Maicii Domnului: Condac

- 9 septembrie, Dreptii Ioachim si Ana: Tropar

- 14 septembrie, Inaltarea Sfintei Cruci: Laudele; Doamne arma asupra diavolului, pe larg; la scoaterea Sfintei Cruci: Glasurile proorocilor

- 15 septembrie, Sfintul mare mc. Nichita, Sfintul ierarh Iosif de la Partos: Tropar, Sfintul Visarion: Tropar

- 20 septembrie, Sfintul mc. Eustasie: Slava Stihoavnei

- 26 septembrie si 8 mai, Sfintul apostol si evanghelist Ioan: Tropar si Condac

- 1 octombrie, Acoperamintul Maicii Domanului: Slujba; Sfintul apostol Anania: Stihiri la Doamne strigat-am, Tropar, Condac; Sfintul Roman Melodul: Tropar, Condac

- 9 octombrie: Troparul Sf.Nectarie din Eghina

- 14 octombrie, Cuvioasa Parascheva: Slava la Doamne strigat-am, Litia, Slava la Stihoavna, Stihira dupa Psalmul 50, Slava la Laude, Slujba

- 18 octombrie, Sfintul apostol si evanghelist Luca: Slava la Doamne strigat-am

- 26 octombrie, Sfintul Mare Mucenic Dimitrie: Tropar

- 6 noiembrie, Sfintul Pavel Marturisitorul: Tropar

- 8 noiembrie, Soborul Sfintilor Arhangheli: Tropar, Vecernia, Sfinta Liturghie, Irmos calofonic: Vietii ingerilor

- 15 noiembrie, Cuviosul Paisie de la Neamt: Tropar si Condac

- 21 noiembrie, Intrarea Maicii Domnului in Biserica: Tropar; Tropare (Times); Vecernia;Vecernia la hram; Condac, Lumininda, Laude si Cintarea 9

- 25 noiembrie, Sfinta Ecaterina: Tropar, Condac, Exapostilaria, Stihiri la Doamne strigat-am,Slava la Doamne strigat-am, Slava Stihoavnei;Sfintul Mercurie: Tropar, Condac, Tropar si Condac

- 6 decembrie, Sfintul Nicolae: Condac

- Duminica Sfintilor Parinti: Tropar, Condac, Tropar si Condac, Slava, a lui Petre Efesiu

- 20-24 decembrie, la Inaintepraznuirea Nasterii Domnului: Troparul: Gateste-te Betleeme,altul, Troparul: Scrisu-s-a oarecind, altul, Condac, Stihiri (Ziditorul vine...)

- 25 decembrie, Nasterea Domnului: Ceasul 1: Vitleeme gateste-te, Condac, Tropar, Troparul pe larg, Litie: Astazi naste Fecioara, Sedealna intii, Canon: Cintarea a 9-a, Catavasii, de Stefanache Popescu, Lumininda, Laude: Si acum..., de Anton Pann, Irmos calofonic: Stea iata a rasarit, a lui Balasie preotul

- 1 ianuarie, Taierea imprejur a Domnului: Tropar, Condac; Sfintul Vasile: Tropar, Condac;Tropare si Condace

- 2 ianuarie, Inaintepraznuirea Bobotezei si Sfintul Silvestru: Slujba

- 6 ianuarie, Botezul Domnului: Tropar, Condac

- 18 ianuarie, Sfintul Atanasie cel Mare: Tropar, Stihira la Litie

- 19 ianuarie, Sfintul Macarie cel Mare: Vecernia

- 21 ianuarie, Sfintul Maxim Marturisitorul: Tropar, Condac

- 30 ianuarie, Sfintii Trei Ierarhi: Al doilea rind de stihiri la D.s., glas 1, de I.Popescu Pasarea

- 2 februarie, Intimpinarea Domnului: Tropar, Vecernia, Condac, Lumininda, Leganusu,Leganusul si Lumininda

- 10 februarie, Sfintul sfintit mucenic Haralambie: Tropar, Slujba; VOICE: la Doamne strigat-am, Litia si Stihoavna

- 5 martie, Sfintul mucenic Conon: Stihiri la Doamne strigat-am

- 19 martie, Sfinta Daria: Stihiri la Doamne strigat-am

- 25 martie, Bunavestire: Tropar, Stihiri la Doamne strigat-am

- 1 aprilie: Minei

- 23 aprilie, Sfintul mare mucenic Gheorghe: Tropar

- 8 mai si 26 septembrie, Sfintul apostol si evanghelist Ioan: Tropar si Condac

- 10 mai, Sfintii imparati: Condac

- 11 mai, Sfintii Metodie si Chiril: Tropar, Irmos calofonic

- 12 mai: Sfintii Epifanie, Gherman si Ioan Valahul: Tropare si Condace, Acatistul Sfintului Epifanie, Slave, Marimuri, Stihira idiomela, Tropar pe larg si Condacul Acatistului

- 1 iunie: Sfintul Mucenic Iustin Filosoful: Tropar si Condac, Slujba

- 29 iunie: Sfintii Apostoli Petru si Pavel: Tropar

- 11 iunie, Sfintii Apostoli Vartolomeu si Varnava: Slava Laudelor

- 30 iunie, Sfintul Ghelasie de la Rimeti: Tropar

- 2 iulie, Sfintul Voievod Stefan cel Mare: Slava de la Doamne strigat-am, Tropare si Slava

- 10 iulie, Sfintul Antonie de la Pecerska: Tropar

- 20 iulie, Sfintul Ilie: Tropar, Condac, Tropar si Condac, Slujba

- 27 iulie, Sfintul Pantelimon: Tropar, Stihiri la Doamne strigat-am; Stihiri la Litie; Stihoavna, Tropar, Condac; Lumininde; Stihiri la Laude; Fericirile

- 31 iulie, Sfintul Evdochim: Tropar, Condac

- 5 august, Sfintul Ioan Iacov de la Neamt Hozevitul: Tropar si Condac

- 6 august, Schimbarea la fata: Tropar, Exapostilaria, Litia

- 15 august, la Adormirea Nascatoarei de Dumnezeu: Slava de la Doamne strigat-am, pe 8 glasuri; aceeasi, alt format; Troparul, Lumininda; Binecuvintarile Maicii Domnului; Laude;Chinonic; Prohod

- 24 august, Sfintul sfintit mc. Eutihie: Stihiri si Slava Si acum la Doamne strigat-am

- 25 august, Sfintii Apostoli Vartolomeu si Tit: Tropar, Condace, Slave

- 27 august, Sfintul Mucenic Fanurie: Slujba

- Kiev, Lavra Pecerska: Tropare in slavona

- Sfintul Teodosie de la Pecerska: Tropar

- Sfintul Iacov, fratele Domnului: Tropar

- Slujba Icoanei Maicii Domnului

OCTOIH:

- glas 1: Bratele parintesti

- glas 2: Tuturor celor intristati, alte cintari

- glas 4: Jertfe insufletite, De toate primejdiile, Antifon la Tunderea in monahism

- glas 5: Doamne pacatuind nu incetez, Stihiri la Doamne strigat-am, Alte Stihiri

- glas 6: Nascatoare de Dumnezeu tu esti vita cea adevarata

- Glasul 8: Lacrimi da-mi mie Dumnezeule

TRIOD:

- Saptamina brinzei, Luni seara, Stihoavna

- Vecernie: Troparele de la sfirsitul Vecerniei

- Utrenie, Troparele treimice si Luminindele Postului Mare: glas 3, 5, 7, 8

- Duminica lasatului sec de brinza: Condac

- Duminica Infricosatoarei judecati: Condac

- Utrenia Simbatelor: Tropare, Lumininde

- Sfinta Liturghie de Simbata: Tropare

- Ceasurile

- Canonul Mare: Catavasii

- Pavecernita mare: Toata slujba, alta, Toata slujba; Cu noi este dumnezeu, glas 6,Troparele de marti si joi seara

Bratele parintesti, g5, Nectarie protopsaltul

IDIOMELAR

26 sept., Sf.Ioan Evanghelistul: Tropar, Condac, Stihira la Doamne strigat-am, Litia

23 oct, Sf. Apostol Iacov: Tropar, Condac

26 oct, Sf. Mare Mucenic Dimitrie: Stihiri la Doamne strigat-am si la Laude, Tropare, Litie

1 nov, Sf. Doctori fara de arginti Cosma si Damian: Stihira, Tropar, Slava

30 nov, Sf. Apostol Andrei: Tropar, Fericiri

15 dec., Sf. Elefterie: Slujba

2 febr.: Catavasii, Axion

10 febr., Sfintul sfintit mucenic Haralambie:

La Doamne strigat-am: din slujba

Litia si Stihoavna: din slujba

25 mart., 26 mart., Bunavestire si Soborul Arhanghelului Gavriil: Axion, Troparul Arhanghelului,Lumininde si Laude, Laudele Arhanghelului

TRIOD

La riul Babilonului

Pavecernita mare 2011

Troparele treimice si Luminindele, g5

Simbata lui Lazar: Cintari, Citi in Hristos, Axion

Florii: Tropar si Condac, Axion

Simbata lui Lazar: , , Simbata lui Lazar: , , Simbata lui Lazar: , , Simbata lui Lazar: , , Simbata lui Lazar: , , Simbata lui Lazar: , , Simbata lui Lazar: , , Simbata lui Lazar: , , Simbata lui Lazar: , , Simbata lui Lazar: , , Simbata lui Lazar: , , Simbata lui Lazar: , , Simbata lui Lazar: , , Simbata lui Lazar: , , Simbata lui Lazar: , , Simbata lui Lazar: Cintari, Citi in Hristos, Axion

PENTICOSTAR

Catavasii la Inaltare si Rusalii

Axion la Inaltare, la Rusalii

Duminica sfintilor romani: Tropar

CONTINUARE DE LA BIBLIOTECA VIRTUALA:

MANUSCRISE MUZICALE DIN OLTENIA:

1. Cintarile Sfintei Liturghii, dupa 1839

2. Manuscris muzical, 1853

Psaltichie - studii

SCIA 1975-1997 (308MB)

RRHA 1970-1997, fr. (141MB)

Stathis, Teoria kai praxi tis psaltikis tehnis, Atena, 2006, gr. (170MB)

Vourlis, Bazele dogmatice ale psalmodierii ortodoxe, Atena, 1994 gr. (216MB)

Wellesz, A history of byzantine music and hymnography, Oxford, 1971 (144MB)

Sursa: Manastirea Stavropoleos

Cultivarea trufelor - o investitie profitabila. Intre 100 si 300 lei kilogramul

2012-05-14T18:59:00.003+03:00

- Cum vă gândiţi să valorificaţi potenţialul pe care spuneţi că îl are judeţul nostru văzând bogăţia de care dispune?

- Noi intenţionăm să propunem agricultorilor români un nou tip de cultură. Astfel, propunem înfiinţarea unei culturi de stejar, alun şi carpen, care sunt propice dezvoltării unei culturi de trufe, ştiut fiind că trufele au nevoie de plante gazdă, la a căror rădăcini se dezvoltă.

- Am înţeles, dar vă rog să ne spuneţi ce sunt de fapt aceste trufe, atât de căutate pe piaţa internaţională?

- Denumirea de “trufă” este atribuită unor ciuperci subterane (hipogeu) din categoria Ascomicetelor, care trăiesc în asociaţie micorizală (simbioză) cu anumite plante superioare, cu formă mai mult sau mai puţin rotundă, însă uneori şi neregulată, cu diverse adâncituri sau proeminenţe, în funcţie de specie şi de terenul pe care s-au format.

Trufa este compusă dintr-un corp de fructificaţie, produs de miceliul vegetativ al ciupercii în armonie cu rădăcinile arborilor simbionţi. Corpul de fructificaţie al ciupercii se formează în funcţie de condiţiile climaterice favorabile fiecărei specii în parte, acesta fiind responsabil pentru reproducerea sexuată a fungilor prin organisme asimilabile seminţelor Toate ciupercile au ca şi caracteristică comună lipsa totală a clorofilei, prin urmare nu pot să producă substanţa organică necesară propriei dezvoltări şi de aceea o iau din alte organisme, vii sau moarte, devenind astfel paraziţi sau saprofiţi, şi formează cu “musafirul” viu o simbioză reciproc avantajoasă şi o comuniune biologică, întrucât ambii au anumite avantaje din această asociaţie simbiotică, acest fenomen a luat denumirea de “micoriză”.

- De ce trufe?

- Trufa reprezintă un produs gastronomic extrem de preţios, atât pentru proprietăţile sale nutritive, superioare oricărui alt produs de natură vegetală, cât şi pentru aroma să specifică, devenind cu secole în urmă unul din produsele faimoase ale celor mai căutate şi rafinate bucătării din întreaga lume. De mulţi ani, Gruppo Milano operează activ în domeniul promovării, subvenţionării şi realizării de noi culturi de trufe pe teritoriul internaţional, insistând în ceea ce priveşte cunoaşterea şi comercializarea produsului pe piaţa italiană şi mondială.

Ceea ce vă propunem reprezintă o investiţie adevărată: aceea de a deveni şi voi cultivatori de trufe; să cultivaţi aurul negru, aşa cum mai este supranumit acest tubercul pentru rentabilitatea sa graţie cererii foarte ridicate la nivel mondial.

- Am înţeles, explicaţi-ne puţin ce tip de teren este necesar pentru înfiinţarea unei culturi de trufe ?

- Ai un teren şi vrei să-l faci să rodească în mod rentabil, fără să cheltuieşti mult timp? Adresează-te şi tu către Gruppo Milano, care de ani buni colaborează cu diverse Instituţii universitare de biologie pentru a oferi plante şi studii despre tehnici de cultivare serioase, sigure şi garantate. Unul din avantajele acestei culturi îl constituie faptul că pot fi utilizate şi terenuri care nu sunt altfel potrivite pentru culturile tradiţionale: terenuri abrupte, pietroase şi mărginaşe, care constituie ţinutul ideal al trufelor.

Pentru a înfiinţa o cultură de trufe trebuie doar să plantaţi plante de suport (stejar, carpen sau alun) special preparate, iar acesta în 3-4 ani vă vor oferi trufe din belşug.

- Am înţeles, care este de fapt avantajul oferit de firma dvs. agricultorilor români?

- Spre deosebire de alte culturi tradiţionale (porumb, grâu, viţa-de-vie, etc) cultura trufelor nu implică mari cheltuieli doar pentru început cu plantaţia puieţilor micorizati.

Despre întreţinerea şi îngrijirea acestor puieţi costurile sunt minime pe toată perioada lor de viaţă. Luăm ca exemplu plantaţia alunului micorizat care are o dublă cultură şi care este căutat pe piaţa externă de către cei din industria producătoare de dulciuri. În acest caz vă asigurăm desfacerea atât a alunelor cât şi a trufelor. Se ştie că în Italia cultura de alun se extinde pe sute de hectare.

- Ce se poate câştiga din cultivarea şi vinderea trufelor?

- Spre exemplu pe un teren de 1000 de mp pătraţi se pot planta între 60 şi 90 de plante de suport (în funcţie de tipul de plantă de suport). La o medie 300 grame de trufe pentru fiecare plantă anual se ajunge la o cantitate de 27 kg de trufe pentru mia de metri pătraţi. În acest an trufele negre s-au vândut între 100 şi 300 euro la kilogram. Asta înseamnă un venit de 5400 euro pentru o mie de metri, la o cultură la care nu ai costuri cu întreţinerea ei.

- Ne spuneaţi că aveţi o ofertă promoţională pentru primăvara care vine.

- Da, faţă de perioada de toamnă vă mai propunem un parteneriat ce presupune să suportăm în mod egal costurile cu achiziţionarea plantelor micorizate iar investitorul rămâne în continuare proprietarul terenului pe care se face plantaţia.

- De ce oferiţi reducerea aşa de avantajoasă?

- Vrem să aducem siguranţa tuturor clienţilor şi ne-am gândit că un parteneriat în care noi să suportăm jumătate din costuri urmând să ne recuperăm partea în perioada de recoltă a trufelor, va aduce credibilitate şi garanţie în această investiţie.

- Şi acum la final spuneţi-ne unde vă găsim?

- Sediul firmei GRUPPO MILANO este în Alba Iulia, str. Tudor Vladimirescu nr. 48 sau la telefoanele: 0258/812189, 0726/ 255501.

Ne oferim disponibilitatea de a organiza seminarii pentru instruirea celor interesaţi, astfel încât să înţeleagă ce mare oportunitate oferă cultura de trufe.(V.G.)

Cu toate acestea cineva atagea atentia:

Guvernul spaniol a infiintat inca de acu 11 ani cateva de zeci de hectare de aluni si anul acesta erau la prima recoltare de trufe….., dar atentie in ce conditii se fac aceste trufe….nu va lasati amagiti ca va da 100-300 /kg…..va da atat doar pentru trufe negre care cel putin in zona noastra sunt o raritate…. pe restul va dau probabil 15-20 euro…..
Atentie la tzepari destia care va promit ca va imbogatiti peste noapte…(cica venit de 5400 de euro)….5400 de euro dupa cel putin 11 ani de investitii…. sa nu credeti ca o sa puneti alunii si ziceti….mai vin peste 3 ani sa scot miliardele…..
aveti nevoie de sol fertil…nu sol pietros….cum specifica mai sus+ un pui de caine dresat care costa cel putin 700-800 euro care sa caute dupa trufe….
ATENTIE MARE !!!!!

Sursa: Ziarul Unirea

De unde poti cumpara seminte de Paulownia?

2012-05-14T18:53:00.001+03:00

pe anunturi agricole:

http://anunturiagricole.pro/anunt/seminte-talv-gourd-si-paulownia-tomentosa/

Romanii au descoperit Paulownia. Cum sa "plantezi" 4.000 de euro si sa scoti 30.000

2012-05-14T18:45:00.003+03:00

In tara, in care ne-am batut joc de paduri, exista oameni care au inteles ca poti face si altfel afaceri cu lemn. Au descoperit copacii din specia Paulownia, care cresc intr-un an cat altii in zece.

Lemnul obtinut din acest arbore este de o calitate superioara si se foloseste pe pietele de lux la iahturi, avioane usoare, instumente muzicale si mobila scumpa.

Fosnetul afacerii cu arbori Paulownia i-a trecut lui Adrian pe la urechi in urma cu 2 ani. Acum are deja plantatii in Galati, Braila, Tulcea, Brasov, Constanta si Cluj. Copacii lui nu sunt inca buni de taiat, dar deja a incheiat contracte sa-i exporte in strainatate, cand le va veni vremea.

Acest arbore "minune", creste in China de 3.000 de ani si este recunoscut pentru rezistenta lui.

Pe cinci hectare de teren se pot planta 600 de arbori cu o investitie initiala de 4.000 de euro. Fiecare dintre ei va ajunge cam la 15-20 de metri si atunci poate fi taiat si vandut. Se obtin cam 30.000 de euro din acest lot, dar partea buna e ca niciun copac nu trebuie plantat din nou: pur si simplu iese din vechea tulpina.

In judetul Cluj, pe o suprafata de mai bine de 20 de hectare, intre lanurile de porumb si grau, isi fac loc 12.000 de copaci paulownia - tot prea mici inca pentru taiere.

Investitori din tari precum Italia, Spania sau Franta au contractat deja cu trei ani inainte 70% din cultura omului de afaceri clujean. Restul de 30% ramane la noi in tara pentru centralele de biomasa.

Copacii Paulownia sau arborii energetici, cum mai sunt numiti, degaja foarte multa caldura cand sunt arsi la temperaturi ridicate. Doua kilograme din acest lemn echivaleaza cu 1 litru de motorina.

Pentru investitia initiala, un ajutor poate sa vina din fonduri europene neramburasbile. Se pot obtine pana la pana la 80% din valorea proiectului, bani care acopera aproape integral costul arbustilor. Apoi ei nu sunt greu de intretinut si, mai mult, pot fi folositi si in scop decorativ, pentru ca au flori foarte frumoase.

Sursa: Pro TV

Excursie la Salina de la Slanic Prahova, sambata 19 mai

2012-05-09T15:46:00.004+03:00

Scopul principal al excursiei este vizitarea Salinei. Aici vom sta in jur de 3 ore.

Sunt binecunoscute efectele pozitive ale salinei asupra organismului.

Salina de la Slănic Prahova este cea mai mare din Europa. Cateva date informatice despre salina le gasiti mai jos.

Ne vom deplasa cu un autocar sau microbuz, in functie de cate persoane se vor strange.

Vom mai vizita un loc deosebit de frumos in localitatea Brebu. Aici vom vizita vechea manastire Brebu cu Casa Domneascu a lui Matei Basarab (sec XVII) precum si lacul format in locul vechii manastiri dinainte de 1641. In functie de timpul disponibil ne vom diversifica activitatile in aceasta zona. Sunt multe de vazut.

Persoana de contact:

Constantin Iordachescu

0748.145.015

io_konstant@yahoo.com

Inscrierile se fac trimitand un email la adresa de mail de mai sus cu numele prenumele si numerele de telefon a persoanelor care doresc sa vina cu dumneavoastra sau la telefon.

Pe noi nu ne influenteaza vremea! Poate sa ploua sau sa ninga. Vom sta 3 ore in adanc fara a sti ce se intampla afara.

http://paginadefolos.blogspot.com/

Imi puteti da un add pe mess pentru a primi informatii cu privire la vitoare iesiri.

Plecarea de la Poalele Dealului Patriarhiei ora 07.00.

Pret: 70 de lei

Mentionam ca in acest pret nu intra si biletul de intrare in salina (studenti 6 lei, adulti 12 lei).

Studentii, elevii si masteranzii sa aiba la ei carnetele si legitimatiile de student.

Sa aveti un pachetel cu mancare la voi.

Cateva lucruri importante de stiut despre Salina de la Slanic Prahova :

Salina de la Slanic Prahova este cea mai mare din Europa.
Aerul puternic ionizat este foarte indicat in problemele respiratorii. Efectele positive sunt vizibile.
Se vor cobora aproximativ 800 de metri in pamant.
Salina va propune unele activitati precum jocuri de ping pong, plimbari cu masinute cu pedale, vizitarea muzeelor de sare si de statuete, un meci de fotbal sau o relaxare in balansoare sau pe paturile special amenajate.
In salina este o temperatura constanta de 12-13 grade indiferent de vremea de afara. Deci daca mergeti, sa va imbracati mai bine!

Finala Europa League o adevarata industrie

2012-05-09T15:32:00.004+03:00

Este un moment foarte important pentru Bucuresti dar numai din punct de vedere financiar.

Dupa cum am vazut, suporterii din Spania nu au fost impresionati decat de muzica buna, mancare si femeile romance deosebit de frumoase" de parca nu au mai vazut femei in viata lor. Restaurantele din centrul Bucurestiului si-au triplat si chiar impatrit vanzarile. Spre exemplu: Daca un patron aducea 500 kg de bere in mod normal, acum a achizitionat 2 tone de bere.

Ma asteptam ca suporterii spanioli, sa viziteze si un muzeu, sa faca cunostinta si cu partea culturala a tarii noastre. Insa, se pare ca si in Spania ca si in Romania, cultura multora se limiteaza la bani, bautura, mancare si desfranare.

Nu mai zic de faptul ca unele locuri la meci la National Arena s-au vandut pe sume exorbitante.

Iata ce spune pe zf. ro:

Dan Şucu, Viorel Cataramă, Adrian Porumboiu, George Copos, fraţii Negoiţă sau Dragoş Petrescu sunt doar câţiva dintre cei mai cunoscuţi antreprenori români care vor fi în această seară în lojele stadionului National Arena pentru finala Europa League. Cei mai mulţi dintre ei spun că vin la meci pentru spectacolul pe care îl promite, dar şi pentru că până acum nu au mai avut ocazia să vadă un meci dintr-o finală.

Din cele 42 de loje ale stadionului naţional vor vedea meciul dintre Atletico Madrid şi Atlethic Bilbao cele mai cunoscute feţe din mediul de business românesc. Ziarul Financiar a estimat că la acest meci vor fi prezenţi români ale căror business-uri cumulate se ridică la aproape 1 miliard de euro.

"Am luat o lojă întreagă pentru managerii companiilor mele. Am plătit 6.000 de euro pentru ca în această lojă să stea zece persoane. Eu şi fratele meu, Robert Negoiţă, vom vedea meciul din altă lojă, unde un bilet a costat 4.900 de lei (1.100 euro)", a declarat Ionuţ Negoiţă, proprietarul Confort City şi a mai multor hoteluri în Capitală.

Sa vedem si partea buna a lucrurilor:

Elevii au o zi libera! :)

Nu mai circula toate mijloacele de transport in comun, deci ai liber de la servici, sau pleci din timp de acasa pe jos. Poate ajungi in 5 ore!

Succes Romania!

Tinerii si Mass Media

2012-05-09T15:22:00.003+03:00

Ce parere are Media despre tineri si ce pareri au tinerii despre Mass Media?

In ce masura Media sunt adevarate informatiile prezentate de Media?

Cuvantul poate zidi dar si poate distruge...

Idei de Pelerinaje. Sondaj

2012-05-06T23:33:00.004+03:00

Dorim sa reluam ciclul nostru de pelerinaje prin tara. Dupa cum sunteti obisnuiti, noi nu organizam prea des pelerinaje ci unul pe luna sau la doua luni. Cu noi este binevenit oricine. Insa, dupa cum am observat, Dumnezeu ne trimite in pelerinaje mai mult tineri. Prin urmare atmosfera din pelerinajele organizate de noi este una aparte. Printre tineri, si cei mai invarsta intineresc si ei. Parca prind puteri noi.

Va rugam sa lasati la acest articol mai jos un comentariu cu sugestiile dumneavoastra de pelerinaje, unde ati dori sa mergeti. Daca cumva sunteti un grup deja format chiar daca nu sunteti multe persoane, ne vom stradui sa facem traseul pe care doriti sa il parcurgeti. Deasemenea, imi puteti lasa gandurile si la adresa de mail: io_konstant@yahoo.com daca considerati ca nu va deacurcati sa adaugati comentariul

Minunile Sfintilor Marturisitori de la Aiud

2012-05-06T23:07:00.002+03:00

O bătrânică din judeţul Cluj, fiind bolnavă de cancer, gradul IV metastază, a fost dată de duhovnicul ei cu untdelemn din candela Maicii Domnului de la osuar, spunându-i că după câteva zile să meargă la medic şi să-şi repete analizele. Medicii au rămas uimiţi pentru că nu mai găsiseră nici o urmă de cancer.

Un băieţel din Slatina, de 12 ani, s-a îmbolnăvit de o boală foarte rară de piele. Avea bubiţe pe tot corpul din creştet şi până în tălpi care supurau puroi şi sânge şi care mai şi produceau o mâncărime foarte mare. Mama copilului s-a dus disperată la duhovnicul ei, spunându-i că nu ştie ce să mai facă cu băiatul ei, pentru că cei mai buni doctori de piele din Bucureşti nu reuşiseră să-i găsească diagnosticul şi chiar în ziua respectivă trebuia să meargă din nou la Bucureşti. Părintele i-a spus: „Soro, chiar acum am primit untdelemn din candela Sfinţilor de la Aiud şi dacă avem credinţă, Dumnezeu va face minuni". L‑a dat pe copilaş şi, în drum de la Slatina spre Bucureşti, în tren, i s-au uscat bubiţele, au căzut jos şi a ajuns complet vindecat la medici.

Un preot cu o evlavie deosebită la Sfinţii din temniţa Aiudului mi-a cerut o bucăţică de sfinte moaşte pe care i le-am trimis printr-un diacon. Părintele diacon ajunsese noaptea la locuinţa părintelui şi, dându-i‑le, acesta se ducea cu bucurie mare spre camera lui, voind să le pună la locul special amenajat pentru Sfânt. La un moment dat, înainte să ajungă în cameră, aude din spate o voce care a strigat aşa: „Ioan!!!". Părintele, uimit, s-a uitat în spate şi n-a văzut pe nimeni. Venindu-şi puţin în fire şi înţelegând că n-a fost voce de om cunoscut, a deschis cu grijă capacul răcliţei şi, uitându-se spre sfintele moaşte, le-a întrebat: „Te cheamă Ioan?" iar sfântul i-a răspuns: „Da!!!"

Două femei din Aiud, venind la mănăstire, mi-au spus că acuză dureri foarte mari la încheieturile genunchilor şi gleznei. Le-am dat untdelemn din candela Maicii Domnului şi a sfinţilor, sfătuindu-le să se dea la locul durerii. După o săptămână au venit şi mi-au spus că după ce s-au dat cu untdelemn, li s-au luat durerile cu mâna. M-am cutremurat!

Un alt preot avea Sfinte Moaşte de la Aiud acasă; s-a trezit într-o zi cu patru vrăjitoare la poartă care i-au zis: - Părinte, i-a de aici 400.000 de Euro şi mută-te de aici! Dându-şi seama repede cu cine stă de vorbă le-a răspuns scurt: - Eu nu mă mut de aici! Rămânând uimite de refuz au continuat cu insistenţă să-i spună: - Dacă nu te muţi tu, atunci spune-i la acela care stă în casă cu tine, el să se mute. Înţelegând părintele că este vorba de Sfântul de la Aiud le-a zis: - Eu nu-L dau pe Hristos afară din casă!!! Şi le-a închis poarta în nas. Până să aducă Sfintele moaşte acasă avea mari necazuri cu vrăjitoarele, dar din ziua aceea nu le-a mai văzut şi nici nu a mai avut probleme.

Uneori vin oameni bolnavi care nu au o credinţă aşa de mare şi se dau cu untdelemnul sfinţilor cu multă îndoială şi chiar şi aşa, sfinţii fac minuni. Aşa dar mare au primit aceşti pătimitori ai lui Hristos!De exemplu, un tânăr avea o boală gravă de piele, pentru care medicii nu i-au găsit leac. Mama lui era credincioasă însă, şi a luat de aici nişte ulei să-i ungă trupul. Când a ajuns acasă, i-a uns o parte din trup, pentru că tânărul nu avea încredere şi, o minune, dimineaţa, locul care fusese uns cu ulei, era dimineaţă fără pată, sănătos.

Odată a venit un părinte de la Timişoara şi mi-a spus că mama lui a avut un atac cerebral şi era într-o stare foarte gravă de comă. Au dat-o cu untdelemn şi şi-a revenit complet.O femeie din Aiud avea dureri foarte mari la glezne. Cum s-a dat cu ulei i s-a luat durerea instantaneu ca și cu mâna. Şi nu s-a dat cu o credinţă cum o au de pildă unii bolnavi de cancer faţă de Sf. Ierarh Nectarie de Eghina sau Sf. Ioan Rusu. În schimb, aici, chiar dacă vin cu o credinţă foarte mică, se dau cu untdelemn şi se tămăduiesc.

Iarăşi, un domn din Aiud lucrează la penitenciar şi are foarte mari probleme cu spatele şi era caz de operaţie. După ce s-a dat cu ulei de la Maica Domnului, nu mai avea nici o durere şi nu a mai fost nevoie de nici o operaţie.

Nu mai spun de cazuri de demonizare. Au venit aici nişte fete demonizate şi numai ce se apropiau de osuar, începeau să zbiere şi să cadă pe jos, de ziceai că-s în gură de şarpe. Au fost două demonizate de la Satu Mare şi după ce au venit aici la rugăciune, li s-a mai ameliorat starea o bună perioadă de timp, dar am auzit că acum iar se simt rău.

A fost un grup de sârbi cu evlavie la martirajul românesc din temniţele comuniste şi era şi o doctoriţă printre ei, care mi-a mărturisit: „Părinte, n-am vrut să vă spun dar totuşi vreau să vă spun ce mi s-a întâmplat". Îi dădusem, când venise prima dată aici, o parte de oseminte, ca să le pună la dânsa la spital. Şi-mi zice: „Părinte, când am plecat de la Aiud spre Petru Vodă, în drum am aţipit. Şi, când am aţipit, am văzut în faţa ochilor un tânăr foarte frumos, cu foarte multe hematoame pe cap şi-i curgea sânge, şi foarte frumos la chip. Când l-am văzut, m-am înspăimântat; s-a menţinut câteva clipe vedenia, după care a dispărut şi în locul chipului lui a apărut o cruce foarte luminoasă, care a persistat câteva secunde, după care m-am trezit şi am bufnit în plâns". Sfântul i s-a arătat.

Mărturii ale martirajului sfinţilor din Aiud.

1. Acest femur a fost rupt şi s-a lipit fără îngrijire medicală. Ar fi trebuit să-i pună tijă metalică, cu plăcuţă, cu şurubele, imobilizat obligatoriu la pat – ca să se poată prinde această ruptură.

2. Acesta îşi păstrează firele de păr inclusiv cu piele carbonizată. Deci este imposibil să fii ars în foc şi să-ţi rămână părul pe piele.

3. Aici este o aşchie smulsă din os, din timpul vieţii şi vă daţi seama prin ce dureri inimaginabile trecea omul acesta…

4. Aici se vede limpede cum a fost împuşcat; vedeţi o gaură de glonţ şi în interior se păstrează sânge închegat de la hemoragia pe care a avut-o.

5. Acesta a fost tăiat cu pânză de circular pe viu.

6. Acesta după dantură are maxim 28 de ani. Acesta a avut infecţie la mandibula de jos. Infecţia se numeşte furia dinţilor şi cauzează dureri atât de mari, încât dacă nu este dus imediat la medic, ajunge să înnebunească de dureri.

7. Osul acesta, uitaţi ce anormal de curbat este, la 90 de grade, de la poziţiile incomode în care au fost puşi să stea – este ultimul os de la coloana vertebrală.

8. Tibie deformată şi refăcută fără îngrijire medicală.

9. Acestea două aparţin aceluiaşi sfânt, uitaţi-vă la asemănarea perfectă între ele şi cât de galbene şi frumoase sunt.

10. Asta este mărturia coastei căreia i-a fost băgată suliţa în inimă. Nu ieşea nici unul din închisoare fără să i se bage suliţa în inimă de către gardian, ca să fie sigur că e mort.

Mărturii adunate şi relatate de Ierom. Augustin, preot slujitor la Mănăstirea Aiud, ridicata langa inchisoarea in care au sfarsit multi dintre martiri. Acestea le-am primit pe e-mail.

Parintele Ilie Cleopa de la Manastirea Sihastria Neamtului

2012-05-06T22:35:00.003+03:00

Un mare ascet si mistic al Ortodoxiei noastre romanesti. A fost un om care prin cuvinte simple si prin smerenia si simplitatea sa atragea pe multi la credinta. Orice om care intra in relatie cu Dumnezeu intr-un mod mai profund decat suntem obisnuiti, poate deveni un sprijin multor oameni invaluiti de necazurile si ispitirile vietii acesteia.

Nu voi insista asupra vietii parintelui Cleopa, ca o puteti gasi foarte usor pe internet sau in cartea "Manca-v-ar raiul". Vreau sa astern in scris cateva ganduri si trairi ale mele la manastirea Sihastria toate in legatura cu acest om daruit de Dumnezeu.

Cand eram mic copil, mama mai organiza cu familia noastra mici pelerinaje prin Bucovina si pe la Neamt, noi fiind din Falticeni. Odata am ajuns la M-rea Sihastria dar nu am putut intra la parintele pentru ca se odihnea si nici nu se simtea prea bine. Alta data l-am vazut intr-o sarbatoare predicand pe o scena afara. Aveam doar 10 ani si nu mai retin nimic din ce a spus nici nu am fost impresionat atunci.

In anul 1998 cand parintele a murit eram in clasa a VI a. Vestea trecerii sale la Domnul am primit-o de la parintele nostru profesor de religie, Parintele Gheorghe Lungu. Acum aveam o orientare religioasa, dar nu bine definita.

Evlavia la Parintele Cleopa s-a declasat odata cu descoperirea cartilor sale. Apoi, am revenit la Sihastria la mormantul lui. Cam asa s-a intamplat cu multi din pelerinii care poate nu l-au cunoscut nici pe parintele Cleopa, nici pe Parintele Arsenie Boca sau pe Sf. Nectarie sau Sf. Ioan Rusul, etc.

Depinde cu ce gand te apropii de un loc sfant sau de un om cu viata sfanta. Am facut multe pelerinaje aici cu pelerini. Mereu am simtit o vibratie interioara la mormantul parintelui. In cimitirul M-rii Sihastria m-am simtit un pacatos intre sfinti. E un loc care prin tacerea lui, graieste totusi cu multa putere. De fiecare data cand ajung aici, imi vine sa nu mai plec. Ceva ma lipeste de cimitir. Acelasi sentiment il am si la Chilia Parintelui. In aceste locuri parca timpul se opreste in loc si te uita. Te rupi de lume si lumea uita de tine.

Aici la M-rea Sihastria intr-unul din pelerinajele noastre s-a intors si un pelerin ateu la Dumnezeu. Cu toate ca fusesem acuzati de nistre crestini prea evlaviosi cu nu s-au folosit duhovniceste, eu totusi am vazut lucrarea lui Dumnezeu in sufletul acestei persoane. Un simplu calugar ne-a vorbit in paraclisul manastirii. Credinciosii nostri au socotit cuvantul ca fiind unul slabut, ei neputand sa se foloseasca. Insa s-a folosit un suflet ratacit care a fost castigat pentru imparatia lui Dumnezeu. Ei nu s-au folosit ma gandesc din cauza mandriei, insa acest suflet care se credea ateu, a descoperit sensul vietii, L-a descoperit pe Dumnezeu.

De multe ori lucrurile simple sunt pline de sfintenie si de harul lui Dumnezeu. Cuvintele bine elaborate de multe ori nu ajung nici pana in tavan, dar cuvintele simple din inima ajung la inima si se inalta spre ceruri ca niste adevarate rugaciune si marturisi ale lui Hristos!

Mergeti la Sihastria!

Manca-v-ar Raiul! (se recomanda persoanelor care obisnuiesc sa injure sau sa blesteme, sa inlocuiasca cuvinte urate cu aceasta exclamatie care este in fapt o binecuvantare)

Grecia isi vinde insulele. Germania le cumpara

2012-05-04T23:38:00.003+03:00

Nemtii doresc sa cumpere Grecia bucata cu bucata profitand astfel din plin de declinul Greciei. Cu siguranta Grecii nu vor ceda pamant definitiv cum am ramas noi romanii fara Insula Serpilor. Modalitatea gasita este concesionarea unor insule pe o anumita perioada de timp.

Germanii investesc bine. Grecia este una din tarile cele mai atractive in ceea ce priveste turismul. Daca vor investi cum au investit in Bulgaria de au ridicat statiunile bulgaresti la inalte standarde, nu ar fi rau deloc. Insa ne este frica ca nu cumva Uniunea Europeana prin Germania sa joaca o mare carte. O insula, mai bine zis o Peninsula a Greciei este si Muntele Athos. Daca Grecii ar vinde aceasta Peninsula, cred ca si-ar pierde definitiv identitatea lor nationala si religioasa. Iar urmatorul pas ar fi numaidecat intrarea femeilor in Muntele Athos. Aceasta este doar o ipoteza care nu doresc sa devina vreodata realitate, deci luati-o ca atare!

Cantitate sau Calitate la Romani

2012-05-04T23:14:00.005+03:00

Adeseori ni se recomanda sa alegem CALITATEA si nu neaparat CANTITATEA.

Calitatea este intr-adevar de dorit, dar bugetul mic al romanilor, ii impinge adeseori sa aleaga Cantitatea in detrimentul Calitatii.

Idealul oricarui roman cand este vorba de o imbracaminte sau o incaltaminte este ca produsul sa fie FRUMOS si IEFTIN. Deci nu CALITATIV. Spre exemplu in Bucuresti se gaseste in pasaj la Obor un magazin cu haine. Poti cumpara de aici cu bani putini mult mai multe produse decat ai cumpara din MALL. Poate nu au o calitate extraordinara, dar conteaza aspectul produsului. Nu gasesti in Europa lucruri frumoase si calitative ca in acest magazin. Si din Complexul Europa daca faci cumparaturi, le poti lua la un pret bun, dar calitatea este made in China.

Romanul este prea sarac ca sa isi permita permanent Calitate.

Exista intr-adevar o vorba in poporul nostru: "Sunt prea sarac ca sa imi cumpar un lucru de proasta calitate".

Dar romanul nostru stie sa si aleaga. Spre exemplu: Am fost acum doua saptamani acasa la mine in Falticeni. Am constatat ca pana si in acest orasel unde nu mai merge aproape nimic, tinerii sunt imbracati la moda. Nu cred ca au ei bani sa se imbrace din MALL cu toate ca exista in Suceava MALL-uri. Eu cred in gusturile bune ale romanilor si in buna chivernisire a banilor. Dai un ban dar stii ce cumperi.

Taranul nostru alege tot cantitatea si nu calitatea. Cand vorbesc doi tarani de recolta de porumb, nu vorbesc daca e sau nu stricat porumbul, ce calitate are. Ci se intreaba CAT a strans celalalt.

Si de multe ori CALITATEA care se prezinta ca si Calitate, nu prea este Calitate. Spre exemplu: Mergi la piata sa cumperi rosii. Le vezi mari frumoase pe tarabe si cumperi si cand gusti, numai a rosie nu are gustul si nici macar mirosul. Dar daca mergi la rosiile amarate si mici ale taranilor, nu vei gasi Calitatea in marimea rosiei ci in Gustul Rosiei.

De multe ori Media ne prezinta "Calitatea la un pret cumsecade", dar de multe ori este doar o iluzie optica. "Dai un ban dar stai in frunte" dar ce folos ca stai in frunte ca un prost? Mananci toate chimicalele posibile, te imbraci in bumbac dar in fapt e polistiren, si platesti o multime de bani doar pentru a te otravi mai usor.

Poti gasi Calitate si in alta parte. Trebuie doar sa cauti. Nu cred ca avem nevoie de haine de zeci de milioane de lei pe noi. Important e sa fim oameni. La urma urmei, tot un pamant ne va inghiti si hainele de milioane vor putrezi. Nu e pacat de banii risipiti? Poti fi cat de cat la moda si cu bani putini. Trebuie doar sa inveti sa fii chivernistit.

Pastile in Bucovina. Autor Victor. M. Ionescu

2012-05-01T20:02:00.007+03:00

Frumuseţea Bucovinei a fost deseori comparată cu cea a Elveţiei, deşi eu, care, în copilărie, i-am bătut aproape toţi munţii şi pădurile cu piciorul (foto 1), iar acolo unde nu am reuşit am ajuns măcar cu paşii gândului (foto 2), cred sincer că “Ţara Fagilor” – aşa cum se traduce numele său în limba dorului românesc – este inegalabilă şi incomparabilă cu oricare alte locuri de sub soare. La fel şi spiritualitatea sa, pentru că – fără a cădea în păcatul mândriei – trebuie să vă spun că aici oamenii s-au simţit dintotdeauna mai aproape de Creator şi de cer. Poate tocmai de aceea au şi păstrat cu sfinţenie obiceiuri ancestrale, care le înfrumuseţează trecerea prin lume şi dau un farmec deosebit sărbătorilor din crugul vremii.

Tradiţia continuă

Situată în pasul Prislop, la graniţa a trei judeţe (Suceava, Maramureş şi Bistriţa-Năsăud), Cârlibaba – o comună indicibil de frumoasă (foto 3), al cărei nume vine din negura unor timpuri înzăpezite în legendă – ne-a întâmpinat în Vinerea Patimilor înveşmântată în straie primăvăratice, chiar dacă « străjerii » ei milenari, Munţii Rodnei, erau încărunţiţi de omăt (foto 4). Ştiam de vreo 40 de ani că aici febra pregătirii pentru sărbătoarea de Paşte începe cu mult timp înainte. Iar străvechiul obicei al încondeiatului ouălelor – adus, de meşterii populari, la rang de artă autentică – debutează, întotdeauna, odată cu Postul Mare (foto 5).

Spiritul sărbătorii

În Vinerea scumpă timpul capătă noi dimensiuni, fiind dominat de spiritul luminoasei sărbători ce va să vie. Cu cât se apropie momentul Învierii, cu atât femeile grăbesc pregătirile pentru duminica Paştilor. Aceasta va fi o zi cu totul specială, în care toată familia, aflată în jurul mesei îndestulate şi după ce a postit cu evlavie cele şapte săptămâni, va gusta alesele bucate. Ca în fiecare an, la loc de cinste se vor afla tradiţionalele bunătăţi, în care gospodinele muntence sunt de neîntrecut: cozonacul, pâinea, plăcintele, nelipsita pască şi, bineînţeles, colacii.

Amintirea din copilărie

Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri (deşi ceea ce vă povestesc acum se petrecea cu aproape o jumătate de secol în urmă), cu câtă migală pregătea bunica copturile sărbătorii. Pasca, la fel ca şi colacul, era împletită în şase şi avea ca semn distinct Sfânta Cruce. Înainte de a le introduce în cuptor, ea ungea toate aluaturile cu gălbenuş, cu ajutorul unui pămătuf din pene de gâscă…Iar mirosul tradiţionalelor plăcinte poale în brâu îmi stăruie şi acum în nări. Gata rumenite, răspândind un miros îmbietor, le revăd cu ochii minţii, puse pe vatră, la răcorit, spre încântarea noastră, a copiilor, care abia aşteptam un moment de neatenţie ca să şterpelim vreo câteva…

În aşteptarea Luminii

Seara am mers la una din bisericile din localitate (foto 6) pentru a asista la slujba Prohodului Domnului, dar mai interesant mi se pare a vă povesti câte ceva despre Sâmbăta Mare, ziua în care, în aşezările Bucovinei, totul decurge într-o adâncă pace sufletească, cei ai casei având grijă ca spre seară toate treburile să fie încheiate. Întotdeauna, ultimul lucru care rămâne de făcut este pregătitul coşului cu care femeile se vor duce “la sfinţit”. Acesta va cuprinde câte ceva din bucatele ce vor sta a doua zi pe masa familiei: cozonac, pască, ouă roşii, drob de miel, cârnat de casă, mere, vin etc...Iar seara, înainte de începerea Slujbei de Înviere, îmbrăcaţi în hainele de sărbătoare, toţi credincioşii se vor îndrepta spre Biserică, iar la miezul nopţii fiecare va da ascultare îndemnului preotului: “Veniţi de luaţi lumină!”. (foto 7)

Pelerinaj în crucea nopţii

Toate aceste ritualuri (foto 8) se petrec la fel de vreo două mii de ani. De când sămânţa învăţăturii creştine a apostolului Andrei a început să rodească şi pe aceste meleaguri (foto 9). Chiar şi acum, în zorii mileniului III, se respectă cutuma care spune că « Datinile rămân, numai oamenii vin şi pleacă ». O dovedeşte şi faptul că, imediat ce primesc Sfânta Lumină (foto 10), în semn de omagiu adus moşilor şi strămoşilor petrecuţi întru Veşnicie, sătenii, cu mic cu mare, pornesc într-o procesiune tăcută (foto 11) spre dealul pe care se află cimitirul, pentru a le aduce întâi lor Lumina cea fără de moarte (foto 12 şi 13). După aceea se întorc la Biserică, iar dimineaţa, după ce le-au fost sfinţite bucatele, se îndreaptă spre casele lor, pentru a celebra în pace praznicul învierii Mântuitorului.

La bună revedere

La plecare am mai privit o dată jur – împrejur (foto 14), înainte de a-mi lua rămas-bun de la acest colţ de rai al Bucovinei. Multe din momentele trăite aici în numai trei zile se vor transforma, probabil, în amintiri durabile. Sunt sigur că fiecare dintre dumneavoastră poartă în suflet propria sa Bucovină, chiar dacă aceasta nu se numeşte aşa şi nu se află în nordul ţării, ci în sud, la est, în centru ori la vest. Cu toţii avem un loc special, unde ne simţim cu adevărat acasă. Iar atâta timp cât nu ne vom uita rădăcinile, existenţa noastră îşi va găsi mereu rostul şi împlinirea deplină.

Autor: Victor M. Ionescu

Foto: Nicolae Stoleriu

Scriitorul Victor M. Ionescu Autobiografie

2012-05-01T19:43:00.005+03:00

Victor Ionescu despre Victor Ionescu

Victor M. Ionescu s-a născut în data de 8 septembrie 1957, în Cîmpulung Moldovenesc, jud. Suceava. Clasele I-VIII le-a învăţat la şcoala generală nr. 3, apoi a urmat cursurile liceului teoretic “Dragoş Vodă” din oraşul natal, pe care l-a absolvit în anul 1976.

După satisfacerea stagiului militar a lucrat la fabrica de mobilă si la exploatarea minieră Fundu Moldovei, iar din 1985 a îndeplinit funcţia de viceprimar al Consiliului Popular din localitatea Fundu Moldovei.

În anul 1992 a absolvit Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii din Bucureşti, lucrând apoi ca redactor la diferite publicaţii: Libertatea, Evenimentul zilei, Curentul, Capital şi Piaţa Financiară. Timp de 4 ani a îndeplinit funcţia de purtător de cuvânt al Băncii Comerciale Române şi, simultan, de consilier al preşedintelui BCR în probleme de presă şi imagine. De asemenea, a coordonat activitatea biroului de presă al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (1999-2002), precum şi cea a Băncii Române de Comerţ Exterior. Atras de provocarea mediului privat, în perioada 2002-2006 îndeplineşte funcţia de consilier pe probleme de presă şi imagine al directorului general al Grupului de firme RELAD. a îndeplinit funcţia de viceprimar al Consiliului Popular din localitatea Fundu Moldovei.

În perioada 2006-2007 urmează cursul post-universitar de specializare în Relaţii Publice, cu durata de 1 an, la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii Bucureşti, după care, în urma altor cursuri din ţară şi străinătate se specializează în domeniile comunicării instituţionale şi a comunicării interpersonale.

Începând cu anul 2006 lucrează la Ministerul Mediului şi Pădurilor unde, în prezent, este consilier superior în Direcţia Asistenţă Tehnică din cadrul Direcţiei Generale Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial „Mediu”.

Este căsătorit şi are un copil de care este foarte mândru, fiindcă a absolvit aceeaşi facultate ca şi tatăl său, iar în prezent lucrează în domeniul relaţiilor publice, la o cunoscută companie multinaţională.

De-a lungul carierei jurnalistice, semnătura lui Victor M. Ionescu a apărut, în calitate de colaborator, în următoarele publicaţii:

ü ziare judeţene: Zori Noi (actualmente Crai Nou) şi Glasul Bucovinei din Suceava, Cuvântul Liber din Giurgiu şi Drumul Taberei (primul ziar de cartier din Bucureşti)

ü cotidiane naţionale: Adevărul, Seara, Curentul şi Tineretul Liber

ü săptămânale centrale: Românul şi Zig-Zag

ü reviste centrale: Pentru Patrie, Re-mediu, Lumea, Viaţa Medicală, Moftul Român, Formula AS, Flacăra, Revista Română de Şah şi Privirea.

De la debutul în jurnalistică (mai 1975) şi până în prezent a publicat în presa locală şi centrală peste 2.000 de materiale (ştiri, anchete, reportaje, articole, editoriale, comentarii şi analize) pe domeniile: social, politic, medical, cultural, spiritualitate creştină, economic, financiar-bancar, sport şi monden ; de asemenea, a realizat numeroase interviuri cu personalităţi ale vieţii politice, literar-artistice şi sportive din România.

Dintre pasiuni, crede că merită amintite lectura, tenisul de câmp, călătoriile, pescuitul, jurnalismul şi, la urmă, dar nu în ultimul rând, şahul, sport de performanţă pe care l-a început, ca junior, în echipa de şah a oraşului său natal, sub îndrumarea maestrului Mihai Burduja, şi a continuat să-l practice la echipa Metrorex Bucureşti. Este candidat de maestru din anul 1997.

Deviza sa de viaţă este « Poţi face orice şi vei reuşi, până ce te va ucide un singur moment de neîncredere. »

Activitatea literară

În perioada 1975-1981 a primit cinci premii la diferite concursuri naţionale de poezie, iar în anul 1998, în cadrul emisiunii « Duminica în familie », i-a fost înmânat, de către scriitorul Fănuş Neagu, premiul naţional “Ion Luca Caragiale – Opera Prima” pentru povestiri umoristice.

Este autor al volumului de versuri “Albastru în Albastru” (Fundaţia “Luceafărul”, 1997)

şi al cărţii de povestiri umoristice “Second hand la mâna a doua” (Editura «Universal Dalsi», 2000).

Victor M. Ionescu a preferat să-şi expedieze în numai câteva rânduri activitatea literară, pentru a face loc următoarei declaraţii : « Scriu pentru că mi-e tare dor de casă. Scriu pentru că nu pot urla. Şi nici zbura. Scriu pentru că mă simt singur într-un ocean de oameni. Un naufragiat în Bucureşti. Scriu de dorul rădăcinilor mele, care mă vor iarăşi în Nord. Scriu despre sufletul solar, care mă cheamă spre Sud. M-aş vrea fântână la răscruce de timp, dar nu sunt decât un fir de nisip care crede sincer că axis mundi trece prin oraşul său natal, de la poalele masivului Rarău. Sau, dacă vreţi, un visător fără de leac, care, păşind pe asfaltul încins al Capitalei, simte sub tălpi iarba fragedă a Obcinilor Bucovinei şi vede, deasupra bulevardelor suprasaturate de automobile, hergheliile de cai alergând dumnezeieşte peste imaşurile ceţoasei Lucine… ».

Programul de vizitare a Cetatii Rasnov. Tarife

2012-04-21T20:30:00.001+03:00

Program: zilnic 09.00-19.00

Tarif: întreg 10 RON (aprox 2,8 €), copii, elevi (max.18 ani) 5 RON (aprox 1,5 €); grupuri şcolare 3 RON (0.85 €)

Taxă filmat sau fotografi at 5 RON (aprox 1.5 €).

Sursa: ghid-brasov. ro

Programul de vizitare a Cetatii Fagaras. Tarife

2012-04-21T20:17:00.002+03:00

Programul Muzeului Cetatii

1 Iunie - 30 Septembrie
Luni	Inchis
Marti - Vineri	8⁰⁰ - 18⁰⁰
Sambata,Duminica	8⁰⁰ - 16⁰⁰
1 Octombrie - 30 Mai
Luni	Inchis
Marti - Duminica	8⁰⁰ - 18⁰⁰
Tarife Intrare
Adulti	5 RON
Elevi,studenti,pensionari	2 RON
Permis Foto	10 RON
Permis Video	20 RON
Ghid Individual	10 RON
Telefon de contact Cetatea Fagaras: 0268 211862

Sursa: info-fagaras. ro

Programul de Vizitare al castelului Corvinilor. Tarife

2012-04-21T20:12:00.001+03:00

Program:

Luni -> 09:00 – 15:00*
Marti-Duminica:
01 Nov – 29 Feb -> 09:00 – 16:00*
01 Mar – 30 Apr -> 09:00 – 17:00*
01 Mai – 31 Aug -> 09:00 – 18:00*
01 Sep – 31 Oct -> 09:00 – 17:00*
*ultima intrare se face cu 30 min inainte de ora inchiderii.

Tarife:
Adulti – 10 Ron
Elevi/Student – 5 Ron (pe baza de carnet/legitimatie vizata pe anul in curs)
Pensionari – 5 Ron (pe baza de cupon de pensie)
Taxa Foto – 5 Ron
Taxa Video – 10 Ron
Taxa Ghidaj – 30 Ron

Sursa: castelulcorvinilor. ro

Programul de vizitare a Cetatii Alba Carolina din orasul Alba Iulia

2012-04-21T19:34:00.004+03:00

L-D: 09.00 - 23.00 (Programul apare pe situl turism. apulum. ro)

Situl Alba24 .ro anunta ca programul de vizitare a fost prelungit de la ora 7.30 pana la ora 24.00 din 31 august 2011.

Un pas spre Sinucidere

2012-04-08T15:14:00.009+03:00

Sunt foarte mediatizate cazurile tragice de sinucidere a diferitelor mari sau mici vedete. Dealtfel si stirile nu prea vorbesc de lucruri pozitive cu caracter educativ, ci mai mult de razboiae, violente, violuri, furturi, si de ce nu sinucideri!

Sinuciderea constituie un subiect care poate atrage atentia. Cu singuranta in spatele ei se ascunde o POVESTE. Iar oamenilor le plac POVESTILE fie ca sunt adevarate fie ca sunt fictive (telenovelele sau filmele in general).

Totusi, sinuciderea ramane o PROBLEMA!

Cine este cel ce s-a sinucis si de ce a recurs la acest gest?

Sau mai bine zis, eu ca om de ce sa recurg la acest gest si de ce nu?

Ce este viata si ce cautam noi in lumea aceasta?

Poate tu cel ce citesti acest articol ai astfel de ganduri. Cu siguranta in sufletul tau se da o mare lupta. Te simti singur si strain. Parca Nimic nu mai are rost in viata. Totul se prabuseste! Nu mai rezisti! Vrei sa scapi si cauti o solutie! Solutia la care e cumva SINUCIDEREA?

RASPUNS GRESIT!

Daca ai raspuns asa si ai recurs la acest gest ai pierdut totul!

ASCULTA!

In sufletul tau se da o mare lupta.

Este lupta dintre bine si rau. Glasul Constiintei tale care este defapt glasul ingerului tau pazitor iti spune sa nu faci acest pas. Te invata de bine. Insa glasul cel ce graieste negativ te indeamna spre o fapta necugetata. Este glasul celui cu cornite. Ai grija! Dar poate nu crezi in Dumnezeu si nici in Diavol. In cateva cuvinte: Pe vremea lui Moise Dumnezeu a zis despre Sinesi: EU sunt cel ce sunt! Azi diavolul spune: Eu sunt cel ce NU sunt! Eu nu exist si nici Dumnezeu nu exista! E mai usor sa negam existenta lui Dumnezeu pentru a putea astupa glasul constiintei care il mustra pe om. Un mare filosof Blaise Pascal a zis: Daca Dumnezeu nu exista si eu cred in El, nu am pierdut nimic! Dar daca Dumnezeu exista si nu cred in El, atunci am pierdut totul! Despre existenta lui Dumnezeu se pot vorbi multe, insa revin la subiect.

Te simti singur si strain.

Intr-adevar esti singur si strain cand nu il ai pe Dumnezeu in sufletul tau! Credinta in Dumnezeu si in viata de dincolo da omului un rost. In fapt, Dumnezeu nu a creat lumea si pe om doar ca sa se afle in treaba. Ci a creat totul din iubire, pe care doreste sa ti-o impartaseasca si tie. Insa depinde de tine daca esti dispus sa te deschizi Lui sa o primesti. Insa pentru asta ai nevoie de rabdare.

O mare incercare in viata ta, nu e un sfarsit de drum! Este un nou inceput! Iar inceputul se face cu DOAMNE AJUTA si cu o cruce mare! Viata nu este plina cu bucurii, ci este presarata si cu neajunsuri, iar pentru ca oamenii sunt nedrepti, si viata aparent uneori parca e nedreapta cu noi. Insa, scopul nostru ultim este sa ajungem sa ne mantuim. Necazurile il ajuta pe om sa se apropie de Dumnezeu. Aceasta constituie rostul vietii noastre. Pe pamant suntem in trecere. Cu totii vom da examenul final de licenta dar daca tu parasesti mai devreme facultatea si crezi ca vei da licenta mai devreme, te inseli amarnic! Pierzi si anii de studiu si nici licentiat nu mai poti fi. Cam asa este si cu sinuciderea. Daca ai recurs la acest gest, pierzi examenul final definitiv si irevocabil pe vesnicie! NU TE VEI PUTEA MANTUI NICIODATA. IN VECI TE VEI CHINUI IN IAD!

Nu e lucru de saga! Iadul chiar exista! La fel si Raiul. Sinuciderea te duce direct in iad. Iar in iad chinurile vor fi vesnice, nu trecatoare ca cele de pe acest pamant. Asadar mai bine rabda greutatile si incercarile acestei vieti cu nadejde si credinta in Dumnezeu si te vei mantui cand te va chema Dumnezeu. Nu te gandi ca vei putea negocia in iad cu dracii sau la vamile vazduhului cu ingerii lui Dumnezeu. Acolo nu mai exista lucruri de genul asta.

Incearca sa bagi un deget la focul de la aragaz si sa rabzi pentru cateva secunde durerea arderii. Cum vei rabda durerea in focul cel vesnic? Mai jos am postat un link cu un filmulet in care niste oameni de stiinta rusi au descoperit iadul inregistand sunete din adancul pamantului. E infricosator insa merita ascultat si vizionat!

In general, persoanele care recurg la actul sinuciderii fac o depresie foarte mare. Iar depresia este un "pacat de moarte" (e considerata un pacat mare) tocmai pentru ca este foarte periculoasa si poate duce la sinucidere. Depresia este un dezechilibru sufletesc. Este de fapt, lupta omului de unul singur fara Dumnezeu.

Ce ai nevoie si ce trebuie sa faci?

Sa cauti o cartulie de rugaciuni si sa citesti un acatist sau sa faci o rugaciune catre Dumnezeu si Maica Domnului cu propriile tale cuvinte si sa ii spui offul tau. Nu ezita de urgenta sa iti cauti un duhovnic caruia sa ii marturisesti toate gandurile si greselile tale cat mai sincer. Acest lucru sa il faci cu constiinta ca duhovnicul este doar un martor, iar spovedania ta sincera ti-o asculta insusi Dumnezeu care sta de fata. De aceea Spovedania este o mare taina deoarece tainic Dumnezeu sta de fata si iti asculta marturisirea si iti da iertare de gresale prin mana si glasul duhovnicului tau. Tot prin duhovnic, Dumnezeu iti poate vorbi si da unele sfaturi utile.

Ai rabdare cu viata!

Ai rabdare cu tine!

Ai rabdare cu cei din jurul tau!

Nu uita proverbul romanesc: Un sut in fund, un pas inainte! :)

Iti recomand si articolele acestea ale mele:

http://paginadefolos.blogspot.com/2010/04/sunete-din-iad-iadul-o-realitate.html

http://paginadefolos.blogspot.com/2012/04/primii-pasi-catre-dumnezeu-pasii.html

http://paginadefolos.blogspot.com/search/label/Problemele%20tinerilor

Primii pasi catre Dumnezeu. Pasii incepatorului

2012-04-04T23:05:00.005+03:00

In mod normal primii pasi catre Dumnezeu ar trebui sa fie facuti de mici copii dusi de manuta de mama si de tata. Parintii ar trebui sa sadeasca in inima si in sufletul copiilor lor sfiala, evlavia, dragostea si credinta in Dumnezeu. Primii pasi facuti la biserica la sfintele slujbe si in comuniunea euharistica prin primirea Sfintei Impartasanii adica a Trupului si Sangelui Mantuitorului de mic copil este esentiala. Copacul de mic daca creste stramb, stramb ramane toata viata. Chiar daca la un moment dat el este indreptat fortat, tot vor ramane urmele cresterii lui strambe din tinerete.

Astazi traim niste vremuri grele. Prea multa libertate prost inteleasa a adus un libertinaj absurd. Omul este liber dar e rob patimilor si placerilor trupesti. Omul nu se mai poate stapani pe sine insusi. Isi pierde controlul asupra sa. Cu alte cuvinte omul isi pierde ratiunea. Stim foarte bine ca omul se deosebeste elementar de animale printre altele prin aceasta ratiune pe care i-a dat-o Dumnezeu. Omul pierzand ratiunea, se coboara sub nivelul animalelor care din fire fac ce fac. Azi un tanar daca se uita la o fata nu reuseste sa spuna mai nimic altceva decat: "Ce bunaciune!". Nu vede in frumusetea celuilalt mana Creatorului, mana Pictorului Desavarsit. Cel de langa tine este infapt oglinda ta. Cum il vezi pe celalalt asa esti tu. Daca vezi doar trupul si il admiri doar pe el, atunci iti vezi patima desfranarii care te macina. Daca il vezi pe Creatorul, atunci nu privesti cu ochii trupesti ci cu cei duhovnicesti, spirituali.

DA! Exista ochi spirituali, ochii sufletului!

In general, exista in viata oricarui tanar, un moment de cumpana in care tanarul isi pune problema existentei lui Dumnezeu precum si o serie de probleme esentiale despre viata si despre sinesi. Acum la varsta adolescentei, tanarul trebuie sa isi improprieze credinta sadita de parinti. Daca pana acum mergea la Biserica si se ruga seara si dimineata ca asa ii spuneau parintii sa faca, acum tanarul trebuie sa faca toate acestea de bunavoia sa. El trebuie sa le faca din propria lui convingere. De aceea tanarul isi pune intrebari. El doreste sa se convinga asupra realitatilor ce il inconjoara.

In aceasta perioada diavolul insista cu cuvintele: "Eu nu sunt! Diavolul nu exista, nici Dumnezeu", iar Dumnezeu ii spune ca pe vremea lui Moise: "EU sunt cel ce sunt!". Iar daca tanarul are o miscare sincera launtrica spre a-L descoperi pe Creator, Dumnezeu ii da sa traiasca niste momente unice ori de comuniune harica cu EL, ori ii da sa il vada pe Aghiuta cel cu cornite si urat. Am intalnit multi tineri care la aceasta varsta mi-au spus ca l-au vazut pe necuratul. Dumnezeu le-a ingaduit aceste momente unice pentru ca ei sa cugete asa:

"Daca exista diavolul cel rau, atunci exista si Dumnezeu cel Bun"

Sau cum a zis Mantuitorul: "Iata ti-am pus inainte binele si raul. Alege binele!"

Unii tineri poate au avut asemenea descoperiri, dar nu au avut parinti care sa le indrume pasii spre Biserica. Unii ca acestia ce ar trebui sa faca? Este foarte simplu:

Primul pas este sa se spovedeasca. Sa se gandeasca bine la toate greselile lor, la tot ce ii mustra consitiinta. Sa le scrie pe o hartie. Este bine sa aiba la indemana si un indreptar de spovedanie. Foarte folositor este indreptarul scris de Arhim. Nicodim Mandita. Sunt multe pacate, care nici prin cap nu iti trece ca sunt pacate! E bine sa iti faci o curatire launtrica amanuntita. Cand speli o oala nu dai putin si repede cu buretele si cu apa si ai spalat-o. Risti sa ramana mizerie inca in ea care se va usca sau se va strica. Ce gust va avea mancarea care o vei face ziua urmatoare in aceasta oala?

Daca iti este rusine la spovedanie, este bine. Cand ai facut pacatele nu ti-a fost rusine? Acum sa iti fie rusine de Dumnezeu nu de preot ca el este doar un martor inaintea lui Dumnezeu. Preotul de obicei uita pacatele celor care se spovedesc. Va dati seama cati oameni nu se spovedesc la el, si cate nu aude! "Nu va rusinati, nici va temeti, ci spuneti toate inaintea lui Dumnezeu ca sa luati iertare de la Domnul Hristos!" - spune preotul la Rugaciunea de dinainte de Spovedanie!

Pasul urmator este impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului daca si numai daca primesti dezlegare de la duhovnic sa te impartasesti. Daca nu primesti dezlegare, inseamna ca ai facut niste pacate foarte grave care ti-au patat rau sufletul. De aceea mai ai nevoie de un timp sa il mai cureti. Daca aveti pe camasa o pata care iese greu, se lasa mai mult timp la muiat si se freaca mai mult. Asa trebuie si sufletul curatit mai serios cu Pocainta si cu Rugaciunea. Omul trebuie sa intre intr-o relatie mai serioasa cu Dumnezeu. Omul trebuie sa constientizeze gravitatea pacatului prin aceasta oprire de la Impartasanie. Vedeti? Sunt pacate grele care ne despart de Hristos. Daca moartea ne prinde in astfel de pacate, vom fi despartiti pe veci de Dumnezeu.

Dupa moarte nu se mai poate face nimic. "Cum ti-asterni asa-i sa dormi!" zice proverbul romanesc! Omul e obisnuit sa negocieze totul in lumea aceasta. De aceea isi zice in sine:

"Ce Biserica? Lasa ca rezolv eu cu Dumnezeu sau cu dracusorii in iad!"

E o mare nebunie acest gand! E o mare aberatie!

Pe lumea cealalta primesti ce ai iubit in viata asta. Ai iubit binele si pe Dumnezeu si ai respectat poruncile Lui, mergi in Rai. Ai iubit pacatul deci voia Diavolului mergi in "iadul cel pregatit diavolilor si ingerilor lui" cum spune Scriptura.

Pasii urmatori vor fi simpli daca veti merge regulat la Biserica. Totul se invata din mers.

Sunt o multime de carti pe care este bine sa le cititi.

Recomand cu caldura pentru inceput cartile scrise de parintele Ilie Cleopa si Cuviosul Paisie Aghioritul precum si cartile cu vietile sfintilor.

Spor la citit!

O noua revista religioasa. Cautam colaboratori

2012-03-04T14:48:00.006+02:00

Dorim sa scoatem pe piata o noua revista religioasa. Nu am hotarat inca daca va fi contra cost sau gratuita si nici cum se va numi. Cateva idei de titluri: Revista Pelerinului sau Revista Pelerin prin Viata. Inca ne mai gandim si la alte nume. Asteptam si sugestiile dumneavoastra.

Continutul Revistei

Articole despre Manastiri, Biserici de Mir, Dialoguri cu Parinti Duhovnici de la Manastiri si Biserici, Dialoguri cu oameni de cultura, Trasee de Pelerinaje, Informatii despre noi evenimente laice si religioase, Informatii Geografice si Istorice, de Arhitectura si Psihologie. Informatii despre Sanatate.

Pentru realizarea revistei vom avea nevoie de ajutorul dumneavoastra. Avem nevoie in primul rand de colaboratori. Pentru inceput colaboratorii care ne vor trimite articole, vor face voluntariat. Daca revista va merge bine, automat toti colaboratorii nostri vor fi renumerati. Vom tine cont cand vom renumera de cei care ne-au fost alaturi de la inceput. Consider ca aceasta este o posibilitate de afirmare pentru multi tineri. Este foarte greu sa intri intr-o revista sa publici articole. Prin calitatea articolelor te faci cunoscut ca si publicist, jurnalist. Este un inceput pentru toate.

Asadar, daca ai talent la scris sau esti student sau absolvent de teologie, geografie, istorie, muzica, jurnalism, arhitectura, medicina, farmacie, calculatoare etc te invitam sa intri in echipa noastra.

Toate sugestiile, articolele si gandurile dumneavoastra bune, le asteptam la adresa de mail:

io_konstant@yahoo.com Iordachescu Constantin 0748145015

Cel mai sigur este sa ma contactati pe mail, nu pe messinger. Nu prea stau pe Mess. De multe ori sunt online dar nu sunt la calculator, iar alteori mai vine piciul meu cel mic de mi-l inchide.

Libraria Ortodoxa Online

2012-02-24T01:07:00.001+02:00

Daca doriti sa achizitionati carti de suflet fara sa va mai deplasati la magazine, o puteti face si online accesand linkul de mai jos:

http://www.publicatiiortodoxe.ro/117.html

Nu pot avea copii. Ce sa fac?

2012-02-24T00:15:00.006+02:00

Multe familii intampina aceasta dificultate in zilele noastre. Copii sunt oarecum si sensul existentei noastre. Pentru ei muncim. Dar trebuie sa fim constienti ca viata noastra nu trebuie sa graviteze numai in jurul copiilor, ci in special in jurul lui DUMNEZEU, cel ce ne-a dat viata si cel ce da viata.

Deci daca vrei ai copil, trebuie sa alergi in primul rand la Dumnezeu! Nu in ultimul rand sa fiti casatoriti si religios! Cat de mult se pagubesc cuplurile care nu vor sa faca cununia religioasa! Stiti cate binecuvantari se primesc la o astfel de cununie? Enorm de multe. In acea zi, mirii sunt imparatii zilei.

Tratamente se gasesc, dar nu sunt mereu eficiente!

Pentru mamele care vor sa aiba copii li se recomanda sa citeasca Acatistul Sfintilor Ioachim si Ana. Este si o icoana facatoare de minuni a Sfintei Ana care tine in brate pe Prunca Maria:

Despre aceasta icoana mi-a spus o doamna Ana ca ar fi din Sfantul Munte Athos.

Tot in Sfantul Munte este si o manastire numita Hilandar. Aici, de sub mormantul Sfantului Simeon a rasarit o vita de vie minunata. Calugarii de aici, trimit femeilor care nu pot avea copii, 3 bobite de struguri: Doua pentru mama (una ar fi pentru prunc) si una pentru tata. Sfantul Simeon de la Hilandar, inainte de a fi calugar, a fost mare domnitor al sarbilor, pe nume Stefan Nemania. A fost tatal unui copil sfant (Rastko - viitorul cuvios Sava, ctitor al M-rii Hilandar). A avut si o sotie sfanta, Cuvioasa Anastasia care are moastele la Studenica.

Adresa Hilandarului este:

I M HILANDAR

63086 Karyes

Agion Oros

Greece

Ca informație generală, precizez că toate scrisorile trimise către mănăstiri sau părinți athoniți ajung la Kareia, capitala Sfântului Munte. De acolo fiecare mănăstire sau schit își ridică corespondența. Adresa standard este aceasta:

I M [Numele mănăstirii]
63086 Karyes
Agion Oros
Greece

IM înseamnă Iera Moni, adică Sfânta Mănăstire.

IMM înseamnă Iera Megisti Moni, adică Sfânta Mare Mănăstire, titlu pe care-l au doar mănăstirile Marea Lavră și Vatopedi, deci doar în acest caz se scrie IMM. Pentru schituri scrieți

SKETE [numele schitului], apoi restul adresei. (n. editor blog)

Un caz concret puteti gasi aici.

Un alt loc mult mai aproape de noi, este Manastirea Tiganesti unde se afla o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului care a ajutat multe femei sa devina mamici.