cartea cu păcate

mai bine mai târziu. anul trei.

noreply@blogger.com (Răzvan Cîmpean) — Mon, 23 Jan 2012 09:30:06 PST

trebuia să le dovedesc de ce sunt în stare, chiar dacă nici eu n-o ştiam prea bine. dar trebuia. mai mult decât orice. mai mult decât a găsi bani pentru a o îngropa pe mama, care oricum nu se dorea îngropată. probabil că de aici a început totul, dacă există într-adevăr un tot (sau măcar un început). nu un caiet albastru, ci unul verde, cu pătrăţele. un caiet care n-a circulat niciodată cu

simona

noreply@blogger.com (Răzvan Cîmpean) — Fri, 06 Jan 2012 04:02:41 PST

când le-a bătut poliţia la uşă, nu aveau habar ce îi aşteaptă. sperau doar că nu e vorba iar de vecinul de la cinci, că n-a făcut iar derbedeu' ăla ceva şi că trebuie să dea declaraţie despre ceva ce nici măcar nu ştiau că s-a întâmplat. odată, pe când simona era ceva mai mică, să fi avut cinci-şase ani, derbedeul a luat-o şi a dus-o la îngheţată. imaginaţi-vă. le-a luat din faţa blocului, pe ea

(învăţături din) noapte

noreply@blogger.com (Răzvan Cîmpean) — Thu, 03 Nov 2011 06:10:36 PDT

nu ieşi. nu te întâlni cu nimeni. rupe din noapte doar atât cât să-ţi faci, rând pe rând, aceleaşi lucruri, aceiaşi oameni, aceleaşi obiceiuri. de când am făcut pe jos depozit de cărţi, de când m-am ascuns în fiecare dintre ele puţin câte puţin, încât am ajuns, bucată cu bucată, cuvinte, de când mă caut obsesiv şi mă găsesc la fel în cărţile de care niciodată n-am auzit, de când zidurile, uşile,

încotro

noreply@blogger.com (Răzvan Cîmpean) — Thu, 29 Sep 2011 03:46:45 PDT

încotro mă întrept, habar nu am şi poate, poate că nu contează. pentru asta iau un medicament [iau două.] întreaga mea viaţa e un medicament. sunt un anticoncepţional fantastic. numai bun de luat în dimineaţa următoare. în dimineaţa când fugi la farmacie, după ce-ai făcut rost de bani. mâine iarăşi mergi la farmacie.încotro mă îndrept? uneori trăiesc [iau trei.] cu senzaţia că merg spre locul

ministori

noreply@blogger.com (Răzvan Cîmpean) — Sat, 13 Aug 2011 03:18:49 PDT

io nunţeleg. nunţeleg nica. femeia asta dă mocumpărat mă ţâne legată ş num dă drumu. leţu dă care mă leagă îl cheamă pătru şâi pretenu meu ăl mai bun. dă pătru mă ţân ş iel mă ţâne când vine femeia asta cu focun cap să mă sparie. ş io mă spariu dem vine să mor. şatunci o lovesc să plece. îi zâc dutevezâţdătreabă ş ia mie tăt îm zâce ceva da nunţeleg nica. asgzzm rdp adwp mă uit la celălalte

teatrul umbrelor triste: #3.3 povestea refuzului, a bucăţilor în plus şi a drumului împreună

noreply@blogger.com (Răzvan Cîmpean) — Sat, 30 Jul 2011 08:09:29 PDT

citeşte: prima parte // partea a doua Când a aflat că i-a murit mama, când s-a văzut orfană cum de o viaţă se simţea, tot ce a putut spune a fost Am nevoie de tine. A folosit cuvintele lui-ei de pe unul din primele bileţele şi a sperat că el va înţelege. Doar că n-a înţeles. N-a înţeles decât s-o ignore după ce a refuzat-o insistent. N-a înţeles atâtea câte ar fi vrut ea să înţeleagă şi a

vesnicia impreuna (a doua parte)

noreply@blogger.com (Dacian) — Mon, 18 Jul 2011 10:18:02 PDT

Am auzit multe la viata mea, dar cea mai idioata idee ce mi-a trecut pe la urechi se refera, cum altfel, la dragoste. Exista oameni pe lumea asta care cauta, vor sa gaseasca pe cineva sau ceva special, o persoana demna de iubirea lor, fara sa stie ca, indiferent de eforturi, dragostea te alege pe tine si nu invers. E nevoie sa se implineasca o sumedenie de cerinte pentru asta, o chestie care

o uşă tocmai s-a închis (deschisă)

noreply@blogger.com (Răzvan Cîmpean) — Tue, 12 Jul 2011 02:06:01 PDT

acolo unde ai pătat covorul cu cerneală. nu-mi mai amintesc ce mi-ai scris, când mi-ai scris, dacă mi-ai scris. adevărul e că nu-mi mai amintesc scrisul tău. dacă vreodată l-am ştiut. uşa pe care ai lăsat-o închisă stă deschisă. şi ninge. vântul mi-a aruncat foile pe jos şi-acum sunt ude. îmi imaginez că maşina de scris e un pian şi fulgii care cad pe ea îmi cântă. ştii, niciodată n-am

vesnicia impreuna (prima parte)

noreply@blogger.com (Dacian) — Wed, 06 Jul 2011 11:15:56 PDT

Cu treizeci de ani in urma m-am casatorit cu sotia mea, in joaca. Atunci ne-am hotarat, am fost nevoiti sa asteptam vreme indelungata pana cand aveam voie sa o facem efectiv. Eram doar niste copii. Ne stiam de putin timp, cred ca nu trecusera patru zile; ea facea parte dintr-o familie mare, mi-a spus ca ma iubeste si am cerut-o de nevasta. A raspuns simplu, ca in filme, da. Nu chiar un raspuns

fără

noreply@blogger.com (Răzvan Cîmpean) — Tue, 14 Jun 2011 09:15:33 PDT

Cel mai urât mi-i că trecem pe lângă un cimitir. Mi-amintesc că mama (dumnezăusoierte) m-o dus când eram mică la mormânt la bunicu’. P-atunci aveam multe vaci. Şi-mi plăcea de băiatu’ care le ducea la păscut. Mama niciodată nu m-o lăsat să merg cu el. Bunicu’ o murit în război. Dumnezăusălierte. I-or tăiat capu’ şi l-or îngropat fără. Fără onoruri. Fără coroane. Fără bunica. Dumnezăusoierte.

cei trei c

noreply@blogger.com (Dacian) — Mon, 30 May 2011 09:50:38 PDT

Catalin se teme de durerile de masea si de lupi. Nu a avut de-a face cu nici una din temeri pana acum. Ii plac stelele noptii, la care e in stare sa priveasca ore intregi fara sa intervina plictiseala. Le numara, le alatura, desi nu se pricepe la constelatii sau astrii, isi imagineaza ca traieste printre ele, stele sub forma unor licurici, traseaza linii pe cer cu degetul, apoi leaga o franghie

dumnezeu nu-i o ţaţă la piaţă

noreply@blogger.com (Dacian) — Fri, 13 May 2011 13:30:29 PDT

iti faci treaba sau ma f... la cap? nu te-as fute deloc, domnisoara.Ne imaginăm că există o pereche de ochi concentrată nu numai pe sufletul nostru, pe care oricum îl citeşte în toată confuzia sa cu lejeritatea unui bătrân acru, dar ne şi inspecteaza intimităţile, să vadă el cum dormim, cu cine, daca avem respect pentru trup şi dacă acest respect se manifestă prin punerea lui în practică în forme

iosif (din mână în mână)

noreply@blogger.com (Răzvan Cîmpean) — Wed, 11 May 2011 12:24:39 PDT

continuarea, aşa cum poate e clar din titlu, trebuie să se refere la viaţa lui Iosif.Când Mihai a întâlnit-o pe Rozalia, el avea 17 ani, iar ea abia împlinise 14. Toată viaţa au spus c-a fost dragoste la prima vedere. Mai târziu, le plăcea să povestească momentul cu lux de amănunte. Ea tocmai se mutase în oraş, se mutase tocmai pe strada lui, el tocmai aştepta ca ea să se mute în oraş, să se mute

carte: gaétan soucy - fetiţa care iubea prea mult chibriturile

noreply@blogger.com (Răzvan Cîmpean) — Thu, 05 May 2011 10:42:08 PDT

Autor: Gaétan Soucy Titlu: Fetiţa care iubea prea mult chibriturile Editura: Polirom Anul apariţiei: 2004 Colecţia: Biblioteca Polirom Nota: 9/10 De la Dumnezeul lucrurilor mărunte încoace, am tot aşteptat o carte care să mă impresioneze dincolo de punctul obişnuit (între timp am fost impresionat de complexitatea desăvârşită a Elixirelor diavolului [E.T.A. Hoffmann] şi de cursivitatea

rândurile unei alte primăveri

noreply@blogger.com (Răzvan Cîmpean) — Tue, 03 May 2011 00:30:48 PDT

puţin ruginit (pe jumătate. jumătatea bună.).m-am născut naiv. prefă-te că nu ţi-am scris. prefă-te că nu ai habar de nimic. prefă-te că te prefaci.şi atunci când te întorci şi zâmbeşti (când zâmbeşti cum doar tu ştii să zâmbeşti), întoarce-te şi zâmbeşte. şi dac-aş avea cuvintele la mine, ţi le-aş da pe loc. unul câte unul. întâi cele mai mici (cuvintele primei zile), ruşinoase, cu privirea în

indied ca o formă de protest

noreply@blogger.com (Răzvan Cîmpean) — Mon, 02 May 2011 03:07:37 PDT

Astăzi lansăm oficial site-ul dedicat muzicii indie, Indied, loc unde noi (eu, Dacian şi Bogdan) vom promova muzica pe care o considerăm cea mai bună, cele mai interesante trupe şi artiştii cei mai inspiraţi. Decizia din spatele dăţii în care vom ajunge să lansăm site-ul a fost destul de complicată, am schimbat mai multe nume (iniţial a fost Chulainn Music, site pe care îl doream de muzică

după.

noreply@blogger.com (Răzvan Cîmpean) — Thu, 21 Apr 2011 11:25:16 PDT

Niciodată să nu te întrebi foarte mult. Nu îţi pune prea multe probleme. Nu crede nimic şi, totodată, (nu-nu) crede orice. Nu crede în Dumnezeu. (nu-nu) Crede în Zeus. Nu crede că omul a ajuns pe Lună. (nu-nu) Crede că unii, inevitabil, ajung pe Lună. Nu crede în Moş Crăciun. (nu-nu) Crede în Iepuraşul de Paşti. Nu crede în fericire. (nu-nu) Crede în iubire. Nu crede în poezie. (nu-nu) Crede în

Povara e cărată în găleată

noreply@blogger.com (Dacian) — Wed, 06 Apr 2011 01:03:37 PDT

În interior miroase a igrasie, geamurile sunt sparte şi cârpite. Copiii se joacă afară, iar pe poarta roşie ce stă să cadă iese o femeie îmbrăcată ciudat, începând de la baticul ros, continuând cu blugii murdari şi fusta care îi acoperă, sfârşind cu vesta ruptă şi bluzele de sub. Are în mână o găleată spre gri, la care priveste cu capul ei aplecat şi resemnat. Se gândeşte la trecut şi la câte

teatrul umbrelor triste: #3.2 povestea ghinionului ca floare, a bileţelelor şi a propunerii care va schimba totul

noreply@blogger.com (Răzvan Cîmpean) — Tue, 19 Jul 2011 07:10:41 PDT

prima parteN-a înţeles niciodată de ce o ceruse în căsătorie. De ce (mamadracului) îi făcuse un asemnea deserviciu şi se gândise brusc, aşa cum te gândeşti la cineva pe care ai uitat de-o veşnicie, la oglinda pe care, în curtea bunicii, a spart-o. Şi a spart-o. Şi a spart-o. A adunat viaţa bunicii, a bunicului (dumnezeusă-lierte), a pisicii şi a câinelui în ani de ghinion. Până atunci credea că

carte: lev tolstoi - moartea lui ivan ilici

noreply@blogger.com (Răzvan Cîmpean) — Fri, 25 Mar 2011 04:02:42 PDT

Autor: Lev Tolstoi Titlu: Moartea lui Ivan Ilici Editura: Humanitas Anul apariţiei: 2002 Nota: 8/10 Moartea lui Ivan Ilici e povestea care vorbeşte cel mai clar despre felul în care ne risipim viaţa, despre cum regulile impuse de societate erodează însăşi ideea de a trăi. Personajul lui Tolstoi duce un trai liniştit, într-un mimetism perfect cu ceea ce percepe ca fiind corect şi adecvat, uitând

ne-aproape (ne-pierdut)

noreply@blogger.com (Răzvan Cîmpean) — Mon, 21 Mar 2011 22:40:06 PDT

mi-am inventat propria religie. casa în care locuiesc mi-am transformat-o în biserică şi i-am convins pe alţii să se roage la mine. la început veneau puţini, unii treceau doar pe lângă şi-şi făceau cruce. apoi, i-am învăţat eu cum se face cu adevărat cruce. şi de ce.mi-am inventat propria religia nu ca să fac bani. nu ca să îi corup pe oameni. nu ca să le cenzurez creativitatea. mi-am inventat-o

despre o fata ce iubeste un baiat

noreply@blogger.com (Dacian) — Mon, 21 Mar 2011 00:21:22 PDT

Si prin baiat, fata... Intaia oara cand l-a vazut, s-a uitat mai atent la ea insasi, pentru a-si da seama daca se compara lui. Si-a analizat comportamentul, chiar daca nu stia nimic despre el, a inteles repede ca nu-i poate detine sufletul, dar ca va incerca sa-l imprumute macar. I-a soptit la ureche numele ei, era o scoica si prin baiat a auzit sunetul marii chemand-o. I-a atins mana, era

carte: dumitru chioaru - noi developări în perspectivă

noreply@blogger.com (Răzvan Cîmpean) — Sun, 20 Mar 2011 04:14:02 PDT

Autor: Dumitru ChioaruTitlu: Noi developări în perspectivăEditura: LimesAnul apariţiei: 2010Nota: 7/10 Noi developări în perspectivă, recentul volum de critică semnat de Dumitru Chioaru, este continuarea primului volum de recenzii făcute unor poeţi contemporani, Developări în perspectivă, publicate în revistele Euphorion şi Vatra; cartea adună nume importante din poezia anilor 1990: Vasile Baghiu

carte: pia brânzeu - bodysong

noreply@blogger.com (Răzvan Cîmpean) — Sat, 19 Mar 2011 04:23:04 PDT

Autor: Pia Brânzeu Titlu: Bodysong Editura: Brumar Anul apariţiei: 2010 Nota: 8/10 În Bodysong (ed. Brumar, Timişoara, 2010), Pia Brânzeu adună peste şaizeci de mini-eseuri publicate lună de lună în revista Orizont, despre corpuri umane, despre natura lor fizică şi spirituală, invitând cititorul să descopere aspecte interesante într-o incursiune tematică inedită. În exemplele selectate din

teatrul umbrelor triste: #3.1 povestea unui singur da (½+½), a femeii iubitoare şi a jumătăţilor de măsură

noreply@blogger.com (Răzvan Cîmpean) — Fri, 18 Mar 2011 09:02:49 PDT

Când s-au căsătorit, adică exact acum douăzeci şi trei de ani, şase luni, patru zile, cinci ore şi nouă minute, nu bănuiau că imensa lor iubire se va transforma doar în iubirea ei, că el se va pierde în aşternuturile (nu: la fel de aranjate; acelaşi miros; ideea de acasă) altor femei. I-a jurat iubire veşnică exact aşa cum, în clasa a treia, i-a jurat bunicii c-o s-o scoată din fântână şi apoi a