Primită pe mail, de la sursă. A fost făcută în 4 martie, pe Blaga.

Am găsit-o la 8:20 în staţia de tramvai. Nu mă aşteptam să o găsesc foarte uşor în Timişoara, că ştiu cât de greu era într-o vreme să găsesc Caţavencu (“după 10 vine”, “a fost dar s-a dat” etc), darmite revista nouă, cu tiraj (cred) mai mic, neagreată de Vântu de dimineaţă.

În staţia de tramvai, la primul dintre cele două chioşcuri era la vedere, atârnată peste margine. Uimire. “Kamikaze şi-un bilet, vă rog. Se cumpără bine Kamikaze?” “Nu ştiu, că e prima dată când primesc” “Dada, ştiu, da’ ăsta, el, se cumpără bine?” “Nu ştiu, maică”.

Revista în sine aminteşte bine de Caţavencu, ca layout şi conţinut, chestie, de altfel, normală. Arată aerisit, destul de colorat, îmi plac fonturile de la titluri, şi cele serif şi cele sans. Cel mai mult îmi place că s-a evitat Comics la bule.

Cât despre conţinut, în mare parte e scris precum un blog: jucăuş, puţin timid şi amuzant. Nu ştiu încă dacă e un lucru bun sau rău. Au rămas bulele, cronică TV, un fel de Tetelu, mini-ştirile hazoase din stânga unor pagini, investigaţii, interviuri, recenzii de film şi joc, recomandări software. Se bate foarte mult apa în piuă pe “noi suntem Kamikaze, iar redactorii noştri sunt mai liberu, mai lipsiţi de moguli şi mai de râs decât ai lor”, se bate foarte mult apa în piuă că ei sunt independenţi de moguli, că nu-i bate Vântu etc. Adevărul că-capul paginii 2 e delicios: “Din lumea celor care nu cu Vântu”. Dă bine la tinerii consumatori de interneţi (se leagă de Badea, citează bloguri “de vedetă”, îl citează pe Arhi).

Altfel, e un ziar de râs, pe acelaşi film cu Caţavencu. Sunt curios şi de Caţavencul adevărat, da’ pe ăla nu l-am luat, că pe ăla-l cumpără babacii. Am auzit că s-au dat peste cap să facă un număr bun, rămâne de văzut care cu ce piaţă rămâne.

Într-o conferinţă de presă convocată de urgenţă astăzi, la ora 9:00, premierul Emil Boc a anunţat că este foarte posibil ca apocalipsa programată pentru 2012 să nu mai aibă loc în România. Motivul principal invocat de premier a fost redirecţionarea a 500 de milioane de euro de la bugetul de stat către un website benefic imaginii româniei.

“Domnilor, aveţi promisiunea mea că vom face tot posibilul să nu rămânem foarte în urmă faţă de restul Uniunii Europene. Estimez că, cel târziu până în 2017, să putem vedea primele semne ale apocalipsei şi în România, urmând ca până în 2020 să avem gata şi Autostrada Transilvaniei”.

După ultimele statistici ale unor cercetători britanici, se estimează că România va fi penultima ţară în calea apocalipsei, urmată de Bulgaria.

Zilnic intră pe-aici oameni veniţi de pe liste de bloguri cu dofollow, trafic, zelist şi alte baze de date iubite de spammeri. Oamenii ăştia, evident, lasă comentarii cu keyword la link (apropo, io încă sunt amuzat că Kenvelo face spam pe bloguri). Eu, însă, nu le şterg, cum ar fi uşor şi obişnuit, ci doar îi las fără link. E mai multă muncă, mai multe clicuri, mai multe secunde pierdute din timpul meu preţios pe interneţi. Da’ îmi place de mor să-i văd că revin şi perseverează.

Cu o zi înainte de plecare am căutat, descărcat, configurat soft, făcut rost de invertor (aparat din ăla care-ţi face priză de 220V din bricheta de la maşină) pentru ţinut laptopul tot timpul la curent, gândit sistem inteligent de prindere a aparatului pe bord cu bandă izolatoare (eventual şi pâine cu scuipat, hehe), testat cu trepiedul acasă, făcut rost de prelungitor USB lung, să ajungă până în spate, la laptop. Ce mai, eram pregătit.

Cu două ore înainte de plecare, însă, mi-am dat seama că uitasem un detaliu: nu aveam baterii de schimb pentru aparat. Aşadar nu putea să stea pornit 12-13 ore, cât dura drumul. Fiind şi DSLR, nu se încărca de la USB. Am înjurat, m-am consolat cu gândurile că oricum mergem noaptea şi nu o să iasă pozele şi că oricum n-o să-i placă mamei aparatul acolo, că îi obstrucţionează vederea prin parbriz (ea e mai scundă, iar aparatul era mare).

Ei, e timpul să specific că acesta e un articol inscris in concursul trafictube.ro şi că, dacă o să câştig una dintre camerele oferite premiu, una din priorităţile mele legate de aceasta va fi filmarea unui drum Timişoara-Constanţa. Da, aş şi ţine-o în geam zilnic, poate-poate prind imagini cu ceva dobitoc trecând pe roşu sau ceva ambulanţă gonind spre cafea cu sirenele pornite. Dar prima prioritate ar fi filmarea drumurilor Timişoara-mare, Timişoara-Cluj, Timişoara-Reşiţa, Timişoara-Satu Mare, Timişoara-Târgu Jiu, drumuri pe care le fac de câteva ori pe an.

Pentru că, indiferent de starea drumurilor şi de şoferii patriei, peisajele româneşti dintre marile oraşe sunt speciale, frumoase şi merită văzute.

• Blog Colectiv – am votat Daily Cotcodac, pentru că merită să ia toate premiile, inclusiv cele mai bune efecte speciale, editare sonoră şi costume. A doua variantă ar fi fost Futezătorii, dar în ultima vreme s-au cam tras pe fese.
• Blog sub 18 ani – am votat Grim Cris, pentru că văd că e pe felie, are potenţial. Plus că altele nu prea cunosc.
• Blog de muzică – am votat FolkBlog, pentru că e unul dintre puţinele care chiar merită să fie în lista de nominalizări şi pentru că folk-ul românesc e prea puţin susţinut în ultima vreme (deşi avem mulţi artişti tineri care pot duce înainte cu brio genul).
• Blog culinar – am votat eBucătăria, deşi am stat mult să mă gândesc dacă să-i votez pe ei sau pe Adi Hădean. Alegerea a fost făcută în felul acesta pentru că primul a fost proaspăt relansat, se investeşte foarte mult timp în el şi, oricum, scrie şi Hădean la el
• Blog de filme – am votat Marele Ecran, chestie pe care vă rog s-o faceţi şi voi musai, pentru că, din câte bloguri de film româneşti am citit, acesta e singurul care merită. Ambii autori scriu bine, au gusturi bune şi nu se poticnesc doar în blockbustere, zilnic aveţi şansa să descoperiţi o bijuterie de film despre existenţa căruia nu ştiaţi nimic.
• Cel mai popular blog – sunt peste 400 de bloguri înscrise (fie vorba între noi, mă îndoiesc că vreo 300 de blogspoturi sunt “populare” cu şanse de “cel mai”), iar lista se întinde pe vreo 3 kilometri. Scrollând rapid, m-am enervat şi am închis pagina. După nişte vreme am descoperit că am avut două variante: Makavelis şi Daily Cotcodac. Cum ambele au, în faţa mea, şanse egale, n-am avut altă opţiune decât să dau cu banul, câştigător fiind tot Daily Cotcodac. Asta este, o fi mâncat Pircă norocos de dimineaţă

Astea sunt opţiunile mele, deci, şi mi le asum. Vă recomand să votaţi blogurile de mai sus, pentru că merită.

Vezi şi: Sexy Brăileanca pe Facebook, Adi Mutu pe Facebook, Băsescu pe Facebook, Mircea Geoană pe Facebook, Blogatu pe Facebook, Pintică pe Facebook, Kanye West pe Facebook, James Cameron pe Facebook, Boc pe Facebook. Ia, mai băgaţi.

Pop, my ass.

În 2008 am avut norocul să-i văd live. A fost unul dintre cele mai mişto concerte la care am fost vreodată, şi am fost la destule. Rock, pop, psihedelic, tot ce vrei. Frate-miu a zis că n-a văzut ceva aşa frumos decât pe interneţi, şi mai frumos de atât a văzut doar Live at Pompeii-ul lui Pink Floyd. Io nu-s atât de cunoscător de Pink Floyd, da’ îl cred pe cuvânt, că ştie ce zice.

Ei, în 23 aprilie îşi lansează noul album, Congratulations. Din variile interviuri pe care le-am prins pe interneţi am aflat că acesta va fi gândit ca un întreg, fără melodii ca Time To Pretend sau Kids, posibil chiar fără niciun single lansat pe radio/TV, ci ca un album ce va trebui ascultat de la cap la coadă, pentru că va avea continuitate. Ben Goldwasser, jumătate din duo, zice că “Am prefera ca oamenii să audă tot albumul ca un întreg şi să vadă singuri ce piesă iese în evidenţă, decât să le asculte doar pe cele rulate la radio -- dacă va rula ceva la radio” (nme.com).

De pe acest album, aseară au lansat prima melodie, Flash Delirium. Dacă această melodie e reprezentativă pentru album, atunci vom avea pe mâini un disc puternic, puţin greoi, mult mai apropiat de Climbing To New Lows decât de Oracular Spectacular. Melodia, în cele puţin peste patru minute ale ei, trece prin electro, lo-fi, Beatles pe LSD, pop şi rock’n'roll ca la mama lui. Fără mai multe comentarii, MGMT -- Flash Delirium!

[See post to listen to audio]
Se descarcă moca direct de la ei de pe site. (În cazul în care nu mai merge de la ei, se poate descărca şi de la mine.)

- Păi e a femeilor, că doar cânţi în bar, nu la maternitate.

Acum anunţul. Că doar introducerea de mai sus n-a fost gratis, nu? Deci, pentru cele (hai, fie, şi cei) care n-aţi aflat încă, diseară cânt în Irish Public House, împreună cu Cârli. De pe la ora 20. Aşa cadou frumos, mai rar, vai vai vai.

La mulţi ani, fetelor!