În tren n-am dormit nici măcar un minut. Cât a fost noapte am stat afară din compartiment, să lăsăm cei doi copii, de 5 şi 6 ani, să doarmă liniştiţi, întinşi pe banchete. Când s-a făcut dimineaţă am intrat în compartiment, să tragem şi noi un pui de somn (aveam timp grămadă – pe atunci “acceleratul” Timişoara-Constanţa făcea vreo 16 ore). N-am putut, pentru că boracii au început să arunce cu jucării în noi. Fetiţa cu pluş, băiatul cu plastic. Nu l-am pocnit, pentru că sunt bine crescut, spre deosebire de bunicile lor. În fine, am ajuns chiori de somn.

Am instalat, joi, cortul pe malul mării, la vreo 5 metri de apă (aveam un cort fost roşu, actualmente roz, cu floricele, iar noi eram doi masculi cazaţi în el; au au). Soare puternic, nici măcar o urmă de val. Coafura rezistă. Am petrecut ziua terminând un litru de vodcă (era prima oară când mergeam la Vamă, aşa auzisem eu că se face, trebuie să mergi şi să bei vodcă, fiind jegos în acelaşi timp). Ne-am culcat târziu şi ne-am trezit devreme, din cauza căldurii. După o vreme a ajuns şi amicul Sebi “Pulă Bogată” De La Constanţa, iar împreună cu el am desfăcut o sticlă de absint. Din acea seară îmi amintesc doar fragmente, cum ar fi: eu, noaptea, la momeala goală, pe malul mării, săpând gropi în nisip de fiecare dată când îmi venea să decartez; eu la concert la Chilian, agăţând o grasă; eu, spre dimineaţă, încercând să conving o sătmăreancă mică şi bună (stil “titirez”) să vină cu mine în cort, să-i arăt răsăritul. Nu, n-a vrut. Am dormit 2 ore, căci pe la ora 9 cortul s-a transformat în saună.

Cortul roz

Buci

Cei trei crai

Începutul unei seri tulburi

?

La momeala goală

Vomă în nisip

Sâmbăta am petrecut-o chior de somn, aşteptând concertul Vama Veche de la Vama Veche. Şi Zdob şi Zdub. Am fost la concerte, iar pe la miezul nopţii am decis că 6 ore de somn în trei nopţi nu sunt de ajuns, aşa că m-am îndreptat încet spre în cort şi am tras pe dreapta. Am adormit pe la ora 2. Pe la ora 4, simt ud la picioare. Aud ploaia. Dă-o-n căcat, zic, am cort vechi şi picură în el.

Pe la ora 5, mă trezesc cu o lumină în ochi. Era jandarmeria. “Scoală, frate, că te ia apa!” zice jandarmul. Fac ochi, scot capul din cort şi văd cea mai groaznică furtună de la mare din câte am văzut eu vreodată. Valuri de doi metri, vânt puternic, cerul luminat de fulgere, coafuri care încă rezistau, nici măcar un cort din cele câteva sute care erau în jurul meu cu doar câteva ore înainte. În cort, baltă. Pluteau haine, conserve şi pahare de bere goale. TOT, absolut tot ud. L-am trezit şi pe Rob, care n-a putut fi deranjat de urgia de afară, am luat cortul de câte două colţuri şi l-am mutat cu totul mai departe de pericol.

Ei, acum ce e de făcut? Suntem uzi din cap până în picioare, e frig, nu mai avem nici măcar un ciorap uscat. Hai înapoi la Timişoara. Primul tren, peste vreo 9 ore. Hai pe plajă. Punem la uscat adidaşii şi câte o pereche de ciorapi şi aşteptăm să ne încălzim. E ora 9 deja, soare puternic, coafură încă rezistentă. Noi, de la somn şi apă, eram rupţi de frig. Tremuram ca nişte vibratoare umane. Pe la ora 10, decid să-mi bag picioarele şi să fac o baie în valuri, dacă tot urma să le lăsăm în spate. Baie care m-a încălzit, m-a învigorat şi m-a făcut să decid că nu vreau să plec încă în Timişoara. L-am pus şi pe Rob să facă o baie, timp în care am sunat-o pe amica Fritz din Bucureşti, să văd dacă ne ţine o noapte. “Nu pot, au venit ai mei în vizită şi nu mai am loc”. Ea era studentă venită din provincie. Mă resemnez şi îl anunţ pe Rob că mergem, totuşi, acasă.

După 20 de minute, însă, primesc un telefon de la aceeaşi Fritz: “Oviiiiiiiiii, i-am dat afară pe ai mei, urcaţi-vă în trenul de ora 12, vă aştept în gară!”. Am urcat, am petrecut câteva ore în cel mai înghesuit tren din câte am avut nenorocul să mă poarte, după care am ajuns. Şi am petrecut două zile frumoase, liniştite, în capitală. Dintre care una am dormit-o.

Click here to view the embedded video.

(acest articol participa la concursul organizat de arhiblog.ro si sponsorizat de Arsenal Park.)

Băieţii de la Thankyou şi-au prezentat pe îndelete proiectul. Atât site-ul e mişto, cât şi prezentarea pe care a ţinut-o Petre. Problema e că nu a prea avut legătură cu Twitterul

Io zic că a ieşit bine, mult mai bine decât mă aşteptam. Sincer, mă aşteptam să fie ceva mai trist, ca un fel de club al filateliştilor, hehe. Poze avem aici.

Albumul e de fapt un mash-up al albumelor solo scoase de cei patru Beatleşi de-a lungul anilor, şi e unul foarte bun. Iar povestea cu care a fost lansat face toată atmosfera şi mai mişto. Dacă vă interesează, atât povestea cât şi zip-ul ce conţine toate melodiile se găsesc pe site-ul oficial al mixului, The Beatles Never Broke Up

Intru şi eu, ca tot omul, în baie, să filtrez berea. Baia din localul respectiv are două încăperi: prima cu chiuvetă şi oglindă, a doua cu buda propriu-zisă plus pisoar. În prima, lumină. Deschid uşa celei de-a doua încăperi, dau să intru, nu e lumină. Bag capul, mă uit pe pereţi, după uşă, sperând să găsesc un întrerupător. Fără noroc. Ies, mă uit de jur-împrejurul încăperii cu chiuvetă, nici acolo. Îmi amintesc de păţania din Viena, gândesc un “i-auzi mă, şi-au tras şi românii becuri cu senzori” şi intru în încăperea întunecată. Nimic. Dau din mâini, poate o fi un senzor mai greu de cap. Nimic. Mă uit în sus, încercând să desluşesc ceva prin lumina difuză ce intra din cealaltă încăpere. Nimic.

Nu era bec.

Ei, la un moment dat, după ce fata face murdării cu cel care nu e prietenul ei, zice “ştii, ai fost primul”. Faza cu “ai fost primul” am mai văzut-o în câteva filme, singurul pe care mi-l amintesc exact fiind “Wedding Crashers” (atunci când Vince Vaughn o babardeşte pe Isla Fisher, chestie cu care sunt total de acord – nu zic musai de Vince Vaughn, sunt de acord cu oricine o babardeşte pe Isla Fisher).

Întrebarea mea este: cum să nu-ţi dai seama că ai fost primul? În momentul în care ai pătruns o doamnă sau domnişoară fără să te chinui o vreme la intrare, fără să icnească de durere şi fără să observi o nuanţă îngrijorător de roşiatică pe mădularu-ţi, există doar două posibilităţi: una e că fata nu mai era fată, deşi încearcă să te aburească, iar a doua e că ar trebui să începi să-ţi faci probleme în legătură cu mărimea care – nu-i aşa? – contează. Pentru că dacă o penisezi cu un organ de mărimea unui OB pentru virgine, fără măcar să o zgârii puţin la floricică, nu se prea poate zice că ai futut-o. În cel mai bun caz te-ai masturbat ţinându-te de ea. Săraca.

• A fost altfel decât întâlnirile din Timişoara. Mai mulţi oameni serioşi, mai multe lapopturi, mai multă bloggereală şi interneală.
• O chestie pe care n-am înţeles-o: de ce nu există interneţi wireless într-un local în care se ţine o întâlnire a bloggerilor?
• La baie am avut o experienţă ce mi-a adus aminte de Viena. Povestesc într-un alt articol.
• L-am cunoscut pe Dani, în sfârşit. E un om mişto tare.
• A trebuit să ajung la o întâlnire de bloggeri arădeni ca să mă întâlnesc iar cu Nuzzu
• Cosmin (despre al cărui proiect am mai povestit) a lansat noua versiune a site-ului YouClubVideo.com. Arată mult, mult mai bine, se mişcă mult, mult mai repede. Şi în plus, deşi cele mai multe dintre cele aproape 50.000 de clipuri de pe site sunt cu muzică de club, am găsit şi Papillon pe acolo
• Gabi e un om cu un proiect cel puţin interesant: WWMP, adică “When Web Meets Paper” e un ONG care îşi propune să creeze o legătură palpabilă între online şi offline, să pună în legătură iubitori ai aceloraşi treburi şi să îi facă să pună mâna şi să facă ceva în legătură cu acele treburi (ex: film amator, azi, de la orele 19, în KF, Arad). Proiectul e, momentan, unul local, eu aştept să se extindă şi înspre Timişoara.
• Nu am apucat să conversez cu multă lume, aşa că nu am apucat să-i cunosc pe fiecare în parte. Nu e panică, mai sunt zile şi în afara sacului. Până una-alta, am furat de la Dani lista participanţilor:
  

  Bebelusha, Seba, Dan, Ovi, Dani, Tomckat, Adrian din Arad, Nuzzu, Dragos, Maddy, Raul, Harina, Marius, Mihai, Gonzo, DanielD.

• Le-am zis bancul. N-au fost amuzaţi. Dragii mei arădeni, doresc să înţelegeţi că a fost o glumă inofensivă, făcută cu drag. Dacă aţi fi fost blonde v-aş fi spus bancul ăla cu blonda în sensul giratoriu, hehe.

Poze la Dan şi Dani. La mai mare, la mai multe.

*rotundă, hehe.

• Joi, în Setup, lansare de album Kumm.
• Vineri, în 700 Coffee & Lounge, Tweet Meet.

To be continued.

(via Andrei Măguleanu)