Daca saptamina trecuta a fost a martisorului, aceasta sa fie a florii. Daca saptamina trecuta s-a alunecat spre lacrima, in aceasta e inaltare. Din punct de vedere estetic totul a fost cel putin la nivel de conferentiar : Stefan Gaie a fost responsabil pentru prezentari si instaurarea starii de spirit cu buchet de flori preclasice, delicat articulate. Dar va invit sa savurati si delicioasele divagatii despre modul de tratare/lecuire a muscaturii de paianjen.

Tarantella, chiacona, folia, Stefano Landi, Antonio Bertali, Girolamo Frescobaldi, Luigi Pozzi, Monteverdi dar mai ales Christina Pluhar. L`ARPEGGIATA. 7 albume in 10 ani. Toate dupa 2000. Iar dupa reteta de saptamina trecuta, un citat pe final, din partea unui Pablo care nu e nici Cassals,nici Picasso: “Vor taia toate florile,dar nu vor putea opri primavara.“Neruda”

Posturi asemanatoare

• December 2, 2009 -- Radical Jewish Music/Tzadik la Melatonina
• November 3, 2009 -- Injectia de free jazz and more
• October 20, 2009 -- Melatonina dupa Pere Ubu

P.S.-ul (in litere) reda diafan si plutitor descrierea sufletului unei femei: “Sint singuratatea unui templu la ora la care il inconjoara ceata serii.” In mister rezida forta,nu-i asa, Doamnelor ?

Posturi asemanatoare

• March 31, 2009 -- Femeia si vocea eteral & diabolica

Cel mai mare chitarist al tuturor timpurilor va lansa azi un nou album!

Aşa mi-ar fi plăcut să sune headline-urile ziarelor şi siteurilor. Din păcate Jimi Hendrix nu mai este printre noi (anul acesta se împlinesc 40 de ani de la moartea lui) şi asta e un motiv destul de bun pentru a nu putea lansa un nou album. Dar o va face Sony Music prin proiectul “Jimi Hendrix 2010“. Prima etapă a acestui proiect o reprezintă lansarea albumului Valleys of Neptune ce conţine 12 piese înregistrate în studio în anul 1969. Producătorul acestui album este fostul sunetist al lui Hendrix, Eddie Kramer.

“Jimi Hendrix 2010” înseamnă şi relansarea în ediţii deluxe a albumelor “Are You Experienced?”, “Axis: Bold As Love”, “Electric Ladyland” şi “First Rays of the New Rising Sun”.

Sample-uri din cele 12 melodii de pe “Valleys of Neptune” puteţi asculta aici şi tot de acolo puteţi cumpăra discul.

Random Posts

• January 26, 2010 -- Cei 4 magnifici
• December 2, 2009 -- Radical Jewish Music/Tzadik la Melatonina
• June 30, 2009 -- Melatonina cu Loreena McKennitt

Asta nu este singurul concert a lui Harry Tavitian la care am fost şi m-am enervat. La o a-nu-ştiu-câta ediţie Stufstock, în timpul concertului a rămas fără curent iar sonorizarea era la pământ. Cel puţin în zona în care stăteam nu se auzea nimic.

Sper că pe 13 Martie o să reuşesc într-un final să-l ascult live aşa cum se cuvine pe Harry Tavitian, unul dintre cei mai buni jazzmani din ţara noastra. Concertul are loc cu ocazia deschiderii barului Moskva Caffe (ex Club Tempo) de pe strada Moscovei nr. 8, vis-a-vis de Filarmonica. Frecventez de câteva săptămâni acest club chiar dacă încă nu este amenajat corespunzător, nefiind deschis oficial. Concertul nu este gratuit dar 10 15 lei (adică un pachet de ţigări) nu ar trebui să fie o problemă.

Mai jos puteţi urmări câteva secvenţe din concertul de la Iaşi. imaginea nu este foarte buna dar conditiile de filmare nu au permis mai mult.

Posturi asemanatoare

• August 25, 2009 -- Szakcsi Junior Trio la Posticum
• July 12, 2009 -- Balázs Elemér Group si Báder Olivér
• June 7, 2009 -- A fost The One Minute Band in Podz

suport 10 lei
Sambata, 06 martie 2010, Sala Studio – Fabrica de Pensule (Henri Barbusse, Cluj).

Mai multe detalii aici.

Random Posts

• December 6, 2009 -- R.I.P Eric Woolfson – Alan Parsons Project
• July 22, 2009 -- Trenul de Noapte la Terasa Parc, Oradea
• February 10, 2009 -- Melatonina, editia a 4-a

ProgramȘ
D. Scarlatti – Sonata în La major
B. Bartók – Piese din ciclul “A Gyermekeknek”
B. Bartók – Dansuri poporale românești BB 68
Fr. Liszt – Tarantella din Années de pèlerinage: Veneția-Napoli
***
I. Madarász – Tetrafonia
S. Rachmaninoff – Étude-tableaux op.39 nr.6
B. Bartók – Szonata BB 88
C. Debussy – Feux d’artifice (Préludes II)
***
B. Bartók – Concertul pentru pian și orchestră nr.3 în Mi major BB 127
(Anca Brașoveanu – pian II)

Recitalul va avea loc în cadrul Facultății de Muzică a Universității de Vest din Timișoara, Piața Libertății Nr.1, Sala Orpheum, de la orele 18, sâmbăta 6 martie.

Posturi asemanatoare

• September 17, 2009 -- Festivalul “Plai” din Timisoara
• December 19, 2008 -- Mozart si chitara electrica la Timisoara
• December 5, 2008 -- Anonim TM 10 ani LEGENDS

Vor fi doua concerte in aceeasi seara. Anouar Brahem, nascut in Tunisia, va fi primul pe scena impreuna cu Klaus Gesing: bass clarinet, Björn Meyer : bass si Khaled Yassine: darbouka, bendir ne va spune povestea muzicala autentica a acelor locuri si oameni. Apoi, Archie filtreaza aceasta muzica si o revrajeste in propriul vocabular pentru a ne spune aceeasi poveste. Povestile sunt aceleasi mereu, tot ce conteaza este “scriitura”.

Preturile biletelor sunt cuprinse intre 1300 si 4800 HUF si se mai pot comanda de aici.

Posturi asemanatoare

• April 12, 2009 -- Jazz pe Dunare cu KLB Trio si Dresch Quartet
• April 5, 2009 -- Crema Jazzului maghiar in A38
• March 15, 2009 -- Wayne Shorter in Budapesta

Party-ul va avea loc în clubul Gekko din Oradea iar biletul de intrare costă 10 lei

Posturi asemanatoare

• January 26, 2010 -- Cei 4 magnifici
• December 4, 2008 -- Drumm&Bass de la Unknown Basics
• March 5, 2010 -- Harry Tavitian la Moskva

“Winter songs” cu Mos Martin-ul artistic; apoi plutire de actrita “hexagon”-ala cu putina pierzanie in vocea ei de  ”fata lu` tata”, pe urma: TUVA, fara “fu” inainte!, dar cu exotism exasperat…Si mortii danseaza, nu-i asa?…mai ales in jurul copacului de argint! Si incepe estetica islandeza, unde doream sa va aduc de la inceput…se dezblinzeste imediatul cu variatiuni de voce, muzica corala si beatbox… dpdv sonor poate fi ce isi doreste: de la lebada alba, la urs polar…impecabila dansatoare cu noaptea…ii inminati un “Trandafir victorios”?…gheizaros…si am ajuns: la muzica zapezilor, a marilor intinderi tacute, a pasilor lasati in omat…o muzica planetara despre copii, autodistrugere si trecerea timpului…despre imposibil si curaj, despre departe si aproape…

Aproape ca ma intreb: de ce nu i-am enumerat, pur si simlu?
Art Bears, Charlotte Gainsbourg, Sainkho Namtchilak, Lisa Gerrard, Bjork, Sigur Ros.
Brrrr…ce fain e sa fie frrrriiiiig !!!

Posturi asemanatoare

• October 28, 2009 -- Prog-Rock la Melatonina

Dupa trei ani de cantat cu orchestra asta ma simt ca o curva. Dar te obisnuiesti!

Cuvintele de mai sus apartin unui membru al Orchestrei Simfonice a Filarmonicii din Oradea. Nu cred ca are rost sa dau un nume, sentimentul impartasit in afirmatia de mai sus, cred eu, fiind unul generalizat printre membrii si colaboratorii Orchestrei oradene.

Dar sa revenim la oile noastre. Am fost aseara la premiera oradeana a Simfoniei a III-a în Do major, op. 21 de Enescu (la pupitru aflindu-se Romeo Rimbu) dar si pentru al vedea pe maestrul Gabriel Croitoru si auzi autentica vioara a lui Enescu, Guarnieri del Gesu, interpretind Concertul pentru vioara si orchestra in Re major, op.77 a lui Brahms.

Tehnica impecabila, cu o emotivitate ce ii trada prima iubire, pianul, Croitoru si-a facut treaba. Orchestra nu l-a tradat, Romeo Rimbu stapaneste indeajuns de bine repertoriul clasic-romantic iar muzicienii au oferit un cadru bun expresivitatii sunetului “Catedralei” lui Croitoru. Eu, unul, am fost uimit de cum suna vioara respectiva. Nu am auzit-o niciodata live, numai in ceva inregistrari cu Enescu insusi.

Concertul a inceput la orele 19. Fiind in primele randuri, mi-a fost dat sa asist la o secventa care nu pusca nicicum cu evenimentul. Prim vioara, a carui maiestrie si virtuozitate nu o pun la indoiala nici o clipa, intrebat de colegul de langa “Cat e ceasu’?”, raspunde non-salant: “Opt fara zece. Nasol.” Asta dupa concertul de Brahms. Da, nasol, ne intindem….Ce sa-i faci?!

Pauza.

Incepe premiera. Simfonia a 3-a a lui George Enescu. Insa inainte cateva cuvinte despre ceea ce cred eu despre muzica lui Enescu. Nu faptul ca nu e apreciat la adevarata valoare, chestii din astea de duzina. Eu cred ca inca nu i-a venit timpul sa fie cantat. Paradoxal dar asta e credinta mea. Mahler a fost descoperit in anii ‘60, la inceputul secolului nu dadea lumea un ban pe el. Trebuie un timp tampon, la clasici (nu si la contemporani, insa) de cel putin 50 de ani. Sa le vina timpu’, sa dospeasca. Eu inca nu am auzit nici o interpretare geniala a vreunei opere de-a lui Enescu care sa ma faca sa cred ca isi merita locul langa un Shostakovich, Stravinsky sau Hindemith. Si vorbesc numai de secolul XX, sa pastram proportiile. Poate ma insel si imi recomandati voi ceva.

Simfonia a 3-a a lui Enescu o percep ca fiind si cea mai slava dintre toate ale lui. Gasesc inflexiuni din Petrushka a lui Stravinski, cu o cromatica ce imi aminteste de romanticul Borodin. O lucrare impresionista, sub paleta cromatica a lui Degas si sonora a lui Faure. O lucrare grea si solicitanta. Si pentru auditoriu dar si pentru instrumentisti. Si mai ales pentru dirijor, Romeo Rimbu.

Aveti idee cat s-a repetat pentru punerea in scena a acestei Simfonii? 3 zile. 3 zile cu orchestra, e drept ca au fost nevoiti sa isi cheme colaboratori si din alte centre, presupunea alocarea unor resurse financiare considerabile. Dar 3 zile? Asta in care se stia inca inainte de Anul Nou ca va avea loc premiera Simfoniei a 3-a de Enescu, iar corul sub indrumarea lui Lászlóffy Zsolt a inceput repetitiile inca de acum aproape doua luni. Respect!

Grabit, sub imperiul emotiei premierei, Romeo Rimbu mi s-a parut depasit de importanta evenimentului. La fel si muzicantii aflati sub bagheta lui. Tempo-ul ridicat, metronomul netemporizat, bine ca intrarile s-au sincronizat. Trebuie intelese miscarile unei opere de asemenea anvergura. Fara sa stii de ce canti si cum o faci, esti in cel mai bun caz un bun intrumentist. Daca orchestra nu intelege asta, e vina dirijorului.

Publicul? A iesit castigat. Cand orasul asta o sa ofere evenimente culturale pe seama carora o sa pot scrie ca publicul a pierdut, nu mai scriu pe site-ul asta. Nu mai are rost. Incercarile si poticnirile astea isi au rostul lor. Vrem mai mult si trebuie sa cerem asta. Doar trebuie sa ne obisnuim, vorba aia (sic).

Posturi asemanatoare

• July 30, 2009 -- Despre demisia lui Sarkadi Zsolt si dezinformarea TVS
• February 17, 2010 -- Simfonia a III-a de Enescu, joi 18 februarie, in prima auditie la Oradea
• November 21, 2009 -- Concert Mezzoforte la Filarmonica din Oradea

Playing with Fire

Accept si injuraturi pentru postu’ asta! Hai baieti, e momentu, bagati pe foc.

Later EDIT: Pret bilet: 30 RON, se rezerva la Louis Cafe.

Posturi asemanatoare

• July 24, 2009 -- Marcian Petrescu – acest Rambo al muzicutei
• March 11, 2009 -- Rambling Blues Trio la Louis Caffe
• February 24, 2009 -- KLB Trio de Martisor

Simfonia a III-a în Do major de George Enescu va fi interpretată joi în premieră absolută de către orchestra Filarmonicii Oradea şi Corul Filarmonicii, avându-l ca invitat special pe violonistul Gabriel Croitoru.

“Niciodată nu am avut pe scenă atâţi instrumentişti ca acum. Vom avea peste 80 de instrumentişti în orchestră şi corul, dar piesa cere mai mulţi de atât”, a explicat Corneliu Cristea, directorul muzical al Filarmonicii din Oradea, luni, într-o conferinţă de presă.

Citeste tot.

Concertul incepe de la orele 19, ca de obicei.

Posturi asemanatoare

• February 20, 2010 -- O premiera cu bucluc

Fundalul a fost asigurat de John Paul Jones, inedit, cantand la banjo si voce “Freedom Song“.

Random Posts

• June 3, 2009 -- Florin Chilian in Club Blue Monday
• October 21, 2009 -- Atrium Jam Session – More than Jazz
• December 2, 2009 -- Radical Jewish Music/Tzadik la Melatonina

Și primul album lansat (Mycale: Book Of Angels Vol. 13) își are partea de ”junk trivia”, remarcabilă pentru ochiul atent. Este o extindere cu adevărat neprevăzută a ciclului (în comparație cu cele 12 volume ale proiectului original Masada), întărind convingerea (confirmată oricum de mult timp) că muzica klezmer nu reprezintă doar o a doua mare orientare muzicală și componistică pentru John Zorn. Cel mai interesant detaliu trebuie să fie însă abordarea în premieră vocală (albumul fiind prezentat a fi în spirit ”a cappella” desăvârșit) a formei unei muzici care, până acum, a fost supusă numeroaselor interpretări de tip instrumental, atât cât puteau fi încadrate în jazz, experimental, cameral sau klezmer. Și la scară mai mare, avem aici un exemplu notabil și rar de Zorn vocal. Dincolo de însemnătatea comparațiilor, nu cred că intenția acestui proiect vocal poate fi asimilată unor tradiții precursoare, precum colajul de voci/glasuri, maniera vorbită (memorabilul Spillane sau altele), incantațiile din orientalul ușor-demonizat New Traditions In East Asian Bars, ocultele studii de la răscrucea dintre anii ‘90/’00, sau, ca să epuizez toate exemplele cu cazul cel mai extrem, katharsisul hardcore dat de vocalul lui Mike Patton și Yamatsuke Eye sau alte abordări, experimentale dar niciodată concret-impunătoare. Cel puțin prin prezentare, Mycale este sugestiv de promițător și greu de omis.

În fond, ce altceva ar atrage mai mult la acest album? Cu siguranță nu atât noua reușită de colecție marca Zorn, cât poate cea mai intimă implicare a sa în conceperea unui album Book Of Angels, și cu siguranță nu atât noua porție de fantezie a cultului și stilistică klezmeriană contemporană, cât o sensibilă deplasare din sferă. John Brackett încadra klezmerul în tradițiile aprofundate de Zorn pe baza unui principiu al abordării puțin-abordatului. Aici, așa cum interpretările instrumentale de pe albumele anterioare reflectaseră nu neapărat ”klezmer-ul de Masada”, ci calitățile artiștilor-invitați, muzica vocală de pe Mycale nu ține nici ea exclusiv de klezmer, ci pare să abordeze o paletă mai bogată. Principiul de mai sus răsare însă, măcar în ce privește folclorul cules de Zorn, fiind valabil cel puțin până acolo unde totul alunecă înspre ceva mai lejer, iar performanța cvartetului se plasează deasupra muzicii și stilului.

Nu trebuie să ne așteptăm la ceva original din partea compozitorului. Experiența muzicală este îndeajuns de plăcută pentru simplul meloman, dar și cu valențe îndeajuns de moderate, reduse la stil și accente vocale, pentru ca inițiații să nu creadă că ascultă ceva deosebit (din păcate eu simt acest blestem în toate volumele, față de înregistrările mult mai tonice marca Masada). Oricât de a cappella, nu simt deloc o abundență corală de tip clasic, ci o împletire între folk (cu fragmente din Pessoa parcă mai expresive decât altele de proveniență mult mai esoterică) și un jazz vocal deloc încărcat. Efectul de studio este auster; totodată, nu ne putem aștepta nici la improvizații sau alte prilejuri de evadare din formă, nici la expresivități romantice. Imitând pentru 4 voci partiturile tipic masadiene create de atâtea ori pentru instrumente, muzica are redări structurale, surprinzând individualitatea vocilor (totul pornind mai întotdeauna de la un ritm fundamental pe care înflorește melodicitatea solistică) și succesul unitar al dialogului dintre ele (nu simt armonia decât în refrene, restul ține de altceva). Uneori astfel de detalii sunt mai discrete, prevalând muzicalitatea, dar nu pot nega că mi-aș fi dorit mai multe asemenea momente.

Artă vocală în formă nemaiauzită din partea lui John Zorn, o nouă și proaspătă variantă a muzicii de canon Masada, un prim album la fel de proaspăt pentru un nou deceniu în cariera artistului, un album cu stil, o muzică plăcută. Cel puțin una din astea, se reflectă foarte bine în Mycale.

Posturi asemanatoare

• July 22, 2009 -- (video) Festivalul de la Garana
• February 23, 2009 -- Joey Baron “Down Home”
• March 5, 2010 -- Harry Tavitian la Moskva

Posturi asemanatoare

• January 5, 2010 -- Prima melatonina din 2010
• December 18, 2009 -- Muzici alese si amintiri frumoase cu prof. Chifiriuc si Lulu Cremeneanu
• November 17, 2009 -- Melatonina din Blues in Hard

“Aici, pe lîngă Mioriţa, mai avem şi Minune şi Salam şi Andrele şi Blonde şi „pupeze din tei“; iar jazz-ul nu are nimic în comun cu toate acestea……

Şi aici trebuie să-mi exprim neliniştea faţă de nivelul muzicienilor români de azi. Cu mici excepţii aceştia (chiar şi cei tineri) sînt total neinformaţi. Majoritatea copiază sau imită încă muzica jazz-rock a anilor ’80, chiar atunci cînd îşi cîntă propriile compoziţii. Cu mici excepţii (cluburi specializate, festivaluri megalomanice de jazz comercial etc.), jazz-rock nu se mai cîntă aproape nicăieri în lume. La nici un festival de muzică creativă nu se mai cîntă jazz-rock (decît dacă nu e cumva la modul parodic). Cu toate astea, la posturile româneşti (chiar la posturile aşa-zis culturale şi asta în cazul fericit că transmit jazz) nu se poate asculta decît jazz rock sau jazz clasic. Vinovaţi? Realizatorii emisiunilor radio/TV şi politicile lor editoriale. Şi nu în ultimul rînd, presa scrisă are şi ea partea ei de vină.

După ce că nu există o revistă de specialitate, revistele culturale nu au o rubrică de jazz. Sau atunci cînd au, articolele sînt total neinteresante, scrise de persoane care nu au nimic comun cu jazz-ul. Îmi aduc aminte de o frază, citită cu cîtva timp în urmă, pe care o citez din memorie: „Saxofonistul X este cel mai mare saxofonist de jazz din România, pentru că nu cunosc pe altul…“ Cu alte cuvinte, nu avem o critică de specialitate competentă. Am mai citit undeva: „Festivalul X a fost premiat de Asociaţia criticilor de jazz din România cu premiul…“ Surprins că n-am auzit pînă acum de aşa ceva, cu toate că mă ocup de jazz de mulţi ani, am căutat asociaţia respectivă la Registrul Naţional al Asociaţiilor şi surpriză: nici măcar nu există, sau cel puţin nu în România.

Ca organizator de festival şi curator am mari probleme în a găsi muzicieni creativi români care să cînte pe scena festivalului. Ideea noastră a fost de la început să promovăm jazz-ul românesc şi muzicienii români, dar care, bineînţeles, să corespundă şi formatului festivalului (avantjazz, freejazz, improvised music etc.). De aceea, am colindat pe la cîteva festivaluri româneşti în căutare de muzicieni (în primul rînd) tineri. Mi-a fost dat să văd şi să aud muzicieni tineri, plini de entuziasm, dar care cîntă o muzică anostă, plicticoasă şi total neinspirată. Nu înţeleg ce modele au aceşti tineri, de unde se inspiră, cine îi ghidează în munca lor, cine le sînt profesorii? Oricum, invitaţiile pe care le-am lansat de nenumărate ori acestor tineri muzicieni, de a veni să-i asculte pe cei care cîntă în cadrul festivalului JAM, au rămas aproape totdeauna neonorate. Aroganţă sau fudulism? Din nefericire, primesc mult prea puţine aplicaţii de la muzicieni români. Mă întreb mereu (retoric, bineînţeles) unde sînt sutele de absolvenţi de facultăţi de muzică din toată ţara, sau de la facultatea de jazz? Deci nivelul calitativ al muzicienilor este foarte scăzut. Trăim într-un cerc vicios, într-o societate în criză (socială, financiară, politică, juridică, economică, culturală). Dar multe tare ale societăţii româneşti de azi îşi au rădăcinile în criza din sistemul educaţional. Sistemul produce economişti slab pregătiţi, medici şi jurişti şi profesori la fel de slab pregătiţi; deci, nu putem avea pretenţia ca acest sistem să producă muzicieni geniali. Asta e! Pe de altă parte, avem vreo doi-trei muzicieni care nu sînt cu nimic mai prejos decît cei mai celebri muzicieni de pe scena jazz-ului internaţional, care pot cînta şi improviza cu uşurinţă alături de ei. Dar cu o floare nu se face primăvară… În concluzie, există jazz românesc, dar nivelul său este perfectibil.

Mircea Streit

Articolul complet aici

Posturi asemanatoare

• November 10, 2009 -- Festivalul de Jazz de la Timisoara nu se mai tine!
• October 20, 2009 -- Jazz and More, Sibiu 2009
• October 14, 2009 -- Interviu Mircea Streit, organizator Jazz and More

Henry Rollins, nu va canta, va vorbi. Va las sa urmariti un material video. Nu l-am agreat niciodata foarte mult nici ca muzician, cu atat mai putin ca si orator.

Va fi prezent pe scena vaporului A38, in Budapesta, sambata 7 februarie, de la orele 20:30. Pretul biletului e mai mult decat de un simt.

Un al doilea show, va fi al dinozaurilor de la Ten Years After. Ei vor fi prezenti pe aceeasi scena, miercuri, 10 februarie de la orele 20. Nici dupa ei nu am fost nebun, poate si din pricina cvasi ubicuitatii slagarului ” In the army now”, pe care l-as categorisi in cel mai bun caz o sincopa in cariera lor. Dar nu pot sa uit discurile “Unded” si “Sssh” si faptul ca au fost la Woodstock. No, nu poti sa le ai pe toate. Nu i-am urmarit de ceva vreme, dar banuiesc ca traiesc multumita vechilor fani. Ceea ce e demn de toata admiratia.

Si un material video mai putin cunoscut de la inceputurile lor:

Posturi asemanatoare

• April 28, 2009 -- The Stick Men Tour in Budapesta
• April 12, 2009 -- Jazz pe Dunare cu KLB Trio si Dresch Quartet
• April 5, 2009 -- Crema Jazzului maghiar in A38

Membrii formaţiei sunt:
Egri János – contrabas- care de la vârsta de 16 ani este un membru activ al jazzului fiind unul dintre cei mai căutaţi contrabasişti din ţara vecină.
Oláh Kálmán- pian- este recunoscut ca pianist mainstream de jazz în Ungaria şi în toată Europa.
Balázs Elemér- tobe- ca tobosar şi compozitor este figura dominantă al jazzului din Ungaria în ultimii cincisprezece ani.

Trupa este recunoscută şi în stăinătate, participând la diferite festivaluri de jazz, prima dată în 1993 au concertat la Festivalul de Jazz Umbria. În 1995 au câştigat locul I la concursul de jazz din Hoeilaart, Belgia. Aceste succese au continuat în: Bratislava (1995), Getxo (1996, Spania), Ciney (1998 şi 1999, Belgia) şi Karlowy Vary (1999).

Intrarea este tombolă în valoare de 10 lei.

Posturi asemanatoare

• January 12, 2010 -- Memories by Balázs Elemér Group
• February 6, 2009 -- László Attila & Oláh Kálmán Quartet
• February 1, 2010 -- Seara de vineri la Posticum

Mulţumesc Atilla, am preluat legătura

Cu 15 ani în urmă nu mi-aş fi putut imagina că la un moment dat voi sta la poveşti ascultănd Sepultura alături de un alt rocker şi un platou de prăjituri. Başca o sticlă de suc.

A fost, aşa cum ai spus, o dezvirginare deoarece se cam vindecase locul de când n-am mai pus piciorul într-un studio radio. Dar a fost o dezvirginare plăcută, deloc dureroasă.  Recunosc că la început a fost puţin mai greu deoarece am avut emoţii ce se pot observa şi-n tremurul vocii. Provocarea a fost să nu ma mişc când vorbesc dar nu am reuşit să “stau locului”.

Chiar dacă injecţia de melatonină de aseară nu a fost una atât de concentrată ca celelalte, sper că “cei 7″ nu s-au plictisit foarte tare iar data viitoare să le putem administra o doză de şoc. Când oamenii sunt “bolnavi” trebuie trataţi corespunzător de către un personal calificat. Nu pot fi lăsaţi de izbelişte.

Posturi asemanatoare

• March 10, 2010 -- “Vor taia toate florile, dar nu vor putea opri primavara”
• January 9, 2010 -- Avanpremiera melatonistica pentru Depeche Mode
• December 18, 2009 -- Muzici alese si amintiri frumoase cu prof. Chifiriuc si Lulu Cremeneanu

Eu unul, m-am simţit bine fiind înconjurat de oameni pe care-i consider prieteni (oare nu-i ăsta rostul unei seri la club?), mi-a plăcut îmbulzeala, iar faptul că am stat undeva în spate şi am ascultat totul ca din gară nu m-a făcut defel mai nervos. Oricum, din nefericire, ştiam la ce să mă aştept, iar temerile mi s-au confirmat, avînd parte de un concert care n-a diferit prin nimic faţă de ceea ce se întîmplă în mod curent la Posticum.

Sînt de părere că muzica, în special jazzul, trebuie să surprindă auditoriul, noţiuni precum creativitate, spontaneitate fiind la ordinea zilei în ceea ce priveşte arta improvizatorică. N-a fost aşa, a fost un concert de jazz standard, o senzaţie continuă de deja vu, manierismul impregnat în pereţii Posticum-ului făcîndu-şi din plin datoria.

Retrospectiv, pot spune că aproximativ de un an văd acelaşi concert la Posticum, protagoniştii schimbîndu-se uneori între ei fără însă ca asta să „dăuneze”  impresiei generale. Sigur, sîntem pretenţioşi, uşor cosmopoliţi şi nu ne place nimic însă aşa cum a fost posibilă o seară cu KLB care prefigura o cu totul altă direcţie de percepţie muzicală tot aşa poate că ar trebui rupt acest swing tern de care avem parte de o bună bucată de vreme.

Protagoniştii concertului de vineri s-au reprezentat bine individual, chiar cu o menţiune pentru tînărul contrabasist exotic Lakatos Peczek Kristian, însă ca grup au funcţionat doar schemele care pot sa satisfacă eventual unii consumatori de divertisment. Sunetul a fost insuficient pentru un public care a acoperit toate ungherele salii, aceasta fiind o problema rezolvabilă, cred eu, pe viitor.

Ceea ce a fost îmbucurător, totuşi, a fost să văd un public foarte numeros, pasionat de evenimente aşa, mai deosebite, şi care, cred eu, ar face faţă la provocări muzicale dintre cele mai neobişnuite.

Posturi asemanatoare

• October 29, 2009 -- Pintér Péter & his friends la Posticum
• August 25, 2009 -- Szakcsi Junior Trio la Posticum
• July 12, 2009 -- Balázs Elemér Group si Báder Olivér