Miscellanea

5N-TSA: Un nigerian la Ploiești

2013-06-19T06:00:00.001+02:00

E mai mic cu câteva luni decât mine. S-a născut în martie 1984 pe meleaguri îndepărtate și și-a trăit viața sub culorile Southwest Airlines iar în 2005 a fost vândut către TranSky și a schimbat N-ul cu un 5N. Din Statele Unite în Nigeria. Acum e la Ploiești și nu cred că va mai pleca de acolo pe propriile "picioare".

Am aflat despre el din presă, anul trecut. Mare tam-tam, mare pentru că un avion era adus cu trailerul de la Bacău la Ploiești pentru a deveni restaurant în cadrul noului business park - Ploiești West Park. Comunicatul de presă indica un blog unde se poate urmări traseul și de asemenea faptul că restaurantul va fi accesibil din autostrada A3.

Locul este accesibil din A3 așa cum Săftica e București. Este și nu prea. Am tot așteptat un comunicat de presă care să zică "Gata, restaurantul s-a deschis". Din păcate acesta nu a mai venit așa că am pornit în căutarea lui în august trecut, într-o seară caldă. Nu l-am găsit.

Acum, la aproape 1 an după, am căutat din nou, de data asta ziua. Și l-am găsit, trist, pe niște postamenți de beton lângă un giratoriu din cadrul parcului. Fără motoare, fără eleroane și fără restaurant.

Este vorba despre un Boeing 737-200, unul dintre primele modele. Tehnic vorbind, e un 737-2H4(A). Primul lucru care îl dă de gol sunt motoarele lungi și subțiri. În Europa nu mai au voie de ceva vreme, nu din cauză că sunt lungi și subțiri ci pentru că fac mult zgomot.

Sunt motoare low-bypass - majoritatea puterii lor vine din combustie, foarte puțin aer trece pe lângă turbină. De aceea gazele ies cu o viteză mult mai mare și în consecință zgomotul produs este și el mult mai mare. Motoarele din ziua de azi sunt aproape toate high-bypass. Dimensiunile motorului în sine sunt aceleași însă cantitatea de aer care trece pe lângă turbină e de câteva ori mai mare decât cea care trece prin. De asta motoarele actuale, fie că sunt pe un Aribus sau pe un Boeing, au acel aspect "gras".

Nigerianul nu mai are motoare, are doar carcasele. Probabil au fost vândute unei alte companii care încă mai folosește acest tip de avion. Apropo de asta...traiectoria lui 5N-TSA e un pic neclară dar undeva între 2005 când a ajuns în Nigeria și 2008, compania TranSky a dat faliment (cred). Cum a ajuns să fie parcat la Bacău, e și mai neclar. Cert este că a fost cumpărat în 2012 de dezvoltatorul parcului Ploiești West.

De ce nu a mai devenit restaurant? N-am idee, deși aș fi vrut să văd cum e și ce aveau de gând să facă.

În zilele lui de glorie zbura în state vopsit în auriu cu motoarele argintii și cu burta roșie. Pe vremea aia era N104SW - click pe indicativ pentru a vedea mai multe imagini cu el.

Din păcate, nu cred că mai are cineva planuri cu el. Desigur, mă pot înșela. Totuși cred că și el o știe. Mi se pare foarte trist așa aproape uitat, cu machiajul curs, așteptând casarea. Știu, e un fier, dar nu pot să mă abțin să nu-l personific. Mă rog, până la urmă e o ea - Regina Ceali. Rămâi cu bine, poate ne revedem.

OTP-FCO-LIN - Bună dimineața, Italia!

2013-06-17T06:00:00.000+02:00

Ultima rută indirectă de prezentat către Milano trece prin Roma (mai e una prin Viena dar aia duce la Malpensa, bleah, sau cea prin Istanbul dar nu am ajuns așa disperat). Ajunge la o oră decentă însă pleacă destul de devreme. La ora la care se publică acest post, eu ar trebui să fiu pe aceeași rută.

În funcție pe perioada din an, la 6.20 dimineața poate fi întuneric sau lumină. Acum, în iunie, când ajungi la poartă ceva mai devreme abia se crapă de ziuă... În cazul de față aveam să zburăm iar cu Isola di Pantelleria - o aeronavă care face des ruta asta.

În Balcani erau nori așa că...somn. M-am trezit deasupra Adriaticii - literalmente o săritură peste gârlă atunci când o privești din avion. Dar iată că ajungem deasupra Italiei.

Am auzit numai lucruri bune despre litoralul Adriaticii (ce-i drept, cel mai nordic, nu chiar cel din imagine).

Salut o cunoștiință mai veche, Gran Sasso. N-am apucat să ne vedem în persoană, dar simt că se apropie momentul, mai ales că văd niște drumuri interesante...

Imediat ce ajungem deasupra uscatului începe coborârea spre Fiumicino - încă nu am reușit să văd Roma din avion, poate azi reușesc. Deși niciodată nu știi pe ce pistă aterizează...

La Fiumicino... e destul de mult de alergat și aeroportul nu e prea frumos. Merge, își îndeplinește rolul, dar...în fine. Mai am o tură, 55 de minute de la Fluviuleț la Linate. E frumos pentru că decolăm cu marea în stânga...

Nu mai știu ce apă se varsă pe aici dar murdărește marea destul de bine.

Un pic de geografie - Isola di Pianosa. Grânar al romanilor, mai târziu închisoare. Cea mai plată insulă din arhipelagul Toscan - aici a fost exilat Agrippa.

Isola di Montecristo - da, aia din carte. Se ridică ca un munte din mare și are vremea ei proprie. Deseori e acoperită de un nor izolat, așa cum se și vede în imagine. E rezervație naturală cu acces strict be bază de permis.

Trecem fix deasupra Isola del Giglio deci nu pot vedea Costa Concordia lăfăindu-se la soare - așa că trecem mai departe la Isola di Elba. Știți voi, unde a fost exilat Napoleon. Fain loc de exil din ce am înțeles, actualmente italienii se bat care să se exileze primul acolo când vine august.

Localitatea cea mai mare, Portoferraio.

Ajungem și noi la altitudinea de croazieră pe la Livorno și...

...apar norii. Așa că nema văzut La Spezia sau Cinque Terre. Nor continuu până ajungem la pianura Lombardă.

Dacă nu mă înșel e Po-ul. Nu Po-hui, Po-ul.

Centura Milano-ului cu trafic lejer de luni dimineață.

Să înceapă noua săptămână!

Centrale FS

2013-06-16T09:00:00.000+02:00

Mi-a luat ceva să înțeleg de la ce vine FS - asta acum 6 ani, la Genova. Acum când la metrou spune că urmează stația Centrale efe-es știu că se referă la Milano Centrale, Ferrovie dello Stato. Și mai sunt diferențe față de acum 6 ani...

Cel mai supărat tren care există

Nu, e la fel de murdară și de "inhabited" de oameni dubioși. Nu, este vorba de percepția mea care s-a schimbat. Am văzut între timp Gare de Lyon, Gare du Nord, Genova Principe, St. Pancras, Termini, Atocha și Grand Central Terminal și, până acum două luni, ți-aș fi zis fără umbră de îndoială că Milano Centrale e o mizerie.

Frecția roșie!

Acum 6 ani eram ca un motan de apartament scăpat pentru prima dată afară. Nu știam eu ce se întâmplă și parcă nu m-am uitat în jur. Altfel nu pot să-mi explic de ce nu am observat spațiile imense și cât de mare este clădirea de fapt.

Nu e chiar Main Concourse de la Grand Central dar...

E imensă! V-am arătat într-un post trecut că domină și priveliștea Milano-ului din avion. Nu mai spun de senzația de a fi lângă ea. Grandiozitatea i se datorează - evident! - lui Mussolini. A fost inaungurată la 1931 după ce piatra de temelie a fost pusă în 1906 fără să existe un proiect clar. "Să începem doar, că vedem noi cum terminăm".

La nivelul peroanelor.

De asta gara nu are un stil clar, e un amestec de mai multe tendințe. Mie îmi place și retrag orice aș fi zis de ea până acum. E printre cele mai frumoase gări pe care le-am văzut.

Nu, aici nu suntem la interior, e doar pridvorul!

În mod ciudat, deși Milano este un oraș destul de plan, șinele de tren se găsesc cumva la etajul 2. Nu am reușit să-mi explic de ce pentru că ieșind din gară trebuie să continue la aceeași înălțime artificială până la primul deal.

Cu mențiunea că din pridvor se ajunge la metrou

Bine, în felul acesta se pot face niște treceri pe dedesubt și astfel trenul nu taie orașul în două cum o fac șinele de tren de la Gara de Nord de la noi.

De domnul Roberto Fulton ați auzit? Dar de Giorgio Stephenson? :)

Milano Centrale are "doar" 24 de linii, toate adăpostite de un acoperiș generos de 300 metri lungime. Nu știu cum e iarna însă cred că nu te bate vântul...

Freccia Rossa pleacă la timp către Roma.

Dacă totuși mergeți pe acolo să stați cu ochii pe sus țineți ochiul minții pe portorfel. Gările sunt în mod tradițional magnet de oameni dubioși, homleși și drogați iar Milano Centrale excelează la acest capitol. Poliția veghează, dar nu știu la ce.

Cam tristă Săgeata Roșie...nu-mi inspiră viteză...

Iar la lăsarea nopții...oh baby! Mă rog, nu e nevoie să mă credeți pe cuvânt, mergeți și verificați :)

Mai bine trenul acesta tristo-urât...

Recent trec săptămânal pe acolo, nu pentru că iau trenul ci pentru că de acolo se iau shuttle bus-urile pentru aeroporturi. Adunătură pestriță și acolo - "Malpensa che parteeee! Quando e che parte? Subito! Quando? Fra 20 minuti!" - ele sunt odată la 20 de minute oricum.

Sau, și mai bine, acesta - un tip familiar cu care mergeam zilnic la Genova.

Seria E.464 ca să fim tehnici

Concluzia? Milano Centrale e mișto. Se cam vinde pe bani puțini și apar tot felul de reclame care mai mari și cu culori mai dăunătoare ochiului dar...ce să-i faci. Dacă spaniolii au fost în stare să-și vândă stația de metrou Puerta del Sol și să-i zică oficial Vodafone Sol, nu mă mai miră nimic.

Un peron tehnic - capcană pentru neștiutori care nu cască ochii - ușile de la tren nu se deschid.

LIN-CDG-OTP - senzații tari la CDG și nu numai

2013-06-14T06:00:00.000+02:00

Mda, drumul spre casă din Milano trece și prin...Paris. Un CDG un pic schimbat față de ce îmi aduceam aminte - un CDG în care era să rămân. Dar să o luăm cu începutul.

Am început cu un drum la Linate pe o ploaie care nu se mai lăsa dusă - cu toate că mascota autocarului încerca să mențină buna dispoziție.

La Linate am cerut loc la fereastră pe dreapta (F de la fereastră) - cică pe următorul zbor nu poate alege (?!?!) dar din fericire tot la fereastră și tot spre spate - numai bine, ca să nu am vedere la aripă sau la motor. Din păcate cerul era cam noros dar ceva-ceva tot se prinde. Ca să-mi dea dreptate, la apropierea de Alpi, norii se mai dau la o parte...

Valea din imaginea de mai sus se termină brusc cu un munte...și ce munte! Când abia ai decolat și treci pe lângă un munte de peste 4500 de metri...ei bine e o priveliște...

Este Monte Rosa sau Dufourspitze. Italienii îi zic Monte Rosa și e al doilea vârf ca înălțime de la ei și dat fiind că la ei e și Montblanc...asta face Monte Rosa al doilea vârf ca înălțime din Europa Vestică. Cei 4634 de metri îl fac cel mai înalt vârf din Elveția (pentru că e oarecum pe graniță) numai că elvețienilor le place să-i spună Dufourspitze. Din păcate imaginea de mai jos nu transmite corect dimensiunile...

Mici corecții de direcție...

...și suntem deasupra Sion-ului.

Lac de Moiry e aproape gol...

..însă Lac de Soutien e plin. Glumesc, se cheamă Lac de l'Hongrin.

Și urmează șeful lacurilor din zonă, Lac Leman.

Și apoi nori...aparent la Paris plouă de ceva vreme...

Într-adevăr, vedem pământul abia când ajungem foarte aproape de el...

Suntem un pic în întârziere dar hai că nu e așa rău...

Aterizăm pe o pistă sudică și trebuie să mergem la terminalul 2F - asta înseamnă o plimbare de 15 minute prin tot aeroportul. Ok, hai că tot mai merge. Faptul că am fost în coada avionului nu ajută așa tare - măcar mă amuz că cei de la bagaje au scăpat pe jos un container - direct sub aripă. Ei, acum să vă văd, băieți!

Totuși n-am stat că voiam să prind zborul spre casă. Față de acum doi ani se pare că au schimbat și zborurile din Schengen sunt la 2F și cele non Schengen la 2E (era invers). Ok, nici o problemă, știu drumul pe de rost...doar că...trebuie să mai trec o dată prin control metale și control pașapoarte. Cel de la pașapoarte a trecut ok...și am mers la trenul aerian - pentru că zboruluile spre București sunt de la porțile K. S-a deschis boardingul, hai că totuși vine trenul...

Prima oprire, porțile K (pentru că mai sunt și porțile L, mai departe) și...control securitate. La naiba, nu știu cum se face că ajung ultimul și toată lumea are card de prioritate. Și mai vin alții din urmă că se grăbesc și sar rândul. Ok, e rândul meu, vor boarding pass-ul. Nu mă, n-am, mă plimb și eu prin aeroport. Îl ia, îl scanează și-l pune peste sacou ca să-i facă radiografie. Pe partea cealaltă iau tot, bagaj, sacou, ceas, etc. și...ia boarding pass-ul de unde nu-i. Un pic de panică. Nobody moves! Where is my BOARDING PASS? Când a trecut prin mașină, cortina l-a dat jos de pe sacou (vina mea că am lăsat automatonul fără creier să se joace cu boardin pass-ul fără să supraveghez ce face) și a căzut undeva pe jos. În sfârșit, l-au găsit. Alerg la poartă...ultimul mohican. Dar mohicanul va ajunge acasă!

Mă duc la locul meu pe penultimul rând să-mi mai trag sufletul (apropo de inimă, n-am idee unde eram când am făcut poza de mai sus) și...distracția începe!

Asta pentru că pe Air France ultimul rând este Pârnaie Air. Sau Pârnair! Adică statul francez plătește bani frumoși (de ce nu ia la Blue Air nu știu) ca să repatrize "cetățeni" nedoriți. În cazul de față unul guraliv care a vorbit tot zborul. La început a venit șeful de echipaj și l-a avertizat că "ca va pas aller" și el zicea "tranchil, tranchil" dar...a fost show. Am auzit diverse povești cu logodnice britanice, am ascultat manele de închisoare, am auzit expresia nouă "a-ți da un sex cu cineva" (la adresa cuiva de alături) și am asistat la certuri cu pasagerii din jur. Ca să citez: "Ei și ce? Cheamă poliția, îmi pune cătușele, îmi dă cu spray, mă liniștesc și apoi fac din nou. Je m'en fou!". Îi plăcea expresia, scurtețea ei, așa că o folosea des. Le-a adus la disperare pe însoțitoarele de bord pentru că cerea în continuu sandvișuri și suc cu pretextul că oricum se strică și le iau ele (!) acasă. "Dacă n-ai tupeu, mori!". S-a dus singur în spate să umble în trolley-ul cu bunătăți ceea ce a dus la informarea căpitanului. Între timp...Aradul cu forma lui inconfundabilă.

X marks the spot! Sper că nu pentru aterizare.

Pentru aterizare e Otopeni-ul și de data asta a fost cu apropiere dinspre est așa că am mai pierdut niște timp și acolo.

Acuma ca notă de final: Experiența a fost una neplăcută și mi-a fost rușine că am același buletin - dar asta e lumea în care trăim, toți suntem egali, cică. Sincer, mi-a venit să-mi cer scuze șefului de echipaj la coborâre.

La debarcare a venit poliția aeroportuară și pasagerul respectiv a fost invitat să rămână pentru niște clarificări. Ce folos?

Miscellanea la munte și la mare

2013-06-12T06:00:00.000+02:00

În principal la mare. Acesta este un fel de rezumat al week-end-ului ce a fost - planurile mele au funcționat în mare parte, am avut și parte de noroc și de serendipity. De toate.

Ce n-a mers? Simplu, vremea de duminică a fost cam ploioasă și era să nu mai ajung să las mașina la închirieri. Am avut parte de o cursă palpitantă cu drumuri închise, benzinării închise și alte asemenea. Restul au mers toate :) De exemplu am primit Fiat Cinquecento la închirieri așa cu mi-am dorit. E drept, culoarea cea mai urâtă, gri chobolain, dar nah...

Am ajuns la Genova și am revăzut locuri dragi. Portul cu soppraelevata, Bigo-ul...

...l-am salutat pe Columb în față la Principe, am urcat pe Righi cu funicularul...

...am salutat MSC Splendida ancorată în port, am văzut spectacolul cu trupe locale din piazza Ferarri, am revăzut orașul așa fain cum mi-l aminteam - cu tunelurile pe sub blocuri...

...apoi am mers să luăm trenul spre Nervi de la linia 20...

...și ne-am plimbat pe promenada de lângă mare...

...și apoi am mers să așteptăm autobuzul...

...un pic cam mult...

...ca să mergem din nou în centru să mai dăm o tură pe la belvedere Casteletto...

...și prin port...

...ca mai apoi să mergem în Quarto dei Mille care mi-a fost casă 3 luni de zile ca să încheiem seara cu o surpriză plăcută.

Și până și licuricii de pe deal au cooperat și s-au lăsat văzuți când am mers la 10 noaptea să-i vedem în locul meu secret.

A doua zi am rămas singur cu mașina și am efectuat un raid pe malul lacului Maggiore pe un drum secundar cu 64 de ace de păr...

...iar la sfârșitul zilei aveam să acumulez 202 ace de păr, cam multe până și pentru gustul meu...

...și asta pentru că am trecut proaspăt deschisa San Bernardino Pass...

...și m-am întors prin Passo di Spluga, ambele treceri în și din Elveția au fost nesupravegheate deci practic nu m-a verificat nimeni.

Culmea, cele mai salbatice ace de păr le-am întâlnit la coborâre de pe Spluga aproape de Como.

În fine, mai pe larg, dățile viitoare. Foarte important, am făcut în sfârșit rost de un magnet cu Genova!

OTP-AMS-LIN - The skies are busy

2013-06-10T06:00:00.000+02:00

Drumul spre Milano trece uneori prin...Amsterdam. Depinde de preț și disponibilitate, desigur. Am încercat de două ori, a doua oară a fost neplăcut.

Bună dimineața, Otopeni! Fokker-ul pentru Zurich e la locul lui la aceeași poartă ca de obicei.

Ardahan se pregătește de plecare spre Istanbul...

Tomasi di Lampedusa pleacă spre Roma la 6.20. Începe să-mi placă ritualul cu omulețul care petrece avionul spre plecare. Se face push-back-ul...

...și apoi omulețul face un semn de "OK" cu mâna și apoi un gest foarte endearing...îi face cu mâna de plecare. Pa pa! am văzut gestul acesta și la Otopeni, și la Frankfurt, și la Amsterdam.

Amsterdam-ul pleacă la 7.10. Mai e timp pentru o privire în jur...

Ce arătare...un Fairchild SA227.

Hai să mergem la poartă...dar m/am grăbit degeaba. Am fost gata de plecare cu 10 minute înainte de ora stabilită și...the skies are busy așa că avem slot peste 30 de minute. Ura! Ce mă bucur, și așa nu voiam să fie un transfer liniștit cu destul timp la dispoziție.

A fost un drum tare anost cu un planfon de nori. Nimic de văzut așa că somn... La Amsterdam norul era foarte jos și ploua.

Schimbarea nu a mai fost de data asta așa plăcută pentru că la pașapoarte era o coadă monstruoasă. Și cică cei cu short connection aveau coadă dedicată. Da, coadă dedicată un pic mai lungă decât o coadă normală. Iar eu eram deja în întârziere...

Oricum, fain Schiphol-ul. E alt aer (chiar dacă unul umed și cețos).

Au și un avion decorativ - un City Hopper (cred că tot un Fokker) urcat pe o clădire lângă care poți să mergi să bei o cafea.

Nu știu ce a pățit MD-11-le din imaginea de mai sus dar după ce s-a pregătit de push-back, și-a aprins luiminile etc. s-a răzgândit. Alții nu erau așa de nehotărâți. Așa cum probabil Schiphol e unul dintre cele mai mari aeroporturi din Europa ca număr de operațiuni.

Și dacă unele avioane merg aproape, la Paris...

Altele pleacă departe, peste ocean.

Dar să mergem și noi că mi-a ajuns atâta ploaie... ca și data trecută, am dat peste același echipaj de pe zborul de la București. Doamna Căpitan și cu șefa de echipaj au glumit cu mine că "gata, ajunge, după zborul ăsta noi ne oprim dar dumneavoastră puteți continua". Și la plecare doamna Căpitan ne anunță că "We are ready, unfortunately we are not the only ones" - așa că mai avem de așteptat 20 de minute la poartă ca să avem voie să plecăm.

Așa e mai bine...

...dar tot nu apuc să văd mai nimic din Alpi. Și data trecută fusese o zi atât de senină...păcat că nu aveam aparat la mine, stăteam la culoar și până la fereastră erau două băbuțe care apreciau peisajul și acaparau fereastra.

Mersi...la câmpie norii sunt mai puțini. Dar ce folos...

Bine măcar că aterizam la Linate ca să nu fac două ore până la birou.

Avionul vopsit retro al Alitalia. Săptămâna trecută l-am văzut și pe cel al KLM, colecția se mărește :)

Bine ați venit pe aeroportul Emporio Armani, Milano!

Genova, după 6 ani

2013-06-07T23:34:00.000+02:00

Am emoții. Mâine mă "întorc" la Genova după 6 ani. La sfârșitul lui iunie 2007 i-am spus "La revedere" și acum vreau să mă țin de cuvânt. Oare cum o să o găsesc? Eu am lăsat în urmă ceea ce cred încă a fi unul dintre cele mai frumoase orașe din lume - cu munte, cu mare, cu funiculare, cu piețe, cu gări, cu tuneluri, cu mici cartiere cochete, cu autobuze cât o mașină de mari, cu far, cu nave de croazieră, cu câte și mai câte. Și mai mult, e simbolul unei perioade din viață pe care o asociez cu o libertate și o lipsă de griji demult trecute.

Mi se pare că sunt atât de departe de acea perioadă...acum se pune altfel problema - am un serviciu la care trebuie să ajung luni dimineața, câteva kilograme în plus, ceva mai puțin păr și mă gândesc un pic mai departe de week-end-ul următor. Mai mult, între timp am avut ocazia și norocul să vizitez diverse locuri, unele fără îndoială mai grandioase. Dar cum se poate compara un hotdog în Times Square cu o pizza de la Niki într-un golf obscur la marea Liguriei? Mi-e cumva teamă că nu voi mai găsi acel ceva care face Genova specială. Dacă voi găsi un oraș murdar (îmi aduc aminte de străduțele din centrul vechi pline de prostituate), aglomerat și...comun?

Și de frică, să nu merg? Nu!

Am închiriat un Fiat 500 (When in Rome...) și mâine dimineață devreme o să merg la Orio al Serio să mă întâlnesc cu drag cu my significant other și o să mergem să-i arăt Genova pe care o știu eu. Poate nu o să fiu în stare și o să fie ca atunci când încerci să arăți un film amuzant unui prieten și ajungi să-i zici "Don't worry, it gets funny". Poate...sau poate o să fie așa cum îmi amintesc eu. Poate analizez eu prea mult...

Astfel, revin la cântecul emigrantului genovez pe care-l aminteam acum 6 ani:

Ma se ci penso allora io vedo il mare,

vedo i miei monti e piazza della Nunziata,

rivedo Righi e mi si stringe il cuore,

vedo la lanterna, la cava, laggiù il molo...

Rivedo la sera Genova illuminata,

vedo là la foce e sento frangere il mare

e allora io penso ancora di ritornare [...]

Da, mâine o să parchez mașina pe Righi, o să coborâm în Piazza della Nunziata, o să vedem farul și portul și seara o să vedem Genova luminată. Cel puțin ăsta e planul...

LIN-FRA - Colecția e completă

2013-06-07T06:00:00.000+02:00

Mda, am încercat toate rutele de zbor înspre și dinspre Milano - și Frankfurt era cel care lipsea la apel. Așa că într-o zi de vineri m-am prezentat la Linate pentru operațiunile de check-in, cum se zice.

Dat fiind ca zburam cu alianța dujmană, nu m-am putut bucura de luxul (ahem, bullshit) lounge-ului de la Linate. În schimb am stat să mă uit la avioane...

Îmbarcare cu autobuzul, desigur pentru că Linate e un fel de Băneasa. Dar oricum ar fi e genial față de Malpensa. Oficial el se cheamă Aeroportul Enrico Forlanini dar i se spune Linate așa cum Otopeni-ul va mai fi cunoscut mult timp așa în loc de Henri Coandă.

"It's nice to fly with friends again" zice-se. Lufthansa a trimis un Boeing 737-300 vai de steaua lui - să vedem dacă trece munții.

La decolare suntem pe poziția 3 în spatele unui Embraer și a lui Isola di Pantelleria - am început să mă întâlnesc cam des cu avionul acesta. Oricum ar trebui să meargă repede...

...sau nu. Pentru că după ce pleacă Isola di Pantelleria cine știe cine unde, urmează la aterizare încă vreo 3 avioane care au 3-4 minute între ele. Mă consolez că prind primul meu fum de cauciuc.

După decolare apucăm să facem câteva manevre...

...și intrăm în nor. Ce Alpi? Ce apus? Nori, doar nori...

Iar la Frankfurt nu e mult mai bine.

Totuși am apucat să văd zgârie norii și turnul de televiziune - probabil prima mea amintire despre altceva decât România de pe o casetă video filmată de bunicul meu în 1989. Acum am ajuns să-l văd cu ochii mei, ce-i drept, cam de departe.

Iată-l, în depărtare...

Aterizat la Frankfurt...aeroportul e wow. Nu știu de ce mi-a lăsat o impresie mai puternică decât CDG-ul desi terminalele sunt mai...colțuroase...mai germane. Avioanele par să aterizeze și să decoleze în toate direcțiile (are 4 piste).

Sunt tot felul de "Băieți Mari" ca A340-600, 747-800...n-am văzut nici unul dintre cele 10 A380-ul ale Lufthansa - decât în formă de machetă...

A trebuit să schimbăm terminalul și am folosit tunelul - fără covoarele rulante ar fi durat o veșnicie.

Zborul de legătură spre OTP l-am prins fără probleme. Am decolat după asfințit de pe pista așezată perpendicular pe celelalte - e un pic ciudat să vezi cum rulează spre tine avioanele la decolare dar...cred că știu ei nemții ce fac. Restul zborului a fost fără evenimente, în afara unei furtuni cu fulgere văzută de deasupra - un spectacol impresionant. Din fericire nu a fost nevoie să coborâm prin ea.

Zander

2013-06-06T06:00:00.000+02:00

Undeva în Bucureștiul ăsta, într-un subsol de spital se află o sală de kinetoterapie. Și acea sală e plină de aparate care mai vechi, care mai noi - vă puteți imagina în ce stare. Totuși câteva dintre ele atrag atenția în mod deosebit datorită construcției. Când am auzit că au fost în sala de sport a lui Carol I...să zicem că they had my curiosity but then they also got my attention.

Domnul Gustav Zander a fost un vizionar. Este părintele recuperării prin fizioterapie cu ajutorul unor mașini de concepție proprie. La 1890 era deja faimos și avea propriul institut. Nu mi se pare deplasat faptul că regele Carol I să fi vrut în sala sa de gimnastică aparatele suedezului. Nu știu foarte multe, știu doar faptul că au fost mai multe, probabil rechiziționate de comuniști și puse la dispoziția proletariatului.

În imaginea de mai sus este un aparat destinat exercitării mâinii și brațului prin rotire. După cum se vede, nu e nici un arc, toată mișcarea are la bază inerția piesei mari - și asta respectă cercetările doctorului Zander care a concluzionat că folosirea resorturilor nu este potrivită pentru că ar supune mușchiul la stresul cel mai mare atunci când mușchiul este cel mai slab (arcul se opune din ce în ce mai tare în timp ce mușchiul devine din ce în ce mai slab pe măsură ce ajunge la capătul cursei).

Aparatul respectiv e o bijuterie. E metal masiv, singura parte de lemn e mânerul - în rest pare indestructibil. În comparație cu aparatele din aceeași sală care au câțiva ani vechime și arată terminate...acesta are peste 100 de ani și ar mai ține încă 500 cred. E destul de greu și nu are nevoie de șuruburi ca să-l țină în loc - deși poate ar fi mai înțelept să fie prins pentru că dacă până la urmă e dărâmat cred că distruge podeaua.

Asta era filosofia atunci, așa se construiau lucrurile. Totul bine făcut ca să reziste mai multe vieți și chiar și cu înflorituri (vezi spițele roții sau rama mecanismului. Nu mai zic despre aparatul pentru picioare care se găsește în aceeași cameră și care e și el o bijuteri tehnică). Azi cu aceeași cantitate de metal s-ar face 20 aparate de vândut cu același preț care se strică în 3 ani și trebuie să cumperi generația următoare. Pentru că dacă nu oricum o fac chinezii la o fracțiune din preț.

>>>Mai multe imagini cu aparatele lui Gustav Zander<<<

Nu știu ce să zic despre această "întâlnire"- dacă e motiv de mândrie faptul că poți să folosești un aparat folosit de regele Carol sau să plângi că spitalul este nevoit să folosească acest aparat în loc să stea la locul lui într-un muzeu. Cică au fost mai multe însă treptat au dispărut, acum au rămas doar câteva. Și deși sunt numai niște fiare...mă întristează.

Evangelia - Mare de mai

2013-06-05T06:00:00.000+02:00

Prima mare anul acesta a venit înainte să vină vara. Și pentru că a fost prea frig pentru bălăceală...am mers să vedem plaja Navagio - sau cel puțin versiunea autohtonă. Bine, grecii au coada băgată și aici...

Ziua a început pe plaja de lângă portul Tomis. Am încercat să intru în apă și am avansat până la genunchi cu mare chin. La un moment dat a devenit acceptabil dar nu știu dacă din cauză că mă obișnuisem sau pur și simplu nu-mi mai simțeam picioarele. Înclin să cred că era varianta a doua.

Am vrut să ne plimbăm prin fața Cazinoului însă promenada e închisă. Parcă-mi aduc aminte de ceva distrugeri cauzate de o furtună astă iarnă...

Măcar sunt niște grafitti...

Nu era prea multă lume, se vede că nu a început încă "mersul la mare". Totuși portul Tomis cu toate terasele lui care se vor fancy, așteaptă...

"Mă gândesc la tine în multe feluri foarte des" :)

Noi ne-am urcat în mașină și am pornit spre stațiuni - am mers pe european până la intrarea în Mangalia și am cotit spre Saturn. Nici acolo nu era mai multă lume, doar câteva pâlcuri de curajoși și oameni ieșiți cu zmeul.

De acolo am parcurs drumul prin toate stațiunile - un drum pe care nu l-am mai parcurs de ceva ani. Am găsit Venus-ul un pic renovat, cel puțin hotelurile de la malul mării. Și Cap Aurora parcă nu e chiar abandonat. În Jupiter hotel Capitol e încă verde (chiar dacă e cam prea brotăcel) însă hotel Meteor nu se mai cheamă așa. Springtime-ul din Neptun e și el la locul lui. Totul e încă pustiu.

Am ieșit din nou la european dar am cotit imediat din nou la dreapta spre Costinești. Un articol citit în săptămâna dinainte îmi arătase că se poate ajunge destul de aproape de Evangelia, faimoasa epavă, simbol al Costineștiului. Și da, se poate...

Puțină istorie: Avem în fața noastră una bucată Empire Strength, construită în 1942 la Belfast. Din câte văd la origine era navă frigorifică deși eu auzisem că era vrachier. Poate a fost convertit între timp. Dacă Empire Strength nu era de ajuns de pompos, au încercat și cu Saxon Star - iar armatorul grec care a cumpărat-o a redenumit-o din nouși i-a spus Evangelia (după ce a fost numită și Redbrook).

Din păcate în acele vremuri grecii aveau un obicei prost - acela de a face navele să eșueze în mod intenționat pentru a încasa asigurarea. A venit și rândul Evangeliei în 15 octombrie 1968 când echipajul a transmis un mesaj SOS cum că au eșuat. Salvatorii i-au găsit eșuați (după ceva căutări) pe singurul banc de nisip din zonă. Pentru că nava nu era într-o situație prea rea, au început imediat operațiunile de salvare și nava a fost readusă pe linia de plutire.

But alas! A doua zi când s-au întors salvatorii au găsit nava și mai adânc înfiptă în bancul de nisip, de data asta cu pagube însemnate. Din ce am citit, căpitanul ar fi încercat să-l mituiască pe șeful operațiunii de salvare lucru care nu a reușit. Compania de asigurări a refuzat plata primei de asigurare bazându-se pe raportul echipei de salvare (noapte liniștită fără vânt) și, pentru că echipajul a abandonat nava, aceasta a revenit statului român.

Evangelia stă de mai bine de 40 de ani în aceeași poziție, un pic la nord de plaja Costinești. Furtunile și-au spus cuvântul și nava e ruptă în două de la jumătate. Am văzut-o acum vreo 4-5 ani și era mai întreagă - în sensul că acum castelul este prăbușit în interior.

Câteva zeci de perechi de cormorani s-au împroprietărit cu epava și și-au construit acolo cuiburile (de altfel articolul despre acești cormorani m-a făcut să vreau să găsesc locul).

Cât am stat noi pe acolo au venit bărci cu turiști care au dat târcoale navei. Vara, cei mai curajoși înoată până la ea și chiar am înțeles că se poate intra în ea. N-aș încerca totuși...

Desigur există și cei care cred că vopseaua e un semn de bărbăție așa că o folosesc în cantități apreciabile. N-am idee de ce scrie L'Ozana pe ea. Nici Studenție USR nu-mi zice nimic. Larisa & Dani = Love hai să zicem că înțeleg. Investesc și eu 100 de lei și pun niște deștepți să scrie MISCELLANEA.RO pe ea...

Străzile din apropierea locului de unde se vede epava sunt în curs de asfaltare - o să fie ca la oraș acolo. Imediat ce o să pună capacele la canalizări!

Nu e chiar Navagio beach dar e a noastră și e un simbol. Articolul d epe Wikipedia franceză spune despre ea că e o fostă Liberty Ship - ceea ce e greșit. Da, a transportat mărfuri în război însă nu e o Liberty Ship. Nu știu cât o să mai fie acolo în forma actuală - furtunile de iarnă pot fi destul de feroce - așa că mergeți să o vedeți.

Pe malul Tamisei

2013-06-03T06:00:00.000+02:00

Mă întorceam de la Brighton și m-am dat jos în Clapham Junction, cea mai "agitată" gară din Europa. Peste 2000 de trenuri și aproape jumătate de milion de oameni trec în fiecare zi pe aici. N-ai zice, văzută la fața locului nu e mare lucru. În fine, am cerut niște directions unei angajate de la Metrou și mai rău m-am enervat - voiam să merg la London Bridge dar până la urmă am luat un tren spre Waterloo. Am zis că până se face ora de urcat în Shard, ar merge o plimbare pe malul Tamisei.

Am ajuns într-un Waterloo în redecorare...

...și am trecut strada spre London Eye.

Hello, Beautiful! Ce mai faci? Nu ne-am văzut de ceva vreme. Mi-aduc aminte cum am mâncat un sandviș cu bacon și ou pe pajiștea de lângă, unul dintre acele momente pe care le ții minte și nu știi de ce.

De plimbarea asta însă vreau să uit cât mai repede. Frigul absolut câinesc, umezeala care îți intră în oase și vântul...am văzut și localnice cu șalele goale în condițiile în care mie îmi era frig cu haina de iarnă. Probabil era vorba de un fel de metodă contraceptivă primitivă în care se acționează direct asupra ovarelor până se veștejesc.

Eram printre puținii care umblau pe acolo, probabil dintr-un motiv bun. Nimeni nu e așa de tâmpit să se plimbe pe malul Tamisei pe vremea aia...

Ca om care a crescut lângă Dunăre, I know better than to cross a river in this weather. Probabil dacă aș fi încercat mi-ar fi fost fatal.

Ah, iată că ne apropiem de țintă.

Am citit alaltăieri un articol cum acest The Shard e un mare eșec fiind aproape gol. Nu mă pot pronunța, știu doar cum arată Londra văzută din The Shard.

Mda, trebuie avut grijă cu vremea pe acolo. Atât despre Londra și Brighton, am avut la dispoziție doar o zi de hălăduială. Data viitoare revenim în aer...

Bucureștiul de la etajul 18

2013-06-02T09:00:00.000+02:00

Lounge18 e un locșor oarecum bun de văzut Bucureștiul de sus. Presupun că se poate vedea mai bine de pe Intercontinental, nu știu, n-am încercat. Ce am încercat a fost caracatița de la Lounge18 și a fost ok :)

Vederea e spre sud mai toate clădirile proeminente.

De exemplu se poate vedea cât de mare este Casa Poporului față de tot restul.

O chestie interesantă e cum se comprimă planurile și obiective aflate la kilometri distanță par mult mai apropiate. De exemplu, în cadrul de mai jos Intercontinentalul și Asmita Gardens sunt la 4 kilometri depărtare.

Arcul de Triumf ieșit din verdeața Kiseleff-ului. E totuși frumoasă zona văzută de sus. E foarte verde.

În fine, nu eram acolo pentru poze, asta e ce mi-a ieșit cât m-am prostit 2 minute. Dar e de reținut.

Overheard in #4

2013-05-31T06:00:00.000+02:00

Dap, am strâns destul material pentru un nou episod. E Overheard in Italia. Concluzia e că italienii sunt amuzanţi. Realizez că nu e amuzant pentru nevorbitorii de italiană dar dacă le traduc...nu mai au farmec. E posibil să mă amuze şi datorită tonului folosit. Dar să începem:

Cazzo! Foglio di excel di merda! - strigăt de disperare auzit în open space.

Sono un scatenatore d'inferno! Mwahahahahahahaha (evil laugh) - tot în open space, altcineva.

Che rottura di cazoooo-o-o-o-o-o! - aceeaşi disperare, acelaşi open space, izvor de umor involuntar.

Un coleg vorbind despre gătit, pansiv: Panna...e la mia rovina, ma...(un gest gen "n-am ce face, nu rezist fără").

La cantină: Il panino al valium lo fatte?

Il Malpensa Express e poco express e molto Malpensa - părerea unui coleg despre Malpensa.

Acelaşi coleg se duce să închidă fereastra:

-Scusa, devo chiudere la finestra. Ho piu di 40 anni, prima non mi succedeva niente ma adesso...cazzo!

Încep să râd.

-Che cazzo ridi, tu sei giovane!

Tot colegul, căutând în Lotus Notes un mail văzut mai devreme. Utilizatorii de LN care au văzut şi Outlook au şanse să ştie despre ce e vorba.

-L'ho visto, porco cane, era qua!

Discuţie de vineri dimineaţă în birou:

-Com'e il tempo domenica?

-Bello...perche non ho preso la griglia nuova. Quando la prendero vedrai che cambiera...

Milanez vorbind cu scârbă despre Napoli:

-A Napoli non ci sono mai stato e non ci voglio andare, non e il mio habitat.

Gâşte bârfind în autobuz spre Linate:

-Lei ha una voce un po profonda, un po da linea erotica.

Colegul a fost la bere seara şi a doua zi l-au întrebat:

-Com'e stato ieri sera? Sei tornato a casa sui gomiti?

Frază folosită de colegi pentru a-mi explica starea de delăsare a unei vile romane din Insula Elba: Abbandono all'italiana.

Engleza în Italia:

If you do nothing you don't wrong (sic!).

Bonus1: În birou la Milano aud dulcele grai:

Hai că ti las ca vorbesc di pi bani, nu de alta.

Bonus2: Una dulce amară. Un cuplu de puști la pizzerie calculează cât au de dat și la un moment dat el îi zice:
-Sai quante cose faremmo quest'estate se avessimo il motorino?

Bonus3, my favourite: Un grafitti văzut din autocar la Fiera:

Dio non c'e, posso aiutarla io?

Love&Hate Milano

2013-05-29T06:00:00.000+02:00

O părere subiectivă zice că Milano e motorul economic al Italiei. Un oraș de dimensiunea și frumusețea Bucureștiului așezat foarte bine în pianura lombardă (lol). Muntele e foarte aproape, marea la o oră și un pic. What could be wrong?

Bogăția atrage și unele lucruri mai puțin plăcute - cum ar fi oameni care nu își au locul acolo. La Milano Centrale, de exemplu, sunt conaționali (îmi crapă obrazul de rușine) care te "ajută" să îți cumperi bilete. Desigur, vor restul. Sunt foarte agresivi, vin ei să-ți apese butoanele...e o experiență foarte neplăcută. Poliția și cei de la metrou sunt la metri distanță dar...nu fac nimic.

De pe strada mea

La fel, în piață la Duomo, dacă ai un DSLR înseamnă că neapărat vrei să faci poze la porumbei și vei fi înconjurat de "binevoitori" cu un pumn plin de semințe. Cât costă nu știu dar...e agasant. Nu sunt eu ursuz, dacă vreau semințe le caut. Știu că unii găsesc asta pitoresc dar e de gustibus...și din nou poliția nu are nici o problemă cu treaba asta.

La vânătoare de tramvaie...no, not this kind...

Pe lângă toate obiectivele sunt vânzători ambulanți cu elicoptere teleghidate, prostii luminoase de aruncat în sus sau pistoale cu bule. Nu poți să mergi liniștit că-ți vâjâie ceva pe la ureche. O altă categorie sunt comercianții de rahaturi. Plouă? - Umbrele la 3 euro. Contează că ai deja o umbrelă? Nu, poate mai vrei una. E soare? - Ochelari de soare la 3 euro. E așa și așa? - Curele la 3 euro.

Săptămâna trecută i-am observat la Milano Centrale. Ploua și veneau autocarele de la Malpensa cu turiști cel mai probabil fără umbrele. Cum apărea autocarul se luau la fugă după el vreo 10 negustori din aștia și vârau o umbrelă sub nas fiecărui pasager care cobora din el.

Așa, din ăsta, dar direcția opusă...

Știu, nu e vina lor, e mizerie umană, vor și ei să trăiască. Oricum majoritatea arată ca și cum nu ar putea face altceva și oricum nu i-ar angaja nimeni. Trăiască dreptul la liberă circulație...nu e vorba de asta, aici e vorba de Milano, capitala modei și bunului gust.

Până întoarce în capătul străzii, un pic de hartă, mânca-ți-aș

N-am mai văzut de ceva vreme oraș atât de murdar și cu personaje atât de dubioase. Nu mă refer la 200 de metri de Duomo, mă refer în general. M-am întors într-o seară la 11 pe jos un pic și sincer nu m-am simțit confortabil. Numai suspecți care măsurau din priviri valoarea rucsacului - da știu, mi se pare mie, dar sincer mă simt mai în siguranță în Militari la Gorjului la 11 noaptea decât la Zara la aceeași oră.

Aha, vine! Wait a minute...de ce e colorat așa?

Ah da, să nu uit: la Milano s-a descoperit vopseaua. Spray-ul cu, mai exact. Peste tot, pe toate clădirile, să le ia naiba. Uite logică: nu vor tren de mare viteză pe valea Susa, care să lege Franța de Italia. Am pierdut șirul câte NO TAV am văzut pe clădiri. Și sunt din aștia recalcitranți care atacă șantierele noaptea cu incendiare și după aia se supără când sunt arestați. Tutti liberi cică. Pana mea, tutti liberi de ce? Să argumentăm...

Un "pic" de flare...

Aici, ca și în sud, nu se oprește la trecerea de pietoni. Oh, chiar trebuie să opresc? Trebuie atenție mare la așa ceva că mai toți au fost învățați să nu oprească - era să fiu călcat și de bunicuțe cu Fiat Panda și de gușteri cu BMW. Probabil consecință a faptului că nu e o chestie așa serioasă să nu dai prioritate pietonilor. Iar trecutul pe roșu...he he, cei pe două roți fac asta cel mai des.

Aha! Hai că acuma chiar vine...

Milanezii, orice s-ar zice, au un oarece dispreț pentru tot ce nu e Milan. Totul e "giu", parcă nu e la fel, oamenii sunt mai necivilizați, salamurile sunt mai bune la Milano (jur că mi s-a zis și asta). Mă rog, nu sunt perfect sigur că nu au dreptate. Și atunci imaginați-vă cum e în rest.

I effing love this tram. Uși de lemn, bănci de lemn, treaptă care se extinde când se deschide ușa...nu știu ce model e dar e simpatic foc.

De exemplu eu lucrez cu un om care nu locuiește în Milano, așa cum fac mulți, mulți alții. El are casa la Como la 40 de kilometri distanță. Atunci încep să înțeleg...dar înțeleg și de ce mă întreba acum vreo doi ani un coleg dacă Bucureștiul e sigur că pe el l-au tâlhărit de două ori la Milano.

Flare-ul ăsta e exagerat...

Una de final - acum vreo două săptămâni pe străzile pe care am prins momentele prezentate aici (cartier Niguarda), un imigrant ilegal (și probabil dezechilibrat mintal) a ieșit la 6 dimineața pe stradă, a găsit un târnăcop și a omorât 3 oameni pentru că așa i-au zis vocile. Săptămâna trecută, în centru, 6 mascați au atacat cu topoare și Molotov-uri magazinul Franck Mueller. În seara asta vreau să merg până la Centrale - oare să mă duc?

Și totuși îmi plac tare-tare tramvaiele lor...

În Brighton dar nu la plajă

2013-05-27T06:00:00.000+02:00

Ce se poate face în Brighton dacă nu mergi la mare sau la pier (care e cam același lucru)? Se poate merge la (în?) The Lanes unde, spre exemplu, se pot vedea cu grafitti-uri cu mare și pier.

Glumesc, eu căutam de fapt un Bansky. Bine căutam e mult spus - mai mult speram să dau peste el din greșeală pentru că nu-mi luasem indicații offline. În schimb am găsit multe grafitti-uri, unele cu precădere pe cutiile de circuite electrice și de telefonie...

...altele mari cât o clădire.

Dar să lăsăm vopseaua pe pereți. Iată vopsea pe alte lucruri...reclaim the street, mor de râs, nu mai pot.

Apropo de râs, credeați că britanicilor nu le plac manelele? Ba bine că nu! Doar să fie în cantitate mică și atunci devine simbolul orașului. Indo saracen style my ass. Liești-Ivești style: Turnulețe-turnulețe.

Dar e ok, în spate are un parc cu veverițe impertinente care sunt obișnuite să îți ia din mână prezumtivele alune. Se vede veverița ninja în imagine?

Dar ziceam de The Lanes...e vorba de o zonă pietonală cu magazine și restaurante unde...well, se poate merge la magazine și restaurante. Nemaivăzut aș zice.

Oricum preferabil vântului câinesc de pe plajă dar până la urmă neimpresionant.

Brighton-ul de joi la pranz nu e foarte captivant dar suspectez că se poate generaliza această observație.

Ups, m-a auzit și mi-a trimis vreme nașpa aici în Italia. Must dig out the umbrella-ella-ella-hey.

Acuma nu vreau să fiu nașpet și să-mi bat joc de bietul oraș fără motiv. Motivul există și anume că nimeni sănătos la cap nu ar trebui să meargă în Brighton la sub 15 grade (adică aproximativ 1 lună pe an, probabil). Am fost așa afectat de doza de frig de pe plajă că se transmite în scris.

Ei acum în mai cred că abia se dezgheață, dau ghioceii, chestii din astea...

Mi-am scurtat plimbarea, am preferat să merg să mă plimb un pic prin Londra decât să mai îngheț pe malul Atlanticului.

Plimbarea va fi ultimul episod londonez, de restul experienței v-am povestit deja.

MUC->MXP - Oh noes, Malpensa again!

2013-05-26T09:00:00.000+02:00

Până să fac check-in-ul am trăit cu sentimentul călduț că merg la Linate. Nu a fost să fie, ținusem minte greșit. Doar plecam de la Linate, de ajuns, aterizam la Malpensa. Oh well...I didn't like arriving quickly anyway...

Zborul Munchen - Milano a fost deservit de Air Dolomiti - un partener din zonă pentru Lufthansa. Nimic de zis, au niște Embraer 195 noi destul de simpatice la interior. Dar mai întâi câteva cuvinte despre MUC. E un hob pentru Lufhtansa și e...wow. Au un terminal pe care îl folosesc exclusiv ei sau nu înțeleg eu de ce erau numai avioane Lufthansa la porți. Am reușit să mă pierd pentru 20 de secunde - dacă pierdut înseamnă să o apuci în direcția greșită - vina bornei superinteligente la care mi-am scanat boarding pass-ul pentru indicații. Săgeată la stânga înseamnă în mintea celui care a programat-o "intră pe ușa din stânga bornei și mergi înainte" nu "mergi spre stânga".

Am văzut avionul vopsit retro al Lufthansa - și lunea trecută l-am văzut și pe cel al Alitalia. Îmi fac colecție.

Evident, fiind un fel de low cost, îmbarcarea la Air Dolomiti se face cu autobuzul pe ușa din dos. Măcar suntem aproape de pistă și putem decola repede. Bine, după ce așteptăm să aterizeze alții.

După ce decolăm văd și unde suntem relativ la oraș - pentru că se vede Allianz Arena și centrul...

Vremea este mizeră așa că după ce facem cu mâna la o intersecție în trifoi...

...intrăm în plafonul de nori. Plafonul e destul de încăpățânat și nu ne lasă să vedem mare lucru din Alpi.

Nu știu la ce mă aștept, close-up-uri cu bicicliști pe Stelvio?

Dar spre Milano avionul trebuie să înceapă coborârea și se mai apropie de sol - ca să nu facă un Sarajevo landing (căutați pe youtube ce e aia).

Adevărul e că merge un close-up, mai ales că și norii s-au lăsat înduplecați.

Apropierea de Malpensa se face...pe deasupra Milano-ului. I can see my work from up here! Puteți să faceți o stație aici? Nu vreau să merg la Malpensaaaa...

Aici se vede cât e de mare Milano Centrale. E ridicol și fascinant în același timp.

Mergem iar 40 de kilometri spre sud și întoarcem spre Malpensa...

Soare înseamnă valuri de căldură care se ridică de la sol și un pic de turbulențe. Embraerul e mai ușor așa că se simt ceva mai rău...

N-am înțeles dacă inundațiile din imagini sunt voite, gen orezărie, sau de nevoie - din cauza râului...

Restul e poveste. Am aterizat și am întâlnit un prieten vechi. Îmi aduce aminte de Valencia...

În rest, bucurii aduse de Malpensa. Accident pe autostradă, rută ocolitoare, 2 ore până la muncă. Fain tare.

Bucharest City Tour

2013-05-24T06:00:00.000+02:00

Înainte să încep, vreau să clarific că nu am mai folosit niciodată servicii de acest tip, dacă nu punem la socoteală o plimbare cu amfibia în Boston și o tură în Mamaia în care era să mănânc niște tei. Așa că, găsindu-ne ziua de Paște în București fără nici o țintă, am zis să facem ceva din categoria "am zis mereu că o să mergem dar nu am găsit momentul potrivit". Iar pentru curioși...da, tei se poate mânca și în București, după cum vom vedea.

Să începem de la un capăt - stația 1, aproape de Piața Presei Libere. Nu e clar cât costă, program...

Din fericire, în curând apare. sunt câțiva turiști, probabil păgâni care nu cunosc închină și ei o sarma/țuiculiță. Șoferul e atent, autobuzul merge încet. Senzație majoră cu 40 la oră zicea un cântecel. Vrem să plătim cu cardul, suntem consultați cu privire la operațiunea de mânuire a POS-ului, dar totul decurge bine. Prețul e 20 de lei per capita. E inclus și un audioghid dar preferăm să stăm la soare...

Dacă te ridici la momentul potrivit afli ce gust are semaforul...

E interesant, ai un punct de vedere diferit de cel normal, la nivelul străzii.

Traseul este: Piața Presei, Kiseleff, Victoriei, Calea Victoriei, Piața Națiunilor Unite, Piața Constituției, Piața Unirii, Piața Universității, Piața Victoriei, Aviatorilor, Șarldiogol, Arcul de Triumf și din nou, Piața Presei. Scurt și cuprinzător.

Apropo, poate e evident dar...wear sunscreen! Nu-i de glumă, vara bucureșteană a început.

O plimbare la pas probabil îți dă mai multe șanse să vezi ce nu vezi din goana mașinii...chiar și așa, am văzut detalii noi...

Mi-a părut bine să-i văd pe străini pozând și demonstrând interes pentru ce vedeau.

Cum a zis Eddie Izzard - we British people explode in this heat. În fața noastră era un britanic care asuda ca în Sahara și care stătea la 3 scaune distanță de soția lui, bombănind. Era clad, dar nici chiar așa.

La Ateneu/Palat/BCU străinii s-au ridicat și în picioare ca să prindă o poză bună.

Fiți atenți ce interes demonstrează britanicul față de Casa Poporului. "I just want this to be over..."

A venit și momentul verdețurilor, pe bulevardul Unirii. Heads up!

La Unirii autobuzul face o pauză prelungită, poate cam lungă pentru soarele care bătea...

În sfârșit, ne punem din nou în mișcare...

Bucharest City Tour funcționează în sistem hop on hop off, biletul e valabil toată ziua numai că trebuie să găsești stațiile.

Nu e greu, sunt indicate de bornele galbene cât un stat de om, doar că...unde e stația de la Universitate? La Colțea, dar cum știi asta dinainte? Nu știu...

Nu mai pot de Beyonce, nici la Milano nu scap de ea. Și vorbește la floare ca la telefon sau ce face?

Nu mai bine o mașină?

Hai cu finișu că simt cum îmi dă târcoale insolația.

Steaguri de Paște? Ah, a fost 1 mai...

Căldură mare, monșer! Și e abia aprilie...hai bine, mai. Ar fi interesant să încercăm turul ăsta la 3 după-amiaza într-o zi de iulie...

În sfârșit, Piața Presei.

Și pentru că biletele noastre erau valabile toată ziua, bineînțeles că am refăcut turul și seara pe răcoare. Mult mai alert turul - atât de alert încât a sărit peste stația de la Unirii la întoarcere și era stația la care voiam să coborâm. Eh, nu face nimic, plimbare până la mașină prin Centrul Vechi. Mergeți fără frică, e o metodă bună de a consuma 1 oră dacă nu aveți altceva mult mai bun de făcut.

Să râdem cu departamentul marketing

2013-05-23T06:00:00.000+02:00

Înainte de toate, nu am nimic cu Austrian, am zburat cu ei, sunt ok. Am ceva cu departamentele de marketing care trimit mailuri frecătoare la icre la mii de oameni fără să le verifice înainte. E o regulă de bun simț ca, înainte să trimiți un email către mai mult de hai să zicem 5 persoane, verifici măcar - MĂCAR! - ortografia, dacă nu logica și sensul propozițiilor.

Nu știu dacă Austrian are în România un birou de presă. Sper din tot sufletul pentru ei să nu aibă și să fie doar o traducere proastă. Dar să râdem un pic...

Zgomot de trâmbițe...

22 mai 2013

Decolare cu succes pentru zborul OS 65 cu destinaţia Chicago

[Deja am o problemă...e un eveniment că a decolat cu succes? De ce, de obicei nu? :) Nu am acces la varianta originală dar cred că e ceva gen "We have lift-off for bla bla..." care are cu totul altă nuanță dar nah, trebuie să vorbești limba...]

Stimate Domnule Miscellanea

A sosit momentul! Pe 17 mai, [Păi...a sosit acum sau a fost deja? 17 mai e acum o săptămână. S-au purtat războaie mai scurte de o săptămână] primul nostru zbor cu destinaţia Chicago a decolat de la Viena exact la orele 10.15. [U sure? Exact-exact? Nu de alta dar planefinder.net arată că în ziua respectivă a plecat la 10.36 - dar poate se înșeala ei.] Pasagerii zborului spre Chicago s-au pregătit încă la Viena pentru destinaţia prevăzută. [Lipsește un "de" și de asemenea sensul. Destinația prevăzută? Nu e sigur că ajung la Chicago? Who speaks like that?] O orchestră de jazz şi o trupă de majorete asigurau buna dispoziţie înainte de îmbarcare [if you know what I mean ;) ] şi ca gustare, pasagerilor li se oferea hot-dog cunoscut sub numele de „Chicago Style”. [Se lasă fără articol dacă e o materie gen mălai. Altfel punem plural. Ia să înlocuim hot-dog cu mai românescul cârnat. "Pasagerilor li se oferea cârnat". Sună bine, nu? Și nu e "sub numele de" ci mai bine "în stil Chicago". Chicago Style nu indică nimic singur, Chicago Style hotdog e altceva]

Aici puteţi vizualiza impresii despre primul zbor.

[Avionul care a efectuat primul zbor e OE-LAE. O laie, get it? :) ]

Compania aeriană Austrian Airlines operează cinci zboruri pe săptămână (zilnic, în afară de marţi şi joi) cu destinaţia Chicago. La bordul avionului vă puteţi bucura echipamente noi şi moderne destinate zborurilor la distanţă, [Pot să bucur eu echipamentele sau ele pe mine? Zbor la distanță?] cu un grad maxim [maxim am zis!] de confort: fotolii complet rabatabile la clasa business, noi fotolii la clasa economiy [la genul acesta de erori mă refer, care pot fi descoperite cu corectorul Word] cu funcţie de relaxare [care ar fi aia? vorbim ca să ne aflăm în treabă] şi un nou sistem de divertisment la bord cu o selecţie de filme şi înregistrări video la cerere, cu o durată de peste 100 de ore. [Încercați să citiți fraza toată. Când ați mai văzut ultimul punct? Acum ceva timp, nu? Dar virgule? Virgule sunt pentru toată lumea pentru că sunt gratis.]

Cele mai bune idei de călătorie la Chicago veţi găsi în redguide şi aici.

Aici vă puteţi rezerva bilete de zbor spre Chicago

Austrian myHoliday cu noi oferte myPackage

Compania Austrian myHoliday vă oferă în colaborare cu diferiţi parteneri, pachete turistice atractive, în funcţie de preferinţele individuale şi de scopul călătoriei. Indiferent dacă doriţi un week-end romantic, sau călătoriţi pentru a face cumpărături, eventual să vă petreceţi vacanţa la plajă, să participaţi la concerte, evenimente culturale sau la evenimente sportive – cele mai atractive pachete de vacanţă pot fi rezervate direct pe pagina de oferte myPackage a companiei Austrian myHoliday. [Cred că paragraful are numărul corect de virgule numai că nu sunt în locul în care trebuie...]

Pentru a vizualiza ofertele de pachete turistice

Lbertatea începe de la picioare: rezervaţi-vă redlegroom

La clasa economicy [o nouă grafie, tot incorectă. Din păcate asta îmi confirmă că e mână de om la mijloc] vă puteţi bucura de un spaţiu mai mare pentru picioare. La anumite curse de distanţe medii şi lungi [Whaaa, plural, gata punem totul la plural. "Curse de distanță medie", nu e nevoie de acord] ale companiei Austrian Airlines vă puteţi rezerva contra cost un loc pe rândul ieşirii de urgenţă. Această opţiune costă 40 de euro, de la şi spre Amman, Astana, Bagdad, Baku, Erbil, Jerewan, [dacă pentru Bagdad e grafia locală, pentru Erevan de ce nu?] Cairo şi Tel Aviv şi 70 de euro pe toate cursele de distanţă lungă [aha! aici nu s-a mai făcut acordul], intercontinentale. Achiziţionaţi-vă acum acest loc special pe pagina de înregistrare online a companiei, cu 36 ore înainte de ora de zbor! [Acum sau cu 36 ore înainte de ora de zbor. Ce e o oră de zbor?]

Gata, am obosit. O să ziceți că am prea mult timp. E de fapt un fel de relaxare. Dacă nimeni nu zice nimic avem impresia că totul merge bine și facem succes. Știu că biznisu' nu merge și mai știu că cineva care știe româna e greu de găsit în zilele noastre așa că mai bine dăm studentului care face internship să facă traducerea, să se simtă implicat. Totuși, nici chiar așa în bătaie de joc...după aia o să apară în vreun CV "am scris comunicate de presă pentru Austrian" și lumea chiar ar putea să creadă.

Iar dacă mi-a scăpat vreo virgulă mie sau vreun dezacord sau altceva, amintiți-vă două lucruri:

1. Eu nu operez o linie aeriană și vreau să vând bilete de milioane. Nu sunt plătit și nu vând nimic.

2. Sunt inginer, nici nu ar trebui să știu vreo limbă.

În curând urmează Canon România - dacă fătucile care le scriu comunicatele de presă nu pun mâna să învețe limba română pe care nu au învățat-o la școală.

OTP->MUC - Spre MUC, oșteni!

2013-05-22T06:00:00.000+02:00

Ca să lămuresc nelămurirea, pe scurt, Milano-ul este legat destul de prost de București, dată fiind distanța așa că sunt nevoit să iau niște zboruri foarte ciudate. Până acum am zburat de și la Milano prin Roma, Amsterdam, Zurich, Munchen și Frankfurt. Practic toate nodurile aeriene majore din Europa - săptămâna asta facem și Parisul. Săptămâna trecută a fost germană cu plecare prin Munchen...

Problema când zbori cu alianța dușmană la care ai statut de pălmaș este că trebuie să stai la rând să lași bagajul la cală. Iar modelul este sublim, toate zborurile la un loc. Eu am ajuns relativ târziu pentru gustul meu și m-am așezat neliniștit la imensul rând (luni dimineața, Otopeni). Imediat a venit cineva și a întrebat dacă mai e cineva pentru Frankfurt. Sincer și fără cea mai mică intenție de mârlănie am zis da - din mai multe motive. Unul - era aproape 6 dimineața. Altul era că știam că zbor prin Frankfurt. Numai că...zburam prin Frankfurt la întoarcere. "Dar dumneavoastră nu zburați la Frankfurt... -Ummm, nu?". Mi-am cerut scuze dar răul era deja făcut. Probabil s-a povestit despre douchebag-ul care s-a băgat în fața rândului mințind. Confuzia a fost că Frankfurt pleacă la 6.25, Munchen la 6.55. Asta e...să mergem mai departe.

Au scos Moldova de la naftalină - nu m-am uitat dacă pentru charter sau pentru altceva. Oricum e o matahală pe lângă 737-uri...

Un Wizz decolând...poate chiar spre Milano. Da, este zbor dimineața direct dar...zborul de întoarcere e la o oră care strică toată ziua (ambele, și cel de Bergamo și cel de Malpensa). Oricum, din cauza unor complicațiuni financiare nu am cum să iau bilet la ei, nu că aș fi ținut neapărat să aplaud...

Aglomerație mare la decolare. Îmi place că și-a intrat Otopeni-ul în ritm și folosește o pistă pentru decolări și una pentru aterizări ca un aeroport adult. E tot în pantaloni scurți față de unul adevărat...dar nici nu are cum să fie altfel. Adevărul e că nu e chiar așa rău...

Să mergem, deci. Zborul e deservit de un A321 plin ochi. Dar e nou, frumos...

Rămân fără chestii de pozat la decolare...

Pozatul Carpaților dimineața nu e fezabil din cauza ceții și a răsăritului. Așa că mai bine aruncăm o privire spre sud...uite un obiectiv ușor de recunoscut - viaductul Topolog, despre care am scris deja.

Cadrele nu sunt întotdeauna reușite din punct de vedere tehnic așa că nu vă pot arăta de exemplu Râmnicu Vâlcea sau Oltchim-ul. Sau releul Cerbu. Totuși, un pic de Rânca văzută din avion...

După Parâng cerul se acoperă cum știe el mai bine așa că răspund și eu cu somn de voie. M-am mai trezit să văd Balaton-ul dar nu sunt mulțumit de poze. Încă un pic de somn și..."we have begun our descent".

Din nou, un Solar Glory. Încep să cred că sunt mai comune decât mi-ar plăcea mie să cred.

Trecem prin plafonul de nori și odată cu asta parcă ne teleportăm în altă lume. M-a fascinat mereu trecerea asta.

Jos sunt ferme răzlețe, unite de o rețea de drumuri bine organizată dar și bucăți de autobahn.

Și desigur, rapiță - deși nu așa de multă ca în Elveția.

Și am aterizat la MUC fără incidente. În una din dățile viitoare...despre MUC și despre zborul de legătură spre Milano cu Air Dolomiti.

Brighton Pier

2013-05-20T21:40:00.000+02:00

Când n-ai distracție, îți faci! Cum probabil la Brighton e rost de plajă cam 4 zile si 7 ore pe an, trebuia făcut altceva pentru a atrage oamenii la cheltuit. Dacă e vorba de distracție sau nu...vom vedea.

De treci dunele de aramă de departe vezi albind...Brighton Pier!

Seems like fun! Cine nu ar vrea să se dea în tiribombă la 3 grade Celsius? Cine, vreau să știu!

Sincer să fiu cu furtunile de la Constanța în cap și cu ideea că aici e Atlanticul nu Marea Neagră, am oareșce îndoieli privind rezistența structurii la o eventuală stihie dar...e acolo de ani buni. De fapt inamicul numărul unu este incendiul, cică...

Dar să mergem, nu mai pot de nerăbdare. Dacă pe mal bate vântul aprig, sigur mai în larg o să se domolească!

Stațiunile de la mare iarna (sau out of season) au un aer deprimant pe care stațiunile de la munte nu îl au. Poate și pentru că la munte nu prea se face pauză...

Interesant, nu era complet pustiu. Ba chiar erau balauri care alergau care încotro de parcă venise primăvara. Ah da și podeaua - sau puntea - ar lăsa să cadă obiecte direct în mare - poate nu chiar un portofel dar un smartphone mai subțire da. Evident aspectul acesta nu mă liniștea...

Am ajuns la limita plajei...să mergem mai departe.

Sigur, să mâncăm, dar înainte să ne dezghețăm plămânii...

Adevărul e că mi se cam făcuse foame însă parcă nu voiam să mănânc într-un restaurant gol. Hai să vedem ce mai e...

Mdaaa...foarte atractiv...

Nu știu, probabil asta e și ideea, să ți se pară nesigur, să alimenteze senzațiile...ia uite și ceva mai normal - the Brighton Eye. Sunt destul de sigur că nu-i zice așa dar...

Hai să vedem și ce e înăuntru. Multe prostii dar și...mașini din alea, nici nu știu cum le zice, dar au un sertar care culisează înainte și înapoi și au multe monede pe el și alături. Ai impresia că dacă bagi două trei monede o să dai jos un pumn dar nu e așa. Îmi amintește de mare la Neptun - la noi mergeau cu monede de 100 de lei.

Evident a trebuit să-mi joc mințile și am investit 20 de pence într-o mașină din asta. Fun, ce să zic. Dar apropo de pierdut mințile...foamea era din ce în ce mai puternică.

Împins de la spate de această nevoie primară am comis-o în stil Miscellanea, ca să zic așa. Am mai comis-o așa în Boston, la Cheers. Am intrat în restaurantul aproape plin (semn bun, gândii je) din fața Pier-ului - poartă numele unui om și cică e World Famous pentru fish and chips. Ia să vedem noi...ooo, pentru doar x lire în plus poți să încerci să mănânci porția gigant pentru care primești diplomă dacă o termini. Challenge accepted pentru că...pumnii mei minte nu are. Sau mă rog, stomacul minte nu are. Cert este că am rămas blocat când l-a adus și a trebuit să-i fac o poză cu telefonul alături pentru scară. Spre rușinea mea - deși cred că totuși este de lăudat - nu am luat diploma pentru că nu am reușit să mânânc tot. În schimb la masa de alături o proaspătă mămică care bătea chintalul și cu un "băiețel" tot așa cu trei cifre și dimensiuni tinzând spre cub au luat diplomele fluierând...

Is he coming?

Moamă, i-am băgat un titlu la sentiment, i-am f...vreau să zic tras o vignetare...rup zona pe Instagram dacă mă bag. Dar nu e încă momentul...

Așa, lăsând prostiile la o parte, dacă nu e prea frig și sunteți prin Brighton, merită o deplasare până la Pier, măcar să spuneți că ați fost. Puteți să mințiți că a fost super tare, puteți să încercați să vă luptați cu un Big Fish și după aia să-l dați la pești...oricum altceva nu e de făcut, dacă nu punem la socoteală pseudo distracțiile mecanizate. Spor la vizitat!

Venea o moară pe Siret...şi se ducea la Sibiu

2013-05-19T09:00:00.001+02:00

...la Muzeul Tehnicii Populare, desigur. Am mai fost, adevărat, dar ce contează? Data trecută am fost mai pe fugă...acum am fi avut timp şi de o ţigară...

Nu mă apuc să fac SEO acuma cu "gospodărie de învăţător, jud. Gorj" în parte pentru că nu cred că mai caută cineva, dar mai ales pentru că nu mai ţin minte ce am văzut acolo. Oh look, a house!

Oh, look, another house!

Peştărie de la Mahmudia. Cum ăi zice bre?...aşa, cherhana... I like peştărie better.

Interesant cum e un acoperiş de paie impermeabil...

Ziceam de mori...da, e plin de mori şi toată lumea le pozează. Din păcate, mi s-au păriut decrepite faţă de acum trei ani.

Moară plutitoare cică - nu ştiu dacă e un fel de concept (pentru că avea găuri pe unde puteam să bag mâna) sau s-a deteriorat în timp.

Asta e versiunea turbo...

Naşpa cerul, mi-a ieşit un mare fundal alb...

Ce-a vrut să spună artistul? Ah, e francez...înţeleg atunci.

Şi apoi...fuga spre Bucureşti pe Valea Oltului. N-are rost să te grăbeşti, camioane sunt pentru toţi...

Oprire obligatorie pe Dealul Negru pentru faimoşii mici. Deşi am mai fost, parcă niciodată nu au fost aşa gustoşi. Cred că are şi compania rolul ei...

MXP->ZRH->OTP, prin nori spre casă

2013-05-17T06:30:00.000+02:00

Cu vedere la motoare, desigur. Alegere proastă a locului, deisgur. Totuşi am reuşit să scot câteva cadre, chiar dacă nici vremea nu m-a ajutat. La decolare de pe Malpensa a venit ploaia dar până să ne dea voie să decolăm de-adevăratelea s-a oprit.

Decolăm spre Alpi, trecând peste Terminalul 2...

Trecem pe deasupra orăşelelor mici din pianura lombarda...

Facem câteva viraje şi intrăm în nor.

După ce ieşim din nor suntem deja deasupra Alpilor dar...ia-i de unde nu-s. Pe partea cu soarele nu era mult mai bine. Vedem un exemplar de cumulogranite, un tip de nor foarte periculos pentru avioane.

Mă consolez cu ciocolată de la Swiss. Şi pentru că sunt îndrăzneţ...

Când încep să dispară norii...am şi ajuns. Şi e aceeaşi poveste ca data trecută, vedem jos aeroportul pe care trebuie să aterizăm, ceea ce înseamnă că trebuie să facem un ocol de 10 minute ca să coborâm...

În spatele meu era un italian disperat care nu ştia altă limbă şi nu era sigur că prinde avionul de legătură. Mă întreba pe mine dacă "ce la faccio". Ho bah că te aşteaptă...meanwhile iese şi soarele...

N-am înţeles care e faza cu rapiţa în Elveţia. Are culoarea asemănătoare cu aurul şi de asta o cultivă?

Începem virajul ca să ne încadrăm pe direcţia de aterizare...

...woo-hoo, rollercoaster! Mă uit direct în jos la peisaj!

Ceva ruine pe vârful unul deal.

Şi desigur, more rapiţă!

Ajungem în altă parte a terminalului - mi-a luat vreo 10 minute să ajung la poarta corectă. Nu m-am grăbit. Apropo de ce ziceam că Embraerul are o faţă uşor tâmpă...parcă nu ştie ce i se întâmplă...

Aceeaşi poartă la care am sosit luni. Cea de lângă sculptura ciudată.

and guess what, pentru că se poate, la boarding trebuie să se verifice încă o dată actele de identitate la un ghişeu mobil special unde se pune o ştampilă pe boarding pass. Nu e vorba de controlul normal al identităţii la boarding e altceva dar nu au fost în stare să-mi explice ce. "Că aşa ne cere". Bravos.

Dar să lăsăm asta. Ia uite ce avion fun. Cel mai simpatic Avro al Swiss are văcuţe şi elveţieni mici pictaţi pe el.

Zborul al doilea, spre Bucureşti, este tot cu Fokker 100. Mi-am luat loc în faţă pentru că nu mai era lumină pentru poze. Or was there?

Nu, nu mai era. Dacă zburam astfel încât apusul să fie vizibil mai ziceam, dar aşa...

Ca ultimă chestie, cred că am mai zis-o dar tot nu înţeleg de ce pliantele alea din avion par să fie desenate de un om cu probleme grave de reprezentare a realităţii. Ok, nu trebuie să fie operă de artă dar nici aşa gen Salvador Dali. Să ne înţelegem, eu desenez hidos şi tot cred că aş fi în stare să scot ceva mai puţin sinistru. Şi nu e vina Swiss, toate sunt aşa pe avioanele pe care am mers. Dacă ştie cineva motivul, ascult...

MXP

2013-05-16T06:00:00.000+02:00

Acum doi ani îi auzeam pe colegii italieni discutând despre cât de incomod este să zbori de la Malpensa şi că Linate e miezul. Acum aflu şi eu ce şi cum. Malpensa este aeroportul principal pentru Milano însă e la aproape 60 de kilometri de el. Încă puţin şi ajungi în Franţa. Plus, aeroportul are un aer de expirat...colegii de acum au rezumat totul într-o frază legată de trenul care leagă Malpensa de oraş:

Il Malpensa Express e meno express e piu Malpensa.

Dar să vedem cum e să zbori la Malpensa...

Simplu, iei Malpensa Shuttle de la Milano Centrale, 10 euro, o oră şi un pic de mers cu Wi-Fi, dacă acesta binevoieşte să meargă. Ultima oară nu a fost cazul. Ajungi întâi la Terminalul 2, cel de low cost şi abia apoi la terminalul 1. Dar până să ajungi acolo trebuie înfruntat traficul de vineri după-amiaza!

Am avut şi un şofer supărat pe viaţă care gesticula a "why does this happen to me" de fiecare dată când cineva îi tăia calea. Şi se întâmpla des...

Suntem totuşi în Italia...che cazzo guardi???

Pe autostradă am văzut un semn foarte sugestiv - o să-l numesc "filthy tourists must pay".

Pentru că da, sistemul e cel cu ghişee de taxare. Ai pentru toate gusturile - bani lichizi, bani lichizi self service, carte de credit, telepass si combinaţii de cele de mai sus cum ar fi carte de credit şi telepass.

În sfârşit, am ajuns!

Ziceam că pare expirat...judecaţi şi voi. Nu ştiu cu ce e acoperită clădirea însă are aspect de plastic învechit de vreme...

Totuşi e frumos că din clădire ai vedere la ambele piste - şi pentru că pista cea mai depărtată e în lucru, toate operaţiunile se fac pe pista cea mai apropiată de terminal. De exemplu, iată un EasyJet decolând...da, terminalul 2 e practic hub-ul EasyJet.

Şi un Meridiana care face acelaşi lucru. Alpii par aproape, nu?

Un Embraer 195 al Air Dolomiti care tocmai a aterizat...

Frumuşel avionul chiar dacă din faţă pare un pic...prostuţ. Am zburat cu ei săptămâna asta...urmează dar în alt articol :)

O bestie de la Pakistan Air care şi ea, abia a aterizat. Din păcate nu am fost pe fază...

să ne plimbăm un pic prin terminal...

Au şi un terminal de mărfuri destul de mare. O altă lighioană care a aterizat, a stat 30 de minute şi apoi a plecat din nou e 747-le din fundal.

Turnul de control care are şi un semn foarte sugestiv pentru activitatea pe care o desfăşoară. "Vă învârtim un pic şi apoi vă lăsăm să plecaţi".

Low-cost-ing cu fly.be - hai oiţelor, sus, sus că vine lupu'!

A venit şi bestiuţa mea, Avro RJ100. Aicea îl gâdilau la burtă să depună bagajele.

Între timp, au venit şi nori...cum a fost zborul? Data viitoare...

Bucureşti pustiu de Paşte

2013-05-15T06:30:00.000+02:00

Pe scurt, Paştele acesta l-am petrecut în Bucureşti nu am făcut nimic şi a fost... bine :). Am mâncat cozonac de acasă şi am ieşit la o plimbare prelungită prin oraş, fără ţintă. "Vrei să mergem acolo? Da! Bine, hai!".

Am trecut pe la Auchan să vedem cum arată locul într-una din puţinele zile când nu e deschis pentru hoardele nemâncate, neîncălţate şi neîmbrăcate. Da, arată ca într-un film cu zombie...

Apropo de zombie, ţineţi minte că Romtelecom-ul avea nişte maşini de intervenţie Dacia Papuc care au fost treptat înlocuite cu Kangoo parcă şi cu Logan-uri utilitare? Oare unde se duc să moară papucii?

Tristă privelişte...

Dar tramvaiele? Ele unde se duc să moară?

Am dat o tură şi prin centrul vechi - un centru vechi amorţit şi animat numai de străini care nu ştiau care e treaba cu mielul şi micul...

Şi apropo de mici...aşa cum probabil ştie toată lumea, MCDonalds are în dotare pentru un timp limitat "specialităţi" româneşti cum ar fi McMicii şi...să ne concentrăm asupra reclamei de mai jos.

Eu aş face o campanie - cum adică, gustul românesc este de porc? Eu ştiu care e fauna dar chiar aşa să ne insulte pe faţă? Sau cum adică gust de hrean? Adică înecăcios şi lacrimogen? Gata, petiţie!

Inspiraţie de Harry Potter...

Cum era cam cald, ne-am răcorit cu o plimbare cu decapotabila - o să vedeţi într-un episod următor.

Şi am fost un pic şi pe la coada Lacului Morii. Chestii noi, cum ar fi baricada de beton care blochează digul şi care a fost rapid dată la o parte - de circulat se circulă în continuare.

Şi se ajunge până pe insulă fără probleme... pe fundal noua cea mai înaltă clădire din Bucureşti.

Are un oarecare farmec locul...

Vrea cineva o armură nouă?

Am ajuns şi seara prin oraş...

Centrul vechi se mai animase dar în general oamenii îşi digerau prada prin ce colţ puteau...

N-am avut încă plăcerea să văd Centrul Vechi cu motoarele turate la maxim...

A fost o plimbare plăcută, ne-am ales şi cu ceva arsură de la soare pentru că se pare că vara e mai aproape decât credeam.

Şi pentru că n-am mai fost în oraş de ceva vreme, se pare că a apărut colecţia nouă de stenciluri şi aforisme pictate pe pereţi. Mai jos, o mică selecţie începând cu preferata mea de care o să fac uz în curând...

Aş putea să o iau drept semnătura mea...

"No, noi ce curent suntem? Nu sunteţi!"

Dumnezeu este femeie şi Feminismul există în noi - mă întreb, ca în banc, cine ţine vopseaua în bucătărie...îmi cer scuze anticipat pentru deranj.

Una fetişistă aşa...dar nah, fiecare cu plăcerile lui...

Cineva a avut o revelaţie!

Undeva pe lângă Cărtureşti...

Numele e înşelător: Brighton

2013-05-13T06:00:00.000+02:00

Se făcea că era martie, eram în Londra şi aveam o zi la dispoziţie. Londra am mai văzut dar mare britanică nu am mai văzut aşa că dacă tot am auzit la Cultură şi Civilizaţie de Brighton am mers într-acolo. La mare în martie în UK - crazy, huh?

Sunt vreo 60 de kilometri dacă nu mă înşel - trenul face cam o oră. Am dat 21 de lire pe bilet, parcă. E comod, nu zic nu, dar arată ca un metrou pe dinafară. Am intrat în gara Brighton pe la 11 fără ceva cu scuzele mecanicului pe fundal că am întârziat 5 minute şi că îi pare foarte foarte rău.

Take me to your beach aş fi zis numai că nu interesa pe nimeni. Aşa că bazându-mă pe logica "apa se strânge în locurile mai joase" am pornit în direcţia "jos" pentru că oraşul e pe mai multe coline. De fapt trenul dacă ratează oprirea în gară mai opreşte la mare - şi nu chiar "la" ci "în".

Uuu, double-deckere! Dar totuşi ce e cu vremea? Nu ştiu de ce mă mir de fapt.

Nişte fişencips? Poate mai târziu...

Am zis că merg la mare...

Ai văzut semaforul? Eşti sigur? Hai să mai punem unul să fim şi mai siguri.

Oraşul e animat, doar e joi dimineaţă. Nu ştiu din ce se trăieşte în Brighton dar oamenii păreau să aibă treabă.

Gata, se vede marea. Ce privelişte măiastră, ce culoare!

Am ajuns, în sfârşit. Plaja e destul de lată şi un piuc terasată. "Nisipul" este de fapt un pietriş de o culoare indecisă şi destul de mare. Nu ştiu cum e să stai pe el, n-am înnebunit să încerc. Nu cred că e plăcut.

Apropo de plăcut, vremea numai asta nu era. Strada care coboară de la gară nimereşte cumva la jumătatea distanţei dintre Brighton Pier şi West Pier. Eu voiam să le văd pe amândouă şi am ales calea aparent uşoară de a merge spre West Pier cu vântul din spate ca să-mi fie mai comod. Abia când am ajuns la West Pier am realizat că am gândit-o extrem de prost pentru că va trebui să merg înapoi toată distanţa cu vântul în faţă. Eh, asta e...

West Pier nu mai există ca loc de distracţie de ceva vreme încoace. A fost afectat de incendii, furtuni şi delăsare şi în ziua de azi tot ce mai rămâne este...

Locul e plin de warning-uri ca autorităţile să nu rişte nimic. Totuşi o plimbare pe acolo nu e aşa periculoasă.

O privire înapoi - în depăratare e Brighton Pier, cel funcţional. Vai ce o să mai înjur la întoarcere. Ia mai bine să mai merg cu vântul în spate...

Grand Hotel (de ce există peste tot în lume câte un Grand Hotel - nu poate să fie Mega Hotel) - locul unde a avut loc atentatul asupra Doamnei de Fier în 1984 şi în urma căruia hotelul a fost afectat binişor.

Am alternat între plajă şi promenadă pentru că erau în curs nişte lucrări de amenajare...

Ah ce ar fi mers un cer albastru cu nori albi...dar să visăm la lucruri posibile nu SF-uri.

Pregătiri intense de vară. Ahahahah. E probabil o chestie normală să fie ţara aşa de bogată când vremea e aşa naşpa.

1. N-ai ce să faci decât să munceşti.

2. Munceşti ca să strângi bani ca să pleci naibii de acolo undeva unde e cald!

No BBQs? De ce, ar face căldură şi ne-am putea simţi mai bine? I-auzi, picnics welcome. Să picnicăreşti tu băh pe vremea asta!

Ei şi a venit vremea să fac cale întoarsă cu vântul în faţă spre Brighton Pier - cu toată geaca mea de iarnă cu glugă (şi blană falsă, da?) am crezut de mai multe ori că "I won't make it". Deja corbii îmi dădeau târcoale...

Am început să am halucinaţii, vedeam gogoşi peste tot...

...şi girafe care visează la păsări flamingo.

Din fericire am ajuns la adăpost înainte să de întâmple una disgrazia. Cum e pe Brighton Pier şi ce poţi câştiga acolo, data viitoare!