Ori ca aud o stire care le trezeste lor logoreea si in loc sa te lase sa asculti mai departe restul stirilor isi incep brusc pledoaria si modul lor de a vedea lumea si cum cred ca ar schimba ele universul daca ar fi pentru o zi la conducere dar nu pot sa termine tot de spus pentru ca brusc isi aduc aminte de ce le-a zis un coleg de la munca si pentru a-mi povesti trebuie sa-mi faca o prezentare generala a contextului in timp ce stirile se termina si incepe publicitatea. In momentul ala se opresc brusc si spun: vai ce ma enerveaza reclama asta! Schimba te rog.

Ori ca te vad obosit si fara chef, si nu vrei decat sa faci prezenta ca sa poti sa iti vezi ulterior de treaba ta… te studiaza 3 secunde si incep. Esti cam palid. Ai mancat azi? Cand te duci sa-ti faci niste analize? Stii ca tre sa bei 2 litri de apa pe zi? o sa faci pietre la rinichi! tu stii ce inseamna asta?

Ori ca li se pare lor ca linistea e prea apasatoare (cel mai adesea in spatii prea inchise: in lift, in masina) si considera sa rupa linistea crezand ca vor isca un dialog in care sa nu se mai simta stanjenite:  Si? ati fost vreunul la formula 1? Dupa 4 secunde…raspunde cu greu unul: nu. Ea continua: Am fost eu si a fost suuuuper! O sa va trimit poze daca vreti. Pfuaaaai, era unul acolo, cascador! S-a dat jos din masina in timp ce mergea si a lasat-o sa se invarta in cerc si apoi… (noi deja ne uitam unul la altul ridicand o spranceana)

Si lista continua. Pacat ca nu pot sa-mi mai ascult gandurile ca as mai fi povestit.

Avem asa: un popor de imbecili care cred ca mantuirea se obtine prin statul la coada, niste canoane bisericesti tocmai bune de asuprit babele si evenimente sfinte periodice. Cam tot ce trebuie pentru a organiza un eveniment BTL bisericesc in care: babele stau bulucite intre panouri si sunt manate ca vacile de jandarmi, centrul orasului vuieste de crizanteme si obiecte bisericesti, iar biserica, in speta jmecherii de preoti fac bani cu carul.

Intrebarea mea de om e urmatoarea: de ce sa stau la o coada 3 zile si 3 nopti cand pot sa nu stau? Adica moastele alea ale lui Sf Dumitru (care de altfel nu prea a fost Sfant daca citesti 2 randuri despre el - a omorat cu crucea la subrat) sunt acolo mereu. Daca sunt sfinte atunci ar trebui sa fie si cand nu e ziua lui. Singura explicatie care-mi vine in minte e ca ai putea sa te duci acolo ca sa faci networking. Adica e mediul perfect in care poti cunoaste oameni cu acelasi interes ca al tau si ai tot timpul din lume sa dezbati problema, schimbi carti de vizita, ID de mess contul de twitter si iti dai intalnire la slujba de duminica. Si tot in aceeasi nota cred ca e locul perfect pentru a-ti promova afacerea pentru ca detii atentia consumatorului foarte multe ore. Cum ar fi sa faci publicitate la http://www.ortodoxmall.ro/ cu un om sandvis care trece gol pe langa babe? Doar panoul si pielea. Eventual tipul sa fie si putin actor si sa faca un numar de genul “Lume lume!”. Le-ai da subiect de discutie pentru toata noaptea urmatoare.

Sa fim seriosi…  cred ca le place sa se automutileze. Le lipsesc cozile de pe vremea comunismului. Daca nu ii dai romanului o cauza pentru care sa sufere, nu se mai simte fericit atunci cand scapa de ea. La fel ca ciobanul care se masturbeaza cu ciomagul pe butuc si se simte excelent cand da pe langa.

E trist. Pentru ca din pacate biserica a ramas cam ultimul instrument pe care il mai are tara asta in manipularea nesimtirii si a tupeului. Daca educatia a esuat, politia e corupta sau depasita, macar un Big Brother imaginar ar putea suplini lipsa de autoritate a parintilor, profesorilor si “organelor” abilitate.  Religia noastra e o mascarada trista care promoveaza exagerat si macabru niste proceduri si valori materiale si uita de cele mai multe ori sa se ingrijeasca de ceea ce o defineste: spiritualitatea.

Putin creier oameni buni!

later edit: ati vazut colectia de toamna iarna de la Trinity Design?

bbPress - Forum
BackPress - Framework
P2 - WP theme
Web Factor => hosting 1E/luna
Photoblog - blog de nisa foto
WP Super Cache - WP plugin
color scheme generator
elegantthemes.com weblogtoolscollection.com smashingmagazine.com - neste grei …cine nu-i stie?
wordpress.org/extend/themes/ - au niste conditii tehnice destul de dure pt a-ti lista temele wp
Alex Buga - si-a dat tema WP unui muzeu
teme codate in zen - n-am auzit niciodata de asa ceva…
Framework WP vs lucru pe tema default vs scris cod de la zero? Dezbatere interesanta… se pare ca lumea tinde catre ultima varianta.
ecostin zice ca feedburner pro e the best. Nu-l contrazic.
BookBlog e un proiect cam de bun gust. Andrei Rosca e foarte tanar. Demonstratie excelenta ca pt succes nu ai nevoie de o solutie scumpa ci de oameni de calitate cu care te apuci sa schimbi si lumea daca vrei

blogu.lu sunt baietasi. se pricep bine de tot si sunt si pasionati de munte. unul din ei confectioneaza hamace pt prieteni.
NGINX ruleaza impreuna cu PHP FPM
scribu.net e genial dar nu un bun didact. da, taxonomiile te ajuta mult daca stii sa le folosesti.
De ce adica DAN - LUCIAN STEFANCU nu e un simplu blogeras cu gura mare. Dezvolta chestii faine cu WP si mai ales cu custom field-uri. Si e misto si pluginul sp2.ro. si ala care iti gasete contul hi5 atunci cand comentezi (nu-i gasesc link).
Subiectiv deseneaza cu Xara
Appchain.com are pluginul ala dragut cu da-mi o bere. Pacat ca nu se trage linie din cand in cand ca sa se aplice in real life ca sa se reseteze counterul.

Restul care au vorbit sunt niste tristi. Mi-a placut blogul Avangate dar nu in mod deosebit si prezentarea Adrianei. Bla bla corporatist pentru diversi adormiti care au timp sa ii asculte… ca bani din blog, ca managerul scrie el nu echipa de PR…ca firma face customer service prin comenturi… ce somn dulce (:|

In concluzie: Wordcamp 09 destul de ok, asteptam cu interes WP 3.0 cel cu galerii si albume si pana atunci muncim cu drag si spor la noi chestii.

M-am trezit intr-o zi, de fapt era cam noapte, pedaland pe bicicleta foarte grabit. Nu m-as fi trezit dar imi era foarte cald si nu stiam de ce transpir. Se facea ca ma grabeam foarte tare si se mai facea ca aveam in spate un ditai ruxacul, usor dar mare cat casa, de a carui umbra ma speriam periodic de cate ori treceam pe langa cate-un felinar. Era 4 jumate si eu pedalam frenetic.  Ma culcasem la 2 si dupa doar 2 ore de somn nici nu mai stiu cum mi-am aruncat chestii in ruxac si am iesit glont. In fine, ajung eu la Dady, las ciclomobilul si mergem impreuna la statia de masina pt ca deja RATB-ul a inviat. Mai bine zis el merge, eu alerg 2-3 pasi si merg 2-3. Exact ca un copil mic pe langa tacsu. Are asta o goana pe loc drept mai ceva ca mobra. Ca prin vis ajungem in gara, acolo hop-top ajung si Mati, Lesi si Ade, ne urcam in tren, nashul n-are nimic impotriva si hatz, smucitura aia celebra care te anunta ca “Pa Bucuresti infect” si-ti aduce aminte de vesnicul “Munte venim”.  Trenul era un ceva…rapid…care nu oprea dupa cum vor toti cascatii. Deci traseul nostru incepea sa se contureze vag. Sinaia…nu prea sunt vai misto…las ca vedem. Concluzia a fost simpla: mergem la Mati luam hamurile si coarda, ne dam putin pe stanca si de-acolo o luam pe-o vale nemarcata vedem acolo.

Si uite asa ne trezim noi in Sinaia cu noaptea in cap, fara mancare la noi… si fara planuri, nici macar fara sa verificam un site de meteo, ca avem chef sa alergam putin. Luam si mancare, luam si jucariile de catarat si ne punem pe alergat. Astia aveau mancarime la talpi… am reusit sa imi reglez pasul cu al lor abia dupa ce am trecut la cracii goi si eu.  Ajungem la stanca la Sf Ana, si incepem joaca.

Ma rog, aici am pozat mai mult decat sa ne cocotam, pt ca tehnica e departe de membrele noastre. Doar Dady si Mati mai misca ceva. Mancam noi si plecam finaly in sus, printr-o padure abrubta unde dam de un refugiu fain Sf Ana, si de un mic Firefox in carne si oase, nush ce versiune era. Oricum, era blanda si curioasa, chiar fotogenica si indrazneata. Dady era sa se aleaga nu niste turbare dar daca nu ar fi el cretin atunci cine? Facem si aici poze de haifaiv si plecam.

Ne intersectam in drumul forestier cu niste ATV-isti, MANEL-ari, BURTO-pensionari, unii ne intreaba cat mai e pana la Stana Regala, juma de ora li se pare o vesnicie…, ne punem parazapezile si incepem sa urcam pe Valea Pelesului.

Aici incepe se ni se intample ce am scris in titlu. Sport extrem. Catarare pura, vegetatie amazoniana, urzici virgine si suculente. Oriunde puneai mana, piciorul, ochiul, limba te piscai si injurai de mama focului. Durerea se imbina cu usturimea intr-un mod in care scarpinatul devenea inutil iar singura idee geniala era “mergi mai departe”.

Nu insist, si-asa vad ca postul devine lung…. Pe valea asta se gasesc afine, zmeura, mure… cat sa termini un sul intreg roz si cu textura catifelata… asa ca savuram cum se cuvine darurile naturii si zicem ca scufita Rosie “Ce-o fi  o fi”.  Dady gaseste undeva mai sus, o sanie intacta si decide s-o care cu el. Lesi gaseste si el un faras dar nu se multumeste cu atat si continua sa mai caute…asa ca norocul ii surade cu un craniu de oaie sa-i zicem moarta…desi radea.  Ca sa ii completeze zambetul gaseste si maxilarul dar cred ca era de la un model cu mai multe locuri de purici pt ca e de 2 ori mai mare decat craniul.

Ajungem noi sus, la Piatra Arsa, bem apa, mergem ca pe bulevard pe platou, si ne prostim la greu cu asfintitul.

Apoi decidem sa plecam spre Padina, de-a dreptul prin padure, ne zgariem de brazii care se incalcesc tot mai tare in intuneric ca sa nu ne lase sa trecem, refuzam sa ne aprindem frontalele pt ca inca mai e o lumina albastra foarte slaba care ne face brusc pe toti sa avem o revelatie. Baaaaaai! Suntem de-aiurea printr-o padure, rataciti, dar stim clar unde, liberi, de capul nostru, fara griji acasa, fara ora de sosire, fara planuri nereusite, fara frici inutile. Pur si simplu suntem, si savuram prezentul, respiram adanc si ne bucuram de aerul asta tomnatec, de inserare, de liniste, si de bucuria de a fi impreuna aici. Este wooooow, zuberb! Poetic dar al naibi de fain!

Ajungem si la Padina, intrarea triumfala cu sania in spate naste exclamatii: “Poate ca vor sa stea aici pana la iarna…” Mancam noi pana crapam cu 40 de roni…pret in care bem si cate 2 ceaiuri de caciula (cea mai eftina cabana din cate ezista) si plecam mai departe. Urcam inca 1 ora si dormim la refugiu.

A doua zi e cam trista. Suntem toti atinsi de febra musculara ce se va instala peste cateva zile…Acum e doar o senzatie de lene, pe care toti o neaga si o “domina” mental dar pe care nu e niciunul in stare s-o depaseasca fizic. E clar ca suntem toti rupti dupa goana nebuneasca de ieri, si dupa sedentarismul din oras. Asa ca ajungem la Omu cu mare sictir iar de acolo ca niste capre negre ne aruncam in gat pe Valea Cerbului pana la gura Diham…ca deh incepuse sa tune si nu mai aveam timp sa ne ratacim.

A urmat o febra de 4 zile, cu urlete la care se intorcea toata terasa inclusiv chelnerul atunci cand unul nu recunostea dar era strans de picior si cam atat. Ne-am ales cu multe poze, cred ca o sa facem niste desene animate din ele.

]]> http://marius.tudose.com/2009/09/21/sex-in-urzici/feed/ http://marius.tudose.com/2009/09/21/sex-in-urzici/ http://feedproxy.google.com/~r/MariusTudose/~3/ChahyUFGyA0/ http://marius.tudose.com/2009/09/08/spune-si-tu/#comments Tue, 08 Sep 2009 07:48:24 +0000 Marius http://marius.tudose.com/blog/?p=217 Cand eram eu mic, demult de tot circula un banc:

Un homosexual isi plimba cainele. Si mergea el afectat pe trotuar cu Azorel dupa el pana cand dupa un colt iese o gasca de derbedei. Astia cand il vad incep cu caterinca: “Ia uite-l ma a iesit cu javra la plimbare, homosexualuuuul” la care asta zice: “Hai mai azorel mai, spune si tu ceva!” aia izbucnesc in ras, si incep sa-l ciupeasca, sa-i dea palme peste ceafa iar el tot mai disperat: “Hai mai azorel mai, spune si tu ceva!” la care azorel pe un ton si mai afectat zice: “haaaam…..haaaam”

Cam asa suntem si noi romanii. Niste poponari deplorabili. Ne place sa ne pupam sefii in cur, sa fim plesniti ca sa facem pana la ora 3 noaptea ceea ce trebuia sa fie gata acum o saptamana (daca s-ar fi lucrat serios), si cand lucrurile o iau razna de tot, tot ce mai putem sa facem e sa plangem pe umarul cuiva, oricui, nu conteaza cine…dar macar poate ala are tupeul sa zica un ham ham. Uite asa a aparut un mega proiect, spunesitu.ro pe care zilele astea il vedem promovat pe toate canalele si probabil toti ne intrebam ce dracu inseamna, un proiect de dupa care o sa iasa unul la un moment dat si o sa zica: tadaaaaaa! Eu sunt solutia pt problemele voastre! Votati-ma si veti ramane poponari si urmatorul mandat pentru ca eu va promit si voi ma credeti. Suckers!

Ca tot se plangea o colega zilele trecute ca are parte de cei mai batuti in cap oameni pe site-ul la care sa zicem ca lucreaza, si ca nu a vazut in viata ei atata prostie… well, am dovada clara ca nu e chiar asa. Utilizatorii sunt inteligenti si au idei bune, dar nu prea reusesc sa se exprime coerent si de cele mai multe ori ce isi doresc ei sa vada pe un site ori sunt notiuni de cartoon network ori contravin termenilor si conditiilor. Oricum, drept dovada sta un mail primit de la un om care isi doreste din toata inima un voucher in schimbul a 3 sugestii, si dincolo de amuzamentul provocat de spelling, totusi se intrevad idei demne de luat in calcul:

Buna, am venit pentru dumneavoastra cu 3 sugesti in speranta ca voi primi codul voucherul…as avea mare nevoie de cod deoarece nu`mi permit sa platesc taxele lunare/anuale pentru magazin si…pot sa zic ca o sa va raman client fidel definitiv…facetzi o treaba foarte buna si daca se poate sa imi aprobatii sugestiile in privinta primiri codului va rog frumos….
1)Ar fi crearea unui forum direct cu mesaje undeva chiar in capatul pagini la sfarsit pentru a putea vorbi toata lumea cu “proprietaru” magazinului in legatura cu marfa direct acolo pe forum jos…un fel de “mirc” ca sa`i spun asa..
2)Ar fi sa apara la simplu clik pe un produs din pagazin pe o parte din ecran si la un alt clik sa apara alt produs selectat de cumparator pe cealalta parte ca sa poata face o comparatzie intre`e ele direct…sa apara o data poza…pretul…date despre produs…si sa poata fi comparate direct una cu cealalta
3)Posibilitatea de a personaliza magazinul…a pune poze sau a putea pune o melod o coloana sonora la accesarea unui utilizator a magazinului…posibiltatea de a instiintza pe clienti cand un magazin are o oferta sau reducere.

Va multumesc si sper daca se poate sa primesc un cod voucher…as avea mare nevoie de el…

Sa facem comert pe net deci!

asa…am omorat o musca, acum gafai… tu-i mama ei, ce ma bazaia! Deci cum ziceam am plecat 6 voinici la drum, sa facem intr-o zi un traseu de 14 ore cu bataie spre 16 in Fagaras, cu gandul ca plecam cu noaptea pe urechi s-o ardem pe tura tot in sus, pe dunga rosie pana ne ies ochii din cap, iar la refugiul Caltun 3 coboara la Capra la chitari cu toti montaniazii (a se citi “participantii la Montaniada”) iar 3 continua creasta. Aha! cum sa nu? Ba chiar aia care s-au pregatit de creasta au de gand sa continue cu Iezerul, creasta Craiului, si pe urma Bucegi cu destinatia Sinaia de unde e unul din ei. Imi faceau ochii ca in desenele animate cand vedeau aia sarpele hipnotizant. Deci wow! Respect frate!

So: dupa o noapte de tren cu nasu, in care nu prea am avut pe unde ne tupila sa inchidem simultan oachele, ajungem in Sibiu, frumos oras, pacat ca nu am vazut din el decat 4 sine de cale ferata, pt ca am sarit intr-un personal, ajungem noi fresh la 4 dimineata intr-un mic paradis singuratic si intunecat, un orasel care dormea profund, calare pe un paraias care susura a pace, asa zis-ul Turnu Rosu, si ii dam bataie pe forestier ca cei 7 pitici spre casuta unde ii asteapta fata de la pagina 5.

Hai ho Hai ho pana gasim noi o masa cu banci foarte frumos acoperita intr-un foisor, asa ca brusc toti vedem cum lemnul mesei devine foarte pufos, ca cel mai luxos si mai imbietor pat ever. Jbang izoprenele pe masa pe sub masa…si somnache 2 ore ca ne respectam, e timp, si daca suntem odihniti prindem forte noi.

Greseala nr1:
A nu se merge noaptea cu trenul fara loc atunci cand ai de urcat 14 ore a doua zi pt ca faci fix o laba din tot ce ti-ai propus. Totusi daca ai comis-o pe noaptea nedormita, nu te pune in drum ca duda sa dormi 2 ore crezand ca iti revii pentru ca mai rau te dereglezi.

E a doua oara cand fac greseala sa cred asta. Oricum, muntele vazand ca noi ne culcam, asa acoperit de nori de joasa altitudine cum era, si linistit cred ca a tras o basina si s-a scarpinat si putin la coaie de grija noastra, si s-a intors pe partea aialalta. Ne trezim, mancam ca ne respectam, si cu plumb in ochi si in picioare da-i zor ca e cale lunga. Nu facem 5 pasi ca iesim de pe forestier si ce sa vezi? Poteca ticsita de afine. Mama ma-sii ca acum e vremea lor si nu poti rata asa ceva. Daca nu bagi o burta sanatoasa, poti sa zici ca ai venit degeaba. Si se freca menta, pardon, afina la greu prin padure.

Trecem printr-un roi de muste mici si imbecile, facem poze de hai cinci cu cainele care s-a tinut dupa noi si dupa inca ceva panta in care 2 din aia 6 mergeau ceva mai repede ca manivela de la geamul de Dacie zic ca ei nu mai au antrenament si ca se intorc ca s-au hotarat sa mearga la mare. Frate! Aia care au plecat sa faca creasta? WTF? in fine, neste nasoi ce sa mai… macar nu ne mai tin pe loc si de-acum incepem sa mergem ca deh… mai e mult pana departe.

Greseala nr2
Nu pleca frate la munte sa faci 10 creste imediat dupa sesiune. Ia si tu niste slapi in picioare si baga 2-3 ture de cate-o zi pana iti reintri in forma ca altfel scoti limba la prima panta.

Si nici nu urcam noi din padure ca pe primul varfulet intram frumusel in nor. Si asta a fost tot. Mai departe nu prea mai e mare lucru de povestit. Daca ar fi sa descriu ce am vazut eu in fagaras de data asta ar fi scurt: alb. Ba nu, am vazut si negru in fata ochilor cand buna noastra prietena care e cat o ghinda si o muntomanca nemaipomenita, viseaza vaile si crestele din Fagaras si care nu e multumita de cum se merge brusc doreste sa ne adapostim la o stana cand a inceput sa tune undeva in departare. Am mers mai departe dupa ce am convins-o in juma de ora de argumentatie.

Si iata-ne pe noi, 4 mega meseriasi plouati, murati, rupti de nesomn si sictiriti de polemici montane de cacao ca suntem iesiti rau din grafic si ca tot ce ne mai dorim e sa ajungem la refugiul Scara si sa ne bagam picioarele in el de sac de dormit si implicit in restul de traseu de inca 8 ore.

Greseala nr3 - fatala
In Fagaras nu pleci pt 2 zile. E blasfemie! Iti iei concediu, conserve multe si bananai si tu pe indelete o saptamana, ca niciodata nu ai vreme excelenta si mai mult, e heirupism inutil.

Noaptea, un sfetnic bun, ne-a facut sa intelegem dupa un somn de 12 ore ca nimic nu e mai frumos decat sa stai acolo unde adora toate animalele, in vale la soare, nu pe sei si creste cu ceata de nu vezi sa te legi la sireturi si de fapt nici nu poti sa te apleci pt ca e prea vant. Plus ca timp nu mai era sa facem nimic, orice ne-am fi propus. Asa ca s-au dus toate gagicile de la Montaniada, am ratat momentul glorios, si mergem cu coada intre picioare catre prima gara care nu a fost chiar o binecuvantare. Drum lung, frumos uneori, dar un drum care aminteste picioarelor la fiecare pas ca sunt infipte in cur. Cred ca de aici si simbioza perfecta de dupa atata mers dintre picioare si cur. Noroc cu basculanta salvatoare ca ne-a hurducait pana-n gara la Porumbacu al de Jos unde am pus ciorapii la soare de i-au navalit toate mustele si am stins cate-o bere rece-binecuvantata. De-acolo…back in business, slava nasilor de pe toate trenurile cu care am fost, ura si la gara.

Si restul galeriei…

Ca un bun internaut ce sunt am aflat pe net de o super oferta la guitarshop, am studiat atent Ebay-ul, Amazonul, Youtube-ul…si am ajuns la concluzia ca orice jmecherie as face, nu pot gasi mai ieftin si mai aproape chitara asta. Nu scriu acum un review desi eu am dus lipsa de asa ceva cat am cautat-o pe net, poate mai tarziu dupa ce apuc s-o testez in toate modurile posibile. Tot ce vreau sa spun e ca e bijuteria asta e mai pretentioasa decat o prietena cicalitoare. Trebuie sa ii acorzi atentie, s-o atingi, sa o ingrijesti si bineinteles…sa te lauzi cu ea pentru ca suna absolut bestial!!!

M-a apelat o zuza pe messenger adineauri, spunandu-mi ca a vazut blogul meu si ca are nevoie de ajutorul meu. Cum aici nu am lasat inca un contact, intrebarea fireasca a fost: “ce blog?”

- pe blogul tau, te faci ca nu stii?

-cu ce te pot ajuta?

-am nevoie de mai multe informatii despre proiectul Arctic.

La master am avut o mizerie de proiect de facut, o campanie de comunicare pe baza unui brief. Asa ca am luat in joaca tema impreuna cu cateva colege am decis rapid  repartizarea aberatiilor didactice cerute de profi. Cum tema trebuia predata rapid, am deschis un blog pe care l-am tinut sub parola “macara” si in care a scris fiecare in aceeasi noapte, in timp real in acelasi loc, partea lui de proiect ( la vremea aia nu exista google docs). Asadar proiectul a fost facut super usor, toate fetilii au stiut sa manuiasca un editor text, iar eu in joaca am imaginat si cateva idei in photoshop. Toate bune si frumoase, am predat tema, am luat nota…si dupa o vreme imi vine ideea geniala sa scot parola de la blog, ba chiar sa imi las acolo si adresa de mail gandind ca poate va ajuta pe cineva.

discutia cu zuza continua:

-  am vazut ca nu ai postat decat primele doua capitole. am nevoie de capitolul 3

- ai nevoie sa faci un copy paste adica?

- a nuuu…iti dai seama ca toata lumea stie de proiectul tau. il luam de pe referate.ro dar nu am suficient credit.

- si vrei sa il iei gratis de la mine…. mie ce imi iese la afacerea asta?

- pai sunt si eu o studenta…

Eu uitasem url-ul…asa ca m-am cautat si eu pe google, am dat click si surpriza, capitolul 3 era si el publicat, doar ca studenta nu stia sa navigheze in blog in articolele mai vechi, la pagina 2. So, i-am dat linkul, am pus-o sa promita ca imi va comunica nota si la final am facut-o blonda. Ea s-a ofuscat evident si mi-a zis ca nu imi multumeste pentru ca sunt rautacios.  Replica asta s-a concretizat in limitarea accesului la blog, cu aceeasi parola, iar saraca a protestat ca nu a apucat sa copieze. I-am urat succes si spor la lucru, sa puna mana sa creeze si sa lase “inspiratiile” de pe net, m-a balacarit ca am un kkt de proiect si ca ma simt atat de plin de mine pt el. The end.

Concluzie:

Hai sa facem treaba la misto, sa luam de la altii, ca daca ei au facut ceva si au avut succes nu are sens sa ne mai batem si noi capul. Hai sa nu ne mai pierdem timpul cercetand, intelegand ce avem de facut. Pana la urma tot ceea ce facem este de fatada pentru pacalirea autoritatii care ne-a constrans sa facem treaba. Acum e un prof plictisit (care nu mai are imaginatie sa mai schimbe temele de ani buni), la job e un sef idiot care nu intelege ca eu trebuie sa inot, sa stam pe youtube, hi5, pitipoanca si mess si cand ne plictisim sa iesim la o tigare. Dar daca se intampla sa ii placa cuiva ce am gasit gata facut la altii, iar ei nu stiu asta, tot meritul e al nostru. Hai Romania!