loreleislivingroom

Wings For Life World Run - o experienta grozava

2014-05-07T16:59:00.001+03:00

N-as putea fi mai mandra de mine… Sunt atat de fericita incat imi vine sa sar si sa urlu cat pot de tare: YES, I DID IT!!!

Am alergat in “Cursa Ingerilor”, duminica, la Bucuresti –“Wings For Life World Run”

Inca de dimineata aveam emotii pe care le simteam in stomac, iar dupa micul dejun am simtit ca imi vine sa vars. Tot de emotii. Si nu neaparat pentru ca aveam sa iau startul intr-o cursa unica la nivel mondial, ci pentru ca urma sa ii cunosc personal pe oamenii cu care socializez on-line de vreun an incoace. Unii sunt oameni simpli, ca mine si ca tine, altii sunt oameni cunoscuti, dar la fel de simpli si frumosi ca mine si ca tine.

M-am simtit extraordinar, in ciuda faptului ca n-am dormit mai mult de doua ora in noaptea dinainte, si am reusit performanta personala de a alerga 10 km.

Faptul ca am alergat la unison cu alti 35396 de oameni ma copleseste si, in timp ce scriu, mi-au dat lacrimile de fericire.

La anul o sa o fac din nou, iar ceea ce ma motiveaza cel mai tare este sentimentul ca intr-o buna zi cineva din lumea asta mare ar putea sa se ridice din scaunul cu rotile si ar putea sa mearga. Iar eu voi fi contribuit putin de tot la asta…

Detalii din cursa se pot vedea aici: http://live.wingsforlifeworldrun.com/en/updates

Foto by Wingsforlifeworldrun.com

Antrenament la fericire

2014-04-26T13:47:00.002+03:00

Cuantificam diferit momentele de fericire. Eu as descrie-o ca pe o stare intensa de bine generata de anumite activitati, anumiti oameni, anumite momente, anumite peisaje, o stare care imi pune zambetul pe fata pentru o perioada de timp. Nu umblu cu zambetul larg de dimineata pana seara, dar daca mintea mea e setata pe starea de bine, reusesc sa simt ca umblu pe nori o zi intreaga. Interesant e ca, in acelasi timp in care am senzatia asta, capul meu e tot pe umeri, umerii tot pe trunchi, trunchiul tot pe picoare, iar picioarele tot pe pamant. Delimitez in mod constient visatul cu ochii deschisi de realitate.

Sunt oameni la care reusesc sa ma conectez imediat, printr-o privire, printr-o imbratisare sau prin cuvinte. Sunt alti oameni la care ma conectez treptat, pe masura ce ne vorbim, ne descoperim, ne simtim. Eu nu pot sa inteleg altfel lumea asta decat prin simturi. Si nu prea imi vine sa cred ca poti experimenta fericirea, adica starea de bine despre care vorbeam, fiind mereu ancorat la realitatea imediata, la lucrurile practice pe care care le ai de facut zi de zi, la tintele materiale pe care le atingi de-a lungul vietii (o casa, o masina, un copil, etc). In mod sigur, daca functionezi asa, inseamna ca ti-ai setat inconstient mintea sa fii asa. Iar pentru a te desprinde de starea asta, ar trebui sa descoperi ce iti face placere sa faci singur sau cu cineva si sa te lasi dus de val luandu-ti picioarele la plimbare, cartile sau volanul in mana, adidasii la alergat, parapanta la zburat...

Eu ma simt cel mai bine in natura, zburdalnicind ca un copil si stand desculta in iarba. In momentele alea ma simt total deconectata de orice si de oricine si ma bucur de peisaj si de senzatia de dematerializare pe care o experimentez.

E usor sa fii fericit. Trebuie doar putin exercitiu. Dar din putinul efort al mintii, ies rezultate uimitoare. Uneori e posibil sa nu sti cum sa incepi singur, asa ca n-ar fi o idee rea sa te lasi ghidat de cineva cu mintea mai zburdalnica decat a ta, cu simturile mai ascutite decat ale tale.

Incearca. In mod sigur nu vei avea nimic de pierdut. :-)

Foto by Me (subsemnata, adica), undeva pe Valea Loarei, 2010

Run. Dream. Keep smiling.

2014-04-25T11:16:00.000+03:00

Pe 4 mai alerg in cursa WingsForLifeWorldRun
http://www.wingsforlifeworldrun.com/ro/despre/#un-format-unic-74 .

Si nu, nu sunt visez ca voi fi vreodata o ultra-maratonista si nici n-am antrenamente intensive in portofoliu. Dar m-am mobilizat de curand si am reinceput sa merg constant sa fac sport. Si nu numai pentru maratonul asta. Ci pentru a avea energie pozitiva si o stare generala de bine. Mai asezonez cu niste oameni faini cu care ma inconjor, cu reprize de ras din toata inima, cu macare sanatoasa si muzica. Neaparat muzica.

In dimineata asta Buzdugan a aruncat pe undele Zu minunea de mai jos si ne-a indemnat, exact cu cuvintele astea, la inchis ochii si visat. Sa dea naiba ca o melodie ca asta nu se asculta in drum spre serviciu, ci in drum spre lumea larga sau, dimpotriva, incuiat undeva anume cu cine ti-e maxim de drag. Si sa nu-i mai dai drumul, si sa nu-ti mai dea drumul, ore in sir de tandrete nemarginita…J

https://www.youtube.com/watch?v=8-BYng_rOTw&noredirect=1

Beibi,

2014-04-15T22:54:00.004+03:00

pune mana si iubeste-ma. Studiaza-ma din cap pana-n picioare, pipaie-ma, adulmeca-ma si apoi pune mana de ma iubeste. Lustruieste-ma si fa-ma sa stralucesc pentru tine. Beibi, sunt un copil care are nevoie de atentie. Pune-ma in centrul lumii tale si fa din mine zeita ta. Nu te lasa pacalit, beibi. Priveste-ma direct in ochi. Iti spun ca acolo sunt toate raspunsurile la intrebari pe care nu trebuie sa le mai pui. Beibi, fixeaza-ma cu privirea si nu-mi da drumul sa ma imprastii in mii de farame. Ia-mi inima si pune-o in jar sa facem impreuna foc. Dar, beibi, fii bland ca e fragila…

Birthday girl feeling awesome!

2014-04-14T22:10:00.002+03:00

Pentru ca azi e 14042014, pentru ca azi, eu egal 34, pentru ca e luni si lunea am vazut pentru prima oara lumea, pentru ca dimineata am primit un gand bun care mi-a pus lacrimi in ochi si zambetul pe buze, pentru ca... soare, pentru ca am adunat ganduri frumoase pe care le voi pastra sub perna sa imi parfumeze visele, pentru ca vad lumea in culori, pentru ca simt caldura din toate mesajele primite, pentru ca...voi, pentru ca...oameni speciali, ma inclin. Sa ne traim!

Magic happens when you begin being yourself

2014-04-13T13:10:00.001+03:00

L-am intrebat pe unul dintre prietenii mei de ce nu mai scrie. A stat putin pe ganduri apoi mi-a raspuns scurt: "Pentru ca nu mai sunt povesti." Cum adica nu mai sunt povesti? Dar tu si gasca in ce fel de povesti traiti? Pai aia pe care o traiesc majoritatea oamenilor, penduland intre opt-zece-doispe ore la serviciu, casa, copii si o iesire cu prietenii, din cand in cand, la o aniversare sau un botez. Apoi, fiecare pleaca acasa si isi tese povestea lui.

Fix scenariul asta ni-l imaginam cand eram mici si visam sa fim adulti. Visam ca o sa avem o viata plictisitoare, plina de datorii la banci si indatoriri casnice in care uitam sa mai fim NOI. Cand se intampla cate o sarbatorire intre prieteni, ne vedem scapati de acasa ca si cainele din cusca si incercam sa umplem o noapte cu tot ceea ce n-am facut tot anul. Scenariul asta este gresit, iar filmul ar trebui sa fie altul, cu un scenariu scris din suflet.

Te invit sa reflectezi la urmatoarele lucruri: gandeste-te cum ti-e dor sa fii! Gandeste-te care au fost momentele cele mai frumoase din viata ta, in care te-ai simtit liber si fericit. Si cum poti sa ajungi din nou la ele? Ce trebuie sa schimbi in viata ta de acum pentru a te simti din nou liber si fericit?

Din experienta proprie spun ca schimbarea vine dinauntru, dupa o discutie serioasa, ochi in ochi, a mea cu mine, in care recunosc, independent de sentimente de vina sau frustrare, ce anume as vrea sa fac si cu cine as vrea sa ma insotesc, sa-mi aduc aminte la cum visam ca o sa fiu cand voi fi mare. Ce imi doream cel mai mult sa fac si nu aveam puterea de decizie sau posibilitatea fizica de a face?

De ce sa nu incepem chiar din secunda asta sa ne re-creem povestile? Sa le reluam de pe unde le-am lasat? Impacati cu noi insine si fara a ne stradui sa facem ce trebuie, ci sa facem ce simtim.

Eu stiu cu certitudine ca mi-am luat povestea in maini si o modelez frumos dupa inima mea. Mai stiu ca sunt acolo personaje care nu isi gasesc locul in ea. Nu trag de ele si nu le judec. Imi acord ragaz sa reflectez si sa n-am regrete, apoi modelez mai departe.

Povestea e in noi... trebuie doar sa ne dam jos mastile si sa (re)descoperim magia de a fi noi insine...

:-)

Je ne regrette rien...

2014-04-05T23:33:00.002+03:00

S-a mai dus un om drag mie, profesorul meu de suflet, omul care s-a oprit candva pentru cateva momente sa ma intrebe de ce plang pe coridorul facultatii la ora sapte dimineata. Am ramas socata si nu stiu de ce m-am intrebat prosteste daca nu cumva e o gluma ce aud. Dar cui i-ar arde de glume macabre? La aproape 49 de ani, Andrei Bodiu s-a dus. Pasiunea pentru munca l-a facut sa cedeze pe 3 aprilie la ora 23.

Am rememorat rapid ziua de 3. Si seara de 3. Si stiu exact cum am stat in fata laptopului de la noua seara pana la doispe scriind o scrisoare catre o fosta prietena. Nu eram bine pe 3 seara. Eram plansa si furioasa si ma intrebam cum se poate ca dupa sapte ani de relatie sa nu cunosti o persoana mai deloc. Cu toate ca te-ai straduit sa o cunosti, i-ai aratat ca esti acolo pentru ea, no matter what... Am scris, am corectat, iar am scris, iar am corectat. Ma dureau ochii de somn si de oboseala pe la unspe jumate cand nu eram hotarata daca sa dau send sau nu la mail. Si i-am dat.

A doua zi primesc pe sms mesajul... "Bodiu nu mai e cu noi". Si-am izbucnit intr-un plans in hohote gandindu-ma ca ne chinuim in zadar sa parem perfecti, sa facem lucrurile corect si bine, sa ii multumim pe cei din jur ... ca sa ce? Sa iesim din casa intr-o zi ca oricare alta si sa ne loveasca moartea din spate. Uite asa! Pac, tac!

Si am rememorat ziua dinainte...ziua in care fosta mea prietena mi-a scris un mail dupa jumatate de an in care n-am mai comunicat in niciun fel. Apoi eu i-am raspuns straduindu-ma sa ma fac inteleasa.

Daca ar fi sa mor acum? Uite asa, ca Bodiu, cum ar trebui sa vad eu treaba asta, post mortem? M-am gandit... as vrea sa fiu impacata cu alegerile pe care le-am facut, impacata cu cine sunt. Si? Sunt? Am raspuns cu voce tare ca nu regret nimic din viata mea. Ca mereu m-am ghidat dupa ceea ce mi-a spus inima. Ca atunci cand am gresit, am coborat privirea si mi-am asumat eroarea, mi-am asumat gesturile sau cuvintele nepotrivite, m-am certat si m-am impacat cu oameni, am iubit... Dar nu destul. Nu stiu daca o viata e suficienta pentru asta. Mai am loc...vreau sa cred ca mai am loc...timp...

Bodiu a luat o "Pauza de respiratie". Drag mi-a fost de el. Drag mi-a fost sa-l revad, in noiembrie trecut, la "Maratonul de poezie". Mi-am imaginat mereu cum o sa-mi citeasca el cartea aia de maxim douasutecincizeci de pagini inainte sa o dau la tipar. Se pare ca n-a fost sa fie...

Ce mai ramane? Sa continui sa nu regret nimic...

Foto by Ana Toma. Sursa http://raduvancu.unspe.com/2011/09/poze-colocvii-transilvania-2011.html

Gargauni de primavara

2014-03-31T17:04:00.002+03:00

Nu pot nicicum sa-mi sterg zambetul de pe fata. Si nici nu vreau. O fi ceva in aer zilele astea, sau poate ca primavara e de vina…sau poate e ceva legat de cartea lui Telespan (“Cimitirul” )… sau or fi toate la un loc, habar n-am, dar bine-mi e si nu-mi doresc sa fiu altfel. E drept ca visez mai mult decat e cazul in momentele zilei in care se presupune ca ar trebui sa lucrez. Si am o stare asa de ameteala pe care o compar cu ameteala care ma ia cand intru intr-o incapere in care miroase puternic a flori. Hormonii zburda in voie, parca ma electrocuteaza pe ici, pe colo, in partile esentiale si, sa dea naiba, ca nu-mi displace!

Asa mai zic si eu sa traiesti!

Cartea lui Telespan e savuroasa rau. Dar trebuie sa te tina inima cand te-apuci de ea ca nu e pentru pudici si nici pentru homofobi. Deci, daca nu esti pregatit pentru scene explicite de gay sex, morti, popi, organe genitale si iar sex, toate la un loc, una dupa alta, fara nici o retinere, nu te apuca de ea. Vezi-ti de treburile casnice sau de orice altceva.

N-as fi crezut ca povestile cu si despre homosexuali si cimitire ar putea fi atat de misto. Si ca o sa rad cu lacrimi citind vreo carte, dar uite ca se poate. Eu zic sa aruncati un ochi pe pagina editurii http://www.libraria.hergbenet.ro/carti/cimitirul-telespan si sa rasfoiti putin. Daca e pe gustul vostru, dati-i inainte, cumparati si cititi. Cum spuneam la inceput, mie una mi-a schimbat "mood"-ul. In bine :-).

Ziua buna, Soare!

2014-03-28T14:52:00.000+02:00

Se spune ca ziua buna se cunoaste de dimineata. A mea a inceput de cu noaptea, pe la 3, cand m-am trezit pur si simplu si n-am mai putut adormi decat o ora mai tarziu. La 7 dimineata, tragea fi-miu de mine si de ochii mei (la propriu), dupa care, vazand ca nu ma urneam nicicum, s-a gandit ca ar fi de cuviinta sa-si scoata toba din cutie si sa imi dea trezirea pe cadenta: 1-2-3-cha-cha, 1-2-3-cha-cha. (Stie ritmul de la gradinita ca face ore de dans). M-am ridicat din pat pe jumatate adormita si m-am inchis in baie sa ma trezesc in ritmul meu.

Cu toate astea, mi-am inceput ziua cu soare in zambet si afara, desi la meteo se anunta ploi. Mi-am baut cafeaua cu lapte de orez (o combinatie noua care nu prea mi-a placut, dar a trebuit sa incerc) si am inceput sa alerg prin casa, pe jumatate dezbracata, sa ma pregatesc sa plec la job.

In timpul asta, copilul ma intreba daca are voie sa se uite la Chip si Dale, iar eu i-am zis ca “da” doar ca sa am o dimineata linistita.

Am plecat de-acasa tarziu. Dar nu mai tarziu ca de obicei. Mi-am pus haine de primavara in culori albastre si balerini. Pentru orice eventualitate, mi-am pus si ghetele in portbagaj.

E vineri. Nu se anunta o zi aglomerata, asa ca deschid usa biroului si bag un zambet din tot sufletul: “Goooood morniiing!” Cei doi colegi ai mei se uita nedumeriti la mine, iar unul dintre ei, adica prietena mea, ma intreaba din priviri ce motiv am sa fiu asa de luminoasa. “E soare afara! E suficient. O sa fie o zi frumoasa. Stiu eu.”

Nu ma banuieste nimeni ca n-as vorbi serios. Pentru ca eu sunt foarte serioasa.

Mi-am deschis laptopul si mi-am inceput ziua navigand pe internet in cautare de imagini care sa rezoneze cu mine cea din dimineata asta. Si am gasit-o pe cea pe care o postez aici.

Ma regasesc in fetita care alearga desculta printr-un camp de maci, urmandu-si inima. “Follow your heart” e motto-ul meu de azi si “See the life in colors”. De fapt, asta e ocupatia mea de zi cu zi, fie ca sunt la birou, acasa, la joaca cu copilul, ca navighez pe net, pe telefon sau citind o carte: sa vad viata in culori si sa fac ce-mi spune inima.

M-am regasit coplesita de tot felul de emotii, de ganduri primavaratice si planuri varatice. Amiaza mi-a adus scantei in ochi purtate intr-o voce calda. Iar dupa-amiaza, o ploaie usoara ca-n “luna lui Marte”. Am dat soarele la schimb cu o ploaie adusa din sud. O primesc linistita si cu acelasi zambet luminos pe fata. Pentru ca ziua asta mi-e frumoasa chiar si fara soare afara. Mi l-am prins in piept dis-de-dimineata...

Foto de pe http://mypinkvisions.com/

Las' sa arda!

2014-01-15T22:39:00.001+02:00

"Se poate sa fie zi,
Se poate sa fie noapte,
se poate sa fie vara,
La fel cum iarna poate fi..."

Nu stiu prin cate anotimpuri trec intr-o zi ca am incetat sa le mai numar, dar mi-e dor de soare, de ala din inima mea. Ala care sa ma arda pana fac insolatie si nici macar sa nu-mi pese de asta. Pentru ca ar fi pentru o cauza nobila.
Cred ca n-am auzit niciodata o cantare care sa ma atinga mai tare ca asta. O fi din cauza de zgomot de tren accelerat care se aude sacadat, o fi din cauza de versuri, de linie melodica, de cantaret, de vara si nisip, de vremuri demult uitate, de toate astea la un loc? Nu stiu. Cert e ca "Povestea merge mai departe/ Ca vantul din Vama Veche..." si ca vreau soare, soare sa am pana nu l-oi mai putea duce! Ceea ce va doresc si voua ca vorba ceea "Daca soare nu e, nimic nu am".

Eu nu...

2014-01-12T23:46:00.003+02:00

Eu nu sunt ca toate celelalte. Nu sunt ca nimeni. Sunt… ca mine. Iti dau trei zile ca sa te indragostesti. Sau sa ma urasti. Plimba-ma pe pajisti si-ai sa vezi ca o sa ma descalt. Ia-ma de mana si-am sa te provoc sa tii pasul cu mine alergand. Opreste-te. Ma voi opri si eu si-ti voi zambi. Apoi iti voi culege o frunza si ti-o voi darui. Plimba-ti mana prin parul meu si ti-o voi saruta. Ia-ma de mijloc si imi voi odihni capul pe umarul tau. Prinde-mi fata cu mainile si voi astepta sa ma saruti.

Nu sunt ca toate celelate. Sunt… ca mine. Nu trebuie sa ma cauti mult, ci trebuie sa stii unde. Cand ma vei fi gasit, nu fugi. Ia-ma cu tine in lumea ta s-o facem ‘lumea noastra’.

Happy New Year?

2014-01-02T22:06:00.001+02:00

E pentru prima data de cand ma stiu cand intampin un an fara dorinte, asteptari si sperante. Singura mea speranta e...speranta de viata, adica sa stau bine cu sanatatea, in rest...mi-e frica sa-mi mai doresc ceva. Sunt intr-o stare de sictir desi, surprinzator, sarbatorile le-am petrecut frumos, in familie si cu prieteni vechi pe care nu-I mai revazusem de mult.

In sfarsit, Craciunul a trecut, 31 decembrie a trecut, la fel si toata zarva aferenta. Astept cu mare nerabdare (o nerabdare pe care in alti ani n-am avut-o) sa desfac ornamentele din brad si sa dispara reclamele cu mosi craciuni ca sa facem loc soarelui si caldurii sa apara.

ma gandesc cu frica la anul asta. mi-e frica sa-mi doresc lucruri si sa ma apuc de ele. mi-e frica de esecuri. mi-e frica de decizii irevocabile.

anul trecut pe vremea asta eram cu turatia la maxim, ma simteam in stare de multe lucruri si acum, la ora bilantului nu vad sa se fi intamplat nimic spectaculos. Profesional, nasol. Personal, no comment. Prieteni? Am mai taiat de pe lista. Regrete? Bineinteles.

Cautati-ma maine sau peste o saptamana. Poate voi fi mai pozitiva si mai vioaie. Poate voi fi gasit pana atunci o pereche de coaie cu care sa ma simt mai "barbata" si gata sa iau lumea in piept.

La multi ani! Cat despre "Happy New Year!" mai vedem...

Copii

2013-12-26T00:17:00.001+02:00

Am fost si eu insarcinata. Si am avut lunile mele de fericire suprema, de liniste, dar si, neliniste pentru ca ma tot intrebam daca micul bebelus va fi sanatos, daca voi sti ce sa fac cu el, daca ii voi face fata, daca si unde va fi locul tatalui copilului in inima mea. Pentru o perioada scurta de timp am tinut un mic jurnal unde imi notam ce mancam, ce simteam fizic si psihic, ce imi facea bine si ce nu. Au fost lunile in care am experimentat un sentiment de fericire diferit de oricare de pana atunci. Lumea toata era a mea, umblam de dimineata pana pe inserat, socializam si ma simteam in stare de orice.

Cand a venit bebe lucrurile s-au schimbat, dupa cum era de asteptat. Din high, am ajuns low, obosita, stresata, grasa, singura si neputincioasa. Exact asa ma simteam, chiar daca tatal copilului era prezent, mai ales in toiul noptii, langa mine si cel mic. Dintr-un spirit liber, m-am simtit captiva langa micul omulet care depindea 100% de mine, de mama lui. Mereu cu ochii pe ceas, mereu cu urechile ciulite, tresarind la orice mic sunet care se auzea dinspre locul unde se afla micutul.

Aveam, din fericire, un copil sanatos, nascut intr-o clinica privata putin peste termen, dar cu dimensiuni normale. Moral, insa, nu eram bine. Pe cat de exuberanta am fost in cele 9 luni de sarcina, pe atat de deprimata si urata m-am simtit in urmatorul an. Cand am pus punct alaptatului, lucrurile au inceput sa se aseze. M-am reapucat de sport si in scurt timp am reinceput sa ma simt bine din nou in pielea mea. Copilul incepuse sa mearga, aveam semnele noastre prin care ne intelegeam, limbajul nostru "secret" :-).

Nimic nu m-a pregatit sa fiu mama si chiar daca as fi citit sute de carti, n-as fi putut invata de acolo. Am invatat o data cu venirea lui, am experimentat stari de tot felul: frici, furie, frustrare, stres, oboseala, impacare, liniste, iubire. Am invatat pe proprie piele ca un copil nu se creste numai 'din carti' si cu sfaturi de la cunostinte, ci se creste dupa cum simti. Are ritmul lui si tu, mama lui, trebuie sa-l simti si sa-l sustii. Copilul se dezvolta si invata inca din prima ora de viata. Trebuie sa-i vorbesti, sa-i canti, sa-i zambesti. Cand creste si invata sa mearga, lasa-l sa exploreze, apoi, cand incepe sa vorbeasca, invata-l sa spuna ce simte. Copilul meu imi spune "Te iubesc" "Mi-a fost dor de tine, mami!" "M-am suparat pentru ca ai tipat la mine" si altele si inca nu are 3 ani.

Experimentez o stare de bine in preajma lui cu toate momentele cand imi pune rabdarea la incercare. E fiinta pe care o iubesc cel mai mult pe lumea asta. Nu-mi pot imagina iubirea impartita la doi (copii). Si, sincer vorbind, nu mi-e dor de primul an de neliniste, nesomn si intrebari.

Inchei un an cu vesti bune despre oameni dragi mie care vor fi din nou, sau pentru prima oara, parinti, la anul. Le doresc iubire, le doresc rabdare, le doresc implinire. Daca le simti pe toate astea in doi, le vei simti si in trei. In patru, nu stiu, ca n-am de unde :-).

Si pentru ca e Craciun si ne place tuturor sa primim si sa daruim, va indemn sa faceti o fapta buna donand pentru ca niste mici fiinte sa aiba sansa la viata: http://www.salvaticopiii.ro/bunvenitpelume/

Sarbatori cu bine!

Na, poftim! :-)

2013-11-26T21:01:00.002+02:00

http://www.avonspaceblog.ro/6221/de-ce-refuza-un-barbat-o-femeie-care-il-atrage-la-modul-evident/

"Esti iubibil(a)"

2013-10-30T21:35:00.001+02:00

Zilele trecute o prietena trecea printr-o pasa proasta. Se simtea ca un cersetor de dragoste pe un teren de lupta. Obosita de atata defensiva, a inceput sa planga. I-am spus ca e in ordine si ca poate sa planga cat vrea, dar ca si “luptele” astea au menirea lor: sa ne faca sa realizam ca suntem oameni care uneori sufera, care alteori sunt fericiti, dar ca toti suntem iubibili. Trebuie doar sa lasam iubirea sa vina la noi si sa n-o mai cautam, sa nu tragem cu dintii de oameni si lucruri care nu ne merita zambetele si inima calda. Cred ca rabdarea si perseverenta sunt calitati pe care trebuie sa le cultivam cand avem zile proaste. Si sunt calitatile cele mai importante.

De multe ori suntem tentati sa renuntam. La oameni, lucruri, teluri, sperante de care am tras in fel si chip, doar-doar o iesi ceva bine. Sunt persoane pe care le-am simtit aproape si cu care am incercat sa ramanem conectati intr-un fel sau altul, insa la un moment dat, cand ne-am dat seama ca vantul bate doar dintr-o singura directie si am fost nesiguri in ceea ce priveste directia celuilalt, n-am mai luptat.

Sunt lucruri pe care le caram dupa noi din copilarie sau de cand erau parintii nostri copii si la care n-am putut renunta din nostalgie, din incapatanare sau , pur si simplu, pentru ca nu ne-am luat timpul necesar sa punem ordine in ele si sa pastram, strict ceea ce, cu adevarat, conteaza.

Sunt teluri pe care ni le propunem, sperante pe care ni le construim incet-incet, cu pasi timizi, iar apoi cu din ce in ce mai mult entuziasm, insa, daca drumul pare mult prea anevoios si mult prea lung, suntem tentati sa gasim doar motivele pentru care ar trebui sa abandonam cursa.

Guess what? We got to keep walking. Cu incredere. Cu speranta ca vom ajungem acolo unde ne-am dorit. La cine ne-am dorit. Cu minea eliberata de idei preconcepute sau de presiunea timpului. Cu rabdare si perseverenta. Iar daca va fi sa fie, va fi!

Zambesc. Pentru ca am in jurul meu oameni frumosi. Si le zambesc lor. Iar ei ma rasplatesc la randul lor cu un zambet. Zilele mele incep frumos dis-de-dimineata. Cu prietenele la micul dejun. Radem de situatii, radem de noi. Nu suntem in fiecare zi numai lapte si miere si nici cu sclipirea-n priviri. Dar e reconfortant sa-ti bei ceaiul sau sa-ti mananci iaurtul cu cereale cu oameni care sunt pe aceeasi lungime de unda cu tine. De luni pana vineri, scenariul e acelasi. Micul dejun se ia la serviciu. Intodeauna la aceeasi ora si cu aceeasi oameni. Mi-s dragi.

Am ajuns, in sfarsit, sa am intelepciunea sa accept cine am fost, cine sunt si sa stiu exact pe cine si de ce aleg sa pastrez langa mine. In fiecare zi, imi vine sa-I spun cuiva ca il iubesc. Si uneori o fac. Alteori, ma abtin. Doar pentru a nu transforma “te iubesc”-ul in ceva banal. Asa ca mai alternez cu “Imi esti drag/a”J.

I love you when you cry, I love you when you’re angry but I love you even more when you Smile!

Semnat,

Your friend J

Un zambet din gandurile mele

2013-10-14T22:27:00.002+03:00

Nu cred ca trece o zi fara sa ma intreb ce inseamna fericirea. Si cat de des o simt. Sau cat de des o disimulez.

Stiu ca suna cam aiurea, dar viata ne-o construim pe iluzia ca vom fi fericiti candva: cand vom fi mari si vom intra la facultati, cand ne vom gasi un job bine platit, cand ne vom casatori, cand vom face copii, cand vom avea nepoti. Apoi mai avem iluzia ca altii sunt mai fericiti si mai impliniti decat noi. Asta pentru ca afiseaza mereu buna dispozitie, vorbesc mereu despre cat de bine le merge pe toate planurile, ca sotul e extraordinar, comunicarea e perfecta, sexul e perfect, copiii sunt perfecti, masina si casa sunt perfecte, toate alegerile lor par sa fie dintr-un tablou la care visam si noi zi de zi. Ne ingropam pe zi ce trece in astfel de imagini si uitam sa ne intrebam: oare eu ce imi doresc cu adevarat? Despre ce e viata? Despre masini, case si credite? Despre cat de multe trebuie sa fac intr-o zi? Despre faptul ca job-ul imi ocupa 12 ore din 24? Sau despre lucrurile care imi tihnesc, despre plimbari in natura, despre mirosuri si gusturi care imi amintesc de perioada in care eram inocenti si nu conta nimic altceva decat sa alergam de colo colo, despre a ne juca si a invata despre lume, despre noi?

De cate ori revad marea, imi iau un timp singura sa privesc spre larg, departe. Pare a fi singurul moment din an in care reusesc fara mare efort sa-mi eliberez mintea de orice gand. Pare ca toate energiile negative mi se scurg afara din corp si raman eu cu mine si cu marea cea infinit de mare… Dar eu nu simt ca as fi mica, ba dimpotriva, simt ca as fi una cu marea, cu linia orizontului, cu cerul, cu nisipul.

Momentele acelea le-as pastra pentru eternitate pentru ca doar atunci realizez cel mai bine ca n-as avea nevoie de nimic din toate cate sunt la oras, ca ceea ce ma face fericita e sentimentul pe care il am cand sunt acolo. Sunt eu. Sunt libera. Zambesc.

Fericirea e un zambet din gandurile mele. E despre a fi, a trai si a simti simplu. Despre lucrurile si oamenii care ne reamintesc sa ne intoarcem catre noi, despre ceea ce ne face sa zambim cu sufletul, despre soarele pe care ni-l punem in fiecare dimineata in inima si-n gand. Despre cum sa ne facem ziua de astazi unica, usoara, frumoasa, linistita. Despre cum sa fim liberi. Despre cum sa iubim. Despre cat iubim. Si pe cine.

De seara

2013-10-07T22:24:00.005+03:00

Be a great friend
Have high hopes
Never give up
I am a surprise
Even for myself
I have
Great expectations
I'll never give up
Always have a back-up plan
Always hope for love,
For the best
Always in love with simple things,
Always say simple words and always
Love truly,
Feel deeply and
Live strong!

Ganduri cu suflet

2013-09-24T21:44:00.000+03:00

Oamenii cu suflet sunt aceia care iti intind o mana fara sa le-o ceri, te imbratiseaza aparent fara nici un motiv pentru ca simt ca ai nevoie de asta ca de aer, te iubesc si rezoneaza cu tine indiferent de starile prin care treci.

Oamenii cu suflet stiu cum sa iubeasca alti oameni pentru ca au invatat asta de la parintii lor, pentru ca au crescut iubind si au asta in sange. N-ai sa auzi niciodata mizerii din gura lor, n-ai sa-i vezi ca intorc spatele celui aflat in nevoie.

Oamenii cu suflet stiu sa spuna “Multumesc” , “Te rog” si “Imi pare rau”. Stiu sa spuna “Te iubesc” si “Am gresit”. Stiu sa asculte. Stiu sa ierte. Stiu sa consoleze fara sa judece. Fara sa rada de necazul, neputinta sau nestiinta ta. Stiu cand si in ce fel sa te ajute.

Oamenii cu suflet stiu sa planga.

Stiu sa citeasca pe buze si in priviri.

Stiu sa te dojeneasca cu blandete cand gresesti. Si stiu sa-ti spuna exact ce ai nevoie sa auzi cand ai nevoie de o confirmare.

Oamenii cu suflet sunt aceia care au mereu la indemana vorba buna , zambetul si privirea calde.

Oamenii cu suflet nu te critica pentru alegerile pe care le faci, nu te ironizeaza si nici nu te umilesc. Sunt modesti si respectuosi. Au sufletul simplu si inima deschisa. Te apreciaza pentru ceea ce esti, nu pentru ceea ce ai.

Oamenilor cu suflet le pasa de tine, de tot ce e al tau, de parerea ta.

Sunt aceia care te motiveaza si te insipra prin ceea ce fac, spun sau simt.

Oamenii cu suflet sunt putini. Iti ia timp sa intelegi ca i-ai gasit. Ani intregi. Uneori ii lasi sa-ti scape printre degete de frica gandului ca poate nu sunt exact asa cum ii crezi. Alteori pariezi exact pe cei pe care intuitia ti-a dictat contrariul.

Oamenii cu suflet sunt aceia care simt ca tine, iubesc ca tine, gandesc ca tine, vad ca tine, viseaza ca tine. Mergeti in aceeasi directie, cu aceeasi cadenta. Cand ii gasesti, tine-I aproape. Cand te dezamagesc, pleaca fara sa privesti inapoi. Te-ai inselat!

Jurnal matinal

2013-09-11T18:37:00.000+03:00

De undeva de departe, se aude o harpa… Imi pare ca stiu de undeva muzica pe care o aud… Sunt intr-un loc necunoscut, pe o campie, inconjurata de multi oameni care tac. Sunetul harpei se apropie si se apropie…

- La naiba! Iar suna alarma de la telefon. Wake-up, girl! It’s all most 7 o’clock!

Ma ridic buimaca din pat si ma indrept in slow-motion spre baie. Ma clatin si ma sprijin de pereti pana acolo. Apas intrerupatorul, iar lumina puternica din baia mica mi se aprinde direct in ochi. O sting si ma spal pe ochi pe intuneric.

- Vreau cafea! strig uitandu-ma spre usa dormitorului.

Nu se aude nimic. Deschid usa sa vad daca mai e cineva in casa si … surpriza, nu mai e nimeni.

- Hai, fetito, dezmeticeste-te o data! gandesc somnoroasa.

Apas butonul masinii de cafea, deschid radioul pe muzica antrenanta si ma duc la dus. Trei samponari, balsam, clatit, lotiune de corp, crema de fata, fond de ten, blush, fard de pleoape, mascara, gloss. 20 de minute.

Afara ploua. Deci, cu ce naiba sa ma imbrac? Ma uit la ceas si intru in priza. Rascolesc in dulap si gasesc, din fericire, o camasa calcata, imi pun blugii, camasa… Mai ramane parul. Uscat, indreptat si tot tacamul…inca 20 de minute. Imi ghioraie stomacul… sunt ametita de foame. Aseara am mancat pufuleti si am baut un pahar de Martini.

Nu e timp pentru micul dejun. Dar trebuie sa-mi pregatesc, totusi, o gustare pentru serviciu.

Imi dau camasa jos ca am talent la facut pete si pregatesc cat pot de repede o gustare. Si cafeaua. Le inghesui intr-o geanta, imi pun din nou camasa si dau sa ies din casa.

Telefonul. Unde imi e telefonul? Ma uit cu disperare la ceas: e trecut de ora 8. Oare de ce nu m-am mobilizat mai repede?? Alerg spre dormitor, caut in tot patul, in bucatarie… , ma uit pana si in frigider… Nu e! Helloo, girl? Trebuie sa iesi din casa, acum, altfel ratezi sedinta de la ora 9! Plec asa, fara telefon… dar ma simt ca si cand n-as avea o mana. Fir-ar...!

- Maine o sa ma trezesc mai devreme! Si nu o sa-mi mai spal parul niciodata dimineata, inainte sa plec la birou!

Ies din bloc si alerg spre parcare. Descui masina si ma asez pe ceva tare. Ma caut in buzunar si… gasesc telefonul.

:-)

Brown, blue, violet...

2013-08-29T20:29:00.002+03:00

This song is just like me:

I could be brown, I could be blue
I could be violet sky
I could be hurtful, I could be purple
I could be anything you like

Gotta be green, gotta be mean
Gotta be everything more...

Taste of happiness

2013-07-22T22:26:00.000+03:00

Deseori imi imaginez ca viata e in alta parte. Se traieste in natura, in bataia vantului, pe malul marii sau in campurile cu lavanda de la tara. Inchid ochii si imi imaginez cum alerg in picioarele goale printre tufele lila. Si cum gust cu mare pofta dintr-un borcan de “confiture” de piersici. Zambesc din toti porii si ma arunc pe spate, in iarba. Ascult vantul cum imi trece prin par si albinele care zumzaie in jur. Asa visez eu raiul: un val de fericire care ma plesneste din toate unghiurile.

Alta data ma vad zburdand printre randurile de vie unde miroase a must si a toamna. Ma joc de-a v-ati ascunselea cu cineva drag, iar cainele casei alearga dupa mine. Fericirea imi flutura-n plete. Are un iz de struguri negri si de soare cald de septembrie. Cand obosesc, ma asez pe o patura in carouri sa-mi trag sufletul si apoi musc dintr-o bagheta crocanta. Fericirea ma cuprinde de la spate si ma tine strans legata de ea.

In alta zi imi asez cuminte talpile pe o plaja si astept sa ma ude marea. Si cand asta se va fi intamplat, o iau la goana printre valurile sparte-n mal si rad cu toata fiinta. Fericirea are un miros sarat si imi mangaie consecvent timpanele. Ma tolanesc, apoi, cu parul ud pe nisip citind o carte. Musc cu nesat dintr-o pralina. Fericirea are gust de caramel sarat…

Insomnia

2013-07-20T23:44:00.000+03:00

"A imbatrani este contrariul a ceea ce se vede in mod curent. In tinerete, la vremea cand nu ti-ai definit inca obtiunile, esti impovarat de greutatea traditiei si a adevarurilor cu care ai fost indoctrinat.Tanar fiind, crezi in ideiile raspandite, in cele care alearga pe toate drmurile, esti gata sa aderi la tot si la toate. Cari in spinarea ta greutatea familiei, a traditiei, a grupului din care faci parte, a societatii. In ceea ce ma priveste , am trait inaintarea in varsta ca pe o detasare de toate aceste poveri.

A imbatrani inseamna a arunca peste bord toate ideile preconcepute, inseamna a deveni mai usor, mai liber.Intr-un anumit sens, esti mai batran cand esti mai tanar si mai tanar cand esti batran.

Viata se scurge ca o permanenta si progresiva delasare de prejudecati si de constrangeri. Avea dreptate Picasso cand spunea ca iti trebuie mult timp ca sa devii tanar.

Si mai e ceva. Singurul lucru care ne ingaduie sa privim fara dezgust lumea in care traim este frumusetea cu care anumiti oameni o creeaza, din timp in timp, pornind de la haos:tablourile pe care le picteaza, muzica pe care o compun, cartile pe care le scriu si viata pe care o traiesc. Dintre toate operele, cea mai frumoasa este o viata bine traita. As zice chiar ca este opera de arta prin excelenta." Radu Beligan - " Note de insomniac"

Sexy song

2013-07-16T23:58:00.001+03:00

Lista de astazi

2013-06-27T21:39:00.002+03:00

It's all about the people
It's all about making a change
Make something that matters!
Raise your child happily
See the world
Wonder
Feel
Explore
Love
Smile
Learn
Make the difference!
Cook with love
Share with others
Let go the bad feelings
Enjoy life
Travel
Worry less
Spend less
Treat yourself right
Spoil yourself everyday
Smile! :)
Let go the pain
Keep in mind & in the heart only the nicest memories
'It's alright to be emotional. Feelings makes you alive!!!'
Love people, love yourself, love life!!!

Same dress...another funeral

2013-06-02T17:43:00.001+03:00

Port aceeasi rochie neagra ca in urma cu un an. A mai plecat dintre noi cineva cunoscut. Tinerete fara batranete. Dar cu suferinta. O tristete apasatoare am simtit in ultimele ore. Nu eram apropiate, dar am fost colege. O fata calda...

Astfel de momente ma fac sa simt ca ma sufoc. Imi trec prin minte alte momente similare... alte dureri...alte trairi...

Mi-e dor... Si vreau sa fiu vie si vesela. Sa traiesc cu intensitate fiecare secunda si sa scot din ea tot ce e mai frumos. Mi-e draga viata si tineretea si vreau sa le gust din plin, sa nu-mi pierd din gand speranta, din suflet, dragostea, din minte, pe cei care mi-s dragi...

Zile cu soare sa avem!