andreijitareanu.substack.com

Aștept cu drag să interacționăm și acolo!

Har, îndurare și pace ție!

P.S. Nu am preluat lista cu abonați de pe acest blog pentru a o duce la noua „casă” online, așa că dacă dorești să primești articolele mele în continuare te poți abona direct pe Substack folosind o adresă de e-mail validă. Mulțumesc!

În epoca confortului personal este absurd să spui că în mijlocul unui necaz te poți bucura câtuși de puțin. Problemele vieții care vin peste fiecare om născut sub soare sunt de fiecare dată inconfortabile și deranjeaza starea de bine în care ne aflăm. A te bucura în mijlocul unei suferințe pare nebunie. Și totuși…

Bucuria care vine de sus, de la Tatăl luminilor (Iacov 1) nu este ceva ce ține de circumstanță. Bucuria adevărată nu ține nici măcar de sentimente sau de starea de moment. Această bucurie care poate fi găsită doar în Hristos este ceva bine fundamentat pe lucrurile pe care le știm cu privire la lumea în care trăim, la Dumnezeul care o guvernează și la speranța vieții veșnice pe care o avem în Hristos. Cu alte cuvinte, bucuria depinde de perspectiva corectă asupra vieții.

În versetul citat la început, care este motivul pentru care Pavel zice că se pot bucura creștinii chiar și în necazuri? Ei bine, ei pot face asta pentru că ȘTIU niște lucruri. Nu simt niște lucruri, nu bănuiesc niște aspecte, nu dezbat subiecte, nu! Ei ȘTIU SIGUR lucruri cu privire la Dumnezeu. Și ce anume știu? Iată ce zice textul în continuare:

„…căci știm că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruință în încercare, iar biruința aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.”

Când știi că în urma necazului vei fi mai răbdător, că în urma răbdării vine victoria, iar această victorie aduce speranță, și încă una autentică, nu o speranță deșartă, atunci te bucuri. Însă bucuria în necazuri este pentru cei cărora Duhul Sfânt le-a turnat în inimi o speranță reală a vieții noi cu Dumnezeu. Creștinul se bucură în orice circumstanță pentru că știe că oricare ar fi sfârșitul, indiferent de finalul încercării, poate fi acesta chiar și moartea, în cele din urmă el va fi cu Hristos.

Sunt bucuros în necazuri pentru că știu și cunosc speranța turnată în viața mea de Duhul Sfânt, o speranță reală că voi cu Hristos, indiferent de cât de încețoșat este orizontul.

Dragă cititor, te invit să regăsești bucuria în mijlocul necazului, privind cu speranță reală la Hristos! Dacă încă ești în viață, Dumnezeu mai are ceva treabă cu tine. George Whitefield spunea în Jurnalul său că „suntem nemuritori până se termină lucrarea noastră”. Așadar, dacă încă nu ai murit și treci un necaz greu, poate că încă nu e gata lucrarea ta. Așa că bucură-te, așa găsit Dumnezeu cu cale!

Sună cunoscut scenariul de mai sus? Ce va face credinciosul nostru în acest caz? Desigur, se va gândi să schimbe biserica – mai ales dacă în zona lui s-a deschis ceva mai „actualizat” cu vremurile noastre.

Zilele acestea am avut ocazia, după mai bine de un an și ceva, să vizitez niște locuri din zona noastră de munte destul de familiare pentru noi. Am făcut un circuit, vreo 300 de km de toți, unde am punctat cel puțin 3 obiective – un lac și două zone de belvedere. M-am mirat și întristat în același timp când am văzut că au fost „modernizate”. Adică s-au făcut mai „altfel”, s-au înnoit, s-au îndreptat, s-au asfaltat – din astea. Dar odată cu condițiile, au apărut și tot felul de monumente ale kitsch-ului pe lângă ele, magazinașe de unde poți lua ba un langoș, ba un suvenir, ba un magnet de frigider ori o cafea. Au apărut comercianții și noi atracții turistice. Locurile acelea frumoase au devenit doar un pretext pentru a face bani, și nu puțini. S-au comercializat cele mai frumoase zone ale Bucovinei din dorința de a capitaliza turiștii care, din câte se pare, au început să descopere în număr tot mai mare munții României (cu șlapii și semințele la ei, desigur).

Vă mai amintiți de credinciosul nostru de mai sus? Oare va schimba biserica aceea frumoasă în care se află, imperfectă, dar frumoasă, cu una mai comercializată? O biserică nouă, modernizată, actualizată la ultimele tendințe, peste care s-a mai făcut un coffee bar, o tiroliană, un spațiu de fun și alte anexe, toate bine asfaltate? O biserică unde se predică, dar nu se vine pentru predică, ci pentru timpul de după, o biserică unde se roagă, dar gândul zboară în altă parte (poate la tiroliană sau la voley)? O biserică unde se vorbește despre credință pentru ca apoi să fie comercializată? O biserică cu o promovare bună, cu vedete la purtător, o biserică de îți ia ochii? Faine locuri are Bucovina, ce-ar merge un chioșc acolo!

Asistăm tot mai mult la comercializarea credinței. Există tentația de a vrea să pleci în altă parte pentru că marketingul este mai bun, pentru că ce se dă pe sticlă sună chiar bine. Există ispita de a pleca uitând că, de multe ori, ceea ce se promovează nu este neapărat realitatea. Nu cred că Hristos are nevoie de reclamă, la fel cum nu cred că Hristos are nevoie de a fi apărat. Ar fi culmea să aperi Leul. De asemenea, nu cred că Biserica lui Hristos poate fi comercializată. Deși ni se aruncă în față mult fum, cred că Biserica va fi înfățișată înaintea Mirelui fără pată și fără zbârcitură de orice natură. Lucrul acesta umple fiecare credincios de speranță, speranță care, de multe ori, se găsește în mijlocul unei biserici unde se predică cu credincioșie Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu, fără alte modernizări comerciale.

„Ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?” (Matei 16:26)

Două săptămâni mai târziu, pe 31 iulie 2025, conducerea Spurgeon College, institutul teologic fondat de prințul predicatorilor, Charles Spurgeon, anunță închiderea iminentă și imediată, după 169 de ani de funcționare și mii de vieți schimbate și alte mii de păstori instruiți.

Atunci când a fost întrebat ce o să se întâmple cu lucrarea sa și cu biserica pe care o păstorea, John MacArthur a dat următoarea imagine: mâna scoasă dintr-o găleată cu apă! Dacă scoți mână dintr-o găleată cu apă, nu rămâne gaură, apa umple imediat locul liber. A spus că atunci când Dumnezeu îl va scoate din lucrare nu va fi nicio gaură, nicio lipsă.

Nimeni nu este de neînlocuit. S-a închis Spurgeon College, dar există alternative. S-a stins John MacArthur, dar, peste tot în lume, cu siguranță mai puțin (sau deloc!) știuți, există păstori credincioși ce predică cu îndrăzneală și fideli Adevărului Cuvântul lui Dumnezeu!

Domnul Isus arată foarte clar că lumea va trece, însă nu și Cuvântul Său. De aceea nu există „găuri” în lucrare, pentru că va fi mereu Cuvânt și va fi când trebuie, cât trebuie, acolo unde trebuie.

Doar Cuvântul este de neînlocuit. Unde nu există Cuvânt, poate exista orice altceva, doar viață nu.

De ziua mea luna aceasta am scris următoarele cuvinte. Le las aici pentru a-mi aminti personal de ele și, de ce nu, poate vor folosi cuiva vreodată:

„Dacă am învățat ceva in ultimii ani este cât de profund afectează păcatul ființa umană. Suntem răi, ipocriți, invidioși, mincinoși, infideli, avari și restul paletei.

Tot în ultimii ani am început să înțeleg că doar Scriptura este soluția la toate aceste probleme ale oamenilor. Oamenii nu sunt schimbați de nimic altceva decât de Cuvântul lui Dumnezeu.

De aceea, cred mai mult ca niciodată că singura șansă a mea și a oricărui om este alipirea de Cuvânt. Omul nu se schimbă prin circumstanțe, experiențe, idei, cărți sau prin ceea ce are ori prin ceea ce îi lipsește. De asemenea, nu poți schimba pe cineva prin mărturia personală, comportament, empatie, sprijin emoțional sau financiar. De ce? Pentru că toate acestea nu sunt Evanghelia. Pentru că Scriptura arată foarte clar: Evanghelia lui Hristos este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire. Mântuire din păcat, mântuire de la fapte rele, comportamente păcătoase, apucături strâmbe și mărturii mincinoase – mântuirea de mânia lui Dumnezeu prin Hristos, Înlocuitorul nostru.

De aceea, în ultima sa epistolă scrisă înaintea morții sale, Pavel îi scrie lui Timotei: predică Cuvântul! (2 Timotei 4:2) Pentru că ce altceva putea fi mai important decât ca oamenii să audă… Cuvintele lui Dumnezeu!”

Toți cei care au cunoscut-o știu că este o minune de fată. Eu o știu de mai bine de 12 ani deja și pot spune că orice descriere a ei i-ar aduce mari dezavantaje prin simplul fapt că pot cuprinde cu greu în cuvinte.

Însă ea a fost, este și rămâne aceea pe care am primit-o în dar de la Dumnezeu (doar El putea dărui ceva atât de bun!) ca să mă bucure și să-mi facă viața mai frumoasă acolo unde eu nu știu să așez decât nuanțe de gri. Ea e trandafirul colorat într-o mare uriașă de verde. Ea este magnolia din mijlocul tern al betoanelor. Ea este briza dintr-o după-amiază caniculară. De 12 ani merg așa cu ea, și abia aștept să continui să mă bucur de culoarea ce o aduce mereu în viața mea!

La mulți ani nouă, draga mea!

Știți probabil foarte bine fenomenul „churchfails” (un fel de „gafe la biserică”). Lucruri neplăcute, neprogramate, nedorite ce se întâmplă în timpul părtășiei bisericii locale, înregistrate și apoi transmise cu montaj (sau fără) mai departe, publicate pe conturi ale diferitelor rețele de socializare.

Rezultatul publicării acestor video-uri? Râsete. Motive de bârfă. Scoaterea din context a unor replici și înjosirea unor oameni. Poate uneori îți dai seama că în alte părți e mai rău decât la tine – așadar îmbraci roba judecătorului și zici că „noi nu sunem ca vameșii ăștia”. Nu există rezultat cu miză spirituală. În principal lucruri „funny” pe moment, o doză de râs, dispreț, voie bună. Unii ar spune că este pe merit, unii chiar vorbesc lucruri strigătoare la cer. Nu îi contrazic, însă întrebarea este, care este scopul? De ce ai mediatiza așa ceva?

Scopul? Să arătăm cât de slabi sunt alții în credință (ori slabi pregătiți muzical) și cât de tari sunt cei ce dau scroll. Ori să arate cât spirit de inovație are cel ce face montajul satiric! Un fel înjosire publică în lumea creștinilor.

Cine câștigă și cine pierde? Primii câștigați sunt posesorii conturilor cu mii de urmăritori, sute de comentarii și rating bun. Un cont numai bun de făcut bani din el. Pierzătorii? Oamenii care sunt înjosiți acolo. Bisericile locale unde se întâmplă aceste momente. Cei ce dau scroll, like și follow acestor conturi – deoarece aceste postări nu îi ajută cu absolut nimic. Apoi pierd grupurile care se întâlnesc „casual” și discută la o cafeluță niște momente „funny”. Deșertăciuni spirituale și timp irosit.

Vinovații? Cei ce urmăresc aceste conturi și le încurajează astfel. Cei ce apreciază postările și le dau share (fie și în privat). Fără public, posesorii acestor conturi cu siguranță nu ar continua. Însă există cerere, iar setea este tot mai mare. Se așteaptă cu sufletul la gură următoarea gafă. Publicul cere circ. Pâine și circ. Este necesar să fie întins în nisipul arenei următorul stârv, să se adune corbii, să-și ia doza de sânge. Oameni setoși de sânge!

Nu știu dacă ați observat, însă lucrurile de o altă statură spirituală, încărcate de un mesaj nealterat din Scripturi nu prea sunt apreciate și foarte rar distribuite. Însă gafele, ei bine, cu gafele e altă poveste: le vreau, căci îmi plac! Ia-mi-o, căci îmi place! Publică, căci se cere! Cât de fățarnic este cel ce de pe același ecran postează versete și tot acolo se uită și propagă aceste deșertăciuni!

Ce poți face tu? Rupe lanțul. Retrage-te. Dă unfollow. Nu mai populariza aceste lucruri. Sunt o urâciune.

Church fails? No. Church NEVER fails! Biserica lui Hristos nu va da greș niciodată. Asta spune Mântuitorul: „pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porțile Locuinței Morților nu o vor birui.” (Matei 16:18)

Conform Scripturilor, cugetul este la intersecția dintre „gânduri interioare” și „conștiință”. Avem expresii care vorbesc despre cei ce „cugetă nelegiuire” – adică gândesc lucruri păcătoase în interiorul lor, dar avem și expresii care fac referire la oameni cu „cuget slab”, ori „cuget luminat de Duhul”. Așadar cugetul nostru este o facultate interioară ce conține cele mai adânci, profunde și intime gânduri ale noastre, dar și o colecție de încredințări ce funcționează ca o conștiință.

A putea să slujești lui Dumnezeu cu un cuget curat, așa cum spune Pavel, este un lucru ce oferă libertate și îndrăzneală slujitorului. La polul opus sunt acei ce slujesc cu un cuget atins de nelegiuire, oameni care în timp au dezvoltat o anumită desensibilizare care face ca ceea ce spun ei să fie complet diferit de ceea ce cugetă în interiorul lor și trăiesc în exterior.

Există tot felul de lucruri ce pot să păteze cugetul nostru. Primul este păcatul. Dacă viața unui om este o trăire permanentă în păcat, atunci și cugetul lui este întreptat spre lucruri păcătoase. Aici amintim lucruri ce nu pot părea prea evidente, dar totuși sunt păcătoase, cum ar fi compromisuri făcute de-a lungul timpului, jumătăți de adevăr sau favoritism selectiv cu oamenii din jur. Iar lista pare că poate fi lăsatî deschisă. Fie că este conștient sau nu, cel ce le face, se alege, în cele din urmă, cu un cuget pătat și spurcat (Tit 1:15).

Dacă ești slujitor, văzut sau nevăzut de oameni (dar știut de Dumnezeu și prețuit de El), îți doresc să te îndrepți spre sângele lui Hristos care îți poate curăți cugetul și astfel vei căpăta libertatea în Hristos (Galateni 5:1), slujind cu cu cuget bun și curat. Autorul Epistolei către Evrei spune că „sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veșnic, S-a adus pe Sine Însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăți cugetul de faptele moarte, ca să-I slujiți Dumnezeului celui viu.” (Evrei 9:14) Mergi înainte cu toată încrederea că El îți va dărui din nou un cuget curat și vindecare de atingerea păcatului! Iar Dumnezeu va fi cel Își va însufleți lucrarea în care slujești!

Pentru că la urma urmei, cea mai mare dintre toate poruncile este „Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.” (Matei 22)

M-am bucurat Paștele acesta pentru că am avut ocazia să fiu crescut de Cuvântul lui Dumnezeu – un Cuvânt ce are în El puterea lui Dumnezeu, aceeași putere ce L-a înviat pe Hristos dintre cei morți!

Dacă la cruce vedem clar dragostea lui Dumnezeu, în Înviere vedem puterea Lui cea mare!

*recomand folosirea funcție de traducere de la Google

De la „platforme” la „stâlpi”

Există o mașinărie de creat celebrități evanghelice care să stea pe „platformă”, nu-i așa? Spre deosebire de oamenii „platformă”, oamenii „stâlpi” sunt cei ce se văd atunci când lucrurile devin grele și când credința adevărată trebuie dată mai departe următoarei generații. Articolul indicat în link surpinde într-un mod atât de frumos chemarea de a fi „stâlpi” și nu „platforme”!

Există doar o singură bătălie ce trebuie dusă

Inspirat de textul din 1 Timotei 6:12, autorul ne aduce aminte că deși există multe bătălii în care să fim atrași, există doar una singură care merită și care trebuie dusă de un credincios.

Din arhivă:

Ne dăm peste cap să avem programe cu „încărcături” spirituale cât mai ridicate (a se traduce: manipulare emoțională prin mărturii lacrimogene, cântări de te „ung la suflet”, invitați și vorbitori vedetă și altele). Atunci programul a fost de un anumit nivel spiritual dacă am bifat la superlativ toate aceste aspecte. Ne-am simțit bine, ba chiar ne-a „vorbit” Domnul. Oricâtă gimnastică teologică am face, Dumnezeu nu vorbește nici prin cântăreți, nici prin speech-uri oferite de influenceri și nici prin alte adiții. Toate acestea, puse locul lor, trebuie doar să aducă slavă lui Dumnezeu. Orice altceva ce cade sub acest standard trebuie înlăturat din întâlnirea publică a bisericii. Indiferent cine ar fi și ce ar face oamenii din „program” aceștia trebuie să aducă slavă Celui în fața Căruia orice genunchi se va pleca – în cele din urmă!

Fenomenul care are loc atunci când programul este „încărcat” spiritual sau emoțional este că după ce trece duminica, trebuie să revii următoarea duminică să-ți iei din nou o doză cel puțin la fel de „încărcată”. Dacă nu o primești, încep comparațiile între programe/biserici și se instalează sevrajul. Te simți gol pentru că atunci când trece euforia emoțională nu rămâne nimic substanțial. Atunci când se evaporă apa, nu rămâne decât o farfurie goală. Dacă predicarea credincioasă și fidelă a Cuvântului este doar o anexa a programului, înghesuită într-un colț, dacă Cuvântul este, conform tendințelor, cât mai scurt și motivațional, atunci farfuria va fi mereu goală și vom trăi o iluzie. Lucrul acesta se vede în viețile celor care vin de ani buni „biserică” și pare că nimic nu s-a schimbat în viața lor – ever!

Sunt sigur că ar trebui să înlocuim „programul” cu „mijloacele harului” – adică să aducem înapoi modalitățile prin care Dumnezeu a ales să comunice voia Sa și puterea Lui prin Cuvânt și Evanghelie, unindu-le pe toate în Hristos. Cuvântul trebuie citit, rugat și predicat cu credincioșie. Oamenii trebuie să vină în rugăciune pentru a-și alinia voia cu voia lui Dumnezeu și pentru a aduce glorie lui Hristos prin împlinirea ei. Întreaga biserică trebuie să cânte Cuvântul lui Dumnezeu, și, conform Acestuia, să administreze sacramentele, botezul și Cina Domnului.

Suntem gata să afirmăm că Scriptura este totul pentru noi, însă tindem să o sacrificăm în numele „programului” ce poate conține goliciune și goană după vânt. Biserica lui Hristos nu vrea nimic mai puțin și nimic mai mult decât pe Hristos. Hristos și El răstignit, înviat a treia zi și înălțat la ceruri la dreapta Tatălui este imaginea pe care credincioșii o doresc din toată ființa zugravită în fața ochilor la fiecare întâlnire. Și chiar dacă uneori ei nu „simt” lucrul acesta, ei „știu” adevărul și că acesta îi eliberează.

Pavel afirmă următoarele: „Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede” (Romani 1:16). Puterea pentru mântuire și transformare reală și conformă cu standardul sfințeniei lui Dumnezeu se află doar în Evanghelie, și nu în alte anexe emoționale, oricât de spirituale și înălțătoare ar părea acestea.

Paștele acesta caută să fii acolo unde se predică Evanghelia lui Hristos!

Rugăciunea mea este ca Dumnezeu să ne dăruiască înțelepciune ca să-L vedem mai bine pe Hristos, pe măsură ce ne amintim săptămâna aceasta de suferințele Sale dar și de Învierea Sa!

*pentru a traduce articolele din limba engleză în limba română se poate folosi funcția de traducere de la Google.

El a îndrăznit să meargă călare pe un măgăruș

De departe unul dintre cele mai bune articole pe care le-am citit vreodată pe subiectul intrării în Ierusalim a Domnului Isus.

Predic Expozitiv

Un cont de Instagram cu resurse utile, ce are drept nișă (evidentă!) predicarea expozitivă. Dă-i Follow!

Din arhivă: