“Pot fi ingeri, dar pot fi si curve. In catalogarile mele, barbatii pe care i-am iubit enorm au trecut lent, dureros, de la o extrema la cealalta. Cei pe care i-am iubit scurt si arzator au trecut valvartej. Nu stiu cum s-a facut ca niciunul n-a ramas asezat in coltul de rai al inimii mele.” Alice Nastase

Am traversat deja bucati din viata
Si-am aleragt in contratimp cu timpul, grabita sa-l intrec …
Spre incotro?
Spre nicaieri.
Abia la rascruci ma mai opream sa privesc in urma …
Ca si acum, de exemplu …
In urma mea, doar  nori de praf.
Castele daramate.
Clepsidre sparte.
Timp trecut.
Pierdut…
Povesti…
Si-atat.

Povestile care ma sarutau de “noapte buna” s-au scris in vremea cand credeam in ele … In vremea cand imi placeau malurile lacurilor, apusurile de soare, inceputurile de toamna si buchetele parfumate de flori (care umpleau casa sufletului de mireasma iubirilor false).
Si cand buchetele de flori se ofileau, credeam in florile din plicuri fara timbre cu destinatia “myself above all” . Dar plicurile astea au fost trimise deja, o data cu agricultorii, o data cu fericirea de scurt metraj si chiar, o data cu prieteniile de-o vara … de-o viata… Mai conteaza?

Dar eu le iubeam fiindca erau dulci ca pacatele. Eu le iubeam, fiindca aveau pielea ca de catifea si ochi negrii ca de abanos si buze moi care ma sarutau asa cum nimeni nu o mai facuse.
L-am iubit pe Bach si-a lui licoare care aluneca incet … incet… si se varsa in sangele nealterat de regrete si-l transforma pe Dumnezeu in dumnezeii ma-sii, ca oricum era prea departe ca sa ma auda. Dar l-am iubit fiindca stia cum sa-mi incalzeasca  trupul si sa-mi fure mintile si sa faca din mine ce nu stiuse nimeni sa faca pana atunci.

Pe Nephilim l-am urat. Dar el ma iubea. Ma iubea pe limba viperelor in fiecare noapte, in vise. Il uram ptr ca nu stia decat sa smulga, sa rapeasca… si nici asta nu o facea ca un veritabil talhar, ci ca un amarat de hot de suflete. Il uram ptr ca plasmuiam in el imaginea mea despre pustiurile iadului, ptr ca era rece, aspru, crud …

Si ptr ca eu puteam fi ca el, ba chiar puteam sa-l intrec in cruzime si-n rautate.

Eu il uram … El ma iubea… Si suferinta lui imi provoca o imensa fericire, o stare de bine. Singurul bine care putea sa existe. Aveam nevoie de dusmanul meu sa-mi tina treze toate simturile pana cand farsa era jucata si cortina putea sa cada…

Si-am mai iubit tradarea. Oh, dulce suferinta… Dar l-am urat pe tradator, chiar daca eram eu acela. Eram eu tradatorul care arunca ispite si-apoi intorcea spatele.

“Pai da, iubiti-ma si dupa ce va fac rau, ce mortii ma-sii, asta da dovada implacabila de loialitate. (…) daca nu esti pregatit sa platesti ptr ca ti-ai incalcat promisiunile, ca ai manjit increderea, daca nu esti pregatit sa platesti ptr ignoranta, pentru futaiurile efemere, ptr ranjetul statut al inselaciunii, ce-mi pasa mie de nefericirea ta?” Zully Mustafa

Ptr a face o lista cu zece lucruri care mi-au placut in 2011, ar trebui sa incep chiar cu trecerea in acest an.
1) Revelionul 2010 – 2011 a fost unul de nota zece! Locatia frumoasa, compania placuta, stare de spirit buna … Amintiri placute.

Prin Aprilie, parca, am avut o “ieseala” la Sinaia de care imi amintesc cu placere.
2) Week-end-ul la munte n-a fost asa grozav, dar intimitatea camerei noastre ma face sa gandesc ca m-as putea intoarce oricand acolo.

Am reusit sa scap, mai apoi, de povara unui job aberant si sa ma angajez intr-un loc care inca imi place.
3) Stanleybet rulleeezzzzzzz!

Desi in ultimul an, la facultate nu s-a intamplat nimic spectaculos, ba chiar as spune ca, pe alocuri, mi-a adus neplaceri … per total a fost grozav!
4) UGB – E.C.T.S. – am cunoscut oameni extraordinari si ordinari deopotriva. Am invatat nenumarate lucruri profesionale, dar si lectii de viata. Ah! Si da … am cunoscut marea dragoste … care s-a finalizat o data cu facultatea, pare-se.

Nota: De la acest punct, orice alta istorisire care implica prezente masculine, nu are nicio legatura cu marea dragoste si nici cu dragostea – notiune generala.

5) Momentele cu NDP sunt din categoria “Lucruri de povestit nepotilor” Intr-un final, am acumulat si eu vreo cateva.

6) Concediul la mare. Oricat de tampit ar suna, concediul asta desi l-am petrecut cu parintii  fost de zece! I-am regasit pe ai mei ca fiind parintii aceia mereu tineri si pusi pe shotii. Am petrecut timp cu sora-mea mai mica ceea ce e de nepretuit si-am chefuit cu oltenii.

7) Intalnirea de pe malul lacului (…)

Primul meci vizionat din tribuna, la care am plecat plangand si de la care m-am intors mai vesela decat as fi sperat. Multumiri, Bitza!

… si toate meciurile cu tine, Luca si mai nou Mircea.
… si Dumi (cu RSP-ul si) cu drumurile la Bucuresti + Andu (sa nu-l uitam)
Stiu ca orice as scrie, o sa para inifinit prea mic, asa ca … pentru toate momentele in care am uitat de probleme si-am tremurat de emotii pe stadion, am sa raman cu Petrolu’ Forever!

9) Pe final de Decembrie, cel mai mult imi plac convorbirile noastre din miez de noapte si felul in care reusesti sa-mi tai respiratia cu imagini vizuale delicioase. Imi place cand esti natrural si ai scapari vulgare, printre  randurile pline de caractere cu bun simt si cratime la locul lor. Spune-mi: Cota 1:00 e cea pe care o vrei? … O ai, my fav.

10) Ultimul, dar nu cel din urma, e un zece de milioane … ptr toate momentele noastre haioase, ptr noptile pierdute si timpul scurs in paharele cu vin rosu, ptr diminetile ciufulite si pupicii in graba … ptr gandul ca poate n-am sa te mai revad niciodata.

Ramai cu bine 2011 nemernic!

N-am avut niciodata, pana acum, un jurnal mai haotic decat cel pe care incerc sa-l umplu azi cu trairi, desi nu reusesc decat sa caricaturez niste fraze amarate despre niste sentimente de valoare…

Creionul, sufletul si gandurile mele se sincronizeaza din zi in zi mai greu. Uneori simt si gandesc niste lucruri, pe care nu le pot scrie. Alteori scriu ce gandesc dar fara sa simt acele lucruri si… rareori… mai scriu ce simt, fara sa gandesc.

Daca as fi putut sa ma adun o clipa si sa scriu tot ce am trait in  2011 as fi avut pagini de-o carte. Dar in momentele in care traiesti cu adevarat nu mai ai timp de scris. Traiesti si atat!!! Si simti … Bucurie sau tristete; iluzie sau deznadejde; curaj sau teama… iubire sau ura. Sau  si mai bine: Pe toate!

Insa povestile …..

Povestile, de orice fel ar fi, m-au cucerit dintotdeauna. Si pentru ele gasesc timp, o clipa macar, stabilesc un sincron intre elementele cheie de mai sus si asa ia forma de text, INCA O POVESTE DE VIATA.

Ca acum, de exemplu, cand sunt asezata turceste in fotoliu, cu jurnalul in poala si sorb cu pofta din ciocolata calda… Multa ciocolata calda.

Pe Cassanova l-am lasat la job iar pe amant il tot aman, desi intelegerea ne-a fost ca, in momente ca astea, el sa stea asezat la dreapta mea,sa ma priveasca, sa ma sarute, sa ma alinte…

Toate se termina in pat … Si-acum NU POT sa fiu decat EU, ciocolata si jurnalul …

Fiindca se spun povesti.

Iubirile mele difera una de cealalta, ca toate iubirile probabil. Si fiecare imi creaza o anumita dependenta in momentul in care le traiesc.
Pe vremea cand eram dependenta de stabilitate, de echilibru, de liniste si siguranta am comis-o grav, permitandu-mi sa ma cramponez la, aproape fiecare iesire la bere cu baietii, aproape fiecare meci prelungit la bere cu baietii, fiecare discutie despre vreo ex-iubita si cate altele … Dar, pe vremea cand eram dependenta de tine, TU ai comis-o grav, neacordandu-mi atentia pe care o meritam, preferand compania amicilor tai, discutand despre performantele sexuale ale fostelor, in public si mai ales in fata mea, si cate altele …

Oricum, astea au fost … Au trecut.Nu spun ca nu conteaza … ba stii ca, da. Dar astea toate erau infinit inferioare iubirii ce ti-o purtam.

Asta e motivul ptr care niciuna nu e ca mine: Niciuna nu te iubeste ca mine.
Update: Niciuna nu te iubeste cum te-am iubit eu.

Pe vremea cand eram dependenta de aventura, am comis-o din nou uitand ca sunt facuta ptr a fi supusa omului pe care il iubesc, uitand ca orice aventura nu poate trece la un statut superior daca omul pe care il iubesc e incarcerat in folderul numit “trecut”, uitand ca pentru fiecare pas facut inainte o sa dau zece inapoi, pana cand nu-l voi instraina pe omul ce il iubesc de trecutul meu.
Am gresit cand m-am lasat stransa in brate straine si reci, avide de sentimentele mele.
Fetii -Frumosi din marmura, oricat de bine ar sti sa atinga umerii goi, sanii, spatele arcuit, soldurile, coapsele … Nu vor sti niciodata sa atinga sufletul!

Apoi am devenit dependenta de atentie si ultima mea  greseala a fost sa o confund  pe aceasta cu inceputul unei iubiri.

Ca la 16 ani … naiva, cu fluturi in stomac, cu sclipiri in colturile ochilor si zambete largi. Adormeam cu telefonul in palma, fiidnca eram (si sunt inca) dependenta de mesajul de: “Noapte buna! Te sarut.” si de cel de: “Buna dimineata. Ai dormit ca un copil fericit? “Si de toate mesajele in care ne-am promis ca nu o sa ne facem rau unul altuia.
Curand, vor face si ele parte din folderul ” trecut” … si tu asemenea.
Si sper ca NU … nu ti-am facut niciun rau…
Si sper sa nu-mi fie dor sa ma trezesc dimineata cu tricoul lipit de sira spinarii, transpirat de la caldura ce o emani…
Si nici sa-mi fie dor de diminetile cand ma trezeam cu coastele amortite de la greutatea bratului cu care ma inconjurai intreaga noapte…
Si nici de saruturile tale pe frunte, din somn …
Si sper sa nu-mi fie greu sa te vad plecand.

Nu mai vreau povesti de amor …
“Povestile-s triste si dor!!!”

Scriu “scrieri” indecente ptr ca imi place sa scriu despre barbati (plecand in general de la acel barbat perfect din nicaieri); fiindca cele mai nebanuite sentimente mi le-au trezit barbatii din viata mea (si tot ce am trait alaturi de ei a fost indecent, imoral, incorect dar de nepretuit!!! ) si culmea! peste toate acestea, cele mai inflacarate idei mi le-au aprins barbatii din viata altor femei.**

* long time ago.
** din scrierile lui Jad.

(…) E dreptul meu sa evadez intr-o noapte tarzie de iarna, in care ninge puternic, pe partia Clabucet, sa rad cu amicii mei, sa bem vin fiert – cel mai prost vin fiert, baut in cea mai placuta companie – suficient de mult cat sa ma faca sa-mi doresc un fum din planta verde pe care o tine intre degete. Pe care o umezeste cu buzele si cu varful limbii – brusc, in fata ochilor imi apare imaginea in care gura lui se infrupta din sanii mei – . “Daca vreau? Sigur ca vreau!” Si-am tras adanc in piept din tigare si mi-am tinut respiratia pana cand totul a inceput sa se tulbure in jurul meu, luminile sa danseze cu intunericul si sa alcatuiasca forme abstracte peste stratul proaspat de zapada, pe chipul si pe trupul barbatului din fata mea, pe care, ma vedeam la randu-mi, umezindu-l cu buzele si limba. Il auzeam gemand de placere si strigandu-ma pe nume: “Jad, e timpul ptr inca o tura  … cu saniile.” Nu eram rosie in obraji de la licoarea cu pricina ci fiindca imi era rusine de tot ce imi imaginam, de tot ce tocmai vazusem… “Si inca n-ai vazut nimic” imi spune in timp ce arunca tigarea. “Aseaza-te! Am mai ramas doar noi.” … “Cum zici? Conduc eu? Dar eu nu stiu sa … ” Il simt cum ma cuprinde de la spate si ma strange. In timp ce sania aluneca pe partie, el aluneca pe sira spinarii mele, imi apasa cu palmele abdomenul si se impinge cu putere inauntrul meu. O data! De doua ori! De trei ori! De atatea ori pana m-a facut sa … Tzip! “Ti-am zis ca nu stiu sa conduc” ii zic, trezindu-ma din “vis”, dupa ce in realitate “imbratisasem” un molid. “Observ. Vino, te duc acasa!” Tot drumul inapoi spre casa, n-am indraznit sa inchid ochii nici macar cat sa clipesc, fiindca eram fascinata de imaginea lui din realitate. Imi curgea atat de repede sangele prin vine, incat imi crea o senzatie de dureros extaz. Nu stiu daca era de placere, fiindca avusesem parte de o noapte agreabila; sau daca era vinul de vina; sau tigarea; sau daca erai cei 220 km / h; sau daca vocea lui era factorul declansator al imaginatiei mele. “Hai sus!” “Sus? Unde sus?” Vedeam de dupa porti inalte o casa vopsita-n culori deschise si-am presupus ca e a lui. Nu stiu detalii arhitecturale… Imi amintesc un coridor lung si ingust, la etaj si-un dormitor enorm… Un pat matrimonial, acoperit de-o cuvertura pufoasa, tigrata… I-am vazut hainele cazand pe parchetul mahon si-am simtit salteaua cedand usor sub greutatea lui. Am simtit maine reci pe trupul meu si buze fierbinti si dulci sarutandu-ma… Poate as fi vrut sa ma opun, dar ma invaluia continuu in ger si foc… O data! De doua ori! De trei ori! De atatea ori pana m-a facut sa tip de placere … Si, DA!!! Cand m-am trezit a doua zi, in miros de vin si sperma, mi-a fost rusine.

]]> http://jadore.xcc.ro/2011/12/never-forget-december/feed/ 4