Ion Grosu

Pauză de concentrare

noreply@blogger.com (Ion Grosu) — Thu, 04 Mar 2010 12:47:00 +0000

Atenţie, limba rusă. Începînd cu 3:50, mai ales.

Pauză de relaxare

noreply@blogger.com (Ion Grosu) — Thu, 04 Mar 2010 10:03:00 +0000

Discuţie despre cultură la clubul IDEA

noreply@blogger.com (Ion Grosu) — Wed, 03 Mar 2010 20:09:00 +0000

400.000

noreply@blogger.com (Ion Grosu) — Sun, 28 Feb 2010 16:30:00 +0000

E vorba de piesa lui Turcu pe youtube, care a trecut de 400.000 de vizualizări. Cîteva comentarii pozitive recente care mi-au plăcut:

Pavlik, tu si stii un lucru ci eu nu am votat pentru nimeni in semi-finala I, asa ca sa-mi faci astazi fata. Daca vei cinta cit de cit normal te votez, da sii cu mini???? Eu paliubomu ti votez!
Pavlusha, da-i FOC!
Intr-un ceas bun!
PS: Pun capu pe trunchi ca va trece in finala!

succese Pasha azi la semifinala,eu am speranta ca vei trece de ea ,sa zicem ca publicul te voteaza ,dar dracii de juriu care se tin foarte destepti nu iti vor da nici un punct ,special ca sa nu treci de semifinala

Pavlusha ,,succese ,shi nu te uita la prosti estea care iti scriu comentarii rele ,,ei pursisimplu iti invidiiaza ,eu nu au asa curaj sa ese in fata publicului sasi arete darul ,dar tu esti ca un exemplu pentru noi ,,fiecare persoana trebue sa treaca bariera asta de rusine ,,INAINTE>>azi voi da un vot pentru tine +1

Ap asa is la noi moldovenii...sa arate bine, telefon mai bunisor, o haina, da in buzunar 2 lei. Masina mai buna da cu bani pentru combustibil slabut.
Asa si cu piesa, va pare ca daca va fi una din cele "sure" care se canta de catre toata lumea, va avea succes?
Asta e o piesa plina de culori, veselie!!!
VOTAM!!!

În atenţia absurdologilor francofoni

noreply@blogger.com (Ion Grosu) — Sun, 28 Feb 2010 09:05:00 +0000

Analyze this! :)

http://www.armenews.com/article.php3?id_article=58526

Un ziar independent din Armenia scrie că autorul melodiei lui Pavel Turcu, Yagoub Mutlu (???) a compus un cîntec pentru Eva Rivas în care face referinţă la "evenimentele tragice din 1915"...

Azi avem emoţii mari: Pavel evoluează în semifinală

noreply@blogger.com (Ion Grosu) — Sun, 28 Feb 2010 08:33:00 +0000

Pavel Turcu va evolua azi, duminică, 28 februarie, în a doua semifinală a preselecţiei Eurovision Moldova. El va ieşi pe scenă al doilea, probabil între 20:45 şi 21:00. Fanii vor avea posibilitatea de a trimite sms-uri pe parcursul a 15 minute după evoluţie şi într-o altă perioadă de 15 minute la sfîrşitul concertului.

Show-ul lui Pavel Turcu, este o alegorie prin care toţi sunt îndemnaţi să facă trecerea de la încordare la relaxare, de la rigiditate la flexibilitate, de la închistare la deschidere, de la ruşine la îndrăzneală, de la nemişcare la dans şi de la planificare la improvizare. Această transformare miraculoasă va fi posibilă prin terapie muzicală şi anume, ascultînd piesa "Imn Eurovizion" în interpretarea relaxată a omului bun de la Ungheni.

Pentru a face mai simplă alegerea, am decis să creăm un tabel, ca să vă ajutăm să raţionalizaţi decizia demult făcută:

Lumea pînă la Pavel Turcu	Lumea după Pavel Turcu
încordată	relaxată
rigidă	flexibilă
nu se mişca	dansează
ruşinoasă	îndrăzneaţă
complexată	fericită
intolerantă	tolerantă
rece	emoţionată
ştia tot	cît trăieşte învaţă
închisă în planuri şi reguli	deschisă pentru imprevizibil
copia modele străine	creează modele proprii
indiferentă	implicată
bani, bani, bani	entuziasm, imaginaţie, colaborare
hiberna	trăieşte
detesta	iubeşte

Continuaţi lista în comentarii.

Emisiunea cu Pavel Turcu la Alt TV...

noreply@blogger.com (Ion Grosu) — Thu, 25 Feb 2010 10:03:00 +0000

...poate fi privită aici:

http://www.alttv.md/index.php?option=com_mediaplayer1&id=263&task=view

Ca printre altele, invitaţie la meditaţie:

http://unimedia.md/?mod=news&id=17009

Grupul de artişti "Nord" :)

Epic!

Scrisoare deschisă editorului ziarului Jurnal de Chişinău

noreply@blogger.com (Ion Grosu) — Tue, 23 Feb 2010 20:23:00 +0000

Stimate dle Aurel Cornescu,

eu demult am renunţat să intru în polemici cu oamenii care ştiu tot. Apartenenţa mea la o conspiraţie mondială orientată pe distrugerea culturii naţionale (deconspirată de dnii Nicolae Negru şi Valeriu Reniţă în aceiaşi termeni) mă încurcă să ies în public. Mai ales că banii cîştigaţi cu “proiectul Turcu” sunt împrăştiaţi în toată camera, inclusiv pe tastatura de la care scriu.

Mai sunt însă oameni naivi, care cred că dl. Negru nu ştie tot. Ei scriu replici. Unul din ei este Dorin Duşciac, Dr. în Fizică, inginer cercetator la Comisariatul pentru Energia Atomica (CEA) din Saclay, Franţa.

O să am îndrăzneala, în numele conspiraţiei mondiale “Pavel Turcu” să vă rog să publicaţi replica dlui Duşciac şi în numărul tipărit. Asta ar face o publicaţie care-şi respectă cititorii.

Numai bine!

Membrii Juriului Naţional într-o pauză naţională de cafea (Colaj de Larry)

Turcomania lui Nicolae Negru – unde dai şi unde crapă

de Dorin Duşciac, Paris, 23.02.2010

M-a întristat foarte mult articolul semnat de Nicolae Negru, intitulat „Turcomania ca politică de stat”, în care autorul îşi exprimă consternarea şi profunda frustrare faţă de fenomenul Pavel Turcu. Primul reproş mi-a apărut chiar la citirea titlului articolului – pentru mine de exemplu a devenit clar din capul locului că a pune cuvintele „Pavel Turcu” şi „politică” în aceeaşi frază este cel puţin dovadă de ignoranţă, sau de rea-voinţă. Citind însă articolul pînă la capăt, mi se pare că am înţeles de ce autorul i-a ales anume această denumire. Scrierea lui Nicolae Negru este mai degrabă un manifest împotriva politicilor culturale promovate de către fosta guvernare comunistă, decît o veritabilă critică la adresa lui Pavel Turcu. Se vede de la o poştă că dl Negru cunoaşte foarte superficial, din auzite şi în mod deosebit de părtinitor povestea lui Pavel Turcu. Sunt totalmente de acord cu partea referitoare la Caravelele organizate de comunişti în scopul tembelizarii masive a oamenilor, mai ales a celor din localităţile rurale. Ridicolul şi naivitatea Lenutei Burghila a ajuns într-adevăr la noi culmi prin ultimele sale declaraţii referitoare la misiunea sa salvatoare în Haiti. Este însă regretabil faptul că autorul se lasă antrenat în propria sa avalanşă de critică la adresa fostei conduceri a „Teleradio-Moldova”, şi ajunge la nişte concluzii totalmente lipsite de temei obiectiv, bazate pe propriile sale supoziţii. Aceste concluzii iau în mod nefericit forma unor veritabile calomnii la adresa activiştilor grupului de susţinere al lui Pavel Turcu, unele dintre afirmaţiile dlui Negru fiind de-a dreptul injurioase şi înjositoare la adresa societăţii. În ultimele două luni de zile dezbaterile la tema Pavel Turcu au deviat foarte adeseori pe făgaşul unor discuţii sterile despre noţiuni cum ar fi „talentul muzical”, „valorile naţionale”, „cultură naţională”, etc. Accesibile înţelegerii unei elite bine instruite şi în mod obligatoriu minoritare în societate, aceste noţiuni nu au absolut nimic în comun cu evenimentul la care Pavel Turcu şi-a prezentat candidatura, şi anume concursul Eurovision. De prin anii ’60 - ’70 ai secolului trecut lumea pare să fi înţeles că acest concurs este un show, nu o întrecere a valorilor culturale europene. În caz contrar, îl rog foarte mult pe dl Negru să-mi explice şi mie ce valori ale culturii naţionale finlandeze reprezintă formaţia Lordi (învingătoarea concursului în 2006), sau ce fel de conservator muzical a absolvit transvestitul(a) ucrainean Verka Serdiucika (locul 2 în 2009) ? Pe parcursul celor cîteva decenii de existenţă în finala concursului Eurovision s-au calificat foarte multe formaţii şi artişti extravaganţi, unii dintre aceştia s-au plasat chiar pe primele locuri. Nici una dintre culturile naţiunilor europene nu au avut de suferit de pe urma acestor performanţe, ba din contra.

Aş vrea să-l mai rog frumos pe autorul articolului să ne explice şi nouă, celor ce habar nu au de talent muzical şi valori ale culturii naţionale, ce este „legitim şi logic” în criteriile de selecţie enunţate de către membrii juriului (naţional, sic !) de la MU-1 în ajunul concursului. Amintesc doar două din celebrele „criterii” : „capacităţile intelectuale ale artistului” (care urmau a fi determinate probabil prin metode de telepatie, căci candidaţii nu trecuseră nici un interviu cu juriul, barem vreun test de IQ !), şi „capacitatea de a cînta live” (cum e posibil de a determina aşa ceva dintr-o înregistrare cu fotografie – unul Dumnezeu şi „(in)juriul naţional” ştie...). Nu prea văd logică şi nici legitimitate în aceste criterii, dar insist totuşi ca dl Negru să-mi mai spună ce anume este „legitim şi logic” în afirmaţia preşedintelui juriului, care recunoştea public şi franc că „noi, [membrii juriului] am vrut că anul acesta la Eurovision să ne reprezinte Dan Bălan”. Ce fel de „concurs” în stil sovietic, cu cîştigătorii desemnaţi înainte de competiţie este acesta, dle Negru ? Şi dacă tot vorbim de cultură naţională şi valori, vreau să ştiu şi eu cît de „legitim şi logic” consideră dl Negru faptul că 22 din cele 25 de melodii selecţionate de către juriu sunt în limba engleză ? Chiar şi scîncitura patetică a „mult apreciatei de către profesionişti formaţii „Millenium”” - în ce mod anume ne reprezintă ea noua valorile şi cultura ?!

Nicolas Cage află despre conspiraţia mondială. (colaj de Larry)

În continuarea articolului sau, dl Negru trece la mistificarea directă a realităţii, sugerînd existenţa unui soi de complot la nivel înalt, care ar fi singurul în măsură să explice calificarea melodiei lui Pavel Turcu la etapa următoare. Or fi cei cîţiva tineri din grupul de susţinători ai lui Pavel Turcu oameni cu relaţii în Chişinău, dar nu prea cred că au fost ei în stare să urzească o conspiraţie atît de vastă încît să conecteze la „Imn Eurovision” de pe www.youtube.com aproape 400 000 de utilizatori diferiţi ai internetului din întreaga lume. Apropo, miorlăiala „mult apreciatei formaţii „Millenium”” nu a acumulat nici măcar 35 000 de vizionări pe internet, adică de 11 ori şi ceva mai puţin decît Pavel Turcu. Mai aduc aminte dlui Negru că Regulamentul concursului naţional a fost adoptat cu multe luni înainte ca Pavel Turcu să compună „cintecelul” care l-a făcut celebru, şi că împreună cu el în urma votului la distanţă s-au mai calificat şi alţi patru concurenţi. Aşa că, orice aluzie la existenţa vreunei „fraude” este complet inoportună. Am admirat şi admir în continuare curajul şi talentul dlui Negru în lupta sa cu altă fraudă, de data asta cu una care într-adevăr a avut loc – cea a comuniştilor în alegerile din 5 aprilie 2009. Cei cîţiva tineri care în mod voluntar şi gratuit îl susţin pe Pavel Turcu au fost şi sunt pe aceeaşi baricadă ca şi dl Negru. Vă asigur dle Negru, că cei mai mulţi dintre ei, pe care îi cunosc personal de mulţi ani, au alergat pe jos prin toată republica vara trecută în campania electorală, au bătut pe la uşile oamenilor, au acceptat să fie deseori injuriaţi şi maltrataţi, pentru că au avut şi au un ideal, acela al libertăţii de gîndire. De aceea este trist atunci cînd Dvs, în necunoştinţă de cauza, îi stigmatizaţi şi îi aruncaţi într-o mare şi putredă cacealma (preiau expresia Dvs), încercînd să-i demonizaţi şi să-i erijaţi în creierul unei conspiraţii cu mulţi bani şi interese oculte. Îi aruncaţi în acelaşi borş stricat pe aceşti tineri formidabili, împreună cu lepădăturile comuniste compromise, - şi acest lucru este regretabil, mai ales în cazul unui jurnalist cu pondere în presa noastră, aşa cum sunteţi Dvs.

Formaţia Millenium (foto de Florin Tăbîrţă)

Am spus-o şi în alte rînduri : Pavel Turcu este un adevărat fenomen, fiindcă datorită lui pentru prima data avem o dezbatere publică apolitică, şi pentru că el reprezintă libertatea de a crea şi de a face lucruri din plăcere şi cu bani puţini, fără „spate puternic”. Pavel Turcu reprezintă de fapt demafiotizarea culturii noastre, descătuşarea ei şi eliberarea de complexe. Ar mai fi foarte multe de spus la acest subiect, dar nu voi continua pentru a nu repeta ceea ce s-a scris în repetate rînduri în presa noastră în ultimele două luni. Voi stărui doar asupra unui aspect, ce ţine de istorie şi de cultură. Regimul sovietic totalitar nu ne-a permis să înţelegem în acele momente prea bine adevăratul sens al răbufnirii sociale care a avut în Franţa în luna mai a anului 1968. Propaganda sovietică a reţinut doar cîteva revendicări de sorginte marxistă şi nimic mai mult din acele proteste ale tinerilor francezi împotriva rigidităţii intelectuale şi a imobilismului cultural. Acum, la mai bine de patru decenii de la acele evenimente, spiritul din mai 1968 pare să cunoască la noi o a doua tinereţe. Fenomenul Pavel Turcu exprimă cum nu se poate mai bine esenţa acelei transformări, care se rezumă la cîteva cuvinte simple, dar pline de sens pentru cei care sunt capabili să le accepte : „Il est interdit d’interdire !”.

Porţia de absurd (reţeta românească)

noreply@blogger.com (Ion Grosu) — Sat, 20 Feb 2010 23:25:00 +0000

Ingrediente: două state (unul muribund, altul impotent), un scriitor.

Doar un link să vă mai dau:

http://vklvsk.blogspot.com/2010/02/fi-sau-nu-fi-roman.html

(Rezumat pentru lenoşi: Alexandru Vakulovski a fost expulzat din România, care, recent, i-a acordat cetăţenie şi îl cheamă la Bucureşti să depună jurămîntul, dar nu-i deschide viză pentru că a fost expulzat.)

Brainstorming (cu elemente de soluţie):

O maimuţă stă pe palmier şi mănîncă banane. Un om jos vrea banane, aruncă cu pietre. Maimuţa cu banane.

Cafe philosophique (partea a 2-a)

noreply@blogger.com (Ion Grosu) — Wed, 17 Feb 2010 14:33:00 +0000

Tot de pe curaj.md

Pavel Turcu offline — 3

noreply@blogger.com (Ion Grosu) — Wed, 17 Feb 2010 09:10:00 +0000

Pavel Turcu a intrat în semifinale cu votul prin sms, organizat de Orange. El are o săptămînă la dispoziţie să îşi pregătească apariţia pe scenă. Toţi cei interesaţi sunt invitaţi la o întîlnire ofline, să discutăm cum putem contribui la evoluţia cu succes în semifinală.

Mîine, joi, 18 februarie, ora 18.30, cafeneaua Gălbenuş-2 din incinta Casei Presei.

Dacă ştiţi vreun (vreo) viorist(ă), saxofonis(ă), naist(ă), chitarist(ă) tineri şi avizi de slavă, popularitate şi Oslo, aduceţi-i!

Aniversare show balet Teodor

noreply@blogger.com (Ion Grosu) — Wed, 17 Feb 2010 09:07:00 +0000

Nu ştiu dacă o să includă în program dansul Pavel Turcu, dar presupun că va fi spectaculos.

Cafe filosofic: Sexul şi iubirea (video)

noreply@blogger.com (Ion Grosu) — Sat, 13 Feb 2010 21:42:00 +0000

Azi la Universitatea de Stat a avut loc o nouă discuţie din cadrul Cafe Philosophique. Oleg Brega şi Irina Chirică au suprins mai multe secvenţe, aştept şi imaginile de la Nicu Calcea. Mai jos postarea de pe curaj.tv

Inside (remake)

noreply@blogger.com (Ion Grosu) — Tue, 09 Feb 2010 21:16:00 +0000

Film de Bagosha.

Moneda relaţiilor: sexul şi iubirea

noreply@blogger.com (Ion Grosu) — Tue, 09 Feb 2010 15:03:00 +0000

Colaborare vs. Instituţii (actualizat)

noreply@blogger.com (Ion Grosu) — Sun, 07 Feb 2010 12:20:00 +0000

Rar pun aici ce nu-mi aparţine, dar asta merită:

Pe scurt pentru angloanalfabeţi:

Noile media oferă o metodă mai eficientă de organizare a grupurilor — prin coordonare, nu prin instituţii. Coordonarea, în sensul folosit aici, permite valorificarea unor eforturi pe care instituţiile le exclud. Exemplele aduse: agenţiile de fotografie vs. flickr, Microsoft vs. Linux ş.a. Clay Shirky prognozează 50 de ani de haos datorată acestei schimbări. Cred că e optimist. Eu zic că în 50 de ani va veni deja cealaltă schimbare :)

Dacă v-a plăcut prezentarea, treceţi pe la MediaPoint.

UPD: Exemplele lui Shirky ţin de spaţiul informaţional şi servicii: bloggingul "cooperativ" vs. jurnalismul instituţionalizat, site-uri de fotografie vs. agenţii, programarea free-lance vs. companii IT, utilizarea eficientă a automobilelor vs. companie de transport urban ş.a.m.d.

Nu e clar cum ar funcţiona o brutărie dezinstituţionalizată. (Veşnica întrebare — e posibilă societatea post-industrială fără o Chină?)

Inversăm din altă perspectivă: cooperarea afectează în primul rînd spaţiul informaţional şi asta deja e vizibil în cazul mass-media. Următorul val va afecta inevitabil partidele. Dacă iniţial acestea erau de masă pentru a asigura distribuţia informaţiei, acum ele sunt echipe de manageri de imagine care creează un produs informaţional, distribuit deja de mass-media. În viitor democraţia nu va avea nevoie de partide-instituţii pentru că internetul permite asocierea cetăţenilor ad-hoc în jurul unei singure idei. Punctul slab al partidelor e impunerea unui set de idei legătura dintre care nu este întotdeauna raţională (de ex. în Moldova nu ai unde fi liberal eurosceptic).

Parlamentul, probabil că nu o să dispară, ar putea rămîne ca un simbol al democraţiei care va ratifica deciziile luate în spaţii mai reprezentative. Un fel de regina Angliei.

Pavel Turcu 2.0

noreply@blogger.com (Ion Grosu) — Wed, 03 Feb 2010 22:05:00 +0000

Încă o dată repede de ce Pavel Turcu:

El oferă Eurovisionului o alternativă — la Oslo nu va mai fi nimeni ca el. Restul vor fi unul ca altul.
El e autentic — nu a studiat trenduri europene, nu a copiat ritmuri la modă, el a compus Imnul Eurovision pentru că în timpul liber compune muzică. Îi place.
Are o melodie fredonabilă, remarcabilă, memorabilă.
Are o poveste care atrage şi cucereşte.
Are în spatele lui o echipă fantastică de susţinători.

Aşa că votăm.

Cum?

Trimitem un mesaj cu textul "46" la numărul scurt 4949.

Pavel Turcu 2.0

Pavel 2rcu

Pavel Tu :)

Eurovision: Să oprim războiul muzical!

noreply@blogger.com (Ion Grosu) — Sat, 30 Jan 2010 22:10:00 +0000

Mergem pînă la capăt. Pînă la Oslo.

Intraţ şi cumpăraţ eurovisionu

noreply@blogger.com (Ion Grosu) — Sat, 30 Jan 2010 17:08:00 +0000

Organizatorii şi juriul Eurovision sunt foarte consecvenţi în datul cu stîngu-n dreptul şi invers.

După ce:

1. au declarat că au dus tratative ca să-l trimită la Oslo pe Dan Bălan (transformînd "concursul" în scamatorie),

2. au eliminat cea mai populară piesă,

3. au judecat după criterii aberante ("pregătirea intelectuală" şi "capacitatea de a cînta live" ascultînd o înregistrare de 3 minute),

şi-au dat seama că pot face nişte bani şi au scos la vînzare încă 5 locuri în selecţia finală. Wow!

Cei cinci, care vor intra în urma votului sms, vor afla că au trecut la 14 februarie. Ei vor avea la dispoziţie maximum 2 săptămîni ca să se pregătească de evoluţia pe scenă, or finala pe republică va fi organizată la sfîrşitul lui februarie.

Mai devreme Vitalie Cojocaru declarase: "Cei 25 de interpreţi care au intrat în semifinală, au probleme cu piesele deoarece le-au propus în variantă demo. „Nu s-au înregistrat cu instrumente vii, iar acum cu toţii lucrează la capitolul sunet."

Cei care au fost aleşi de juriu au la dispoziţie 45-50 de zile, cei cu locuri cumpărate prin sms — maximum 14 zile.

După declaraţiile postume ale membrilor juriului, care au trimis la casa de cultură amatorii şi au făcut verificări reciproce pe liste ca să vadă cine şi cîte puncte a acordat lui Pavel Turcu (da Nelly, din cauza mea sughiţi) este evident că acesta nu are şanse să se califice la Oslo.

De unde şi întrebarea, de ce i s-a oferit şansa să intre în finala naţională? Ca să strîngă Orange nişte bani. Pavel Turcu devine maşină de făcut bani pentru Orange. Mai ales că nici ceilalţi 50 nu vor sta cu mîinile-n sîn şi vor convinge tăticii, colegii şi sponsorii să le cumpere locul pe scenă.

Cine face de ruşine Moldova?

— Şi noi ce facem acum?

— Îl trimitem pe Pavel Turcu la Oslo!

Cristian Ziliberberg, administratorul de entuziasm

noreply@blogger.com (Ion Grosu) — Thu, 28 Jan 2010 22:43:00 +0000

Cristian Ziliberberg

http://www.azi.md/en/story/8556 (în engleză)

Un fel de update

noreply@blogger.com (Ion Grosu) — Thu, 21 Jan 2010 15:44:00 +0000

N-am dispărut. Doar că-s mai mult pus pe comentat acum:

1. Pe Live Indian travel Journal

Am citit cu plăcere textul. Se vede că tema te interesează şi te-a afectat. Îmi pare forţată comparaţia cu sportul. Nicu Ţărnă compara muzica şi condusul avionului, Nelly Ciobanu cu chirurgia. Vorbim despre muzică, totuşi.

În muzică pentru a produce un hit repetiţiile şi profesionalismul nu sunt condiţii obligatorii. Vezi cîteva exemple remarcabile:

http://www.youtube.com/watch?v=AOzkN8dHnjk

http://www.youtube.com/watch?v=GNNlbuShRlc

Dacă la Eurovision conta cel mai mult profesionalismul şi anii de antrenamente, Patricia Kaas nu pierdea în faţa puştiului de 19 ani din Norvegia.

Mai este o diferenţă. În muzică orice participare se adună. 50 cent, Eugeniu Doga şi Gîndul Mîţei toţi contribuie, nimeni nu este învins sau scos pe targă.

Şi dacă într-o competiţie sportivă nu participi, sportul nu pierde multe. Cineva oricum va ieşi învingător. Dacă însă un muzician nu face publică lucrarea sa, ea este pierdută pentru totdeauna. Şi în Moldova stăm foarte prost la capitolul exprimare. Mulţi se tem să iasă în public de frica criticii dure şi înjosirii pe care suntem atît de atraşi să o facem. Pavel Turcu nu a făcut nici un rău, dar el continuă să fie înjosit chiar după ce a ieşit din competiţie. De fapt e o pedeapsă demonstrativă care are mesajul: “Tu şi ceilalţi prăpădiţi din Ungheni şi alte provincii – staţi acolo şi putreziţi în casele voastre de Cultură. N-aveţi ce căuta pe scenă.”

Citez: “Din sală a părut că între ei nu este nici o diferenţă..la acel nivel..microelementele contează.” Aici mai apare o diferenţă care face comparaţia irelevantă. La Eurovision anume sala decide. Concurenţii nu luptă între ei, ei luptă pentru votul publicului. Şi la nivel naţional era clar că la votul publicului Pavel Turcu era printre favoriţi.

2. La Ziarul de Gardă

Marea Britanie a căpătat-o pe Susan Boyle, dar cel puţin ea poate să cânte.

Din start ieşi din sfera jurnalisticii pentru că îţi exprimi propria opinie. Nu întrebi un compozitor sau un critic muzical dacă Pavel poate cînta, da spui tu aşa cum crezi. OK. Să presupunem că părerea ta în domeniul muzicii e foarte preţioasă pentru cititori şi merită plasată chiar din start, înainte de a-i informa despre evenimentul la care ai fost.

Ion Grosu şi Viorel Mardare l-au şi declarat învingătorul Eurovision 2010.

Nu contează cine sunt ăştia doi, oricum toţi cititorii zdg îi cunosc. Nici că afirmaţia e greşită tot nu contează pentru că fiind la 5 metri distanţă, ei n-au putut fi găsiţi pentru a discuta şi a fost nevoie de această mică invenţie.

Ceea ce oferă domnul Turcu sună ca o melodie de discotecă ieftină.

Încă o opinie personală preţioasă şi care nu se pune la îndoială. Discoteca ieftină şi Eurovisionul desigur că nu au nimic în comun.

Mă gândeam ce descoperire ascunsă au făcut blogerii în această piesă?

Dar nici prin cap să-mi treacă să-i întreb.

Avem în Franţa un asemenea fenomen, «Tecktonik», un mod ridicol de a te mişca, aşa cum face Pavel împreună cu cei doi colegi ai săi.

Cum aşa? În Euro-o-opa tot aveţi oameni care dansează pe stradă? Ce ridicol… Vai, ce ridicol… Da ce fac apărătorii culturii franceze? Dorm??? Nu permiteţi aşa ceva! Ruşine! Asta în ţara lui Montesquieu şi Zidane?

Pentru cei care nu au înţeles clar fenomenul Turcu, e bine să vizioneze pe Youtube un clip în care Pavel este prezentat ca Salvatorul Lumii, ca un erou global.

O, da! Cel mai relevant şi informativ clip. Făcut de un anonim, fără ştirea lui Pavel. (apropo, între timp clipul a fost şters de autor)

Pentru a protesta împotriva acestei decizii, la 19 ianuarie, admiratorii lui Pavel s-au adunat în PMAN.

De fapt acţiunea a avut mesajul: «Pavel sunt oameni care te susţin.» Nu a fost o acţiune de protest. A fost un dans.

În mulţimea de vreo 20 de oameni adunaţi în PMAN, am cunoscut-o pe Corina Ajder.

Iarăşi toţi o ştiu pe Corina, nu e nevoie să o prezinţi. Consemnările observatorului de la un ONG specializat care menţionează între 40 şi 50 de oameni, fără a lua în calcul presa, nu au nici o valoare, pentru că iar, opinia personală a jurnalistului în presa din Moldova e cea mai bună sursă.

Şi aici situaţia anecdotică, de manual:

În final, am întrebat-o pe Corina, dacă cunoaşte şi alţi eroi ai Moldovei, afară de Pavel Turcu. «Este o întrebare dificilă…. poate altcineva trebuie să răspundă…».

Am vorbit cu Corina. Ea zice că la urmă ai pus o întrebare pe care nu a înţeles-o. Ai repetat-o de trei ori fără succes şi a spus: «Este o întrebare dificilă…. poate altcineva trebuie să răspundă…»

Poate că Moldova trebuie să îi uite pe cei din 7 aprilie, şi chiar pe Ştefan cel Mare?

Trist. Aceeaşi comparaţie ca şi a colegului tău Sănduţă cu Mătăsaru, aceeaşi atitudine ca şi a lui Valeriu Reniţă.

Şi aceeaşi baricadă a valorilor naţionale vs. Pavel Turcu. Fără a observa că de fapt se apără Eurovisionul ca formator de valori. Că se apără dreptul de decizie a unui grup interesat de oameni versus dreptul telespectatorilor de a alege. Că se apără 22 de piese cîntate în engleză după şabloane copiate versus un autor care compune pentru că-i place şi o face în română. (...)

3. Pavel Turcu ca oglindă a revoluţiei din 7 aprilie (sic!)

Va cîştiga oare cultura şi muzica noastră de pe urma faptului că ministerul culturii va fi dărîmat virtual cu o piesă proeuropeană, dar mediocră, de care rîdem toţi mai pe faţă, mai pe ascuns?

Îmi este foarte greu să identific în acest context “va cîştiga”. A cîştigat cultura noastră pe urma piesei “Dragostea din tei”? A cîştigat cultura noastră pe urma “bunicii bate toba”? Va cîştiga ce?

Fără îndoială că se va înviora. Pe de o parte toţi creatorii amatori “ruşinaţi” vor încerca să iasă în spaţiul public. La concursul viitor vor fi zeci, dacă nu sute de Paveli Turcu. Printre ei poate şi o Cesaria Evora, de ce nu? Pe de altă parte “gaşca de muzicanţi” va avea energie şi motivaţie să creeze mai mult, să demonstreze că Pavel Turcu a fost un accident, că ARTA lor oferă VALORI mai utile.

În afara acestor două categorii, o mulţime de oameni vor începe să-şi pună întrebări şi să discute despre “valoare”, “reprezentare”, “imaginea ţării”, “cultura şi formele ei”, “ruşinea pentru ceva”, “mîndria de sine/ mîndria de altul”, “valoarea popularităţii” şi multe alte teme pe care apariţia lui Pavel Turcu le-a scos la iveală.

Dansez pentru Pavel în pman

noreply@blogger.com (Ion Grosu) — Sun, 17 Jan 2010 22:02:00 +0000

Acţiune naţională de relaxare. Dansăm marţi 19 ianuarie, 2010, la 18.15 în centrul Chişinăului (Piaţa Marii Adunări Naţionale) pentru că aşa vrea muşchii noştri. Vouă vi-i ruşine? Da nouă nu! Noi ne veselim şi primim relaxare.

Iu-haaaa!

Învăţăm dansul...

Ură să se

noreply@blogger.com (Ion Grosu) — Sun, 17 Jan 2010 10:37:00 +0000

Nu pot să critic juriul. Cum poţi critica pe cineva care în baza unei înregistrări de trei minute evaluează "pregătirea intelectuală şi capacitatea de a cânta live"? Dă-le voie să vorbească, mai mult nici nu trebuie. Sunt sigur că multora le-a fost frică. Dacă în 10 zile un paznic din Ungheni a pus în pericol imaginea Moldovei şi cultura naţională, cum să ne mai ofere 30? Din 25 de piese care au trecut de juriu 22 sunt în engleză. Asta reprezintă Moldova. Simulacrul.

Că au ucis intriga concursului e problema organizatorilor şi a sponsorilor. Nu a mea.

Societatea noastră pedepseşte dur orice om care îndrăzneşte. Sunt foarte puţini oameni care pot accepta să existe o altă părere. Sau că ceva care contravine sistemului lor de valori are dreptul la existenţă. De mici suntem deprinşi cu ruşinea. Nu cumva să ieşim în evidenţă. Nu cumva să fim deosebiţi. Nu cumva să dăm de ruşine familia, mahala, satul, raionul sau Patria.

Iniţiativele se inhibă deja la nivel personal. Iar dacă cineva îndrăzneşte să nu se auto-cenzureze, Gura Satului îl pune la punct. Tot felul de "baba Liuba" de la bloc stă şi comentează cei care intră şi ies. Ea nu face nimic toată ziua, nu propune nimic, doar comentează, chicoteşte şi critică. Această babă Liubă e în capul multora. Ea oferă o sursă enormă de satisfacţie cînd altcuiva nu-i reuşeşte.

Pavel Turcu va continua să cînte. Nu pentru că eu îl voi susţine sau pentru a vă demonstra vouă ceva. Pentru că-i place. Are omu aşa bucurie. Şi bucuria de a hămăi legat de cuşca propriilor complexe e fignea pe lîngă bucuria autentică şi libertatea care ţi-o aduce ea.

P.S. O dedicaţie specială pentru Baba Liuba:

Şi să fiţi doar fericiţi

noreply@blogger.com (Ion Grosu) — Sat, 16 Jan 2010 22:48:00 +0000

Pe stradă nu zîmbesc.

În public tac.

Întrebări nu pun.

Iarna toţi umblă în negru.

Se tem.

Li-i ruşine.

Cei de jos.

Cei de sus.

Ştiu tot.

Realitatea nu-i surprinde.

Depun flori la poeţi, dar nu citesc.

Copiază piese, dar apără cultura naţională.

Critică dur ce nu-i ca ei.

Şi se votează unul pe altul.

N-am trecut testul. Nimeni.

Pavel Turcu are ceva în plus

noreply@blogger.com (Ion Grosu) — Thu, 14 Jan 2010 16:01:00 +0000

Voi aici credeţi că lumea şi-a ieşit din minţi, dar... aveţi dreptate. De cîteva zile, lumea-ntreagă este emoţionată. S-a umplut internetul de emoţii. Lacrimi, chiote şi răcnete. Pavel Turcu e un om simplu. Dar Pavel Turcu mai este şi un fenomen — în sfîrşit Moldova desfăşoară Europei o poveste frumoasă. Şi europenii apreciză. Englezii deja au înţeles cine va fi cîştigător la Oslo. Se uită în urmă, peste umăr, şi se scarpină în cap.

Traduc un articol care mă înaripează:

Eurovision 2010 a creat primul său superstar. Şi ironia este că el, probabil, va deveni mult mai bine cunoscut şi bogat decât oricine va ridica trofeul la Oslo la 29 mai. Când televiziunea din Moldova a permis pentru oricine — absolut oricine — să prezinte un cântec pentru acest an la selecţia naţională, ei au primit o piesă care a creat o senzatie de la nivel naţional. Pavel Turcu este un agent de securitate, a fost numit şi Susan Boyle a Republicii Moldova, după ce piesa lui pentru Oslo, Imn Eurovision, s-a răspândit rapid pe web.

Cu doar 87 de melodii prezentate, Republica Moldova încă decide ce cântec să plece în Norvegia, dar există o mare posibilitate ca valul de interes/ simpatie/ incredibilitate care a mers în favoarea surprizelor anterioare ca Dustin the Turkey din Irlanda sau "We are the winners" din Lituania acum trei ani şi chiar Scooch pentru Marea Britanie) să îl trimită pe Pavel direct pe arena Telenor. Şi de acolo ar putea cuceri continentul.

(Eurovision 2010: Moldova's Got Talent. Sort of. Meet Pavel Turcu)

Între timp începusem să scriu despre oamenii foarte inteligenţi şi complexaţi şi oamenii simpli şi deschişi, ceva în genul comentariului făcut pe reţeaua rusă vKontakte.

Иногда очень умные люди — злые и неинтересные. А есть простые трактористы — но они добры, открыты и их народ любит. Таких сразу видно.

А злые, умные, высокомерные люди, пишут про них комменты. Потому что они боятся насмешек. А Павлик не боится. Он идет своей дорогой.

Dar nu mi-a ieşit. Chiar am compus un cuvînt lung, pentru fani — intelectocentrismul (un fel de apreciere a valorii unui om aproape exclusiv bazată pe IQ-ul lui, de parcă puţini genii răi ne-a dat istoria) — am scris şi o introducere:

Prima asociere pe care mi-o produce cuvîntul "intelectual" este bucătăria. Există o credinţă populară că anume bucătăria era spaţiul unde în URSS circulau ideile. În familia mea bucătăria întotdeauna a fost cel mai popular loc de comunicare. Poate se datorează planificării apartamentului sau poate faptului că era camera nimănui, restul fiind camerele cuiva anume. Oricum bucătăria era în URSS simbolul cenzurii, un spaţiu de refugiu, metrul pătrat de libertate, de deschidere şi de sinceritate.

Dar am renunţat. Sunt agitat şi obosit pentru filosofie. E vreme de trăit. E timpul să acţionăm. Analizele vor fi postum.

Relaxare să primiţi!