Această revizie a X1 Carbon reprezintă o reînnoire completă a seriei, și nu doar un upgrade de specificații ca unele variante din generațiile anterioare. Desigur, Lenovo a actualizat-o la cea mai recentă platformă hardware a anului, Panther Lake, în mai multe opțiuni de procesor/GPU, dar a și recreat notebookul de la zero pentru a îmbunătăți serviceabilitatea și fiabilitatea, pe de o parte, precum și pentru a permite setări de putere mai ridicate și/sau temperaturi mai scăzute în multitasking și sarcini susținute solicitante.

Toate acestea fac din generația 2026 a X1 Carbon unul dintre cele mai bune ultraportabile de pe piață, dacă nu chiar cel mai bun. Această gamă este mai rapidă decât înainte, ține mai mult pe baterie, oferă în continuare o multitudine de specificații și opțiuni de ecran din care să alegi și ar trebui să reziste mai mult datorită noului design al șasiului, care permite reparații mai ușoare. Pe lângă acestea, ergonomia este excelentă pe această generație a 14-a, unele dintre micile ciudățenii ale Carbon-urilor mai vechi fiind rezolvate. Vom discuta toate aceste particularități mai jos, în recenzie.

Configurația noastră este varianta mid-range cu Core Ultra 7 356H și 32 GB RAM, care oferă un procesor competent cu 16 nuclee / 16 fire într-un pachet cu preț rezonabil. Totuși, vom discuta și opțiunea de top Ultra X7 358H, care vine cu grafică mult mai capabilă Arc B390, precum și varianta de start Core Ultra 7 355, care nu este la fel de puternică ca celelalte două, dar este cea accesibilă.

Specificații Lenovo ThinkPad X1 Carbon Aura Edition

Construcție și design

Acest X1 Carbon gen14 arată și se simte exact cum te-ai aștepta de la un ThinkPad premium: design complet negru, cu materiale moi, într-un șasiu ușor, premium și bine făcut.

Din punct de vedere al designului, există mai multe elemente specifice de branding pe acest șasiu: logo-ul ThinkPad X1 pe capac și gravura ThinkPad pe zona de sprijin pentru palme. În plus, această unitate este varianta FIFA World Cup 26 Edition, care adaugă un icon discret pe capac, cu Trofeul Cupei Mondiale și textul FIFA. Variantele standard nu au acest detaliu suplimentar, dar sunt altfel identice.

Deși la prima vedere această generație 2026 arată și se simte ca vechile X1 Carbon, intern este un design complet nou. De fapt, Lenovo a revoluționat întregul șasiu principal pentru a crea mai mult spațiu interior și pentru a îmbunătăți serviceabilitatea și reparabilitatea hardware-ului. Au implementat ceea ce numesc designul Space Frame, ceea ce înseamnă că placa de bază este mai compactă și integrează componente atât pe partea de sus, cât și pe cea de jos, rezultând spațiu interior suplimentar. Acesta a fost folosit pentru ventilatoare de capacitate mai mare și radiatoare mai mari, pentru a împinge mai multă putere în hardware și a permite performanțe mai bune.

În plus, acest design include o placă de bază detașabilă care cuprinde tastatura, touchpad-ul și zona de sprijin pentru palme – ceva ce nu am mai văzut la ThinkPad-uri de foarte mult timp. De asemenea, permite ca mai multe componente interne să fie interschimbabile și înlocuibile dacă este necesar, cum ar fi porturile, ventilatoarele, difuzoarele, bateria și, desigur, SSD-ul și modulul 4G/5G.

Cu toate aceste schimbări, șasiul X1 2026 rămâne aproximativ de aceleași dimensiuni și greutate ca înainte. Totuși, există diferențe între configurații: șasiul principal al variantei OLED este mai subțire și mai ușor, din aliaj de magneziu, în timp ce variantele IPS sunt din aluminiu și sunt ușor mai groase și mai grele. De exemplu, unitatea noastră de review cu OLED non-tactil cântărește doar 0,99 kg, în timp ce configurația IPS tactilă cu modul 5G se apropie de 1,15 kg.

Ergonomia acestei serii este aproape perfectă. Picioarele moi de cauciuc oferă aderență excelentă pe suprafețe plane; toate materialele sunt netede și antiderapante, iar nu există muchii sau colțuri ascuțite.

Desigur, finisajele netede și întunecate vor arăta amprente, dar nici acest aspect nu este atât de rău pe cât te-ai aștepta. Există o imagine mai sus care arată cum arată unitatea după câteva zile de utilizare, înainte de a o curăța pentru fotografii: vei observa ceva urme de degete pe zona de sprijin și pe unele taste, dar niciuna dintre suprafețe nu arată foarte rău.

În final, menționez cum deck-ul tastaturii se integrează perfect în cadrul principal, fără nicio crăpătură. Muchiile sunt toate netede, rotunjite și prietenoase cu încheieturile. Nu există niciun alt laptop care să se simtă la fel de antiderapant, robust și plăcut la atingere ca acesta. Sper doar ca finisajele să nu se exfolieze sau să se cioplească în timp.

În ceea ce privește conectica, această generație îmbunătățește unele dintre nemulțumirile mele față de designurile mai vechi: Lenovo a pus porturi USB-C pe ambele laterale și a mutat butonul de pornire care era prea ușor de apăsat accidental în trecut (și care trebuia practic dezactivat din setări). În rest, există încă port HDMI full-size și USB-A pe acest șasiu ultraportabil, plus slot de blocare. Ce lipsește în continuare este un cititor de carduri – cu un cititor SD, ar fi fost conectica perfectă.

În ansamblu, acest ThinkPad X1 Carbon gen14 din 2026 este designul ultim al ultraportabilelor: arată și se simte ca un ThinkPad clasic, oferă ergonomie și practicitate excelente într-un format premium și ușor, și este acum un șasiu mai ușor de deschis, de service-uit și de reparat când este nevoie, ceea ce ar trebui să-i prelungească viața. Dacă ești pe Ultrabookreview.com de ceva vreme, s-ar putea să-ți amintești că am fost un utilizator avid de ThinkPad în trecut, și mă bucur să văd schimbarea de paradigmă adusă de acest șasiu.

Tastatură și touchpad

Nu pot spune cu certitudine dacă Lenovo a schimbat tastatura pe acest X1 Carbon 2026 în vreun fel față de iterațiile anterioare.

La prima vedere, pare că nu, dar după ce am folosit această tastatură în ultimele săptămâni, o găsesc oarecum mai puțin profundă decât îmi aminteam de la Carbon-urile anterioare. Nu este o problemă pentru mine, deoarece prefer acest tip de tastatură cu cursă scurtă și superficială, dar este un aspect pe care merită să-l verificați în alte recenzii – majoritatea menționează că este o tastatură excelentă și niciuna pe care am văzut-o nu se plânge de adâncimea cursei. Aceasta oferă în continuare 1,5 mm de cursă pe majoritatea tastelor (cu 1,35 mm pe tastele din jurul TrackPoint-ului), la fel ca pe varianta de generația a 13-a.

Oricum, m-am înțeles foarte bine cu această tastatură; este rapidă, precisă și destul de silențioasă. Una dintre cele mai bune din acest segment.

Layout-ul este standard pentru un ThinkPad, cu keycap-uri negre netede, corect dimensionate și spațiate, iar săgețile ceva mai mici, grupate împreună cu tastele PgUp/PgDn. Există totuși o diferență estetică: textul de pe taste este acum în mijlocul keycap-urilor, nu în colțul din stânga-sus ca în trecut.

În plus, nou pentru această generație este adăugarea butonului de pornire în partea dreaptă-sus a tastaturii – nu sunt fan; durează să te obișnuiești, deoarece prefer să am tasta Delete în acea poziție. În trecut, butonul de pornire nu interfera cu tastatura, fiind plasat pe margine, iar senzorul de amprentă era implementat în locul tastei CTRL dreapta. Cel puțin noul layout aduce înapoi acel CTRL dreapta, pe care știu că unii îl vor aprecia. Ar fi putut totuși să schimbe locurile între Delete și butonul Power/senzor de amprentă; am văzut acest truc implementat bine pe câteva alte dispozitive.

Tastele sunt retroiluminate cu LED-uri albe și două niveluri de luminozitate (plus un mod Auto). Nu sunt foarte luminoase și există o oarecare scurgere de lumină de sub keycap-uri – dar sistemul funcționează destul de bine în ansamblu.

Pentru touchpad, Lenovo oferă fie un clickpad standard cu butoane fizice în partea de sus (destinate utilizării TrackPoint), fie un touchpad haptic fără butoane fizice. Eu am varianta haptică pe unitatea de review, din sticlă mată; clickpad-ul obișnuit are suprafață din plastic (Mylar).

Această implementare haptică vine cu o zonă de butoane în partea de sus, care poate fi activată sau dezactivată din setări. Dacă este dezactivată, întreaga suprafață funcționează ca un touchpad mare pentru swipe-uri, tap-uri etc. Dacă este activată, doar partea inferioară de sub linia grafică funcționează ca touchpad, în timp ce zona de sus servește ca butoane pentru utilizatorii de TrackPoint. Oricum, dacă ești un utilizator înrăit de TrackPoint, designul clasic cu butoane fizice este probabil cel pe care l-aș recomanda, deși unele configurații hardware te pot forța să alegi varianta haptică – variantele superioare vin standard cu touchpad haptic.

În ansamblu, am găsit această versiune haptică perfectă pentru utilizare generală și mă aștept ca majoritatea potențialilor cumpărători să prefere această variantă.

Apreciez și faptul că designul lasă suficient spațiu fizic între touchpad și tastatură în partea de sus, precum și între touchpad și marginea frontală a laptopului în partea de jos. Aceasta este o abordare funcțională care minimizează posibilele atingeri fantomă când folosești calculatorul în poală – o problemă pe care o experimentez constant pe MacBook Air-ul meu, care are un touchpad supradimensionat ce ajunge mai aproape de marginea frontală. Aceeași problemă există și pe ExpertBook Ultra sau pe XPS 14, de altfel.

Pentru biometrie, există atât senzor de amprentă, cât și cameră IR pe acest laptop. Este bine să ai ambele opțiuni.

Ecran

X1 Carbon este disponibil cu ecrane de 14 inch 16:10, fie IPS, fie OLED, ambele în implementări mate anti-reflex.

Panoul IPS este o opțiune de bază: rezoluție 1920 × 1200 px, rată de refresh 60 Hz, 500 nits luminozitate, contrast 1200:1, 100% sRGB. Este mai luminos decât opțiunile IPS din Carbon-urile anterioare, dar rămâne un ecran destul de mediocru pentru un dispozitiv de acest calibru.

Panoul OLED, pe de altă parte, arată mult mai bine și este cel pe care îl avem aici, în varianta non-tactilă. Există și o versiune tactilă disponibilă. Varianta standard non-tactilă este cea pe care aș alege-o eu, deoarece oferă unghiuri de vizualizare excelente și niciunul dintre efectele de screen-door cauzate de stratul digitizer de pe variantele tactile.

Mai precis, acest panou este ceea ce Lenovo numește OLED AGARAS („anti-glare / anti-reflective / anti-smudge”) în varianta non-tactilă. În ceea ce privește finisajul, anti-reflexul de pe acest OLED reduce destul de bine reflexiile și face laptopul utilizabil afară, la lumină puternică. L-aș numi un finisaj semi-lucios, deoarece nu este la fel de mat ca un finisaj mat tradițional IPS, dar este o soluție versatilă – arată curat și nu este o oglindă reflectorizantă.

Panoul în sine este un OLED de generație mai nouă de la Samsung, cu 500 nits luminozitate SDR. Asta înseamnă că nu este același OLED implementat pe ExpertBook Ultra, care este o variantă și mai luminoasă. În rest, este ceea ce te-ai aștepta de la un OLED: vibrant, frumos și rapid.

Hardware și performanțe

Modelul de review este o configurație mid-spec a Lenovo ThinkPad X1 Carbon Aura Edition 2026, cu procesor Intel Core Ultra 7 356H și grafică Intel, 32 GB memorie LPDDR5-8533 și un SSD Gen4 de 1 TB.

Disclaimer: Această unitate de review a fost oferită de Lenovo pentru articol. Am testat-o cu software-ul disponibil la sfârșitul lunii iulie 2026 (BIOS N4OET51W – 1.14, Vantage 4.2601.31.0, Intel Graphics Driver 32.0.101.8860). Acesta este un pachet software matur, la peste 3 luni de la lansarea seriei.

Din punct de vedere al specificațiilor, această serie se bazează pe platforma hardware Intel Panther Lake, cu procesoare Core Ultra Series 3 și fie Intel Graphics, fie Intel Arc B390 grafică integrată. Panther Lake este o arhitectură actualizată de tip SoC (System on a Chip) pentru 2026.

Procesorul unității de review este Core Ultra 7 356H, un design hibrid cu 16 nuclee (4x Performance, 8x Efficiency și 4x Low-Power Efficiency) și 16 fire de execuție. Acestea sunt cele mai noi nuclee Cougar Cove și Darkmont de la Intel și sunt concepute pentru a echilibra performanța și eficiența într-un mod care nu era posibil la iterațiile anterioare.

Anterior, X1 Carbon gen13 era construit pe hardware Intel Lunar Lake 200V, care rulează eficient dar nu oferea prea multă performanță, precum și pe unele variante Arrow Lake U ulterioare, care au îmbunătățit performanța CPU. Cu hardware-ul Panther Lake Core Ultra H, reînnoirea gen14 este semnificativ mai rapidă la încărcări CPU susținute și oferă un boost de 15% la IPC.

Pe partea de GPU însă, Core Ultra 7 356H integrează o iGPU Intel Graphics de nivel de intrare, cu doar 4 nuclee Xe. Asta o face mai lentă decât cipul Arc din platforma Lunar Lake, deci nu este destinată sarcinilor intensive din punct de vedere grafic sau gamingului.

Pentru asta, Lenovo oferă configurația Core Ultra X7 358H (sau echivalentul X7 368H vPro), care include un procesor similar 16C/16T, dar adaugă o iGPU Intel Arc B390 cu 12 nuclee Xe – cea mai rapidă tehnologie iGPU disponibilă în acest format în prezent. Această opțiune nu este disponibilă la nivel mondial și costă destul de mult extra acolo unde este disponibilă.

În plus, Lenovo oferă și variantele Core Ultra 5 335 și Core Ultra 7 355 ale acestui X1 Carbon, care sunt procesoare mai slabe 8C/8T cu Intel Graphics de bază (4 Xe cores). Pe scurt, Core Ultra 5 335 și Ultra 7 355 sunt identice în ceea ce pot face, cu diferențe minime de viteză între ele. Aceste variante sunt mult mai accesibile decât celelalte două, dar limitează capacitățile de performanță susținută ale notebook-ului, deci sunt în principal o opțiune pentru utilizare casual ușoară și multitasking moderat. Gândește-te la ele ca la o continuare a variantelor Lunar Lake anterioare, dar cu grafică mai limitată.

Memoria RAM pe acest notebook este lipită pe placă, cu 32 GB LPDDR5X-8533 pe această unitate. Sunt disponibile și configurații cu 64 GB LPDDR5X-9600, dar doar pe unele piețe și doar împreună cu hardware-ul Core X7.

Pentru stocare, există un slot M.2 2280 în interiorul laptopului. Unitatea noastră vine cu un SSD Micron Gen4 de nivel mediu, iar poți cumpăra laptopul cu diverse capacități și tipuri de stocare. Sau poți upgrada drive-ul tu însuți. SSD-urile dublu-față până la Gen5 de 8 TB vor funcționa în această unitate.

SSD-ul este singura componentă upgradabilă a acestui laptop. Componentele sunt ascunse în spatele panoului posterior, care poate fi scos ușor, fiind ținut de doar patru șuruburi auto-retenție cu cap Phillips. Asta nu s-a schimbat față de designul anterior al șasiului – este unul dintre cele mai ușor de deschis laptopuri.

Imaginea de mai jos arată mainframe-ul mai compact, ventilatoarele mai mari și slotul full 2280 pentru SSD. Spațiul nefolosit din stânga este locul unde se montează modulul 4G/5G, dacă este ales.

Din punct de vedere software, acest ThinkPad vine cu aplicația de control Lenovo Vantage, care oferă acces la profilurile de putere, setările bateriei și ecranului, actualizări etc. Există trei profiluri de performanță/termice din care poți alege:

• Best Performance – permite hardware-ului să ruleze la 65W peak, cu 30-35W susținut la utilizare mixtă și 45W susținut la încărcări CPU solicitante, în timp ce ventilatoarele urcă până la ~33-35 dBA;
• Balanced – permite hardware-ului să ruleze la 65W peak, apoi se stabilizează la 25W susținut la utilizare mixtă, cu ventilatoarele la ~30-32 dBA;
• Best Power Efficiency – limitează procesorul la 12W susținut pentru a menține zgomotul ventilatoarelor sub 30 dBA.

Aceste moduri de putere sunt destul de bine concepute, deși ar mai avea nevoie de câteva ajustări. Ar putea ridica limita de dBA pentru Best Performance la aproximativ 35 dBA și să se asigure că modul Balanced funcționează fiabil – momentan este destul de efemer. De exemplu, am reușit să fac modul Balanced să funcționeze corect doar dezactivând manual Smar

Acestea fiind spuse, începem cu testul de performanță CPU în Cinebench R15.

Trecând la sarcini mai solicitante, începem cu testul de performanță CPU în bucla Cinebench R15.

În profilul Best Performance, procesorul Intel Core Ultra 7 356H atinge vârfuri de aproximativ 65W pentru câteva secunde, apoi se stabilizează la 45W, cu temperaturi în jur de 95°C, nivel de zgomot al ventilatoarelor sub 35 dBA și scoruri de aproximativ 2700 de puncte. Aceste valori sunt înregistrate cu laptopul ridicat de pe birou.

În modul Balanced, sistemul nu se comportă cum ar trebui și setează o limită de putere de 12W. Ar trebui să ruleze undeva pe la 25W, dar după cum am menționat, modul Balanced s-a dovedit capricios pe acest notebook. La 25W, acest procesor ar trebui să returneze scoruri de aproximativ 2200 de puncte, cu temperaturi în jur de 70°C, ceea ce ar fi rezultate corecte pentru un profil mid-level la aproximativ 30 dBA.

Modul Best Efficiency ar trebui să fie cel care se stabilizează la limita de 12W, cu ventilatoarele mult sub 30 dBA. Cu aceste setări, scorurile scad la doar 1300 de puncte.

În final, mostra noastră s-a comportat excelent pe baterie, stabilizându-se la 45W în modul Performance, cu scoruri similare cu cele de pe priză.

Toate aceste valori sunt ilustrate în graficul de mai jos.

Pentru a pune aceste rezultate în perspectivă, iată cum se descurcă această implementare Core Ultra 7 356H comparativ cu alte platforme hardware disponibile pe laptopurile subțiri și ușoare actuale și din generațiile trecute.

În primul rând, acest hardware este mult mai rapid decât Core Ultra 258V din X1 Carbon 2025 sau Core Ultra 155H din X1 Carbon 2024.

Apoi, Ultra X7 358H la putere similară performează aproximativ la fel, în timp ce Ultra 7 355 este vizibil mai lent – ambele opțiuni fiind disponibile pentru acest șasiu.

În final, AMD și Qualcomm oferă hardware care poate scoruri cu 10-30% mai mari la încărcări multi-thread susținute. Totuși, acel hardware fie nu este disponibil în formate similare cu acest ThinkPad, fie/și se confruntă cu probleme de compatibilitate cu software-ul terț, așa cum este încă cazul platformei Qualcomm. Deci, deși aceste opțiuni hardware există teoretic, ele nu există în produse reale pe care potențialii cumpărători de Carbon le-ar putea alege în mod fiabil ca alternativă.

Mai departe, am rulat seria standard de benchmarks, pe profilul Best Performance (~30-45W TDP) și ecranul setat la rezoluția nativă 2.8K.

Acestea sunt rezultatele obținute.

• 3DMark 13 –CPU profile: max – 9706, 16 – 9765, 8 – 6104, 4 – 4048, 2 – 2178, 1 – 1137;
• 3DMark 13 – Fire Strike: 6601 (Graphics – 7218, Physics – 28706, Combined – 2362);
• 3DMark 13 – Solar Bay: 12062.
• 3DMark 13 – Steel Nomad Light: 2498.
• 3DMark 13 – Time Spy: 3426 (Graphics – 3033, CPU – 12967);
• 3DMark 13 – XeSS: XeSS Off – 6.67 fps, XeSS On – 19.08 fps, 186.1% performance difference.

• Uniengine Superposition – 1080p Extreme: 1647;
• Uniengine Superposition – 1080p Medium: 4607;

• Aida64 Extreme, memory test: 117562 MB/s read, 119279 MB/s write, – MHz latency;
• PCMark 10: 8619 (Essentials – 11126, Productivity – 15015, Digital Content Creation – 10400);
• GeekBench 6.6.0 64-bit: Multi-core: 15571, Single-Core: 2762;
• GeekBench AI 1.7.0 (ONNX, CPU): Single: 4503, Half: 1835, Quantized: 8363;
• CineBench R15 (best run): CPU 2937 cb, CPU Single Core 302 cb;
• CineBench R23: CPU 18151 pts (best run), CPU 16729 pts (10 min loop test), CPU Single Core 2030 pts (best run);
• CineBench 2024: CPU 1012 (10 min run), CPU Single Core 119 pts;
• CineBench 2026: CPU multiple threads: 4141 (10 min run), CPU single thread: 497 pts.

Și testele workstation, pe același profil Best Performance.

• Blender 5.1.2 – BMW Car scene – CPU Compute: 2m 04s ;
• Blender 5.1.2 – Classroom scene – CPU Compute: 5m 23s;
• Blender 5.1.2 – Classroom scene – GPU Compute, OneAPI: 2m 17s;

• SPECviewperf 2020 – 3DSMax 07: 17.78;
• SPECviewperf 2020 – Catia 06: 15.06;
• SPECviewperf 2020 – Creo 03: 26.11;
• SPECviewperf 2020 – Energy 03: 4.12;
• SPECviewperf 2020 – Maya 06: 79.25;
• SPECviewperf 2020 – Medical 03: 9.61;
• SPECviewperf 2020 – SNX 04: 6.60;
• SPECviewperf 2020 – Solidworks 07: 38.36;
• SPECviewperf 15 – 3DSMax 08: 17.87;
• SPECviewperf 15 – Blender 01: 18.88;
• SPECviewperf 15 – Catia 07: 9.90;
• SPECviewperf 15 – Creo 04: 26.97;
• SPECviewperf 15 – Energy 04: 9.39;
• SPECviewperf 15 – Enscape 01: 13.80;
• SPECviewperf 15 – Maya 07: 80.21;
• SPECviewperf 15 – Medical 04: 21.01;
• SPECviewperf 15 – Solidworks 08: 25.02;
• SPECviewperf 15 – Unreal Engine 01: 38.27;
• V-Ray Benchmark: CPU – 12868, CUDA – 346.

Aceasta este o platformă mobilă interesantă, concepută pentru multitasking serios, destul de capabilă pe partea de CPU și RAM, dar nu la fel de performantă când vine vorba de grafică.

Modul Performance setaează o limită TDP ridicată la testele CPU multi-thread, aproape de 45W, dar apoi scade această limită către 30-35W la utilizare mixtă, cel mai probabil pentru a ține temperaturile interne sub control. 30W este totuși o putere suficientă pentru iGPU-ul Intel Graphics și ar trebui să fie aproape suficientă și pentru Arc B390, un aspect de luat în calcul dacă te uiți la o configurație X7 358H.

Core Ultra 7 356H oferă performanță solidă pe un singur nucleu și capacități bune multi-thread. Această implementare ușoară pe X1 Carbon performează la aproximativ 80% din ce poate face un Core Ultra 9 386H full-power într-un ROG Zephyrus G14 și ajunge la aproximativ 90% dintr-un Core Ultra X7 358H la nivele de putere similare.

Sigur, platformele alternative de la Qualcomm pot rula mai rapid la încărcări multi-thread, dar atunci apare problema compatibilității software. Iar deși hardware-ul AMD Strix/Gorgon Point poate rula și el ceva mai rapid, nu vei găsi prea ușor astfel de dispozitive similare. Așadar, în ansamblu, acest hardware Panther Lake Core Ultra Series 3 H, într-o implementare corect alimentată, este unul dintre cele mai competitive dispozitive de zi cu zi și pentru multitasking din spațiul ultrabook-urilor de astăzi.

Pe partea de GPU însă, cipul Intel Graphics cu doar 4 nuclee Xe nu este un performer. Este mai lent decât iGPU-urile Arc 140T/140V implementate în modelele 2024/2025 și mai lent decât Radeon 890M de pe dispozitivele AMD. În plus, oferă mai puțin de jumătate din performanța Arc B390 inclusă pe cipul X7 358H de pe acest laptop. Deci nu iei acest hardware pentru sarcini intensive din punct de vedere grafic.

Detalii mai amănunțite despre perfomanțele acestei platforme sunt disponibile în review-ul detaliat la acestei serii ThinkPax X1 Carbon gen13 de pe Ultrabookreview.com

Răcire, conectivitate și audio

Modulul de răcire pe acest laptop este destul de minimal, cu două ventilatoare, două radiatoare și un singur heatpipe.

Lenovo reușește să mențină 45W de putere susținută pe acest laptop la sub 33 dBA, însă cu temperaturi interne ridicate, în jur de 90-95°C la încărcări CPU multi-thread susținute. E cald! La utilizare mixtă, pe de altă parte, sistemul tinde să se stabilizeze la aproximativ 35W, cu temperaturi în jur de 80°C, ceea ce este un punct de echilibru mai acceptabil.

Ce trebuie să menționez este că aceste ventilatoare actualizate de pe X1 Carbon gen14 nu mai produc același șuierat ascuțit ca ventilatoarele din trecut, ceea ce înseamnă că sunt percepute ca mai silențioase la încărcări grele și aproape imperceptibile la utilizare generală. În plus, aceste ventilatoare stau des oprite la utilizare casual, indiferent de profilul de putere selectat sau dacă dispozitivul este pe priză sau pe baterie.

Oricum, la capitolul zgomot, am măsurat până la ~33 dBA pe Best Performance la nivelul capului, în jur de 30 dBA pe Balanced și sub 30 dBA pe Best Power Efficiency.

În ceea ce privește temperaturile, șasiul rămâne confortabil la utilizare generală, cu punctul cel mai cald la ~35°C în zona tastelor 7 și 8. Aceasta poate crește către 40°C la multitasking mai greu și mai lung, dar per total laptopul nu a părut niciodată inconfortabil la atingere sau în poală.

La încărcări solicitante, se formează un hotspot similar care urcă în zona 45-50°C tot în partea de sus a tastaturii.

Totuși, zonele de touchpad și tastatură cu care intri de obicei în contact abia depășesc 40°C, ceea ce nu este rău având în vedere dimensiunea dispozitivului și temperaturile interne ridicate. Lenovo a reușit să izoleze corespunzător componentele interne de șasiul exterior din magneziu.

La conectivitate, avem Wi-Fi 7 și Bluetooth 5.4 de ultimă generație printr-un modul Intel BE201 pe acest laptop. Totul a funcționat bine în perioada în care am testat aceste laptopuri. Este disponibil și un modul intern opțional 4G sau 5G Qualcomm Snapdragon X61 pentru această serie.

Sunetul este gestionat de un set de difuzoare stereo care trag pe partea de jos și pe laterale, nu prin tastatură ca în trecut. Pot deveni destul de puternice și oferă o calitate audio decentă, o ușoară îmbunătățire față de X1 Carbon-ul anterior, și destul de apropiate de sistemele audio mai bune disponibile în segmentul de 14 inch. Nu sunt la nivelul difuzoarelor de MacBook Pro, dar se apropie de ce oferă rivalii direcți precum XPS 14 sau ExpertBook Ultra.

Camera, pe de altă parte, ajunge la un senzor de 10 MP cu IR, TOF și obturator fizic. Aceasta este una dintre cele mai bune camere web disponibile pe un ultrabook Windows în prezent, chiar și la lumină mai slabă, cu calitate decentă a imaginii, claritate bună și unghi larg de vizualizare. Doar reține că această cameră de 10 MP este o opțiune extra, iar camera de bază este de 5 MP și tot destul de bună.

Baterie și autonomie

În interiorul acestui X1 Carbon Aura Edition se află o baterie de 58 Wh, aproximativ la același nivel cu generațiile anterioare de X1 Carbon și mai mică decât ce oferă alte laptopuri premium de 14 inch în prezent – inclusiv cele din jurul aceleiași limite de greutate de 1 kg, cum ar fi ExpertBook Ultra sau LG Gram.

Iată rezultatele testelor noastre de autonomie pe această configurație cu ecran OLED mat, cu luminozitatea ecranului setată la aproximativ 120 nits (~60% luminozitate). Am setat și modul de alimentare Windows 11 pe Best Power Efficiency.

• <3 W (~20 ore) – idle, mod Best Power Efficiency, ecran la 60%, Wi-Fi pornit;
• 6-7 W (~8-9 ore) – editare text în Google Drive, mod Best Power Efficiency, ecran la 60%, Wi-Fi pornit;
• 4-5 W (~13 ore) – video 1080p fullscreen pe YouTube în Edge, mod Best Power Efficiency, ecran la 60%, Wi-Fi pornit;
• 4 W (~15 ore) – Netflix fullscreen în Edge, mod Best Power Efficiency, ecran la 60%, Wi-Fi pornit;
• 8-10 W (~5-8 ore) – navigare în Edge, mod Balanced, ecran la 60%, Wi-Fi pornit.

Platforma oferă eficiență excelentă și permite autonomii solide chiar și cu bateria de dimensiune medie. Și mă aștept ca variantele Core Ultra 5 325 / Ultra 7 355 să ruleze și mai eficient.

Laptopul vine cu un încărcător USB-C de 65W. Chargerul este foarte compact, dar designul dual-piece cu toate cablurile adaugă destul volum. Aș fi apreciat un design mai modern, cu mufa integrată în cărămidă și un cablu lung detașabil.

Preț și disponibilitate

La momentul acestui articol, Lenovo ThinkPad X1 Carbon Aura Edition este listat în magazine.

Totuși, este disponibil la noi în două principale variante:

• Core Ultra 7 355 , 32 GB RAM, 512 GB/1 TB SSD, IPS sau OLED – de la circa 15000 lei;
• Core Ultra X7 358H, 64 GB RAM, 1 TB SSD, OLED – de la circa 21000 lei.

Aș alege o configurație cu panel OLED.

Pentru mai multe detalii despre configurații, stocuri și prețuri, puteți intra aici.

Concluzii

Există multe motive pentru care X1 Carbon este o gamă atât de iubită în segmentul ultraportabilelor premium, iar această generație își duce versatilitatea și mai departe.

Ergonomia, practicitatea și configurabilitatea sunt ceea ce diferențiază aceste Carbon-uri de tot ce există pe piață. Și asta pe lângă limbajul de design și senzația generală a ThinkPad-urilor, al cărui fan sunt.

Comparativ cu Carbon-urile din ultimii ani, varianta gen14 din 2026 aduce o schimbare în designul intern, cu un șasiu care pune accent pe serviceabilitate și reparabilitate, dar fără a sacrifica nimic în schimb. Acest notebook arată și se simte în continuare ca un Carbon, cântărește tot în jur de 1 kg, oferă în continuare o mulțime de porturi și input-uri excelente și vine într-o multitudine de configurații, atât din punct de vedere al platformei hardware, cât și al opțiunilor de ecran – nicio altă gamă nu oferă trei tipuri diferite de hardware Panther Lake, în funcție de nevoile tale de performanță și de buget, plus opțiuni de ecran IPS sau OLED (deși panoul IPS nu este chiar atât de atrăgător).

Desigur, toate acestea nu vin ieftin. X1 Carbon a fost întotdeauna ThinkPad-ul flagship, iar asta este valabil mai ales astăzi, cu prețurile nebunești la RAM/SSD care împing notebook-urile la niveluri absurde.

Și apoi, această serie nu este fără rivali: opțiuni premium precum Asus ExpertBook Ultra sau HP EliteBook X, precum și Lenovo ThinkPad P1 și poate MacBook Air 13, dacă ești ok cu ceva puțin mai greu și diferit. Toate au avantajele și ciudățeniile lor, dar ținând cont de toate și atâta timp cât se încadrează în bugetul tău, X1 Carbon este atât de aproape de perfecțiune în aproape orice aspect.

Pro:

• Construcție ThinkPad ușoară și premium, cu estetică specifică
• Ergonomie excelentă în acest segment, care rezolvă unele ciudățenii din trecut
• Tastatură și trackpad excelente, conectică actualizată
• Ecrane IPS sau OLED, mate, tactile sau non-tactile
• Hardware Panther Lake în multiple variante, până la Ultra X7
• Eficient, autonomii lungi chiar și cu bateria de dimensiune medie

Contra:

• Baterie de doar 58 Wh
• Preț ridicat, și nu toate configurațiile sunt disponibile la nivel local

Aceasta este o iterație reînnoită a șasiului Scar 18 din 2025, cu specificații ușor actualizate, un ecran nou miniLED 4K și un modul de răcire revizuit. Asus aplică o abordare tick-tock seriilor de laptopuri, cu o reînnoire majoră la fiecare doi ani și o rafinare minoră între ele. Aceasta este rafinarea, dar nu este la fel de minoră pe cât ar putea părea la prima vedere.

Astfel, Scar 18 rămâne un laptop full-size de 18 inch, dar este mai gros și mai greu decât generația anterioară, pentru a integra un modul de răcire actualizat și mai robust, care aduce un impact semnificativ în jocuri și sarcini susținute. Acesta permite setări de putere susținută mai ridicate, mai ales pe procesor, și temperaturi mai scăzute pe încărcări mixte. În rest, procesorul este singura specificație hardware reînnoită, această generație fiind construită pe cel mai recent procesor Core Ultra 9 290HX Plus Arrow Lake Refresh, în timp ce restul rămâne aproximativ la fel: până la RTX 5090 175W 24GB, 2 sloturi RAM și 2 sloturi SSD Gen5.

În schimb, Asus a actualizat ecranul pe acest Scar 18 2026, optând pentru un display 4K 240Hz de rezoluție mai mare, care înlocuiește display-ul 2.5K 240Hz folosit anterior. Ambele sunt panouri miniLED, cu zone de dimming.

Având asta în vedere, să trecem la recenzie. Am folosit acest laptop timp de peste o lună și fiți atenți că am testat toate modelele Scar disponibile de-a lungul anilor și încă folosesc un Scar 18 mai vechi ca laptop de lucru zilnic, deci sunt mai familiarizat cu particularitățile și ciudățeniile acestei serii decât majoritatea celor de pe internet.

Specificații Asus ROG Scar 18 G835

Construcție și design

Această generație Scar 18 2026 rămâne un laptop full-size și greu de 18 inch – de fapt, mai gros și mai greu decât varianta din 2025: ajunge până la 35 mm grosime și ~3,7 kg, în timp ce cel anterior avea până la 32 mm și 3,3 kg. Totuși, generația 2026 se situează aproximativ la același nivel de dimensiuni și greutate cu alte opțiuni de top din acest segment, precum Lenovo Legion 9i 18 și MSI Titan 18.

Motivul din spatele acestor actualizări este modulul de răcire reînnoit, cu ventilatoare de capacitate mai mare, radiatoare mai mari și o cameră de vapori (vapor chamber) mai groasă. Acest modul de răcire permite putere susținută mai ridicată la încărcări mixte (crossload), dar schimbarea mai importantă este capacitatea de a rula hardware-ul la putere mai mare și temperaturi mai scăzute în jocuri și sarcini solicitante pe profilurile mai echilibrate. Vom discuta aceste aspecte în secțiunea corespunzătoare de mai jos.

În rest, Scar 18 2026 și 2025 arată și se simt aproximativ la fel ca generația precedentă.

Pe scurt, acesta este un laptop negru cu cadru principal din plastic și capac din metal. Se simte solid și premium pe toate părțile, dar suprafețele negre se murdăresc ușor de amprente. Faptul că interiorul este din plastic s-ar putea să nu sune grozav, dar este un plastic de calitate bună, iar această abordare permite temperaturi mai scăzute ale șasiului în jocuri. Principala mea nemulțumire rămâne marginea frontală destul de ascuțită, mai ales că această generație stă și mai înaltă pe birou decât cea anterioară – vei avea nevoie de un birou mare pentru a avea un sprijin adecvat pentru brațe cu această mașinărie.

Există destul de mult RGB aici, cu logo-ul ROG pe capac și o bară de lumină care rulează de-a lungul întregului șasiu principal. Acestea pot fi controlate și ajustate din setări, cu posibilitatea de a le opri dacă vrei. Există și matricea Anime Matrix pe capac, pe care o consider în principal un gimmick inutil și care poate fi de asemenea controlată/oprită din Armoury Crate.

În rest, ergonomia este decentă, cu un unghi limitat de deschidere a ecranului și porturi disponibile pe laterale, deoarece partea din spate este rezervată în întregime răcirii.

Conectica este destul de solidă, cu o mulțime de porturi necesare. Totuși, încă nu există cititor de carduri, iar ambele porturi USB-C sunt plasate pe latura stângă, unde se află de fapt majoritatea celorlalte porturi. Latura dreaptă este ocupată în principal de grilaje de admisie a aerului.

Încă nu sunt fan al mufei de alimentare reînnoite cu designul pătrat actualizat și cablul drept – designul rotunjit anterior de pe Scar-ul meu 2023/2024, cu mufa la 90 de grade, era mult mai convenabil, deoarece îmi permitea să dirijez ușor cablul spre spatele laptopului.
Iată cum se compară cele două, cu varianta nouă jos.

În ansamblu, ergonomia acestei serii rămâne oarecum discutabilă. Îmi place aspectul mai curat al generațiilor mai noi comparativ cu unitatea mea mai veche, dar nu-mi place noul cablu al încărcătorului, iar unghiul ecranului și conectica ar beneficia de rafinări. Cât despre cum se compară acest Scar 18 cu principalii săi rivali (Lenovo Legion 9i, MSI Titan 18) din punct de vedere al construcției și ergonomiei, aș spune că se ține bine, deoarece fiecare opțiune vine cu propriul set de ciudățenii. Totuși, acesta este un subiect pentru un articol de comparație mai detaliat.

Tastatură și touchpad

Input-urile nu s-au schimbat între iterațiile Scar 18 din 2025 și 2026 și sunt printre cele mai bune din segment: nu găsești tehnologii extravagante aici, doar lucruri simple făcute cum trebuie.

După ce am folosit Scar 18-ul meu zilnic de ani de zile, sunt cel mai probabil deja obișnuit cu layout-ul și senzația generală a acestei tastaturi Asus, deși feedback-ul pe această generație mai nouă este puțin diferit, actuările necesitând o apăsare mai fermă. Totuși, per total aceasta este o tastatură rubber-dome excelentă.

Layout-ul include tastele suplimentare din stânga-sus, săgeți full-size și o secțiune NumPad, deși aceasta are un design oarecum ciudat, non-standard, pe care unii s-ar putea să nu-l aprecieze.

În rest, reține că aceste keycap-uri din plastic negru se murdăresc destul de ușor, la fel ca și cadrul negru dintre taste. Așa că va trebui să o cureți des.

Tastele sunt retroiluminate RGB, cu LED-uri luminoase și control per-tastă. Software-ul Aura care controlează RGB-ul pe acest laptop necesită ceva timp să-l înțelegi, dar își face treaba, cu control asupra întregii tastaturi, diverse efecte și control asupra logo-ului RGB de pe capac și a barei de lumină RGB din jurul deck-ului principal. În plus, poți oricând înlocui întregul software de control cu G-Helper, care simplifică și mai mult lucrurile.

Touchpad-ul este o suprafață mare din sticlă mată, mai mare decât pe unitatea mea mai veche, dar tot cu suficient spațiu sus și jos pentru a preveni click-uri sau swipe-uri greșite. Palm rejection-ul funcționează bine, deci nu am întâmpinat probleme din cauza dimensiunii. Experiența de utilizare generală este bună, deși click-urile fizice sunt puțin mai rigide decât pe Scar-ul meu.

M-am plâns de asta și anul trecut, când nu m-am putut adapta pe deplin la experiența touchpad-ului și nu l-am folosit la fel de consistent ca pe touchpad-ul mai mic de pe Scar. Dar lucrurile au fost rafinate la această generație, până în punctul în care am putut folosi laptopul zilnic fără mouse, exact cum fac cu Scar-ul meu – da, folosesc touchpad-ul pentru task-uri de zi cu zi, fără mouse.

În final, biometrie: există suport IR cu camera principală. Pe Scar-ul meu mai vechi nu am nicio biometrie.

Ecran – panel mini LED 4K updatat

Ecranul de pe Scar 18 2026 este un panou miniLED actualizat, cu rezoluție 4K (3840 × 2400 px), peste 2000 de zone de dimming, rată de refresh 240 Hz și timpi de răspuns de 3 ms, plus un finisaj anti-reflex de tip low-reflection rafinat. Asus încă îl numește display ROG Nebula HDR, dar este îmbunătățit în mai multe privințe față de panoul 2.5K de pe Scar 2025 și, de fapt, față de opțiunile oferite de principalii săi concurenți – miniLED 4K 120 Hz cu mai puține zone pe MSI Titan 18, IPS dual-spec 2.5K pe Legion 9i, IPS 2.5K pe Alienware 18 Area-51.

Combinația de rezoluție și rată de refresh este unică pentru acest laptop – doar reține că în mod implicit ecranul rulează la 120 Hz, iar poți seta 240 Hz doar comutând GPU-ul pe modul Ultimate dGPU.

În ceea ce privește finisajul anti-reflex, acesta folosește tehnologia pe care Asus o numește ROG AGLR (anti-glare low reflection), care ține reflexiile sub control fără a estompa culorile/contrastul la fel de mult ca majoritatea celorlalte finisaje mate. După ce l-am folosit alături de Scar-ul meu mai vechi, aș spune că această implementare este un compromis bun între cele două lumi: rămâne destul de lucios în spații foarte luminoase, dar păstrează culorile mai vii și mai vibrante decât pe varianta de ecran mai veche.

În final, acesta este și primul display care implementează tehnologia ROG ELMB (Extreme Low Motion Blur), care folosește o tehnologie actualizată de strobing a iluminării pentru a reduce blur-ul și a îmbunătăți claritatea mișcării. Această tehnologie funcționează împreună cu GSync, pentru a preveni și mai mult stuttering-ul sau screen tearing-ul. În viața reală, această tehnologie contează în gaming-ul competitiv rapid.

În rest, poți seta ecranul pe iluminare One-zone sau Multi-zone din setări, cu două opțiuni multi-zone: Balanced și Strong. One-zone funcționează ca un IPS de calitate bună, cu iluminare consistentă și uniformitate. Multi-zone activează dimming-ul pe zone și poate fi luat în considerare pentru streaming video și gaming, setarea Strong împingând luminozitatea și contrastul mai sus. În plus, poți activa HDR din Windows, când laptopul este pe priză. Toate acestea afectează modul în care conținutul este perceput la utilizare zilnică și în jocuri/videoclipuri.

Hardware și performanțe

Modelul testat este configurația de top a Asus ROG Strix Scar 18 2026, cod G835LXG, construit pe un procesor Intel Core Ultra 9 290HX Plus, o placă video Nvidia Blackwell RTX 5090 24GB, 128 GB memorie DDR5-6400 și 2 TB stocare SSD destul de rapidă.

Disclaimer: Unitatea noastră de review a fost trimisă de Asus. Toate rezultatele au fost înregistrate folosind software-ul disponibil la sfârșitul lunii iunie 2026 (BIOS 304, Armoury Crate 6.5.7.0 / GHelper 0.260.0 și drivere GeForce Game Ready 610.62). În mod implicit, sistemul rulează pe Armoury Crate, dar am rulat și câteva teste pe GHelper pentru a vedea dacă poate influența rezultatele, mai ales pe profilurile de putere mai joase și când laptopul rulează pe baterie.

Din punct de vedere al specificațiilor, această gamă Asus ROG Strix Scar 18 2026 este construită pe cel mai recent și mai puternic hardware mobil Intel și Nvidia disponibil la mijlocul anului 2026.

Intel Core Ultra 9 290HX Plus este procesorul mobil de top din platforma Arrow Lake HX Refresh de la Intel, cu 24 de nuclee și 24 de fire de execuție.

La fel ca procesoarele Core i9 HX din trecut, acesta este tot un design hibrid cu 8 nuclee High-Performance (Lion Cove) și 16 nuclee Efficiency (Skymont), care lucrează împreună sau separat în diverse activități. Actualizările față de Core Ultra 9 275HX din Scar 18 de anul trecut sunt minore, dar această generație poate rula procesorul la TDP susținut mai ridicat: până la 240W pe Manual și 200W pe Turbo, comparativ cu aproximativ 150W la sarcini similare în generația anterioară. Asta se datorează modulului de răcire actualizat, pe care îl vom discuta mai detaliat mai jos.

Pentru GPU, seria Scar 18 2026 este disponibilă doar cu cipuri Nvidia GeForce RTX 5000 de top, fie 5090 24GB, fie 5080 16GB, ambele rulând la până la 175W cu Dynamic Boost. Această configurație este RTX 5090.

Există încă un MUX pe acest șasiu, suport GSync pe ecranul principal, precum și Optimus regulat sau Advanced Optimus.

Pentru memorie și stocare, laptopul vine cu două sloturi DIMM accesibile și două sloturi M.2 2280 SSD Gen5. Unitatea de review include 128 GB memorie DDR5-6400 și un SSD SK Hynix PC801 de 2 TB. Asus livrează majoritatea unităților cu drivere Gen4, dar poți fie să upradezi la un Gen5 mai rapid, fie să configurezi laptopul cu SSD-uri Gen5 la anumiți retaileri terți pe unele piețe. Mai adaug că configurațiile de nivel inferior, în general cele cu doar 32 GB RAM, ar putea veni cu un singur stick de memorie – ceva de ținut minte, deoarece un singur stick înseamnă memorie single-channel, cu posibile limitări de performanță la încărcări solicitante.

Accesarea și upgradarea componentelor (SSD-uri, RAM) este un proces fără unelte pe acest șasiu. Glisezi un latch pentru a debloca panoul posterior, apoi doar îl glisezi în sus și îl scoți. În interior, SSD-urile sunt ținute pe loc cu Q-latch-uri în loc de șuruburi obișnuite, iar accesul la sloturile de RAM este nerestricționat. Desigur, ar trebui să scoți mai departe șasiul posterior pentru a accesa placa de bază, difuzoarele sau bateria.

Dincolo de specificații, Asus oferă profilurile standard de putere în aplicația de control Armoury Crate: Silent, Performance, Turbo și Manual, cu diverse setări de putere și profiluri de ventilatoare între ele, rezumate în tabelul următor:

După cum am menționat mai devreme, setările TDP ale procesorului sunt mai ridicate decât pe generațiile Scar anterioare, atât pe profilurile Turbo, cât și pe Manual. Și asta în timp ce nivelurile de zgomot ale ventilatoarelor sunt menținute în aceleași limite.

În ansamblu, profiluri versatile și multifuncționale, modul Performance fiind deosebit de interesant pentru capacități serioase fără zgomot de ventilatoare exagerat.

Să trecem la testele de performanță. Vom începe cu testul în buclă Cinebench R15 pe CPU.

Iată un rezumat al profilurilor existente:

• Manual, ridicat: ~6400 puncte, ventilatoare 54 dBA, 100+ °C pe CPU, ~240W TDP;
• Turbo, ridicat: ~6150 puncte, ventilatoare 48 dBA, ~90 °C pe CPU, ~180W TDP;
• Turbo, pe birou: ~6150 puncte, ventilatoare 48 dBA, ~95 °C pe CPU, ~180W TDP;
• Performance, ridicat: ~5400 puncte, ventilatoare 42 dBA, ~75 °C pe CPU, ~120W TDP;
• Silent, ridicat: ~5000 puncte, ventilatoare <35 dBA, ~70 °C pe CPU, ~85W TDP;
• Performance pe PD, ridicat: ~4000 puncte, ventilatoare <30 dBA, ~60 °C pe CPU, ~65W TDP;
• Performance pe baterie, ridicat: ~4000 puncte, ventilatoare <30 dBA, ~60 °C pe CPU, ~60W TDP.

Profiluri impresionante pe toată linia, mai ales modurile Performance și Silent. Și deși nu sunt la nivelul performanței pe priză, capacitățile pe PD/baterie sunt și ele foarte competitive.

Pentru comparație, această implementare high-power a Core Ultra 9 290HX depășește doar ușor modelele Core Ultra 9 275HX/285HX din generația anterioară, cu aproximativ 5-8%. În același timp, platforma Ryzen 9 HX depășește hardware-ul Intel la putere mult mai mică, dar doar cu câteva procente.

Totuși, am inclus și o platformă veche de 2 ani în acest grafic (Core i9 14900HX) pentru a arăta câștigurile reale de performanță de 25-30% pe acest tip de încărcare din ultimii doi ani.

În final, am inclus și o implementare Core Ultra 9 386H Panther Lake pentru a arăta cum aceste platforme HX sunt de aproximativ 2 ori mai rapide decât hardware-ul mobil folosit în produsele moderne mai subțiri și mai portabile.

Am vrut de asemenea să compar profilurile mai silențioase, sub 35 dBA, pe aceste platforme. Cu 5000 de puncte, acest Scar livrează 80% din performanța Turbo la niveluri de zgomot mult mai reduse și cu temperaturi mai scăzute.

În plus, modul Silent pe această generație rulează stabil la putere mai mare decât pe Scar-ul anterior, precum și față de dispozitivele concurente pe care le-am testat. Astfel, acest Scar 18 2026 performează semnificativ mai rapid la încărcări CPU susținute decât competitorii săi.

Mm rulat mai departe întregul set de teste și benchmark-uri, pe profilul Turbo, cu GPU-ul setat pe modul Standard (Advanced Optimus) și cu ecranul la rezoluția nativă 4K+.

Toate aceste teste rulează pe driverele Nvidia Game Ready și pe software-ul Armoury Crate.

Iată ce am obținut:

• 3DMark 13 –CPU profile: max – 18538, 16 – 15190, 8 – 9831, 4 – 5230, 2 – 2659, 1– 1341;
• 3DMark 13 – Fire Strike: 42971 (Graphics – 54427, Physics – 55775, Combined – 14702);
• 3DMark 13 – Port Royal: 16613;
• 3DMark 13 – Speed Way: 6577;
• 3DMark 13 – Steel Nomad: 6302;
• 3DMark 13 – Time Spy: 23806 (Graphics – 25164, CPU – 18234);
• 3DMark 13 – DLSS: DLSS Off – 37.12 fps, DLSS On – 133.65 fps, 360% performance difference.

• Uniengine Superposition – 1080p Extreme: 15238;
• Uniengine Superposition – 1080p Medium: 39797;

• Aida64 Extreme, memory test – ;
• PCMark 10: 11925 (Essentials – 11847, Productivity – 21859, Digital Content Creation – 17768);
• GeekBench 6.6.0: Multi-core: 22579, Single-Core: 3229;
• GeekBench AI 1.7.0 (ONNX, CPU): Single: 7368, Half: 2728, Quantized: 12830;
• CineBench R15 (best run): CPU 6103 cb, CPU Single Core 343 cb;
• CineBench R23: CPU 41489 pts (best run), CPU 41009 pts (10 min loop test), CPU Single Core 2377 pts (best run);
• CineBench 2024: CPU 2238 (10 min run), CPU Single Core 137 pts;
• CineBench 2026: GPU – 108147 pts, CPU Multiple Threads – 8971, CPU Single Core – , CPU Single Thread – 569 pts.

Și testele workstation, pe același profil Turbo.

• Blender 4.3.2 – BMW Car scene- CPU Compute: 57s ;
• Blender 4.3.2 – BMW scene – GPU Compute: 8.54s (CUDA), 4.73 (Optix);
• Blender 4.3.2 – Classroom scene – CPU Compute: 2m 24s;
• Blender 4.3.2 – Classroom scene – GPU Compute: 16.77s (CUDA), 9.78s (Optix).
• Blender 5.1.2 – BMW Car scene- CPU Compute: 53s ;
• Blender 5.1.2 – BMW scene – GPU Compute: 8.10s (CUDA), 4.52 (Optix);
• Blender 5.1.2 – Classroom scene – CPU Compute: 2m 03s;
• Blender 5.1.2 – BMW scene – GPU Compute: 16.69s (CUDA), 8.94 (Optix);

• SPECviewperf 2020 – 3DSMax 07: 247.20;
• SPECviewperf 2020 – Catia 06: 118.02;
• SPECviewperf 2020 – Creo 03: 130.61;
• SPECviewperf 2020 – Energy: 86.04;
• SPECviewperf 2020 – Maya 06: 829.73;
• SPECviewperf 2020 – Medical 03: 65.40;
• SPECviewperf 2020 – SNX 04: 42.19;
• SPECviewperf 2020 – SW 07: 556.96.

• SPECviewperf 15 – 3DSMax 08: 102.09;
• SPECviewperf 15 – Blender 01: 117.98;
• SPECviewperf 15 – Catia 07: 88.03;
• SPECviewperf 15 – Creo 04: 131.73;
• SPECviewperf 15 – Energy 04: 86.22;
• SPECviewperf 15 – Enscape 01: 4.48;
• SPECviewperf 15 – Maya 07: 261.42;
• SPECviewperf 15 – Medical 04: 65.22;
• SPECviewperf 15 – Solidworks 08: 42.03;
• SPECviewperf 15 – Unreal Engine 01: 102.87;
• V-Ray Benchmark: CPU – 29652, CUDA – 3203, RTX –  4328.

Pe partea de CPU, aceasta este o implementare high-power a procesorului Intel Core Ultra 9 290HX Plus și livrează practic tot ce poate oferi această platformă.

Totuși, deoarece 290HX Plus este doar un refresh de tip „tock” al platformelor anterioare Ultra 9 275HX / Ultra 9 285HX, câștigurile de performanță CPU susținută sunt minore, în jur de 5%. Poți stoarce un pic mai mult din procesor pe modul Manual, care permite un TDP susținut de 240W, după cum vom discuta mai jos.

Dar pe modul Turbo implicit, acest Scar 18 2026 se potrivește în mare parte cu implementarea Ultra 9 275HX din Scar 18 de generație anterioară sau cu platforma Ryzen 9 9955HX din șasiul mai mic Strix G16.

Pe partea de GPU, aceasta este tot o RTX 5090 la 175W TGP, deci din nou un match pentru notebook-urile RTX 5090 existente.

Totuși, această generație Scar tinde să aibă un avantaj față de concurență pe modurile Performance și Silent, datorită modulului de răcire supradimensionat. Mai multe despre asta mai jos. Vine și cu memorie DDR5-6400 mai rapidă în mod implicit, ceea ce poate avea un impact minor în anumite workload-uri și jocuri.

Detalii mai amănunțite despre perfomanțele posibile pe celelalte moduri de putere sunt dispobile în review-ul detaliat la acestei serii ROG Scar 18 2026 de pe Ultrabookreview.com

Performanțe gaming

Să vedem cum se descurcă această configurație de top Asus ROG Strix Scar 18 în jocurile moderne.

Am testat câteva jocuri pe diversele profiluri disponibile, la rezoluții 4K+ și QHD+, cu GPU-ul setat pe modul Ultimate dGPU. Rulăm cele pe driverele Game Ready cele mai recente.

Pentru consistență cu alte recenzii, laptopul este plasat pe un suport pentru toate testele. Performanța este identică cu laptopul plat pe birou, dar componentele interne se încălzesc puțin mai mult în acest caz, după cum se arată mai jos.

Iată rezultatele:

Aceste jocuri rulează excelent la rezoluție 4K sau 2.5K cu setări Ultra pe toate profilurile. Noutatea acestei generații este ecranul 4K, iar unele titluri pot avea dificultăți la această rezoluție pe modul Silent.

Totuși, acesta este unul dintre cele mai rapide laptopuri de gaming pe care le poți cumpăra.

Comparativ cu Scar 18 anterior (Ultra 9 275HX + RTX 5090), noua generație arată câștiguri minore în unele titluri care solicită mai mult procesorul (Red Dead 2, Far Cry 6), în timp ce rezultatele în titlurile care solicită mai mult GPU-ul sunt aproximativ egale sau mai scăzute (Wukong, Cyberpunk). Reține că nu am re-testat Scar 2025 pe versiunile actuale de software; astfel, optimizările software/drivere ar putea avea un cuvânt de spus în aceste diferențe, mai ales acolo unde sunt anormal de diferite, cum ar fi în Wukong.

Detalii mai amănunțite sunt dispobile în review-ul detaliat la acestei serii Asus ROG Strix Scar 18 de pe Ultrabookreview.com

Răcire, conectivitate și audio

Acest ROG Scar 18 2026 implementează un design avansat de modul termic, cu o cameră de vapori (vapor chamber) mare, două ventilatoare de capacitate mare și un ventilator suplimentar mai mic în mijlocul șasiului, un radiator amplu care acoperă întreaga margine posterioară a laptopului și liquid metal Conductonaut Extreme atât pe CPU, cât și pe GPU.

Este similar cu modulul termic al Scar 18 anterior, dar Asus a implementat ventilatoare mai înalte și cu capacitate cu 90% mai mare pentru modelul 2026, o cameră de vapori actualizată cu 20% mai groasă și un radiator posterior mai gros. Toate acestea sunt „responsabile” pentru componentele interne care rulează mai rece pe această generație.

Acest modul de răcire este perfect adaptat pentru acest șasiu și hardware-ul implementat. Toate modurile sunt bine optimizate pentru scopul lor, oferind performanță solidă, termice solide și niveluri de zgomot rezonabile.

În ceea ce privește nivelurile de zgomot ale ventilatoarelor la încărcări solicitante, vorbim de ~53-54 dB la nivelul capului pe modul Manual cu ventilatoare la maxim, 45-48 dBA pe modul Turbo, 42 dB pe modul Performance și sub 35 dB pe modul Silent.

La utilizare zilnică, abia auzi ventilatoarele. Acestea stau oprite la utilizare casual atâta timp cât folosești laptopul pe modul Silent, iar deși pot porni la multitasking, nu par să depășească 30 dBA. De asemenea, nu am observat coil whining sau zgomote electronice pe această unitate.

Temperaturile șasiului rămân scăzute și la utilizare casual, în jur de 30°C în punctele cele mai calde de pe șasiul principal.

La încărcări susținute și jocuri, șasiul se încălzește, dar rămâne confortabil la atingere.

Totuși, punctul cel mai cald, în jur de 45°C, se află în mijlocul șasiului, în zona tastei Space – o zonă cu care intri des în contact. Poate fi destul de inconfortabil la atingere și se află deasupra modulelor de memorie. Destul de ciudat.

Pentru comparație, Scar 18 2025 rula în general mai cald, dar mijlocul tastaturii rămânea mai rece, în zona 30-35°C.

Gaming – Turbo – Cyberpunk timp de 30 minute, ventilatoare la ~47-48 dB
Gaming – Performance – Cyberpunk timp de 30 minute, ventilatoare la ~42 dB
Gaming – Silent – Cyberpunk timp de 30 minute, ventilatoare la <35 dB

La conectivitate, avem WiFi 7 și Bluetooth 5.4 de ultimă generație printr-un modul Intel BE200 pe acest dispozitiv, care s-a comportat bine pe parcursul acestor săptămâni. Este disponibil și internet cablat de 2.5 Gb. Portul LAN se află pe latura stângă a șasiului, lângă portul de alimentare.

Sunetul este gestionat de un set de patru difuzoare, cu două difuzoare principale pe partea de jos și două tweeter-e care trag de sub ecran. Calitatea sunetului este ok, cu volume bune (~85 dBA) și bass decent. Este mai puternic și mai rafinat decât pe Scar-ul de generație anterioară și pe majoritatea celorlalte laptopuri de gaming, dar nu se ridică la nivelul design-urilor premium all-purpose precum un MacBook Pro sau un Zephyrus G16.

Camera de pe acest laptop este de 2MP și suportă IR cu Windows Hello. Calitatea imaginii este totuși slabă – nu la fel de proastă ca pe Scar 18 2025 testat anul trecut, dar destul de similară cu camerele 720p din Scar-urile mai vechi. Asus ar trebui să actualizeze camerele pe toată gama ROG.

Baterie și autonomie

În interiorul acestui Scar 18 2026 se află o baterie de 90 Wh, identică cu cea din toate celelalte notebook-uri ROG din generațiile recente.
Iată ce am obținut în ceea ce privește autonomia pe unitatea noastră, cu ecranul setat pe modul de iluminare One-Zone, luminozitatea la aproximativ 120 nits (~60% luminozitate) și rată de refresh 60 Hz (sistemul comută automat la 60 Hz când deconectezi laptopul).

• 20-25 W (~4-5 ore) – editare text în Google Drive, mod Silent, ecran la 60%, WiFi pornit;
• ~25 W (~4 ore) – video 4K SDR fullscreen pe YouTube în Edge, mod Silent, ecran la 60%, WiFi pornit;
• ~30 W (~4 ore) – Netflix 4K SDR fullscreen în Edge, mod Silent, ecran la 60%, WiFi pornit;
• 20-25 W (~4-5 ore) – navigare în Edge, mod Silent, ecran la 60%, WiFi pornit, elemente RGB și Anime oprite;
• 80 W (~1 oră) – Gaming – Witcher 3, mod Performance, ecran la 60%, WiFi pornit, fără limită de fps.

Și iată câteva rezultate când activezi setările de iluminare multi-zone:

• ~20-22 W (~4-5 ore) – Multi-Zone Balance – video 4K SDR fullscreen pe YouTube în Edge, mod Silent, ecran la 60%, WiFi pornit;
• ~22-26 W (~4 ore) – Multi-Zone Strong – video 4K SDR fullscreen pe YouTube în Edge, mod Silent, ecran la 60%, WiFi pornit;
• ~33 W (~3 ore) – Multi-Zone Balance – Netflix 4K SDR fullscreen în Edge, mod Silent, ecran la 60%, WiFi pornit;
• ~35-40 W (~2-3 ore) – Multi-Zone Strong – Netflix 4K SDR fullscreen în Edge, mod Silent, ecran la 60%, WiFi pornit.

Autonomii nu foarte bune după standardele de azi, dar asta nu ar trebui să surprindă pe nimeni pe o platformă de acest tip și pe un laptop cu ecran 4K miniLED.

Asus livrează această configurație cu un încărcător actualizat de 450W, design dual-piece cu cabluri lungi și o cărămidă grea. În total, cântăresc în jur de 1,1 kg, puțin mai greu decât încărcătorul de 380W de pe Scar-urile anterioare.

Un încărcător ROG PD USB-C de 100W este de asemenea inclus în cutie cu această configurație (pe unele piețe, totuși, nu peste tot). Poate fi util uneori; doar asigură-te că înțelegi că acest laptop nu este nici pe departe la potențialul său maxim pe alimentare PD.

Preț și disponibilitate

La momentul acestui articol, generația acualizată a seriei ROG Strix Scar 18 nu este listată în magazinele românești.

Seria va fi disponibilă la un moment dat, în două principale variante:

• Core Ultra 9 HX 290HX Plus, RTX 5090, 64GB RAM, 2 TB SSD – de la circa 30000 lei;
• Core Ultra 9 HX 290HX Plus, RTX 5080, 64GB RAM, 2 TB SSD – ??;

Pentru mai multe detalii despre configurații, stocuri și prețuri, puteți intra aici.

Concluzii

Trăim într-o perioadă în care prețul unui laptop de vârf, cu performanțe ridicate, pornește de la cel puțin 5.000 EUR sau echivalentul local al acestei sume și poate ajunge până la 7-8.000, atunci când este echipat cu 128-192 GB de memorie RAM și SSD.

Dacă acest preț ți se pare inacceptabil, poate mai găsești undeva în magazine câteva laptopuri din generația anterioară sau te poți mulțumi cu o variantă cu o placă grafică din gama inferioară. Desigur, ai putea oricând să amâni achiziționarea unui dispozitiv nou, deși nu mă aștept ca lucrurile să se schimbe în următorul an sau cam așa, având în vedere situația actuală din domeniul memoriei RAM și al SSD-urilor.

Odată lămurită această problemă, modelul Asus ROG Strix Scar 18 din 2026 reprezintă o actualizare semnificativă față de anul precedent, mai ales având în vedere că este doar o rafinare a carcasei din 2025 și nu un design complet nou.

Din punct de vedere al performanței, însă, lucrurile nu se schimbă în mod semnificativ. Desigur, procesorul 290HX Plus, cu capacitatea de a rula la o putere mai mare, poate obține un plus de 10% în ceea ce privește performanța susținută față de modelul 275HX din modelul anterior Scar 18, dar în condiții de utilizare mixtă și sarcini grafice, câștigurile sunt minime sau chiar inexistente. La urma urmei, această generație implementează acel

Ceea ce s-a schimbat în mod semnificativ este experiența generală oferită de această actualizare: temperaturi interne mult mai scăzute datorită modulului de răcire actualizat și mai performant. Acest lucru permite o gestionare termică mai bună și o fiabilitate potențial îmbunătățită pe termen lung, dar și un echilibru convenabil între performanță, ventilatoare mai silențioase și temperaturi mai scăzute la profilurile de performanță medie. Acest laptop funcționează și rulează jocuri foarte bine la un nivel de zgomot sub 40 dBA și este, fără îndoială, cea mai bună opțiune disponibilă pentru acest scenariu de utilizare. Legion 9i se răcește la fel de bine, dar are și el particularitățile sale, mai ales în ceea ce privește opțiunea mediocră de ecran.

Panoul 4K mini LED actualizat contribuie, de asemenea, la experiența generală, atât în utilizarea generală și profesională, datorită rezoluției sale 4K, cât și în domeniul multimedia și al jocurilor, datorită particularităților sale și tehnologiilor anti-reflexie/anti-estompare implementate, pe care nu le veți găsi la alte mărci.

Pro:

• design solid și calitate superioară a construcției, dar acum este mai gros și mai greu
• tastatură și touhcpad excelente, configurație IO decentă
• ecran mini-LED 4K mat la 240 Hz, actualizat
• cea mai mare putere posibilă în prezent pentru un laptop
• sistem de răcire îmbunătățit semnificativ față de modelul din 2025
• sunet bun, cu patru difuzoare

Contra:

• suprafețe negre ce se mudăresc ușor
• ergonomia este încă discabilă din anumite puncte de vedere
• câștiguri minime de performanță față de generația anterioară în cazul sarcinilor mixte și al jocurilor
• extrem de scump

Am discutat despre ProArt PX13 într-un articol anterior, iar între timp Asus a actualizat această gamă cu hardware AMD Ryzen AI Max, în timp ce anterior ofereau o platformă AMD Ryzen Strix Point combinată cu placă video RTX 5000 de nivel mediu.

Noua generație aduce performanță îmbunătățită a procesorului, o placă video competentă, precum și suport pentru până la 128 GB de RAM. Acestea contează dacă îți dorești un notebook compact și puternic pentru utilizare profesională sau creativă, LLM-uri, machine learning, programare etc. De fapt, ProArt PX13 rămâne un produs unic pe piața actuală prin capacitățile pe care le oferă într-un format de laptop ultracompact.

Pentru generația 2026, Asus a modificat ușor designul PX13 ca urmare a parteneriatului cu GoPro. Au schimbat unele texturi, au adăugat branding și accente GoPro, precum și câteva accesorii și pachete software incluse. Nu te aștepta la un notebook ruggedizat destinat activităților extreme în aer liber, așa cum ar sugera poate asocierea cu GoPro; particularitățile exterioare ale acestei actualizări sunt în principal estetice.

Ceea ce contează cu adevărat se află în interior, mai ales în configurația mid-level cu AMD Ryzen AI 9 Max+ 388, care oferă cel mai recent SKU Strix Halo cu 8 nuclee Zen 5 și Radeon 8060S complet (40 CU). Aceasta vine alături de varianta superioară cu Ryzen AI Max+ 395, care este semnificativ mai scumpă și include procesorul mai rapid cu 16 nuclee Zen 5 și 64/128 GB RAM. Vom discuta ambele opțiuni în această recenzie.

Specificații Asus ProArt PX13 GoPro Edition

Construcție și design

Această actualizare 2026 a PX13 este construită în mare parte pe același șasiu existent pe ProArt PX13 în ultimii doi ani, cu o construcție similară integral din metal și format 2-in-1 de 13 inch.

Totuși, parteneriatul cu GoPro a adus câteva modificări estetice: capacul cu textură CNC și branding GoPro + ProArt, materiale texturate pe balamale și pe interior deasupra tastaturii, plus câteva elemente de branding ascunse (easter eggs). Eu prefer estetica mai simplă și curată, dar toate aceste schimbări sunt ok și nu au exagerat cu branding-ul sau culorile.

Din punct de vedere funcțional, nu s-a schimbat nimic, așa că vă trimit la articolul meu anterior pentru toate impresiile detaliate despre construcție și practicitatea acestui șasiu.

Pe scurt, este compact, solid construit și destul de ușor la 1,4 kg. Fiind un 2-in-1 convertibil, poate fi transformat în tabletă sau mod cort, dar mă aștept să-l folosești în principal ca laptop.

Iată câteva poze cu diferitele moduri de utilizare.

Conectorii sunt amplasați pe laterale și includ aproape tot ce ți-ai dori.

Ca noutate la această actualizare, ambele porturi USB-C sunt acum 4.0. Acestea sunt plasate pe ambele părți, ceea ce poate fi convenabil dacă decizi să-l folosești alimentat prin USB-C în loc de încărcătorul voluminos de 200W.

Voi menționa și accesoriile incluse în pachet.

Există o cutie specială cu niște curele ProArt (nu văd cum le-ai folosi) și o husă protectoare cu inserții din spumă care pot fi personalizate pentru a include accesorii precum o cameră GoPro, un grip sau un microfon. Husa poate avea sens, dar fii atent că este voluminoasă și va ocupa destul spațiu în rucsac.

Tastatură și touchpad

Input-urile pe acest laptop rămân excelente, iar ce s-a schimbat față de PX13-ul standard este faptul că tastatura este doar cu iluminare albastră, nu RGB. Eu aș fi păstrat opțiunea RGB și aș fi setat-o implicit pe un cyan-albastru dorit.

Layout-ul tastaturii este similar cu cel de pe Zephyrus G14, cu aceleași keycap-uri de tip island cu spații între ele și cursă de 1,7 mm. Majoritatea tastelor sunt full-size, rândul superior de funcții și săgețile fiind ceva mai compacte.

În ciuda formatului compact, Asus implementează un layout complet, cu o zonă generoasă de sprijin pentru palme și un touchpad spațios. Spre deosebire de Zephyrus, există mai mult spațiu între touchpad și marginea frontală a laptopului, ceea ce înseamnă că atingerile accidentale de la haine când folosești laptopul în poală apar mai rar.

Touchpad-ul în sine a funcționat perfect în perioada în care l-am testat și se simte excelent la atingere, având acest finisaj mat de sticlă.

Fiind un touchpad ProArt, are o zonă DialPad în colțul din stânga sus, care poate fi utilizată cu anumite aplicații. Pentru mine a fost mai mult un gimmick, dar cel puțin se integrează bine cu restul touchpad-ului și nu afectează experiența zilnică atunci când o dezactivezi.
La capitolul biometrie, nu există senzor de amprentă pe acest laptop, dar camera include funcționalitate IR.

Ecran

Ecranul rămâne un panou OLED tactil de 13,3 inch, 2.8K (16:10) la 60 Hz. Mi-aș fi dorit să-l actualizeze, dar din câte știu nu există un panou OLED cu rată de refresh mai mare disponibil pentru implementare, deoarece acest ProArt PX13 este ultimul notebook OLED de 13,3 inch din generația sa. Majoritatea celorlalte au trecut la segmentul de 14 inch, unde am văzut și îmbunătățiri tehnologice recente (sticlă mată, luminozitate mai mare, panouri Tandem OLED etc.).

Totuși, acesta este ce avem. Este tot un OLED decent, cu culori bogate (acoperire 100% DCI-P3 și AdobeRGB), negru profund și contrast excelent. Dar nu devine foarte luminos, cu o luminozitate reală susținută sub 400 nits, ceea ce nu este suficient pentru medii luminoase sau utilizare în aer liber. Acest lucru are puțin sens pe un notebook cu branding GoPro, pe care ar trebui să-l iei cu tine afară. Cu un panou lucios și puțin luminos, va trebui să cauți adăpost ca să-l poți folosi efectiv în deplasare.

În plus, fiind un OLED tactil, prezintă granulație pe fundaluri deschise, cum ar fi la citirea/editarea de texte sau navigare. Aceasta este o caracteristică cunoscută a OLED-urilor tactile din această generație, alături de utilizarea PWM pentru controlul luminozității. Conform NBC, acest ecran pâlpâie la frecvențe joase (240 Hz), vizibile pentru ochiul uman, la niveluri de luminozitate sub 50%. De aceea, recomand să ții laptopul la minimum 60% luminozitate tot timpul. Asta înseamnă însă că nu este ideal nici pentru medii întunecate sau utilizare seara târziu într-o cameră întunecată.

Menționez de asemenea că în pachet este inclus un stylus, cu mai multe vârfuri și baterie integrată care se încarcă prin USB-C. Se simte plăcut în mână, cu finisaj mat metalic, dar nu l-am folosit prea mult – recomand să cauți impresii mai detaliate în alte recenzii dacă stylus-ul este important pentru tine.

Hardware și performanțe

Modelul testat de noi este o configurație superioară a Asus ProArt PX13 2026, cod HN7306EAC, echipat cu procesor AMD Strix Halo Ryzen AI Max+ 395, grafică Radeon 8060S, 128 GB memorie LPDDR5x-8000 și un SSD Gen4 rapid de 1 TB.

Disclaimer: Această unitate de review a fost oferită de Asus pentru articol. Am testat-o cu software-ul disponibil la mijlocul lunii martie 2026 (BIOS 307, MyAsus 4.0.60.0, AMD Adrenalin 26.2.2, AMD Graphics Driver 32.0.23027.2005). Acest pachet software este la câteva săptămâni după lansare, deci unele aspecte se pot schimba prin actualizări viitoare.

Din punct de vedere al specificațiilor, această serie se bazează pe platforma hardware AMD Strix Halo, cu procesor Ryzen și grafică Radeon.

Configurația noastră este varianta de top cu procesor Ryzen AI Max+ 395, un design puternic cu 16 nuclee Zen 5 Performance și 32 de fire de execuție. Acest ProArt compact reprezintă o implementare cu putere medie a acestui hardware, cu temperaturi relativ ridicate și ventilatoare zgomotoase. Hardware-ul poate rula la până la 120W susținut în șasiuri mai mari, dar diferența de performanță la acea putere nu este foarte mare (aproximativ 10%).

Este disponibilă și o configurație cu Ryzen AI Max+ 388, care oferă jumătate din nucleele CPU: 8C/16T, tot Zen 5 full Performance.

Grafica este gestionată de cipul integrat Radeon 8060S, inclus atât în Max+ 395 cât și în Max 392 – o iGPU cu 40 de unități de calcul RDNA 3.5 și frecvențe de până la 2.9 GHz. Aceasta rămâne cea mai capabilă iGPU disponibilă în prezent și se apropie de performanța unei RTX 5060 la 60-80W TGP.

Configurația noastră vine cu 128 GB de memorie rapidă LPDDR5x-8000 lipită pe placă. Sunt disponibile și variante cu 64 GB RAM, precum și variante cu 32 GB pentru configurațiile Ryzen AI Max+ 388.

În mod implicit, 32 GB din această memorie sunt alocați iGPU-ului pe varianta cu 128 GB, dar poți modifica și aloca până la 96 GB pentru placă video din Armoury Crate sau din BIOS. Eu am păstrat setarea implicită în testele mele.

Pentru stocare, poți alege variante cu 1 sau 2 TB SSD Gen4 în format M.2 2230. Unitatea mea are un SSD Micron de 1 TB de nivel mediu.

Atât SSD-ul cât și modulul WiFi sunt upgradabile (format M.2). Pentru a accesa componentele interne trebuie să scoți câteva șuruburi Torx. Acestea au dimensiuni diferite, așa că asigură-te că le pui înapoi la locul corect.

Dincolo de specificații, Asus oferă profilurile standard de putere în aplicația ProArt Creator Hub: Silent, Standard, Performance și Manual, cu diferite setări de putere și profiluri de ventilatoare, rezumate în tabelul următor:

Acestea sunt profiluri destul de bine echilibrate, adaptate la limitările fizice ale unui șasiu de 13 inch. Asus împinge mai multă putere decât la ultrabook-urile obișnuite de 13/14 inch pe acest ProArt, dar zgomotul ventilatoarelor este și el mai ridicat, mai ales în modurile Performance și Manual.

Acestea fiind spuse, începem cu testul de performanță CPU în Cinebench R15.

În modul Performance, procesorul Ryzen AI Max+ 395 rulează la ~85W pentru o fracțiune de secundă la fiecare ciclu, apoi se stabilizează la limita de 70W SPL. Scorurile ajung la aproximativ 4800 de puncte, cu temperaturi în jur de 68-69°C și nivel de zgomot al ventilatoarelor de ~45 dBA.

Modul Manual permite setări de putere mai ridicate și ventilatoare mai zgomotoase (49-52 dBA). Sistemul ajunge până la 115W pentru scurt timp și 95-105W susținut, cu temperaturi în jur de 78°C și scoruri de aproximativ 5300-5400 de puncte.

Modul Standard menține ventilatoarele mai silențioase (sub 40 dBA), iar procesorul se stabilizează la 55W, cu temperaturi în jur de 60-62°C și scoruri de aproximativ 4200 de puncte (circa 85% din scorurile modului Performance).

Modul Silent ține ventilatoarele aproape imperceptibile (sub 35 dBA), cu puterea stabilizată la aproximativ 40W susținut. Scorurile se opresc la circa 3400 de puncte, adică aproximativ 70% din ce poate oferi dispozitivul în modul Performance.

În modul Performance pe baterie (fără priză), platforma se comportă identic cu modul Standard conectat la priză, deci nu la nivelul modului Performance. Totuși, rămâne un performer solid pe baterie, mult mai rapid decât platformele concurente.

Toate aceste valori sunt ilustrate în graficul de mai jos.

Ce este interesant este că temperaturile interne sunt cu 5-10% mai scăzute decât la varianta Strix Point + Nvidia, în ciuda faptului că această variantă rulează la putere susținută ușor mai ridicată.

Pentru a pune aceste rezultate în perspectivă, iată cum se descurcă implementarea AMD Ryzen AI Max+ 395 comparativ cu alte platforme hardware.

Este ceva mai rapid decât același hardware din tableta ROG Flow Z13, iar în modul Manual poți obține un plus de 10%. Ca referință, cele mai rapide procesoare Ryzen 9 HX cu 16C/32T ajung la 6000 de puncte în notebook-uri full-size, în timp ce acest compact de 13 inch poate livra 75-85% din acea performanță.

În plus, acest ProArt este cu peste 30% mai rapid decât platformele concurente implementate în laptopuri thin-and-light. Pentru a fi corect, nu am inclus aici ultimele cipuri Snapdragon X2 Elite, deoarece nu sunt compatibile cu Cinebench R15. Acel hardware se apropie la 5-15% de acest cip AMD la încărcare multi-thread, conform rezultatelor din Cinebench R26. Totuși, compatibilitatea cu software-ul de care ai nevoie este ceva ce trebuie cercetat din timp.

Un alt aspect pe care vreau să-l menționez este performanța în profilurile mai silențioase față de alternativele din spațiul ultramobil, deoarece modul Performance este destul de zgomotos aici. Ryzen AI Max+ 395 rămâne totuși mult mai rapid decât concurența.
Mai departe, am rulat seria standard de benchmarks, pe profilul Performance (~70W TDP susținut, 45-48 dBA zgomot) și ecranul setat la rezoluția nativă 3K..

Acestea sunt rezultatele obținute.

• 3DMark 13 –CPU profile: max – 12113, 16 – 9235, 8 – 7768, 4 – 4413, 2 – 2318, 1– 1171;
• 3DMark 13 – Fire Strike: 23819 (Graphics – 27046, Physics – 31729, Combined – 10500);
• 3DMark 13 – Port Royal: 5464;
• 3DMark 13 – Speed Way: 1916;
• 3DMark 13 – Steel Nomad: 2019;
• 3DMark 13 – Time Spy: 10304  (Graphics – 10273, CPU – 10485);
• 3DMark 13 – AMD FSR: FSR 2 Off – 34.37 fps, FSR 2 On – 58.55 fps, 70.3% performance difference.

• Uniengine Superposition – 1080p Extreme: 6005;
• Uniengine Superposition – 1080p Medium: 15588;

• Aida64 Extreme, memory test – 115 GB/s read, 200 GB/s write, 152 GB/s copy;
• PCMark 10: 9794 (Essentials – 11232, Productivity – 14266, Digital Content Creation – 15914);
• GeekBench 6.2.2 64-bit: Multi-core: 18956, Single-Core: 2938;
• CineBench R15 (best run): CPU 5016 cb, CPU Single Core 313 cb;
• CineBench R20 (best run): CPU 11491 cb, CPU Single Core 797 cb;
• CineBench R23: CPU 30841 pts (best run), CPU 30403 pts (10 min loop test), CPU Single Core 2029 pts (best run);
• CineBench 2024: CPU 1642 (10 min run), CPU Single Core 114 pts;
• CineBench 2026: CPU Multiple Threads – 6816, CPU Single Core – 620 pts, CPU Single Thread – 464 pts.

Și testele workstation, pe același profil Performance.

• Blender 4.3.2 – BMW Car scene- CPU Compute: 1m 17s ;
• Blender 4.3.2 – Classroom scene – CPU Compute: 3m 08s;
• Blender 5.0.1 – BMW Car scene- CPU Compute: 1m 16s ;
• Blender 5.0.1 – Classroom scene – CPU Compute: 2m 50s;
• Blender 5.0.1 – Classroom scene – GPU Compute, HIP: 2m 11s;

• SPECviewperf 2020 – 3DSMax 07: 120.94;
• SPECviewperf 2020 – Catia 06: 94.88;
• SPECviewperf 2020 – Creo 03: 146.55;
• SPECviewperf 2020 – Energy: 74.84;
• SPECviewperf 2020 – Maya 06: 442.38;
• SPECviewperf 2020 – Medical 03: 178.82;
• SPECviewperf 2020 – SNX 04: 339.28;
• SPECviewperf 2020 – SW 07: 229.89.

• SPECviewperf 15 – 3DSMax 08: 47.19;
• SPECviewperf 15 – Blender 01: 47.77;
• SPECviewperf 15 – Catia 07: 47.27;
• SPECviewperf 15 – Creo 04: 104.12;
• SPECviewperf 15 – Energy 04: 73.72;
• SPECviewperf 15 – Enscape 01: 15.52;
• SPECviewperf 15 – Maya 07: 120.97;
• SPECviewperf 15 – Medical 04: 178.28;
• SPECviewperf 15 – Solidworks 08: 72.13;
• SPECviewperf 15 – Unreal Engine 01: 61.76;

La capitolul procesor, acestea sunt rezultate excelente pentru un notebook subțire și ușor, neegalate de alte platforme implementate în acest format de la AMD, Intel sau Qualcomm. Cel mai nou Qualcomm X2 Elite Extreme se apropie, dar este exclusiv pentru un singur dispozitiv, care este și mai mare – Zenbook A16 de 16 inch.

În același timp, este important de menționat cu foarte puține dispozitive thin-and-light rulează la 70W susținut, așa cum face acest ProArt PX13 în modul Performance, deci o comparație mai corectă între Strix Halo și alternative se face la profilurile cu putere mai redusă, despre care vom discuta mai jos.

Pe lângă acestea, setările mai agresive și ventilatoarele la maxim în modul Manual permit un câștig suplimentar de 3-8% la performanța CPU și GPU pe acest șasiu. Totuși, asta vine cu niveluri de zgomot de 52 dBA și temperaturi ridicate, deci nu este ceva ce recomand pentru sesiuni lungi.

În ceea ce privește configurația cu Ryzen AI Max+ 388, aceasta are doar 8 nuclee / 16 fire, deci jumătate din ceea ce oferă varianta Ryzen AI Max+ 395 testată aici. Ea oferă aceeași performanță la teste single-thread și aproximativ 70-80% din performanța multi-thread în sarcini susținute. Cu alte cuvinte, este totuși ceva mai rapid decât configurația Ryzen AI 9 HX 370 din generația anterioară ProArt PX13 sau alte opțiuni din segmentul de 14 inch, și mai rapid decât puținele implementări Panther Lake Core Ultra Series 3 disponibile în dispozitive portabile de 14 inch.

De aceea, având în vedere prețul competitiv al configurației Max+ 388 și faptul că integrează aceeași placă video Radeon 8060s, aș lua în serios această variantă dacă este disponibilă în regiunea ta.

Pe partea de GPU, Radeon 8060s este de departe cea mai rapidă implementare iGPU disponibilă până acum, fiind semnificativ mai rapidă decât Intel Arc B390 de pe cipurile Panther Lake (cu 50-100% mai rapidă). Ca referință, se situează undeva între o RTX 5060 low-power și o RTX 5070 la 60-80W TGP, și este cu 5-10% mai rapidă decât RTX 4070 la 70W din generația anterioară ProArt PX13. În același timp, o RTX 5070 Ti într-un Zephyrus G14 este totuși cu 25-30% mai rapidă, dacă ai nevoie de acel nivel de performanță într-un format compact.

În rest, SSD-ul este foarte rapid aici, dar reține că SSD-urile Gen5 nu sunt compatibile dacă ai nevoie de ele pentru task-urile tale creative. De asemenea, formatul M.2 2230 limitează opțiunile de extindere.

Detalii mai amănunțite despre perfomanțele posibile pe celelalte moduri de putere sunt dispobile în review-ul detaliat la acestei serii Asus ProArt PX13 2026 de pe Ultrabookreview.com

Performanțe gaming

Deși acest ProArt PX13 nu este primordial gândit pentru gaming, am testat totuși o serie de jocuri pe acest model.

Rezultatele obținute sunt mai jos.

Rezultate bune pentru rezoluție 2.5K și setări Ultra. Va trebui să reduci detaliile grafice în unele titluri AAA recente pentru a obține 60+ fps constant. Sau vei dori să folosești FSR acolo unde este suportat, chiar dacă impactul său nu este la fel de semnificativ ca al tehnologiei DLSS de la Nvidia.

Detalii mai amănunțite sunt dispobile în review-ul detaliat la acestei serii Asus ProArt PX13 2026 de pe Ultrabookreview.com

Răcire, conectivitate și audio

Asus a optat pentru un modul de răcire cu două ventilatoare și patru radiatoare, împreună cu mai multe heatpipe-uri. Acesta este ușor diferit față de configurația de pe variantele Strix + Nvidia din generația anterioară PX13.

Acest sistem de răcire este adecvat pentru hardware-ul implementat și limitele de putere setate. Totuși, ridicarea laptopului pe un suport ajută la minimizarea temperaturilor cât mai mult posibil la un design compact ca acesta.
La capitolul zgomot, te poți aștepta la:

• 52 dBA în modul Manual cu ventilatoare la maxim,
• 45-48 dBA în modul Performance,
• 40-42 dBA în modul Standard,
• sub 35 dBA în modul Whisper.

La utilizare zilnică, ventilatoarele rămân active cea mai mare parte a timpului, deși comportamentul lor este ceva mai puțin agresiv decât la variantele anterioare ProArt PX13. Poate reușiți să le opriți complet folosind GHelper, dar nu am verificat asta aici.

Șasiul rămâne ușor cald, cu temperaturi între 30-35°C în zona tastaturii.

Temperaturile externe rămân scăzute și la încărcare intensă, mai ales dacă ridici laptopul de pe birou. Punctul cel mai cald din mijlocul tastaturii depășește puțin 40°C, în timp ce restul tastaturii rămâne la 30-35°C. Acestea sunt valori înregistrate în modul Performance, dar rezultatele sunt similare și în modul Standard, cu ventilatoare mai silențioase. Acestea sunt temperaturi vizibil mai scăzute decât la configurația anterioară AMD + Nvidia PX13, unde am măsurat un hotspot aproape de 50°C.

Folosirea laptopului în modul Manual cu ventilatoare la maxim sau în modul Silent duce la temperaturi ușor mai mici decât în modul Performance.

• Gaming – mod Performance – Witcher timp de 30 minute, ventilatoare la ~45 dB

La conectivitate, avem WiFi 7 și Bluetooth 5.4 de ultimă generație printr-un modul Mediatek, care s-a comportat bine pe parcursul acestor săptămâni. Merită menționat că modulul WiFi este în format M.2 standard și poate fi upgradat dacă întâmpini probleme de performanță.
Sunetul este gestionat de difuzoare stereo orientate spre partea inferioară a notebook-ului. Pot deveni suficient de puternice, dar calitatea sunetului este cam subțire. Per total, sunt decente pentru un dispozitiv de 13 inch.

Calitatea camerei este destul de slabă. Asus montează o cameră standard de 2 MPx în partea de sus a ecranului, iar calitatea imaginii nu este grozavă. Suportă totuși IR pentru Windows Hello.

Baterie și autonomie

În interiorul acestui ProArt PX13 2026 se află o baterie de 73 Wh, o capacitate potrivită pentru un laptop de 13 inch.

Iată rezultatele testelor noastre de autonomie, cu luminozitatea ecranului setată la aproximativ 120 nits (~60% luminozitate). Am setat de asemenea placa video dedicată (dGPU) pe modul Eco în aplicația ProArt Creator Hub și modul de alimentare Windows 11 pe Best Power Efficiency.

Acestea sunt rezultatele cu doar ecranul principal activ:

• <7 W (~10 ore) – idle, mod Silent, ecran la 50%, Wi-Fi pornit;
• 10-12 W (~6-7 ore) – editare text în Google Drive, mod Silent, ecran la 50%, Wi-Fi pornit;
• 8-10 W (~7-9 ore) – video 1080p fullscreen pe YouTube în Edge, mod Silent, ecran la 50%, Wi-Fi pornit;
• 8.5 W (~8-9 ore) – Netflix fullscreen în Edge, mod Silent, ecran la 50%, Wi-Fi pornit;
• 10-14 W (~5-7 ore) – navigare în Edge, mod Silent, ecran la 50%, Wi-Fi pornit;
• 65 W (~1 oră) – Gaming, mod Performance, ecran la 50%, Wi-Fi pornit.

Rezultatele sunt ceva mai bune decât la varianta Strix + Nvidia testată acum câteva luni, mai ales la utilizare casual și streaming video. Totuși, nu sunt deloc impresionante comparativ cu eficiența altor platforme moderne, care oferă autonomii de două ori mai mari de la baterii similare. Nu este o surpriză însă, deoarece platforma Ryzen AI Max+ este construită integral pe nuclee Zen full-power și nu include nuclee orientate spre eficiență.

Reține că am întâlnit mai multe probleme cu driverele în timpul testelor extinse cu generația anterioară ProArt PX13, și am recomandat utilizarea exclusivă a driverelor furnizate de Asus. Rămân la aceeași recomandare și pentru această variantă, lucru pe care l-am și aplicat în această recenzie.
Laptopul vine cu un încărcător principal de 200W, cu design dual-cablu și conectorul pătrat specific Asus. Acesta este necesar pentru a accesa modurile Performance și Manual la performanțe maxime.

Totuși, se poate încărca și prin USB-C pe ambele laterale, până la 100W. Având în vedere cum se comportă sistemul la alimentare PD, utilizarea laptopului în acest mod este rezonabilă pentru majoritatea sarcinilor. Nu vei obține însă performanța maximă. Pentru testele mele, am folosit un încărcător ROG de 100W și asta recomand și ție, deoarece rezultatele pot varia în funcție de brandul terț.

Preț și disponibilitate

La momentul acestui articol, Asus ProArt PX13 GoPro Edition este listat în magazine în majoritatea regiunilor.

Totuși, este disponibilă în principal o singură configurație pe scară largă – varianta de top cu Ryzen AI Max+ 395, 64/128 GB RAM și 1-2 TB SSD. Aceasta are un preț de circa 18500 de lei.

Anumite magazine oferă însă și o serie de alte variante, inclusiv modelul cu procesor Ryzen AI Max+ 388, 32 GB RAM și SSD de 1 TB, undeva la 12500 de lei.

Pe lângă acestea, generația anterioară ProArt PX13, bazată pe platforma Ryzen AI 9 HX 370 cu placă video Nvidia RTX 4000, este încă disponibilă și poate fi o opțiune de luat în calcul pentru cei care vor acest dispozitiv într-o variantă mai accesibilă. Totuși, având în vedere performanța mai redusă a procesorului și placa video semnificativ mai lentă (în variantele 4050/4060), cel mai probabil varianta cu Ryzen 388 din modelul actualizat 2026 este o alegere mai bună.

Pentru mai multe detalii despre configurații, stocuri și prețuri, puteți intra aici și aici.

Concluzii

Asus ProArt PX13 GoPro Edition rămâne un notebook unic pe piața actuală, la mijlocul anului 2026.

Deoarece este construit în mare parte pe același șasiu ca generația anterioară, rămâne un laptop compact unic în format 2-in-1. Nu există altă alternativă similară în segmentul de 13 inch (poate doar ROG Flow Z13, care nu este la fel de practic, după părerea mea), iar în segmentul de 14 inch aproape că nu găsești nimic comparabil cu display convertibil. Desigur, în formatele tradiționale de laptop există opțiuni potențial mai capabile la acest nivel, cum ar fi ROG Zephyrus G14 sau Razer Blade 14, printre altele. Totuși, acestea sunt mai grele, mai voluminoase și destul de scumpe în configurațiile superioare.

După ce am folosit varianta precendentă de ProArt PX13 timp de câteva luni anul trecut, am declarat că sunt fan al formatului: estetică curată, calitate premium de construcție și ergonomie bună.

În ceea ce privește această actualizare din 2026, da, există branding-ul GoPro și accesoriile incluse, dar sincer, mie nu-mi pasă de ele. Tranziția internă către platforma AMD Strix Halo, în schimb, crește semnificativ ceea ce poate face acest laptop.

Și nu doar în taskuri susținute, unde Ryzen AI Max+ 395 oferă performanță CPU ce se apropie de notebook-urile full-size de 16/18 inch full-power, iar până la 128 GB de RAM permit aplicații greu de imaginat altfel în anumite medii profesionale. Pe lângă acestea, această configurație Strix Halo rulează mai rece intern decât varianta anterioară Strix Point + Nvidia și mai silențios la utilizare normală. Pentru un dispozitiv multi-purpose de zi cu zi, ambele aspecte sunt importante. Și poți folosi efectiv acest laptop în modul Whisper fără să sacrifici experiența de multitasking în mod semnificativ.

Sigur, pe măsură ce trăiești cu acest ProArt PX13 s-ar putea să întâlnești totuși unele probleme cu driverele și actualizările Windows. Eu nu am observat nimic semnificativ pe această unitate 2026, dar am avut-o doar 2-3 săptămâni, nu luni de zile, ca pe varianta 2025. Recomand să folosești permanent driverele furnizate de Asus, care au limitat incompatibilitățile la generația anterioară și mă aștept să facă același lucru și aici.

Toate acestea fiind spuse, va trebui totuși să accepți ecranul OLED de generație mai veche, care reprezintă potențialul deal-breaker al acestei serii. Este lucios și atinge maxim aproximativ 400 nits, deci dacă te atrage branding-ul GoPro și speri să-l iei cu tine în călătorii și să-l folosești afară, s-ar putea să fii dezamăgit. Panoul nu este suficient de luminos pentru asta, iar laptopul în sine nu este un șasiu ruggedizat; este același PX13 ca înainte, cu câteva modificări cosmetice.

În final, rămâne prețul. Configurațiile cu Ryzen AI Max+ 395 sunt scumpe, dar asta este realitatea pieței actuale. Varianta cu Ryzen AI Max+ 388, pe de altă parte – cea disponibilă în SUA la 1899$ la Best Buy și sperăm și în Europa la undeva între 2000-2200 EUR – aceea ar putea fi o achiziție excelentă pentru un dispozitiv compact, all-purpose, pentru toată ziua.
Pro:

• Compact și ușor, design premium, branding GoPro discret
• Format 2-in-1 cu ergonomie excelentă
• Input-uri bune, conectică adecvată, ecran OLED tactil
• Performanță susținută de neegalat în acest segment și silențios la utilizare generală
• Baterie de 73 Wh cu autonomii decente
• Sunet bun

Contra:

• Ecran OLED de generație mai veche, doar 60 Hz și puțin luminos (sub 400 nits)
• Autonomie medie comparativ cu alte platforme din 2026
• Preț ridicat la variantele cu Ryzen 395

ExpertBook-ul Ultra reprezintă noua ofertă de top din gama comercială ExpertBook de la Asus, un laptop perfect viabil atât utilizării în medii prefesionale, cât utilizatorilor obișnuiți care caută un ultraportabil premium, de înaltă performanță. Ceea ce contează este faptul că Asus aplică standarde mai stricte de fiabilitate și oferă condiții îmbunătățite de garanție pentru ExpertBook-uri, de la 3 ani implicit până la 5 ani ca opțiune extra. Acest aspect este important.

Revenind la modelul Ultra, am folosit acest notebook timp de mai multe luni și este unul dintre ultrabook-urile Windows de top disponibile în magazine în această perioadă: construcție premium și foarte ușoară, ecran OLED tactil de ultimă generație cu finisaj mat, o implementare convingătoare a hardware-ului Intel Panther Lake Core Ultra X7, baterie mare și eficiență pe măsură, conectică bună și sunet puternic.

Care este totuși „catch-ul”? Ei bine, acest model nu este încă larg disponibil în magazine și costă o mică avere acolo unde poate fi găsit. În România pleacă de la circa 11500 de lei. Totuși, prețul este la nivelul unui Dell XPS sau ThinkPad X1 Carbon, și este unul corect, având în vedere că primești un produs care se compară și chiar depășește, în unele privințe, aceste alternative. Nu este însă lipsit de anumite ciudățenii, unele dintre ele putând fi chiar deal-breakers, după cum veți vedea în continuare.

Mai jos am adunat impresiile mele după ce am folosit acest notebook timp de aproximativ trei luni. Am vrut să-i acord mai mult timp și să-l folosesc mai îndelungat, ținând cont de ce reprezintă și de cât costă.

Asus ExpertBook Ultra B9406CAA, 2026

Construcție și design

La prima vedere, acesta este un design standard de ultrabook Asus, disponibil în două variante de culoare: una mai deschisă și una mai închisă. Unitatea testată de mine este varianta argintie deschisă, denumită elegant Morn Gray. Dacă aș avea de ales, probabil aș opta pentru varianta mai închisă, Jet Fog.

Din punct de vedere estetic, este un laptop destul de discret, cu logo-ul Asus pe capac și branding minim ExpertBook în interior, sub ecran. Mi se pare destul de ciudat – m-aș fi așteptat la un design mai unitar, cu „ExpertBook” scris și pe capac, așa cum se întâmplă la Zenbook-uri sau ThinkPad-uri.

Totuși, este compact, subțire și foarte ușor (aproximativ 1,1 kg pentru această variantă), dar și un performer serios, grație unui modul avansat de răcire, după cum vom discuta mai jos.

În ceea ce privește greutatea, Asus intenționează să ofere două variante de ecran pentru această serie, iar acestea influențează greutatea totală: varianta cu panoul Tandem OLED tactil mat cântărește 1,1 kg, și există o versiune mai ușoară cu display Polymer OLED, anunțată la 1 kg, care probabil va deveni disponibilă ulterior.

Asus a folosit o variantă a materialului lor ceramic aluminum pentru întregul șasiu și carcasele exterioare ale acestei serii, ceea ce explică parțial cum reușesc să mențină greutatea la doar ~1 kg. Nu este același Ceraluminum folosit pe seria Zenbook A14 și S14, ci un aliaj de magneziu-aluminiu cu un strat nano-ceramic care adaugă rezistență, protecție împotriva zgârieturilor și împotriva amprentelor (în special pe această variantă argintie deschisă; pe cea închisă mă aștept ca amprentele să se vadă mai ușor).

La atingere, suprafața seamănă cu un șmirghel fin sau cu vopsea mată – puțin aspră la degete. Aș spune că senzația generală nu este la fel de plăcută ca pe metalele folosite la MacBook, XPS sau Zenbook S14 (în special pe interior). Totuși, aceasta este doar prima impresie, iar practicitatea acestui finisaj te va cuceri rapid.

Din punct de vedere ergonomic, suprafețele sunt plăcute la atingere, așa cum am menționat, iar toate muchiile și colțurile sunt bine rotunjite și netede. În plus, nu există LED-uri sau lumini în câmpul vizual, iar picioarele de cauciuc oferă aderență bună pe suprafețe plane.

Există totuși un element numit ExpertLumi – o bară LED implementată sub ecran care se aprinde în funcție de anumite acțiuni. Eu am dezactivat-o imediat, dar puteți verifica funcționalitatea ei și decide dacă vi se pare utilă.

Balamaua, însă, este destul de slabă pe această unitate de review din generația timpurie. Asus susține că au reproiectat balamalele pentru a permite deschiderea ecranului cu o singură mână, dar consecința este că ecranul nu rămâne fixat când ridici laptopul și te deplasezi cu el. Pentru utilizare obișnuită la birou este acceptabil, dar pentru utilizare mobilă devine deranjant. Am văzut această nemulțumire menționată și în alte review-uri YouTube, iar Asus a declarat că rezolvă problema la unitățile de retail. Totuși, verificați cu atenție pe dispozitivul vostru.

În plus, ecranul se deschide doar până la aproximativ 140 de grade, nu complet plat, ceea ce mă deranjează foarte mult la un astfel de laptop ultraportabil. Lenovo și Dell oferă unghiuri de deschidere plate pe laptopurile lor business, iar Asus ar fi trebuit să se descurce mai bine aici.

O altă mică nemulțumire legată de design este touchpad-ul supradimensionat cu feedback haptic. Dar voi reveni asupra lui mai târziu. Tot în zona tastaturii și a deck-ului principal, trebuie să menționez grilajele difuzoarelor de pe lateralele tastaturii – acest laptop integrează difuzoare quad cu un sunet puternic și de bună calitate.

Conectorii sunt foarte buni: HDMI full-size, USB-A, jack audio și două porturi USB-C distribuite pe ambele laterale, astfel încât poți conecta încărcătorul sau perifericele pe oricare parte, în funcție de preferințe. Nu există cititor de carduri sau sistem de blocare, dar altfel, conectica este excelentă pentru un notebook de această dimensiune.

Ca detaliu important suplimentar, Asus menționează că au întărit porturile pentru a permite utilizarea prelungită, ca parte din standardele și cerințele suplimentare pentru notebook-urile comerciale. Acesta este unul dintre motivele pentru care pot oferi garanție de 3–5 ani pentru această serie (și pentru majoritatea celorlalte ExpertBook-uri).

Tastatură și touchpad

Tastatura este o variantă ușor modificată a layout-ului pe care Asus îl folosește pe ultrabook-urile de 14 inch din seriile Zenbook și Vivobook.

Keycap-urile sunt netede la atingere și au o mică adâncitură. Finisajul lor nu este la fel de aspru ca pe Zenbook A14, ci mai degrabă similar cu cel de pe Zenbook 14 obișnuite.

Cursa tastelor este mai adâncă decât pe un MacBook Air sau Zenbook S14, fiind de 1,5 mm, ceea ce oferă un feedback mai consistent. Tastele sunt silențioase la tastare – aș spune chiar mai silențioase decât pe Zenbook-urile obișnuite. Tastatura este și rezistentă la stropi.

Particularitățile acestui layout includ săgețile Up și Down mai mari și integrarea senzorului de amprentă în butonul de pornire, plasat în colțul din dreapta sus. Asta înseamnă că poți apăsa accidental pe el când cauți tasta Delete. Deși tasta este mai plată și necesită o apăsare mai fermă, recomand să o dezactivați din setări pentru a evita oprirea accidentală a laptopului în stand-by.

Tastele sunt retroiluminate cu LED-uri albe. Deși luminozitatea este destul de bună, contrastul cu keycap-urile gri-deschis rămâne limitat. Eu opresc iluminarea în timpul zilei, iar software-ul o poate face automat cu ajutorul senzorului de lumină ambientală integrat.

Touchpad-ul este foarte mare, are suprafață de sticlă și este o implementare haptică. Știu că mulți sunt fani ai touchpad-urilor haptice (cum sunt cele de pe MacBook), dar eu personal nu sunt.

La acest model, gesturile obișnuite, tap-urile și swipe-urile funcționează bine, dar acțiuni precum click-ul și drag-and-drop au fost deseori problematice. Este o unitate timpurie, deci este posibil ca aceste probleme să fie rezolvate prin actualizări software ulterioare, dar eu încă întâmpin dificultăți chiar și la câteva săptămâni după lansare. Verificați cu atenție comportamentul pe unitatea de retail.

În plus, acest touchpad se întinde de imediat sub tastatură până la marginea frontală a laptopului, fără niciun spațiu de separare. Asta înseamnă că apar frecvent atingeri fantomă, mai ales când folosești laptopul în poală și hainele intră în contact cu suprafața. Observ aceeași problemă și pe MacBook Air, dar aici este mai pronunțată deoarece touchpad-ul ajunge flush la marginea frontală.

Din punct de vedere estetic, acest design arată spectaculos, dar în utilizarea reală aș prefera funcționalitatea unui touchpad clasic, cu margini sus și jos. Dacă folosești laptopul mai mult pe birou, s-ar putea să nu observi acest aspect. Pentru modul meu de utilizare însă, experiența lasă de dorit.

Din punct de vedere ergonomic, Asus include o cameră IR (parte din ansamblul de camere de deasupra ecranului) și senzorul de amprentă (integrat în butonul de pornire) pe toată această serie.

Ecran – OLED mat cu touch

Ecranul acestui ExpertBook este cel mai avansat OLED disponibil în prezent în acest format: un Tandem OLED cu rezoluție 3K, rată de refresh de până la 120 Hz cu VRR și o luminozitate mai ridicată decât la OLED-urile obișnuite. În plus, este acoperit cu sticlă Gorilla Glass Matte și suportă input tactil.

Vorbim de aproape 600 nits luminozitate susținută și 1400 nits peak HDR, care, împreună cu finisajul anti-reflex, fac ecranul perfect utilizabil în birouri luminoase și chiar afară. Experiența este total schimbată față de OLED-urile lucioase clasice.

Pe de altă parte, finisajul mat adaugă un ușor grain (granulație), explicat parțial și de stratul digitizer pentru touch. Asta înseamnă că albul și fundalurile luminoase pot părea puțin tulburi, dar efectul de screen door nu este la fel de pronunțat ca pe generațiile mai vechi de OLED-uri tactile. Majoritatea utilizatorilor probabil nici nu-l vor observa, dar el există, mai ales când citești texte pe fundal alb.

Dincolo de asta, panoul este excelent. Negrul și contrastul respectă standardele OLED, iar acoperirea culorilor este wide-gamut, la 100% DCI-P3. Culorile ar putea părea totuși ceva mai puțin vibrante din cauza finisajului mat. În plus, panoul oferă VRR, rată de refresh de până la 120 Hz și timpi de răspuns foarte rapizi de 1 ms.

Per ansamblu, acesta este, cel mai bun ecran disponibil astăzi pe un notebook mobil. Totuși, trebuie folosit inteligent, mai ales la luminozitate ridicată pe perioade lungi. De asemenea, trebuie să știi că folosește PWM pentru controlul luminozității la toate nivelurile, dar la o frecvență de aproximativ 1 kHz, ceea ce nu deranjează majoritatea ochilor.

În acest sens, aplicația MyAsus oferă o opțiune de dimming „flicker-free”, dar asta înseamnă că vei ajusta luminozitatea doar prin aplicație, nu cu setările clasice Windows și tastele F4/F5.

Merită menționat că Asus oferă și o variantă cu display Polymer OLED pentru această serie, așa cum este prezentat mai jos. Acesta este ceva mai puțin luminos, ajunge până la 144 Hz și permite reducerea greutății totale a laptopului la 1 kg.

Hardware și performanțe

Modelul testat de noi este o configurație de top a Asus ExpertBook Ultra 2026, cod B9406CAA, echipat cu procesor Intel Core Ultra X7 358H, grafică integrată Intel Arc B390, 32 GB de memorie LPDDR5x-8533 și un SSD Gen5 de 2 TB foarte rapid.

Disclaimer: Aceasta este o unitate de review oferită de Asus. Ultimele teste au fost efectuate pe baza software-ului disponibil la începutul lunii aprilie 2026 (BIOS 304, aplicația MyAsus 4.0.60.0, driver Intel V32.0.101.8362). Acest pachet software este încă relativ nou, deci unele aspecte se pot schimba prin actualizări viitoare.

Din punct de vedere al specificațiilor, această serie se bazează pe platforma hardware Intel Panther Lake, cu procesoare Core Ultra Series 3 și grafică integrată Arc B390. Panther Lake este o arhitectură actualizată de tip SoC (System on a Chip) pentru anul 2026.

Procesorul unității de test este Core Ultra X7 358H, un design hibrid cu 16 nuclee (4x Performance, 8x Efficiency și 4x Low-Power Efficiency) și 16 fire de execuție. Nucleele Performance sunt construite pe arhitectura cea mai recentă Cougar Cove, în timp ce nucleele Efficiency folosesc arhitectura îmbunătățită Darkmont, așa cum este explicat în articolul detaliat despre laptopurile Panther Lake. Hardware-ul oferă o creștere semnificativă de performanță față de platformele anterioare Arrow Lake și Meteor Lake, precum și o eficiență energetică fără precedent, chiar și comparativ cu modelele Lunar Lake.

O configurație cu Intel Core Ultra X9 388H ar trebui să fie disponibilă pentru anumite versiuni ale seriei ExpertBook Ultra pe anumite piețe, dar din câte am înțeles, nu sunt planificate configurații cu specificații mai reduse.

Memoria RAM este lipită pe placă (onboard). Această unitate are 32 GB LPDDR5X-8533, dar sunt disponibile și configurații cu 64 GB. De fapt, majoritatea unităților de retail disponibile la momentul acestui articol vin cu 64 GB RAM.

La capitolul grafică, procesoarele Panther Lake X integrează o Arc B390 iGPU cu nuclee Xe3 generația a 3-a actualizate. B390 implementează 12 Execution Cores pe cip.

Pentru stocare, Asus a optat aici pentru un SSD Samsung PM9E1 PCIe Gen5 extrem de rapid, dar modelele de retail vin implicit cu SSD-uri Gen4, mai ales cele cu 1 TB (pe care le poți upgrada ulterior dacă este necesar).

SSD-ul este singura componentă upgradabilă a acestui laptop. Pentru a accesa interiorul, trebuie să scoți panoul posterior, care este fixat cu câteva șuruburi Torx. Acestea au dimensiuni diferite, așa că asigură-te că le pui înapoi la locul corect.

Din punct de vedere software, acest ExpertBook vine cu aplicația standard MyAsus, care permite controlul profilurilor de putere, setărilor bateriei, ecranului, camerei web, actualizărilor etc.

Există trei profiluri de performanță/termice din care poți alege:

• Performance – permite hardware-ului să ruleze la aproximativ 45W susținut, cu ventilatoarele ajungând la ~40-42 dB;
• Balanced/Standard – limitează hardware-ul la ~30W în sarcini susținute, cu ventilatoarele urcând până la ~35 dB;
• Whisper – limitează procesorul la ~15W pentru a menține zgomotul ventilatoarelor sub 30 dB.

Acestea sunt profiluri puternice și relativ silențioase pentru un laptop de acest tip, mai ales că zgomotul ventilatoarelor rareori depășește 40 dBA în modul Performance, chiar și la încărcare susținută (deși urcă uneori până la 42 dBA). Totuși, modul Standard mult mai silențios este perfect adecvat pentru majoritatea scenariilor de utilizare, inclusiv multitasking și chiar gaming, după cum vei vedea în continuare.

Acestea fiind spuse, să trecem la analiza performanțelor.

Începem cu testarea procesorului în loop-ul Cinebench R15.

În modul Performance, procesorul Intel Core Ultra 7 358H atinge vârfuri de aproximativ 65W pentru câteva secunde, apoi se stabilizează la 45W, cu temperaturi în jur de 85-89°C și nivel de zgomot al ventilatoarelor sub 40 dBA. Aceste valori sunt înregistrate cu laptopul ridicat de pe birou.

Scorurile medii ajung în jur de 2800 de puncte, ceea ce este competitiv pentru standardele actuale, deși nu chiar la fel de rapid ca alte platforme mobile la puteri similare. Vom detalia mai jos.

În modul Standard, sistemul limitează ventilatoarele la aproximativ 35 dBA, iar puterea se stabilizează la 30W, cu temperaturi în jur de 70-75°C. Scorurile medii ajung la aproximativ 2300 de puncte, cu circa 20% mai puțin decât în modul Performance.

Modul Whisper este cel mai silențios, sub 30 dBA, dar limitează procesorul la aproximativ 15W, iar scorurile scad la 1500 de puncte – adică aproximativ 60% din performanța modului Performance.

În final, mostra noastră s-a comportat acceptabil și pe baterie, stabilizându-se la 25W în modul Performance. Totuși, aceasta este o valoare mult mai mică decât în modul Performance cu alimentator conectat. Este posibil ca lucrurile să se îmbunătățească prin actualizări software.

Toate aceste valori sunt ilustrate în graficul de mai jos.

Pentru a pune aceste rezultate în perspectivă, iată cum se descurcă această implementare Core Ultra 7 358H comparativ cu alte platforme hardware disponibile pe laptopurile subțiri și ușoare actuale și din generațiile trecute.

Este mai rapid decât platformele Intel Panther Lake H și Arrow Lake H și mult mai rapid decât Lunar Lake. În același timp, platformele AMD cu nuclee Zen 5 (Strix, Gorgon Point etc.) obțin scoruri cu 15-35% mai mari la puteri similare. Acest lucru se datorează faptului că AMD folosește 8 nuclee full-performance, spre deosebire de mixul hibrid oferit de hardware-ul Intel.

În plus, hardware-ul Snapdragon X2 Elite obține scoruri cu 20-30% mai mari la performanța multi-thread. Totuși, nu am inclus rezultatele exacte aici deoarece Cinebench R15 nu este complet compatibil cu Snapdragon X2.

Mai departe, am rulat seria standard de benchmarks, pe profilul Perforamnce. Acestea sunt rezultatele obținute.

• 3DMark 13 –CPU profile: max – 10181, 16 – 10203, 8 – 6513, 4 – 4278, 2 – 2271, 1 – 1169;
• 3DMark 13 – Fire Strike: 14292 (Graphics – 17035, Physics – 28231, Combined – 4838);
• 3DMark 13 – Solar Bay: 29303.
• 3DMark 13 – Steel Nomad Light: 6095.
• 3DMark 13 – Time Spy: 7474 (Graphics – 6878, CPU – 14693);
• 3DMark 13 – XeSS: XeSS Off – 17.12 fps, XeSS On – 40.12 fps, 134.3% performance difference.

• Uniengine Superposition – 1080p Extreme: 3779;
• Uniengine Superposition – 1080p Medium: 10597;

• Aida64 Extreme, memory test: 109499 MB/s read, 120443 MB/s write, 90.7 MHz latency;
• PCMark 10: 9399 (Essentials – 11208, Productivity – 14843, Digital Content Creation – 13547);
• GeekBench 6.3.2 64-bit: Multi-core: 16506, Single-Core: 2825;
• CineBench R15 (best run): CPU 3060  cb, CPU Single Core 302 cb;
• CineBench R23: CPU 19777 pts (best run), CPU 18371 pts (10 min loop test), CPU Single Core 2051 pts (best run);
• CineBench 2024: CPU 1109 (10 min run), CPU Single Core 122 pts;
• CineBench 2026: CPU multiple threads: 4533 (10 min run), CPU single thread: 504 pts.

Și testele workstation, pe același profil Performance.

• Blender 4.3.2 – BMW Car scene – CPU Compute: 2m 08s ;
• Blender 4.3.2 – Classroom scene – CPU Compute: 5m 42s;
• Blender 4.3.2 – Classroom scene – GPU Compute, OneAPI: 1m 08s;
• Blender 5.0.1 – BMW Car scene – CPU Compute: 2m 06s ;
• Blender 5.0.1 – Classroom scene – CPU Compute: 5m 22s;
• Blender 5.0.1 – Classroom scene – GPU Compute, OneAPI: 53s;

• SPECviewperf 2020 – 3DSMax 07: 38.15;
• SPECviewperf 2020 – Catia 06: 30.14;
• SPECviewperf 2020 – Creo 03: 45.09;
• SPECviewperf 2020 – Energy 03: 10.40;
• SPECviewperf 2020 – Maya 06: 155.74;
• SPECviewperf 2020 – Medical 03: 22.33;
• SPECviewperf 2020 – SNX 04: 5.66;
• SPECviewperf 2020 – Solidworks 07: 52.17;
• SPECviewperf 15 – 3DSMax 08: 17.87;
• SPECviewperf 15 – Blender 01: 18.88;
• SPECviewperf 15 – Catia 07: 9.90;
• SPECviewperf 15 – Creo 04: 26.97;
• SPECviewperf 15 – Energy 04: 9.39;
• SPECviewperf 15 – Enscape 01: 13.80;
• SPECviewperf 15 – Maya 07: 80.21;
• SPECviewperf 15 – Medical 04: 21.01;
• SPECviewperf 15 – Solidworks 08: 25.02;
• SPECviewperf 15 – Unreal Engine 01: 38.27;
• V-Ray Benchmark: CPU – 13631, CUDA – 384.

Aceasta este o platformă mobilă competitivă, iar implementarea permite o performanță solidă, cu termice decente și niveluri de zgomot destul de reduse.

La capitolul procesor, Core Ultra 7 358H oferă performanță excelentă pe un singur nucleu și capacități bune multi-thread. Totuși, după cum am menționat deja, platformele alternative AMD și Qualcomm sunt cu 10-40% mai rapide în sarcinile multi-thread.

La capitolul grafică integrată însă, Intel B390 depășește Radeon 890M și Adreno X2-90 din platformele concurente cu o marjă mai mare. Cu toate acestea, Radeon 8060S (împreună cu procesoarele AMD Strix Halo și Gorgon Halo Ryzen AI Max+) rămâne campioana absolută la iGPU, și cu o diferență semnificativă. Nu uita că Strix/Gorgon Halo este de obicei implementat în laptopuri cu putere mai mare.

Mai multe detalii despre comportamentul hardwareului în teste veți găsi în reviewul detaliat de pe Ultrabookreview.com.

În ceea ce privește performanțele grafice în jocuri, titlurile recente sunt jucabile cu setări scăzute/medii. Desigur, nu te poți aștepta la minuni de la un laptop ultraportabil cu grafică integrată în ziua de azi, dar această soluție este totuși mai rapidă decât alternativele, cu excepția celor foarte puține configurații Strix/Gorgon Halo disponibile. Tehnologiile XeSS și Frame Generation joacă un rol important în creșterea numărului de cadre pe secundă acolo unde sunt suportate.

Răcire, conectivitate și audio

Modulul de răcire din interiorul acestui ExpertBook include două ventilatoare, două radiatoare, două heatpipe-uri care se conectează separat la fiecare radiator și un heatpipe suplimentar peste VRM-uri. Ventilatoarele au o capacitate mai mare decât cea întâlnită de obicei la dispozitive de această dimensiune.

Am inclus și o captură din ghidul Asus care explică mai bine particularitățile acestui sistem de răcire:

În ansamblu, sistemul de răcire al acestui ExpertBook Ultra ține hardware-ul sub control. Temperaturile interne cresc destul de mult în modul Performance, dar rareori depășesc 70°C în modul Standard, care oferă totuși 90% din capacitate, la un nivel de zgomot mult mai scăzut.

În ceea ce privește zgomotul, te poți aștepta la 40-42 dBA în modul Performance, 30-35 dBA în modul Standard și sub 30 dBA în modul Whisper.

La utilizare zilnică, ventilatoarele rămân oprite în cea mai mare parte a timpului în modurile Whisper/Standard și abia se aud când pornesc ocazional la multitasking intensiv. Nu sunt însă la fel de silențioase ca pe Zenbook A14 cu Snapdragon.

Temperaturile externe rămân scăzute la utilizare ușoară, cu punctul cel mai cald la aproximativ 30-32°C.

La încărcare intensă, se formează o zonă caldă de aproximativ 43-45°C pe partea superioară a șasiului. Touchpad-ul, tastatura și zonele cu care intri cel mai des în contact rămân în jur de 30-35°C. Acestea sunt temperaturi rezonabile pentru un ultraportabil puternic.

• Gaming – modul Standard – Witcher timp de 30 minute, ventilatoare la <35 dB
• Gaming – modul Performance – Witcher timp de 30 minute, ventilatoare la ~42 dB

La capitolul conectivitate, avem Wi-Fi 7 și Bluetooth 5.4 de ultimă generație prin cipul Intel BE211 pe această configurație Panther Lake. Totul a funcționat fără probleme în perioada în care am testat laptopul.

Nu există opțiune WWAN (4G/5G) pentru această serie.

Sunetul este gestionat de un sistem cu 6 difuzoare orientate atât în sus, cât și în jos. Asus a implementat difuzoare principale dual-sided plus un set suplimentar de tweeter-e. Rezultatul este unul dintre cele mai bune sisteme audio de pe ultraportabile Windows, cu volum ridicat și o calitate destul de curată și bogată pentru acest segment. Este unul dintre puținele laptopuri Windows care se apropie de calitatea audio a MacBook Air 13.

Camera, în schimb, arată slab. Este de 2MP și plasată în partea de sus a ecranului, dar calitatea imaginii pe unitatea mea este mediocră la lumină bună și inutilizabilă la lumină slabă. Nu sunt sigur dacă este o problemă specifică unității mele timpurii, o chestiune de software/driver sau pur și simplu ce poți aștepta de la această gamă, dar mă așteptam la mult mai mult de la o serie orientată spre business. Verifică cu atenție acest aspect în alte recenzii și la primirea unității tale.

Există totuși funcționalitate IR cu suport Windows Hello.

Baterie și autonomie

În interiorul acestui Asus ExpertBook Ultra 2026 se află o baterie de 70 Wh, o capacitate potrivită pentru greutatea acestui laptop.

Iată rezultatele testelor noastre de autonomie, cu luminozitatea ecranului setată la aproximativ 120 nits (~50% luminozitate). Am setat și modul de alimentare Windows 11 pe Best Power Efficiency.

• <5 W (14 ore de utilizare) – idle, mod Whisper, ecran la 50%, Wi-Fi pornit;
• 6-8 W (~8-11 ore) – editare text în Google Drive, mod Whisper, ecran la 50%, Wi-Fi pornit;
• 5 W (~13-14 ore) – video 1080p fullscreen pe YouTube în Edge, mod Whisper, ecran la 50%, Wi-Fi pornit;
• 5.5 W (~12-13 ore) – Netflix fullscreen în Edge, mod Whisper, ecran la 50%, Wi-Fi pornit;
• 7-10 W (~7-10 ore) – navigare în Edge, mod Standard, ecran la 50%, Wi-Fi pornit.

Acestea sunt autonomii rezonabile, suficiente în cele mai multe cazuri pentru o zi întreagă de lucru. Totuși, nu se ridică la nivelul Zenbook-urilor cu Snapdragon X2 testate recent sau la nivelul unui MacBook Air. De asemenea, se situează la același nivel cu alte platforme Intel și AMD lansate în ultimii doi ani, fără a aduce o îmbunătățire notabilă.

Această configurație vine cu un încărcător USB-C de 90W, cu design din două piese, cablu lung și o cărămidă destul de voluminoasă. Este destul de encombrant și nu se potrivește bine cu acest ultralight. M-aș fi așteptat ca Asus să ofere unul dintre noile lor design-uri cu cărămidă mai compactă și cablu detașabil, așa cum livrează cu seria Zenbook S14.

Preț și disponibilitate

Seria Asus ExpertBook Ultra este disponibilă în magazine la data publicării acestui articol.

Modelul de bază cu 32 GB RAM și 1 TB SSD pleacă de la 11500 de lei la acest moment, iar versiunea cu 64 GB RAM si 2 TB SSD urcă la 18000 de lei.

Pentru mai multe detalii despre configurații, stocuri și prețuri, puteți intra aici.

Concluzii

Acest ExpertBook Ultra este atât de aproape de perfecțiune, și totuși designerii au lăsat să treacă câteva ciudățenii care ar putea fi de ajuns să strice experiența pentru unii potențiali cumpărători. Touchpad-ul haptic fără margine frontală și unghiul limitat de deschidere a ecranului sunt principalele mele nemulțumiri, în timp ce aspecte precum încărcătorul voluminos pe stil vechi sau calitatea slabă a camerei web sunt mai puțin importante, dar totuși lucruri pe care aș fi preferat să nu existe la acest nivel și la acest preț.

În rest, dacă poți trece peste aceste aspecte și ai bugetul și nevoia pentru un astfel de laptop, cred că te va mulțumi pe deplin.

Șasiul premium ultra-ușor și ecranul mat OLED tactil sunt cu siguranță puncte forte ale acestei game, alături de difuzoarele puternice și de felul în care performează în modul Standard la niveluri reduse de zgomot. Este neobișnuit ca un laptop Windows să ofere un profil de mijloc atât de bine echilibrat. Pe lângă acestea, garanția de 3-5 ani oferită cu acest ExpertBook este un avantaj important de luat în calcul la achiziție.

În ceea ce privește concurența, noul ThinkPad X1 Carbon 2026 oferă un unghi de deschidere de 180°, o cameră web mai bună și o experiență de utilizare a touchpadului mai consistentă. A fost actualizat cu hardware similar și setări de putere pentru această generație, plus un șasiu îmbunătățit care permite o reparabilitate mai bună. Mai există Dell Pro Premium 2026, dar acesta este un dispozitiv cu performanțe mai reduse care nu joacă în aceeași ligă, și seria HP EliteBook X, care este însă mult mai grea (1,5 kg). Deci, practic, principalul concurent rămâne X1 Carbon actualizat, pe care sper să-l testez în curând cum se cuvine.

Oricum, aceasta încheie experiența mea cu seria Asus ExpertBook Ultra. Spune-mi părerile tale despre această serie și nu ezita să lași întrebări sau feedback în secțiunea de comentarii.

Pro:

• Șasiu ultraușor, construcție solidă și finisaje bune
• Conectică adecvată, ergonomie decentă
• Ecran modern OLED mat tactil, audio excelent
• Performanță solidă pentru utilizare zilnică, multitasking și sarcini susținute
• Impresionant în modul Standard: silențios, rece și totuși rapid
• Baterie de 70 Wh și eficiență decentă

Contra:

• Unghi limitat de deschidere a ecranului și balamale slabe
• Touchpad haptic ciudat, fără margine frontală
• Calitate slabă a camerei web

Modelul ROG Zephyrus G16 2026 este un șasiu updatat, o evoluție a modelelor anilor precedenți, testate și discutate în articole precedente. Rămâne un portabil premium cu ecran de 16-inch și printre cele mai bune performanțe și capabilități disponibile într-un astfel de produs.

Seria se adresează în continuare celor aflați în căutarea unui laptop cu design și funcții premium, cu un ecran OLED impresionant, și cu performanțe adecvate utilizării în orice tip de aplicație. Toate acestea, însă, într-un format mai compact și mai ușor. Și cu un preț pe măsură, mai ales acum, în 2026.

Cu alte cuvinte, Zephyrus G16 2026 rămâne un concurent direct pentru populara serie Apple MacBook Pro 16, sau pentru modele Windows precum Dell XPS 16, Asus ProArt P16, Razer Blade 16 sau Lenovo Yoga Pro 9.

Mai jos am adunat impresiile mele detaliate despre update-ul GU606 din acest an, cu toate aspectele pe care ar fi bine să le cunoașteți atunci când veți alege un astfel de notebook.

Specificații Asus ROG Zephyrus G16 GU605

Construcție și design

Pe scurt, modelele Zephyrus G16 din 2026 (GU606) și 2025 (GUG605) au în comun același șasiu unibody premium, fiind printre cele mai aspectuoase și reușite serii din segmentul de top.

Din punct de vedere estetic, Asus oferă Zephyrus G16 fie într-o variantă de gri mai deschis (Platinum White), fie într-una de gri mai închis (Eclipse Gray). Noi o avem pe prima aici, dar personal prefer alura și imaginea generală a versiunii mai închise.

Iată câteva imagini cu șasiul Zephyrus G16 în cele două versiuni de culoare.

Și câteva imagini extra cu seria GU606, în varianta gri deschis (Platinum White).

Ambele au bara de LED-uri Slash Lighting pe capac, iar generația 2026 aduce o implementare actualizată cu mai multe zone de control (același număr de LED-uri, dar acum fiecare este controlat individual, în timp ce anterior puteau fi controlate doar în grupuri). Totuși, încă îmi doresc să fi renunțat complet la ea; capacul ar arăta mult mai curat într-un design mai simplu, așa cum este cazul la ProArt P16, care folosește aceeași carcasă, dar într-o abordare minimalistă, complet neagră. LED-urile pot fi dezactivate, iar acest lucru lasă în urmă doar diagonala cromată de pe capac.

O altă actualizare incrementală pentru generația 2026 o reprezintă balamalele îmbunătățite, care ajustează cuplul pe tot parcursul mișcării de deschidere – balamalele sunt mai moi imediat când ridici ecranul, apoi se întăresc progresiv pentru a menține ecranul stabil la unghiurile deschise. Nu am avut probleme cu modul în care funcționau balamalele în trecut, ci mai degrabă cu lipsa unui mod de a apuca mai ușor ecranul pe marginea frontală, și cu unghiul maxim de deschidere limitat la doar 130 de grade. Aceste aspecte nu s-au schimbat.

Aceasta se datorează în principal faptului că dispunerea generală a carcasei a rămas aceeași, cu sistemul de răcire poziționat în întregime pe marginea din spate – însă modulul intern de răcire a fost revizuit.

De menționat aici că Asus continuă să ofere în fapt două versiuni de șasiu pentru această serie: una ceva mai subțire și mai ușoară, undeva la 1.85 kg, pentru configurațiile RTX 5060/5070, și una la circa 1.95 kg datorită răcirii vapor-chamber de la interior, pentru versiunile RTX 5070Ti/5080/5090.

O consecință a sistemului de răcire este spațiul disponibil pe lateralele notebookului, rezervat pentru porturi. De altfel, veți găsi aici absolut tot ce ați avea nevoie pe un laptop modern, de la USB-uri tip A și tip C pe ambele părți, la HDMI, jack audio și card reader SD rapid. Ca o noutate față de primele versiuni G16, ele curente oferă încărcare pe ambele porturi USB-C, așadar pe ambele părți ale șasiului.

Tastatură și touchpad

Tastatura și touchpad-ul implementate pe această actualizare sunt identice cu cele de pe versiunea 2025.

Dispunerea este minimalistă, fără NumPad sau taste suplimentare, în afară de controalele media prezente pe toate dispozitivele ROG în colțul din stânga sus. Personal, prefer acest tip de layout simplificat.

În ceea ce privește cele două culori disponibile, modelul Platinum are o tastatură albă, iar varianta Eclipse are o tastatură gri asortată cu nuanța carcasei. Aceasta din urmă oferă un contrast mai bun cu sistemul de iluminare RGB, dar prinde amprente mai ușor pe tastele închise la culoare.

Sistemul RGB este single-zone (o singură zonă), deci nu oferă iluminare per tastă, dar LED-urile sunt suficient de luminoase și uniforme. Nu există controale și setări avansate ca pe unele dispozitive concurente de la Razer, MSI sau Lenovo (cum ar fi evidențierea tastelor de funcție la apăsarea FN sau evidențierea funcțiilor secundare la Shift), și nici efecte luminoase spectaculoase din care să alegi. Este o abordare mai simplă a iluminării tastaturii, în care poți schimba doar culoarea de bază.

Touchpad-ul funcționează bine în mare parte, dar este prea mare, întinzându-se de la doar un milimetru sub tasta Space până la un milimetru de marginea frontală a carcasei.

Pentru utilizarea generală, dimensiunea sa nu reprezintă o problemă, mai ales că palm rejection-ul funcționează impecabil. Însă la utilizarea laptopului pe brațe, lipsa unei separări clare între touchpad și marginea frontală poate provoca atingeri accidentale de la haine. Un aspect enervant pe un șasiu portabil care nu va sta doar pe birou, alături de unghiul limitat al ecranului.

În ceea ce privește biometria, există o cameră IR, dar nu există un senzor de amprentă în butonul de pornire.

Ecran

Display-ul acestui Zephyrus G16 GU606 este una dintre principalele diferențe pozitive oferite față de modelele precedente. Discutăm în continuare despre un OLED non-touch, dar unul de nouă generație, mult mai luminos decât în trecut.

Este un OLED clasic, nu un Tandem OLED ca pe ProArt P16. Acesta permite niveluri mai ridicate de luminozitate susținută și de vârf, unde la 700 nits SDR și ajungând până la 1100 nits în peak HDR, ceea ce face laptopul mai utilizabil în condiții de lumină ambientală puternică și îmbunătățește capabilitățile HDR în videoclipuri și jocuri.

În același timp, păstrează rezoluția 2.5K, rata de refresh de 240Hz, timp de răspuns de 0.2ms, suport VRR și G-Sync, fiind astfel excelent adaptat pentru gaming. Compromisurile rămân cele aferente tehnologiei OLED, flickering (dar la o frecvență nederanjantă pentru ochi) și potențial burn-in în caz de utilizare neadecvată, dar tehnologia s-a maturizat și acest risc nu este unul semnificativ.

Hardware și performanțe

Modelul nostru de test este o configurație de top a seriei Asus ROG Zephyrus G16 2026, cod G606AW, construită pe un procesor Intel Core Ultra 9 386H, un dGPU Nvidia RTX 5080 16 GB, 64 GB de memorie LPDDR5x și un SSD de 1 TB.

Unitatea noastră de recenzie a fost trimisă de Asus. Rezultatele sunt înregistrate pe software-ul disponibil la mijlocul lunii Mai 2026 (BIOS 301, Armoury Crate 6.5.7.0, drivere GeForce Studio 596.36).

Din punct de vedere al specificațiilor, această serie Asus ROG Zephyrus G16 este construită pe cel mai recent hardware Intel și Nvidia disponibil până în prezent.

Intel Core Ultra 9 386H este unul dintre cele mai performante procesoare mobile din platforma Intel Panther Lake Core Ultra Series 3. Este un design hibrid cu 4 nuclee de înaltă performanță, 8 nuclee de eficiență, 4 nuclee LPE și un total de 16 de Threads. Performanța susținută a CPU este o ușoară evoluție a celei oferite de platforma Meteor Lake implementată pe versiunile G16 precedente, și o egalare a celor oferite de hardware-ul AMD Ryzen AI 9 pe seria ProArt P16. Avantajele Panther Lake vin pe partea de eficiență, însă, cu mai multe beneficii derivate, pe care le vom discuta imediat.

Pentru GPU, seria Zephyrus G16 2026 este disponibilă cu o multitudine de cipuri Nvidia Blackwell GeForce RTX 5000: 5090 24GB și 5080 16 GB (160W), 5070Ti 12GB (140W), sau 5070 8GB și 5060 8GB (115W). De remarcat că versiunile 5070/5060 sunt variante de șasiu mai ușoare, în vreme ce 5070Ti și superior sunt versiuni cu răcire vapor-chamber.

Pentru acestea, e important de menționat că Asus au reușit să ridice mult setările de putere pe modurile Turbo și Performante față de generațiile precedente, fapt ce se traduce într-un spor de performanțe.

Există încă un MUX pe acest șasiu, suport GSync pe ecranul principal, precum și fie Optimus obișnuit, fie Advanced Optimus.

Pentru memorie și stocare, laptopul vine cu memorie onboard și două sloturi SSD M.2 2280 – laptopurile vin cu SSD PCIe Gen4 din fabrică, dar unul dintre sloturi suportă și PCIe Gen5. Această configurație de recenzie vine cu 64 GB de memorie LPDDR5x-8533 și un SSD Sandisk gen4 de 1 TB, destul de rapid. M-aș fi așteptat totuși ca un SSD gen5 să fie inclus standard la acest nivel.

Din punct de vedere software, laptopurile oferă suita Armoury Crate standard pentru ROG-uri, cu acces la profile de putere și diverse alte setări pentru ventilatoare, tastatură, audio, ecranul OLED, etc.

Acestea fiind spuse, să trecem la analiza performanțelor.

Începem cu testarea procesorului în loop-ul Cinebench R15.

Diferențele de putere alocată și de performanțe ale procesorului Intel Core Ultra 9 386H sunt minime între modurile de putere asociate acestui Zenbook, cu o variație de circa 10% între Silent (55W) și Turbo (75W). Există însă diferențe majore de zgomot și temperaturi interne.

Pe lângă aceasta, testul Cinebench loop arată cât de apropiate sunt în performanțe platformele implementate în prezent pe aceste tipuri de laptopuri, atât cele de la Intel, cât și cele de la AMD. Nu am inclus aici puținele opțiuni Qualcomm, deoarece procesoarele X2 Elite nu sunt compatibile complet cu Cinebench R15.

De remarcat este și sporul mic de performanțe între ultimele generații de hardware Intel de pe Zephyrus G16. Pe de altă parte, hardware-ul Intel Core HX este mult mai rapid în astfel de load-uri, dar el este implementat pe destule notebook-uri cu dimensiuni și greutate similare acestui Zephryus.

Mai multe detalii despre comportamentul procesoarelor în teste veți găsi în reviewurile de pe Ultrabookreview.com.

Mai departe, am rulat seria standard de benchmarks, pe profilul Turbo. Acestea sunt rezultatele obținute.

• 3DMark 13 –CPU profile: max – 10479, 16 – 10466, 8 – 6628, 4 – 4252, 2 – 2290, 1– 1184;
• 3DMark 13 – Fire Strike: 33588 (Graphics – 45661, Physics – 29989, Combined – 11983);
• 3DMark 13 – Port Royal: 12461;
• 3DMark 13 – Speed Way: 4852;
• 3DMark 13 – Steel Nomad: 4603;
• 3DMark 13 – Time Spy: 18672 (Graphics – 19325, CPU – 15672);
• 3DMark 13 – DLSS: DLSS Off – 27.58 fps, FSR 2 On – 109.47 fps, 297% performance difference.

• Uniengine Superposition – 1080p Extreme: 11449;
• Uniengine Superposition – 1080p Medium: 30402;

• Aida64 Extreme, memory test – ;
• PCMark 10: 9435 (Essentials – 10342, Productivity – 16387, Digital Content Creation – 13449);
• GeekBench 6.6.0: Multi-core: 17080, Single-Core: 2907;
• GeekBench AI 1.7.0 (ONNX, CPU): Single: 4531, Half: 2014, Quantized: 8418;
• CineBench R15 (best run): CPU 3404 cb, CPU Single Core 321 cb;
• CineBench R23: CPU 21569 pts (best run), CPU 21425 pts (10 min loop test), CPU Single Core 2127 pts (best run);
• CineBench 2024: CPU 1283 (10 min run), CPU Single Core 127 pts;
• CineBench 2026: GPU – 83744 pts, CPU Multiple Threads – 4782, CPU Single Core – , CPU Single Thread – 521 pts.

Și testele workstation, pe același profil Turbo.

• Blender 4.3.2 – BMW Car scene- CPU Compute: 1m 52s ;
• Blender 4.3.2 – BMW scene – GPU Compute: 11.25s (CUDA), 5.76 (Optix);
• Blender 4.3.2 – Classroom scene – CPU Compute: 4m 55s;
• Blender 4.3.2 – Classroom scene – GPU Compute: 21.49s (CUDA), 12.23s (Optix).
• Blender 5.1.2 – BMW Car scene- CPU Compute: 1m 45s ;
• Blender 5.1.2 – BMW scene – GPU Compute: 10.83s (CUDA), 5.65 (Optix);
• Blender 5.1.2 – Classroom scene – CPU Compute: 4m 09s;
• Blender 5.1.2 – BMW scene – GPU Compute: 22.16s (CUDA), 11.71 (Optix);

• SPECviewperf 2020 – 3DSMax 07: 189.46;
• SPECviewperf 2020 – Catia 06: 97.53;
• SPECviewperf 2020 – Creo 03: 114.55;
• SPECviewperf 2020 – Energy: 62.98;
• SPECviewperf 2020 – Maya 06: 546.66;
• SPECviewperf 2020 – Medical 03: 56.36;
• SPECviewperf 2020 – SNX 04: 37.18;
• SPECviewperf 2020 – SW 07: 390.15.

• SPECviewperf 15 – 3DSMax 08: 76.71;
• SPECviewperf 15 – Blender 01: 91.08;
• SPECviewperf 15 – Catia 07: 70.76;
• SPECviewperf 15 – Creo 04: 115.39;
• SPECviewperf 15 – Energy 04: 62.07;
• SPECviewperf 15 – Enscape 01: 64.05;
• SPECviewperf 15 – Maya 07: 203.02;
• SPECviewperf 15 – Medical 04: 55.93;
• SPECviewperf 15 – Solidworks 08: 32.92;
• SPECviewperf 15 – Unreal Engine 01: 83.12;
• V-Ray Benchmark: CPU – 14898, CUDA – 2717, RTX –  3892.

Pe partea de procesor, acesta este o implementare de putere sporită a platformei mobile Core Ultra 9 386H și oferă tot ce poate oferi acest procesor. Asta se traduce în scoruri cu aproximativ 10% mai ridicate decât generația anterioară de procesoare Intel (Core Ultra 9 285H și Ultra 9 185H) și aproximativ la același nivel cu Ryzen 9 AI HX 370/470 din tabăra AMD. Totuși, hardware-ul AMD păstrează un mic avantaj în anumite sarcini intensive pe CPU, cum ar fi Blender sau Specviewperf Medical.

În plus, platforma Intel HX implementată în unele laptopuri de dimensiuni medii, precum Lenovo Legion 7i, este mult mai competentă în task-uri serioase pe procesor.

Pe partea de placă video, RTX 5080 din această platformă rulează la până la 135W în profilul Turbo și se comportă foarte bine la această limită de putere. Pentru comparație, se luptă de la egal la egal cu RTX 5090 la 130W din ProArt P16 și depășește RTX 5090 la 120W din generația anterioară de Zephyrus G16 cu 5-10%. În același timp, rămâne în urma RTX 5090 la 155W din Razer Blade 16 și este cu 15-25% mai lent față de implementările full power de 175W RTX 5080/5090, în funcție de sarcină.

De menționat însă că performanțele grafice pot crește cu până la 10% pe modul Manual, care permite un TGP spre 160 W pe GPU. Dar cu ventilatoare mult mai zgomotoase, și temperaturi interne mai ridicate.

În concluzie, acest Zephyrus G16 GU606 este cel mai rapid laptop Windows sub 2 kg testat de noi până acum, cu câștiguri mai notabile pe partea de GPU față de alternativele existente, dar și față de modelele precedente Zephyrus G16 GU605.

Performanțe gaming

Deși Zephyrusul G16 2026 nu este primordial gândit pentru gaming, rulând default pe driverele Nvidia Studio, am testat totuși o serie de jocuri pe acest model.

Rezultatele obținute sunt mai jos.

Toate jocurile rulează excelent, și chiar și modul Silent este competitiv. Tehnologiile DLSS ajută, în special în titlurile cu suport DLSS 4.0+ și MFG.

Ca fapt divers, rezultatele în jocuri obținute pe acest sistem sunt totuși undeva la circa 80% din ce veți obține pe un produs full-size full-power cu hardware Intel/Ryzen HX și un RTX 5080 175W. Dar astfel de hardware este implementat pe notebook-uri mult mai voluminoase, precum ROG Strix G16, Scar G16 sau Legion Pro 7i.

În același timp, rezultatele acestei implementări sunt impresionante pentru o platformă portabilă, chiar și pe modul Turbo. Ele chiar depășesc în unele instanțe ceea ce am obținut pe configurațiile RTX 5090 ale Zephyrus G16 sau Blade 16 testate anul trecut.

Mai multe detalii despre comportamentul în jocuri și nu numai veți găsi în reviewurile de pe Ultrabookreview.com.

Răcire, conectivitate și audio

După cum am menționat deja, Asus oferă sisteme de răcire diferite pe configurațiile disponibile, cel discutat aici fiind alocat pentru configurațiile cu RTX 5070Ti/5080/5090, cu două ventilatoare, două radiatoare, și un vapor-chamber peste componente.

Deși nu pare la prima vedere, vapor chamberul a crescut în capacitate față de cel implementat în trecut, iar volumul de aer dislocat de ventilatoare a fost și el modificat pozitiv. Aceste aspecte permit hardware-ului să ruleze la setări de putere superioare.

În comparație, versiunile cu grafică RTX 5060/5070 sunt răcite de un sistem standard, cu trei ventilatoare, două radiatoare și un sistem de heatpipes (mai jos este ilustrată răcirea de pe o generație precedentă, dar implementarea de pe generația 2026 este similară).

Per total, laptopul atinge în continuare temperaturi de operare ridicate pe modurile superioare de putere, în special pe Manual. Recomandăm să-l ridicați de pe birou în sesiuni de lungă durată, pentru a ajuta cât de cât ventilația sub carcasă.

În ceea ce privește volumul zgomotului produs de ventilatoare, am măsurat 52 dBA pe Manual, 48 dBA pe Turbo, 44 dBA pe Performance, și sub 35 dBA pe Silent.

În utilizare uzuală, laptopul este silențios și plăcut la atingere. Ventilatoarele stau oprite în majoritatea timpului pe modul Silent, dar rămân active la turații reduse pe Performance/Turbo. Astfel, va trebui să comutați pe Silent dacă vă interesează o experiență de utilizare cu adevărat silențioasă.

În taskuri solicitante și jocuri, săraciul urcă mult în temperaturi, dar zonele cu care se vine în contact rămân la niveluri confortabile, în general pe la 33-37 de grade Celsius.

Modul Performance vine cu temperaturi similare la nivelul carcasei, dar zgomot ceva mai redus, în vreme ce modul Manual este mai zgomotos decât Turbo și aduce după sine și temperaturi mai ridicate, dar asociate cu un ușor spor de performanțe pe partea de GPU.

Conectivitatea este asigurată de o soluție Intel BE211, care oferă Wi-Fi 7 și Bluetooth 5.3, aceasta achitându-se bine de sarcini cam în orice scenariu.

Sistemul audio folosește șase incinte, iar calitatea audio oferită de această serie este impresionantă pentru un laptop. Sunetul este puternic și pătrunzător, ridicându-se la nivelul sistemului audio de pe MacBook Pro 16. În segmentul produselor cu Windows, gamele Zephyrus și ProArt rămân superlative în calitatea audio oferită.

Amplasată deasupra ecranului, camera web oferă un senzor FHD decent în lumină bună și slăbuț în lumină mai puțină. Este cazul ca Asus să ofere un update al modulelor webcam implementate, concurența îi depășește la acest capitol. Camera încorporează și un senzor IR pentru autentificarea facială.

Baterie și autonomie

Bateria din ROG Zephyrus G16 2026 are o capacitate de 90 Wh, la fel ca pe generațiile precedente.

Autonomiile la care ar trebui să vă așteptați arată astfel:

• 8-11 h – editare text Google Docs, Silent Mode, ecran la 50%, Wi-Fi ON;
• 11-13 h – redare video FHD YouTube, Silent Mode, ecran la 50%, Wi-Fi ON;
• 12-15 h – redare video Netflix, Silent Mode, ecran la 50%, Wi-Fi ON;
• 7-10 h – navigare Web intensivă, Silent Mode, ecran la 50%, Wi-Fi ON;
• 1-2 h – jocuri, Performance Mode, ecran la 50%, Wi-Fi ON.

Spre comparație, generația anterioară oferea aceste rezultate:

• 6-7 h – editare text Google Docs, Silent Mode, ecran la 50%, Wi-Fi ON;
• 6-7 h – redare video FHD YouTube, Silent Mode, ecran la 50%, Wi-Fi ON;
• 7-8 h – redare video Netflix, Silent Mode, ecran la 50%, Wi-Fi ON;
• 5-6 h – navigare Web intensivă, Silent Mode, ecran la 50%, Wi-Fi ON;
• 1 h – jocuri, Performance Mode, ecran la 50%, Wi-Fi ON.

Platforma hardware Panther Lake aduce un plus major de eficiență în comparație cu multe dintre celelalte platforme hardware implementate pe laptopurile cu Windows ale momentului, inclusiv hardware-ul Ryzen sau generațiile precedente Intel. Autonomiile oferite în utilizare de zi cu zi impresionează și se apropie de cele disponibile pe platformele ARM, inclusiv pe Apple M5 Pro.

Laptopul este însoțit de un charger cu putere de 250W și cabluri lungi. O încărcare completă durează circa 2 ore. El poate fi alimentat și prin USB-C, prin oricare dintre cele două porturi de pe laterale, iar un încărcător ROG USB-C 100 W este inclus în pachet cu unele configurații.

Preț și disponibilitate

Seria Asus ROG Zephyrus G16 GU606 este disponibilă în magazine la data publicării acestui articol.

Am găsit doar versiunile de top bazate pe șasiul cu vapor-chamber, cele cu 5070Ti, 5080 și 5090. Opțiunile cu RTX 5060 și 5070 nu vor fi aduse la noi, cel puțin momentan.

Configurația cu RTX 5070Ti, 32 GB RAM și 1 TB SSD pleacă de la puțin sub 19000 de lei la momentul acestui articol, în vreme ce versiunile cu RTX 5080/5090 și 64 GB RAM/2 TB SSD se apropie de 25000 lei.

Pentru mai multe detalii despre configurații, stocuri și prețuri, puteți intra aici și aici.

Concluzii

Deși Zephyrus G16 GU606 2026 nu pare o actualizare majoră la prima vedere, display-ul OLED mult mai luminos, combinat cu noile generații de CPU, GPU, RAM și SSD îl fac un laptop mai polivalent decât generațiile precedente.

În același timp, majoritatea utilizatorilor se pot descurca foarte bine și cu una dintre configurațiile mid-level RTX 5060/5070, acolo unde diferențele generaționale importante rămân doar două: ecranul OLED mai luminos și eficiența sporită a hardware-ului Intel Panther Lake.

La final, însă, rămân de luat în calcul și prețurile asociate tehnologiei în 2026, care au sărit semnificativ în sus. În contextul în care generațiile precedente Zenphyrus G16 sau versiunea ProArt P16 ar putea fi o alegere mai echilibrată dpdv al costului. Însă cele două opțiuni nu par să mai fie în stocurile magazinelor la acest moment, așadar nu par a fi o opțiune reală viabilă.

Dar aici intră în discuție competitorii, începând cu cei din tabara Windows (Legion 7i în segmentul de prețuri mai accesibile, Yoga Pro 9i în segmentul mediu) și continuând cu Macbook Pro 16.

Pro:

• design compact, ușor, rafinat și funcțional
• tastatură, touchpad și conectică excelente
• ecran OLED de nouă generație, mai luminos
• performanțe solide pentru segmentul portabil
• baterie de 90W și autonomie excelentă
• sistem audio impresionant

Contra:

• unghiul de deschidere a ecranului este de maxim 130 de grade
• temperaturi ridicate și ventilatoare foarte zgomotoase pe modul Manual
• prețuri ridicate, mai ales în cotextul în care configurațiile RTX 5060.5070 nu sunt disponibile

Acest laptop a fost lansat la începutul anului ca un refresh hardware al unui șasiu deja consacrat, care este considerat drept unul dintre cele mai bune (dacă nu cel mai bun) din segmentul premium 2-in-1.

Este gândit să fie un daily-driver competent într-un pachet portabil și primește ca noutăți majore pentru această generație un ecran OLED ceva mai luminos și platforma hardware Intel Lunar Lake, care este mai eficientă energetic, dar nu la fel de rapidă în sarcini susținute precum hardware-ul din generațiile anterioare Yoga 9i.

Apropo, noi am testat aproape toate generațiile Yoga 9i de-a lungul anilor pe site-ul în engleză, Ultrabookreview.com. Derek a scris majoritatea acelor recenzii mai vechi, iar de data aceasta îmi revine mie plăcerea să vă împărtășesc impresiile și concluziile personale despre această serie.

După cum am menționat deja, acest laptop este disponibil în magazine de multe luni, ceea ce îmi oferă oportunitatea de a alcătui o recenzie pe termen lung despre un produs matur, atât din punct de vedere hardware, cât și software.

Specificații Lenovo Yoga 9 2-in-1

Construcție și funcționalitate

Yoga 9i 2025 este un șasiu premium, ușor și convertibil. Este construit integral din metal solid – atât corpul principal, cât și capacul rezistă foarte bine la utilizare și abia flexează când apeși mai tare.

Pentru această generație este disponibil doar în această nuanță de albastru; în trecut existau și variante gri sau bej. Majoritatea suprafețelor au finisaj mat care respinge bine amprentele, în timp ce marginea șasiului este lucioasă. Din punct de vedere estetic, nu sunt fanul acestei margini polished, dar funcțional e ok și confortabilă pe încheieturi. În rest, arată profesionist și elegant, chiar și cu elementele de branding de pe capac și palmrest.

Există totuși câteva decizii ciudate de design: capacul este puțin mai mic decât corpul principal, iar acea margine lucioasă. Lenovo folosește acest stil de câțiva ani și rezistă bine în timp, dar eu tot l-aș proteja cât pot să nu se zgârie.

Fiind convertibil, balamaua permite rotirea ecranului 360° – îl poți folosi ca laptop clasic, tabletă sau orice poziție intermediară. Difuzoarele sunt integrate chiar în balama.

Sincer, ca tabletă nu e tocmai confortabil din cauza greutății și dimensiunilor – nu e un Surface sau iPad. Formatul rămâne în primul rând unul de notebook, dar îți oferă flexibilitatea de a-l transforma în tabletă pentru consum multimedia sau notițe cu stylus-ul inclus. Practic primești funcționalitate suplimentară fără compromisuri majore (poate doar o ușoară creștere în greutate față de un clamshell tradițional – dar la 1.33 kg rămâne extrem de portabil).

Un alt mic compromis este selecția minimalistă de porturi – în mare parte USB-C, plus jack audio și un USB-A. Cel puțin nu e doar USB-C! De apreciat este că ai porturi USB-C pe ambele părți, lucru încă rar la laptopuri.

În concluzie, Yoga 9i este un design solid, bine construit, elegant și practic în utilizarea zilnică. Marginea lucioasă e cam kitschoasă pentru gustul meu, dar mă pot obișnui ușor.

Tastatură și touchpad

Avem o tastatură premium și un touchpad mare din sticlă, centrate perfect.

Tastatura e tipică pentru Yoga-urile high-end: taste full-size, finisaj mat în ton cu albastrul carcasei, cursă de 1.5 mm, feedback și click excelente. Nu sunt neapărat fanul layout-ului săgeților (stânga/dreapta full-size, sus/jos half-size), aș fi preferat toate half-size, dar mulți dintre voi sunteți obișnuiți cu asta de la MacBook-uri.

Există și o coloană suplimentară de taste în dreapta (profile de putere, EQ difuzoare, filtru lumină albastră + o tastă programabilă), iar tasta din colț dreapta-jos e senzorul de amprentă. Mie mi-ar fi plăcut mai degrabă taste dedicate Home/End/PgUp/PgDn, dar sunt chestiuni subiective minore.

Iluminarea e albă, uniformă și suficient de puternică.

Touchpad-ul din sticlă este mare și a funcționat impecabil. Click-urile fizice sunt ok, dar cam zgomotoase. Datorită marginii frontale ridicate, nu am avut aproape deloc atingeri accidentale când îl foloseam pe genunchi – lucru rar la touchpad-uri atât de mari.

Pentru biometrie avem cameră IR + senzor de amprentă integrat în tastă. Aș fi preferat senzor separat ca la modelele mai vechi, dar e bine că există opțiunea.

Ecran 14″ OLED 120 Hz touch

Lenovo oferă două variante de panou, ambele OLED touch:

• 2.8K 2880 × 1800 px, 120 Hz, 500 niți, 100% DCI-P3
• 4K 3840 × 2400 px, 60 Hz, 400 niți, 100% DCI-P3

Unitatea noastră are varianta 2.8K și clar aș alege-o dacă aș avea de ales – e suficient de sharp pentru 14″, mai rapidă, mai luminoasă și mai eficientă decât 4K-ul.

Față de generațiile anterioare, acest panou ajunge la 500 niți sustenabili (față de ~400 niți înainte), ceea ce îl face mult mai utilizabil în birouri luminoase și chiar afară. Reflexiile sunt încă prezente (fiind glossy touch), dar luminozitatea ajută mult.

Rezultatele noastre cu X-Rite i1 Display Pro:

• Acoperire culori: 100% sRGB, 91% Adobe RGB, 99.2% DCI-P3
• Luminozitate maximă: 509 cd/m²
• Contrast: infinit (OLED)
• Temperatură culoare: 6200 K (ușor rece din fabrică, se calibrează ușor)
• PWM: da (detalii mai jos)

Cel mai impresionant: nu există grain/muddiness pe fundaluri deschise, problemă frecventă la OLED-urile touch. Suportă stylus (stiloul nou e rotund, se încarcă USB-C și se prinde magnetic foarte puternic pe spate).

Singurele minusuri tipice OLED: risc de burn-in dacă nu ești atent și PWM la luminozitate scăzută. Nu avem echipament să măsurăm exact frecvența, dar generațiile anterioare aveau 240 Hz – sensibil pentru unii. Lenovo nu oferă opțiune anti-flicker ca alți producători.

Hardware și performanțe

Modelul nostru de test este o configurație mid-spec a Lenovo Yoga 9i 2-in-1 2025 cu procesor Intel Core Ultra 7 și grafică integrată Intel Arc 140V, 16 GB memorie LPDDR5x-8500 și un SSD mid-level de 1TB gen4.

Din punct de vedere spec, această serie se bazează pe platforma hardware Intel Lunar Lake V, cu procesoare Core Ultra 200V și grafică integrată Arc.

Procesorul de pe unitatea noastră de recenzie este Core Ultra 7 256V, cu 4 nuclee Performance, 4 nuclee Low Power Efficiency și un total de 8 fire de execuție. Hardware-ul funcționează la 28W susținut în modul Performance pe acest laptop, mai mare decât majoritatea design-urilor Lunar Lake.

RAM-ul este integrat în SoC pe hardware Lunar Lake, iar Core Ultra 7 256V vine cu 16 GB RAM, în timp ce Ultra 7 258V vine cu 32 GB.

În ceea ce privește grafica, aceste procesoare Lunar Lake includ iGPU-uri Arc Xe cu 8 nuclee de execuție și viteze de până la 1.95 GHz.

Pentru stocare, Lenovo a optat pentru un SSD PCIe gen4 mid-level WD PC SN 7100S aici, care este bun pentru utilizare obișnuită, dar va avea dificultăți cu transferuri susținute.

SSD-ul este singura componentă upgradeabilă din interiorul laptopului. Pentru a intra înăuntru, trebuie să îndepărtezi panoul din spate fixat doar cu patru șuruburi Torx de aceeași mărime.

În ceea ce privește software-ul, acest Yoga primește aplicația standard Lenovo Vantage, care permite controlul profilurilor de putere, bateriei și setărilor ecranului, actualizări etc.

Există trei profile de performanță/termice din care să alegi:

• Performance – rulează hardware-ul la ~28W susținut cu până la ~42 dBA zgomot maxim al ventilatoarelor;
• Auto (Mod Putere Adaptivă) – limitează hardware-ul la ~22W susținut cu până la ~40 dBA zgomot maxim al ventilatoarelor;
• Battery Saver – limitează CPU-ul la ~15W pentru a favoriza zgomotul ventilatoarelor sub 30 dB.

Auto este bun pentru utilizare generală, iar Battery Saver este suficient de rapid, o opțiune de luat în considerare dacă preferi să ții la distanță orice zgomot al ventilatoarelor care altfel ar putea crește cu multitasking zilnic pe celelalte moduri.

Merită menționat că aceste moduri de putere sunt ascunse adânc în setări și nu la fel de ușor accesibile ca pe versiunile anterioare Vantage. Pentru a le găsi, trebuie să mergi la Device Settings >> Modes >> Power.

Performanță și benchmark-uri

Trecând la sarcini mai solicitante, începem prin testarea performanței CPU-ului în testul loop Cinebench R15.

Ținem laptopul pe un suport, ridicat de pe birou, pentru consistență cu alte recenzii.

Pe Performance, hardware-ul rulează la puterea maximă de design PL de ~38W pentru puțin timp, apoi se stabilizează la 28W, cu temperaturi interne în jur de 60°C și zgomot al ventilatoarelor de 42 dBA. Laptopul obține aproximativ 1250 puncte.

Pe Auto, sistemul limitează puterea la 22W susținut, cu zgomot al ventilatoarelor la 40 dBA și temperaturi interne în jur de 60°C scăzut. Scorurile scad cu aproximativ 10%.

Modul Battery Saver este mult mai silențios la sub 30 dBA, dar limitează hardware-ul la 15W susținut, cu un impact mai notabil asupra scorurilor.

În cele din urmă, eșantionul nostru a performat foarte bine pe baterie, stabilizându-se la 28W de putere în modul Performance. Asta este la egalitate cu profilul Performance conectat.

Toate acestea sunt ilustrate în graficul de mai jos.

Pentru a pune acestea în perspectivă, iată cum se comportă această implementare Core Ultra 7 258V față de alte platforme hardware disponibile în laptopuri thin and light actuale și anterioare.

Este la egalitate cu același hardware implementat în Zenbook S 14 și aproximativ la egalitate cu un i7-1360P de acum doi ani. În același timp, hardware-ul Intel Core Ultra implementat în Yoga 9i 2024 sau hardware Intel/AMD mai recent disponibil în alte lineup-uri 2025 îl depășesc în acest tip de activitate multi-core, cu până la 50%.

Mai departe, să trecem la niște benchmark-uri. Am rulat setul nostru standard de teste cu laptopul pe modul Performance (28W TDP susținut) și ecranul setat la rezoluția implicită 2.8K.
Iată ce am obținut.

• 3DMark 13 –CPU profile: max – 5920, 16 – 5825, 8 – 5940, 4 – 3964, 2 – 2265, 1 – 1161;
• 3DMark 13 – Fire Strike: 9058 (Graphics – 10029, Physics – 21878, Combined – 3478);
• 3DMark 13 – Solar Bay: 16203.
• 3DMark 13 – Steel Nomad Light: 2674.
• 3DMark 13 – Time Spy: 4159 (Graphics – 3839, CPU – 7885);
• 3DMark 13 – XeSS: XeSS Off – 7.98 fps, XeSS On – 21.55 fps, 165.2% performance difference.

• Uniengine Superposition – 1080p Extreme: 1886;
• Uniengine Superposition – 1080p Medium: 6299;

• PCMark 10: 7093 (Essentials – 10527, Productivity – 9095, Digital Content Creation – 10113);
• GeekBench 6.3.2 64-bit: Multi-core: 10825, Single-Core: 2720;
• CineBench R15 (best run): CPU 1566 cb, CPU Single Core 289 cb;
• CineBench R20 (best run): CPU 3826 cb, CPU Single Core 732 cb;
• CineBench R23: CPU 10655 pts (best run), CPU 10342 pts (10 min loop test), CPU Single Core 1898 pts (best run);
• CineBench 2024: CPU 595 (10 min run), CPU Single Core 121 pts.

Și iată niște benchmark-uri legate de muncă, pe același profil Performance:

• Blender 4.3.2 – BMW Car scene- CPU Compute: 4m 08s ;
• Blender 4.3.2 – Classroom scene – CPU Compute: 11m 08s;
• Blender 4.3.2 – Classroom scene – GPU Compute, OneAPI: 2m 22s;

• SPECviewperf 2020 – 3DSMax 07: 25.02;
• SPECviewperf 2020 – Catia 06: 20.64;
• SPECviewperf 2020 – Creo 03: 37.14;
• SPECviewperf 2020 – Energy 03: 5.74;
• SPECviewperf 2020 – Maya 06: 111.99;
• SPECviewperf 2020 – Medical 03: 11.56;
• SPECviewperf 2020 – SNX 04: 5.79;
• SPECviewperf 2020 – Solidworks 07: 48.31;
• V-Ray Benchmark: CPU – 6581, CUDA – 189.

Performanță corectă pentru o platformă Lunar Lake, la egalitate cu alte iterații testate până acum. Trebuie să menționez că aceasta tinde să ruleze mai rece decât majoritatea altor ultraportabile Lunar Lake, datorită modulului de răcire, profilurilor agresive ale ventilatoarelor uneori și poate șasiului puțin mai mare.

Performanța CPU în sarcini multi-threaded este limitată comparativ cu alte platforme moderne, cum ar fi Intel Arrow Lake H și AMD Krackan și Strix Point, dar performanța GPU este competitivă, Arc 140V fiind încă una dintre cele mai puternice iGPU-uri disponibile la sfârșitul lui 2025.

În ansamblu, această platformă este bună pentru utilizare casual și multitasking, dar nu pentru sarcini mai grele. Este de asemenea bună pentru editare conținut ocazională și gaming ușor.

Performanță gaming

Vorbind de asta, am rulat câteva jocuri DX11, DX12 și Vulkan pe profilul Performance al acestei configurații Core Ultra 7 256V – Arc 140V, la rezoluție FHD+, cu setări grafice Low/Lowest. Am inclus câteva alte platforme pentru comparație.

Încă o dată, rezultatele sunt la egalitate cu alte implementări Lunar Lake și puțin mai slabe decât unele platforme Arrow Lake H cu iGPU Arc 140T.

Asta înseamnă că aceste jocuri sunt jucabile cu aceste setări, dar așteptările de la acest tip de laptop portabil trebuie păstrate realiste.

Mai multe detalii asupra performanțelor acestui laptop veți găsi în review-ul seriei Lenovo Yoga 9 2-in-1 de pe Ultrabookreview.com

Răcire, conectivitate și audio

Modulul de răcire de pe acest Lenovo Yoga 9i gen10 este moștenit de la iterația anterioară care rula hardware-ul la putere mai mare, deci este oarecum supradimensionat pentru o platformă Lunar Lake. Asta explică temperaturile interne excelente discutate mai devreme.

Acest modul de răcire permite temperaturi interne excelente sub sarcini susținute. Ridică laptopul de pe birou și pachetul CPU va rula în jur de 60°C pentru majoritatea activităților susținute. Asta este mult mai rece decât pe alte modele Lunar Lake testate până acum.

În ceea ce privește nivelurile de zgomot, așteaptă-te la 35-42 dBA pe Performance, 35-40 dBA pe Standard și sub 32 dBA pe modul Whisper. Sistemul tinde să ruleze mai zgomotos în unele benchmark-uri CPU, dar mai silențios în multitasking real și chiar în jocuri.

Cu utilizare zilnică, ventilatoarele rămân în mare parte inactive pe toate profilele și devin active doar cu multitasking mai greu, mai ales pe Performance cu laptopul conectat. Nu am observat zgomote de coil whining sau electronice pe această unitate.

În ceea ce privește temperaturile externe, șasiul rămâne rece cu utilizare ușoară, cu cel mai cald punct încă sub 30°C.

*Utilizare zilnică – streaming Netflix în EDGE pentru 30 minute, Mod Whisper, ventilatoare la 0 dB

Chiar și cu sarcini solicitante, cel mai cald punct în mijlocul tastaturii abia depășește 40°C, în timp ce zonele cu care vei intra în contact în mare parte rămân în jur de 30°C scăzut până mediu. Acestea fac Yoga unul dintre cele mai confortabile ultraportabile testate în sarcini susținute. Doar ține minte că am măsurat acestea cu laptopul ridicat de pe birou; plat pe birou, temperaturile de suprafață ar crește cu câteva grade.

*Gaming – mod Performance – jucând Witcher pentru 30 minute, ventilatoare la ~38 dB

Pentru conectivitate, există Wi-Fi 7 de ultimă generație și Bluetooth 5.4 prin modul Intel BE201 pe acest laptop. A performat bine în timpul meu cu aceste laptopuri.

Audio-ul este gestionat de un set de patru difuzoare, două principale care trag prin laterale și jos și două tweeter-e extra implementate în balama. Acestea fac Yoga unul dintre cele mai bune ultrabook-uri din punct de vedere sonor, cu volume puternice și calitate destul de bună, chiar dacă basurile încă nu sunt grozave. Nu este chiar la egalitate cu un MacBook Air, dar sună bine pentru o opțiune Windows.

În cele din urmă, există o cameră de 5MPx plasată în partea de sus a ecranului, flancată de microfoane. Calitatea imaginii este oarecum granulată, dar utilizabilă chiar și în condiții mai întunecate. Camera vine cu un capac fizic, nu cu un kill switch ca pe alte laptopuri Lenovo. Există și funcționalitate IR cu suport Windows Hello.

Baterie și autonomie

Există o baterie de 75 Wh în interiorul acestui Lenovo Yoga 9i, dimensionată corespunzător pentru o unitate thin-and-light de 14 inch.

Iată ce am obținut în testele noastre de autonomie, cu luminozitatea ecranului setată la aproximativ 120 niți (~50 luminozitate) și la refresh 60Hz (sistemul nu comută automat între 60 și 120Hz când deconectezi laptopul, trebuie să o faci manual). Am setat și modul de putere Windows 11 pe Best Power Efficiency.

• 20+ ore de utilizare– idle, Mod Battery Saver, ecran la 50%, Wi-Fi ON;
• ~7-10 ore de utilizare – editare text în Google Drive, Mod Battery Saver, ecran la 50%, Wi-Fi ON;
• 15+ ore de utilizare – video fullscreen 1080p pe Youtube în Edge, Mod Battery Saver, ecran la 50%, Wi-Fi ON;
• 15+ ore de utilizare – Netflix fullscreen în Edge, Mod Battery Saver, ecran la 50%, Wi-Fi ON;
• ~5-8 ore de utilizare – navigare în Edge, Mod Auto, ecran la 50%, Wi-Fi ON;
• <2 ore de utilizare – Gaming – Dota 2, Mod Auto, ecran la 50%, Wi-Fi ON.

Rezultate foarte bune în utilizare ușoară și streaming video și autonomie rezonabilă pe navigare și multitasking. În mare parte la egalitate cu alte notebook-uri Lunar Lake testate până acum, deși unele au durat mai mult în testul de navigare mai greu.

Laptopul vine cu un încărcător USB-C de 65W. Este un brick compact, dar cu două cabluri lungi care adaugă la volum și greutate. Aș fi așteptat un format mai compact pe acest tip de notebook premium, ideal ceva cu un cord detașabil.

Concluzii

Există doar câteva ultraportabile high-tier 2-in-1 disponibile în zilele noastre, iar Lenovo Yoga 9i este probabil cel mai bun în segmentul său. Competiția este HP OmniBook Ultra Flip și unele opțiuni business mai scumpe, cum ar fi ThinkPad X1 2-in-1 Aura Edition și HP EliteBook X Flip G1i. Dar în jurul nivelului de 2000 EUR, Yoga 9i este greu de bătut.

Desigur, asta dacă vrei acest tip de format cu un ecran convertibil 360 de grade. Altfel, Surface Pro este o alternativă viabilă 2-in-1, un format de tabletă mai ușor cu un folio de tastatură. Și apoi există multitudinea de alte formate clamshell excelente, explicate în acest articol despre cele mai bune ultrabook-uri ale momentului, sau acesta care trece peste opțiuni cu hardware Lunar Lake.

Vorbind de hardware, Lunar Lake este o opțiune competentă pentru utilizare generală, permițând laptopurilor Windows eficiență și durate greu posibile în trecut. Nu este un powerhouse în niciun caz, deci dacă ai nevoie de un laptop pentru muncă serioasă, pentru editare conținut și programare și software solicitant, ești mai bine cu altceva, cum ar fi design-uri portabile construite pe hardware Intel Arrow Lake sau AMD Strix Point. Dar puține dintre acelea sunt convertibile.

Aspecte pozitive:

• design premium și funcțional
• tastatură/touchpad excelente, difuzoare puternice și de calitate
• ecran OLED tactil superb, versatil, cu balama 360°
• performanțe foarte bune pentru utilizare zilnică și multitasking
• rămâne rece și silențios în aproape orice scenariu
• baterie de 75 Wh și autonomie reală îndelungată

Aspecte negative:

• selecție de porturi minimalistă
• marginile lucioase sunt cam ciudate
• platforma Lunar Lake nu excelează în sarcini CPU susținute
• preț ridicat

Modelul Strix G16 este notebook-ul mainstream cu dimensiuni de 16-inch și performanță ridicată oferit de Asus în prezent, un pas înapoi față de gama de top Strix Scar, discutată într-un articol anterior.

Cele două modele folosesc în mare parte același șasiu, dar Strix G16 are un design gri mai minimalist, cu mai puține elemente RGB, un design diferit al tastaturii, și doar opțiuni de ecrane IPS, în locul panoului mini LED oferit pe Scar. Acest lucru face ca Strix G16 să fie ceva mai accesibil la specificații similare, deși Asus tinde să segmenteze oferta, plasând configurațiile de nivel superior pe Scar și specificațiile de nivel mediu pe modelele Strix G16.

Cu toate acestea, unitatea noastră de recenzie este configurația de top Intel Core Ultra 9 275HX + RTX 5080 a Strix G16, aceleași specificații testate pe Scar 16. Vom aborda însă și celelalte variante, în special modelul de nivel mediu 5070Ti, care oferă un raport calitate-preț chiar mai bun pentru acest notebook.

Am utilizat acest laptop timp de aproximativ 3 luni, pentru a înțelege mai bine ce înseamnă să trăiești cu el și pentru a observa cum performează pe măsură ce pachetul software se maturizează. Așadar, aceasta nu este genul de recenzie pe termen scurt pe care o găsiți de obicei online.

Aș atrage atenția și asupra faptului că Asus oferă două game Strix G16 pentru acest an: acest nou design de șasiu cu codul G615, testat aici, și o variantă construită pe șasiul anterior G16 G614, care vine la un preț mult mai accesibil și de obicei cu procesoare AMD Dragon Range Ryzen HX și până la un dGPU RTX 5070Ti. În plus, oferă și variante de 18 inci pentru ambele game, cu modelele Strix G18 G815 și Strix G18 G814.

Specificații– ASUS ROG Strix G16 

Asus oferă seria Strix G16 2025 în multiple variante, cu procesoare Core Ultra HX sau Core i7/i9 HX din generația anterioară și diverse GPU-uri, începând cu RTX 5050 și până la RTX 5080.

• ROG Strix G16 G615LW – Ultra 9 + RTX 5080 16 GB 175W;
• ROG Strix G16 G615LR – Ultra 9 + RTX 5070Ti 12 GB 140W;
• ROG Strix G16 G615LP – Ultra 9 + RTX 5070 8 GB 115W;
• ROG Strix G16 G615LM – Ultra 9 + RTX 5060 8 GB 115W;
• ROG Strix G16 G615LH – Ultra 7 + RTX 5050Ti 8 GB 115W.

Variantele 5070Ti 140W și 5080 175W sunt interesante pentru performanța în sarcini grafice și jocuri. În același timp, variantele 5060/5050 pot fi destul de accesibile, dar asigurați-vă că verificați detaliile, deoarece unele dintre acestea ar putea include procesoare Core HX din generația anterioară și un ecran FHD+ 165Hz de calitate mai scăzută – nu este o problemă, doar înțelegeți ce primiți și de ce o anumită variantă costă mai puțin decât altele, deoarece multitudinea de configurații Strix G16 oferite în magazine poate copleși chiar și pe cei mai experimentați dintre voi.

Modelul LW testat aici este configurația de top pentru această gamă. Dar majoritatea constatărilor noastre se aplică și celorlalte variante, la care ne vom referi pe parcursul articolului.

Construcție și design

Strix G16 și Strix Scar 16 sunt construite pe același șasiu pentru generațiile 2025, cu câteva diferențe subtile de design între ele.

Ambele implementează un șasiu principal din plastic și un capac din metal. Este un plastic neted de bună calitate, dar totuși plastic, și nu la fel de premium la atingere ca metalele oferite de majoritatea celorlalte dispozitive la acest nivel. Totuși, există câteva avantaje cu această abordare: rezistență mai bună la zgârieturi și temperaturi mai scăzute ale șasiului în jocuri și sarcini susținute, deoarece plasticul este mai puțin conductiv termic decât metalul.

Estetic, în timp ce Scar este un design complet negru, Strix G16 are o culoare gri, astfel că nu arată amprentele la fel de ușor și necesită mai puțină întreținere pentru a rămâne curat. Designul capacului este, de asemenea, mai curat pe G16, fără decupajul logo-ului RGB și matricea Anime implementate pe Scar. În general, sunt mulțumit de acest design gri; este încă profesional, dar într-un mod mai simplu și mai practic. În același timp, este și destul de banal – poate de aceea au făcut ce au făcut cu tastatura, încercând să o însuflețească puțin.

Iată câteva imagini ale seriei Strix G16 G615.

Și iată Strix Scar 16 G635, pentru comparație.

Încă mai aveți bara luminoasă RGB în jurul șasiului principal, dacă RGB-ul este important pentru voi. În mod implicit, aceasta este legată de iluminarea tastaturii, dar poate fi configurată independent în setări sau dezactivată dacă/ când este necesar.

Am menționat deja că acesta este un laptop de dimensiuni complete și vreau să subliniez acest lucru: este un amprentă de dimensiune medie pentru această clasă și cântărește 2,8 kg (+1 kg pentru încărcător și cabluri). Este puțin mai greu decât Lenovo Legion Pro 7i sau MSI Vector 16, aproximativ la fel cu HP Omen MAX 16 și mai ușor decât Alienware 16 Area 51, Acer Predator Helios 16.

În ceea ce privește ergonomia, unele aspecte ar fi putut fi realizate diferit. Apreciez șasiul robust, picioarele de cauciuc aderente și balamalele ferme care mențin ecranul în poziție, astfel încât nu se clatină cu utilizarea generală. Există, de asemenea, o tastatură completă și un suport pentru încheieturi spațios, și nu mai există LED-uri de stare sub ecran, ca în seria anterioară Strix G16.

Dar mai există o lumină roșie mereu aprinsă în butonul de pornire, ceea ce nu are sens pentru mine. Și marginea frontală este finisată foarte ascuțit, ceea ce este o problemă în special pe acest tip de șasiu de dimensiuni complete care iese mai mult în evidență de pe birou. Dacă acesta ar fi laptopul meu pe termen lung, probabil aș șlefui cumva marginea. Marginile de pe șasiul anterior Strix/Scar sunt încă puțin agresive, dar nicăieri aproape de cele de pe acesta.

Un alt aspect de menționat este lipsa unei crestături în partea superioară a ecranului, ceea ce face deschiderea ecranului cu o singură mână puțin prea complicată. Și balamalele sunt încă limitate la aproximativ 130 de grade și nu se înclină mai mult înapoi, dar asta e în regulă pentru un laptop destinat în principal utilizării pe birou.

Și apoi mai este IO-ul, dispus pe marginile stânga și dreapta, deoarece spatele este rezervat în întregime pentru răcire. Cu modulul termic reproiectat care nu mai folosește guri de ventilație laterale în același mod ca șasiul anterior, porturile ar putea fi poziționate mai în spate pe aceste margini. Majoritatea sunt pe partea stângă, și există cam tot ce v-ați aștepta de la un astfel de laptop, inclusiv HDMI complet, LAN 2.5G și 2x porturi USB-C Thunderbolt 5. Totuși, nu există lacăt sau cititor de carduri, iar cele două USB-C sunt ambele pe aceeași parte, pe stânga.

Mufa de alimentare reproiectată este, totuși, enervantă, ieșind în lateral, spre deosebire de mufa anterioară care avea un unghi de 90 de grade și permitea direcționarea cablului spre spate și ascunderea acestuia. Iată câteva imagini care prezintă mai bine mufa mai nouă (jos) și cea mai veche (sus).

Tastatură și touchpad

Tastatura de pe acest Strix G16 are același aspect ca pe Scar, cu taste insulare de dimensiuni complete, săgeți de dimensiuni complete, cinci taste personalizabile în partea stângă sus și o coloană suplimentară de taste media în dreapta extremă.

Apreciez acest tip de tastatură centrată, dar unii ar putea dori un NumPad, care nu este oferit aici pe aceste modele de 16 inci. Nu sunt fan al designului coloanei din dreapta ca taste media, totuși, asta e inutil pentru mine, și aș fi preferat ca acestea să fie setate implicit ca Home/End PgUp/PgDn.

Cu toate acestea, designul este diferit pe Strix, tastele fiind negre în partea superioară și translucide pe laterale, permițând luminii să treacă prin ele. În plus, tastele QWER ASDF sunt complet translucide. Nu înțeleg acest design excesiv de complicat; prefer designul complet negru simplificat al tastaturii Scar. Și spre deosebire de Scar, unde sistemul de iluminare este RGB pe fiecare tastă, aici există doar iluminare pe 4 zone, un compromis greu de acceptat la acest nivel de preț.

Cel puțin experiența de tastare este excelentă, cu feedback ferm și acționări silențioase. Nu prea am ce să reproșez.

Touchpad-ul este o suprafață mare, netedă, și mi se pare că este din plastic, dar funcționează bine cu atingeri, glisări, gesturi etc. Clicurile fizice sunt, de asemenea, în regulă. Este mare, totuși, așa că venind de la un laptop mai vechi cu un touchpad mai mic ar putea necesita un timp de adaptare, în special pentru a-ți reantrena degetele unde trebuie să se facă clicurile.

Funcționează și ca NumPad, și pentru că este de culoare gri pentru a se potrivi cu tema generală a laptopului, nu atrage amprentele la fel de ușor ca touchpad-ul negru de pe Scar.

Un ultim aspect de adăugat aici este biometria, cu camera suportând IR. Modelele anterioare Strix și Scar nu aveau niciun fel de biometrică.

Ecran – IPS mat

Ecranul de pe Strix G16 2025 este mat, cu raport de aspect 16:10, și disponibil în principal cu două opțiuni de panou:

• IPS QHD+ 2560 x 1600 px 240Hz 3ms 500 nits 100% DCI-P3;
• IPS FHD+ 1920 x 1200 px 165Hz 3ms 400 nits 100% sRGB.

Noi avem opțiunea de top pe unitatea noastră și este ceea ce aș alege cât mai mult posibil, deși modelele cu specificații inferioare ar putea veni doar cu panoul FHD.

Opțiunea 2.5K este, fără îndoială, cel mai bun IPS disponibil la această dimensiune astăzi, adecvat pentru utilizare zilnică și conținut multimedia, și excelent pentru jocuri, cu răspuns rapid și reîmprospătare, și cu GSync.

În același timp, negrul și contrastul nu sunt la fel de bune ca pe panourile OLED sau mini LED. OLED-urile, în special, sunt disponibile pe câteva produse concurente anul acesta, cum ar fi Lenovo Legion Pro 7i, HP Omen MAX 16 sau Acer Predator Helios 16. Acestea arată frumos și vibrant, dar sunt lucioase, nu la fel de luminoase și vin cu posibil flickering, în special vizibil la luminozitate scăzută în camere slab iluminate.

Așadar, în general, aș spune că acest panou IPS este încă unul bine echilibru astăzi. Panoul 2K, pe de altă parte, nu este la fel de bun, cu rezoluție mai scăzută, luminozitate mai slabă și gamă de culori mai redusă. Aș plăti 500-800 de lei suplimentar pentru panoul 2.5K dacă mi s-ar oferi alegerea.

Hardware și performanțe

Modelul nostru de test este configurația de top a seriei Asus ROG Strix G16 2025, cod G615LW, construită pe un procesor Intel Core Ultra 9 275HX, un dGPU Nvidia RTX 5080 16 GB, 64 GB de memorie DDR5-5600 și un SSD de 2 TB.

Unitatea noastră de recenzie a fost trimisă de Asus și este o unitate retail. Am testat-o timp de câteva luni, iar cele mai recente rezultate sunt înregistrate pe software-ul disponibil la sfârșitul lunii august 2025 (BIOS 325, Armoury Crate 6.2.11.0, drivere GeForce 580.97).

Din punct de vedere al specificațiilor, această serie Asus ROG Strix G16 2025 este construită pe cel mai recent hardware Intel și Nvidia disponibil până în prezent.

Intel Core Ultra 9 275HX este unul dintre cele mai performante procesoare mobile din platforma Intel Arrow Lake HX (generația a 15-a), cu 24 de nuclee și 24 de fire. Este un design hibrid cu 8 nuclee de înaltă performanță (Lion Cove), 16 nuclee de eficiență (Skymont) și un total de 24 de Theeads, deoarece nu există HyperThreading pe nucleele de performanță. Cu toate acestea, performanța susținută a CPU este superioară procesoarelor din generația anterioară Raptor Lake i9-14900HX și i9-13980HX, în special în acest tip de implementare care permite 150-175W TDP susținut în sarcini solicitante.

Totuși, există o mulțime de alte variante de CPU pentru această gamă, inclusiv un Core Ultra 7 255HX Arrow Lake HX pe unele versiuni de nivel mediu, cu 8 nuclee P, 12 nuclee E și 20 de fire, dar mai ales specificații Raptor Lake din generația anterioară, de la i9-14900HX (16C, 32T) până la i5-13450HX (10C, 16T) pe modelele de nivel inferior.

Pentru GPU, seria Strix G16 2025 este disponibilă cu o multitudine de cipuri Nvidia Blackwell GeForce RTX 5000, fie 5080 16 GB (175W), 5070Ti 12GB (140W), 5070 8GB (115W), 5060 8GB (115W) sau 5050 8GB (115W). 5090 rămâne exclusiv pentru gama Strix Scar 16 G635.

Majoritatea acestor GPU-uri rulează la setări de putere mai scăzute, deci ar trebui să vă așteptați ca aceste configurații să ruleze mai rece și chiar mai silențios cu sarcini susținute decât acest model 5080 testat aici.

Există încă un MUX pe acest șasiu, suport GSync pe ecranul principal, precum și fie Optimus obișnuit, fie Advanced Optimus.

Pentru memorie și stocare, laptopul vine cu două sloturi DIMM de memorie și două sloturi SSD M.2 2280 – laptopurile vin cu SSD-uri PCIe gen4 din fabrică, dar sloturile suportă unități PCIe 5.0, la fel ca pe Scar. Această configurație de recenzie vine cu 64 GB de memorie DDR5-5600 și un SSD de nivel mediu de 2 TB, cu o viteză ușor mai scăzută decât SSD-ul testat pe Scar 16.

Accesarea și actualizarea componentelor durează câteva secunde și nu necesită șurubelniță sau alte unelte. Glisați un mic zăvor spre stânga pentru a debloca panoul din spate, apoi ridicați panoul în sus. În interior, SSD-urile sunt fixate cu Q-latches în loc de șuruburi obișnuite, deci nu este nevoie de o șurubelniță pentru a le scoate. Și există acces nerestricționat la sloturile RAM.

Asus oferă profilurile de putere standard în aplicația de control Armoury Crate: Silent, Performance, Turbo și Manual, cu diverse setări de putere și profiluri de ventilatoare între ele, rezumate în tabelul următor.

Modurile Turbo și Manual sunt setări de putere similare cu versiunile 5080/5090 Scar 16. Modul Silent, însă, este destul de ciudat, deoarece permite un TGP de aproximativ 100W în unele jocuri și aplicații, dar implicit la nivelul D-Notify de 55W în altele.

Celelalte configurații nu trebuie să furnizeze la fel de multă putere GPU-ului, necesitând astfel o putere totală a sistemului mai scăzută, cu temperaturi mai reci și ventilatoare mai silențioase.

Performanță și benchmark-uri – Intel Core Ultra 9 275HX, Nvidia GeForce RTX 5080

Pentru sarcini mai solicitante, începem prin testarea performanței CPU în testul de buclă Cinebench R15.

Păstrăm laptopul pe un suport, pentru consistență între recenzii, chiar dacă performanța nu este afectată aici când laptopul este ținut plat pe birou – temperaturile interne sunt însă puțin mai ridicate.

Procesorul Core Ultra 9 275HX se stabilizează la aproximativ 135W putere susținută pe modul Turbo, cu scoruri în jur de 5800 de puncte, temperaturi în jur de 95°C și niveluri de zgomot ale ventilatoarelor de ~48 dBA.

Modul Manual cu ventilatoarele setate la viteză maximă crește zgomotul la 52 dBA, cu aceleași temperaturi foarte ridicate, dar permite hardware-ului să ruleze în mare parte la ~170W în acest tip de sarcină susținută mai scurtă. Asta înseamnă că scorurile ajung la aproximativ 6050 de puncte, cu 5% mai mari decât pe Turbo.

CPU-ul este limitat la nivelul PL1 susținut de 100W pe modul Performance, cu temperaturi interne în jur de 85°C și niveluri ale ventilatoarelor de aproximativ 42 dBA. Acest lucru permite scoruri de aproximativ 5200 de puncte, 85-90% din scorurile pe Turbo.

Modul Performance pe alimentare PD limitează CPU-ul la doar 50W, cu scoruri în jur de 4000 de puncte și niveluri ale ventilatoarelor sub 30 dBA.

Modul Silent menține ventilatoarele abia audibile la sub 30 dBA, de asemenea, cu puterea stabilizată la aproximativ 70W susținut, temperaturi interne în jur de 75°C și scoruri de aproximativ 4400 de puncte. Asta reprezintă aproximativ 70% din ceea ce poate face acest dispozitiv pe modul Turbo și, în general, o setare susținută mai mare decât pe laptopurile Scar testate mai devreme în acest an, ceea ce sugerează că Asus a ajustat modul Silent între timp, cu cele mai recente actualizări BIOS.

În final, am testat și modul Performance deconectat de la priză, pe baterie, care a rulat CPU-ul la aproximativ 50W putere cu scoruri în jur de 3800 de puncte, puțin mai scăzute decât pe alimentare PD.

Toate acestea sunt ilustrate în graficul de mai jos.

Iată cum se compară această implementare Core Ultra 9 275HX cu alte laptopuri performante în acest test.

Strixul G16 egalează alte implementări de înaltă performanță ale procesorului Core Ultra 9 275HX și chiar obține scoruri mai mari decât majoritatea modelelor de 16 inci testate, deoarece sistemul nu limitează termic CPU-ul într-un mod agresiv, permițându-i să ruleze la peste 95°C și niveluri de putere ridicate.

Am inclus, de asemenea, hardware i9 și i7 din generația anterioară în această listă, deoarece le puteți obține în variantele mai slab specificate și mai accesibile ale G16, în special în configurațiile 5050 și 5060. i9-urile din generația a 14-a sunt încă rapide, la aproximativ 75-80% din hardware-ul Arrow Lake HX, în timp ce i5-urile și i7-urile obțin scoruri semnificativ mai mici, așa că țineți cont de asta când decideți între variantele disponibile.

Nu am testat platforma Dragon Range Ryzen HX în Strix G16 G634, dar aceasta obține scoruri puțin mai scăzute decât Ultra 9 275HX, deoarece rulează și la o putere maximă mai scăzută.

În continuare, am rulat întreaga suită de teste și benchmark-uri pe profilul Turbo, cu GPU-ul setat pe modul Hybrid (MUX pe Advanced Optimus) și cu ecranul setat la rezoluția nativă 2.5K.

Iată ce am obținut:

• 3DMark 13 – CPU profile: max – 17013, 16 – 13517, 8 – 8669, 4 – 4980, 2 – 2528, 1 – 1284;
• 3DMark 13 – Fire Strike (DX11): 34702 (Graphics – 42703, Physics – 43874, Combined – 12764);
• 3DMark 13 – Port Royal (RTX): 13833;
• 3DMark 13 – Time Spy (DX12): 20971 (Graphics – 21898, CPU – 16914);
• 3DMark 13 – Speed Way (DX12 Ultimate): 5428;
• 3DMark 13 – Steel Nomad (DX12 Ultimate): 5071;
• 3DMark 13 – DLSS: 30.09 fps DLSS Off, 120.02 fps DLSS On;

• Uniengine Superposition – 1080p Extreme: 13128;
• Uniengine Superposition – 1080p Medium: 34355;

• Aida64 Extreme, memory test – ;
• PCMark 10: 9402 (Essentials – 11401, Productivity – 10571, Digital Content Creation – 18716);
• GeekBench 6.2.2 64-bit: Multi-core: 19649, Single-Core: 3012;
• CineBench R15 (best run): CPU 6040 cb, CPU Single Core 330 cb;
• CineBench R20 (best run): CPU 15015 cb, CPU Single Core 826 cb;
• CineBench R23: CPU 37868 cb (best single run), CPU 36228 cb (10 min run), CPU Single Core 2181 cb;
• CineBench 2024: GPU – pts, CPU 2088 pts (loop run), CPU Single Core 132 pts.

Și iată câteva teste de referință pentru stații de lucru, pe același profil Turbo:

• Blender 4.3.2 – BMW scene – CPU Compute: 1m 04s;
• Blender 4.3.2 – BMW scene – GPU Compute: 10.45s (CUDA), 5.36 (Optix);
• Blender 4.3.2 – Classroom scene – CPU Compute: 2m 42s;
• Blender 4.3.2 – Classroom scene – GPU Compute: 20.03s (CUDA), 11.33s (Optix).

• SPECviewperf 2020 – 3DSMax 07: 211.67;
• SPECviewperf 2020 – Catia 06: 104.14;
• SPECviewperf 2020 – Creo 03: 110.77;
• SPECviewperf 2020 – Energy: 70.72;
• SPECviewperf 2020 – Maya 06: 667.29;
• SPECviewperf 2020 – Medical 03: 59.34;
• SPECviewperf 2020 – SNX 04: 27.16;
• SPECviewperf 2020 – SW 07: 493.30

• SPECviewperf 15 – 3DSMax 08: 87.82;
• SPECviewperf 15 – Blender 01: 76.09;
• SPECviewperf 15 – Catia 07: 77.58;
• SPECviewperf 15 – Creo 04: 120.17;
• SPECviewperf 15 – Energy 04: 70.18;
• SPECviewperf 15 – Enscape 01: 74.70;
• SPECviewperf 15 – Maya 07: 215.18;
• SPECviewperf 15 – Medical 04: 59.35;
• SPECviewperf 15 – Solidworks 08: 35.35;
• SPECviewperf 15 – Unreal Engine 01: 88.30;

• V-Ray Benchmark: 26487 – CPU, 2930 – CUDA, 3938 – RTX.

Rezultate foarte bune pentru un laptop de înaltă performanță, și în general cu câteva procente mai sus decât pe configurația similară testată acum câteva luni pe Scar 16, sugerând că Asus a îmbunătățit driverele și software-ul între timp.

Legion Pro 7i încă obține scoruri puțin mai mari în testele GPU 3DMark. Dar Strix și Scar obțin scoruri mai mari în majoritatea sarcinilor reale testate cu SpecViewPerf, în timp ce timpii de rulare Blender sunt similari între ele. Așadar, în general, așteptați-vă la performanțe similare între aceste notebook-uri. Legion rulează puțin mai silențios pe profilul său Performance, la aproximativ 46 dBA, în timp ce modelele Strix ating 48 dBA pe Turbo. Totuși, termicele favorizează notebook-urile Strix.

Pe partea CPU, i9-14900HX performează la aproximativ 75% din Ultra 9 275HX în sarcini susținute, în timp ce i5-14640HX disponibil pe modelele de nivel inferior este la aproximativ 50-60% din performanța Ultra 9. Desigur, diferențele sunt mult mai mici în performanța single-core și utilizarea generală.

Pe partea GPU, ei bine, 5070Ti este în general cu 10-20% mai lent decât 5080, apoi 5070 este cu 10-15% mai lent, și așa mai departe. De asemenea, ar trebui să luați în considerare faptul că vRAM scade la doar 8 GB pe specificațiile 5070 și mai jos.

La celălalt capăt, cipurile 5050/5060 sunt la aproximativ jumătate din performanța lui 5080, dar performează foarte bine pentru nivelul lor în acest șasiu, care este clar supradimensionat pentru cipuri de 100-115 TGP. Dar șasiul premium și răcirea vin cu un premium de preț notabil, chiar dacă Strix G16 este la preț mediu în segment.

Pe de altă parte, Strix G16 G634 se vinde cu mult mai puțin pentru o configurație Ryzen 9 HX + RTX 5070Ti 115W. Nu uitați însă că acesta este șasiul cu design mai vechi, cu răcire din generația anterioară. Totuși, este o opțiune value interesantă, puternică în toate privințele, chiar dacă nu la fel de bine finisată și răcită ca actualizarea G615.

Comportamentul laptopului și performanțele sale pe celelalte profile sunt detaliate review-ul Asus ROG Strix G16 de pe Ultrabookreview.com

Performanța în jocuri – configurație RTX 5080 175W, OC

Să vedem cum se descurcă acest Asus Strix G16 cu jocurile moderne.

Am testat câteva jocuri diferite pe diversele profiluri disponibile la rezoluție QHD+, cu GPU-ul setat pe modul Ultimate dGPU.

Pentru consistență cu alte recenzii, laptopul este plasat pe un suport pentru toate testele, pentru a asigura cel mai bun flux de aer posibil în modulul de răcire. Important de menționat că performanța rămâne identică cu laptopul plat pe birou, dar temperaturile interne pot deveni mai ridicate în acest caz.

Am dezactivat, de asemenea, orice setări și optimizări automate în aplicația Nvidia. Modul Custom include un overclock al GPU de +100 MHz Core și +200 MHz Memorie, și ventilatoarele setate la viteze maxime.

Iată rezultatele:

Aceste jocuri rulează fluid la rezoluție 2.5K cu setări Ultra pe toate profilurile, iar DLSS 4.0 cu Multi Frame Generation setat pe 4x face o mare diferență acolo unde este suportat.

Să trecem peste câteva jurnale de performanță și temperatură.

Iată modul Turbo, cu laptopul plat pe birou.

Sistemul consumă în medie aproximativ 220-230W putere totală, cu peste 170W pe GPU. Temperaturile sunt în medie de aproximativ 88-92°C pe CPU și 80-82°C pe GPU. Destul de ridicate!

Plasarea laptopului pe un suport pentru a îmbunătăți fluxul de aer în ventilatoare și sub șasiu nu afectează performanța, dar ajută la scăderea temperaturilor cu câteva grade: 82-87°C pe CPU și 77-80°C pe GPU. La fel ca pe Scar 16/18 testate anterior.

Pentru comparație, Legion Pro 7i performează la niveluri termice similare pe CPU, dar furnizează mai multă putere CPU-ului în jocuri, la aproximativ 70W TDP pe modul său Performance, în timp ce rulează cu câteva grade mai rece pe GPU, în jur de 75°C cu laptopul ridicat de pe birou.

Mai multe teste gaming și o detaliere a modului de funcționare, temperaturilor interne și nivelului de zgomot în jocuri si taskuri complexe gășiți în review-ul detaliat de pe Ultrabookreview.com

Răcire, conectivitate și audio

Acest ROG Strix G16 2025 implementează același design al modulului termic ca Scar 16, cu o cameră de vapori, două ventilatoare de mare capacitate și un ventilator suplimentar mai mic în mijlocul șasiului, plus un radiator masiv care acoperă întreaga margine din spate a laptopului.

Mai important, au pus aceeași răcire pe toate configurațiile, nu doar pe 5080. Și dacă aceasta poate gestiona un 5080 de 175W, atunci este excesivă pentru configurațiile 5050-5070 de 115W, care rulează mai rece și mai silențios decât această unitate.

Modul reprezintă o actualizare semnificativă față de modulul de răcire din șasiul anterior Strix G16 G614, care se baza în întregime pe conducte de căldură și nu includea o cameră de vapori. Rețineți că răcirea mai veche este încă oferită cu versiunea AMD a Strix G16 2025.

După cum s-a arătat în secțiunea anterioară, acest modul de răcire gestionează bine configurația Ultra 9 + RTX 5080 175W, fără limitări induse de căldură sau alte probleme. Dar CPU-ul și GPU-ul rulează ambele la temperaturi susținute ridicate pe modul Turbo, ~85-90°C pe CPU și ~77-82°C pe GPU, mai scăzute dacă plasați laptopul pe un suport. Modurile Performance și Silent rulează mai rece, în special pe partea CPU.

În ceea ce privește nivelurile de zgomot ale ventilatoarelor cu sarcini solicitante, vorbim de ~52 dB la nivelul capului pe modul Manual cu ventilatoare pe maxim, 48 dBA pe modul Turbo, 40-42 dB pe modul Performance și sub 35 dB pe modul Silent. Pentru configurația 5080; celelalte ar putea rula mai silențios pe Turbo/Performance.

În utilizare zilnică, abia veți auzi ventilatoarele. Modul Silent le permite să fie inactive atâta timp cât temperaturile CPU/GPU rămân sub 50°C, dar în cea mai mare parte, ventilatoarele rămân active și se rotesc silențios la aproximativ 25 dBA.

Temperaturile șasiului rămân scăzute cu utilizare ocazională, în jur de 30°C în cele mai fierbinți puncte.

În sarcini solicitante, modul Turbo accelerează ventilatoarele la 48 dBA și cu temperaturi încă bune, între 35-42°C la nivelul tastaturii și aproximativ 45°C în partea superioară, în jurul radiatorului. Asta cu laptopul ridicat pe un suport.

Am fost, de asemenea, interesat să testez temperaturile cu laptopul plat pe birou, pentru a înțelege cum diferă lucrurile când mai mult aer este tras din partea superioară și mai puțin din cea inferioară (internele rulează la temperaturi mai ridicate cu laptopul plat pe birou, așa cum s-a explicat mai devreme). Temperaturile șasiului scad de fapt puțin în jurul tastaturii, dar punctul fierbinte din mijlocul radiatorului rulează mult mai cald, la aproape 60°C. Așadar, aș păstra acest laptop ridicat de pe birou pentru sarcini susținute.

Pe partea de conectivitate, există WiFi 7 de ultimă generație și Bluetooth 5.4 prin modulul Intel BE200 pe acest dispozitiv, care a funcționat bine în toate aceste săptămâni. Internetul prin cablu de 2.5 GB este, de asemenea, disponibil. Portul LAN este pe marginea stângă, lângă portul de alimentare.

Sistemul audio de pe Strix G16 este similar cu cel de pe modelele Scar 16, spre deosebire de trecut, când Scar-urile aveau tweetere suplimentare. Pentru generațiile 2025, ambele primesc același set de patru difuzoare, cu două difuzoare principale în partea inferioară și două tweetere care emit de sub ecran. Calitatea sunetului este bună, cu volume ridicate (~85 dBA) și bas decent.

Camera web de pe acest laptop este de 2MPx și suportă IR cu Windows Hello. Calitatea imaginii este mediocră, la fel de spălăcită ca pe Scar.

Baterie și autonomie

În interiorul acestui laptop se află o baterie de 90Wh.

Iată ce am obținut pe unitatea noastră de analiză în ceea ce privește durata de viață a bateriei, cu luminozitatea ecranului setată la aproximativ 120 de nits (~50 de luminozitate) și rată de refresh de 60Hz (sistemul trece automat la 60 Hz când este deconectat).

• 6-7 h – editare text Google Docs, Silent Mode, ecran la 50%, Wi-Fi ON;
• 6 h – redare video FHD YouTube, Silent Mode, ecran la 50%, Wi-Fi ON;
• 4 h – redare video Netflix, Silent Mode, ecran la 50%, Wi-Fi ON;
• 4-5 h – navigare Web intensivă, Silent Mode, ecran la 50%, Wi-Fi ON;
• 1 h – jocuri, Performance Mode, ecran la 50%, Wi-Fi ON.

Acest notebook rulează mai eficient decât versiunea Scar, prin prisma ecranului IPS și software-ului actualizat.

Asus asociază această configurație cu un încărcător de 380W, un design din două piese cu cabluri lungi și o cărămidă de alimentare robustă. În total, acestea cântăresc în jur de un kilogram.

Preț și disponibilitate

Gama ROG Strix G16 G615 este disponibilă în zeci de configurații diferite. În mare parte alegeți acest laptop pe baza GPU-lui, și apoi puteți opta pentru versiuni cu câteva CPU-uri diferite și una dintre cele două opțiuni de afișaj. Modelele cu GPU de nivel inferior sunt de obicei disponibile cu procesoare Core HX din generația anterioară și afișajul 2K, în timp ce versiunile de nivel superior primesc modelul Ultra 9 275HX și afișajul 2.5K mai bun.

Astfel, configurația Intel Core Ultra 9 275HX, RTX 5080, 32 GB RAM, 1 TB SSD, IPS 2.5K 240Hz a Strix G16 G615LW costă circa 18000 lei.  Este, astfel, cu circa 2000 de lei mai puțin decât o configurație similară Scar 16 G635LW.

Versiunea RTX 5070Ti costă în jur de 14000 lei, cu versiunile mai accesibile configurate cu un procesor Ultra 7 255HX și uneori cu un eran 2K.

Versiunile 5050 pleacă de la circa 8000 lei, iar cele cu 5060 de la circa 10000 lei. ,

Pentru mai multe detalii despre configurații, stocuri și prețuri puteți intra aici.

Concluzii

Seria Asus Strix G16 G615 este o opțiune competitivă în segmentul laptopurilor de înaltă performanță pentru jocuri și sarcini de lucru serioase.

Este mai accesibil decât gama Strix Scar 16 de la Asus, care vine însă cu tastatură și un ecran mai bune, precum și câteva avantaje estetice suplimentare. De fapt, gama Strix G16 se situează ca preț undeva la mijlocul în gama sa, cu unele opțiuni mai accesibile (Lenovo Legion Pro 7i, HP Omen MAX 16, MSI Vector 16) și altele mai scumpe (Acer Predator Helios 16, Alienware 16 Area 51). Există desigur multiple diferențe între aceste game, iar Strix G16 bifează pozitiv majoritatea punctelor de interes, cu foarte puține neajunsuri, precum marginea frontală ascuțită și camera de slabă calitate – aspecte minore.

Ceea ce contează mai mult este că acest laptop oferă performanțe excelente în configurația de top cu RTX 5080, la egalitate cu cei mai buni concurenți. Și deși rulează destul de cald, nu este niciodată prea cald și nu limitează performanța în niciun fel. Mai mult, în mare parte aceeași răcire avansată cu cameră de vapori este implementată pe configurațiile de nivel inferior, care vor rula mai rece și mai silențios. Dar valoarea acestui șasiu este în principal cu versiunile 5070Ti/5080, în opinia mea, unde un astfel de format de dimensiuni full-size este mai justificat.

În cele din urmă, însă, mă aștept ca două aspecte să decidă oportunitatea de achiziționare a acestui laptop pentru voi: formatul tastaturii și faptul că vine doar cu un paneluri IPS. Asta pentru că unii dintre voi ar putea dori o tastatură completă cu NumPad sau un ecran OLED/mini LED cu o calitate a imaginii mai vibrantă, și dacă acesta este cazul, veți găți aceste dotări doar în altă parte. Altfel, însă, Strix-ul G16 este un laptop bun de tot.

Pro:

• Design refinat al șasiului, cu estatică minimalistă și ceva RGB
• Intrări bune, conectivitate decentă
• Ecran cu panel IPS de calitate – alegeți opțiunea 2.5K 240Hz dacă este posibil
• Foarte puternic în sarcini susținute și jocuri
• Rulează mai rece și mai silențios în variantele 5050-5070Ti decât pe versiunea 5080
• Sunet bun cu patru difuzoare

Contra:

• Margini ascuțite, aspect destul de banal
• Design ciudat al tastaturii, cu taste WASD și săgeți translucide și cu control RGB doar pe zone
• Temperaturi interne ridicate pe configurația 5080, în special pe CPU
• Cameră de slabă calitate

Cele două sunt similare în multe privințe, dar și diferite în anumite detalii, dincolo de diferențele date de cele două implementări hardware. Versiunea Intel este mai performantă în taskuri solicitante, însă varianta AMD este mai accesibilă și mai eficientă în utilizarea pe baterie.

Astfel, Zenbook 14 UX3405CA vine echipat cu hardware Intel Core Ultra 9 285H + 32 GB RAM, iar modelul Zenbook 14 UM3406KA cu hardware AMD Ryzen AI 7 350 + 32 GB RAM.

De menționat că acest review adună impressile în urma unei utilizări mai îndelungate a celor două Zenbookuri. De asemenea, am folosit și testat majoritatea, dacă nu toate, modelele ZenBook disponibile în ultimii peste 10 ani, precum și produse concurente de la alte mărci, astfel încât pot oferi o impresie pertinentă asupra acestor ultrabookuri.

Specificații Asus ZenBook 14 – UX3405CA și UM3406KA

Construcție și design

Asus folosește aproape același șasiu pentru variantele AMD și Intel ale Zenbook 14, cu doar câteva diferențe minore între ele. Totuși, le separă în funcție de culoare, modelul AMD fiind disponibil pe negru, iar modelele Intel pe argintiu sau albastru în majoritatea piețelor. Unitatea noastră de recenzie este modelul Ponder Blue.

Iată câteva imagini ale variantelor AMD (în negru) și Intel (în albastru).

Diferențele dintre acestea sunt subtile:

• Marginea frontală este teșită pe modelul Intel, cu o tăietură metalică destul de ascuțită, în timp ce marginea modelului AMD este mai rotunjită. Ambele pot incomoda încheieturile, dar în special designul teșit.
• Există o adâncitură în șasiu care separă tastatura de suportul pentru încheieturi pe modelul Intel, în timp ce șasiul modelului AMD este complet plat. Acest lucru nu pare să afecteze rigiditatea sau funcționalitatea în vreun fel, ambele laptopuri având aceeași senzație la utilizarea generală.
• Modelul Intel are două porturi USB-C cu suport Thunderbolt 4.0 pe marginea dreaptă, în timp ce modelul AMD are doar un USB-C 4.0 și un USB-C 3.2.
• Autocolantele diferă în funcție de configurații.
• Unitatea AMD neagră atrage amprentele cu ușurință, modelul Intel argintiu este mult mai prietenos în acest sens, în timp ce modelele gri și albastru sunt undeva la mijloc.
• Modelul Intel este disponibil cu afișaje tactile sau netactile, iar modelul tactil este puțin mai greu, la 1,25 kg, datorită stratului suplimentar de Gorilla Glass deasupra panoului.

Există și alte câteva diferențe de specificații între ele, cea mai importantă fiind includerea unui modul wireless WiFi 7 pe modelul Intel, față de un cip WiFi 6E pe variantele AMD.

Iată câteva imagini suplimentare ale variantei Intel.

Și câteva ale variantei AMD.

Pe scurt, Zenbook 14 este un design bine pus la punct de ultrabook de gamă medie, solid construit, plăcut estetic și în mare parte ergonomic pentru utilizarea zilnică.

Principala mea nemulțumire este legată de porturile plasate în mare parte pe partea dreaptă; distribuirea porturilor USB-C pe ambele părți ar fi fost mai convenabilă. Totuși, doar câteva ultrabookuri din acest segment oferă acest lucru.

De asemenea, aș recomanda să aveți așteptări realiste cu privire la senzația generală și calitatea construcției acestei serii. Zenbook-urile 14 sunt bine realizate, iar toate piesele sunt din metal, dar nu au robustețea materialelor modelelor premium, cum ar fi MacBook sau Dell Premium. Dacă asta căutați, Asus oferă și o serie superioară Zenbook S 14, dar asigurați-vă că înțelegeți particularitățile acesteia înainte de a decide dacă merită prețul semnificativ mai mare față de una dintre aceste variante obișnuite Zenbook 14.

Tastatură și touchpad

Zenbook 14 oferă unele dintre cele mai bune dispozitive de intrare disponibile pe notebook-urile portabile astăzi. Având modelele Intel și AMD una lângă alta, tastaturile acestor modele au același aspect și oferă aceeași senzație de utiliare. Totuși, dintr-un motiv oarecare, am putut tasta puțin mai precis pe versiunea Intel, dar nu pot identifica exact de ce.

Tastele de pe modelele Intel nu atrag amprentele la fel de ușor. Varianta argintie, în special, deși pe aceasta contrastul dintre tastele argintii și iluminarea albă nu este ideal.

Tastele sunt iluminate cu LED-uri albe. Există trei niveluri de luminozitate din care se poate alege, iar unele taste, cum ar fi rândul superior de taste funcționale și tasta Copilot, prezintă o ușoară scurgere de lumină de sub ele.

Touchpad-ul este din sticlă mată, suficient de lat și înalt. A funcționat impecabil în timpul utilizării mele cu aceste laptopuri, iar clicurile fizice sunt fluide și nu foarte zgomotoase.

Acest touchpad în stil poate mai vechi nu este la fel de înalt ca pe un MacBook sau un Zenbook S14, dar este mult mai practic în utilizare, grație separării mult mai clare dintre suprafață touchpadului și marginea din față a ecranului.

În ceea ce privește biometria, există suport IR cu Windows Hello în ansamblul camerei de la partea superioară a afișajului, dar nu există senzor de amprentă.

Ecran – OLED non-touch

Toate modelele Zenbook 14 au ecran de 14 inci cu raport 14:10 și margini compacte.

Pentru această generație, Asus oferă seria cu un panou OLED 2K (1920 x 1200 px) 60Hz – în general pe versiunea AMD, sau un panou OLED 2.8K (2880 x 1800 px) 120Hz, pe versiunea Intel, ambele implementări netactile lucioase.

Ambele panouri sunt OLED-uri Samsung standard cu o calitate superbă a imaginii și negru profund, luminozitate maximă de 400 nits și culori 100% DCI-P3. Opțiunea 3K 120Hz este mai clară și mai rapidă în jocuri, dar opțiunea 2K este și ea potrivită pentru uz general, fiind și mai accesibilă și mai eficientă.

De asemenea, aș recomanda să vă asigurați că un OLED este potrivit pentru nevoile dumneavoastră, mai ales informându-vă asupra unor detalii precum flickering sau retenția imaginii în anumite condiții de utilizare.

Hardware și performanțe

Modele testat de noi sunt:

• Asus Zenbook 14 din 2025, cod UX3405CA, cu un procesor Intel Core Ultra 9 285H și grafică Intel Arc 140T, 32 GB memorie LPDDR5-7467 și un SSD gen4 de 1 TB. Acesta a fost testat pe software-ul disponibil la mijlocul lunii august 2025 (BIOS 307, MyAsus 4.0.42.0, Driver Intel 32.0.101.6989).
• Asus Zenbook 14 din 2025, cod UM3405KA, cu un procesor AMD Ryzen AI 7 350 și grafică Radeon 860M, 32 GB memorie LPDDR5-7500 și un SSD gen4 de 1 TB. Acesta a fost testat pe software-ul disponibil la mijlocul lunii august 2025 (BIOS 304, MyAsus 4.0.42.0, AMD Adrenalin 25.8.1, AMD Driver 32.0.21025.1024).

Versiunea Intel este construită pe platforma hardware Intel Arrow Lake H 2025, cu procesoare Core Ultra 200H și grafică Intel Arc 140T. Aceasta este platforma de top în gama Intel la acest moment.

Versiunea AMD este construită pe platforma hardware AMD Krackan Point 2025, cu procesoare Ryzen AI și grafică Radeon. Aceasta este o platformă de mijloc în gama AMD, o variantă cu mai puține nuclee CPU și GPU decât cele oferite de hardwareul AMD Strix Point cu Ryzen AI 9.

Cele două implementări sunt altfel similare, cu până la 32 GB RAM onboard, un slot M.2 2280 pentru stocare, baterie de 75 Wh și același modul de răcire. De remarcat însă ca varianta Intel vine echipată cu un SSD mai rapid decât cel oferit pe versiunea AMD.

Sunt diferențe subtile de setări între cele două versiuni, în general versiunea Intel rulând la puteri ceva mai ridicate și cu ventilatoare ușor mai zgomotoase pe profilele de top.

În același timp, versiunea AMD rulează mult mai silențios cu taskuri de zi cu zi, acolo unde ventilatorul rămâne de multe ori oprit, ceea ce nu este cazul pe varianta Intel.

Performanța CPU și benchmark-uri – Arrow Lake-H Core Ultra 9 și Krackan Point Ryzen AI 7

Pentru sarcini mai solicitante, începem prin testarea performanței CPU în testul de buclă Cinebench R15.

Pe modul Performance, implementarea Core Ultra 9 285H obține scoruri cu 10-15% mai mari decât platformele AMD Krackan Ryzen AI 7 sau Intel Meteor Lake implementate pe Zenbook-urile de generație precedentă. În același timp, însă, este cu 10-15% mai slabă decât Strix Point Ryzen 9 la o putere similară de aproximativ 30W.

Platforma Ultra 9 285H poate scala în performanță dacă i se furnizează mai multă putere, obținând în medie peste 3000 de puncte la 75W putere în Zephyrus G16.

Dar în acest tip de șasiu portabil, ne interesează mai degrabă cum performează platforma la putere mai mică, și am adăugat Ultra 9 285H lângă Ryzen 7 AI 350, deoarece ambele sunt oferite în aceste Zenbook 14 din 2025. Hardware-ul Intel este superior pe profilul Performance, dar platforma AMD are un oarecare avantaj la 20W în profilurile Standard și un avans semnificativ la 15W pe modul Whisper. Acest lucru nu afectează doar performanța în benchmark-uri, ci și performanța generală cu utilizare zilnică pe aceste profiluri.

Mai multe detalii despre performanțele procesorelor în sarcini solicintante sunt disponibile în articolele de pe Ultrabookreview: review-ul versiunii Intel (Zenbook 14 UX3405) și al versiunii AMD (Zenbook 14 UM3406).

Rezultate benchmarks și sumar al performanței

Să trecem la câteva benchmark-uri. Întâi, varianta Intel cu laptopul pe modul Performance (~28-30W TDP susținut) și ecranul setat la rezoluția implicită 2.8K.

• 3DMark 13 –CPU profile: max – 6854, 16 – 6801, 8 – 6190, 4 – 3985, 2 – 2196, 2123 – 1135;
• 3DMark 13 – Fire Strike: 6701 (Graphics – 7388, Physics – 23946, Combined – 2413);
• 3DMark 13 – Steel Nomad Light: 2417;
• 3DMark 13 – Time Spy: 2893 (Graphics – 2577, CPU – 9511);
• 3DMark 13 – FSR: FSR 2 Off – 6.81 fps, FSR 2 On -14.04 fps, 106.0% performance difference.

• Uniengine Superposition – 1080p Extreme: 1304;
• Uniengine Superposition – 1080p Medium: 4769;

• PCMark 10: 7245 (Essentials – 11177, Productivity – 10115, Digital Content Creation – 9127);
• GeekBench 6.2.2 64-bit: Multi-core: 13474, Single-Core: 2843;
• CineBench R15 (best run): CPU 2311 cb, CPU Single Core 295 cb;
• CineBench R20 (best run): CPU 5623 cb, CPU Single Core 766 cb;
• CineBench R23: CPU 14436 pts (best run), CPU 14036 pts (10 min loop test), CPU Single Core 1948 pts (best run);
• CineBench 2024: CPU 801 (10 min run), CPU Single Core 113 pts.

Și apoi varianta AMD, pe același mod Performance:

• 3DMark 13 –CPU profile: max – 9852, 16 – 9849, 8 – 7272, 4 – 3800, 2 – 2446, 2123 – 1255;
• 3DMark 13 – Fire Strike: 8629 (Graphics – 9307, Physics – 27479, Combined – 3351);
• 3DMark 13 – Steel Nomad Light: 3150;
• 3DMark 13 – Time Spy: 4472 (Graphics – 4036, CPU – 11560);
• 3DMark 13 – XeSS: XeSS Off – 8.83 fps, XeSS On – 23.13 fps, 161.9% performance difference.

• Uniengine Superposition – 1080p Extreme: 2403;
• Uniengine Superposition – 1080p Medium: 6223;

• PCMark 10: 7788 (Essentials – 10867, Productivity – 10587, Digital Content Creation – 11144);
• GeekBench 6.2.2 64-bit: Multi-core: 15433, Single-Core: 2789;
• CineBench R15 (best run): CPU 2827 cb, CPU Single Core 314 cb;
• CineBench R20 (best run): CPU 6033 cb, CPU Single Core 784 cb;
• CineBench R23: CPU 15812 pts (best run), CPU 14474 pts (10 min loop test), CPU Single Core 2100 pts (best run);
• CineBench 2024: CPU 846 (10 min run), CPU Single Core 125 pts.

Pe partea CPU, varianta Intel Core Ultra 9 285H nu este chiar la fel de rapid ca un Ryzen AI 9 HX 370 în sarcini multi-threaded, dar se apropie de 90-95% din ceea ce poate obține acesta la aproximativ 30W. Performanța single-core este, de asemenea, comparabilă.

În același timp, este mai rapid decât un Ryzen AI 7 350 cu 5-15% în sarcinile multi-threaded susținute. De asemenea, este mai rapid decât hardware-ul Lunar Lake V, care, desigur, nu excelează în performanța multi-core CPU, dar este și cu 10-20% mai rapid decât hardware-ul Intel și AMD din generațiile anterioare, din nou, la niveluri de putere similare.

Desigur, hardware-ul Arrow Lake H poate scala mai sus dacă i se furnizează 50-80W putere, dar asta nu este în discuție pentru acest format.

Pe partea GPU, cipul Arc 140T depășește Radeon 890M (asociat cu Ryzen AI 9) cu 20-30% în benchmark-urile sintetice și Radeon 860M (asociat cu Ryzen AI 7) cu 25-50% între teste. Diferențe nu sunt totuși la fel de mari în utilizarea reală în sarcini și jocuri, dar favorizează platforma Intel.

Mai important, iGPU-ul Intel performează bine chiar și la o putere totală a CPU de 30W, ceea ce face acest hardware potrivit pentru dispozitive subțiri și ușoare. Pe partea AMD însă, ar fi nevoie de cel puțin 35W putere totală pentru a obține maximum din cipurile Radeon 800M.

Astfel, în ansamblu, platforma Intel Arrow Lake este un performer solid în acest segment, permițând acestui Zenbook să depășească omologul său AMD Krackan în toate testele și sarcinile reale. Versiunea AMD vine însă în avantaj pe modurile de putere Standard și Whisper, însă, în cazul în care vp interesează utilizarea laptopurilor pe profilele mult mai silențioase.

Mai multe detalii despre aceste profile sunt disponibile în articolele de pe Ultrabookreview: review-ul versiunii Intel (Zenbook 14 UX3405) și al versiunii AMD (Zenbook 14 UM3406).

Performanțele în jocuri

Am rulat și câteva jocuri DX11, DX12 și Vulkan pe modurile Performance ale celor două configurații, la rezoluție FHD+ cu setări grafice Low/Lowest.

Am inclus câteva alte platforme concurente pentru comparație.

s. I included a few other competing platforms for comparison.

Implementarea Intel Arc 140T este cea mai rapidă tehnologie iGPU de pe piață, fără a lua în considerare cipurile Radeon Strix Halo.

Este ușor mai rapidă decât cipul Arc 140V din laptopurile Lunar Lake, cu 5-10% mai rapidă decât iGPU-ul Radeon 890M pe implementările AMD Strix Ryzen AI 9, și cu 15-25% mai rapidă decât Radeon 860M din AMD Krackan Ryzen AI 7. Acesta din urmă este implementat pe varianta AMD a acestui Zenbook 2025.

Mai multe detalii despre performanțele în jocuri sunt disponibile în articolele de pe Ultrabookreview: review-ul versiunii Intel (Zenbook 14 UX3405) și al versiunii AMD (Zenbook 14 UM3406).

Răcire, conectivitate și audio

Asus a optat pentru un modul termic minimalist cu un ventilator, două radiatoare și o conductă termică unică pe ambele variante ale acestor Zenbookuri.

Acesta este un design minimalist. Este potrivit pentru un ultrabook de gamă medie, dar nu tocmai ideal pentru sarcini susținute. Aș recomanda plasarea laptopurilor pe un suport atunci când rulați sesiuni mai lungi de muncă sau jocuri, ceea ce ar permite temperaturi interne în jur de 70-75°C. Plat pe birou, acestea ar crește la 80°C.

De asemenea, aș evita utilizarea modului Performance cât mai mult posibil. Modul Standard rulează mai rece și mai silențios și oferă în continuare performanțe generale solide pentru majoritatea sarcinilor.

În ceea ce privește nivelurile de zgomot, așteptați-vă la 42 dBA pe Performance, 35 dBA pe Standard și sub 30 dBA pe modul Whisper.

În utilizarea zilnică, ventilatorul este mult mai activ pe modelul Intel decât pe varianta AMD. Veți auzi constant zgomotul ventilatorului pe modul Performance când utilizați laptopul conectat, dar este activ și pe Standard, ceea ce înseamnă că va trebui să apelați la modul Whisper pentru a menține zgomotul redus. Și chiar și pe Whisper, ventilatorul nu se oprește în timp ce laptopul este conectat. Pe modelul AMD în schimb, ventilatorul este inactiv de cele mai multe ori în utilizarea zilnică.

Este dificil să comparăm cele două variante, dar în mare parte, varianta AMD rulează mai rece și mai silențios cu utilizare generală și multitasking, atât pe baterie, cât și conectat.

Cu sarcini solicitante, modul Performance duce la un punct fierbinte de peste 50°C pe partea superioară a șasiului și aproape 60°C pe partea inferioară. La fel ca modelul AMD, varianta Intel rulează tot fierbinte cu sarcini susținute.

Zonele cu care intrați în contact regulat nu depășesc 45°C, dar cadrul metalic poate deveni inconfortabil de cald atunci când rulați sarcini grele timp de ore. Cu formatul său metalic subțire și răcirea minimalistă, acest șasiu Zenbook 14 nu este ideal pentru utilizare intensă.

Șasiul rulează semnificativ mai rece pe modurile Standard și Silent, cel puțin, sugerând încă o dată că acestea sunt profilurile ideale pentru un astfel de dispozitiv.

Pentru conectivitate, există WiFi 7 și Bluetooth 5.4 pe varianta Intel, dar doar un modul WiFi 6E pe varianta AMD. Nu am observat probleme în timpul utilizării ambelor notebook-uri.

Sunetul este gestionat de un set de difuzoare stereo care emit prin grile poziționate pe lateral și pe partea inferioară a șasiului. Sună bine pentru această clasă, cu volume bune și calitate decentă. Nu la nivelul MacBook, dar destul de bun în ansamblu.

În final, există o cameră de 2MPx plasată în partea superioară a ecranului, flancată de microfoane, senzorii IR și ALS. Camera are un obturator fizic, iar calitatea imaginii este decentă în condiții de lumină bună.

Baterie și autonomie

Există o baterie de 75 Wh în interiorul acestor Asus Zenbook 14 din 2025, de dimensiune generoasă pentru segmentul lor.

Iată ce am obținut în testele noastre de autonomie pe varianta Intel, cu luminozitatea ecranului setată la aproximativ 120 nits (~50% luminozitate) și la rata de reîmprospătare implicită de 120H. De asemenea, am setat modurile de putere Windows 11 la Best Power Efficiency.

• 10-11 h – editare text Google Docs, mod Whisper, ecran la 50%, Wi-Fi ON;
• 10-11 h – redare video FHD YouTube, mod Whisper, ecran la 50%, Wi-Fi ON;
• 10 h – redare video Netflix, mod Whisper, ecran la 50%, Wi-Fi ON;
• 7-9 h – navigare Web intensivă, mod Whisper, ecran la 50%, Wi-Fi ON;
• 2 h – jocuri, mod Performance, ecran la 50%, Wi-Fi ON.

Rezultate bune, dar nu chiar la nivelul configurației AMD. De asemenea, nu este la fel de eficient ca platforma Lunar Lake pentru utilizare ușoară. Dar bateria de 75Wh de pe acest Zenbook ajută la oferirea unor timpi de funcționare solizi pentru o zi întreagă.

Iată ce am obținut pe varianta AMD, în condiții similare. Rețineți însă că aceasta este echipată cu un ecran 2K 60Hz.

• 12 h – editare text Google Docs, mod Whisper, ecran la 50%, Wi-Fi ON;
• 15 h – redare video FHD YouTube, mod Whisper, ecran la 50%, Wi-Fi ON;
• 13-14 h – redare video Netflix, mod Whisper, ecran la 50%, Wi-Fi ON;
• 8-9 h – navigare Web intensivă, mod Whisper, ecran la 50%, Wi-Fi ON;
• 2 h – jocuri, mod Performance, ecran la 50%, Wi-Fi ON.

Amebele variante sunt livrate cu un încărcător compact USB-C de 65W. Este un design dintr-o singură piesă, cu un cablu lung și gros și conector USB-C.

Preț și disponibilitate

Ambele serii Zenbook 14 2025 sunt disponibile în magazine în România la data publicării acestui articol.

Varianta Intel, Zenbook 14 UX3405CA, cu Intel Core Ultra 9 285H, 32 GB RAM, 1 TB SSD și ecran 2.8K 120Hz OLED, are un preț de circa 7000 de lei.

Varianta AMD, Zenbook 14 UM3406KA, cu AMD Ryzen AI 7 350, 32 GB RAM, 1 TB SSD și ecran 2K 60Hz OLED, are un preț de circa 6000 de lei.

Pentru mai multe detalii despre configurații, stocuri și prețuri puteți intra aici (varianta Intel) și aici (varianta AMD).

Concluzii

Ambele Zenbook-uri 14 sunt ultrabook-uri mid-range interesante, excelente pentru utilizare de zi cu zi, și sarcini solicitante ocazionale.

Cele două variante sunt similare în design, ergonomie și funcționalitate. Versiunea UX3405CA beneficiază de câteva caracteristici suplimentare, precum WiFi 7, TB5, SSD mai rapid și ecran 2.8K 120Hz, alături de hardware per total mai performant. În același timp, însă, varianta AMD costă mai puțin, și, cel mai important, rulează semnificativ mai silențios și mai eficient în taskuri de zi cu zi.

Astfel, consider că varianta AMD este mai interesantă pentru utilizatorul obișnuit. Însă și varianta Intel are de partea sa atuu-uri suficiente pentru a convinge potențiali cumpărători.

Specificațiile acestui model includ un procesor Intel Core Ultra 9 și până la o placă grafică Nvidia GeForce RTX 5090, alături de 64 GB RAM, 4 TB stocare SSD și un ecran OLED.

Pentru claritate, acesta nu este Predator Helios Neo 16 sau Helios Neo 16S, care sunt variante cu specificații medii și design ceva mai portabil, dar și cu o capacitate de răcire mai limitată. Acesta este Predator Helios de dimensiuni full-size, opțiunea pentru cei interesați de cel mai puternic model Predator disponibil astăzi.

Totuși, de remarcat că acest model este greu de găsit în magazine, chiar și acum, la câteva luni după lansare. În general, varianta cu ecran de 18-inch este mai răspândită, dar în magazinele unde veți găsi acest model de 18-inch, el se vinde la un preț competitiv, în general mai scăzut decât al concurenței directe, motiv pentru care am vrut să-l testez.

După cum veți descoperi în acest articol, deși performează foarte bine în sarcini mixte și jocuri pe profilul său Turbo de top, Predator-ul Helio 16 AI în acestă variantă de 16-inch rulează zgomotos și la temperaturi ridicate.

Specificații– Acer Predator Helios 16 AI

Construcție și design

La prima vedere, cu toate elementele RGB aprinse, acest Helios pare un design încărcat, orientat mult spre gaming. Dar, dacă opriți luminile, devine un design destul de curat, cu elemente de branding subtile pe capac și la interior.

Iată două imagini alăturate ale exteriorului și interiorului, cu RGB pornit și oprit. Și una peste alta, chiar și unele dintre elementele RGB arată interesant, și ele pot fi controlate individual din software.

Iată și câteva imagini generale ale șasiului Helios 16.

Părțile metalice sunt folosite pentru capac și puntea principală, în timp ce lateralele și partea inferioară sunt din plastic. Așadar, ceea ce atingeți este metal. Ciudat totuși că, deși capacul are o nuanță de albastru închis, interiorul este negru. Ambele suprafețe arată amprentele ușor, așa cum era de așteptat

.Acest laptop pare, de asemenea, destul de voluminos, din cauza cocoașei din spatele ecranului. Un design similar este implementat de majoritatea celorlalte opțiuni din segmentul laptopurilor performante, dar cel puțin aici aveți porturi pe marginea din spate, ceea ce ajută la ascunderea cablurilor. Acesta este un avantaj major, mai ales că majoritatea celorlalte laptopuri de 16 inci din acest segment plasează toate porturile pe laterale.

În același timp, acest Helios este mai ușor decât majoritatea concurenței. Răcirea mai simplă, fără cameră de vapori, joacă un rol în acest sens, cu consecințe pe care le vom discuta mai jos.

Interesant însă că deoarece ecranul nu se extinde până în partea din spate a șasiului, laptopul pare mai compact decât este în utilizare reală. Iată o imagine alăturată lângă Asus ROG Strix G16, care este un design diferit, mai compact per total, dar cu balamalele în colțuri. Helios pare mai mic.

De fapt, funcționaltiatea practică a acestui laptop este bună, probabil printre cele mai bune din segment. Singurele mele plângeri sunt legate de marginea frontală ascuțită și de lumina mereu aprinsă a butonului de comutare din colțul stâng sus.

În rest, acesta oferă o aderență bună pe birou, balamale robuste care se înclină până la aproximativ 160 de grade și un șasiu solid construit, care nu se îndoaie, nu flexează și nu scârțâie în niciun fel. De asemenea, există o tastatură completă cu NumPad și un touchpad bine dimensionat.

Conectivitatea include tot ce v-ați dori, cu extra precum un cititor de card microSD sau un Lock pe care majoritatea concurenților nu le includ. În plus, există avantajul de a avea conectori importanți ascunși în spatele ecranului. Totuși, ar fi putut include un cititor de card SD de dimensiune completă.

Tastatură și touchpad

Tastatura de pe acest Predator Helios 16 AI este de dimensiuni complete, cu taste săgeți de dimensiuni standard și o secțiune NumPad ușor mai mică.

În mod implicit, aceasta este o tastatură standard. Totuși, o particularitate a acestui Helios este opțiunea de a schimba tastele WASD și săgețile cu switchuri mecanice. Acestea sunt mai înalte, mai zgomotoase și au un clic diferit față de celelalte taste, astfel că pot fi interesante pentru jocuri, dar pentru utilizare generală și tastare, a avea două tipuri de taste poate fi confuz.

În mare parte, însă, această tastatură este oferă o experiență de tastare bună. Pentru testele mele, am avut comutatoarele mecanice activate, ceea ce mi-a afectat oarecum precizia de tastare.

Tastele sunt iluminate RGB, cu control per tastă și unele dintre cele mai luminoase LED-uri pe care le-am văzut. Chiar și setarea lor cea mai slabă este mai luminoasă decât ce oferă alte mărci, iar acest aspect trebuie luat în considerare dacă intenționați să folosiți acest laptop noaptea în camere slab iluminate. În rest, însă, aceasta este o implementare solidă a iluminării, cu multe efecte și un control bun în software.

Touchpad-ul este din sticlă mată și centrat pe tasta spațiu, așadar poziționat spre stânga șasiului. A funcționat fără probleme la atingeri, gesturi și glisări, iar clicurile fizice sunt, de asemenea, fluide și silențioase.

Apreciez că este de dimensiunea potrivită, nici prea mic, nici prea mare, deci este funcțional în toate privințele și nu provoacă atingeri sau clicuri accidentale atunci când este folosit pe genunchi.

În ceea ce privește biometria, camera web include funcționalitate IR.

Ecran – OLED foarte lucios

Acer a implementat un panou OLED pe această generație Helios 16, renunțând la panourile IPS mate oferite în trecut. Aceasta înseamnă o finisare lucioasă, una dintre cele mai lucioase OLED-uri pe care le-am întâlnit de-a lungul anilor. Nu am acum un Legion Pro 7i pentru o comparație directă, totuși, care e tot o implementare OLED lucioasă.

În afară de acest aspect, panoul OLED 2.5K 240Hz este minunat în utilizarea de zi cu zi, excelent pentru aplicații grafice, și o opțiune fantastică pentru gaming (răspuns rapid, refresh 240Hz, GSync). Astfel, pentru majoritatea utilizatorilor, acest OLED este probabil o opțiune mai plăcută decât panourile IPS și mini LED oferite de alte laptopuri de top de 16 inci.

Dar cumpărătorii potențiali trebuie să accepte luciul și posibilele ciudățenii ale panourilor OLED în implementările pentru laptopuri. Cel puțin, nu este un OLED tactil, ceea ce înseamnă că albul și conținutul luminos arată curat și nu este granulat. În plus, pe baza recenziilor altor implementări OLED Acer, este posibil să nu sufere de flickering în același mod ca alte laptopuri OLED.

Hardware și performanțe

Modelul nostru de test este configurația de top a seriei Acer Predator Helios 16 AI 2025, cod PH16-73, construită pe un procesor Intel Core Ultra 9 275HX, un dGPU Nvidia RTX 5090 24 GB, 64 GB de memorie DDR5-5600 și 4 TB de stocare SSD.

Am testat această unitate cu software-ul disponibil la jumătatea lunii septembrie 2025 (BIOS 1.08, drivere GeForce 580.97).

Din punct de vedere al specificațiilor, această serie Predator Helios 16 este construită pe cel mai recent hardware Intel și Nvidia disponibil până în prezent.

Intel Core Ultra 9 275HX este unul dintre cele mai performante procesoare mobile din platforma Intel Arrow Lake HX (generația a 15-a), cu 24 de nuclee și 24 de fire. Acesta este un design hibrid cu 8 nuclee de înaltă performanță (Lion Cove), 16 nuclee de eficiență (Skymont) și un total de 24 de fire. Totuși, această implementare permite doar aproximativ 100-120W TDP susținut în sarcini solicitante, din cauza temperaturilor ridicate ale CPU-ului.

Pentru GPU, această serie este disponibilă cu mai multe cipuri Nvidia Blackwell GeForce RTX 5000, fie 5090 16 GB (165W), 5080 16 GB (165W), fie 5070Ti 12GB (140W).

Există un MUX pe acest șasiu, suport GSync pe ecranul principal, precum și fie Optimus obișnuit, fie Advanced Optimus.

Pentru memorie și stocare, laptopul vine cu două sloturi DIMM de memorie accesibile și două sloturi SSD M.2 2280; unul dintre aceste sloturi suportă unități PCIe gen5.

SSD-ul, RAM-ul și modulul WiFi sunt toate actualizabile în acest notebook. Pentru a ajunge la ele, trebuie să scoateți panoul inferior, fixat cu câteva șuruburi Torx. Aceste șuruburi au toate aceeași dimensiune, dar nu există un șurub pop-up în colț, așa că veți avea nevoie de un instrument de desprindere pentru a separa panoul de șasiul principal. RAM-ul este închis într-un scut termic care trebuie îndepărtat pentru a accesa stick-urile de memorie.

Acer oferă profilurile de putere standard în aplicația de control Predator Sense: Quiet, Balanced, Performance, Turbo, cu diverse setări de putere și profiluri de ventilatoare între ele, rezumate în tabelul următor.

Setările de putere sunt puțin conservatoare în comparație cu alte laptopuri de înaltă performanță disponibile astăzi. Chiar și modul Turbo nu permite un TGP complet de 175W pe GPU, în ciuda zgomotului ridicat și a temperaturilor ridicate ale CPU/GPU. Acest lucru se datorează în principal modulului de răcire mai simplu implementat în acest șasiu Helios, care nu este chiar la nivelul modulelor incluse în laptopurile concurente.

Performanță și benchmark-uri – Intel Core Ultra 9 275HX, Nvidia GeForce RTX 5090

Pentru sarcini mai solicitante, începem prin testarea performanței CPU în testul de buclă Cinebench R15. Menținem laptopul pe un suport, pentru consistență între recenzii.

Pe modul Turbo, procesorul Core Ultra 9 275HX pornește puternic la 169W putere, dar ajunge rapid la 105 °C, iar apoi sistemul trebuie să limiteze termic puterea la aproximativ 100-120W. Această limitare este deosebit de vizibilă în sarcinile susținute mai lungi, după cum veți vedea mai jos.

Chiar și în acest test, scorurile ajung doar la aproximativ 5100-5200 de puncte, cu 5-15% mai mici decât pe platformele concurente pe cele mai înalte profiluri de putere. Și asta cu temperaturi ridicate și zgomot al ventilatoarelor de 54 dBA.

Modul Performance duce la un comportament similar, dar cu ventilatoare mai silențioase la 46 dBA și scoruri de aproximativ 4900 de puncte, deoarece CPU-ul se încălzește mai repede și este limitat mai devreme.

Modul Balanced performează mai consistent, limitând TDP-ul la aproximativ 85-90W, cu temperaturi în jur de 90°C, zgomot al ventilatoarelor sub 40 dBA și scoruri generale de aproximativ 4500 de puncte.

Pe baterie, același mod Balanced permite un TDP de 55W, cu termice mai bune și scoruri de aproximativ 3800 de puncte.În final, modul Quiet conectat limitează CPU-ul la 50W, cu scoruri similare de 3800 de puncte, ventilatoare silențioase sub 35 dBA și temperaturi în jur de 85°C.

Totuși, temperaturile CPU sunt ridicate pe toate profilurile pentru acest test, sugerând că unitatea mea ar putea avea o problemă cu răcirea CPU-ului. O reaplicare a pastei termice ar putea schimba semnificativ aceste rezultate. Indiferent, asigurați-vă că testați unitatea voastră în Cinebench și comparați performanța și termicele cu ce am obținut – rezultatele voastre ar trebui să fie mai bune.

Iată și cum se compară această implementare Core Ultra 9 275HX cu alte laptopuri de performanță în acest test.

Din cauza situației termice discutate mai devreme, acest notebook obține scoturi cu 5-10% mai slabe decât alte modele Ultra 9 275HX testate de noi. Totuși, este mai rapid decât hardware-ul Core i9 din generația anterioară implementat în laptopurile Predator Helios mai vechi.

Mai departe, am rulat întreaga suită de teste și benchmark-uri pe profilul Turbo cu GPU-ul setat pe Advanced Optimus și cu ecranul setat la rezoluția nativă de 2560 x 1600 px.

Iată ce am obținut:

• 3DMark 13 – CPU profile: max – 15397, 16 – 13027, 8 – 8503, 4 – 4702, 2 – 2500, 1 – 1258;
• 3DMark 13 – Fire Strike (DX11): 39527 (Graphics – 52335, Physics – 45934, Combined – 12983);
• 3DMark 13 – Port Royal (RTX): 16383;
• 3DMark 13 – Time Spy (DX12): 23394 (Graphics – 25339, CPU – 16306);
• 3DMark 13 – Speed Way (DX12 Ultimate): 6470;
• 3DMark 13 – Steel Nomad (DX12 Ultimate): 6412;
• 3DMark 13 – DLSS: 37.08 fps DLSS Off, 145.57 fps DLSS On;

• Uniengine Superposition – 1080p Extreme: 15599;
• Uniengine Superposition – 1080p Medium: 37251;

• Aida64 Extreme, memory test – ;
• PCMark 10: -;
• GeekBench 6.2.2 64-bit: Multi-core: 18792, Single-Core: 2960;
• CineBench R15 (best run): CPU 5737 cb, CPU Single Core 324 cb;
• CineBench R23: CPU 36175 cb (best single run), CPU 33759 cb (10 min run), CPU Single Core 2188 cb;
• CineBench 2024: GPU – pts, CPU 2050 pts (loop run), CPU Single Core 133 pts.

Și iată câteva teste de referință pentru stații de lucru, pe același profil Turbo:

• Blender 4.3.2 – BMW scene – CPU Compute: 1m 17s;
• Blender 4.3.2 – BMW scene – GPU Compute: 9.60s (CUDA), 5.25 (Optix);
• Blender 4.3.2 – Classroom scene – CPU Compute: 3m 04s;
• Blender 4.3.2 – Classroom scene – GPU Compute: 18.39s (CUDA), 11.01s (Optix).

• SPECviewperf 2020 – 3DSMax 07: 223.43;
• SPECviewperf 2020 – Catia 06: 113.14;
• SPECviewperf 2020 – Creo 03: 123.24;
• SPECviewperf 2020 – Energy: 77.75;
• SPECviewperf 2020 – Maya 06: 621.08;
• SPECviewperf 2020 – Medical 03: 65.59;
• SPECviewperf 2020 – SNX 04: 52.48;
• SPECviewperf 2020 – SW 07: 485.95

• SPECviewperf 15 – 3DSMax 08: 91.30;
• SPECviewperf 15 – Blender 01: 81.01;
• SPECviewperf 15 – Catia 07: 83.83;
• SPECviewperf 15 – Creo 04: 118.46;
• SPECviewperf 15 – Energy 04: 76.72;
• SPECviewperf 15 – Enscape 01: 84.99;
• SPECviewperf 15 – Maya 07: 226.91;
• SPECviewperf 15 – Medical 04: 64.91;
• SPECviewperf 15 – Solidworks 08: 42.06;
• SPECviewperf 15 – Unreal Engine 01: 92.62;

• V-Ray Benchmark: 22602 – CPU, 3153 – CUDA, 4191 – RTX.

Pe partea CPU, benchmark-urile confirmă ceea ce am raportat în testele de stres, cu scoruri cu aproximativ 5-10% mai mici în sarcinile multi-core multi-threaded comparativ cu alte implementări ale aceluiași hardware Core Ultra HX.

Performanța single-core este însă bună, aproape sau chiar la egalitate cu cele mai rapide opțiuni disponibile.

Pe partea GPU, însă, acest Predator Helios performează impecabil, depășind ușor rezultatele noastre pe Asus ROG Strix Scar 18 (testat mai devreme în acest an) și aproape egalând rezultatele pe MSI Titan 18, ambele fiind laptopuri mai mari în formate de 18 inci, cu module de răcire mult mai avansate. Acer oferă de altfel și un Helios 18 AI, care mă aștept să fie mai bine răcit și să performeze ceva mai bine în testele CPU, mai ales că ceva e ciudat cu răcirea CPU pe această unitate. Alte recenzii menționează scoruri CPU cu 5-8% mai mari decât ce am obținut aici, deci există o șansă bună ca modelul vostru să obțină aceleași rezultate  mai bune.

Așadar, în general, așteptați-vă ca Predator Helios 16 AI să fie un performer competitiv în clasa sa. Totuși, va rula zgomotos și, în mare parte, mai cald decât unele alternative.

Comportamentul laptopului și performanțele sale pe celelalte profile sunt detaliate review-ul Acer Predator Helios 16 IA de pe Ultrabookreview.com

Performanța în jocuri – configurație RTX 5090 175W, OC

Iată cum se descurcă acest laptop în jocuri.

Am testat câteva jocuri diferite pe diversele profiluri disponibile la rezoluția QHD+, cu GPU-ul setat pe modul dGPU.

Laptopul este plasat pe un suport pentru toate testele, pentru a asigura cel mai bun flux de aer posibil în modulul de răcire. Așezat plat pe birou, componentele interne se încălzesc mai mult, ceea ce poate afecta framerate-urile într-o anumită măsură, în special pe modul Turbo.

Am dezactivat, de asemenea, orice setări și optimizări automate în aplicația Nvidia. Modul Turbo include un overclock al GPU-ului, iar ventilatoarele sunt setate pe Auto.

Iată rezultatele:

Acestea sunt rezultate excelente, printre cele mai bune înregistrate pe orice laptop RTX 5090 testat până acum, și din nou la egalitate cu notebook-ul MSI Titan 18 XH AI de 18 inci.

Modul Quiet este deosebit de interesant, oferind 70% din framerate-urile posibile pe Turbo, dar cu ventilatoare abia audibile și temperaturi interne mai scăzute.

Răcire, conectivitate și audio

Modulul de răcire implementat pe acest notebook este destul de simplist în comparație cu ce oferă în prezent alți producători pe produsele lor concurente, cu referință în special la setul de heatpipes relativ subțiri care se conectează la ventilatoare și radiatoare. În comparație, majoritatea competitorilor vin cu un vapor-chamber voluminos și semnificaitiv mai capabil să elimine căldura de pe aastfel de componente.

După cum am arătat mai devreme, acest modul de răcire întâmpină dificultăți pe unitatea noastră, și chiar dacă există ceva în neregulă cu răcirea pe această unitate, m-aș aștepta ca CPU/GPU să ruleze cald și fierbinte chiar și pe modelele de retail.

În general, acest Predator este un design cu putere mai scăzută decât un Asus ROG Scar 16, Lenovo Legion Pro 7i sau MSI Raider 16, și deși acest lucru nu pare să afecteze performanța în utilizare mixtă, se reflectă în aspectele legate de termice și zgomot.

În ceea ce privește nivelurile de zgomot ale ventilatoarelor, vorbim de ~54 dB la nivelul capului pe modul Turbo cu ventilatoare pe Auto, 46 dBA pe modul Performance, 38-40 dBA pe modul Balanced și sub 35 dBA pe modul Quiet.

În utilizare zilnică, abia veți auzi ventilatoarele, dar acestea nu sunt niciodată inactive. Veți auzi un ușor zumzet într-o cameră complet liniștită, dar nu cu utilizare generală într-un mediu obișnuit.

Temperaturile șasiului rămân scăzute cu utilizare ocazională, în jur de 30°C în cele mai fierbinți puncte.

În jocuri, modul Turbo accelerează ventilatoarele la 54 dBA, și în ciuda acestui fapt, șasiul metalic se încălzește, chiar și atunci când laptopul este ținut pe un suport pentru a îmbunătăți fluxul de aer în ventilatoare.

Am măsurat temperaturi în jur de 50°C în mijlocul tastaturii și 35-45°C pe laterale, în jurul tastelor săgeți și WASD.

Șasiul este chiar mai cald pe modul Quiet, în special în jurul tastelor săgeți, așa cum se arată mai jos. La aproape 50°C în acea zonă, cadrul metalic poate deveni inconfortabil la atingere în sesiunile lungi de joc.

Pentru conectivitate, există WiFi 7 de ultimă generație și Bluetooth 5.4 printr-un modul Killer pe acest dispozitiv. Internetul prin cablu de mare viteză de 5GB este, de asemenea, disponibil. Portul LAN este pe marginea stângă, nu pe spate.

Sistemul audio de pe acest Predator Helios 16 nu este grozav. Există 4 difuzoare în interiorul laptopului, care oferă volume medii și calitate limitată a joaselor.

Camera web de pe acest laptop este de 2MPx și suportă IR cu Windows Hello. Calitatea imaginii nu este grozavă.

Baterie și autonomie

În interiorul acestui laptop se află o baterie de 90Wh.

Iată ce am obținut în ceea ce privește autonomia pe unitatea noastră, cu ecranul setat la luminozitate de 120 nits (50%) și rata de refresh implicită.

• 6-7 h – editare text Google Docs, Quiet Mode, ecran la 50%, Wi-Fi ON;
• 5-6 h – redare video FHD YouTube, Quiet Mode, ecran la 50%, Wi-Fi ON;
• 4-5 h – redare video Netflix, Quiet Mode, ecran la 50%, Wi-Fi ON;
• 4-5 h – navigare Web intensivă, Balanced Mode, ecran la 50%, Wi-Fi ON;
• 1 h – jocuri, Balanced Mode, ecran la 50%, Wi-Fi ON.

Timpi de funcționare buni, chiar puțin mai eficienți decât pe alte modele Core Ultra 9 HX testate până acum.

Acest laptop vine cu un încărcător de 330W, un design cu două piese și cabluri lungi. Este puțin mai ușor decât încărcătoarele de 380/400 W incluse cu alte notebook-uri din această generație, dar, în același timp, un design mai voluminos, de stil vechi.

Preț și disponibilitate

Seria Acer Predator Helios 16 AI PH16-73 nu este disponibilă pe scară largă în magazine, în ciuda faptului că a fost lansată cu multe luni în urmă.

Văd totuși configurația RTX 5090 listată la circa 21000 de lei în unele magazine, în vreme ce versiunile RTX 5080 sunt pe la 18000 de lei, iar cele RTX 5070 Ti pe la 14000 lei.

Dacă prezintă interes, varianta de 18-inch Acer Predator Helios 18 AI PH18-73 este mai răspândită, în configurații și prețuri similare. Și vine cu panel miniLED, mat!

Per total, însă, prețurile sunt competitive pentru acest nivel de performanțe, în mare Helios-ul 16 AI fiind printre cele mai accesibile variante din acest segment. Interesant.

Pentru mai multe detalii despre configurații, stocuri și prețuri puteți intra aici.

Concluzii

Acer-ul Predator Helios 16 AI este un laptop interesant și destul de aparte în segmentul produselor performante pentru gaming și sarcini solicitante.

Vine cu un design cu dublă personalitate, în funcție de activarea multitudinii de elemente RGB, cu un șasiu robust și ergonomie bună, alături de un ecran OLED. Un ecran de altfel foarte lucios, ceea ce poate fi un factor decisiv pentru unii, dar, în același timp, un panel frumos și multivalent.

La interior, acest notebook este echipat cu cele mai rapide platforme hardware disponibile astăzi. Și performează foarte bine în sarcini mixte și activități intensive pe GPU. Totuși, rulează zgomotos și fierbinte dacă doriți să extrageți tot acel potențial de performanță. Acest lucru se datorează în principal designului termic mai simplist în comparație cu alte notebook-uri disponibile în acest segment astăzi: dar, privind partea plină a paharului, acest Helios este una dintre opțiunile cele mai accesibile din clasa sa, în special la nivelul 5080/5090.

Așadar, există cu siguranță o piață pentru acest laptop, asta dacă îl găsiți prin magazine, pentru că nu este la fel de răspândit precum variantele mid-range Acer, Predator Helios Neo 16 și mai portabilul Predator Neo 16S.

Pro:

• Design iteresant al șasiului, cu elemente RGB și estetică care poate fi subtilă dacă luminile sunt oprite
• Ergonomie bună, cu porturi plasate în spate și conectivitate completă, inclusiv cititor de card microSD și Lock
• Ecran OLED 2.5K 240Hz excelent pentru jocuri și utilizare generală
• Performanță de top în sarcini mixte și jocuri, în special pe GPU
• Mai ușor decât majoritatea concurenților
• Preț competitiv în comparație cu alternativele

Contra:

• Ecran OLED lucios, ceea ce poate deranja în anumite condiții de iluminare
• Tastatură cu comutatoare mecanice opționale care pot fi confuze pentru tastare generală
• Temperaturi interne ridicate, în special pe CPU, și zgomot ridicat al ventilatoarelor pe modul Turbo
• Sistem de răcire mai simplist decât ce oferă concurența, ceea ce limitează performanța susținută a CPU-ului
• Calitate slabă a camerei web și a sistemului audio

Nu este doar un ultrabook performant într-un format tradițional de laptop, ci unul care integrează un procesor mobil puternic, grafică dedicată capabilă, tastatură de calitate, un ecran OLED touch și o baterie generoasă. Toate acestea sunt încorporate într-o carcasă premium cu design minimalist. Destul de impresionant, nu-i așa?

Majoritatea notebook-urilor subțiri și performante disponibile astăzi sunt modele de 14 inci, unele fiind portabile și ușoare, cu o greutate de aproximativ 1,5 kg. Totuși, ProArt PX13 rămâne un model mai compact, de 13 inci, cântărind doar 1,38 kg, și dispune de o platformă AMD Ryzen Strix puternică, cu o placă grafică dedicată RTX 4070.

Acest model a fost lansat în 2024 și nu a fost actualizat pentru 2025 cu grafică RTX Blackwell 5000. L-am utilizat ocazional în ultimele câteva luni ca alternativă la MacBook Air de 13 inci atunci când aveam nevoie de performanțe superioare în deplasare. Acest articol sintetizează impresiile mele pe termen lung despre această serie, valabile în august 2025, evaluând relevanța sa actuală.De asemenea, îl vom compara cu modelele portabile Zephyrus G14 2025 și ROG Flow Z13 2025, printre altele.

nt poziționate  chiar ergonomic. Totuși, hardware-ul și performanța generală și capacitățile acestui dispozitiv sunt principalele sale atuuri, neegalate de alte platforme existente sau de alte implementări subțiri și ușoare. Nici durata de viață a bateriei nu este rea, iar prețul, deși ridicat, este în mare parte corect pentru ceea ce primiți.

Ca potențial cumpărător, va trebui totuți să decideți dacă aveți nevoie de tipul de performanță susținută oferită de acest dispozitiv în acest tip de format de 13 inchi, dar și dacă un format tabletă este ideal pentru ce aveți nevoie.

Specificații Asus ProArt PX13 HN7306WI

Construcție și funcționalitate

Înainte de ProArt PX13, Asus a oferit un design 2-în-1 similar prin seria ROG Flow X13, astfel că acest model poate fi considerat o continuare rafinată a acesteia, care nu a mai fost actualizată.

Carcasa este impresionantă, cu un design minimalist complet negru și un branding extrem de discret. Îndepărtarea autocolantelor conferă un aspect curat, fiind o versiune mai mică a modelului ProArt P16, discutat într-o recenzie anterioară.

Interesant, această carcasă este mai rezistentă la amprente decât alte laptopuri negre, precum modelele Zenbook testate recent. Totuși, trebuie menționat că această carcasă metalică neagră necesită o atenție sporită pentru a fi menținută curată.

ProArt PX13 este robust și bine construit, cu o bază și un capac solide, fără flexibilitate, deformări sau zgomote deranjante. Seamănă cu un Zephyrus G14 miniaturizat, împărtășind același stil de design interior, margini și tastatură.

ProArt oferă totuși un design mai curat, dimensiuni mai compacte și un format 2-în-1, cu un ecran care se rotește la 360 de grade. Acest lucru permite transformarea în tabletă, cort sau alte moduri intermediare între laptop și tabletă. De asemenea, facilitează ajustarea unghiului ecranului în funcție de nevoi, fiind ideal pentru utilizarea pe genunchi sau în spații restrânse – o caracteristică indisponibilă pe ultimele modele G14, care au un unghi limitat al ecranului.

ProArt nu include grile pentru difuzoare în jurul tastaturii din cauza constrângerilor de spațiu, iar calitatea audio nu se ridică la nivelul modelului Zephyrus. Cu toate acestea, rămâne un notebook elegant și versatil.

Din punct de vedere ergonomic, dispozitivul excelează, oferind aderență bună pe suprafețe plane, balamale bune, absența luminilor deranjante și margini prietenoase cu încheieturile. Balamalele ar putea fi puțin mai ferme, deoarece ecranul vibrează ușor la tastare, dar acest aspect este aproape imperceptibil. Ele permit ajustări facile cu o singură mână și rotație completă la 360 de grade.

Formatul 2-în-1 necesită piciorușe de cauciuc cu profil redus pentru a permite modul tabletă, ceea ce limitează răcirea și performanța atunci când laptopul este utilizat plat pe birou pentru sarcini intensive. Vom detalia acest aspect mai jos. Sistemul de răcire este complex, dar nu la nivelul ultimelor modele G14, ceea ce duce la temperaturi mai ridicate și o putere ușor mai scăzută comparativ cu acestea.

În ceea ce privește conectivitatea, porturile sunt distribuite pe ambele laturi. Apreciem în mod special prezența porturilor USB-C pe ambele părți, care suportă încărcare, transfer de date și ieșire video. Acest aspect este important, deoarece majoritatea utilizatorilor vor prefera să folosească laptopul cu alimentare USB-C, renunțând la încărcătorul principal voluminos. Deși performanța pe USB-C nu atinge nivelul maxim, oferă aproximativ 90% din capacitățile dispozitivului, fiind mult mai convenabil să transporți un încărcător USB-C compact.

Tastatură și touchpad

Dispozitivele de intrare ale acestui laptop sunt de o calitate remarcabilă.

Tastatura are un layout similar cu cel al ultimului Zephyrus G14, cu taste în stil „insulă” și borduri subțiri. Majoritatea tastelor sunt de dimensiune completă, cu excepția rândului de funcții de sus și a tastelor săgeți, care sunt mai compacte.

Tastatura este poziționată sus pe carcasă, lăsând spațiu pentru un suport generos pentru încheieturi și un touchpad spațios. Spre deosebire de Zephyrus, există un spațiu mai mare între touchpad și buza frontală a laptopului, reducând atingerea accidentală din cauza hainelor în timpul utilizării pe genunchi.

Touchpad-ul a funcționat impecabil în timpul testării și oferă o senzație premium datorită suprafeței din sticlă mată.Ca touchpad ProArt, include o zonă DialPad în colțul stâng-sus, compatibilă cu anumite aplicații. Deși această funcție poate fi considerată un adaos minor, se integrează perfect în suprafața touchpad-ului atunci când este dezactivată, fără a afecta experiența zilnică.

În ceea ce privește biometria, laptopul nu include un senzor de amprentă, dar camera suportă funcționalitate IR pentru autentificare facială.

Ecran – OLED touch

Displayul acestui laptop este un panou OLED tactil de 13,3 inci, rezoluție 2.8K, și format 16:10, dar care funcționează doar la 60 Hz.

Pentru uz general, afișajul este impresionant, așa cum era de așteptat de la un panou OLED: culori vibrante, cu acoperire 100% DCI-P3 și AdobeRGB, negru profund și contrast excelent.

Totuși, panourile OLED, în special în configurații tactile, nu oferă o luminozitate ridicată. Acest model atinge puțin peste 350 nits de luminozitate susținută, ceea ce poate crea dificultăți în condiții de iluminare puternică, mai ales datorită finisajului lucios.

De asemenea, ca panou OLED tactil, prezintă un efect de „granulație” pe fundalurile deschise la culoare, cum ar fi în timpul navigării pe web sau editării de texte, unde albul poate părea ușor „murdar”. Acest aspect nu este neapărat un impediment major, ci o particularitate a tehnologiei care trebuie acceptată. Utilizatorii trebuie să fie conștienți și de alte limitări ale panourilor OLED pe laptopuri, cum ar fi flickeringul și riscul de burn-in în cazul utilizării necorespunzătoare. Acer afișaj pâlpâie la frecvențe vizibile pentru ochiul uman la niveluri de luminozitate sub 50%, ceea ce poate fi o problemă pentru cei care intenționează să folosească laptopul în medii slab iluminate cu setări de luminozitate reduse. Acest aspect merită luat în considerare la achiziție.

Laptopul include un stilou cu mai multe vârfuri și o baterie integrată, care se încarcă prin USB-C. Are o senzație plăcută în mână, cu un finisaj metalic mat. Pentru informații detaliate despre performanța stiloului, recomandăm consultarea altor recenzii.

Hardware și performanțe

Modelul testat este o configurație de top a Asus ProArt PX13, cod HN7306WI, cu procesor AMD Ryzen AI 9 HX 370, grafică Nvidia GeForce RTX 4070, 32 GB memorie LPDDR5-7500 și un SSD gen4 de 1 TB de nivel mediu.

Notă: Aceasta este o unitate retail furnizată de Asus pentru acest articol. Testele au fost efectuate în ultimele trei luni, cele mai recente rezultate fiind înregistrate cu software-ul disponibil la jumătatea lunii august 2025 (BIOS 316, MyAsus 4.0.45.0, AMD Adrenalin 25.8.1, drivere Nvidia Studio 580.97). Este un pachet software matur, fără modificări anticipate prin actualizări viitoare.

Din punct de vedere al specificațiilor, seria se bazează pe o platformă hardware AMD Strix Point, asociată cu grafică Nvidia RTX 4000 din generația anterioară.

Procesorul este AMD Ryzen AI 9 HX 370, un design hibrid mobil excelent cu 12 nuclee și 24 de fire de execuție, integrând 4 nuclee Zen5 de performanță și 8 nuclee Zen5c de eficiență, cu Hyper-Threading. Funcționează la o putere susținută de până la 70W în această carcasă, remarcabil pentru un format compact, și permite performanțe susținute excelente.

Pentru grafică, seria poate fi configurată cu plăci RTX 4050, 4060 sau 4070. Unitatea noastră este echipată cu RTX 4070, cu un TGP de până la 95W în modul Custom cu ventilatoare la maximum, dar doar 75W în modul Performance. Nu există configurații RTX 5000, și nu am informații despre planuri pentru o generație actualizată.

Nu există MUX sau Advanced Optimus, ci doar Hybrid Optimus standard, ceea ce afectează performanța în jocuri.

Memoria este disponibilă în variante de 24 sau 32 GB LPDDR5x-7500, integrată. Unitatea noastră are configurația de 32 GB.

Pentru stocare, există un singur slot compact PCIe gen4 2230. Unitatea testată vine preconfigurată cu un SSD WD PC SN740 de 1 TB de nivel mediu. Formatul 2230 limitează opțiunile de upgrade.

SSD-ul și modulul WiFi sunt actualizabile, în format M.2. Pentru accesarea componentelor, este necesară îndepărtarea câtorva șuruburi Torx de dimensiuni diferite, care trebuie reasamblate corect.

Asus oferă profiluri de putere standard în aplicația ProArt Creator Hub: Whisper, Standard, Performance și Manual, cu diverse setări de putere și profiluri de ventilatoare, rezumate în următorul tabel:

Aceste profiluri sunt bine echilibrate, adaptate limitărilor fizice ale unui șasiu de 13 inci. ProArt oferă multă putere de procesare, dar zgomotul ventilatoarelor poate fi semnificativ, mai ales în modul Custom.

Pachetul software al laptopului poate fi confuz, cu mai multe aplicații care necesită actualizări și înțelegere. Aplicația AMD Adrenalin gestionează platforma AMD, iar aplicația Nvidia gestionează placa grafică dedicată. Recomandăm utilizarea acestora doar pentru actualizări, preferabil cu versiunile disponibile pe pagina oficială Asus, deoarece actualizările recente pot cauza instabilitate, cum am observat cu ultimul driver AMD.

Aplicația myAsus este utilă pentru actualizări și setări ale ecranului/camerei, iar ProArt Center controlează modurile de putere și grafica dedicată. Profilurile de putere din Windows 11 sunt importante pentru utilizarea pe baterie, recomandând combinația Standard sau Whisper în ProArt cu „Best Battery Efficiency” în Windows 11.

Acest ecosistem software poate fi frustrant, mai ales când aplicațiile nu funcționează corect după actualizări. Toate sunt necesare pentru a asigura funcționarea optimă a laptopului.

Performanță și benchmark-uri

Am testat performanța procesorului cu testul Cinebench R15, rulat de peste 15 ori în buclă.

Testele au fost efectuate cu laptopul ridicat de pe birou pentru a optimiza răcirea. Ca urmare a formatului 2-in-1 compact, performanța susținută a procesorului este afectată atunci când laptopul este plasat pe birou.

În modul Performance, procesorul AMD Ryzen AI 9 HX370 funcționează la ~65W putere susținută, obținând scoruri de aproximativ 3300, temperaturi ale procesorului în jur de 85°C și un zgomot al ventilatoarelor de ~42 dBA.

Modul Custom permite diverse ajustări. Pentru acest test, am setat procesorul și puterea la maximum, cu ventilatoarele la viteză maximă. Acest lucru permite procesorului să funcționeze la 70W susținut, cu temperaturi în jur de 80°C și scoruri de 3350 de puncte.

Modul Standard menține ventilatoarele mai silențioase, sub 40 dBA, cu procesorul stabilizat la 55W susținut, temperaturi în jur de 78°C și scoruri de aproximativ 3150 de puncte.

Am efectuat același test în modul Standard cu laptopul conectat la o sursă USB-C de 100W, obținând rezultate similare cu cele obținute cu încărcătorul principal.

Modul Whisper menține ventilatoarele și mai silențioase, sub 35 dBA, cu puterea stabilizată la aproximativ 45W și temperaturi în jur de 80°C. Acest lucru duce la scoruri de 3100 de puncte, peste 90% din performanța în modul Performance, demonstrând scalabilitatea excelentă a hardware-ului AMD.

În modul Standard pe baterie, laptopul scade treptat la 35W, cu scoruri de aproximativ 2800 de puncte, performanța pe baterie fiind inferioară celei conectate.

Aceste rezultate sunt ilustrate în graficul de mai jos.

Pentru context, această implementare AMD Ryzen AI 9 370 obține scoruri cu 5% mai mici decât alte implementări ale aceluiași hardware, datorită puterii ușor reduse. Rămâne însă o platformă mobilă excelentă, mai rapidă decât implementările Core Ultra 9 285H și hardware-ul din generația anterioară la putere similară.

Procesorul cu 16 nuclee din AMD Strix Halo Ryzen AI Max este cu 40% mai rapid în astfel de sarcini, dar este disponibil doar în câteva produse.

Mai multe detalii asupra performanțelor procesorului în sarcini silicitante sunt disponibile în review-ul seriei Asus ProArt PX13 de pe Ultrabookreview.com

Acestea fiind spuse, să trecem la câteva benchmark-uri. Am rulat setul nostru standard de teste cu laptopul în modul Performance, folosind drivere Studio și ecranul setat la rezoluția sa implicită de 2,5K.

Iată ce am obținut.

• 3DMark 13 – CPU profile: max – 9681, 16 – 9390, 8 – 7010, 4 – 4485, 2 – 2369, 1 – 1190;
• 3DMark 13 – Fire Strike (DX11): 24305 (Graphics – 27035, Physics – 30704, Combined – 11743);
• 3DMark 13 – Port Royal (RTX): 6417;
• 3DMark 13 – Time Spy (DX12): 10525 (Graphics – 10449, CPU – 10978);
• 3DMark 13 – Speed Way (DX12 Ultimate): 2625;
• 3DMark 13 – Steel Nomad (DX12 Ultimate): 2308;
• 3DMark 13 – DLSS: 23.50 fps DLSS Off, 56.50 fps DLSS On;

• Uniengine Superposition – 1080p Extreme: 5722;
• Uniengine Superposition – 1080p Medium: 17778;

• Aida64 Extreme, memory test – ;
• PCMark 10: 7466 (Essentials – 10671, Productivity – 9561, Digital Content Creation – 11073);
• GeekBench 6.2.2 64-bit: Multi-core: 15294, Single-Core: 2948;
• CineBench R15 (best run): CPU 3395 cb, CPU Single Core 313 cb;
• CineBench R20 (best run): CPU 8660 cb, CPU Single Core 644 cb;
• CineBench R23: CPU 22796 cb (best single run), CPU 22806 cb (10 min run), CPU Single Core 2031 cb;
• CineBench 2024: GPU – pts, CPU 1195 pts (loop run), CPU Single Core 117 pts.

Benchmark-uri pentru stații de lucru, în același profil Performance:

• Blender 4.3.2 – BMW scene – CPU Compute: 1m 50s;
• Blender 4.3.2 – BMW scene – GPU Compute: 19.76s (CUDA), 9.58 (Optix);
• Blender 4.3.2 – Classroom scene – CPU Compute: 4m 26s;
• Blender 4.3.2 – Classroom scene – GPU Compute: 40.08s (CUDA), 23.77s (Optix);

• SPECviewperf 2020 – 3DSMax: 94.94;
• SPECviewperf 2020 – Catia: 64.89;
• SPECviewperf 2020 – Creo: 111.78;
• SPECviewperf 2020 – Energy: 37.82;
• SPECviewperf 2020 – Maya: -;
• SPECviewperf 2020 – Medical: 37.17;
• SPECviewperf 2020 – SNX: 22.92;
• SPECviewperf 2020 – SW: 252.86;
• V-Ray Benchmark: 15744 – CPU, 1172 – CUDA, 1645 – RTX.

Aceste rezultate sunt excelente pentru un laptop de această dimensiune și greutate, în special pe partea de procesor.

Performanța procesorului plasează acest model printre cele mai rapide notebook-uri mobile disponibile, datorită hardware-ului AMD Ryzen AI 9. Deși este mult mai compact, performanța sa este cu doar 5-10% sub cea a modelelor de 16 inci cu același hardware.

Desigur, implementările Intel/AMD HX sunt mai rapide, dar sunt disponibile în laptopuri mai mari. Excepție fac notebook-urile Strix Halo, care integrează un procesor Zen5 cu 16 nuclee/32 fire și grafică Radeon performantă, dar acestea sunt rare, fiind disponibile doar în ROG Flow Z13 (format tabletă) și HP ZBook Ultra de 14 inci.

Pe partea de grafică, un upgrade la RTX 5000 ar fi fost benefic. Un RTX 5070 la putere similară ar obține scoruri cu 5-10% mai bune, iar un 5070Ti ar fi cu 15-25% mai capabil, fără a lua în calcul avantajele tehnologiei actualizate.

Comparativ, RTX 5070Ti din Zephyrus G14 obține scoruri cu 20-25% mai mari în testele grafice. În schimb, Radeon 8060M din ROG Flow Z13 este cu 10-15% mai slab.

Plăcile RTX 4000 nu sunt lente, modelele 4060 și 4070 oferind încă performanțe excelente în sarcini susținute și jocuri. Configurația cu RTX 4050 este mai puțin performantă, la 60-70% din capacitatea lui 4070, dar mai accesibilă, fiind o opțiune viabilă pentru cumpărătorii care nu necesită grafică de top pe un astfel de notebook.

Experiența de gaming

Deși nu este un laptop pentru jocuri, am testat performanța ProArt PX13 în jocuri moderne, utilizând drivere Game Ready.

Am testat mai multe jocuri în diverse profiluri la rezoluție QHD+, cu GPU-ul setat pe Hybrid (Optimus standard). Toate modurile au fost testate cu laptopul pe un suport pentru a evita limitările termice.

Modul Custom include un overclock al GPU-ului (+50 MHz Core, +100 MHz Memory), TGP maxim de 95W și ventilatoare la viteză maximă.

Rezultatele:

Asus ROG ProArt PX13 AMD Ryzen AI 9 HX 370 + RTX 4070 Laptop 70-95W	QHD+ Performance	QHD+ Custom OC	QHD+ Whisper
Black Myth: Wukong (DX 12, Cinematic Preset, RT Off) TSR 55, FG Off	28 fps (22 fps – 1% low)	–	–
Black Myth: Wukong (DX 12, Cinematic Preset, RT ON Very High) DLSS 3.5 – DLSS 55 Balanced, FG On	36 fps (20 fps – 1% low)	40 fps (22 fps – 1% low)	26 fps (16 fps – 1% low)
Cyberpunk 2077 (DX 12, Ultra Preset, RT Off)	36 fps (24 fps – 1% low)	–	–
Cyberpunk 2077 (DX 12, Ultra Preset, RT On Overdrive) DLSS 3.5 – DLSS Balanced, FG On, Ray Reconstruction On, Path Tracing On	47 fps (35 fps – 1% low)	50 fps (36 fps – 1% low)	38 fps (32 fps – 1% low)
Far Cry 6 (DX 12, Ultra Preset, TAA)	73 fps (58 fps – 1% low)	80 fps (60 fps – 1% low)	63 fps (46 fps – 1% low)
Horizon Forbidden West (DX 12, Very High Preset, TAA)	44 fps (32 fps – 1% low)	47 fps (34 fps – 1% low)	35 fps (26 fps – 1% low)
Horizon Forbidden West (DX 12, Very High Preset, DLAA, DLSS 3.0 Balanced, FG On)	78 fps (66 fps – 1% low)	90 fps (66 fps – 1% low)	65 fps (52 fps – 1% low)
Red Dead Redemption 2 (DX 12, Ultra Optimized, TAA)	58 fps (48 fps – 1% low)	60 fps (50 fps – 1% low)	53 fps (38 fps – 1% low)
Shadow of Tomb Raider (DX 12, Highest Preset, TAA)	84 fps (70 fps – 1% low)	92 fps (72 fps – 1% low)	68 fps (54 fps – 1% low)
The Witcher 3: Wild Hunt (v4.04) (DX 12, Ultra Preset, no RT, TAAU)	110 fps (73 fps – 1% low)	118 fps (74 fps – 1% low)	92 fps (64 fps – 1% low)
The Witcher 3: Wild Hunt (v4.04) (DX 12, RT Ultra Preset, DLSS 3.5, FG)	78 fps (58 fps – 1% low)	82 fps (60 fps – 1% low)	58 fps (44 fps – 1% low)

Această configurație întâmpină dificultăți cu cele mai recente jocuri la rezoluție 2.5K și setări Ultra, dar titlurile mai vechi rulează excelent. RTX 4000 suportă doar DLSS 3.5, nu DLSS 4.0, dar acesta din urmă oferă totuși o diferență notabilă în performanță în jocurile compatibile.

Modul Custom crește performanțele cu 5-10%, datorită puterii mai mari a GPU-ului. Totuși, pentru jocuri, modul Silent este foarte interesant, cu setări medii/înalte, pentru a obține cel puțin 60 fps în jocurile recente mai solicitante și cu un nivel scăzut al zgomotului.

În modul Performance, cu laptopul pe birou, performanța este consistentă, spre deosebire de testele CPU susținute, dar laptopul rulează mai cald. Procesorul are temperaturi de 78-82°C, iar GPU-ul de 78-80°C, cu ventilatoarele la ~46 dBA. Procesorul funcționează la ~20W TDP, iar GPU-ul la 65-75W TGP, conform așteptărilor.

Temperaturile nu ating niveluri critice, fără variații de framerate sau stuttering.

Ridicarea laptopului pe un suport reduce temperaturile interne și externe (CPU: 70-75°C, GPU: 68-72°C), fără impact notabil asupra performanței.

Modul Custom permite un TGP mai mare al GPU-ului și un ușor overclock, cu un impact pozitiv de 10% asupra framerate-urilor. Temperaturile sunt în jur de 68°C pentru CPU și 75°C pentru GPU, dar ventilatoarele ating 52 dBA, fiind necesare căști.

Modul Standard menține ventilatoarele mai silențioase (40-42 dBA), cu performanțe similare modului Performance (diferențe de sub 10%) și temperaturi comparabile. Performanța în jocuri este identică între încărcătorul principal de 200W și cel USB-C de 100W.

Modul Whisper oferă ~75% din framerate-urile modului Performance, cu ventilatoare silențioase (<35 dBA) și temperaturi în jur de 70-75°C pentru CPU și GPU, performanța fiind similară pe USB-C.

Mai multe detalii asupra performanțelor în jocuri sunt disponibile în review-ul seriei Asus ProArt PX13 de pe Ultrabookreview.com

Răcire, conectivitate și audio

Asus a implementat un modul termic complex, cu două ventilatoare, patru radiatoare și multiple conducte de căldură.

Designul este adecvat pentru hardware-ul și nivelurile de putere setate, dar laptopul trebuie ridicat de pe birou pentru sarcini susținute, pentru a evita supraîncălzirea și limitările de performanță.

Nivelurile de zgomot sunt: 52 dBA (Custom), 45-46 dBA (Performance), 40-42 dBA (Standard), sub 35 dBA (Whisper).

Ventilatoarele sunt mereu active, chiar și în modurile Whisper/Standard, fiind audibile în medii silențioase. Am observat ocazional zgomote electronice minore.

Software-ul este responsabil pentru lipsa modului fanless, spre deosebire de alte laptopuri Asus cu hardware AMD Ryzen AI.

Carcasa rămâne rece în uz zilnic, cu temperaturi în jur de 30°C la nivelul tastaturii.

Temperaturile carcasei sunt acceptabile în sarcini intense, dacă laptopul este ridicat de pe birou. Există un punct cald în zona tastelor NM, dar tastele WASD și săgețile rămân sub 40°C. Testele au fost efectuate la 24-25°C ambiental, rezultatele putând varia în alte condiții.

*Gaming – Performance mode – joc Witcher timp de 30 de minute, ventilatoare la ~46 dB
*Gaming – Silent mode – joc Witcher timp de 30 de minute, ventilatoare la sub 35 dB

Concluzii

Rămâne ProArt PX13 o opțiune viabilă în 2025? Depinde.

Dacă doriți un laptop compact și performant într-un format 2-în-1, este aproape unic. Alternativa Asus ROG Flow Z13 cu hardware Strix Halo este performantă, dar formatul de tabletă este mai puțin practic pentru uz zilnic.

În segmentul de 14 inci există însă mult mai multe opțiuni de luat în calcul, unele mai rapide în jocuri și sarcini susținute, dar în general ceva mai mari și mai grele. Zephyrus G14 2025, cu hardware AMD similar și grafică RTX 5000, este o alternativă, dar designul său clamshell și ergonomia sunt mai puțin versatile.

După câteva luni de utilizare a acestui ProArt PX13, apreciez designul carcasei, estetica și tastatura/touchpadul. Balamalele flexibile sunt excelente pentru utilizarea pe genunchi, deși folosesc rar modul tabletă sau funcția tactilă. Rata de reîmprospătare de 60 Hz este acceptabilă, dar ecranul ar putea fi mai luminos.

Principalul neajuns observat este lipsa unui mod fanless pentru uz casual, o funcție disponibilă pe alte laptopuri Asus mai subțiri. Pachetul software este greoi și predispus la erori, iar actualizările driverelor pot cauza neplăceri. Utilizarea GHelper necesită ajustări manuale, iar suportul pentru seria ProArt este limitat.

Pe lângă aceasta, prețul ridicat limitează publicul țintă la cei care au nevoie de performanța oferită în acest format compact. Mai ales în condițiile în care Asus aduc doar configurația RTX 4060 în magazine, undeva la 14000 de lei. Modelul RTX 4060 undeva la sub 10000 de lei ar fi mult mai interesant.

În concluzie, ProArt PX13 a fost un companion plăcut, dar mă întorc la MacBook Air, care, deși mai puțin versatil, este suficient pentru nevoile mele de călătorie, și mult mai accesibil.

Pro:

• Design compact și ușor, premium
• Format 2-în-1 cu ergonomie excelentă
• Dispozitive de intrare și conectivitate bune, afișaj OLED tactil impresionant
• Performanță excelentă pentru acest segment, extrem de versatil în modul Whisper silențios
• Baterie de 73 Wh și eficiență bună
• Calitate audio decentă Aspecte negative Afișaj OLED limitat la 60Hz

Contra:

• Poate deveni fierbinte dacă este utilizat plat pe birou
• Ventilatoarele nu se opresc în timpul utilizării ușoare
• Preț ridicat chiar și la un an de la lansare (mai ales că este oferit la noi doar în configurația de top)