fiara si 666

noreply@blogger.com (Unknown) — Thu, 22 Jul 2010 11:45:00 +0300

este semnul fiarei, semnul fiarei si biserica azi, www.666sibisericacom, 666 si soarta fariseilor

evolutia

noreply@blogger.com (Unknown) — Thu, 30 Apr 2009 19:10:00 +0300

Este drept, omul a evoluat, nu mai traieste ca acum 100 de ani. Omul este creativ, in tot ce face tinde spre mai bine. De la colibile sapate in pamant s-a transferat in palate, vile si blocuri. Este o evoluţie in tot ce face omul. S-a pornit de la plută si s-a ajuns la submarin, de la bordeiul de sub pamant la palatele de lux, de la rotile din lemn lucrate cu atîta greutate s-a ajuns la roti de fuga si de mare precizie. Si electricitatea pe zi ce trece devine mai perfectă pentru folosul omului modern si multe alte lucruri...
Evoluţia este o realitate pentru creatorul imperfect (omul) care tinde spre perfecţiune.
Acolo unde este o creaţie exista un creator.
Omul este intr-o creaţie, iar creatorul este Dumnezeu. Diferenţa este, omul limitat nu poate face un lucru perfect, Dumnezeu este perfect de aceea lucrarea Lui este perfectă si nu este necesară evoluţia.
Omul este creat de Dumnezeu perfect si nu are nevoie de modificare. Dumnezeu sau Forţa Supremă, dacă o numim asa nu a făcut maimuţa, ca sa se sature de urcat prin copaci si sa dorească un alt mediu. Maimuţa fara pomi duce viaţa de captivitate si nu sete intr-un mediu plăcut ei. Nimic din creaţia lui Dumnezeu nu a evoluat, dacă ar fi evoluţia reala in creatia Fortei Universului (Dumnezeu), atunci nu ar mai fi o stabilitate ci haos. Ce-ar fi fost daca maimuta ar fi evoluat, cate specii de oameni ar fi, cate specii de animale. Ce tantari uriasi ne-ar fi manct? Dar cum ar fi fost omul?
Ce raspuns putem da?
Un poet spunea asa:
Sa vorbim despre rachete
o diferenţa dintre om si vita.
Oricît ar fi maimuţa de cochetă
nicicînd nu va ştia despre orbită.

TOMA "NECREDINCIOS"

noreply@blogger.com (Unknown) — Wed, 29 Apr 2009 00:39:00 +0300

este semnul fiarei, semnul fiarei si biserica azi, www.666sibisericacom, 666 si soarta fariseilor

Din an in an repetam aceiaşi sărbătoare cu privire la Toma.
Dar nu îndreptăm greşelile noastre ci căutam sa învinuim pe cei ce sunt mai nevinovaţi decât noi.
Mulţi se întreabă de ce Toma este "si Necredincios", ce a făcut el sau care este cauza? Se zice ca este necredincios pentru ca Domnul după înviere, pe când s-a întâlnit cu Toma i-a spus: "nu fi necredincios" si noi "pe drept" îl numim Toma Necredincios.
Nu pot sa îl acuz pe Toma ca fiind necredincios.
Isus a condamnat si pe ceilalţi ucenici. Cleopa si un ucenic se îndrepta spre un sat de lângă Ierusalim numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii, aproximativ 11 km. Lângă ei apare Isus si le-a devenit tovarăş de călătorie. Nu amintesc toata discuţia purtata de Isus cu cei doi ucenici decât ceea ce ne interesează in tema de fata. Cei doi ucenici au fost mustraţi ca nu credeau tot ce a scris profeţii cu privire la moartea si învierea Lui.
In popor se zice: "nu fi ca Toma Necredincios", dar ca cei doi ucenici amintiţi mai sus? (Luca 24:25 Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii!)
Ce nu credea Toma?
Nu putea sa accepte spusele ucenicilor cu privire la învierea lui Isus. Se pare ca ceilalţi ucenici au spus: "A înviat Domnul si ne-a aratat palmele străpunse de cuie si coasta înjunghiata de suliţa.(" Ioan 20:19-20 În seara aceleiaş zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor, şi le-a zis: „Pace vouă!” Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat, când au văzut pe Domnul.)
Pentru Toma aceste informaţii nu erau credibile, de aceea sa se convingă de realitatea învierii dorea sa pună mana in semnele cuielor si degetul in coasta lovita de suliţa ostaşului roman. Isus a înţeles motivaţia lui Toma, de aceea a acceptat sa arate palmele rănite de piroane si coasta străpunsa. Mai mult i-a permis lui Toma sa atingă rănile din mâini si coastă.(Ioan 20:27 Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna, şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.”)
O înţelegere greşită se face in dreptul mesajului rostit de Isus lui Toma. Unii spun ca Toma a fost mustrat de Domnul pentru necredinţa. Ce confuzie! Cum sa fie mustrat? Isus pentru Toma are un mesaj prin care ii accepta credinţa. (Ioan 20:29 „Tomo” i-a zis Isus „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.”)

Este semnul fiarei?: pecetea satanei: IUTEALA DE MANA,

noreply@blogger.com (Unknown) — Tue, 10 Mar 2009 13:41:00 +0200

Este semnul fiarei?: pecetea satanei: IUTEALA DE MANA,

SOARTA FARISEILOR: Este semnul fiarei?:adevarul

Este semnul fiarei?: Este semnul fiarei?: BISERICA SI ISUS

POCĂINŢĂ

noreply@blogger.com (Unknown) — Tue, 10 Mar 2009 13:21:00 +0200

Moto:

„În numele lui Dumnezeu te ridici prin datorie

faţă de adevăr

şi mai puţin din îndrăzneală.”

Emil Creangă

MANTUIREA ESTE PRIN ISUS

Răscumpărarea omului se face prin jertfa ce a dăruit-o Dumnezeu, astfel omul care se prezintă în faţa lui Dumnezeu cu supunere, primeşte bazele pocăinţei. Apostolul Pavel în cuvântarea pe care a ţinut-o atenienilor spunea: „Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită p in faptul că L-a înviat din morţi...”¹. Fapte 17:30- 31;

„Pocăinţa nu este un lucru de amuzat cum cred unii.” Pocăinţa deţine un secret mult mai valoros de cât să-ţi ceri iertare şi să te umileşti. Sacrificiul este de a te dezvăţa de înfumurarea şi încăpăţânarea eului, în care ai fost prins de mii de ori. A te pocăi înseamnă „să dai morţii o parte din tine, iar cu cealaltă parte să treci printr-un fel de moarte”. Aceste două părţi amintite pot fi neînţelese pentru mulţi.

Sunt creştini ce nu ţin cont de despovărarea trecutului păcătos, considerând că acceptarea procesului de răscumpărare îi ridica fără nici o cerinţă dumnezeiască la o valoare foarte înaltă şi astfel ei se pretind că sunt perfecţi.

De pildă un om care a dus o viaţă foarte murdară, în momentul eliberării prin răscumpărare de sub pedeapsa păcatului, se bucură de realizările obţinute dintr-o dată, dar pericolul poate fii acesta: tot uitându-se la trecutul mizerabil de care a scăpat i se pare că prezentul este aşa de curat încât considera că nu mai are nici o vinovăţie faţă de Dumnezeu, şi declară: „de când m-am botezat sunt nevinovat şi curat înaintea lui Dumnezeu.” Oare „Cine poate zice: „Mi-am curăţit inima, Sunt curat de păcatul meu?” Proverbe 20:9 Dar adevărul poate să fie altfel. Faţă de trecut acest om este excepţional de curat, dar faţă de felul în care ar trebui să arate prezentul, este murdar. Se poate înţelege că dacă nu dai morţii prezentul cu toate pornirile firii pământeşti şi cu partea cealaltă care este trecutul tău şi nu străbaţi cu el prin moarte atunci pocăinţa încă nu s-a înfăptuit. Poţi să crezi că eşti pocăit dar să nu fii. Ca om poţi să zici că de când te-ai botezat nu ai mai băut, fumat sau furat.., dar ai săvârşit multe alte fapte rele. Poţi dovedi că faptele murdare pe care le-ai făcut în trecut nu le mai repeţi, dar nu poţi demonstra că nu săvârşeşti faptele coruptibile ale prezentului. Prin aceasta se pricepe că de când te-ai pocăit ai mai schimbat ceva din manifestarea ta păcătoasă dar încă nu ai rupt-o cu abaterile.

Mulţi sunt încadraţi în această formă de religiune, având pornirile lăuntrice dezvoltate pentru rău. Obiceiurile acestor, aşa zişi „creştini” pot fi puse lângă ale fariseilor de pe timpul lui Isus, care afirmau că sunt neprihăniţi, dacă îndeplineau o parte din cerinţele Legii Domnului. În faţa lui Dumnezeu afirmaţia fariseilor despre nevinovăţie era nulă. Un discurs special a fost rostit de Isus pe Muntele Măslinilor pentru farisei, iar tema predicii a fost „Vai de voi”.

În ziua de judecată Domnul l-a mulţi va propovădui predica cu tema „vai de voi” şi aceştia ce vor primi sentinţa, se vor tângui pentru că şi-au schimbat numai comportamentul exterior dar l-au lăsat murdar pe cel interior. „ Astfel, deci, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci Cel ce a pătimit în trup, a sfârşit-o cu păcatul ” 1 Petru 4:1;

Apostolul Petru arată că prin jertfa lui Isus omul poate să aibă o gândire dumnezeiască, şi să înţeleagă planul de mântuire dăruit de Dumnezeu. Poate omul să priceapă gândurile lui Dumnezeu cu privire la modul cum poate să fie salvat omul din moarte? Se ştie că Dumnezeu are gândurile Lui, gânduri de pace, iar omul este limitat, pentru că natura păcătoasă îl încadrează în această stare. Ceea ce poate dovedi că ştie omul prin propria ştiinţă se va lovi de paravanul orizontului, iar dincolo sunt numai presupuneri. Dumnezeu este altfel. Psalmistul arată că Dumnezeu poate pătrunde pragul de netrecut, iar prezenţa Lui stăpâneşte totul.

A lupta să nu mai păcătuieşti este un proces al pocăinţei şi este voluntar. În această transformare există marea taină a răscumpărării. Se înţelege că răscumpărarea este realizată prin sângele lui Isus, despre care Biblia spune că este sângele legământului celui nou. Acest sânge sfânt este un legământ încheiat de Dumnezeu cu toată creaţia Sa, dar în mod special preţul esenţial a fost plătit pentru om. În faţa judecăţii lui Dumnezeu, sângele lui Isus este preţul răscumpărării omului. Pavel lasă să se înţeleagă acest lucru în scrierea lui astfel: „ Deci, cu atât mai mult acum, când Suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.”

Trecerea prin moartea amintită, se poate face numai atunci când omul se face părtaş morţii lui Isus. În faţa acestui proces, totul devine clar numai dacă omul vrea să ştie cine a fost şi cine este .Se ştie că omul prin neascultare, a decăzut în creaţie, devenind păcătos, iar păcatul i-a adus moartea, care este pedeapsa în urma neascultării, de aceea răscumpărarea are loc numai prin jertfa lui Isus, astfel omul are posibilitatea să fie independent faţă de păcat, şi aceasta se realizează prin moartea Domnului. Prin credinţa în Hristos, omul devine mort faţă de păcat. Păcatul este moarte, iar cel ce a murit faţă de păcat este mort faţă de moarte şi este viu faţă de viată, dacă a înviat împreună cu Hristos, pentru că Dumnezeu este Viaţă. Cine este desprins de păcat este viu în Hristos, viu pentru Dumnezeu, viu pentru viaţă şi trăind pentru viaţă. Aceasta este realitatea despre ceea ce numim noi răscumpărare. Romani 5:9;

În mod unic viaţa spirituală are o însemnătate foarte mare. Datorită acceptării păcatului, omul a devenit muritor, pierzând părtăşia cu Dumnezeu, iar prin acceptarea jertfei mântuitoare dăruită de Domnului Isus Cristos, prin credinţă, are posibilitatea de remediere. Astfel trecutul păcătos şi murdar ce forma un zid de netrecut între om şi Dumnezeu este dărâmat pentru totdeauna. „Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos. Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul, şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea” Efeseni 2:13-14

Toată creaţia lui Dumnezeu trebuia izbăvită de sub blestemul păcatului iar singura cale prin care se putea realiza acest lucru a fost jertfa lui Isus. „ Dar, deoarece chipurile lucrurilor care Sunt în ceruri, au trebuit curăţite în felul acesta, trebuia ca înseşi lucrurile cereşti să fie curăţite cu jertfe mai bune decât acestea” Evrei 9:23 .Aşa poate fi expusă răscumpărarea universală.

Tot prin această jertfire Dumnezeiască omul care a fost prins de puterea păcatului, are posibilitatea să fie independent faţă de păcat, şi această libertate se realizează numai prin Isus Salvatorul, care s-a dăruit pentru toţi oamenii ca preţ de răscumpărare.

Credinţa în procesul răscumpărării deţine un loc important. Biblia spune: „Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” Evrei 11:6 Dacă vom studia tema credinţei spirituale înţelegem că prin credinţa în Hristos, omul devine mort faţă de păcat.

Dar ce este păcatul?

Primul răspuns la această întrebare poate fi unu simplu dar clar. Se poate spune că este ceva rău, ca o prăpastie adâncă şi plină cu noroi. Da păcatul este ceva groaznic, care la început poate să creeze dezorientare, iar în această încurcătură mulţi se prăvălesc în prăpastia producătoare de moarte. Această groapă adâncă Biblia o numeşte „groapa pieirii” Psalmul 40:2

Oamenii care l-au recunoscut pe Isus ca Mântuitor şi au acceptat botezul Noului Testamentul în numele Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh, (Matei 28:19) au murit faţă de păcat prin scufundarea în apa botezului, de aceea ei sunt morţi faţă de moarte şi sunt vii faţă de viată, dacă a înviat împreună cu Hristos. Dumnezeu este Viaţă. Cine este desprins de păcat este viu în Hristos, viu pentru Dumnezeu, viu pentru viaţă şi trăind pentru viaţă.

Aceasta este realitatea despre ceea ce numim răscumpărare.

ŞAPTE STÂLP

noreply@blogger.com (Unknown) — Tue, 10 Mar 2009 13:06:00 +0200

7 STALPI

by sorin vilcoci

Înţelepciunea şi-a zidit casa, şi-a tăiat cei şapte stâlpi. Proverbe 9:1

NR.	TRUP	SLUJBE	CEREMONII	CONDUITE
1	TĂIEREA ÎMPREJUR	PREOŢEŞTI	PAŞTELE	LEGEA MOZAICĂ
2	TEMPLU		PAŞTELE	CELE ZECE PORUNCI
3	JERTFELE

INTRODUCERE

Putem nota şapte stâlpi de bază ce au fost în activitatea şi slujirea poporului Israel pe toată perioada Vechiului Testament. Acestea pot fi împărţiţi în patru categorii. În tabelul de mai sus am arătat că sunt câteva activităţi legate de trupul omului. A doua categorie poate fi notată ca slujbe exersate de către om, a treia este activitatea ceremonială ce cuprind comemorări şi odihna trupească, şi ce-a de-a patra este conduitele. În această categorie face parte Legea Cu Cele Zace Porunci.

În Proverbele lui Solomon se scrie că „înţelepciunea şi-a zidit casa şi a tăiat cei şapte stâlpi!” Dar ce casă a fost zidită şi care sunt stâlpii tăiaţi? O casă nu dăinuieşte dacă i se taie stâlpii de susţinere. Mai sunt situaţii în care se fac reparaţii şi se înlocuiesc stâlpilor vechii cu alţii noi. Dacă acceptăm o posibilă renovare atunci se înţelege că cei şapte stâlpi au fost tăiaţi pentru a fi înlocuiţi. Casa a trebuit renovată. A venit Isus, obârşea înţelepciunii şi a tăiat cei şapte stâlpii învechiţi. Degradarea acestor stâlpi s-a făcut pentru că încadra o acţiune de natură trecătoare, de aceea a trebuit înlocuiţi cu alţi stâlpi, care sunt trainicii.

Apostolul Petru arată că Biserica lui Isus compune această casă duhovnicească. 1 Petru 2:5 În Evrei este scris că Moise a fost implicat ca să slujească în această casă. Numai că el nu avut înfierea pentru că era slugă de aceea trebuia să se supună cerinţelor din casă şi să le execute cu stricteţe, iar dacă nu era pedepsit. Isus se deosebeşte de Moise prin faptul că El este numit Fiu nu slugă. Isus s-a supus de bună voie Tatălui Ceresc. Cei doi Isus şi Moise au venit la poporul Evreu făcând semne şi minuni, iar ca mesaj a fost vocea Domnului care a vorbit.

TRUPUL OMULUI

TĂIEREA ÎMPREJUR

Unul din stâlpii casei este „Tăierea împrejur” la care a trebuit să se supună chiar Moise. Biblia arată că Moise în timp ce se ducea să izbăvească pe poporul evreu din robie, a călcat regula care a fost pusă în casă, această casă o notăm ca fiind „Casa Lui Dumnezeu”, de aceea Dumnezeu a vrut să-l omoare. Totuşi Moise a scăpat datorită intervenţiei nevestei sale Sefora care a înţeles că este necesară tăierea împrejur şi a pus-o în practică. Exodul 4:25-27 Dar de ce este atât de importantă tăierea împrejur, şi ce este ea? Tăierea împrejur este o poruncă dată pentru poporul evreu. Tăierea împrejur este legământul încheiat de Dumnezeu cu părintele Avraam şi urmaşii. Când s-a decretat Legea, tăierea împrejur a fost cuprinsă ca regulă de bază, iar cine nu se supunea era vinovat.

Prin tăierea împrejur s-a creat o deosebire vizibilă între buni şi răi. Cei netăiaţi împrejur nu aveau drepturi ca cei tăiaţi împrejur. Căsătoriile erau interzise în astfel de situaţii. Chiar înainte de Lege tăierea împrejur impunea o distanţare faţă de cei ce nu o practicau. Exemplu Iacov şi Sihem.

Vechiul Testament ne arată că tăierea împrejur se făcea în carne prepuţului, de aceea Sefora soţia lui Moise a luat o piatră ascuţită prin care a realizat acest lucru. Noul Testament ne arată că există o tăierea împrejuri dar nu în prepuţul în care se făcea în Vechiului Legământ, ci în inimă şi urechii aşa cum arată Cuvântul Domnului. Isus prin decretând pocăinţei a introdus tăierea împrejur. De aceea cel pocăit se deosebeşte de cel nepocăit. Diaconul şi martirul Ştefan înainte să fie omorât a condamnat mulţimea ucigaşă că nu acceptă tăierea împrejur. El spunea: ..."Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile!” Faptele Apostolilor 7:51 Apostolul Petru a predicat Cuvântul lui Dumnezeu mulţimii care era adunată. Cuvântul Domnului este o sabie ascuţită, iar Petru a folosit această sabiie pentru a realiza tăierea împrejur. Cei ce au auzit cuvântarea lui Petru au fost străpunşi în inimă de cuvântul predicat.

Preoţii lui Moise se foloseau de unelte ascuţite prin care străpungeau carnea prepuţului şi realizau tăierea împrejur. Preoţii lui Isus se folosesc de sabia Domnului care este Cuvântul, şi astfel realizează tăierea împrejur a inimii. Astfel Isus înlocuieşte acest stâlp vechi care este tăierea împrejur în carnea prepuţului cu unul nou „tăierea împrejur a inimii”. Fapte 2:37.

TEMPLU

Un alt stâlp este Templu. Vechiul Testament arată că Templu a fost ridicat să fie loc de închinare de aceea a fost numit şi casa lui Dumnezeu pe care regele Solomon a construit-o în cinstea Domnului si i-a dăruit-o. Această construcţie are o valoare istorică şi a devenit o fală pentru poporul evreu. Dincolo de aspectul extrerior, Templu din Ierusalim avea o însemnătate religioasă unde evreii se prezenta-u cu daruri şi jertfe. Obiceiurile religioase şi fala ce o inspira a continuat să existe de-a lungul istoriei, chiar dacă au fost perioade când Templu, a fost dărâmat de către cotropitori. Reconstruirea lui a fost necesară pentru că fără el, poporul evreu nu mai avea o bază din punct de vedere istoric şi religios. Şi pe vremea Domnului Isus, Templu era în centru atenţiei poporului, iar copilăria lui Isus este legată de obiceiurile istorice şi religioase ce le impuneau regulile existente din Templu.

Nu numai istoria acestui Templu sau ritualurile ce se practicau în el îl făcea să fie în atenţia popoarelor din acea vreme, dar şi frumuseţea, şi bogăţiile ce le aveau îi aduceau fomari. Chiar ucenicii Domnului au apreciaut frumuseţea Templului, de aceea au purtat o conversaţie cu Isus cu această temă. Ca răspuns Isus fgoloseşte un mesaj profetic prin care a spus că Templu va fi dărâmat. Matei 24:1-2 Cu altă împrejurare Isus a spus că el va ridica un altu. Acestă afirmaţie a intrigat pe mulţi oameni ai Templului, de aceea nu au vrut să accepte idee. Oamenilor, Isus le vorbeste în pilde, numai că aceste pilde aveau şi un conţinut profetic. Distrugeţi Templu că în trei zile voi ridica altul. Ioan 2:19 Afirmaţia lui Isus a fost bine notată de către rivalii, care au depus mărturia că vrea să le înlocuiască Templu cu un altul pe care îl va ridica. (Matei 18:20; cf. Ioan 14:23).

Sorin v

IUTEALA DE MANA,

noreply@blogger.com (Unknown) — Tue, 10 Mar 2009 12:44:00 +0200

Mar 2, 2009 2:02 PM

fiara si 666

by sorin v

NEBAGAREA DE SEAMA

    Mai toţi ştim ca in locuri aglomerate sunt mulţi hoţi de buzunare. Ei au o ţinuta frumoasa, bărbaţii se îmbrăcă cu costume noi iar femeile haine elegante. Cu astfel de ţinute şi comportament zis manierat aceşti domni atacă buzunarele unor amărâţi ce nefericirea îi face să se găsească în preajma lor. Din întâmplare dacă vre-un păgubit contata că îi lipsesc banii, aceşti respectabili domni sunt cu gata sa îi ajute, arătând mila şi vor să prindă hotul.
Vorba fie! Nu degeaba se zice ca "hotul strigă prinde-ţi hoţul"
AM SCRIS SA ARAT EVENIMENTELE CE SUNT GATA SA SE PETREACA.
          S-a scris mult despre semnul fiarei şi icoana fiarei. O aglomeraţie de idei în mai toate publicaţiile informative. Se spune că noile paşapoarte au pe ele codul fiarei sub forma invizibilă. Ce să mai vorbim de codul de bare unde sunt din nou calcule precise cu semnul fiarei 666. Vin unele religii şi susţin că semnul fiarei ar fi biocipul. Alţii încadrează pe anumiţi lideri importanţi ca fiind fiara şi calculează astfel semnul fiarei prin calcule speculative ce rezultă 666. Românii se tem şi de Cardurile cu care îşi încasează plata, pentru că cineva a dovedit prin citirea inversa a cuvântului CARD se obţine cuvântul DRAC. De la starea vremii prezentata la PRO TV unde înainte sau după informaţiile despre climă se dau astfel de probleme, până la liderii spirituali, mai toţi în zilele noastre scot tot felul de cuvinte întoarse sau calcule trăsnite prin care sa dovedească că în toate este fiara sau semnul fiarei.
Peste un timp copii vor învăţa la şcoală sensul cuvintelor citite de la coadă la cap. Ce groază va fi pentru ei când vor descoperii în loc de cal, lac sau in loc de rom,  mor, coş poate fi şoc şi aşa mai departe. Oameni buni dar mai lăsaţi toate astea. Nu aşa se calculează semnul fiarei.
Năravul acesta este nevindecabil. El nu a pornit în secolul nostru. Se ştie că a pornit încă din primul secol al erei creştine şi de atunci a trecut peste secole până în secolul nostru. Când scriam despre iuţeala de mana şi nebăgarea de seamă făceam o referire la aceste calcule practicate de mai toţi în toate timpurile.
În aceste zile mai toţi
vor să afle când vine sfârşitul lumi.
         Spuneam şi eu că mai toţi, dar majoritatea din cei ce par curioşi sunt prinşi de lucruri mai puţin importante, dar care le aglomerează timpul. Când nu exista înţelegerea clara a evenimentelor cu care se confrunta omenirea, se fac speculaţii cum că ar venii sfârşitul lumii sau se vor schimba multe lucruri în viaţa şi comportamentul omului începând din anul 2012. Pe vremea copilăriei mele au fost afirmaţii asemănătoare cu privire la sfârşitul lumii. Era vorba de intrarea în anul 2000. A trecut şi acest eveniment şi tot nu a venit sfârşitul. Oamenii nu s-au schimbat, râii tot răi sunt, hoţii tot hoţi, criminalii au continuat să existe, dar ce este grav că lucrurile rele s-au accentuat, iar oamenii au uitat pe Dumnezeu.

Daca în trecut se făcea mare zarva cu sfârşitul lumii, astăzi se discuta despre fiara si semnul fiarei. Dar evenimentele scurse arată că în comportamentul omului nu se schimbă nimic în bine. Aşi vrea să răspunzi, dacă în anul 2000 ai avut o maturitate şi ai ştiut ce a însemnat acest an în raport cu prezicerile multora despre el. Gândeşte-te ce ai făcut în anul 2000 când se spunea că va fi sfârşitul lumii. Poate ai scuze şi răspunzi: - nu am ştiut multe, eram mic şi nu înţelegeam. Te cred! Dar să vezi cum au petrecut alţii ce ştiau despre sfârşitul lumii. Întreabă-ţi părinţii, bunicii sau rudele.
Scriam şi eu! Ce să întrebi?
Răspunsul este unul singur după eveniment, ca şi înainte de eveniment. Acesta poate fi aşa: Cine a crezut? Au fost nişte zvonuri, nu s-a întâmplat nimic.
          Istoria evenimentelor despre sfârşit, se repeta din nou. Şi acum se discută despre sfârşit lumii ca atunci. Înainte de anul 2000 se vorbea despre semnul fiarei, astăzi se vorbeşte la fel. Înainte de anul 2000 urmăream despre semnul fiarei filme SF. unde actorii se străduiau să arete cum va fi cu semnul fiarei, astăzi se regizează alte filme având ca personaje principale o parte din oameni.
           Am arătat despre scopul  filmelor SF. aşi vrea să înţelegem ce adevăruri există in ele. Cine poate dovedi că în fantezie este adevăr? Ei poate! Dar adevărul este doar la pornire unde datorita rolului fantastic, adevărul este deformat sau schimbat. Datorita acestor modificări informaţia are mai putină credibilitate. În rândul copiilor, dar mai ales a tinerilor, când adevărul este pus sub semnul întrebării se spune "este ştiinţifico-fantastic".
Ce înţelegem. Lumea este gata să joace rolul regizat cu privire la semnul fiarei. Trist este că adevărul este schimbat în fantezie cu privire la sfârşit, semnul fiarei şi revenirea lui Isus.

MOISE OMUL

noreply@blogger.com (Unknown) — Tue, 10 Mar 2009 12:42:00 +0200

Mar 2, 2009 2:33 PM

Moise omul

by sorin v

fiara si 666

by sorin v

Ce-a mai frumoasă istorie descrisă de Sfânta Scriptură este legată de viaţa şi activitatea poporului Israel. Această naţiune se coboară în ţara Egiptului datorită foametei de care a fost lovită ţara Canaan. Astfel poporul evreu ajunge să fie rob, dar pentru eliberarea lor din Egipt, a fost nevoie de intervenţia lui Dumnezeu.

Eliberarea a fost realizată pe vremea lui Moise ce are o istorie interesantă. Biblia ni-l prezintă pe acest Moise că aparţinea poporului Evreu, şi datorită genocidului dictat de Faraon, mama lui s-a debarasat de riscul de al mai salva, pentru că ştia că nu-l va putea ascunde la infinit de oastea ucigaşă a lui Faraon, şi pentru ca Moise să nu-i moară în braţe, l-a pus cu mare grijă într-un sicriaş, pe care l-a aşezat pe apa Nilului .

Se poate spune că Dumnezeu intervine pentru ai păstra viaţa lui Moise, astfel ajunge să fie găsit de fiica lui Faraon. Ea îl iubeşte datorită credinţei, pentru că Nilul, era ceva sacru, de aceea fiica lui Faraon îl considera pe Moise ca pe un dar al închinării ei idolatrice. Trece cu vederea faptul că este un fiu al Evreilor şi îl înfiază, făcându-i multe favoruri. Chiar toată slava Egiptului, cu tron cu tot, se găseau la picioarele lui Moise.

Gloria de care a beneficiat Moise, nu a putut să-l îndepărteze de trecut şi să-l facă să-şi uite credinţa în Dumnezeu, de aceea viaţa îi devine un coşmar în casa lui Faraon. Biblia îl descrie pe Moise un om cu credinţă, care în faţa evenimentelor a putut să ia o decizie favorabilă dorinţei lui . Astfel „Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului. El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire. Prin credinţă a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului; pentru că a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.” Evrei 11:24 - 27

Moise datorită problemelor ce s-au ivit între el şi Faraon, fuge în ţara Madian, unde o întâlneşte pe Sefora, cu care se căsătoreşte. Sefora este una din cele şapte fete ale preotul din Madian. În ţinuturile pustii ale Madianului, Moise paşte turma socrului său Ietro timp de patruzeci de ani. În ultima zi a acestei perioade, Moise primeşte o revelaţie dumnezeiască, prin care toată activitatea i se schimbă. Dumnezeul părinţilor lui, are nevoie de el, şi prin descoperirea miraculoasă îl însărcinează să fie parte importantă în procesul deschis de Dumnezeu pentru răscumpărarea naţiunii lui Israel.

Dumnezeu vorbeşte

Domnul trasmite prin Moise mesajul salvării din robie. „De aceea spune copiilor lui Israel: „Eu Sunt Domnul: Eu vă voi izbăvi din muncile cu care vă apasă Egiptenii, vă voi izbăvi din robia lor şi vă voi scăpa cu braţ întins şi cu mari judecăţi.” Exodus 6:6

Se ştie că prin acest om, (Moise) Dumnezeu a elibera pe popor Israel de sub robia ucigaşe a lui Faraon, dar procesul acesta de răscumpărare este provizoriu, deoarece el cuprinde numai o perioadă definită, şi numai o naţiune, astfel răscumpărarea are şi o acţiune limitată.

Însărcinarea lui Moise se face într-un chip miraculos. Dumnezeul părinţilor lui i se descopere printr-un rug aprins. Pe când se găsea Moise în faţa acestei scene dumnezeieşti, aude glasul Domnului care îi vorbea din mijlocul rugului astfel: „Iată că strigătele Israeliţilor au ajuns până la Mine şi am văzut chinul cu care îi chinuesc Egiptenii. Acum, vino, Eu te voi trimite la Faraon şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.” Exod 3:9-10

Moise are un moment de reţinere faţă de însărcinarea primită de la Domnul, şovăie şi vrea să se retragă din faţa misiunii, spunând: „Cine Sunt eu, ca să mă duc la Faraon şi să scot din Egipt pe copiii lui Israel?” Exod 3:11. Răspunsul lui Dumnezeu a fost ferm: „ Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce vei avea de spus.” Exod 4:12

Urgiile pentru Egipt

Dumnezeu pentru Faraon are un mesaj limpede, urmat de ameninţări. Dumnezeu i-a acordat vreme lui Faraon să se gândească, să-şi schimbe atitudinea faţă de El şi faţă de poporul Său. În faţa cerinţelor dumnezeieşti, împăratul Egiptului a luat un comportament ignorantă spunând: „Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece?” Eu nu cunosc pe Domnul şi nu voi lăsa pe Israel să plece.” Exod 5:2 Această relatare la costat scump pe Faraon şi pe poporul egiptean. Dumnezeu îi răspunde lui Faraon astfel: „Iată cum vei cunoaşte că Eu Sunt Domnul. Am să lovesc apele râului cu toiagul din mâna mea; şi ele se vor preface în sânge.” Exod 7:17

Zece urgii lovesc ţara lui Faraon pentru că Dumnezeu şi-a întins mâna împotrivă acestui popor ce nu sa supunea voinţei dumnezeieşti.

Glasul semnelor

Dacă Faraon şi poporul său au primit de la Dumnezeu un mesaj categoric, atunci şi poporul Evreu a primit de la Dumnezeu un înştiinţare clară şi exactă cu privire la răscumpărarea lor de sub asuprirea nemiloasă a egiptenilor. Dumnezeu la împuternicit pe Moise să aducă trei semne la popor.

a). Puterea toiagului lui Moise

Primul indiciu este toiagul lui Moise schimbat în şarpe. Pe paginile Sfintelor Scripturi, şarpele reprezintă răul, mai exact spus îl înfăţişează pe Satan. Muşcătura şarpelui în Biblie poate fi interpretată ca fiind păcatul, aşa cum este descris de apostolul Pavel „bold al morţii., Dumnezeu primilor suflete, pe când se găseau în Grădina Eden le-a declara că şarpele va înţepa călcâiul seminţei femeii.; Geneza 3:15 Deci se pricepe că muşcătura şarpelui este moartea, dar în prima perioadă moartea se face simţită prin păcat. 1 Corinteni 15:56

Moise s-a prezentat în faţa poporului având toiagul cu ajutorul căruia conducea după obiceiurile timpului, ca să-i răscumpere de sub asuprirea nemiloasă a lui Faraon. Toiagul acesta de guvernare în lucrarea de faţă îl voi denumi „toiagul şarpe”. Exod 4:2-3 În mâna lui Moise toiagul era toiag, iar când Moise îl punea jos toiagul se prefăcea în şarpe. Ce a vrut Dumnezeu să spună poporului, şi care a fost glasul acestui probă? Răspunsul îl găsim în comportamentul poporului care a devenit nesupuşi faţă de Moise. Au fost momente când Moise a pus toiagul jos, şi atunci a fost simţită muşcătura şarpelui. Aici folosim ca exemplu istoria şerpilor înfocaţi. Numeri 21:6-7

Dumnezeu i-a cerut lui Moise ca să prindă şarpele de coadă. Cu semnul acesta a trebuit să stea în faţa poporului Israel. Ce lucru neobişnuit i s-a cerut lui Moise. Îmi imaginez un om ce prinde un şarpe de coadă. Parcă văd capul şarpelui încolăcindu-se în jurul mâinii lăsând în urmă o împunsătură cauzatoare de deces. Toiagul cârmuirii lui, este în anumite situaţii un şarpe pe care trebuie să-l ţină de coadă. Se poate observa că la finalul vieţii lui Moise cum acest „toiag şarpe” , adică puterea lui în cârmuire din mâna lui, l-a înlăturat din această delegaţie. Prin urmare se înţelege că şarpele îl reprezintă pe Satan, iar în dreptul omenesc Satan produce acţiunea păcătoasă ce vine din exterior în viaţa omului, şi această ademeneală se realiza la nivelul raţiunii.

În consecinţă se observă că muşcătura şarpelui este o înţepătură, un bold al morţii, iar Isus i-a sleit capul şarpelui. Chiar dacă împunsătura din călcâiul Domnului a produs moartea, El, Isus prin moarte a înfrânt moartea, sau mai bine zis „capul şarpelui”, iar prin această jertfire a morţii se produce răscumpărarea universală de la moarte. Pavel zice: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă.” 1 Corinteni 15:54

b). Mâna şi sânul lui Moise

Cel de-al doilea semn cu care s-a prezentat Moise la popor a fost mâna scoasă din sân plină cu lepră. Exod 4:6-7 Dumnezeu a vorbit şi prin acest semn poporului Evreu. Ce a vrut să le spună semnul cu mâna cu lepră şi sânul? Ca şi în prima probă cu toiagul schimbat în şarpe, în cel de-al doilea miracol, Dumnezeu prezintă starea reală a poporului şi a conducătorului, pe toată perioada ce o va decurge.

Dacă vom analiza acest miracol deducem că:

- în unele situaţii Dumnezeu a pedepsit păcatul prin boala leprei. Ex. Maria sora lui Moise, Ghehazi slujitorul lui Elisei Numeri 12:10; 2 Regi 5:27; 2 Regi 15:5; 2 Cronici 26:18-21

- lepra este o boală incurabilă, cauzatoare de moarte

- lepra desparte pe om de:

a. sânul celor dragi - soţ, soţie, copii

b. de societate, de mediul înconjurător

c. de închinare - Cortul Întâlnirii, Templu, Sinagogi, Biserică

d. de ceremoniile înhumării pentru că nimeni nu se apropia de trupul mort al vreunui lepros. Trupul leproşilor nu era îngropat, de aceea era hrana păsărilor şi al fiarelor.

În concluzie prin glasul semnului leprei Dumnezeu binevoieşte să arate starea păcătoasă care porneşte din inima poporului. Prin curăţirea mâinii leproase putem vedea că Moise cu toate miracolele înfăptuite nu reuşeşte să răscumpere poporul de poftele pornite din interior, din adâncul inimii lor ce pune stăpânire pe întreaga lor fiinţă.

Dumnezeu dăruieşte

Păcatul se face simţit şi în interiorul acestui popor ales de Dumnezeu, iar Dumnezeu se simte nevoit să intervină dând Legea lui Moise, care nu făcea altceva de cât să acopere nelegiuirea din popor prin ritualurile jertfelor.

În toate aceste sacramente nu se găsea iertarea definitivă ci numai Pilda iertări venită în urma vărsării de sânge animalic. „Aceste sărbători şi tipul celebrării lor, constituie comandamente divine, ele ilustrează simbolic Lucrarea răscumpărării prin Hristos şi consecinţele acestui fapt pentru întreaga omenire…”. („DESPRE ZIUA DE ODIHNĂ ŞI ÎNCHINARE” EMIL CREANGĂ) Deci a fost nevoie de un miel ce intră odată cu salvarea poporului evreu în ritualul aşezămintelor de paşte. De aceea Dumnezeu a zis: „În noaptea aceea, Eu voi trece prin ţara Egiptului şi voi lovi pe toţi întâii-născuţi din ţara Egiptului, de la oameni până la dobitoace; şi voi face judecată împotriva tuturor zeilor Egiptului; Eu, Domnul.” Exod 12:12 ; Exodus 13:14 Şi când te va întreba fiul tău într-o zi: „Ce înseamnă lucrul acesta?” să-i răspunzi: „Prin mâna Lui cea atotputernică Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei;

Râul şi apa în sânge

Pentru poporul ce trebuia să fie răscumpărat din robia lui Faraon Dumnezeu se identifică prin cel de-al treilea semn. Am arătat cum pentru răscumpărarea universală Dumnezeu are soluţia potrivită, prin care distruge păcatul ce vine din exterior. Pentru ca viaţa şarpelui să fie distrusă Tatăl Ceresc a dăruit călcâiul Fiului Său.

Pentru păcatul din interiorul omului Dumnezeu îl dăruieşte pe Isus şi pe Duhul sfânt. Dumnezeu alcătuieşte completul de judecată. Judecătorul este Dumnezeu „..., Judecătorul tuturor..,” Evrei 12:23 , acuzat este lumea care „…zace în cel rău” 1 Ioan 5:19, acuzatorul Duhul Sfânt ce „…va dovedi lumea vinovată …” Ioan 16:8 , vina este „…păcatul lumii!” Ioan 1:29 iar ispăşitorul este Isus Cristos care „…S-a arătat o singură dată, ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa.” Evrei 9:26

Dumnezeu i-a vorbit lui Moise astfel : „Dacă nu vor crede nici aceste două semne şi nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din râu şi s-o torni pe pământ; şi apa pe care o vei lua din râu, se va preface în sânge pe pământ.” Exod 4:9 Excludem apa râului Egiptenilor din procesul răscumpărării poporului lui Dumnezeu, pentru că Nilul nu reprezintă ceva sacru în închinarea evreilor ci mai degrabă ceva rău şi ucigător în care urmaşii le erau distruşi.

Ca urmare cel de al treilea semn poate fi explicat astfel:

- „râul” - lucrarea Duhului sfânt în procesul răscumpărării;

- „sângele” - legământul răscumpărării prin iertarea de păcate;

· „pământul” - natura umană ce este curăţită de lepra păcatului .

Când amintim anumite simboluri trebuie ca ele să fie şi explicate din punct de vedere Biblic. Este greşit ca simbolurile să fie definite ca adevăr. Ce se poate afla despre apă conform sfintelor scripturi?

· apa este folosită de Dumnezeu ca un instrument al judecăţii. Ex: Lumea din timpul lui Noe care a pierit prin apa potopului, oastea şi carele lui Faraon care s-au înecat în mare

- apa un agent al curăţirii. Ex: ligheanul cu apă din Cortul Întâlnirii, şi din curtea Templului 1 Regi 7:50. Curăţirea prin botezul cu apă Efeseni 5:26

În Vechiul Testament Ritualul decretat de Dumnezeu prin Lege cu privire la curăţirea leprosului, reprezintă o realitate a răscumpărării din păcatul adamic. Am arătat că cel de al treilea semn scoate în evidenţă planul răscumpărării universale. În Levitic 14:3-7 Dumnezeu destăinui forma păcatului din interior adică lepra, care dispare prin sângele ce curge în vas astfel: „…Dacă leprosul este tămăduit de rana leprei, preotul să poruncească să se ia, pentru cel ce trebuie curăţit, două păsări vii şi curate.., Preotul să poruncească să se junghie una din aceste păsări într-un vas de pământ, în apă curgătoare. Să ia pasărea cea vie, lemnul de cedru, cârmâzul şi isopul, şi să le moaie, împreună cu pasărea cea vie, în sângele păsării junghiate în apa curgătoare...”

Urmărind modul de curăţire a leprosului putem deduce că:

· Vechiul Testament avea ceremonii speciale prin care trebuia să se facă curăţirea de lepră.

· Toată Legea lui Moise oglindeşte lucrarea lui Isus ca răscumpărător al creaţiei lui Dumnezeu.

Lepra este arătată ca fiind păcat. Se mai zice că este „lepra păcatului”. În Vechiul Testament omul putea fii vindecat de boala leprei. Cel vindecat trebuia să se supună la cerinţele glasului celui de al treilea semn pe care Moise la adus, „Râul şi apa în sânge”. Omul care a fost lepros trebuia să aducă două păsări vii. Una era omorâtă deasupra unui vas ce era pus într-o apă curgătoare, pentru ca sângele să curgă în interiorul vasului (vasul este trupul omenesc aşa cum scrie apostolul Pavel „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut..,” 2 Corinteni 4:7 ) . Pasărea omorâtă îl reprezintă pe Isus care a fost străpuns pentru păcatele lumii, pentru ca prin sângele Lui să se facă curăţirea. Sângele curs pe dealul din Golgota pe când era pe lemnul durerii, pe cruce se prelingea picătură cu picătură în interiorul omului păcătos care dorea să-şi recunoască vina. Apa trebuia să fie curgătoare pentru ca puterea de răscumpărare a sângelui să se ducă în mare (în toată lumea).

Pasărea vie trebuia să fie înmuiată în sângele celei moarte pentru ca pe urmă să fie pusă în libertate, să i se dea drumul. În urmă leprosul trebuia să fie stropit cu sângele ce producea curăţirea. Ce clar este arătat planul de răscumpărare a creaţiei universale. Cât de frumos pasărea ce-a vie se înalţă în sus tot mai sus, purtând sângele curăţirii pentru că: „…chipurile lucrurilor care Sunt în ceruri, au trebuit curăţite în felul acesta, trebuia ca înseşi lucrurile cereşti să fie curăţite cu jertfe mai bune decât acestea.” Evrei 9:23 Da pasărea care zboară îl reprezintă pe Isus şi puterea învierii. Râul curgător reprezintă pe Duhul Sfânt care l-a înviat pe Isus din morţi. Leprosul este lumea păcătoasă care primeşte curăţirea şi este declarat curăţit prin sângele vărsat în vasul de lut. De fapt omul este creat din pământ, iar pe pământ este vărsată apa ce se transformă în sânge.

Putem nota că Tatăl Ceresc împreună cu Duhul sfânt sunt implicaţi în acţiunea de răscumpărare pe care Isus Cristos a realizat-o prin jertfă.

Prin sângele stropirii Dumnezeu poate locui în mijlocul oamenilor.” (Exod !5: 13, 17; Apocalipsa 21:3

DOI TAŢI

noreply@blogger.com (Unknown) — Tue, 10 Mar 2009 12:41:00 +0200

Ce jertfă să se aducă pentru om? Cine să moară de dragul omului? Ce tată dăruieste pe propriul lui copil la moarte? Este posibil aşa ceva?

La aceste întrebări a trebuit să se dea răspunsuri. Poate ele au fost puse în urma multor discuţii ca între prieteni. Oare a putut Dumnezeu să îl întrebe pe prietenul său, pe Avraam, dacă este posibil ca un tată să-şi dăruiască fiul să moară de dragul cuiva? Cu siguranţă Avraam ar fi spus „da”, când iubeşti cu adevărat pe acel cineva. „După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam şi i-a zis: "Avraame!" "Iată-mă", a răspuns el. Dumnezeu i-a zis: "Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria, şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune.” Geneza 22:1-2 Avraam de dragul lui Dumnezeu îl ia pe Isac si îl dăruieste ca jertfă. Ce frumos se obsearvă procesul răscumpărării. Poate credem că acest lucru a fost simplu. Unii nu înţeleg cât de greu este pentru un tată să-şi sacrifice copilul de dragul celui pe care îl iubeşte. Dumnezeu a vrut să vadă dacă este vre-un om care de dragul lui să-şi jertfească copilul. Acest lucru a fost posibil. Un om (Avraam) de dragul lui Dumnezeu i-a pe singurul lui fiu şi îl dă ca jertfă. În ţara Moria acolo pe munte s-a scris un „sul”, sulul cărţii. Dumnezeu a văzut credinţa lui Avraam, de aceea a completat sulul ce poate cuprinde „Un om de dragul lui Dumnezeu i-a pe singurul lui fiu şi îl aduce ca jertfă.

Paharul din grădină este o dovadă clară a acestui „sul scris”. Isus se ruga spunând; „dacă este cu putinţă!” Dar de ce nu a fost cu putinţă? Nu putea Dumnezeu să dăruiască un arhanghel, heruvim, serafim sau un alt înger ca jertfă? Nu! acest lucru nu s-a putut. Omul şi-a dăruit pe singurul lui fiu, pe Isac de aceea Dumnezeu a trebuit să dăruiască pe singurul lui Fiu, pe Isus, pentru că Dumnezeu de dradul omului ia pe singurul lui Fiu şi îl aduce ca jertfă. Psalmi 40:7 Evrei 10:7

DOI PRIETENI

noreply@blogger.com (Unknown) — Tue, 10 Mar 2009 12:40:00 +0200

Mar 2, 2009 9:08 PM

DOI TATI,

DOI PRIETENI

by sorin v

Vechiul Testament arată că a existat un om care a fost credincios lui Dumnezeu. Numele lui este Avraam. Despre el ştim că a stat de mai multe ori de vorbă cu Dumnezeu. Adeseori Dumnezeu se consulta cu Avraam. Ce-a mai clară întervenţie este când Avraam mijloceşte pentru Sodoma şi Gomora. Aici vedem intervenţia lui în fata Domnului, prin care cere ca Sodoma şi Gomora să fie salvate. Poate că a existat si dorinţa ca să-şi salveze nepotul, pe Lot care era în sodoma împreună cu casa lui. Unii cred că Avraam a mijlocit până la „zece neprhăniţi” pentru că se gândea că în casa lui Lot sunt zece care să-l cinstească pe Domnul. Dacă acesta i-a fost gândul lui Avraam când a intervenit pentru Sodoma şi Gomora, putea cu respect de dragul lui Lot să mijlocească până la unul, şi Domnul să nu se supere pe el. Se pare că Avraam cunoştea ceva mai mult. Cred că istoria potopului l-a marcat. El a ştiut că Dumnezeu sub cifra „zece” distruge. Nici pe vremea lui Noe nu au existat zece oameni, probabil că dacă existau Dumnezeu nu nimicea lumea veche. De aici se poate înţelege că Dumnezeu a salvat opt suflete de la moarte, dar a nimicit cu desăvârşire pe toţi ceilalţi. Dacă Dumnezeu salva Sodoma şi Gomora, având mai puţin de zece suflete atunci lumea lui Noe ar fi fost neândreptăţită, de aceea izbăvirea s-a limitat numai la zece.

Isus uşa oilor

noreply@blogger.com (Unknown) — Tue, 10 Mar 2009 12:39:00 +0200

Ioan 10:9

A intra pe uşa ce-a strâmtă este condiţia pe care Domnul o pune pentru mântuire. Intrarea se realizează numai prin silinţă, voinţă. Recomandarea din partea Domnului este „Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun, că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea.” Luca 13:24 Putem înţelege că răscumpărarea cuprinde această invitaţie. Posibilitatea de răscumpărare se realiza doar prin intrarea prin poarta ce-a strâmtă în casa unde stăpân este Isus. Iacov a văzut casa unde se vor aduna răscumpăraţi, „i-a fost frică şi a zis: şi a zis: „Cit de înfricoşat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!” Geneza 28:17

Va venii vremea când stăpânul casei v-a încuia uşa. Când se va realiza acest lucru mulţi vor dorii să intre pe poarta răscumpărării, dar nu vor putea. Este o vreme definită de Damneze şi acest timp cuprinde istoria bisericii, unde Domnul este uşa prin care se poate intra în casa Stăpânului. Numai prin Isus „Uşa” se intră în răscumpărare, pentru că prin El avem intrare slobodă la Tatăl ceresc, la Dumnezeu. Chiar Isus a zis: „Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Ioan 14:6 Da singura cale care duce la Răscumpărarea omului este Isus „Uşa Oilor” şi „Păstorul Bun”

PASTORUL CEL BUN

noreply@blogger.com (Unknown) — Tue, 10 Mar 2009 12:37:00 +0200

Mar 3, 2009 7:42 PM

BISERICA SI ISUS

by sorin v

Afirmaţia lui Isus că este uşa este necesară, pentru că mai ştim că El este „Calea, Adevărul şşi viata”. Ne este arătat că prin aceasta „uşa” se obţine mântuirea. Isus ca „uşa” mântuitoare punctează bazele intrării şi ieşirii, intrării la mântuire şi ieşirii la păşune, în locul  „unde sunt păşuni verzi şi ape de odihna „.Ps. 23
Generaţii întregi au căutat apele de odihna şi păşunile verzi, şi pe marele Pastor ce îşi va lua turma mergând înaintea ei, pentru că  mulţi înainte de Isus au încercat să rezolve problema oilor ce erau în staul dar s-au dovedit incapabili pentru că erau păstori plătiţi, ce lasa oile expuse la pericol.
Proorocul Zaharia spune ca oile sunt cumpărate de pastori ce nu le cruţă, căutând să se îmbogăţească, nesimţindu-ş  vinovăţia, (Zaharia 15:6) dar când va veni Pastorul ele bun, va nimici pe cei trei păstori ce nu au cruţat turma şi va frânge cele doua toiege. Aceste toiege sunt:
·        toiagul de domnie, toiagul îndurării sau toiagul împărătesc
·        toiagul de cârmuire, toiagul legământului ce aduce iertarea
prin sângele jertfirii pentru curăţirea vinei.
Lucrul cu privire la turma ce trebuia păstorita se găseşte sub judecata lui Dumnezeu. Împăratul trebuia sa păstoreasca turma cu toiagul indurării, dar el ca pastor nu a cruţat turma. Casa preoţeasca nu a ţinut cont de sângele legământului curăţirii, făcând ce nu era plăcut Domnului. Ex: Casa lui Eli 1 Sam. 2:27-36; 3:ll-14.
Casa lui Israel era reprezentata prin cărturari şi farisei. Ei trebuiau sa-i înveţe calea Domnului, dar îi păstoreau din ce în ce mai greu. Au pus legi pe care ei nu le respectau, dar pe popor îl silea să le urmeze. Cei care încălcau normele erau pedepsiţi şi nu erau iertaţi conform Legii.    Domnul prin proorocul Osia zice: „Ascultaţi lucrul acesta preoţi! Ia aminte, casa lui Israel! şi pleacă-ţi urechea, casa împăratului! Căci pe voi vă ameninţă judecata...” Osea 5:1-2. Domnul zice: „ Am o zi a judecaţii pentru cei trei păstori...”, Zaharia 11:9-10 şi rup cele doua toiege pentru că ele au avut valoare numai până la Mesia. Facere 49:10 Acest Mesia din profeţia amintită este Isus, Pastorul cel mare, acolo nu este nici masa, nici păşuni verzi si nici ape de odihna, chiar dacă s-ar părea ca ar fi multe binecuvântări şi se înmulţesc roadele , (Psalmul 4:7) in toate acestea se găseşte judecata lui Dumnezeu. Psalmul 45:8; Apocalipsa 14:10 Numai cei ce -1 iubesc pe Isus vor înălţa paharul izbăvirii plin cu binecuvântări, un pahar ce varsă peste el...
La staulul unde se găsesc oile exista un portar si o uşa. Acest lucrul este uimitor. Isus Uşa intra prin uşa si El este Uşa. Dar cum se poate ? Aici se găseşte toata taina mântuirii, unde se surpa zidul,
Efeseni 2 : 4 iar Dumnezeu găseşte un om, adevăratul Om ce este Uşa prin care oile intra si ies afara din staul la păşuni. Ez.22:30; loan 19:5 De la Adam până la Isus oile bâjbâiau dealungul zidului în negura deasă iar glasul lor în locuirile acelea pustii se auzea ca mormăitul urşilor. Ca porumbeii se văita turma fiind ascunsă prin crăpături şi scorburi. Is 59:10; Cant. Cant 2:14
Ca porumbiţa singuratica este oaia pierdută. Ea strigă din locuri pustii, din întuneric, din valea umbrei morţii, rugându-se zice: „ajungă strigatul meu la Tine, ajungă cererea mea la Tine, izbăveşte-mă”.   Psalmul 119:167-170
Acelaşi glas răsuna în noapte! „ Eu sunt oaia pierduta, caută-mă! „ Ps 119:176 Este glasul rătăcitor al celei ce nu a ascultat de cel ce o iubeşte, care acum se roagă. Cant. Cant 5:5- 7
Textul din loan 10:1-21 prezintă un staul cu oi, un Pastor bun şi un portar, şi pe unii ce intra în staul dar nu pe poartă. De ce nu merg la poarta ci sar zidul în staul? De ce portarul nu le deschide? Pentru a se intra pe poarta în staul trebuie îndeplinite următoarele cerinţe:
·        să le cunoască şi să fie cunoscut de oi
·        să iubească oile
·        oile să-i fie proprietate
·        să-şi dea viata pentru a le salva...Ioan 10:5-14
Numai la acela ce a îndeplinit aceste condiţii, portarul I-a deschis uşa. Portarul este Duhul Sfanţ. În spărtura zidirii (creaţiei), Isus este unicul remediu. Numai El poate să creeze o uşă în zid ca prin această uşă oile să iasă afară din staul către verdeaţa binecuvântată. La oile Lui a venit cu vestea buna a păcii iar prin El s-a creat puntea de trecere la Tatăl. Efeseni 2:17-18  De aceeaoilor li s-a deschis o uşă pe care nimeni nu o poate închide. Apocalipsa 3:8
Se poate înţelege că Isus a fost introdus în lucrare de Duhul Sfanţ. Biblia relatează că Isus după ce a fost botezat de Ioan Botezătorul, a fost dus de Duhul în pustie unde Satan l-a ispitit până la o vreme. Lc. 4 : l4 - 21 Isus biruind ispita s-a întors plin de puterea Duhului Sfanţ, iar cu autoritatea cu care a fost uns a adus vestea bună. Glasul lui Isus a fost auzit în întunericul nopţii păcatului, dar numai oile Lui au înţeles că el este Păstorul adevărat,  de aceea merg după El şi nu după un străin. Dar câţi din aceea vreme l-au crezut? Mulţi nu L-au putut crede. Chiar cei ce erau cu El îl lasă, iar Isus ajungând cum a proorocit Isaia în Capitolul 53:3: „Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii...”.(Io.8:60)
Domnul Isus ca Păstor a plătit intrarea la oile închise în staul. (Romani 6} Să meditam la cuvintele: „ Eu sunt păstorul cel bun, Eu îmi cunosc oile Mele şi ele mă cunosc pe Mine”. Deşi zidul şi întunericul de zmoală al păcatului erau o piedica între oi şi păstor, chiar daca păstorul a trebuit să-şi dea viaţa pentru oi, iar Isus, Pastorul, fiind pe cruce suferea şi pătimea, chiar dacă astfel îndura, nimic nu a putut încurca planul mântuirii. Isus prin moartea Sa intră în zid (zidire), unde se face o fereastra, iar glasul Lui a răsunat în noapte, când soarele s-a întunecat, munţii a început să se clătine la salturile celui ce trecea peste orice obstacol: răsuna glasul Pastorului ce vine sărind peste munţi şi dealuri A ajuns după zid. El cheamă fiecare oiţa şi zice: „Scoală iubito şi vino frumoaso„. Ni se arata o fereastra, o Uşa în zid, suntem chemaţi afară! Nu mai este iarnă, ploaia a încetat şi s-a dus. Se arata florile pe câmp, a sosit vremea cântării. Tu porumbiţă care te ascunzi printre stâncii şi crăpături, cântă cântarea cea noua, căci glasul tău este dulce, şi nimeni nu poate cânta cântarea, ea se aude ca vuietul unor ape mari. Cant. Cant. 2:8-13; Apoc.l4:2-3
Ascultându-J chemarea, oiţa salvata găsind Uşa şi prin ea Pastorul zice plină de fericire: „ Eu sunt a iubitului meu, El îşi paşte turma intre crini”, „ El este pastorul meu şi nu duce lipsă de nimic”. Cânt. Cânt. 7:10-11; Psalmul 23
La staulul unde se găsesc oile exista un portar şi o uşă. Acest lucrul este uimitor. Isus Uşa intră prin uşă de aceea  El este Uşa. Dar cum se poate? Aici se găseşte toata taina mântuirii, prin care se surpă zidul, iar Dumnezeu dăruieşte un om, adevăratul Om ce este Uşa prin care oile intră şi ies afară din staul la pasiuni. Ez. 22 : 30; loan 19 : 5 Efeseni 2 : 4
De la Adam până la Isus oile bâjbâiau de-lungul zidului în negura deasa a păcatului, iar glasul lor se auzea ca mormăitul urşilor în locuirile acelea puşti.
Ca nişte porumbeii se văita turma ce trebuia să fie păstorită, dar în loc să aibă păşune şi apă stătea ascunsă prin crăpături şi scorburi. Is 59:10; Cânt. Cânt 2:14
Ca o porumbiţă singuratică este oaia pierduta. Ea strigă din locuri pustii, din întuneric, din valea umbrei morţii. Cu rugăciuni fierbinţi,  zice: „ ajungă strigatul meu la Tine, ajungă cererea mea la Tine, izbăveşte-mă”.  Psalmul 119:167-170 Cânt. Cânt 5:5- 7
Acelaşi glas răsună în noapte.
„     Sunt oaia pierduta, căuta-mă! „.

Da! omului care şi-a dat seama că este pierdut acum se roagă şi zice: „ …caută pe robul Tău, căci nu uit poruncile Tale.” Psalmi 119:176
Textul din loan 10:1-21 prezintă un staul cu oi, un Pastor bun şi un portar. Mai arată că  unii intră în staul sărind peste zid pentru a se da drept păstori.
·        De ce nu merg la poartă ci sar zidul în staul?
·        De ce portarul nu le deschide?
Pentru a se intra pe poarta în staul trebuie îndeplinite următoarele cerinţe:
·        să cunoască oile şi să fie cunoscut de oi,
·        să iubească oile,
·        oile sa-i fie proprietate,
·        sa-si dea viata pentru a le salva...  Ioan 10: 5-14
Numai la acela ce a îndeplinit aceste condiţie, portarul i-a deschis uşa. Aici se poate explica: Portarul ca fiind Duhul Sfanţ, iar  în spărtura zidirii, Isus este unicul remediu. Isus a adus vestea buna a împăcării cu Dumnezeu. Numai prin sângele lui a realizat trecerea prin Uşa (El) la Tatăl. Efeseni 2:17-18 Prin jertfa de ispăşire se realizează răscumpărarea omului şi se deschide uşa prin care se intră la mântuire, o uşă pe care nimeni nu o poate închide. Apocalipsa 3:8
Isus a fost introdus in lucrare de Duhul Sfanţ. După ce a fost botezat,. Lc.  4: l4-21 a fost dus de Duhul in pustie unde Satan l-a ispitit până la o vreme. Isus biruind ispita s-a întors plin de puterea Duhului Sfanţ, şi a adus vestea buna a răscumpărării. Glasul lui Isus a fost auzit în întunericul nopţii păcatului, dar numai oile lui îi aud vocea şi îl cred că El este Pastorul adevărat, nu merg după un străin . Dar câţi din acea vreme L-au cunoscut?

DUMNEZEU SI CRUCEA

noreply@blogger.com (Unknown) — Tue, 10 Mar 2009 12:31:00 +0200

Mar 3, 2009 7:42 PM

DUMNEZEU

ŞI CRUCEA

doi prieteni

Vicarius Filii Dei

by sorin v

VICARIU^(U=V)S FILII DEI

5+1+100+1+5 1+50+1+1 500+1

= 666

SĂ PORNIM DE LA CEVA.

Unii fac orice să arate că acest cod ar fi codul Fiarei. De ce aşa ceva? Este simplu. Se porneşte de la o temă mai veche în care Papalitatea a acceptat cultul soarelui. Închinarea la împărăteasa cerului şi ziua duminicii nu fac altceva decât să pună pe jar pe unii lideri religioşi. Ce este trist că nici unii nici ceilalţi nu au înţeles multe despre porunca a patra din Decalog. Unii cred ca ziua sfântă este duminica iar alţii sâmbăta. Este trist că nu s-a ajuns la adevărata odihna, de aceea trudesc, prin eforturi mari dorind să o afle. De pildă cei de duminica vor odihna duminica iar cei de sâmbăta aleg sâmbăta. Dacă ar fi să gândim mai biblic se poate da câştig de cauză sâmbătarilor. Ziua de sâmbăta este indicată pentru trup, pentru că porunca o încadrează aşa. Sabatul este pentru om, adică odihna este pentru om. Cealaltă grupare vin cu argumente arătând că ziua Domnului este Duminica. Şi acestora trebuie să le dai dreptate. Prin prisma Bibliei se pare că se apropie mai mult de adevăr.

Gruparea odihnei trupeşti intră în conflict cu gruparea odihnei sufleteşti şi se caută noi atacuri. Cei din prima grupare spun despre învierea lui Isus, cum că a înviat duminica pentru că în ziua a şaptea (sâmbăta) s-a odihnit după scripturi. Dacă le ceri dovada scripturii vin cu dovezi ce cuprind odihna trupului, odihna trupeasca nu pe ce-a sufleteasca. Isus despre sine a zis: Vi se dă semnul cu prorocul Iona. Adică teri zile înfăşurat, purtat prin adânc, departe de templu Dumnezeului celui viu. Halal odihnă măi fraţilor!

Şi deaici, de la nenţelegerile cu odihna au început calculele fiarei. Din 7 ziua de odihna scazi 1 duminica şi dă 6 şi ca mărturia să fie puternica o pui pe seama Papei, care prin coduri "sabatice" rezultă VICARIU^(U=V)S FILII DEI.

„În ceea ce priveşte titlul Vicarius Filii Dei, revista catolică Our Sunday Visitor, din 18 aprilie 1915, răspundea la întrebarea: “Care sunt literele despre care se spune că sunt pe coroana papei, şi ce înseamnă, dacă au totuşi vreo însemnătate? – “Literele înscrise pe mitra papei sunt acestea: Vicarius Filii Dei, care sunt traducerea latină pentru Vicarul Fiului lui Dumnezeu. Catolicii susţin că biserica, care este o societate vizibilă, trebuie să aibă un cap vizibil” (p. 3). Ediţia din 15 noiembrie 1914 a admis că literele latine adunate dau un total de 666, dar a mers mai departe declarând că multe alte nume dau acest total. În ediţia din 3 august 1941, pagina 7, subiectul Vicarius Filii Dei a venit din nou în discuţie, iar afirmaţia care s-a făcut a fost aceea că acest titlu nu este înscris pe tiara papei. Tiara, se afirma, nu poartă nici un fel de inscripţie (p. 7). Lucrarea Catholic Encyclopedia face deosebire între mitră şi tiară descriind tiara ca un ornament non-liturgic, iar mitra ca un obiect purtat pentru funcţiile liturgice. Dacă inscripţia Vicarius Filii Dei apare pe tiară sau pe mitră este dincolo de problema care ne interesează. Titlul este după cum se ştie aplicat papei, şi este suficient pentru intenţiile profeţiei.

Număr de om. Fiara reprezintă o organizaţie umană.

Şase sute şaizeci şi şase. Există anumite indicaţii textuale pentru redarea 616. În orice caz, redarea 666 este dovedită pe deplin.”

Este Fiara Papa?

În Apocalipsa 17 este arătat tot adevărul despre fiară. Dacă va fi cazul voi explica ceea ce cred unii cu privire la Papa. Am vrut şi eu să cred aşa ceva dar încă nu pot. Papa nu poate fi Fiara. Totuşi cine este Fiara. Pentru a şti cine este Fiara va trebuii să cunoşti cine nu este Fiara. Atunci permiteţi să declar că printre cei mulţi şi Papa nu este Fiara. Acest lucru îl spune chiar Apocalipsa. Dacă Papa nu este Fiara atunci ce este? Papalitatea joacă un rol important în lume. Această religie a contribuit la compromisul religios, la distrugerea creştinismului, şi astfel Suveranul Pontif a încadrat lumea către noi urgii apocaliptice. Pentru asta va plăti scump, va fi distrus de către Fiară. Va venii vremea când Babilonul Cel Mare va fi doborât la pământ, iar negoţul prosper ce îl are va cădea. Acest Babilon cu împărăteasa cerului pururi fecioară va cădea, atunci când Fiara se va ridica şi se va da drept Dumnezeu. Papa vine în numele lui Dumnezeu, iar Fiara în numele Nelegiuirii. Voi revenii cu altă ocazie.

Cipul şi semnul Fiarei

Implantul natural în organismul uman aduce mari necazuri. De pildă, un făt în uterul femeii produce stări de incomoditate. În mai toate cazurile tinerele femei au greţuri, depresii nervoase, febră, rar chiar şi deces. Care este compatibilitatea la biocipuri? Cum vor fi ele funcţionabile? Cum se încărcă cu energie? Va trebui omul să se conecteze periodic la o sursă de alimentare. Mai sunt încă multe întrebări la care nu s-a răspuns.

ESTE BIOCIPUL PECETEA SATANEI???

DUMNEZEU ŞI CRUCEA

noreply@blogger.com (Unknown) — Tue, 10 Mar 2009 12:05:00 +0200

Mar 6, 2009 (4 days ago)

DUHUL SFÂNT

Am arătat că Duhul Sfânt este Puterea care face posibilă Răscumpărarea. În Vechiul Testament şi în Noul Testament Duhul Sfânt ne este descoperit ca o persoană divină. În ambele descrieri Duhul Sfânt deţine un rol important în procesul răscumpărării.

Chiar şi la creaţie Duhul lui Dumnezeu are un rol important deoarece El se mişca pe deasupra apelor, înainte ca pământul să fie scos din ape. Genesa 1:2

Şi în Noul Testament îl găsim pe Duhul Sfânt la baza răscumpărării. Prin Duhul Sfânt ia fiinţă Biserica lui Hristos. Fapte 2:1-4 Chiar şi apostolul Pavel arată că numai prin Duhul Sfânt se realizează învierea răscumpăraţilor, la o viaţă nouă cu Isus. În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii. Romani 8:2 .

Apostolul Pavel spune că Duhul Sfânt, nu numai că reprezintă moştenirea noastră El este şi moştenirea primită de la Dumnezeu Tatăl prin promisiunea Domnului Isus. Răscumpărarea este inclusă în lucrarea Duhului Sfânt pentru că reprezintă arvuna moştenirii împărăţiei lui Dumnezeu. De aceea Duh

doi prieteni

noreply@blogger.com (Unknown) — Mon, 9 Mar 2009 10:29:00 +0200

class="Apple-style-span" < span clasa = "Apple -style- span "style =" font-size : mediu; " > DUMNEZEU ŞI CRUCEA < / span>
Vicarius Filii Dei < / span>
CE Este Omul ?

Putem Cu uşurinţă sa înţelegem ca toţi scriitorii Bibliei UA Fost preocupaţi de această intrebare . Pentru o înţelegere Mai clara Despre om Voi arata version Monitorul CEEA CE Imparatul David, dorea sa afle Cu Privire La Om . El o ZIS : " Cand privesc cerurile - lucrarea mâniilor Tale , luna stelele de îngrijire ŞI PE le- ai Ro , imi zic : "Ce Omul Este, ca sa Te gândeşti la el ? ŞI fiul Omului , bagi CA SA- L în seamă ?
Cu Ro: L -AI Mai putin pe jos decât Dumnezeu , Si l- ai încununat Cu Slava ŞI Cu cinste . I- ai dat stăpânire peste lucrurile mâniilor Tale , toate le- ai puroi sub picioarele lui : oile ŞI Boii laolaltă , fiarele Câmpului , păsările cerului peştii marii , tot ce străbate cărările mărilor "1 Psalmi 8:3-8 . ;
Abilităţile Nu -i Dau Valoare Omului . Nu principiile CEEA CE fata obţine valoarea . Daca AR FI ASA, UNII Oameni AR avea Valoare IAR ceilalţi Nu . Valoarea consta Nu în CEEA ce faci . Daca AR Fi asa ca bătrânii s -ar pretinde un Mai multa Valoare decât tinerii , pentru CA EI AU Mai multa Experienta . Valoarea Omului Nu consta în CEEA CE Este, Este cine SAU .
Hitler, un interes greşit CE Este Omul . Nu un înţeles de îngrijire Este corecta valoarea Omului . El o considerat ca numai CEI CE AU abilitaţi au pair Valoare . Un gândit ca numai Intr -o singura rasa se găseşte valoarea . Un om DIN Ro SAU propriul laborator de Experienta si o gândit greşit Despre om . Nu el o ştiut ce Este Omul si nici Nu o sa putut ştie vreodată . Am arătat ca răspunsul se poate găsi numai la Dumnezeu .
Omenirea Nu ştie ce Bine Omul Este , in toata Despre om Teoria se găseşte Cu o treapta Mai sus decât realitatea . O treapta un imaginaţiei ce o ridică Mai sus decât Este. De here pornesc războaiele . Omul Este OPC de om . Primul ucigaş Uman Este Cain îngrijire în nemulţumirea lui un OPC SAU PE fratele lui Abel . Cand un joc de cuvinte descriu criminalităţii întrebarea ce frământa minţile omeneşti : - Este Omul ce ? - Dar un om Fost Cain , Hitler , Antonescu, Ceauşescu . Om Este DIN la Den . Oameni taţii pacta sunt de îngrijire ISI ucid Copii . Mamele OPC îngrijire SI- AU Copii născuţi ŞI nenăscuţi ce comportament Uman Mai au pair ? În mintea criminalilor , Hoţilor , Nu există om tâlharilor Despre Gândul ŞI valoarea lui . Criminalii atunci cand ucid Fura valoarea Omului . Pacta sunt mame declasate , criminale îngrijire VOR Nu sa ştie CA în pântecul ei poarta SAU o Valoare o purtat . Viata de îngrijire pe un puroi -o Dumnezeu Este in Valoare om . Afara celor UA Nu mame nevoie de Copiii ŞI de aceea ii paradesc , II abandonează , ii omoară . " Puţine pacta sunt mame adevărate . Biblia descrie ONU Caz Despre o mama adevărata . Mama adevărată vrea SA AIBA ONU Viu copil Nu Mort " Atunci . Femeia Al Carei Copii Viu eră , un simţit CA I SE Rupe INIMA pentru Copii si un ZIS împăratului : , , Ah! domnul Meu , da -i Mai Bine EI Copilul cel Viu , SI NU- l omorî ! » Dar cealaltă o ZIS : , , SA Nu -ţi fie ruşine nici Meu Al Tău nici AL; tăiaţi - l "1 REGI 3! :
Ca Imparatul David , Omul cauta sa răspundă la Intrebari . Omul cauta Adevărul Despre sine ŞI Despre altii . Prin "Ştiinţa" O îngrijire PE sunt un TOT CEEA CE o certă putut pricepe Despre existenţa Omului . Ce -a Mai Frumoasă concluzie Despre perfecţionarea Omului o avem DIN Partea lui Isus , de îngrijire ne -a învăţat ca Duhul Sfant Este dăruit de Tatăl ceresc pentru ca Omul sa remediat -ţi fie ruşine , Si astfel sa devină duhovnicesc .
De ce se Pune întrebarea ; - Este Omul ce ?
De ce Este necesar unei SE cunoaşte Mai multe Despre om ?
Există multe de îngrijire IDEI principiile valoarea Omului Este degradată . Pacta sunt fabrica teorii sa conteste o capodoperă frumoasa creaţiei Omului , evoluţionismului introduse . Presupusa Aparitie un Omului principiile evolutie , un biblic denaturat Adevărul Despre apariţia Omului pe pamant . Diavolul un CA evoluţia introdus gasesc adevar . Numai ca Omul CE Este creat de Dumnezeu , sunt mare nevoie de Dumnezeu . Creatorul un puroi in interiorul Omului CEVA dumnezeiesc , de aceea Omul simte mereu nevoia de o comunica Cu CEVA SAU cineva . Datorită acestor porniri lăuntrice Omul SI- o tot felul de zeităţi creat Cu dorinţa de un li se închina .
Pentru o înţelege Mai Bine această dependenţă descrisă Mai sus mA Voi folosi de una DIN greşelile Poporului lui Dumnezeu Israel. Moise o lipsit DIN Tabara Poporului pentru ca se găsea inaintea lui Dumnezeu . Poporul văzând Nu ca Moise de viţă de vie Mai ca de obicei Cu mesajul DIN Partea Domnului simţit AU PE gol ONU de îngrijire l -au acoperit printr -ONU idol confecţionat ŞI CE L - AU. de declaraţii Dumnezeu L -au ", si EI AU ZIS : " Israel! IATA dumnezeul Tău , îngrijire te -a scos DIN Ţara Egiptului . " Cand o vazut Aaron lucrul acesta , zidit un altar inaintea lui ONU ŞI un strigat : " Maine VA FI O sarbatoare version cinstea Domnului ! "A doua zi , s -au sculat dis -de- dimineaţă ŞI AU adus arderi de tot ŞI jertfe de mulţumire . Poporul un şezut de o mâncat ŞI o băut ; apoi s -au sculat sa joace . Exod 32:4-6

class="Apple-style-span"