Devoționale Stânca Mântuirii

Lucrul acesta vine de la Mine

noreply@blogger.com (Andrey) — Tue, 12 Apr 2011 09:00:00 +0000

Copilul Meu, am astazi un mesaj pentru tine...

ti-l voi sopti la ureche, ca sa imbrace cu slava norii negri ce s-ar putea ivi,

si sa netezeasca locurile colturoase, pe care iti va calca piciorul.

E scurt... lasa-l sa coboare insa cat mai adanc in sufletul tau,

... foloseste-l ca perna, pe care sa-ti odihneasca fruntea trudita.

Te-ai gandit vreodata, ca tot ce ti se intampla tie ma priveste si pe Mine?

... fiindca cel ce se atinge de voi, se atinge de lumina ochilor Mei.

Cand ispitele te asediaza, iar dusmanul navaleste ca un potop,

vreau sa stii ca lucrul acesta vine de la Mine, ca slabiciunea ta are nevoie de Taria Mea,

si ca vei fi in siguranta, daca Ma vei lasa sa lupt pentru tine.

Tu ai pret in ochii Mei, de aceea gasesc placere in educarea ta.

Te lupti cu dificultati financiare? iti vine greu s-o scoti la capat?

... lucrul acesta vine de la Mine, fiindca punga ta e la Mine,

si Eu vreau sa iei de la Mine si sa te bizui pe Mine.

Resursele mele sunt nelimitate, am sa-ti dovedesc fagaduintele Mele.

Sa nu se spuna despre tine: n-ai avut incredere in Domnul Dumnezeul tau.

Te gasesti in imprejurari grele? inconjurat de oameni care nu te inteleg?

care nu tin seama niciodata la preferintele tale? si care te imping pe ultimul plan?

... lucrul acesta vine de la Mine.

Eu sunt Dumnezeul circumstantelor, n-ai ajuns aici din intamplare.

E locul pe care Eu insumi ti l-am pregatit. N-ai cerut tu sa fii smerit?

... ei bine, te-am asezat exact in scoala unde se preda lectia smereniei.

Colegii tai si cei ce e in jurul tau, nu fac altceva decat sa implineasca Voia Mea.

Strabati o noapte a intristarii?

... si lucrul acesta vine de la Mine.

Eu sunt un Om al durerii si obisnuit cu suferinta.

Eu am ingaduit ca sperantele sa-ti fie inselate de mangaierile pamantesti,

pentruca intorcandu-te la Mine, sa primesti o Mangaiere Vesnica.

Te-a dezamagit vreun prieten? unul inaintea caruia ti-ai deschis inima?

... lucrul acesta vine tot de la Mine.

Eu am lasat sa vina peste tine dezamagirea, ca astfel sa inveti.

Vreau sa fiu partasul gandurilor tale.

A raspandit cineva zvonuri neadavarate despre tine?

... lasa-l in seama Mea si apropie-te de Mine, caci eu sunt Adapostul tau ferit de vrajba limbilor,

si Eu voi face sa straluceasca dreptatea ta ca lumina si dreptul tau ca soarele la amiaza.

Ti s-au dat peste cap planurile? esti istovit si doborat la pamant?

... lucrul acesta vine de la Mine.

Tu ti-ai facut singur planuri si ai venit apoi la Mine, cerandu-Mi sa le binecuvintez,

dar vreau sa Ma lasi pe Mine sa izvodesc planuri in locul tau.

Si atunci am sa-Mi asum responsabilitatea pentru infaptuirea lor.

Pentru ca lucrul este mai presus de puterile voastre, si nu-l veti putea face singuri.

Tu esti numai un instrument, nu un factor de actiune.

Ravneai sa faci lucruri mari pentru Mine?

dar in schimb te-ai vazut dat la o parte, si abandonat pe un pat de durere si de neputinta?

... iata inca un lucru care vine de la Mine.

N-am reusit sa-ti atrag atentia in zilele tale aglomerate,

si tin sa te invat cateva dintre lectiile Mele cele mai adanci.

Si cei ce stau si asteapta, slujesc la randul lor.

Unii din lucratorii mei cei mai de seama sunt cei exclusi din slujirea activa,

ca astfel sa se deprinda a manui.. arma rugaciunii.

Ai fost chemat pe neasteptate sa ocupi o functie dificila, si de mare raspundere?

... avanta-te spre Mine!

Vreau sa fii incredintat ca orice stramtorare se afla in stapanirea Mea.

Pentru aceasta te va binecuvanta Domnul Dumnezeul tau in toate lucrarile de care te vei apuca.

Astazi, asez in mainile tale un ulcior cu untdelemn sfant, foloseste-l dupa placul inimii.

Unge cu el orice imprejurare care se iveste, orice vorba care te indurereaza,

orice obstacol care iti starneste nerabdarea, orice descoperire a propriilor tale slabiciuni.

Tine minte! obstacolele sunt povete Dumnezeiesti.

Pe masura ce vei invata sa Ma vezi pe Mine in toate lucrurile,

... durerea ta... va inceta.

~ Diana Bogdan

Devotionale SM se inchide ...

noreply@blogger.com (Andrey) — Tue, 01 Mar 2011 01:40:00 +0000

Cu parere de rau, va anuntam ca, blogul Devotionale SM nu va mai fi actualizat. Toate postarile si comentariile au fost mutate pe blogul principal Stanca Mantuirii, ce poate fi accesat la adresa http://blog.stancamantuirii.net/

In curand ne veti putea gasi la o noua adresa stancamantuirii.ro

Sunamita

noreply@blogger.com (Amarys) — Tue, 14 Sep 2010 16:30:00 +0000

2 Împărați 4;25 Ea a plecat deci şi s-a dus la omul lui Dumnezeu pe muntele Carmel. Omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe şi a zis slujitorului său Ghehazi: "Iată pe Sunamita aceea!

Ai citit vreodată povestea Sunamitei? Ai stat să meditezi, să te gândești la acțiunile și faptele sale?
Sunamita era o femeie bogată, foarte credincioasă, care locuia în Sunem. Când Elisei a trecut prin Sunem, femeia aceasta l-a invitat la masă și de atunci ori de câte ori trecea pe acolo, se oprea la casa Sunamitei. Dar bunătatea ei nu s-a oprit doar la a-i oferi ceva de mâncare ci a vorbit cu soțul ei, să-i amenajeze o odaie unde să se poată odihni.
Elisei, a vrut să fie recunoscător acestei familii și a întrebat; ”Iată, pentru noi tu ţi-ai făcut toată tulburarea aceasta, noi ce putem face pentru tine? Trebuie să vorbim pentru tine împăratului sau căpeteniei oştirii?" Ea a răspuns: "Eu locuiesc liniştită în mijlocul poporului meu."
Sunamita, era o persoană credincioasă și nu avea nevoie de favoruri. Totuși atunci când Elisei a aflat că își dorea mult un fiu i-a făcut cunoscută voia lui Dumnezeu ; "La anul pe vremea aceasta, vei ţine în braţe un fiu."
Și cum Dumnezeu își ține promisiunile, în anul următor acestei familii i s-a născut un fiu.
Nu-mi pot imagina bucurie mai mare ca aceasta în casa Sunamitei. Îmi imaginez cum Sunamita, ducea o viață fericită, împlinită. Totul în viața acestei femei pare perfect, nu cred că mai era ceva ce și-ar fi putut dori.

Dar... vine o zi când copilul acestei familii moare.
Ce se întâmplă din acest moment face ca exemplu Sunamitei să fie demn de urmat. A dus copilul în camera ce o pregătise pentru Elisei, l-a așezat pe pat, a închis ușa după ea și a cerut sotului ei; "Trimite-mi, te rog, un slujitor şi o măgăriţă; vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu, şi apoi mă voi întoarce."
Câtă credință găsim în acest gest! Nu a plâns, nu a făcut reproșuri lui Dumnezeu, lui Elisei, de ce i-au promis și i-au dat un fiu, ca apoi să-l piardă. Vrea să meargă la omul lui Dumnezeu și apoi o să ia deciziile ce se impun.
Soțul, se gândea doar la recoltă, la bunăstarea familiei și nu înțelege cererea soției lui; "Pentru ce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat." Ea a răspuns: "Fii pe pace!"
Tot ce a făcut Sunamita, arată o credință puternică, știa că înaintea lui Dumnezeu te duci atunci când ai o problemă, o neliniște în inimă, când vrei un răspuns și nu doar atunci când e sărbătoare sau duminică. Știa că problema ei, nu este prea mare pentru Dumnezeu.

Cu câtă credință a urcat muntele Carmel să afle un răspuns la problema ei!
Dacă în viața ta lucrurile merg rău, te confrunți cu probleme mari du-te cu ele la Domnul.
Credința reală îți va da putere să urci pe Carmel, dar pentru aceasta trebuie să ai o viață de rugăciune, să ai un munte unde să te rogi zilnic.
Amintește-ți că pe muntele Carmel vei întâlni oamenii rugăciunii, pe Elisei, Sunamita și mulți alții. Dacă nu urci zilnic acest munte al rugăciunii, nu vei găsi drumul în momente de criză din viața ta.
Oamenii lui Dumnezeu sunt pe Carmel, unde strigă către Dumnezeu. Ei nu sunt pe munte la rugăciune doar la sărbători sau în zilele libere, sunt acolo tot timpul.
Dacă ai un loc zilnic unde te rogi, dacă ai un munte al rugăciunii atunci viața ta este în siguranță!

Prietenii

noreply@blogger.com (Amarys) — Fri, 10 Sep 2010 05:00:00 +0000

Matei 26;43 S-a întors iarăşi la ucenici, şi i-a găsit dormind; pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn.

Înainte de arestarea sa, Isus a luat cu El câţiva ucenici şi au plecat într-un loc mai retras.
Din versetul 38 aflăm că Isus era foarte supărat "Isus le-a zis atunci: "Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici, şi vegheaţi împreună cu Mine."
Ucenicii care erau cu El, au adormit pentru că erau obosiţi, nu pentru că nu le-ar fi păsat de prietenul lor.
Deşi Isus avea nevoie de ei, să vegheze împreună, să-L susţină, ucenicii au adormit. Isus, i-a găsit dormind în cele mai grele momente ale vieţii Sale şi totuşi felul cum s-a comportat cu ei a fost exemplar.
Dacă în momentele grele din viaţa noastră prietenii obosesc, nu ne susţin să luăm exemplu de la Isus. Să nu ne supărăm pe ei, când obosesc, să nu îi criticăm sau să le vedem doar punctele slabe, pentru că sunt doar oameni.
Dacă prietenii noştrii dorm, când am vrea să ne fie alături, să facem asemenea lui Isus; să ne rugăm. Să nu uităm niciodată că nu suntem singuri, chiar dacă cei apropiaţi, prietenii, nu pot să ne susţină, să vegheze alături de noi să nu uităm că avem un Tată care ascultă şi El e singurul care nu ne va dezamăgi.

Opreşte-te, soare

noreply@blogger.com (Amarys) — Tue, 07 Sep 2010 05:00:00 +0000

Iosua 10;12 Atunci Iosua a vorbit Domnului, în ziua când a dat Domnul pe Amoriţi în mâinile copiilor lui Israel, şi a zis în faţa lui Israel: "Opreşte-te, soare, asupra Gabaonului, Şi tu, lună, asupra văii Aialonului!"

Ca urmare a cererii unui om, soarele, luna s-au oprit. Pentru Iosua, Domnul a făcut acest lucru şi aflăm din versetul 14; "N-a mai fost nici o zi ca aceea, nici înainte nici după aceea, când Domnul să fi ascultat glasul unui om; căci Domnul lupta pentru Israel."
Atunci când viaţa ta este curată, când stai în ascultare, Domnul face miracole.
Dar pentru ca acest miracol să poată avea loc, trebuie să vorbeşti zilnic cu Domnul, să-L cunoşti, să-I auzi glasul, să fii în orice clipă la dispoziţia lui Dumnezeu.
Nu ştii ce să mai faci, eşti într-o situaţie disperată, viaţa ta se prăbuşeşte sub greutatea poverilor?
Adu-ţi aminte ce a făcut Domnul la cererea lui Iosua. El poate face astăzi un miracol şi pentru tine.
Învaţă să vorbeşti cu Domnul şi El te va asculta, iar viaţa ta se va schimba.

Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi

noreply@blogger.com (Amarys) — Sat, 04 Sep 2010 06:30:00 +0000

Geneza 19:17 După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: "Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi, şi să nu te opreşti în vreun loc din Câmpie: scapă la munte, ca să nu pieri."

Această întâmplare, cu Lot și familia lui, mi se pare cea mai dramatică din tot ce e scris pe paginile Sfintei Scripturi.
Familia lui Lot, are șansa de a fi vizitată de îngeri, de a vorbi cu ei. Îngerii îi informează despre planul lui Dumnezeu de a nimici cetatea în care locuiau.
Știau din sursă sigură că Dumnezeu își duce planul l-a îndeplinire și totuși Lot nu reușește să-și salveze întreaga familie. Pierde o parte din familie atunci când nu se poate face înțeles de gineri, nu-l iau în serios și nu vor să părăsească cetatea.
14;Lot a ieşit, şi a vorbit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui: "Sculaţi-vă", a zis el, "ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea." Dar ginerii lui credeau că glumeşte.
Ultima partea versetului 14, mi se pare dureroasă ”Dar ginerii lui credeau că glumeşte” și mă face să mă întreb ce fel de om era Lot. Cum a putut trece în fața ginerilor lui, ca un om pus pe glume. De ce ginerii lui, nu știau că Lot are un Dumnezeu adevărat, care atunci când promite ceva se ține de cuvânt. Nu cumva Lot nu a reușit să vorbească în cetatea în care locuia, familiei lui, despre Dumnezeu, pentru că avea alte preocupări?
Oare nevasta lui Lot, de ce nu a ascultat, pentru că mesajul a fost clar din partea îngerului ”Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi”.
Cum a putut o femeie care a auzit un mesaj clar, să nu asculte?
Privind la această drama din viața acestei familii, mă întreb; oare noi ce facem să ne salvăm familiile, viața?
Ce mesaj transmitem familiei noastre, ce facem ca ziua aceea în care Domnul va veni să ne găsească pregătiți și să fim salvați împreună cu familia?

Oamenii credinței

noreply@blogger.com (Amarys) — Thu, 02 Sep 2010 06:30:00 +0000

Evrei 11;1 Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.

În capitolul 11 din cartea Evrei, găsim o listă cu oameni curajoşi, oameni ai credinţei, care la timpul lor au făcut o diferență în societatea și vremea în care au trăit.
Sunt foarte diferiţi, vin din medii diferite, din timpuri diferite, dar toți acești oameni au ceva în comun; credinţa.
Credinţa este forma pregătită de Dumnezeu, în care să putem fi turnaţi, să putem fi schimbaţi.
6 Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.
Unde există credinţă există și puterea de a asculta de Dumnezeu, de a face voia Lui.
Credinţa lor profundă, adevărată a făcut ca despre acești oameni să se scrie, să se vorbească, să rămână ca nişte exemple de urmat peste timp.Toți acești oameni aveau o credință adevărată, profundă, o încredere reală în Dumnezeu. Au stat în ascultare de Domnul și au fost găsiți vrednici.
Mie personal îmi place mult, Avraam. Este un modelul extraordinar de credinţă și ascultare.
Care este modelul tău de credinţă?

Pe cine cauţi?

noreply@blogger.com (Amarys) — Tue, 31 Aug 2010 09:00:00 +0000

Ioan 20;15 "Femeie", i-a zis Isus, "de ce plângi? Pe cine cauţi?" Ea a crezut că este grădinarul, şi I-a zis: "Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau."

Maria Magdalena, pleacă dis de dimineaţă să-L caute pe Isus.
Este foarte tristă pentru că nu ştie ce s-a întâmplat cu Isus şi începe să plângă. Nici chiar atunci când Isus îi pune întrebarea "de ce plângi? Pe cine cauţi?" Maria nu-L recunoaşte. Ea crede că vorbeşte cu grădinarul.
Mulţi oameni pleacă în căutarea lui Isus, dar sfârşesc prin a se întrista sau şi mai grav prin a nu-L recunoaşte aşa cum i s-a întâmplat Mariei.
Şi astăzi multe inimi sunt întristate, mulţi ochi varsă lacrimi, pentru că nu -L recunosc pe Isus, încă îl confundă cu grădinarul.
Mulţi oameni nu ştiu că stau de vorbă cu El, nu-I recunosc glasul.
Nu ştiu că Isus încă întreabă "de ce plângi? Pe cine cauţi?"

” Tu vino după Mine!"

noreply@blogger.com (Amarys) — Mon, 30 Aug 2010 06:00:00 +0000

Ioan 21; 22 Isus i-a răspuns: "Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine!"

O întrebare la care merită să medităm.
Care sunt preocupările noastre, în timp ce-l aşteptam pe Isus? Ce griji avem noi? Ne preocupăm mai mult de ceilalţi, de ce fac alţii, facem tot felul de teorii cu privire la oameni, ascultăm ce zic unii ce zic alţii?
Isus știa că suntem mereu preocupaţi cu grija, curiozitatea și mereu ne comparăm cu alții sau ne interesăm de ceilalți oameni, iar lucrul acesta ne distrage atenţia de la ce trebuie să facem cu adevărat și anume să-L urmăm, să mergem după El și eu cred că acesta este motivul pentru care acest verset trebuie să ne facă să medităm la preocupările noastre.
Nu este grija noastră să știm ce se întâmplă cu anumiți oameni, ce planuri are Domnul cu ei, noi trebuie să-L urmăm, să mergem după El.
Nu este greșit să fim atenți la ce se spune despre noi sau alții dar nu trebuie să fie preocuparea noastră principală. Noi trebuie să mergem după Isus. A merge după Isus, înseamnă ascultare, dedicare, angajament, disciplinare, perseverență, supunere.
Tu ce griji, preocupări ai, în timp ce-l aştepţi pe Isus?

"Dar voi", le-a zis El, "cine ziceţi că sunt?"

noreply@blogger.com (Amarys) — Fri, 27 Aug 2010 07:00:00 +0000

Matei 16;15 "Dar voi", le-a zis El, "cine ziceţi că sunt?"

Cât timp te vei mulțumi cu ce auzi de la alții, cu doctrine împrumutate, concepte și ideologii nu ai cum să-l cunoști pe Isus.
Petru a umblat cu Isus și așa a ajuns să-l cunoască. 16 Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: "Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!"
Trăim într-o lume în care fiecare are propriile sale valori știrbite, stricate, stabilite de o societate care zace în păcat.
Oamenii vor avea mereu tot felul de teorii 14 Ei au răspuns: "Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia, sau unul din prooroci."
Dacă vrem să-l cunoaştem pe Isus, cine este El cu adevărat trebuie să stăm aproape de El, să studiem Scripturile, să ne rugăm ca Dumnezeu să ne descopere adevărul despre Isus.
Vedem în textul nostru de astăzi că teoretic ucenicii ştiau foarte multe despre Isus, dar la modul practic au ajuns să-l cunoască abia atunci când în viaţa lui Petru a avut loc o descoperire cerească și când a reuşit să înţeleagă această descoperire.
Dacă astăzi te-ai hotărât să-l cunoşti mai mult pe Isus, depărtează-te de orice teorie, de orice formă de religiozitate. Caută să ai o viață reală de credinţă, caută-L pe Domnul cu toată inima și astfel vei putea spune și tu, asemeni lui Petru; "Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!"

Evanghelizare

noreply@blogger.com (Amarys) — Fri, 20 Aug 2010 09:00:00 +0000

Ezechiel 3;20 Dacă un om neprihănit se va abate de la neprihănirea lui şi va face ce este rău, îi voi pune un laţ înainte, şi va muri. Dacă nu l-ai înştiinţat, va muri prin păcatul lui şi nu i se va mai pomeni neprihănirea, în care a trăit, dar îi voi cere sângele din mâna ta!

Am rămas să meditez mai mult timp pe textul din Ezechiel 3, pentru că mi se pare de actualitate.
Îl consider un text care ne vorbeşte despre responsabilitate și evanghelizare. Despre bine și rău, despre alegeri.
Despre a înştiinţa oamenii cât de grav este dacă alegi să faci răul, dacă nu asculţi de voia lui Dumnezeu.
Este responsabilitatea noastră de a avertiza pe cei ce sunt morţi în păcate că mai există o şansă pentru ei; Isus Hristos.

,Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu!'

noreply@blogger.com (Amarys) — Tue, 17 Aug 2010 11:00:00 +0000

Ezechiel 3;11 Du-te la prinşii de război, la copiii poporului tău: vorbeşte-le, şi, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: ,Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu!'

Te-ai gândit vreodată la acest verset? Ai stat să meditezi și să înțelegi cuvintele acestea?
Citind și meditând la textul din Ezechiel 3, mă gândeam dacă astăzi mai este cineva care să spună oamenilor ,Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu!' și cuvintele și slava Domnului să fie făcute cunoscute printre oameni.
Conștientizăm cât de important este să stăm aproape de Domnul, să cunoaştem voia Lui și apoi să spunem si celorlalți oameni?
Realizăm cu adevărat că trebuie să vorbim oamenilor despre Împărăția lui Dumnezeu, să lucrăm cât încă este ziuă, pentru ca oamenii să fie salvaţi și mântuiți?

Credința reală

noreply@blogger.com (Amarys) — Sat, 14 Aug 2010 11:00:00 +0000

Marcu 11;23 Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: ,Ridică-te şi aruncă-te în mare', şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.

Oprindu-mă astăzi la acest verset, mi-a venit în minte un lucru; dependenţa. Am ajuns să fim dependenţi de stilul nostru de viaţă, de obiceiuri, de lucruri care s-au întipărit în fiinţa noastră de-a lungul timpului. Vrem să scăpam de multe din ele și nu reuşim. Obosim tot căutând soluţii și într-un final, abandonăm, renunţăm la a schimba ceva în viaţa noastră. Acest verset cuprinde tot ce avem nevoie atunci când vrem să scăpăm de dependenţa noastră de ceva sau cineva. În primul rând e nevoie de credinţă. Deseori noi spunem, că avem nevoie de timp, pentru a stopa anumite lucruri ce și-au făcut loc în viaţa noastră, acest verset ne învaţă altceva și anume credinţa în acţiune. Credinţa reală, are totdeauna în spatele ei puterea lui Dumnezeu, iar miracolul are loc când credința reală intră în acțiune. Trebuie să vedem cu ochii credinţei situaţia în care suntem, să dorim ca aceea situaţie să se dezrădăcineze din viaţa noastră, să se rupă de noi, să o putem arunca, să o putem stopa. Dacă astăzi ai suficientă credinţă, poţi spune dependenţei din viaţa ta ”Ridică-te şi aruncă-te în mare'”. Nu te îndoi în inima ta și vei vedea cum această dependență se rupe de tine, se divolvă, dispare. E nevoie de credinţă, de o credinţă reală.

Fiul risipitor - decizii

noreply@blogger.com (Amarys) — Wed, 11 Aug 2010 11:00:00 +0000

Luca 15;18 Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta,

Parabola fiului risipitor se afla scrisă în Evanghelia după Luca 15; 11-32.
Citind această parabolă, am înțeles cât de important este să fim atenţi la decizii. Chiar dacă a fost scrisă cu mult timp în urmă, este de actualitate, pentru că în fiecare zi ne aflăm în fața unor decizii pe care trebuie să le luăm și de multe ori deciziile noastre au efecte pe termen lung.

Trebuie să fim atenți atunci când luăm o decizie și să ne gândim cum vom evolua pe plan spiritual pe termen lung, care este gradul de implicare ca și copii ai lui Dumnezeu. Trebuie să ne gândim serios, dacă deciziile noastre ne duc mai aproape sau mai departe de Dumnezeu. Dacă viaţa noastră de credinţă este în pericol sau nu.
Niciodată nu este târziu pentru a reflecta asupra deciziilor noastre și a schimba situaţia critică în care ne aflăm.
Dumnezeu, ne aşteaptă să ne întoarcem la El, dar pentru aceasta este nevoie de o decizie. Așa cum fiul risipitor, a realizat că trebuie schimbat ceva în viaţa lui, trebuie să facem și noi astăzi.
Dacă astăzi ai realizat că viaţa ta, deciziile tale te-au dus departe de Dumnezeu, citeşte această parabolă și vei vedea că există cale de întoarcere, greşelile trecutului, pot fi şterse, dacă te întorci cu toată inima și realizezi gravitatea situaţiei tale.
Întoarce-te astăzi de pe căi care te-au dus departe de Domnul tău, fă primul pas înspre Tatăl tău, cere-ți iertare ”Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta” și vei vedea ce înseamnă a lua o decizie corectă.
Dumnezeu te va reabilitata, va face o zi de bucurie din întoarcerea ta, acasă.

"Mă iubeşti?"

noreply@blogger.com (Amarys) — Thu, 05 Aug 2010 07:30:00 +0000

Ioan 21;17 A treia oară i-a zis Isus: "Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?" Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: "Mă iubeşti?" Şi I-a răspuns: "Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc." Isus i-a zis: "Paşte oile Mele!

Întrebarea "Mă iubeşti?" adresată de Isus lui Petru, a fost și este mult discutată. Astăzi vreau să subliniez ce am înţeles eu citind acest pasaj și anume că aici este vorba de restaurare.
Inima noastră trece mereu prin deznădejde, suferință și de multe ori ne întristăm, iar iubirea este umbrită deseori de multele îngrijorări și neliniști ale inimii noastre, de aceea avem nevoie să ne evaluăm, să fim conştienţi că avem nevoie de restaurare.
Întrebarea "Mă iubeşti?" este adresată la timpul prezent; acum. Petru, în momentul acesta cum e inima ta? Care este situaţia reală, preocuparea inimii tale, acum? Ce te ține acum, legat de Mine, de ce ești acum aici cu Mine?
Nu în trecut, nu ce ai făcut sau cum ai acționat în trecut, Isus îl întreabă;acum "Mă iubeşti?" Eşti conştient că numai cu o inimă întreagă, dedicată mie, poți să-Mi slujești?
Asta am înţeles eu, din această întrebare și ştiu că îmi este adresată și mie de către Isus; "Mă iubeşti?"
Pentru a putea răspunde în dreptul meu la această întrebare, inima mea trebuie restaurată. Isus vrea dedicare totală și o inimă întreagă; acum. Cuvintele nu sunt suficiente, trebuie ca iubirea pentru Isus să-mi cuprindă întreaga ființă.

Din dragoste pentru lumea de acum

noreply@blogger.com (Amarys) — Mon, 02 Aug 2010 18:00:00 +0000

2 Timotei 4;10 Căci Dima, din dragoste pentru lumea de acum m-a părăsit, şi a plecat la Tesalonic.

Numele lui Dima, apare doar de 3 ori în Noul Testament. Din textul aflat la ” Filimon 1;24 tot aşa şi Marcu, Aristarh, Dima, Luca, tovarăşii mei de lucru.” aflăm că Dima era lucrător pe câmpul Evangheliei, alături de Pavel.

Îl întâlnim și în ”Coloseni 4;14 Luca, doctorul preaiubit, şi Dima, vă trimit sănătate.” Aici este doar menţionat cu numele.

Ce se întâmplă cu Dima?
Un om care are un start bun, are alături oameni puternici ai credinţei și totuşi eşuează.
Citind despre Dima și meditând la faptele lui, găsesc un exemplu de om care renunţă uşor, mult prea uşor, la o viaţă de credinţă, la o viaţă curată pentru plăcerile lumii acesteia. Să stai alături de Pavel, să lucrezi alături de el și totuşi să alegi să pleci, mă face să mă gândesc dacă nu cumva inima lui Dima nu a fost atinsă de dragostea pentru Isus.
”Din dragoste pentru lumea de acum m-a părăsit” sunt cuvinte pline de regret pentru Dima. Inima lui Dima a înclinat înspre dragostea lumii și a întors spatele lucrării pe care o făcea pe câmpul Evangheliei, tovarăşului său de lucru, dar cel mai grav, a plecat departe de Isus.
Oare balanța din inima noastră în ce parte înclină? Înspre dragostea pentru Isus sau înspre dragostea pentru lumea aceasta?

Încrede-te în Dumnezeu

noreply@blogger.com (Amarys) — Thu, 29 Jul 2010 08:20:00 +0000

Geneza 37:23 Când a ajuns Iosif la fraţii săi, aceştia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriţă, pe care o avea pe el.

Iosif, trimis de tatăl său, merge să-şi caute fraţii, să vadă dacă sunt bine şi să ducă veşti tatălui lor.
"Caut pe fraţii mei", a răspuns Iosif; "spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?"
Din această întrebare, ne dăm seama că Iosif era un tânăr educat, un tânăr cu bun simţ, cu intenţii bune. Ne aşteptam ca fraţii lui, să se bucure că îl văd, îl îmbrăţişează, îl întreabă ce face tatăl lor, ce s-a mai întâmplat pe acasă în lipsa lor.
Dar nimic din toate astea nu se întâmplă. În loc de bun venit, Iosif primeşte ocări din partea fraţilor, îl dezbracă de haina lui şi îl aruncă într-o groapă.
Nu străini, nu oameni ce nu-l cunosc fac asta ci, fraţii lui, mânaţi de ură şi gelozie. Dacă lucrurile s-ar opri aici, am spune că au avut un moment de rătăcire, un moment pe care îl regretă. Dar ura lor împotriva lui Iosif, era mult prea adânc înfiptă în inimile lor şi au continuat să-i facă rău.

Geneza 37:28 La trecerea negustorilor madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă, şi l-au vândut cu douăzeci de sicli de argint Ismaeliţilor, care l-au dus în Egipt.

Douăzeci de sicli de argint! Atât au considerat că valorează fratele lor şi l-au vândut. Cei mai apropiaţi oameni de inima de lui, fraţii lui, l-au vândut. Oamenii de la care nu se aştepta, să fie în stare de astfel de lucruri.
În momente ca acestea ne-am aştepta ca Iosif, să fie disperat, să intre în stare de şoc, în disperare.
Deşi negustorii care îl cumpărase, îl vând mai departe, Iosif alege să nu se mai încreadă în oameni ci în Dumnezeul tatălui său, pe care învăţase să-L asculte şi să se încreadă în ajutorul Lui.

Dacă astăzi te consideri o victimă, dacă oamenii te-au rănit, devalorizat, te-au aruncat, te-au vândut pentru mult mai puţin, adu-ţi aminte de Iosif. Adu-ţi aminte că atunci când te încrezi în Dumnezeu, vei primi răspuns la problemele şi temerile tale. Dumnezeu, nu te părăseşte, nu te vinde, nu te abandonează niciodată. Învaţă să-L slujeşti pe Dumnnezeu pentru cine e El şi vei vedea cum vei primi răspuns la toate problemele tale.
Ceea ce contează înaintea lui Dumnezeu este inima noastră. Dacă slujim cu dragoste neprefăcută, cu o inimă curată, Dumnezeu ne răsplăteşte întotdeauna şi răspunde cu dragoste. Dumnezeu ajută să ne îndeplinim visele, dacă ne încredem în El cu toată inima.
Adu-ţi aminte de toate acestea şi cred-L pe Dumnezeu!

Autoritatea

noreply@blogger.com (Amarys) — Tue, 27 Jul 2010 16:00:00 +0000

2 Petru 1;21 Căci nici o prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.

Nu există autoritate mai mare decât Cuvântul lui Dumnezeu. Tot ce este cuprins în Biblie, este de inspiraţie divină pentru a cunoaște adevărul și scopul lui Dumnezeu cu privire la omenire.
Atunci când ignorăm autoritatea lui Dumnezeu sau suprimăm adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a promova ideile sau crezurile noastre comitem un păcat grav. Trăim vremuri în care învățătura falsă este la loc de cinste, tot mai multe erezii și profeţii false se fac auzite.

În Biblie, găsim scris despre fariseii din vremea Mântuitorului, care deşi cunoşteau cuvintele Scripturii, preferau să amestece adevărul cu tot felul de învățături false, înlocuind Cuvântul lui Dumnezeu cu tradiții și reguli absurde.
Atunci când respingem Cuvântul lui Dumnezeu sau nu luăm atitudine când vedem că se încearcă aducerea unei alte învățături ”prin voia omului”, înseamnă că nu am avut și nici nu avem dragoste și pasiune pentru Cuvânt.
Orice prorocie adevărată este adusă prin puterea Duhului Sfânt, iar unde această putere lipseşte, este vorba de compromis. Iar cei ce încearcă să aducă vreo prorocie prin puterea lor, sunt ”mânați” de duhul lumii ce încearcă să ducă pe mulţi în rătăcire.
Dacă vrem să-L cunoaştem pe Dumnezeu, trebuie să cunoaştem adevărul din Cuvântul Lui.
Dacă vrem să rămânem pe calea adevărului, trebuie să privim la Mântuitorul nostru Isus Hristos. Domnul nostru Isus, este personificarea adevărului și fiecare cuvânt spus de El, a fost spus în adevăr.

Popularitatea

noreply@blogger.com (Amarys) — Wed, 21 Jul 2010 09:00:00 +0000

Matei 16;26 Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau, ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?

Am privit îndelung acest verset înainte de a începe să scriu despre el. Care este cuvântul cheie care apare în acest text? Poate că ar fi util să nu citeşti în continuare până nu stai și tu, la fel ca mine și analizezi textul.

Pentru mine, cuvântul cheie care apare este: „suflet”.
Desigur, se vorbeşte despre lume, despre întreaga lume, dar discuția per total se referă la suflet.
Cu toţii ştim ca omul are 2 părţi componente una materială și una spirituală.
Cele 2 funcționează împreună și orice separaţie duce la moarte. Ceea ce învăţăm din acest verset este ca validarea naturii umane a omului este făcută de către cea spirituală. Sufletul este cel care dă valoare lucrurilor materiale și în lipsa acestuia, nici chiar totalitatea lor nu poate compensa.

Noi nu reprezentăm ce sau cât de mult avem dintr-un bun ci cât de mult îl valorizăm sub acţiunea sufletului. Cred că ar fi bine să înţelegem că lucrurile materiale nu au valoare intrinsecă iar popularitatea noastră în relaţie cu cât sau ce avem este una foarte firavă.
Fără a încerca să fiu ipocrit, dar de câte ori ai văzut persoane care au MULT dar în fapt au foarte puţin?
Desigur și eu îmi doresc o stare materială bună care să-mi asigure confortul și liniştea dar am învățat să pun prioritate pe bogăţia sufletului și pe hrănirea lui.
Încerc în mod permanent să pun un echilibru între starea materială și starea spirituală. Orice dezechilibru, așa cum găsim în versetul de mai sus, are consecinţe drastice.

Ce o să oferim ca și contravaloare pentru suflet? Asta este întrebarea retorică din textul de sus. Natura întrebării ne face să înţelegem că nu avem nimic mai valoros ca și sufletul. Oamenii caută acceptare, popularitate în diverse moduri.
Nu este rău să fim populari, dar uneori modul de a căuta popularitatea este greșit. Ca și creștini, trebuie să fim atenți cum ne purtăm, să nu călcăm, în picioare numele de copil al lui Dumnezeu, doar pentru a căuta să fim în ton cu tendințele vremurilor în care trăim.

Întristările ușoare

noreply@blogger.com (Amarys) — Tue, 20 Jul 2010 08:00:00 +0000

2 Corinteni, 4;17 Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.

Sunt multe lucruri care ne aduc întristare, în fiecare zi. Totul mergea bine și dintr-o dată totul se prăbușește.
Lumea din jurul nostru într-o clipă, nu mai e așa cum o știam sau ne așteptam să fie.
O boală, pierderea locului de muncă, respingere din partea familiei sau a celor pe care îi iubim, toate acestea ne pot aduce întristare.
Trebuie să știm cum să trecem peste aceste lucruri, peste aceste întristări și să ieșim biruitori. Trebuie să privim dincolo de situațiile critice, să ne întărim în credință, să ne privim realist limitările și slăbiciunile noastre, să ne amintim că aici pe acest pământ suntem mereu în mijlocul unei lupte, din care trebuie să ieșim biruitori. Întristați uneori, loviți din toate părțile, trebuie să vedem prin credință binecuvântările ce ne așteaptă și să fim încredințați că viața noastră e în mâna Domnului și El nu va lăsa nimic peste puterile noastre să ne ajungă.
Puse în balanță, întristările de o clipă, cu ”greutate veşnică de slavă” care ne așteaptă, putem spune că întradevăr întristările noastre sunt mult mai ușoare și nu merită să cădem într-o stare de răzvlătire împotriva lui Dumnezeu sau să ne pierdem credința.
Multe întristări nu pot fi explicate acum, pe acest pământ, dar vine ziua când vălul se va ridica de pe ochii noștrii și vom vedea răsplata pentru răbdarea de care am dat dovadă.
Să stăm aproape de Domnul nostru, ascultători și răbdători, pentru că numai din El ne putem lua puterea de a merge mai departe și numai din mâna Lui putem primi răsplata și viața veșnică.

Uriaşii

noreply@blogger.com (Amarys) — Mon, 19 Jul 2010 07:30:00 +0000

1 Samuel 17:45 David a zis Filisteanului: "Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai ocărât-o.

Acest verset, este foarte cunoscut, se vorbeşte mult despre el, pentru că ne arată curajul şi lupta lui David asupra lui Goliat.
De multe ori în viaţa noastră uriaşii se ridică amenintându-ne liniştea şi siguranţa, aducând temeri, nelinişti, neîncredere.
Ne ameninţă zilnic cu veşti rele, încercând să ne convingă că suntem singuri pe lume şi nu are cine să ne vină în ajutor.
Când suntem goi spiritual, nu putem lupta, ne umplem de pesimism, teamă, neîncredere, atenţia ne este distrasă de la Dumnezeu.
Numai cu Dumnezeu alături, putem ieşi învingători.
Să nu mai lăsăm uriaşii care vor să ne batjocorească să se ridice asupra noastră, să ne îmbrăcăm în haina credinţei şi să ieşim în intâmpinarea lor, cu curaj, în numele Domnului nostru vom ieşi biruitori.
Singura armă eficientă în lupta cu uriaşii din viaţa noastră este, CREDINŢA.
Ai suficientă credinţă astăzi încât să porneşti la luptă împotriva lui Goliat, ce-ţi ameninţă viaţa?

Întinde-ţi mâna!

noreply@blogger.com (Amarys) — Sun, 18 Jul 2010 06:30:00 +0000

Marcu 3:1 Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo se afla un om cu mâna uscată.

Un om cu mâna uscată.O mână lipsită de viaţă, de putere.
E greu de imaginat ce viaţă ducea acest om, cum trăia, cum era privit de ceilalţi.
Dar Isus intră în sinagogă şi nu poate ignora suferinţa acelui om.
Deşi cunoştea răutatea fariseilor, Isus nu a rămas indiferent, a vrut să aducă bucurie şi eliberare în viaţa acestui om.

3;Şi Isus a zis omului, care avea mâna uscată: "Scoală-te, şi stai la mijloc!"

Câtă bucurie în inima acelui om şi cât egoism şi răutate în inima fariseilor! În loc să se bucure că viaţa unui om este restaurată, vindecată, fariseii aveau inima împietrită şi căutau cum să-L piardă pe Isus.

5;Atunci, rotindu-Şi privirile cu mânie peste ei, şi mâhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: "Întinde-ţi mâna!" El a întins-o, şi mâna i s-a făcut sănătoasă.

O mână întinsă către Isus, nu poate fi decât vindecată! Astăzi, dacă mâinile noastre sunt uscate, leneşe, nesimţitoare, să le întindem înspre Isus, să căpătăm vindecare.
Dacă egoismul, invidia din viaţa noastră a făcut ca mâinile noastre să se ofilească, să venim la Isus, să le putem folosi din nou, să putem binecuvânta pe alţii, să putem întinde mâna atunci când fraţii noştrii sunt în necaz sau suferinţă.

Măreţia lui Dumnezeu

noreply@blogger.com (Amarys) — Sat, 17 Jul 2010 07:30:00 +0000

Isaia 41:4 Cine a făcut şi a împlinit aceste lucruri? Acela care a chemat neamurile de la început, Eu, Domnul, cel dintâi şi Acelaşi până în cele din urmă veacuri.

Lumea încearcă să-l micşoreze tot mai mult pe Dumnezeu şi să ridice tot mai sus omul.
Într-o astfel de lume, noi cei care credem în Domnul, trebuie să-l cunoaştem şi să putem vorbi despre măreţia Lui aşa cum este cu adevărat.
Astăzi când atenţia este îndreptată tot mai mult înspre om, noi să ne uităm înspre Domnul nostru şi să-i aducem laudă.
Să facem din Domnul centru vieţii noastre, al laudelor noastre, pentru că Domnul este cel ce ne poartă de grijă, iar prin bunătatea şi mila Sa, avem parte de binecuvântări.

În Domnul nostru nu există schimbare, El este cel dintâi şi Acelaşi. Trebuie să fim convinşi de lucrul acesta, altfel slujirea noastră şi ascultarea noastră nu este sinceră.
Trebuie să fim siguri că ştim în cine ne încredem, dacă vrem ca alergarea noastră pe acest pământ să se termine cu bine.

Trebuie să cunoaştem cu adevărat pe cel ce ne spune "Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea! ".
Numai cunoscându-L putem să ne punem încrederea în El şi să nu ne îndoim niciodată de cuvintele Sale.

Credinţa

noreply@blogger.com (Amarys) — Fri, 16 Jul 2010 08:00:00 +0000

Evrei 11;1 Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.

O lectie importantă despre credinţă o aflăm în cele 40 de versete din acest capitol.
A avea credinţă înseamă a privi în sus, înspre Dumnezeu în toate circumstanţele vieţii.
A avea credinţă înseamnă ca ochii noştrii să vadă dincolo de situaţiile fără ieşire care se desfăşoară în faţa noastră.
A avea credinţă înseamnă a ne goli mintea de lucrurile lumeşti şi a aşeza în locul rămas gol, cerul şi promisiunile lui Dumnezeu.
A avea credinţă înseamnă, să nu obosim în alergarea noastră.

"Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută."

A avea credinţă înseamnă o teamă teamă sfântă, o încredere neclintită în lucrurile care nu se văd încă. A avea credinţă înseamnă a face imposibilul posibil, pentru că Cel ce e de partea noastră este mai mare decât orice problemă sau situaţie cu care ne confruntăm.
A avea credinţă înseamnă a crede că Domnul este scutul meu, stânca mea, răsplata mea.
A avea credinţă înseamnă a crede în Domnul Dumnezeu cu toată puterea, cu toată inima.

Sfaturi nelegiuite

noreply@blogger.com (Amarys) — Tue, 09 Mar 2010 08:59:00 +0000

2Cronici 22;10 Atalia, mama lui Ahazia, văzând că fiul ei a murit, s-a sculat şi a omorât tot neamul împărătesc al casei lui Iuda.

Atalia este fata lui Omri şi mama împăratului Ahazia.
La patruzeci şi doi de ani, Ahazia ajunge împărat, dar nu reuşeşte să domnească decât un an, pentru că în jurul lui se aflau oameni cu caractere îndoielnice.
Ahazia, deşi se află într-o poziţie foarte înaltă în care ar trebui să fie atent cum procedează sau ce sfaturi ascultă, face lucruri rele.
Sfetnicii şi chiar mama lui îi dădeau sfaturi nelegiuite. Ahazia are un sfârşit trist iar mama lui, Atalia îşi dezvăluie încă odată caracterul urât prin setea de răzbunare.
O pagină tristă din viaţa unui om despre care rămâne scris; Apoi l-au îngropat, căci ziceau: "Este fiul lui Iosafat, care căuta pe Domnul din toată inima lui." Şi n-a mai rămas nimeni din casa lui Ahazia care să fi fost în stare să domnească.

Ar trebui să fim foarte atenţi ce sfaturi primim atunci când avem o poziţie privilegiată, ce oameni ne sunt alături şi cum ar putea reacţiona.